Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Arte și Design

Istoria Artei, Patrimoniu, Curatoriat

REFERAT

VLADIMIR TATLIN ȘI CONSTRUCTIVISMUL RUSESC

Artă Contemporană
MASTERAND:Dicusar Tatiana, master, an I, ITA

Timișoara, 2019
 Reprezentant al avangardei din Rusia, precum și al constructivismului din anii ’20. Pictor și
arhitect, (1885, Moscova - 1953, Moscova) dar cu activitatea deosebită și în orașele Harkov, Odesa,
Penza.
Vladimir Tatlin a fost un personaj central, alături de Malevici în nașterea constructivismului
rus. Deseori a fost descris ca un “constructivist de laborator”. Inițial acesta a început să activeze ca și
pictor de icoane tradiționale, iar mai apoi a căutat să se orienteze spre îmbinarea diverselor materiale,
precum metal (nu turnat, dar prelucrat la rece), sticlă și lemn, combinându-le în lucrări ce stau la
granița dintre sculptură și arhitectură.
- O mare parte din creația lui matură arată dorința de a elimina funcția tradițională de
reprezentare a artei și de a o face practică, utilă publicului. Acest lucru a fost însoțit de
dorința sa de a pune arta în slujba Revoluției Ruse, dar și de a exprima experiența
dinamică a vieții în secolul XX. Deși acest lucru a fost realizat într-un mod mai eficient
de către o generație ulterioară de artiști, creația lui Tatlin marchează o etapă timpurie
importantă în transformarea artei ruse, de la experimentul modernist la cel practic.
- Abordarea lui Tatlin a fost influențată în mod distinct de dorința sa de a aduce lecțiile
învățate în atelierul artistului în serviciul lumii reale (vieții cotidiene). – preocuparea
pentru tipul materialelor, punând accent pe tehnologie și mașini.
- Întâlnirea sa cu Picasso și colajele cubiste ale acestuia, pe care le-a văzut într-o excursie
la Paris în 1913. Un alt ecou al preocupărilor sale timpurii și care rămâne prezent de-a
lungul carierei este preocuparea sa pentru curbe. – Sculptura experimentală a contra-
reliefului și reliefului de colț.
Artistul provine dintr-o familie de nobili, tatăl său a fost inginer în domeniul trasportului
feroviar rus, iar mama lui a fost poetesă, simpatizantă a mișcării revoluționare Narodnaia Volya. Ca
urmare a decesului acesteia, survenit în anul 1887, tatăl viitorului mare artist s-a recăsătorit și s-a
mutat din Moscova la Kharcov, împreună cu Vladimir. În anul 1904, tatăl, moare iar Vladimir își
întrerupe studiile de la Școala de Artă din Kharcov și plează la Odesa pentru a lucra o perioadă ca și
marinar pe mare. Pe durata perioadei respective a profitat să viziteze Bulgaria, Turcia, dar și Egipt.
Această perioadă este esențială pentru viitorul parcurs al tânărului pictor pentru că marea va fi cea
care îl va inspira în continuare.
Între 1905-1910 a studiat la Școala de Artă N. Selivestor din Penza. Printre profesorii săi se
numără A.I. Vakhrameev, I.S.Goryushkin-Sorokopudov și, în special, apreciat de Tatlin
A.F.Afanasiev, ilustrator de basme și cunoscător de folclor. În timpul vacanțelor de vară, el face
desene cu copii și realizează reproduceri ale frescelor din Pskov, Ladoga Veche, Bizanț.
 În tot acest timp Vladimir a călătorit la Moscova și St. Petersburg pentru a participa la
diverse evenimente artistice. Astfel, Tatlin a folosit toate ocaziile pentru a învăța și experimenta în
desen întâi de toate.
În 1911, a prezentat lucrări la cel de-al doiela Salon Internațional al V.A. Izdebski (februarie
1911) și la cea de-a Doua Expoziție a Uniunii Tineretului din Sankt Petersburg. Criticii au ratat
primele capodopere pictoriale ale artistului, cum ar fi Nud, Marinarul (1911).
Lucrări:
Marinarul. Autoportret (1911) Nud (1913)

Contra-relief (1913, 1916)

relief, colaj, sculptură

PASIUNEA PENTRU TEATRU

În anul 1913, la aniversarea a 300 de ani de la domnia dinastiei Romanov, face un ciclu de
schițe de costume și decorații pentru scene din opera lui M. Glinka “Жизнь за царя/Viața pentru țar”,
care a devenit unul dintre cele mai izbitoare fenomene ale artei decorative ruse de la începutul anilor
1910. Schițele au fost prezentate la expozițiile „Lumea Artei/Мира искусства”, deși au fost destul
de diferite de stilistica sa ele au devenit parte din cele mai mari rarități teatrale ale acelor ani.
În 1913 (1914), înainte de a începe războiul, la recomandarea lui S. Cehonin, Tatlin participă
la Berlin, în calitate de cântăreț banderist, la organizarea expoziției sale de artă populară rusă. Din
Berlin, iar de acolo, pentru un timp scurt, reușește să ajungă la Paris. La Paris are loc întâlnirea sa cu
Pablo Picasso și atelierul lui. Rivalii, în materie de artă, ai lui Tatlin au încercat mai târziu să-i prezinte
primele reliefuri (desene) drept imitații după Picasso, fără a lua în considerare diferența dintre
metodele celor doi artiști1.

Crează decorațiuni pentru piese de teatru. În 1923, în calitate de scenarist și artist, el prezintă
proiectul Зангези/Zanghezi, după poemul lui Hlebnikov, unde apare și ca cititor. La expoziție, artiștii
din Petrograd prezintă costume și fundaluri pentru Зангези. În anii ’30 este ocupat de design-ul și
costumele piesei Cazul de A.V. Sukhovo-Kobylin, care au fost greu de realizat (1940, Teatrul Central
al Armatei Roșii). Pe 9 mai 1923, super-spectacolul a avut loc la Muzeul de Artă din Moscova. Creatia
ciudată și poetică a lui Tatlin era formată dintr-o „punte de avioane”, variata ca materiale.

1
V. I. Rakitin, “ТАТЛИН Владимир Евграфович”, http://rusavangard.ru .
 Din 10 până în 14 mai, Tatlin își prezintă experimentele în studioul de la Ostojenka, 37,
apartament 3, - “Prima expoziție de reliefuri pitorești”. Lucrurile pe care le arată el le numește
compoziții sintezo-statice, dar în curând refuză acest termen, definindu-și lucrările ca reliefuri
picturale. Acestea erau construcții complexe pe un plan din lemn, ghips, staniu, hârtie, sticlă și alte
materiale. Artistul a ales texturi contrastante, căutate pentru claritate și armonie a construcțiilor sale.
Primele reliefuri au fost înlocuite ulterior cu contra-reliefuri. Noile lucrări, Tatlin le-a definit ca
reliefuri unghiulare și de centru, de tip înalt (supraînălțat), relieful de colț2. Atunci, termenul de
„contra-relief” a apărut ca unul foarte modern, evocând asociații logice cu referire la anii de război
(câmp de luptă): contra-relieful este un contra-atac, spre exemplu. Reliefurile au păstrat o
subtilitate deosebită a artei Tatlin.
RELIEFUL DE COLȚ
Un element important în strategia lui Tatlin de a-și disocia contra-reliefurile de pictura
tradițională și de sculptură a fost să le ridice în colțul unei încăperi. Acesta a fost un loc în care o
icoană religioasă ar fi afișată în mod tradițional într-o gospodărie pioasă rusă; prin urmare, Tatlin

2
Linda S. Boersma, 0,10: The Last Futurist Exhibition of Painting, Rotterdam, 1994, p. 65.
sugerează că modernitatea și experimentul ar trebui să fie noii zei ai Rusiei. Ideea este ceva care a
venit din Manifestul tehnic al sculpturii futuriste (1912), un volum al futuristului italian Umberto
Boccioni. Contra-relieful din colț evocă dinamismul modernității, diferitele linii intersectate se
suprapun și se mișcă în diferite direcții pentru a crea ritm și tensiune. Modul în care obiectul se întinde
pe colț schimbă spațiul din încăpere și stabilește o relație unică cu mediul înconjurător. Firele
diagonale evocă un instrument muzical și au fost probabil inspirate de Tatlin ca producător de
instrumente muzicale.

Relief de colț, cupru, lemn, metal

Deosebit de importantă a fost participarea sa la principalele expoziții avangardiste: „Prima

Expoziție Futuristică „Tramvai V”” (1915, Petrograd), la care S. Șchukin însuși a observat lucrarea
Trei bucăți de lemn; prezentarea reliefurilor unghiulare care „plutesc” în spațiul infinit dintre cer și
pământ; „Ultima expoziție futuristă „0.10””, în urma căreia a fost publicată broșura ”Vladimir
Evgrafovici Tatlin” (1915, Petrograd) și articolul lui S.K. Isakov „Pentru contra-reliefurile lui Tatlin”
(în Noua Revistă pentru toți, nr. 12, 1915).
În 1916 se prezintă ca organizator al expoziției futuriste „Magazin” din Moscova, expoziție
la care participă și K. Malevici dar nu cu lucrări suprematice, ci cubofuturistice.
 TURNUL LUI TATLIN

În 1919 s-a mutat la Petrograd unde a început să lucreze la proiectul turnului său –
Monumentul Internaționalei a Treia. Elaborează primele schițe și începe să lucreze la model împreună
cu T.M. Șapiro, I.A. Meerzon (fost student al lui Malevici) și M. P. Vinogradov.
Cel mai faimos proiect al lui V. Tatlin. Artiștii occidentali au început să imite tehnica lui Tatlin
folosind materiale de construcție noi, forme noi și design. De asemenea, a fost planificată construirea
turnului din Petrograd-Leningrad ca sediu și monument al Cominternului. Înălțimea turnului era de
400 de metri, iar construcția combina două spirale metalice înclinate dispuse una deasupra celeilalte,
în diferite forme geometrice armonios interconectate. Cladirea de sapte etaje a trebuit sa se rotească
in jurul axei sale.
Construcția din oțelul și sticlă a fost concepută ca un simbol al reunificării omenirii, spre
deosebire de Turnul Babel care separa oamenii. Turnul din Tatlin era o punte între cer și pământ,
întruparea arhitectuală a lumii și a universului. În același timp, turnul nu reprezenta orice. Design-
ul energic, claritatea și integritatea sentimentului general, armonie absolută a construcției fără
precedent. Unitatea materialelor plastice, natura și tehnologia. Tatlin crea fiind influențat de istoria
pe care o trăia – istoria contemporană lui. În momentele de schimbare istorică, artistul devine
inițiatorul creării de noi forme. În același timp, modelul a absorbit experiența multilaterală a
lucrărilor sale anterioare.
„Am încercat să creez un monument – simbolul erei, care combină forme artistice și utilitare,
spus Tatlin. Am pus în bazele structurii un șurub – cea mai dinamică formă. Șurubul este un simbol
al timpurilor, energie, ritm și aspirații. Formele metalice spiralate au creat trei clădiri pentru
instituțiile legislative, sub forma unui cub, a unei piramide și a unui cilindru. Pereții din sticlă dublă
(ca un termos, economisind energie) au fost proiectați să se încălzească. Am copiat design-ul
copacilor, podelele sunt atașate la axa principală ca ramurile de copac„.
Turnul a fost prezentat la Congresul al VIII-lea al sovieticilor în 1920, fiind prima
demonstrație a proiectului. Apoi, proiectul a participat la diverse expoziții internaționale; imaginea
lui a apărut în presa mondială. Din cauza lipsei de resurse și a interesului pierdut de guvernul sovietic,
turnul nu a fost construit niciodată. Modelul turnului Tatlin se poate vedea în galeria Tretyakov din
Moscova, în centrul Pompidou din Paris, în Muzeul de Artă Modernă din Stockholm și alte muzee.
“Designul Turnului Tatlin al Internațional al III-lea simbolizează dorința infinitului. Forma
spirală (care, evident, are o origine islamică) combină ideea de reînnoire ciclică și de mișcare
ascendentă în ascensiune” a scris Bruce Chatwin, eseist britanic.

Reconstrucția celei de-a Treia Internațională la Stockholm, atunci și în prezent.

Modelul a câștigat puterea încă necunoscută arhitecturii. Fierul și sticla au fost asimilate cu
marmura și granitul ca materiale inedite ale clasicii noi. Pe atunci, Comisarul pentru Educație al
Poporului, A.V. Lunacharsky, nu a fost în mod evident plăcut surprins de lucrare. L.D. Troțcki a
comparat modelul cu o sticlă de bere.
La Expoziția Internațională de Artă Decorativă și Industria de Artă din Paris, el expune o nouă
(a doua) versiune a Monumentului Internaționalei a Treia. Proiectul a fost premiat cu medalia de
aur. Acest model, în integralitate, dar mai puțin dinamic decât primul, a fost plasat imediat la intrarea
în pavilionul sovietic. Modelul celei de-a doua versiuni a turnului a apărut la o expoziție din cadrul
Muzeul de Stat din Leningrad, în anul 1930. În timp, modelul a fost dezmembrat și de-a lungul anilor
majoritatea pieselor sale au fost pierdute sau aruncate drept inutile.

*
O perioadă v-a sta la Kiev, iar acolo se v-a axa pe o lucrare de teatru-film-fotografie, pe care
a prezentat-o ulterior pe scară largă în 1927 la Expoziția Artiștilor Ucraineni. Aproape simultan,
Tatlin își prezintă lucrările la expoziția celor mai recente tendințe în artă.
 În toamna anului 1927 s-a reîntors la Moscova. Până în 1930, a fost profesor la departamentul
de prelucrare a lemnului și a metalelor (dermet) și facultatea ceramică din Vhutein. Disciplina sa este
definită ca fiind a culturii materialelor, uneori pur și simplu ca proiectarea articolelor de uz casnic,
dar în sensul propus de el, refuzând cu fermitate geometrismul funcțional spectaculos.

LITATLIN SAU TATLIN ZBURÂND

Una dintre cele mai importante lucrări ale sale a fost Litatlin, cu cele trei modele (1929-1932),
desene și schițe expuse la expoziția din cadrul Muzeului de Arte Plastice. Litatlin a fost ultimul act
al idealismului artistic al erei avangardiste, și cel mai important, – nu a fost înțeles de breasla artistilor
ce-l înconjurau.
Aflându-se la Kiev încă din 1925, anii următori v-or fi cei mai productivi ai vieții și artei sale.
“Slava unilaterală” (așa cum si-a spus el însuși) s-a răspândit în întreaga Europă. În capitala
ucraineană a lucrat ca profesor la Institutul de Artă din Kiev (cursuri de teatru, cinematografie și
fotografie) în perioada 1925-1927. Aici Tatlin a început să-și schițeze mașina zburătoare sau mașina-
bicicletă aeriană, denumită Litatlin (combinarea numelui artistului cu cuvântul rus “a zbura”). El a
făcut-o din sălcii crescute pe malurile râului Dnipru. Artistului îi era foarte cunoscut lemnul. “Îmi
place în toate formele. Iubesc estetica și formele sale. Copacii au energie imensă și căldură în
interior”3, a spus Tatlin. Fiecare detaliu al motocicletei sale a fost creat ca o capodoperă de artă.
Când a fost întrebat ce l-a făcut să creeze o mașină de zbor, acesta a spus: “Poate că orfelinatul.
M-am gândit mult la mama mea: a murit când eram mic. Căldura mâinilor pe care le-am purtat de-
a lungul anilor. Dar nu mi-am amintit chipul ei, doar imaginându-l. Uneori, pe cer, printre norii
plutitori, am putut să-i văd brusc pentru o clipă. De aceea mă gândesc la zbor”4.
Expoziția Litatlin de la Kiev a atras atenția uriașă a publicului larg. În întreaga cameră atârna
un afiș: Art in technology. După expoziție însă, oamenii au pierdut interesul față de mașina de zbor.

3
„Tatlin Playing The Bandura”, Special Project of the Library of Ukrainian Art, http://en.uartlib.org .
4
„Tatlin Playing The Bandura”, Special Project of the Library of Ukrainian Art, http://en.uartlib.org .
 În anul 1930 Tatlin revine la desen și pictură. În pictura, el își dezvoltă propriul stil particular
„Мясо” (1947).
 Bibliografie

V. I. Rakitin, “ТАТЛИН Владимир Евграфович”, http://rusavangard.ru .

„Tatlin Playing The Bandura”, Special Project of the Library of Ukrainian Art, http://en.uartlib.org.
Boersma, S. Linda, 0,10: The Last Futurist Exhibition of Painting, Rotterdam, 1994.
“Important Art by Vladimir Tatlin”, https://www.theartstory.org.
Kurceanova, Natalia, „Таким помню Татлина. Мемуары Анны Бегичевой”, 2017,
https://www.nlobooks.ru .
„«Отец» художественного авангарда”, 29 decembrie 2017, https://tatlin.ru .
Terehocich, Marina, „Статьи ТАЙНОВИДЕЦ ИЗ ОТРЯДА СОЛНЦЕЛОВОВ. К 125-летию со
дня рождения В.Е. Татлина”, http://www.archjournal.ru .
Fuchs Sybille, Arens Marianne, „Tatlin’s “new art for a new world””, Exhibition of Russian-Soviet
artist Vladimir Tatlin in Basel, partea I, 19 iunie 2012, https://www.wsws.org.