Rolul influențelor antice în

dezvoltarea artei creștine.

Simbolurile creștine primitive

Drd. Sabina Azoiței

• Creștinismul timpuriu ( sec. I - sfârșitul secolului al
V-lea) poate fi împărțită în două etape principale,
înainte și după anul 313.
• Deși a fost o religie clandestină în primele secole
după moartea lui Hristos, creștinismul a atras din ce
în ce mai mulți adepți, în special după ce a devenit
religie legală, fapt ce a permis ridicarea de bazilici
și crearea a numeroase opere de artă destinate
cultului și doctrinei creștine.

Casă de rugăciune, Dura-Europos

• Paleocreștinismul este foarte puțin cunoscut în
primele două secole după Hristos.
• Nu i se poate asocia nici o arhitectură specifică,
deoarece cultul se practica în case particulare și în
catacombe de clasele cele mai sărace ale societății.
• În secolul al III-lea, când încep să adere la
creștinism și clasele de mijloc, nimic nu distinge
încă sanctuarele de locuințe, cu excepția unor
încăperi specializate, ca la Dura-Europos (Siria). Interior sinagogă, Dura Europos, Siria
• La mijlocul secolului al III-lea, un prim edict de
 
toleranță permite construirea la Roma a unor domus
ecclesiae (case-biserici), distruse la începutul
secolului al IV-lea, în perioada ultimei mari
persecuții

Hristos ca Bun Păstor, Baptisteriul de la Dura

Europos, Siria
• Creștinismul timpuriu – evoluție lentă
• Scrierea textelor evanghelice
• Apariția primelor manifestări ale artei creștine:
pictura în catacombe, sculptura pe sarcofage,
arhitectura religioasă, statuetele cu subiect creștin
etc
• În orice caz, arta paleocreștină nu poate fi în mod
concret definită, deoarece nu constituie un stil, și
nici din punct de vedere istoric nu este ușor de
identificat. Noțiunea face referire mai degrabă la
producția artistică a secolelor dintre Antichitatea
târzie și Evul Mediu.

Hristos ca filozof, cimitirul Bunul Păstor, statuie, Museo Pio

Aurelienilor, Roma Clementino, Vatican
• Adepții creștinismului utilizau diferite simboluri
preluate din ansamblul artistic păgân și adaptate în
așa fel încât acestea să dobândească semnificație
creștină.
• Noua religie s-a dezvoltat în Europa, astfel că arta
creștină a presupus asimilarea elementelor
iconografice specifice culturii greco-romane, la
care se adaugă influențele scripturale și cele din
arta mozaică.
• Astfel, utilizând niște simboluri cunoscute care nu
sugerau în mod evident apartenența la noul cult,
creștinii se protejau împotriva persecuției
autorităților romane, care au încercat, în repetate
rânduri, să suprime noua credință

Simbolurile ancorei, peștelui și monograma lui Hristos

(literele Chi-Rho), catacomba Sfântului Sebastian
• Simbolul oferea protecție creștinilor, fiind un semn
de recunoaștere secret, inițiatic
• Prin utilizarea acestuia, primii creștini își putea
manifesta credința, chiar dacă într-un mod
clandestin, fiind și o modalitate prin care
comunicau mai ușor între ei.
• Primele lucrări de artă creștină înfățișează
simboluri vegetale și animale, la care se vor adăuga
ulterior cele antropomorfe. Aceste motive se
regăsesc atât în cultura și iconografia mai multor
popoare antice, dar și în scrierile Vechiului
Testament, acestea având rolul de transmitere a
mesajului profetic.

Noe și porumbelul, frescă, sec. II, catacomba sf. Petru și

Marcellinus
• importanța simbolului în perioada paleocreștină
rezidă și în faptul că a presupus o detașare de
credințele politeiste, prin încercarea de redare a
imaterialului

Pești prinși de ancora credinței, catacomba Domitillei, Roma Păstorul cel bun, frescă, sec. III, catacomba sf. Petru și
Marcellinus
• Primele spații în care sacrul a fost înfățișat sub
formă simbolică sunt catacombele
• Catacombe - cimitire subterane amenajate într-un
teren format din roci vulcanice, compuse din galerii
cu foarte multe ramificații care, de obicei, sunt
dispuse unele deasupra celorlalte, formându-se
astfel mai multe etaje
• Locuri de adunare pentru comunitatea creștină
timpurie cât și spații de înmormântare
• În catacombele din Roma, Napoli și Sicilia s-au
găsit cele mai vechi dovezi ale unor reprezentări cu
semnificație creștină. Astfel de cimitire nu au fost
descoperite doar pe teritoriul Italiei, ci și în nordul
Africii și în Asia Mică.
• La Roma se află cel mai important ansamblu de
Catacomba Sf. Callist, Roma
catacombe, fiind situate în afara zidurilor orașului
• Pești, oi, cruci, viță de vie, palmieri, ancore,
candelabre cu șapte brațe, porumbei, păuni etc -
decorau sub formă de frescă sau incizie, pereții
catacombelor.
• Apar și pe pereții caselor de rugăciune, ca
basorelief pe sarcofage, ca decorație pe diverse
obiecte de uz casnic, sau pe bijuterii.
• Aceste simboluri amintesc de cele utilizate de
romani pentru a ilustra teme maritime, pastorale și
de recoltă, foarte îndrăgite, care împodobeau
adesea interioarele caselor acestora

Una dintre încăperile Hipogeul lui Tellus,

catacombei Sf. Petru catacomba de pe Via
și Marcellinus, Roma Latina, Roma
• Crucea, peștele și mielul sunt simbolurile, care, în
contextul catacombelor, fac trimitere în mod clar la
persoana Mântuitorului.
• La aceste simboluri simple se va adăuga o altă suită
de figuri și reprezentări care narează miracolele
înfăptuite de Mântuitor sau diverse episoade
biblice.

Hristos-Orfeu cântând la liră, frescă, catacomba Sf. Pietro și Învierea lui Lazăr, frescă, secolul al IV-lea,
Marcellinus, Roma catacomba de pe Via Latina, Roma
 Crucea și vița de vie
• Crucea - simbolul emblematic al religiei creștine.
• La origine este un semn universal.
• Sugerează întâlnirea dintre cer și pământ.
• În iconografia creștină, crucea este simbolul lui
Hristos, făcând trimitere la moartea sa prin răstignire și
la Înviere.
• Primii creștini au preluat și adaptat acest simbol pentru
a sugera sacrificiul cristic și prezența permanentă a lui
Iisus.
• În arta catacombelor dar și ca decorație pe sarcofage,
acest simbol este redat sub diverse forme.
• Simbol al intermediarului, al întâlnirii dintre sacru și
păgân, nu este doar o imagine a jertfei și a mântuirii, ci
poate sugera de asemenea cele două naturi ale lui Cruce și păuni, sarcofag, bazilica Sant'Apollinare in Classe, Ravenna
Hristos, cea divină și cea umană.
• Alături de cruce apar și diferite simboluri care fac
trimitere tot la Hristos sau la credință creștină.
Simbolul Chi-Rho, un X peste care este suprapus
un P, acestea provenind din literele grecești chi, X,
și rho, P, reprezintă o abreviere a cuvântului
grecesc Cristos, adică Unsul
• Formează monograma lui Hristos
• Alte simboluri care îl reprezintă pe Mântuitor sunt
literele Alfa și Omega, tot din alfabetul grecesc,
care înseamnă Începutul și Sfârșitul
 Porumbelul și păunul
• porumbelul, simbol al iubirii, era pasărea Afroditei
• Acest motiv apare adesea pe vase funerare grecești,
probabil făcând trimitere la sufletul nemuritor al
omului
• În arta creștină, porumbelul îl simbolizează în
primul rând pe Sfântul Duh
• Dar poate sugera și spiritul care iese din trup după
moarte
• Un simbol al purității, dar semnifică speranța și
pacea

Porumbel, catacomba Sf. Lorenzo, Roma

• Simbolul păunului este, de asemenea, de origine
păgână.
• O imagine a frumuseții, mândriei și vanității.
• În mitologia greco-romană, păunul era pasărea
Herei, soția lui Zeus, și era considerat un simbol
solar.
• Apare adesea pe sarcofagele funerare romane.
• Acest motiv se regăsește și în cultura popoarelor
asiatice, mai ales în India, fiind asociat energiei și
razelor solare, precum și elementului foc.
• Artiștii creștini au asimilat acest simbol pentru a
sugera nemurirea și viața veșnică.

Păun, frescă, catacomba Sf. Priscilla, Roma

• Simbolul viței de vie era reprezentat frecvent în arta
greco-romană, în special în imaginile care redau scene de
recoltă, fiind strâns legat de cultul lui Dionysos.
• În iconografia creștină, vița de vie este imaginea lui
Hristos, fiind de fapt o trimitere la cuvintele
acestuia: Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele (Ioan
15:5).
• Legătura dintre Iisus și credincioși este ca între viță
și coardele ei, iar vinul este simbolul sângelui său.

Mozaic înfățișând un vas cu struguri, păuni și alte păsări

 Peștele și delfinul

• Peștele și pescarul ar fi putut avea o rezonanță specific

creștină.
• Aceștia apar frecvent în scrierile Noului Testament,
precum Evanghelia lui Ioan, cea a lui Luca sau a lui
Matei.
• Apostolii sunt pescarii de oameni, iar viitori creștini sunt
peștii.
• Motivul peștelui are un caracter universal, deoarece era
prezent în arta și mitologia mai multor popoare din
Antichitate (egipteni, mesopotamieni, fenicieni, indieni),
fiind asociat cu nașterea sau restaurarea ciclică.
• Peștele îl reprezintă în primul rând pe Hristos.
• Cuvântul grecesc ichthys (pește) este considerat a fi o
ideogramă, fiecare literă a cuvântului fiind inițiala câte
unui cuvânt în sintagma Iesous Christos Theou Yios
Soter (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul). Epitaf funerar creștin, catacomba Sf. Sebastian (Via Appia). De o
parte și de alta a inscripției sunt reprezentate o ancoră și un pește
• Peștele - simbol baptismal.
• Pe pereții catacombelor, peștele poate face trimitere
la miracolul împărțirii pâinilor și peștilor (Matei
14:13-21) sau la Euharistie, dacă este însoțit de un
coș cu pâine.
• Pâinea este semnul hranei esențiale, spirituale.
• Atunci când peștele este reprezentat alături de o
ancoră, îi reprezintă pe discipolii lui Iisus prinși de
ancora credinței.
• Imaginea peștelui pe inscripțiile funerare sugera
credința în înviere și speranța în viața de dincolo
Pește și coș cu pâini, frescă, catacomba Sf. Callist,
Roma

Doi pești prinși de un trident, incizie.

Tridentul (asociat de obicei simbolului
delfinului) înlocuiește crucea sau ancora
• Simbolul Delfinului este strâns legat de cel al
peștelui.
• Acesta este prin excelență un simbol al apei și al
transfigurării, înfățișat adesea alături de trident și
ancoră.
• Utilizat frecvent în arta romană, fiind asociat cu
imaginea lui Apollo, cu cea a Afroditei, a lui
Poseidon și a lui Dionysos.
• Simbol al regenerării și al metamorfozei.
• În arta funerară romană, delfinul este redat adesea
pe sarcofage, sugerând trecea sufletelor în lumea de
dincolo și rolul său de psihopomp.
• Delfinul simbolizează mântuirea și învierea,
datorită obiceiului său de a înota alături de bărci,
pentru a le arăta calea, în același fel în care Hristos,
prin cuvintele sale, își călăuzea discipolii și pe
ceilalți credincioși. Delfin înlănțuit în jurul ancorei, mozaic din Casa Tridentului, Delos
• Atunci când este însoțit de cruce sau trident poate
face trimitere la jertfa cristică.
 Mielul
• În arta creștină, este simbolul lui Hristos și al
Patimilor sale.
• Are origine antică, existând în cultura civilizațiilor
mediteraneene.
• Sugerează inocență, înnoire, victoria ciclică a vieții
asupra morții, precum și mântuirea dobândită prin
jertfă.
• Mielul (animal sacrificat) ocupă un loc important în
Biblie și Coran, precum și în iconografia și
simbolismul religios al comunităților mozaice,
creștine și musulmane.
• Simbolurile mielului și ale oii apar frecvent în
Vechiul Testament, deoarece patriarhii, păstori
fiind, aveau turme de ovine.
Mielul Domnului între sfinți, frescă, catacomba Sf. Petru și Marcellin, Roma
• În arta paleocreștină, imaginea mielului a fost
utilizată de credincioși pentru a-l portretiza pe
Hristos, fiind influențați de un pasaj din Evanghelia
lui Ioan, în care Ioan Botezătorul îl numește pe
Hristos mielul Domnului.
• Hristos este mielul jertfit pentru iertarea păcatelor
oamenilor.
• În funcție de felul în care sunt înfățișați miei sau
oile (pe pereții catacombelor sau pe sarcofage),
aceste ovine capătă diverse înțelesuri în cadrul artei
creștine.
• până în secolul al IV, imaginile înfățișând mielul și
crucea ar putea simboliza Răstignirea.
• începând din secolul al VII-lea, această imagine a
lui Hristos ca miel crucificat nu va mai fi folosită,
ca urmare a hotărârilor Sinodului al II-lea Trulan.
Bunul Păstor, frescă, catacomba Domitillei, Roma
Agnus Dei, mozaic, Capella Pinardi, Torino Mielul Domnului, marmură, sec. VIII sau
Mielul Domnului și îngeri, mozaic de pe bolta
sec. XI, bazilica Santa Pudenziana, Roma
absidei, bazilica San Vitale, Ravenna
 Leul
• Simbol aflat în antiteză cu cel al mielului.
• Preluat de iconografia creștină pentru a-l portretiza
pe Hristos dar și pe evanghelistul Marcu.
• Leul este un simbol solar, al autorității și
înțelepciunii, dar sugerează în același timp orgoliu,
mândrie și ferocitate.
• În iconografia creștină, leul simbolizează
regenerarea și renașterea, anumite sarcofage fiind
decorate cu acest motiv.
• Leul poate fi și o simbol al Tatălui, al Stăpânului și
al Suveranului, fiind o imagine a lui Dumnezeu. Samson luptându-se cu leii, frescă,
catacomba de pe Via Latina, Roma
• De asemenea, leul apare pe pereții catacombelor
alături de Daniel, semnificând moartea care a fost
biruită de către Hristos sau fiind o aluzie la
persecuția creștinilor.

Daniel în groapa cu lei, frescă, sec. III, catacomba Sf. Petru și Hristos zdrobind leul și șarpele, mozaic, Capela
Marcellinus, Roma Arhiepiscopală, Ravenna
 Oranta

• Termenul orantă derivă din cuvântul latin orans

care înseamnă persoană care se roagă.
• Oranta este o figură populară în ansamblul
iconografic păgân.
• Femeie care stă în picioare cu brațele întinse și ușor
ridicate, privind în sus, către ceruri.
• În anumite cazuri, figura pare a fi portretul
decedatului înmormântat în apropiere, dar ar putea
personifica de asemenea sufletul sau virtutea
pietății.
• Simbol al Bisericii sau poate avea sensul de
devotament al creștinilor față de noua comunitate
religioasă.
Orantă, frescă, catacomba Sf.
Priscillei, Roma