CRUCEA CELTICĂ – ISTORICUL ŞI SEMNIFICAŢIA

Crucea celtică

În mai multe zone ale Europei, inclusiv şi în spaţiul românesc, deseori este întâlnit
simbolul crucii celtice: două linii care se intersectează perpendicular în centrul unui
cerc. Denumirea de „celtică” este una arbitrară, deoarece simbolul poate fi întâlnit la
toate civilizaţiile, pe toate continentele.

Crucea celtică – simbol creştin

Originea crucii celtice nu este cunoscută, însă este cert faptul că originea acesteia este
destul de veche, aşa cum şi însăşi simbolul crucii este mai vechi decât creştinismul. Cu
toate acestea, în tradiţia creştină celtică, există mai multe legende care explică apariţia
şi semnificaţia acestui simbol.

Astfel, una din legende atribuie apariţia crucii celtice Sfântului Patrick, care a
propovăduit Evanghelia printre triburile celţilor. Istoricii consideră că acest personaj
este unul real şi ar fi trăit şi ar fi răspândit mesajul evangheliei între anii 387 – 493. El
ar fi transformat un simbol păgân, la care celţii ţineau nespus de mult, într-un simbol
creştin, trecându-i pe celţi la creştinism.

Sfinte Vase din altar

Conform altor interpretări, crucea celtică era formată din două braţe de lemn şi o
piatră de moară. Simbolul pietrei de moară nu a fost ales întâmplător, deoarece are
mai multe semnificaţii în tradiţia creştină.

„Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se
atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării” (Matei 18:6). Aici,
piatra de moară nu simbolizează altceva decât responsabilitatea în faţa Mântuitorului.
În acelaşi timp, piatra de moară este şi acea care macină pâinea pentru Sfânta
Împărtăşanie.

Este important de reţinut că în tradiţia creştină, crucea celtică reprezintă şi Taina

Sfintei Împărtăşanii. Sfântul Disc, pe care se săvârşeşte slujba Proscomidiei, are anume
această formă ai crucii celtice.

După Sfântul Simeon al Tesalonicului, făina din care se face prescura este simbolul
trupului, aluatul – simbolul sufletului, sarea – simbolul minţii şi al învăţăturii
cuvântului, iar apa – simbolul Sfântului Duh şi al Botezului. Părticelele de pâine,
aşezate pe sfântul disc pentru cei vii şi pentru cei morţi, îi reprezintă pe aceştia alături
de Hristos. Partea de sus a cercului, simbolizează Biserica Biruitoare, pe când partea de
jos, Biserica Luptătoare.

Troiţă din Maramureş

Crucea celtică la români

Potrivit unor istorici, numele de „valah” a aparţinut iniţial celţilor, care locuiau în zona
Transilvaniei. Istoricul V. D. Koroliuk presupune că etnogeneza valahilor ar fi început în
parte de vest a Daciei: Noricum (Austria), Transilvania şi Panonia. Anume în această
regiune, a locuit un număr important de celţi romanizaţi, de la care şi provine numele
de „valahi”.
Ulterior, masa acestor celţi romanizaţi s-a integrat în arealul romanităţii orientale,
participând la constituirea etnosului românesc.

Odată ce o mare parte din celţi romanizaţi s-au aşezat în Transilvania, în special în
Maramureş, crucea celtică a devenit o parte a culturii populare româneşti, fiind
cunoscută în calitate de „cruce maramureşeană”. Chiar şi în prezent, în zona
Maramureşului, acest model de cruce este foarte răspândit.

Crucea celtică – calendar străvechi

În opinia gânditorului German Virt, crucea celtică reprezintă o formă a

protocalendarului. În momentul în care omul priveşte acest calendar, el cuprinde
timpul şi spaţiul în întregime.

Este foarte important de evidenţiat rolul pe care îl are spaţiul, deoarece fără acesta
timpul nu are sens. Cercul simbolizează timpul (ziua, anul), iar crucea simbolizează
spaţiul (universul), cele patru colţuri ale lumii. Vârful de sus al crucii reprezintă Nordul,
cel de jos Sudul, braţul din stânga – Vestul, braţul din dreapta – Estul. Centrul cercului
se află Divinitatea, care este în afara spaţiului şi timpului.

Pentru German Virt, crucea celtică nu este altceva decât o cheie, un hieroglif pentru
înţelegerea paradigmei tradiţionaliste, al limbajului Tradiţiei.

Cruce civilizaţia maya

Crucea celtică – simbolul revoluţiei naţionale europene

În anii 1962, militantul politic şi revoluţionarul de dreapta (care în tinereţe a fost un

luptător activ în diverse organizaţii socialiste şi comuniste), de origine belgiană, Jean-
François Thiriart, înfiinţează organizaţia paneuropeană „Jeune Europe” („Europa
tânără”), care pe fundamentul doctrinei „Căii A Treia”, îşi propune organizarea unei
„revoluţii naţionale” pe întregul continent european.

Drept simbolul al mişcării Thiriart alege crucea celtică. Probabil, acest lucru nu este
întâmplător. Este foarte posibil că adoptare iniţială a acestui simbol a avut loc sub
influenţa curentelor panceltiste, care supraestimau rolul culturii celtice în formarea
civilizaţiei europene.

Sub acest semn, Thiriart încearcă prin intermediul unei reţele de organizaţii
paramilitare de extremă dreapta şi extremă stângă, din mai multe colţuri ale Europei,
să organizeze o luptă armată împotriva regimurilor docile SUA sau URSS şi să creeze un
imperiul european puternic şi independent.

După o serie de eşecuri suferite şi desfiinţarea organizaţiei, în 1969, crucea celtică este
preluată de diverse organizaţii de dreapta şi extremă dreapta inspirate de
modelul „Jeune Europe”. Din păcate, în dese cazuri, simbolul crucii celtice în astfel de
organizaţii este utilizat în calitate de simbol păgân.

Explicaţia este destul de simplă: Europa occidentală s-a născut în păgânism, respectiv,
„revenirea la rădăcini” este privită ca o revenire la păgânitate.

La români situaţia este alta: născându-se creştini, crucea celtică: simbolizează

revenirea la rădăcinile neamului românesc: creştinismul ortodox.

Paralel cu crucea celtică, noile mişcări de dreapta, care se poziţionau drept

curentul „Noua Dreaptă”, au adoptat un alt simbol: „Roza Vânturilor”, care prin
semnificaţie este foarte apropiată de crucea celtică.
Ce este astăzi crucea celtică pentru noi?

Spre deosebire de celelalte colţuri ale Europei, pentru români crucea celtică înseamnă
mult mai mult. În primul rând, este un simbol creştin, care este prezent la Sfânta
Liturghie, pe icoanele Mântuitorului şi pe cupolele Bisericilor noastre.

În al doilea rând, crucea celtică reprezintă simbolul revoluţiei naţional- conservatoare,

unde prin termenul de „revoluţie” se subînţelege un proces de revenire la valorile
tradiţionale, prin mobilizarea energiilor vitale şi creatoare ale neamului.

În al treilea rând, crucea celtică este o reprezentare sumară a doctrinei revoluţionar-

conservatoare:

Crucea celtică pe mănăstirea Căpriana

Cercul – timpul, semnifică unitatea noastră cu cei ce au trăit înainte noastră

(strămoşii), cei cu care trăim în prezent şi cei care urmează să se nască.

Crucea – spaţiul, subliniază sacralitatea spaţiului geografic în care ne-am născut ca

neam. În acelaşi timp, crucea simbolizează trupul lui Hristos – Biserica, ai cărui
mădulare suntem.