DREPTUL IOV

Sfântul și Dreptul Iov este socotit de toată creștinătatea pildă de răbdare în

încercările vieții, îngăduite de Dumnezeu. Despre acest exemplu de smerenie în
suferință aflăm din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, din Cartea care îi poartă
numele, el întruchipând imaginea omului drept care suferă și pierdetot ceea ce a primit
în dar sau a agonisit cu multă osteneală.

În conformitate cu relatarea biblică, el era locuitor al ţinutului Uz, în sudul Mării Moarte,
identificat de unii după sinaxar cu Avsitida, teritoriu între Arabia si Idumeea. Locuitorii
ţinutului Uz erau renumiţi pentru înţelepciunea lor. Tatăl său se numea Zaret, iar mama
sa, Vosora. Este descendent din neamul lui Esau, fiind al cincilea de la Avraam pe
această linie. Persoana lui Iov este una istorică, nu este o legendă sau un mit. El a trăit
cu aproape 2.000 de ani înainte de Hristos. Despre existența istorică a lui Iov ne
certifică prorocul Iezechiel care îl amintește pe Iov ca pe unul dintre cei mai mari drepți
ai Vechiului Testament, alături de Noe și Daniel, ca fiind cel care, asemenea acestora,
şi-a mântuit sufletul prin neprihănirea lui.

Plasarea lui Iov într-un pământ străin şi într-un ambient patriarhal urmărește să ne
transmită ideea că atunci când dreptul suferă se deschide un subiect sensibil pentru
întreaga umanitate, un subiect care provoacă și problematizează.

Iov a fost un bărbat cinstit, drept și temător de Dumnezeu și era om extrem de bogat
pentru timpul său. Avea 10 copii şi avere încât nimeni nu-l egala în cinste şi renume. În
al optulea deceniu de viaţă, Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra lui cumplite ispite
aduse de diavol. Astfel, acest om, pios și bogat, pierde orice avere. Turmele îi sunt
furate sau distruse de intemperii, slujitorii săi sunt ucişi, iar toţi copiii lui mor într-o
nenorocire. Încercările lui continuă fiind chinuit cu lepră şi cu răni îngrozitoare, însă nici
acum Iov nu a hulit numele Domnului. În ciuda acestor nenorociri de neînţeles în logica
omenească, care în doctrina vremii despre retribuţie sunt în contrast eclatant cu
pietatea lui, Iov nu are nici un cuvânt de reproş pentru Dumnezeu, ci se înduplecă fără
răzvrătire la acest destin inexplicabil. Din Scriptură aflăm că Iov, atât de curajos în
suportarea durerii, spune celebrele cuvinte: „Gol am ieşit din sânul mamei mele, gol mă
voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului
binecuvântat”. (Iov 1, 21).

După toate cele îndurate, Dumnezeu i-a întors deplin sănătatea, i-a dat bogății mai mari
decât avusese înainte și i-a dăruit alți șapte fii și trei fiice. Astfel, Dumnezeu l-a
binecuvântat pe slujitorul său mai mult decât înainte. Iov a trăit alţi 140 de ani, durată a
patru generaţii, şi moare „bătrân şi încărcat de zile” (Iov 42,17).

De la Iov învățăm că suferinţa celui drept, inexplicabilă pornind de la ideea retribuţiei,

este îndreptată spre o cauză supranaturală, de neînţeles pentru om. Dar Iov, în ciuda
durerii pentru aceste pierderi, îşi păstrează nealterate pietatea şi credinţa. Este
tulburătoare imaginea lui Iov cel drept care suferă şi îndură cu credinţă statornică în
Dumnezeu şi nimic nu poate afecta această încredere.
Dumnezeu nu răspunde întrebărilor lui Iov ca şi cum ar fi fost obligat să îi răspundă, să
îi dea socoteală, trece mai departe, suveran, dincolo de suferinţele lui Iov şi de propria
autojustificare. În centrul a toate nu este omul ci Dumnezeu, Domnul Atotputernic Care
ţine în mâinile Lui soarta lumii întregi. Cu o serie de întrebări privind minunile şi
misterele creaţiei, Dumnezeu îl conduce pe Iov la marginea capacităţilor lui umane de
înţelegere şi de gândire a realităţii: „Unde erai tu, când am întemeiat pământul?” (Iov
38,4). În ce fel omul, în micimea lui, incapabil să înţeleagă şi să domine realitatea
dumnezeiască, va putea cuprinde pe Cel care a făcut toate acestea şi Care guvernează
toate cu înţelepciune şi atotştiinţă?

Prin suferinţa sa, acceptată, trăită în fidelitate şi iubire faţă de Dumnezeu, Iov
preînchipuie Răstignirea lui Hristos pe Cruce. El cel Drept ia asupra Sa suferinţele
tuturor oamenilor şi prin Învierea Sa deschide drumul fiecărei persoane spre Rai. Iov
este considerat un model de răbdare pentru fiecare suferinţă pe care Dumnezeu o
îngăduie asupra noastră, fiind de asemenea şi o imagine profetică a suferinței
Domnului Hristos.

Astăzi pe bună dreptate Biserica îl cinsteşte cântând: „Ca un adevărat şi drept de

Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te, preamărite, sluga lui
Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi
preaviteazule. Pentru aceasta toţi, de Dumnezeu înţelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta”.