Motive de încredere în darul

profetic al Ellenei White

 Importanţa încrederii în prooroci

•2 Cronici 20,20 Intr-o vreme de criză naţională, regele

Iosafat şi-a încurajat astfel poporul: „Ascultaţi-mă, Iuda
şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul,
Dumnezeul vostru, si veţi fi întăriţi! Încredeţi-vă în
proorocii Lui şi veţi izbuti!”.
•Amos 3:7 Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără
să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.
•2 Petru 1:19 Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai
tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină
care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de
ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile
voastre.
 Respingerea profeţilor o realitate
dureroasă
• „Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi,
v-am trimis pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimis în fiecare zi de
dimineaţă. Dar ei nu M-au ascultat" (Ieremia 7,25.26).
• „Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi
au râs de proorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său
a ajuns fără leac" (2 Cronici 36,16).
• „Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce
vesteau mai dinaintea venirea Celui neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi
L-aţi omorât" (Fapte 7,52).
• Moise a fost în pericol să fie ucis cu pietre (Exod 17,4).
• Ilie a scăpat numai datorită intervenţiilor lui Dumnezeu.
• Mica a fost aruncat în temniţă, unde a fost hrănit „cu pâinea şi cu apa
întristării" (1 împăraţi 22,27).
• Zaharia, trimisul Domnului, a fost ucis cu pietre din porunca împăratului Ioas
(2 Cronici 24,20.21).
• Respingerea Celui mai mare dintre profeţi, „ai Săi nu L-au primit" (Ioan
1,11).
 Încrederea în prooroci o alegere

nu toţi vor
•Un lucru este cert:
ajunge să creadă! Unii, poate,
fiindcă au fost împiedicaţi de cei care au
influenţă asupra lor, alţii, pentru că îşi văd
ameninţate interesele egoiste sau pentru că
au prejudecăţi de care nu pot sau nu
încearcă să scape, fiindu-le dragi.
Încrederea în prooroci un test al credinţei

•“Profeţii sunt incomozi”

1Împ.13; Amos 7,7-17
•Ascultarea de profeţi poate aduce necazuri.
Exod 5,1-23
•Profeţii cer uneori lucruri ciudate, ilogice.
1Împ. 5,9-14
•Profeţii au uneori comportamente ciudate.
Ezechiel 4,12-15
 1. Biblia vorbeşte despre existenţa darului profetic în biserica
celor rămaşi credincioşi în zilele din urmă

•Afirmaţii profetice: (Ioel 2,28-32; Apocalipsa

12,17; 19:10).
•Afirmaţii dogmatice: 1 Corinteni 12:28,
•Afirmaţii indirecte: Marcu 13:22 Căci se vor
scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei
vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu
putinţă, şi pe cei aleşi.
•Un posibil model biblic: profet la ambele capete
ale profeţiei
 2. Ellen White satisface condiţiile biblice pentru a
fi recunoscută ca profet adevărat

•a.Armonia dintre scrierile ei şi ale profeţilor

dinaintea ei (Isaia 8,20).
•b.Roadele vieţii şi activităţii ei. „După roadele lor îi
veţi cunoaşte", a spus Mântuitorul (vezi Matei
7,15-20).
- Timp de şaptezeci de ani, Ellen White a
desfăşurat o activitate publică intensă. Oamenii au
văzut comportarea ei, au ascultat predicile şi
rugăciunile ei, au fost ajutaţi din banii ei şi au putut
descoperi motivaţiile ei.
 2. Ellen White satisface condiţiile biblice pentru a
fi recunoscută ca profet adevărat

Roadele însă nu se constituie doar din modul de viaţă al

profetului, ci mai ales din rezultatele pe care activitatea profetului le
produce asupra celor pentru care lucrează.
Din acest punct de vedere, efectele lucrării lui Ellen White
asupra bisericii ei au fost şi sunt inestimabile.
- Fără prezenţa acestui sol al lui Dumnezeu, Biserica
Adventistă ar fi acumulat multe erori şi ar fi lipsită de multe
adevăruri, deşi rolul solului în formarea doctrinei s-a limitat în mare
parte la confirmarea sau infirmarea anumitor idei si teorii rezultate
din studiul Sfintelor Scripturi sau din opiniile oamenilor.
- Promovarea educaţiei integrale la toate nivelurile, a
sănătăţii, a misiunii si a bunei organizări sunt legate de numele lui
E. G. White.
 2. Ellen White satisface condiţiile biblice pentru a
fi recunoscută ca profet adevărat

•c. înălţarea persoanei divino-umane a lui Isus Hristos

•„Toţi proorocii mărturisesc despre El" (Fapte 10,43) şi Ellen
White n-a făcut excepţie. Ea a recunoscut umanitatea reală şi totală
a lui Isus Hristos (vezi 1 Ioan 4,1.2; Evrei 2,14.17; 5,5-7).
•La vârsta maturităţii ei literare şi teologice, a scris cartea Hristos,
Lumina lumii, din care oricine se poate documenta cu privire la
concepţia ei despre Isus Hristos şi calitatea Sa de Fiu al lui
Dumnezeu, având viaţa în Sine, „neîmprumutată şi nederivată",
şi calitatea de „Dumnezeu adevărat". Toate cărţile, articolele,
scrisorile şi jurnalele ei personale sunt îmbibate de Isus Hristos, pe
care II contempla, II admira, II iubea, II proclama şi II purta în
suflet. Pentru ea, Isus era Cel „fără egal", Domnul şi Prietenul ei,
Cel pentru care trăia şi pentru care era gata să moară.
2. Ellen White satisface condiţiile biblice pentru a
fi recunoscută ca profet adevărat

•d. împlinirea profeţiilor făcute de ea

Ea n-a făcut multe profeţii, dar cele făcute,
cu excepţia celor pentru care nu au fost
împlinite condiţiile, s-au împlinit, se
împlinesc şi se vor împlini. în cele din urmă,
ne vom convinge cu toţii, dar pentru unii va fi
prea târziu.
 3. Experienţe cu implicaţii supranaturale

•a. Fenomene fizice care însoţeau viziunile

•Viziunile lui E. G. White durau de la 10 minute până la
patru ore şi chiar mai mult. In tot acest timp, activitatea
plămânilor înceta complet, în timp ce inima funcţiona
normal. Ochii îi erau deschişi dar nu-şi dădea seama de
ceea ce se petrecea în jur (vezi 2 Corinteni 12,1-4; Daniel
10, Numeri 24,3.4) şi pierdea puterea fizică proprie,
primind în schimb o putere supraomenească. In timpul
viziunii, deşi foarte slabă din punct de vedere fizic, putea
să ţină în mână multă vreme un obiect foarte greu, fără să
obosească.
3. Experienţe cu implicaţii supranaturale

•Cercetătorul trebuie să se întrebe: Ce

caracter are persoana supusă acestor
experienţe? Care sunt efectele lucrării ei?
Ce se urmăreşte prin acţiunile respective?
Fenomenele acestea, luate separat, nu
constituie un argument decisiv în favoarea
inspiraţiei divine.
 3. Experienţe cu implicaţii supranaturale

•b. Dezvăluiri de fapte strict secrete din viaţa unor persoane sau
întâmplări pe care Ellen White nu avea cum să le cunoască
•La o adunare de tabără din Minnesota, în 1870, Ellen White a sosit
împreună cu soţul ei după începerea programului, în timp ce un
vorbitor îşi ţinea discursul. Ellen White s-a apropiat de amvon şi a
declarat cu voce tare: „Tu nu trebuie să stai la amvonul acela. Tu
nu eşti omul potrivit să aduci o solie acestui popor". Deşi nu-l
văzuse niciodată pe omul acesta, Dumnezeu o făcuse pe Ellen White
să audă vocea acestuia şi îi ceruse ca, atunci când o va auzi din nou,
să-i transmită mesajul de mai sus. Despre ce era vorba? Bărbatul în
cauză trăia în adulter. Îşi lăsase soţia si copiii acasă, departe de
tabăra în care se desfăşura întâlnirea, şi convieţuia cu o femeie care
se afla în tabără. După ce a părăsit platforma, predicatorul bigam şi-a
recunoscut faptele.
 3. Experienţe cu implicaţii supranaturale

• Pe 11 iunie 1887, pe când se afla în Moss, Norvegia, Ellen White a avut un vis
cu privire la relaţia sexuală imorală dintre domnul Rice, administrator, şi
administratoarea sanatoriului Sfânta Elena din California, amândoi fiind
căsătoriţi. In aceeaşi zi, Ellen White i-a scris o scrisoare bărbatului, spunându-i că
nu mai poate rămâne ca angajat în activitatea bisericii decât dacă pune capăt acestui
comportament ilicit. La început, Ellen White a făcut aluzii la un comportament
necuviincios din partea lui, fără să susţină direct că este vorba de adulter. Ea l-a
rugat ca, pentru mântuirea sufletului său şi al femeii implicate, să dea la o parte
păcatul şi să se întoarcă la Dumnezeu. I-a spus că nu dorea să facă public scandalul
şi să-i ruineze pe cei doi membri ai bisericii, dacă se vor pocăi şi vor pune capăt
relaţiei lor păcătoase.
• La început, bărbatul a negat, dar Ellen White a venit cu noi amănunte, primite prin
alte vise, afirmând deschis că între ei exista o relaţie adulteră. In cele din urmă,
bărbatul s-a pocăit, părăsind păcatul. Cazul ar fi rămas cu totul necunoscut nouă,
dacă dosarele cu corespondenţa particulară a lui Ellen White n-ar fi păstrat copiile
scrisorilor, care dovedesc nu doar autenticitatea descoperirilor date lui Ellen White,
ci şi eforturile făcute de Dumnezeu pentru a produce pocăinţa. Asemenea situaţii au
fost numeroase. In cazul de faţă, avem dovezi obiective, despre care nu se poate
presupune că au fost măsluite sau regizate.
3. Experienţe cu implicaţii supranaturale

•c. Mesaje potrivite la timpul potrivit

•Oportunitatea mesajelor primite de profet de la
Dumnezeu şi comunicate bisericii dezvăluie, de
asemenea, implicarea factorilor supranaturali. Un
asemenea caz a fost criza provocată de panteismul
lui J. H. Kellogg, reprezentată în viziunea lui Ellen
White sub forma unui „aisberg" care ameninţa
corabia Bisericii A.Z.Ş., situaţie discutată la
consiliul anual din toamna anului 1903. Scrisoarea
trimisă de Ellen G. White din California la
Washington D.C., preşedintelui Conferinţei
Generale, a sosit chiar la momentul oportun pentru a
determina comitetul să ia o decizie corectă.
•d. Intervenţii supranaturale în lucrarea de zi cu zi
•Intr-o scrisoare din 1902, adresată fiului ei Edson,
Ellen White relatase un fapt interesant: în timp ce
dorea să exprime aprecieri la adresa unei persoane
care ajutase biserica, o mână s-a aşezat pe hârtie, iar
o voce i-a spus: „Aceste cuvinte de laudă îi vor face
rău persoanei căreia vrei să i te adresezi. Dumnezeu
este marele maestru. Glorifică-L pe El, nu pe om"
 4. Mărturia multor personalităţi neadventiste
proeminente

•Dr. William Foxwell Albright (1891-1971), arheolog

recunoscut pe plan mondial, autor sau co-autor a sute de
publicaţii despre arheologie, Biblie, antichitate şi viaţa din
Orient, a fost informat despre E. G. White de către doi
dintre candidaţii la doctorat ai Universităţii Hopkins, unde
a predat zeci de ani. In lucrarea sa De la epoca de piatră
la creştinism, Albright numeşte cinci persoane din
ultimii 250 de ani, pe care le consideră ca fiind profeţi
moderni. Printre aceştia se află si Ellen G. White.
 4. Mărturia multor personalităţi neadventiste
proeminente

•Edith Deen este cea mai proeminentă femeie care a

scris despre femei şi creştinismul din lumea de
astăzi, personalitate publică recunoscută
internaţional, invitată frecvent la radio si la
televiziune. Ea şi-a format o bibliotecă de peste
2000 de volume, despre rolul femeii în istorie.
Intr-una din cărţile ei, a scris un capitol: „Ellen G.
White - pionier şi îndrumător al bisericii ei" (1959).
în opinia sa, principala caracteristică a lui Ellen
White a fost aceea că „şi-a exercitat credinţa în mod
permanent". Edith Deen a decis că Ellen White
trebuie să fie inclusă în Enciclopedia marilor femei
ale credinţei creştine.
 4. Mărturia multor personalităţi neadventiste
proeminente

•Cunoscut jurnalist american de la ABC, foarte solicitat la

programele de radio, C. Paul Harvey, care deţine propriul
său avion cu pilot angajat permanent pentru a putea răspunde
solicitărilor de a vorbi în public, în multe ocazii a vorbit în
termeni foarte respectuoşi despre Ellen White şi a făcut
cercetări personale, importante, privitoare la viaţa,
activitatea şi învăţăturile ei. El a manifestat un interes
deosebit faţă de anumite părţi ale scrierilor ei, mai ales în
domeniul sănătăţii si al stilului de viaţă. Astăzi este
demonstrat în mod clar că, prin aceste scrieri, ea se află mult
înaintea vremurilor în care a scris.
 4. Mărturia multor personalităţi neadventiste
proeminente

•Trebuie totuşi să menţionăm că această categorie de

argumente care ţin de „credibilitatea sursei", pot fi
respinse.
•Dar cel mai puternic argument în favoarea originii
divine a soliilor trimise nouă prin pana inspirată a lui
Ellen White este acelaşi care, în ultimă instanţă, ne
face să ne încredem în Biblie: experienţa personală,
care vine în urma unei cercetări oneste şi a unei
atitudini corespunzătoare: „dacă vrea cineva să facă
voia Lui" (Ioan 7,17).