Dumnezeu Creator

1
 Introducere

Lucrarea de față își propune să expună tema anunată în titlu printr-o abordare
organizată pe două direcții.

Pe de o parte prezentarea unor elemente de conținut și pe de altă parte a

modului în care acest conținut s-a definit. Pentru aceasta m-am folosit de cărtile
Sfinților Părinții care sunt rodul unei gândirii teologice și al unei trăiri duhovnicești,
astfel se constituie o materie profundă orientată spre un tip de scriere ales de fiecare
Sfânt Părinte. Orientarea aceasta ține de structura personalitătii lor și de date personale,
individuale și date contextuale. Astfel Sfinții Părinți au devenit cruciali pentru Biserică
pentru că ei au reușit să transmită un model de viată și de gândire duhovnicesc care a
depăsit spațiul și timpul.

Tema abordată are o mare importantă și relevanță pentru teologia

contemporană deoarece omul din zilele de astăzi a ajuns din nou să creadă că nu există
decât cea ce îi este accesibil și îi satisface dorințele, lumea fiind pentru om materie
brută, lipsită de semnificație și de profunzime spirituală,omul ajungând să ignore
valoarea negrăita și sensul autentic al lumii căutand să impună prin tehnologie o
raționalitate artificială și strambă care reprezintă dorința lui evidentă de a construi prin
forțele proprii un paradis pământesc unde să fie propriul lui stăpân.

2
 Cele sase zile ale facerii

Măsura timpului zilelor creației nu este precizată decât de puțini părinți

precum Sfântul Efrem Sirul care spune că zilele aveau douăzeci si patru de ore,ceilalti
nespunând nimic despre durata lor.

Totusi nu este important să le măsurăm cantitativ ci mai degrabă teologic

deoarece semnificația lor nu ține de durată ci de cele ce s-au petrecut in ele,intâmplările
acestor zile fiind miraculoase nesupunându-se legilor firii ce guvernează lumea de azi,
lucrarea fiind spontană dupăcum spune Sfântu Efrem Sirul:

„Deși atat lumina cât si întunericul au fost zidite intr-o clipită,totuși,atât

ziua,cât si noaptea Zilei Întai au ținut câte douasprezece ceasuri fiecare”1

1.Ziua întai(Fac. 1, 1-5)

Ziua intâi a facerii incepe cu formele acestea de exprimare 1, 1Intru inceput...2

,“Si a zis Dumnezeu” iar Sfântul Vasile cel Mare explică acestea spunând că :

“Scriptura Îl infățisează pe larg, ca să arate că Dumnezeu nu numai că a voit

să facă lumea, ci si că a dus-o la existență ca un impreuna lucrător”3

1
Op.cit. Sf.Efrem Sirul, Talcuire la Facere 1 , ed. cit. ,
2
Toate citatele biblice sunt date in traducerea romaneasca dupa Biblia sau Sfanta Scriptura
3
Op.cit. Sf. Ambrozie, Hexaimeron 1, 15, ed. cit. , pp. 14-15
3
 1, 1-2…a făcut Dumnezeu cerul si pământul.Și pământul era nevăzut și
netocmit.

Sfântul Vasile cel Mare intreabă la aceasta: “Cum se face că, deși amândouă,

și cerul și pământul,au fost făcute având aceeași cinste, cerul a fost făcut desăvarșit, iar
pământul este încă nedesăvârșit și neterminat?”4 iar ca răspuns spune:“Așadar, pentru că
nimic din acestea nu era pământ, pe bună dreptate Scriptura a numit pământul
<netocmit>.Acelasi lucru il putem spune si despre cer.Nici el incă nu era terminat, și
nici nu-și primise podoaba lui; nu era luminat nici de lună, nici de soare, și nici
incununat cu cetele de stele. Incă nu se făcusera acestea.”5

1, 2Și intuneric era deasupra adâncului.

Cauza infățișării sale netocmite este datorită apelor făcute în acelaș timp cu
pământul care acoperea pe acesta în întregime.

1, 2Și Duhul lui Dumnezeu se purta pre deasupra apei

“Prin aceasta se poate observa lucrarea celei de-a Treia Persoană a Sfintei
Treimi in zidire.”6

1, 3Și a zis Dumnezeu: Să se facă lumină; și s-a făcut lumină

La aceasta Sfini Parinti precum Sfântul Ambrozie și Sfântul Efrem Sirul spun
că, Creatorul însuși a rostit cuvântul “lumină” pentru a străpunge întunericul și a afla
4
Op.cit. Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 3, 2, ed. cit. , pp. 98-99.
5
IbIdem. Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 3, 2, ed. cit. , pp. 98-99.
6
Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 72.
4
lumea și pentru a o infrumuseța. Totodata lumina a fost cea care a ajutat la apariția
tutoror celor ce au fost infăptuite in ziua a treia.

1,4Și a văzut Dumnezeu lumina că este bună

Referitor la aceasta Sfantul Ambrozie spune că Dumnezeu ca judecător al
întregii lucrări laudă lucrarea Sa încă de la începutul apariție sale știind de la început
cum va urma să arate.

1, 4-5Și a despărțit Dumnezeu între lumină și între întuneric. Și a numit

Dumnezeu lumina ziuă și întunericul l-a numit noapte.
Sfântul Vasile cel Mare tâlcuiește acest loc: “Dumnezu a făcut să nu se
amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta.”7

1, 5 Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineată ziua unu.

Sfântul Vasile cel Mare spune următoarele: “Seara este hotarul comun dintre
zi și noapte, iar dimineata este vecinătatea noptii cu ziua. Asadar, ca să dea zilei cinste
de a fi fost făcuta înainte, Scriptura a vorbit întai de sfârsitul zilei, apoi de sfârșitul
nopții, pentru că zilei îi urmează noaptea.”8
Ziua Întai a facerii reprezintă baza pe care se pun cele șapte zile ale creației
care sunt prezente și în zilele noastre,ea reprezintă începutul timpului pentru ca înainte
de ziua întâi nu există timp iar o dată cu ziua întai incepe timpul.

2. Ziua a Doua (Fac, 1, 6-8)

7
Op.cit: Sf Vasile cel Mare,Hexaimeron 2, 8, ed. cit. , p. 94.
8
Ibidem.Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om , pp. 94-95.
5
 1, 6-8Și a zis Dumnezeu: Să facă tărie în mijlocul apei, și să fie despărțind
apa de apă; și s-a făcut asa: Și a făcut Dumnezeu tăria, și a despărțit Dumnezeu între
apa care era sub tărie și între apa care era deasupra tăriei. Și a numit Dumnezeu tăria
cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și s-a făcut seara și s-a făcut dimineata, ziua a
doua.

“Cuvântul “tărie” pare a avea două conotații în cartea Facerii, una cu totul
special și “științifică” , cealaltă mai generală.” Sfântul Vasile cel Mare ne spune
înțelesul “științific”, special al “tăriei”din acest text. El invăță că, deși se mai numește și
“cer” ,ea nu este sinonimăcu “cerul” pomenit la începutul Facerii. Asadar “tăria” din
Cartea Facerii este un fel de barieră sau filtru natural care desparte cele două niveluri ale
umidității atmosferice. Astăzi nu mai observăm un asemena fenomen anume pe care să-l
putem numi “tărie”.
Sfîntul Vasile cel Mare crede că funcția tăriei era aceea de a păstra o
temperatură placută pe intreg pământul, dar se intâmplă să cunoaștem existența unui
oarecare efect de serăpe pământ în vemurile preistorice: s-au găsit plante si animale
tropicale în gheata nordului indepărtat, arătând că, intr-adevăr, zonele nordice fuseseră
odinioară temperate.
Pe deasupra, in capitolul al doilea din Cartea Facerii ni se spune că înainte de
zidirea omului nu dăduse Dumnzeu ploaie pe pământ… și izvor ieșea din pământ și
adăpa toată fața pământului (Fac. 2, 5-6).
Iată deci că pământul timpuriu pare a fi fost un loc destul de deosebit de cel
pe care îl cunoaștem: un loc cu clima temperată, bogată în umezeala ce udă necontenit o
vegetație imbelșugată care, cum vom, vedea, era singura hrană hotărâtă de Dumnezeu

6
nu numai omului, ci chiar si animalelor (Fac. 1, 30).Oare când a luat sfârșit această
fericită stare?”9

3. Ziua a Treia (Fc. 1, 9-13)

1, 9-10Și a zis Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer intr-o adunare, și
să se arate uscatul. Și s-a făcut așa. Și s-a adunat apa cea de sub cer întru adunările
sale, și s-a arătat uscatul. Și a numit Dumnezeu uscatul pâmant si adunările apelor le-a
numit mari. Și a văzut Dumnezeu că este bine

.
Sfânta Scriptură nu spune multe lucruri despre acest eveniment și de aceea
nici Sfinti Părinți nu spun mare lucru. Prin urmare, în toate cele ce țin de cele Șase Zile
ale Facerii, Sfinții Părinți ne pun înainte doar unele presupuneri (întotdeauna cu
prudentă) în ce privește felul cum a creat Dumnezeu; tot așa și noi trebuie să ne
infrânăm pornirea de a proiecta cunoașterea noastră despre felul “cum” arată zidirea
prezentă (în măsura în care o cunoaștem) asupra lumii întâi-zidite.Uscatul s-a ivit la
porunca lui Dumnezeu, iar nu printr-un proces natural, Sfântul Ambrozie scrie: 10 “S-a
rânduit mai dinainte, pe cât se pare, ca pamantul să fie uscat de mana lui Dumnezeu, iar
nu de către soare, căci, în fapt, pământul s-a uscat înainte de facerea soarelui. Pentru

9
Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 77-78.

Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
10

Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 81.

7
aceea și David a osebit marea de uscat, vorbind de Domnul Dumnezeu: Că a lui este
marea, și El a făcut-o pre ea și uscatul mâinile Lui l-au zidit (Ps. 94, 5).”11

1, 11-13Și a zis Dumnezeu: Să răsară pămantul iarbă verde, care să semene

sămânță după fel și după asemănare, și pom roditor care să facă rod, căruia să fie
sămânța lui intr-însul după fel pre pământ. Și s-a făcut așa. Și a dat din sine pământul
iarbă verde, care samănăsămânță după fel și după asemănare, și pom roditor care face
rod, a căruia sămânța lui este într-însul după fel pre pământ. Și a văzut Dumnezeu că
este bine. Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineată, ziua a treia.

Sfinții Părinți invată că plantele au trecut prin toate fazele de crestere, pornind
de la înfăptuire și până la desăvarșire, copacii și ierburile au fost făcute într-o singură
clipă, dar la înfățișare arătau ca și de mai multe luni si totodată Sfântul Vasile cel Mare
spune că: “De aceea a dat Dumnezeu pământului această podoabă înainte de facerea
soarelui, ca să înceteze cei rătăciți să se mai închine soarelui, ca unuia ce ar fi pricina
vieții.”12

Ziua a patra (Fac. 1, 14-19)

1, 14-19Și a zis Dumnezeu: Să se facă luminători întru tăria cerului, ca să

lumineze pre pământ și să despartă între zi și între noapte. Și să fie spre semne și spre
vremi șispre zile șispre ani. Și să fie spre luminare întru tăria cerului, ca să lumineze
pre pământ. Și s-a făcut asa. Și a făcut Dumnezeu doi luminători mari, luminătorul cel
mai mare spre stăpânirea zilei, iar luminătorul cel mic spre stăpânirea nopții, și stelele.

11
Op.cit. Sf. Ambrozie, Hexaimeron 3, 4, ed. cit. , p. 81.
12
Op.cit. Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 5, 1 ed. cit. , p. 87.
8
Și i-a pus pre ei Dumnezeu întru tăria cerului ca să lumineze pre pământ, și să
stăpânească preste zi și preste noapte, și să despartă între lumină și întuneric. Și a
văzut Dumnezeu că este bine. Și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, ziua a patra.

Această zi dă o mulțime de probleme pentru cei ce vor să pună zilele creației

în cadrul evolutionist, deoarece toate lucrurile sunt cu neputință a fi create dacă soarele
a fost creat în Ziua a Patra. “Sfinții Părinți sunt cu toții de accord când afirmă că soarele
și luminătorii cerului au fost făcuți în Ziua a Patra – nu doar au făcut atunci.
Nu există nici un motiv pentru care Părinții, dacă textul Facerii ar fi îngăduit-
o, să nu fi acceptat explicația, mai “firească” aparent, că lumina soarelui a luminat
primele trei zile ale facerii, însă globul soarelui a devenit vizibil de pe pământ doar în
Ziua a Patra.Faptul că ei resping cu toții explicația aceasta înseamnă că textul Facerii nu
o ingăduie.”13
Prin tâlcuirile Sfinților Părinți aflăm că pământul este primul ca importanță
atât ca timp, cât și ca însemnătate iar al doilea este soarele.
Sfântul Vasile cel Mare învată: “Cerul și pământul fuseseră făcute mai întâi;
după facerea lor a fost create lumina, apoi a fost despărțită ziua de noapte, apoi iarași s-a
făcut tăria și arătarea uscatului; apa s-a adunat intr-o adunare cu margini fixe și
determinate; pămantul s-a umplut cu cele ce au răsărit din el, a odrăslit mii și mii de
feluri de plante și s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu era încă nici soarele, nici
luna, ca să nu spună oamenii că soarele este pricina și tatăl luminii, ori că aceia ce nu-l
cunosc pe Dumnezeu să-l socotească creator al celor răsărite din pământ.”14

Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
13

Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 83.
14
Op.cit. Sf Vasile cel Mare, Hexaimeron 6, 2-3; 8, ed. cit. , pp. 133-134; 142.
9
 Ziua a Cincea (Fac. 1, 20-23)

1, 20-23Și a zis Dumnezeu: Să scoată apele vietății cu suflete vii și păsări

zburătoare pre pământ sub tăria cerului. Și s-a făcut așa. Și a făcut Dumnezeu chitii cei
mari si tot sufletul vietăților ce se târăsc, care le-au scos apele după felul lor, și toată
pasărea zburătoare după fel. Și a văzut Dumnezeu că sunt bune. Și le-a binecuvântat
Dumnezeu, zicând: Creșteți și vă inmulțiți, și umpleți apele marii, și cele zburătoare să
se înmulțească pre pământ. Și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, ziua a cincea.

Din Ziua a Cincea a creației Sfântul Ioan Gură de Aur scoate în evidență
precizia ordinii în care se descrie zidirea. “Aici ca și la zidirea tuturor viețuitoarelor,
Dumnezeu zidește pe prima din fiecare fel:” 15
“Acum este pârga fiecărui fel de
viețuitoare din apa care, ca și semințele din natură, primesc porunca de a se arăta.
Mulțimea lor va avea loc din nașterea lor, a unora din altele, când trebuie să creascăși să
se înmulțească.”16
Aici zicerea “după fel” care se repetă în toate cele trei zile în care se zidește
viața nu face decat să ne arate că Dumnezeu creează de îndată și pe loc, că doar
cuvântul lui aduce fapturile la existența și că apele și pământul nu au însușiri naturale de
a da naștere vieții. La acest ultim lucru Sfântul Vasile cel Mare scrie:
“Pământul a scos la iveală ceea ce se află in el nu pentru că Dumnezeu a spus:
Să scoată, ci pentru ca Dumnezeu, Care i-a dat porunca, i-a dăruit pământului și puterea
de a scoate din sine. Nici când pământul a auzit: Să răsară iarbă verde și pom roditor,

Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
15

Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 87.
16
Op.cit. Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron 7, 2, ed. cit. , pp. 148-149
10
pământul nu a scos iarbă verde pe care o avea ascunsă în el, nici nu a scos la suprafata
finical sau stejarul sau chiparosul, care stăteau ascunși undeva jos in sânul pământului.
Nu! Ci Cuvântul dumnezeiesc zidește cele ce se fac. Să răsară pământul. Nu să răsară
cea ce fusese pus în el mai dinainte, ci să dobândească ceea ce nu are, adică puterea de a
lucra, puterea dăruită de Dumnezeu pământului prin Poruncă.”17

Ziua a Sasea (Fac. 1, 24-31)

1, 24-25Și a zis Dumnezeu: Să scoată pământul suflet viu dupăfel, de cele cu

patru picioare și de cele ce se târăsc și fiare pre pământ dupa fel. Și s-a făcut așa. Și a
făcut Dumnezeu Fiarele pământului după felul lor și dobitoacele după felul lor, și toate
cele ce se târăsc pre pământ dupa felul lor. Și a văzut Dumnezeu că sunt bune.

“Ziua a Șasea nu repetă doar cea ce s-a spus deja despre celelalte ființe vii.
Astfel Sfântul Efrem Sirul scrie:”18 “La porunca lui Dumnezeu îndată, pământul a scos
târâtoare,fiare ale câmpului, animale de pradă și dobitoace, atât câte erau de trebuință
slujirii celui ce, în aceeași zi, a călcat porunca Domnului sau.”19

“O dată cu această lucrare creatoare, totul este gata pentru apariția omului
care avea să fie domn peste toate.Dar măreața zidire nu este doar spre folosurile practice
al omului.Ea are ceva tainic; fiind zidirea cea bună a Atotbunului Dumnezeu, ea poate
să ne înalțe mintea către El.”

Op.cit. Sf Ioan Gura de Aur, Omilii la Facere 7, 3, ed. cit. , pp. 90-91.
17

Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
18

Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 92.
19
Op.cit. Sf. Efrem Sirul, Talcuire la Facere 1, ed. cit. p. 302.
11
 “Dumnezeu a făcut lumea, învață Sfântul Ioan Damaschin, fiindcă “nu s-a
mulțumit cu contemplarea de Sine, ci prin mulțimea bunătății Sale, a binevoit să se facă
ceva care să primească binefacerile Sale și să se împartășească din bunătatea Lui.”20

2, 1-3Și s-au săvârșit cerul și pământul și toată podoaba lor. Și a săvârșit

Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile sale, care a făcut; și s-a odihnit in ziua a șaptea de
toate lucrurile sale care a facut. Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o
pre ea; ca intru aceea s-a odihnit de toate lucrurile sale, care a început Dumnezeu a
face.
Primul capitol din Cartea Facerii descrie întaia aducere la ființare a tuturor
celor existente, o zidire unică și irepetabilă.
Sfântul Efrem Sirul și alți Părinți sunt de părere că lumea a fost zidită
primavera. “Sfântul Ambrozie leagă aceasta de faptul că la evrei anul începe
primăvera:”21
“El a zidit cerul și pământul la vremea când încep lunile, timpul potrivit ca
lumea să-și ia început. Era căldura blândă a primăverii, anotimp potrivit pentru orice
lucru. Ca urmare, și anul a primit pecetea unei lumi ce vasă ia naștere… Spre a arăta că
zidirea lumii a avut loc primăvera, Scriptura zice: Luna aceasta este vouăîncepătura
lunilor, cea dintâi este vouă între lunile anului (Ies 12, 2),numind întâia lună anotimpul
primăverii. Căci se cuvenea ca inceputul să fie început nașterii.”22

20
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p.92-93.
21
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p.94.
22
Op.cit. Sf Ambrozie, Hexaimeron 1, 13, ed. cit. , p. 13.
12
 Zidirea Omului

1, 26-27Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul nostru și după

asemănarea, și sa stăpânească peștii mari și păsările cerului și dobitoacele și tot
pământul și toate vietățile cele ce se târăsc pre pământ. Și a făcut Dumnezeu pre om,
după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul, bărbat și femeie i-a făcut pre ei.

Cuvântul “să face om…” nu a mai fost folosit pentru nici o existență creată.
Dumnezeu nu a creat omul prin poruncă ci l-a creat prin sfat dumnezeiesc, spre a ști
cum să îl aducă la viață.

“De ce oare nu a zis Dumnezeu <<Fă>>, ci <<Să facemom>>? Azis așa, ca să

poți cunoaște stăpânirea. Că voiește ca tu, luând aminte la Tatăl, să nu tăgăduiești pe
Fiul; voiește să cunoști ca Tatăl a zidit prin Fiul, iar Fiul a zidit cu voia Tatălui, și că ți
se cade să slăvești pe Tatăl în Fiul, și pe Fiu în Duhul Sfânt.”23

“Sfântul Grigorie Teologul vorbește foarte poetic despre facerea omului ca

depsre o împreunare a lumilor de sus cu cele de jos, zidite mai înainte de Dumnezeu.”
24
iar Sfântul Grigorie de Nyssa rezumă cel mai bine înțelesul chipului lui Dumnezeu:

”Mulțimea tuturor bunătăților este atât de mare, încât nu știm dacă s-ar putea
număra ușor. De aceea, rezumându-le Scriptura le-a descris in felul următor: după
chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul, ceea ce este ca și cum ar fi spus că firea
omenească a fost făcută partașă la toate bunătățile; căci, dacă Dumnezeu este plinătatea

23
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p.95.
24
Ibidem. p. 97.

13
tuturor bunătăților, iar omul este după chipul Lui, oare nu în această plinătate vastă
asemănarea chiplui cu Arhietipul său?”25

1, 28Și i-a binecuvântat pre ei Dumnezeu zicând: Creșteți și vă înmulțiți și

umpleți pământul; și-l stăpâniți pre el, și stăpâniți peștii mării și păsările cerului și
toate dobitoacele și tot pământul și toate vietățile care se târăsc pre pământ.

Cuvintele “creșteți și va înmulțiți “ au un înțeles mai adânc față de cel de

înrudire a omului cu zidirea inferioară iar Sfântul Vasile cel Mare scrie: “Există două
feluri de creștere: cea a trupului și cea a sufletului. Creșterea sufletului este sporirea
cunoașterii întru desăvârșire; creșterea trupului este sporirea de la micime la statura
obișnuită.”26

Omul trebuie să stăpânească nu doar zidirea din afară ci și patimile din

interiorul sau. Sfântul Vasile cel Mare spune: “Ai fost făcut să stăpânești; ești stăpânul
patimilor, stăpânul fiarelor sălbatice, stăpânul șerpilor, stăpânul păsărilor…Fii stăpân pe
gândurile dinlăuntrul tău, că să te faci stăpân al tuturor ființelor.”27

1, 29-30Și a zis Dumnezeu: Iată am dat vouă toată  iarbă ce face sămânța de
semănat, care este deasupra a tot pământul, și tot pomul care are întru sine rod cu
sămânța de semănat va fi vouă de mâncare. Și tuturor fiarelor pământului și tuturor
păsărilor cerului și tuturor vietăților ce se târăsc pre pământ, care au întru sine suflare
de viață, toată iarbă verde de mâncare. Și s-a făcut așa.

25
Ibidem. p. 97.
26
Op.cit. Sf. Vasile cel Mare, Despre Obarsia omului 2, 6-7.
27
Loc.cit. 1, 19
14
 În acest pasaj ni se spune că înainte ca omul să cadă nu doar el se hrănea cu
verdețuri ci și fiarele care la început nu erau carnivore. Sfântul Vasile cel Mare spune:
“Biserica să nu lase nimic de-o parte: totul este legiuit. Dumnezeu nu a zis: <<V-am dat
peștii spre mâncare, v-am dat vitele, taratoarele și cele cu patru picioare>>. Nu pentru
această le-a făcut Dumnezeu, zice Scriptură. În fapt, întâia legiune îngăduia folosirea
fructelor, că încă eram socotiți vrednici de Rai.”28

Pământul înainte de căderea omului era că un fel de răi iar Sfântul Simeon
Teologul învață: “Dumnezeu n-a dat dintru început oamenilor întâi-plasmuiti numai
Raiul, cum socotesc unii, nici nu l-a zidit numai pe acela nestricăcios, ci a făcut mult
mai multe: aducând la existent înainte aceluia întreg pământul pe care-l locuim și toate
cele de pe pământ, precum și cerul cu cele din el, în ziua a șasea l-a plăsmuit pe Adam
și l-a așezat domn și împărat al întregii zidiri văzute.[…] Adam a fost plăsmuit având un
trup nestricăcios, chiar dacă materialnic și încă nu cu totul duhovnicesc, și a fost așezat
de Ziditorul Dumnezeu că împărat nemuritor într-o lume nestricăcioasa, adică nu numai
în Răi, ci în tot pământul de sub cer… Creația această a fost adusă la începutul
existenței de către Dumnezeu nestricăcioasa toată și în starea Raiului; dar, blestemată
fiind, s-a mutat spre stricăciune și robie, supunându-se deșertăciunii oamenilor.”29

1,31Și a văzut Dumnezeu că toate câte a făcut, și iată erau bune foarte. Și s-a
făcut seară și s-a făcut dimineață, ziua a șasea.

“Primul capitol din Cartea Facerii este dedicate în întregime celor Șase Zile
ale Facerii. În capitol doi, facerea omului e descrisă ceva mai amănunțit. S-ar putea
spune că în capitolul întâi se descrie zidirea omenirii, atât în înțelesul înalt, de chip al lui

Op.cit. Sf Vasile cel Mare, Despre obarsia omului 2, 6-7

28

Op.cit. Sf Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice, Discursul 1, Ed. Deisis, Sibiu, 1998,
29

pp. 112-113; 116-117; 127.

15
Dumnezeu, cât și în aspectul sau împărțit și pământesc, de parte bărbătească și
femeiască; pe când în capitolul doi se înfățișează facerea anume a primului bărbat,
Adam, și a primei femei, Eva. Câteva dintre zidirile celor Șase Zile sunt pomenite și în
capitolul doi, dar nu în ordinea strict cronologică din capitolul întâi. Trebuie să ținem
minte aceste lucruri, că să nu cădem în greșelile elementare ale criterilor rationalisti,
care găsesc “contradicții” între cele două capitol și presupun că aparțin unor autori
diferiți.”30

2, 4-6Aceasta este cartea facerii cerului și a pământului, când s-au făcut, în

care zi a făcut Domnul Dumnezeu cerul și pământul, și toată verdeață câmpului, mai
înainte de ce s-a făcut pre pământ, și toată iarbă tarinii mai înainte de ce a răsărit; că
nu dăduse Dumnezeu ploaie pre pământ, și om nu era care să-l lucreze pe dansul. Și
izvor ieșea din pământ și adapă toată față pământului.

“Avem aici o scurtă descriere a stării lumii înainte de apariția omului,

arătându-se că fără Dumnezeu nu ar fi fost nimic, că El a adus toate întru ființare din
nimic.”31

2, 7Și a plăsmuit Dumnezeu pre om, țărână luând din pământ, și a suflat în
față lui suflare de viață, și s-a făcut omul cu suflet viu.

În acest pasaj ni se arată cât putem să aflăm despre cum s-a zidit omul și tot
de aici Sfinții Părinți ne clarifica unele lucruri, cum ar fi faptul că prin “țărână” ei înțeleg
chiar țărână pământului și “mâinile” lui Dumnezeu care au “luat țărână” reprezintă
grijă Lui și participarea Să directă la lucrare.

Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om: Perspectiva crestin-ortodoxa/ ieromonah Serafim
30

Rose; trad. din lb. engl. de Constantin Fagatean. Editia a doua, Editura Sophia, 2011, p. 103-104.
31
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p. 104.
16
 “Sfântul Vasile cel Mare afirmă că versetul citat sublineaza cât de deosebită e
obârșia omului față de cea a animalelor :”32

“Mai sus, textul spune că Dumnezeu a făcut; aici spune cum a făcut
Dumnezeu. Dacă stihul ar fi spus doar că Dumnezeu a făcut, ai fi putut crede că l-a
făcut [pe om] așa cum a făcut și dobitoacele, fiarele sălbatice, verdeață, ierburile. Iată de
ce, spre a nu te lasă să-l așezi în rândul fiarelor sălbatice, dumnezeiescul cuvânt a făcut
cunoscută deosebită măiestrie folosită de Dumnezeu pentru noi: țărână din pământ a
luat Dumnezeu.”33

“Ideea “evoluției” omului din animale inferioare nu poate fi împăcată cu

concepția patristică și scripturală asupra zidirii omului, ci trebuie părăsită în mod
categoric. Dacă omul “evoluează” doar după legile naturii, atunci firea să rațională,
sufletul, chipul lui Dumnezeu, nu diferă calitativ, ci doar cantitativ față de animale; el
este deci o creatură pur pământeasca, nemairamanand loc pentru învățătură patristică că
omul este în parte pământesc și în parte ceresc “îmbinarea” celor două lumi, că să
folosim cuvintele Sfântului Grigorie Teologul.”34

Cum este ințeleasă in gândirea filozofilor

32
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p. 105.
33
Op.cit. Sf. Vasile cel Mare, Despre obarsie omului 2, 4.
34
Ibidem. Cartea Facerii, Crearea Lumii Si Intaiul Om, p. 108

17
 În operele lui Platon, Aristotel, Kant și Hegel nu găsim o formă explicită a
creației. Grecii nu aveau cuvinte pentru creație și derivatele ei. Cu toate acestea
Aristotel ne dă o înțelegere referitoare la creație. Prin deosebirea făcută de el între
filosofie și științele poetice aflăm pentru cea din urmă că “principiul activității
creatoare rezidă în subiectul producător, fie ca gândire al lui, fie ca o artă, fie ca o
anumită îndemânare”. Totodată adaugă faptul că acest principiu deși este legat de
un individ, de un artist “el constă într-o alegere conștientă, cu prilejul căreia
obiectul alegerii și acela al acțiunii se confundă”.

Platon ni-l prezintă pe Demiurg că fiind un “artist” iar despre artă ni se spune
că “are ca obiect devenirea unui lucru, iar a te dedica unei arte înseamnă a cerceta
modalitățile de a produce unul dintre lucrurile ce pot exista sau nu și al căror
principiu se află nu în lucrul produs, ci în cel ce îl produce.”

Legat de arta poetică Aristotel spune că “datoria poetului nu e să povestească

lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile
verosimilului și al necesarului” iar pe baza verosimilului și necesarului el spune că
“de aceea și e poezia mai filosofică decât istoria: pentru că poezia înfățișează mai
mult universalul…”

Din perspectiva lui Aristotel lumea omului nu este clară și completă.

La Platon, Demiurgul a creat după un model, iar creația poetică era doar o
ipoteză a creației.

Heidegger spune că, cuvântul “lume” trebuie să aibă o clarificare deoarece are
mai multe semnificații. “Lumea” ca existența(otnic) cuprinde regnul animal,
vegetal și omul etc. adică natură și tot ce o cuprinde. Iar ontologic “lumea” este o
reflectare a intrgului existențial(otnic).

Heidegger consideră că s-a pierdut idea filosofiei originare, creștinismul

având o contribuție semnificativă la “căderea în uitare a ființei”.

Cum este ințeleasă astăzi

18
 În urma citiri cărților Marele Plan(Stephen W. Hawking&Leonard
Mlodinow), Teoria Universală-Originea și soarta universului(Stephen W.
Hawking) și O scurtă istorie a timpului- De la Big Bang la găurile negre(Stephen
W. Hawking) mi-am pus câteva întrebări pe baza textului, care cred că pot
răspunde la felul în care văd o bună parte din oamenii din ziua de astăzi Crearea
lumii și pe Creatorul ei.

Mai întâi trebuie să începem prin a sublinia faptul că multe din teoriile pe care
cercetătorii le descoperă nu li se poate testa validitatea din cauza lipsei
infrastructurii necesare testării teoriei care fie nu s-au inventat fie necesită o
cantitate de energie pe care pământul nu o poate furniza. Și atunci te poți întreba de
ce acești cercetătorii insistă asupra unei teorii care nu poate fi demonstrată dar
resping “teoria” Facerii care spune ei că, nu se poate dovedi că Dumnezeu este în
spatele ei.

Apoi în cartea Teoria universală se afirmă faptul că, dacă am descoperi teoria
universală am putea înțelege în oarecare măsură legile care guvernează universul și
cărora le datorma existența. Și atunci putem să ne întrebăm: “De ce omului iar
plăcea mai mult ideea de a fi conduși de câteva legi rigide care nu exprimă nimic
în detrimentul unui Dumnezeu iubitor?”

În cartea Teoria universală se mai spune că, și dacă ar există un Creator, legile
nu i-au permis libertate totală în planurile Lui. Prin asta eu pot să înțeleg decât că
acest autor încearcă să ne spună că Dumnezeu este mai prejos decât legile.

Tot aici el se întreabă următorul lucru: “Daca Dumnezeu este răspunzător

asupra universului, atunci cine la creat pe Dumnezeu”. Această întrebare după
părerea mea este una prostească, deoarece tu îți pui întrebarea: “Cine la creat pe
Creator?”.

O altă afirmăție făcută în aceste cărții este faptul că filosofia și restul lumii nu
au mai ținut pasul cu fizica, făcându-se aluzie după părerea mea  la faptul că
fizicienii ar fi superiori lumii întregi și că doar ei ar deține adevărul și puterea de al
dezvălui lumii întregi.

Autorul spune faptul că, dacă se va descoperi o teorie universală ar putea fi

înțeleasă de toată lumea nu doar de câțiva oamenii de știință. Iar întrebările pe care
mi le-am pus în urmă acestei afirmății sunt: “Cum se face că deși oamenii, după
cum afirmă mai sus nu înțeleg teoriile fizice dar, foarte mulți dintre ei sunt
convinși că lumea s-a creat în urmă Big bang-ului? Pentru că așa spune teoria pe
care ei nu o înțeleg? De ce susțin un lucru pe care nu îl înțeleg dar sunt de părere că
19
îl înțeleg? De ce nu fac acelaș lucru și cu teoria “Facereii” pe care o refuză pentru
că din perspectiva lor de “savanți”, este doar un basm? Adevărul este că ei nu
înțeleg “teoria” Facerii dar nici nu vor să o înțeleagă și nici nu vor să le fie
explicată. Ei sunt mulțumiți doar cu o versiune a poveștii și nu sunt dispuși să
asculte și cealaltă versiune. Asta se numește după părerea mea ignoranță.

Autorul mai spun că odată cu descoperirea universului, vom pătrunde în

mintea lui Dumnezeu și va avea loc triumful suprem al rațiunii umane. Întrebările
care îmi vin în minte în urmă acestei afirmății sunt: “Acesta este de fapt un război
al oamenilor cu Dumnezeu? Scopul este de a fi superiori Creatorului? De al
controla?”

După părerea mea știința și spiritualitatea trebuie luate împreună deoarece

separate sunt incomplete.

Dacă oamenii continuă doar pe parte științifică neluând în calcul și partea

spirituală omul este condamnat să se zbată în necunoaștere.

Prin cele afirmate mai sus am încercat să răspund la felul în care mulți oameni
văd actul creației și pe Creatorul ei.

Concluzia

20
 În concluzie prin cele de mai sus am urmărit a descoperi însemnătatea și
misterele fiecărei zile în parte, măreția lucrării ziditoare a lui Dumnezeu descrisă în
Cartea Facerii.

Iar pentru a face asta am fost ajutat de scrierile Sfinților Părinți, scrieri prin
care ni se deschid noi dimensiuni în înțelegerea biblică, noi niveluri de înțelegere
pe care nu le-am fi putut atinge niciodată decât prin mințile cele mai “sofisticate”
și mai “științifice” din acele vremuri care pot fi deschizatorii minților noastre
încuiate.

Sfinți Părinți nevazand Cartea Facerii ca pe o simplă alegorie, Sfinții Părinți

precum Prorocul Moise autorul Cărții Facerii care a primit cunoașterea facerii
lumii prin vederea dumnezeiască, au perceput lumea în chip tainic, precum a fost
întru început.

Originea lumii a preocupat dintotdeauna pe om.

Bibliografie

21
1. Serafim Rose, Crearea lumii, Omul începuturilor.
2. Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilii la Facere.
3. Usca Ioan Florin, Vechiul Testament in tâlcuirea Sfintilor Părintii II, Facere,
ed. Christina, Bucuresti 2002.
4. Sfânta Scriptură.
5. http://www.institutuldefilosofie.ro/e107_files/downloads/Studii%20de%20teoria
%20categoriilor/vol.%206/Florea%20Lucaci,%20Creatia,%20o%20ipostaza%20a%20devenirii
%20in%20ontologia%20umanului.pdf
6. Marele Plan(Stephen W. Hawking&Leonard Mlodinow)
7. Teoria Universală-Originea și soarta universului(Stephen W. Hawking)
8. O scurtă istorie a timpului- De la Big Bang la găurile negre(Stephen W.
Hawking)

22