FACEREA

Fac. 1, 1:

-La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul : Dumnezeu este anterior oricarui inceput si
oricarei miscari ; cerul si pamantul se refera la univers sau la lumea ingereasca si respectiv cea
materiala ; (Bartolomeu Anania)

-aceasta carte era adresata evreilor care erau foarte lipiti de cele materiale, motiv pentru care
Facerea nu incepe prin a prezenta crearea ingerilor sau a lumii spirituale nevazute, caci evreii nici
macar nu isi puteau inchipui astfel de lucruri ;ori din vederea creaturii, ei trebuiau sa se inchine
Creatorului ; (Sf Ioan G.A.)

-cerul pentru majoritatea interpretilor antici nu este tot una cu ‘’taria’’ din v.8 ; Philon si Origen
opineaza ca este vorba despre lumea incorporala, inteligibila ; samayim(erb.)= ceruri, avand pluralul
‘’im’’ ; (LXX)

-geneza babiloniana : « Enuma-Elis »(cand in inalturi) este o epopee babiloniana, datata in 1200 i.Hr. ;
acolo se spune ca zeul Marduk a luat sangele lui Kingu, liderul zeilor inamici, pe care il ucisese si cu
ajutorul lui Ea a creat lumea ; o alta varianta de text este legata de relatarea ebraica a Creatiei ; a
fost scrisa la sf mileniului II i.Hr. in cinstea lui Marduc zeul Babilonului ; din Tiamat mama apelor se
nasc toti zeii (numele este asociat cu ‘’adancuri’’ din Gen 1,2) ; aceasta este ucisa de Marduc in timpul
unei batalii dintre Tiamat si copiii ei zei, caci ea se infuriase din pricina galagiei produse de acestia ;
din trupul ei mort este creata lumea, iar oamenii sunt facuti doar ca sa ii scuteasca pe zei de a
pastra ordinea pe pamant, si astfel zeii se odihnesc ;(Manual Biblic)

-geneza mesopotamiana(mil 3 i.Hr.) :astazi zona Irakului : in epopeea Atrahasis din 1635 i.Hr. zeita
mama Mummu sau Nintu, cu ajutorului zeului Ea, i-a creat pe oameni din lut amestecat cu sangele
unui zeu ucis, Aw-ilu ; (Atlas IB)

Fac. 1,2 :

- Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se
purta pe deasupra apelor : in ape era o energie plina de viata, nu era o apa statatoare ci una care
avea putere de viata in ea ; (Sf Ioan G.A.)

Fac. 1,3 :

-Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina! Si a fost lumina’’ : vointa lui Dumnezeu devine fapta ; aici
este aratata si puterea creatoare a Logosului prin participarea Sa ; lumina despre care se vorbeste
aici nu este lumina de la astre, ci cea pe care o vor experia mai tarziu isihastii, lumina taborica ;
(Bartolomeu Anania)

Fac. 1,8 :
- Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost
dimineata: ziua a doua. : nu este vorba de mai multe ceruri, caci la inceput ni se spune ca ‘’la
inceput a facut cerul si pamantul’’ si acum iar ni se aminteste de cer, insa este acelasi ; daca insa ni
se obiecteaza ca exista mai ulte ceruri venind cu argumentul din Ps. 148 ‘’laudati-L pe El cerurile
cerurilor’’ spunem ca la inceput VT a fost scris in ebraica, ori la evrei cuvantul cer este la plural, ei
nu spun cer ci ceruri ; (Sf Ioan G.A.)

Fac. 1,11 :

- Apoi a zis Dumnezeu: "Sa dea pamantul din sine verdeata: iarba, cu samanta intr-insa, dupa
felul si asemanarea ei, si pomi roditori, care sa dea rod cu samanta in sine, dupa fel, pe
pamant!" Si a fost asa : observam ca pamantu si-a dat rodul sau fara sa fie lucrat cu plugul sau
fara ajutorul soarelui, caci astrele inca nu erau create ; totul s-a facut doar la porunca lui
Dumnezeu ; (Sf Ioan G.A.)

Fac. 1,14 :

- Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa

desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si ani : Philon
interpreteaza semnele ca fiind de natura meteorologica, pe cand Origen polemizeaza cu
credintele astrologice zicand ca astrii sunt semne insa nu cauze ale evenimentelor ; (LXX)

Fac. 1,20 :

- Apoi a zis Dumnezeu: "Sa misune (puiasca) apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa
zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!" Si a fost asa : este vorba de primele forme de
viata, ca de exemplu molustele sau reptilele care se inmulteau rapid, ca mai apoi viata sa se extinda
in aer si pe uscat ; (Bartolomeu Anania)

Fac. 1,21 

- A facut Dumnezeu animalele (inotatoarele) cele mari din ape si toate fiintele vii, care misuna
in ape, unde ele se prasesc dupa felul lor (si pe care apele le puiesc), si toate pasarile
inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine : nu inseamna ca apele aveau puterea
de a da viata ci arata mediul in care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu ; (Bartolomeu
Anania)

-bine : frumos din gr. kalla :kalos- Dumnezeu repeta dupa fiecare zi ca toate le-a facut frumoase
pentru a taia orice pricina de invinuire asupra celor create de El ; de asemenea Dumnezeu a facut
fiarele si inotatoarele cele mari pentru a putea fi laudat de catre om vazundu-le pe acestea; dupa
fiecare fraza in care se face referire la acest act creator, Dumnezeu spune ca sunt frumoase
foarte toate, ori daca El le numeste asa omul nu mai poate gasi o vina pentru ele ; la fel cum exista si
copaci roditori si neroditori, sau plante vatamatoare si medicinale sau comestibile, asa si anmalele
unele spre trebuinta altele nu, insa omul nu cunoaste ca de fapt totul a fost facut cu un scop si ca
toate chiar daca in aparenta par nefolositoare sunt exact opusul; (Sf Ioan G.A.)

Fac. 1,26 :

- Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa

stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe
pamant si tot pamantul!" : ‘’noastra’’ nu este un plural de majestate cu unul gramatical, este prima
revelatie scripturistica cu privire la Persoanele Sfintei Treimi ; (Bartolomeu Anania)

- Dumnezeu nu a zis ‘’sa se faca om’’ ci ‘’sa facem om’’, aratand astfel importanta omului si pretuirea
sa ; aici Dumnezeu nu se sfatuieste ca avand nevoie de sfat sau ganduri ci vrea sa arata prin
infatisarea cuvintelor cinstea pe care o acorda omului ; nu au fost adresate aceste cuvinte nici
ingerilor nici vreunui arhanghel, caci nu se poate sfatui in acest sens Creatorul cu creatura ; scopul
ingerilor este altul ei nici macar sa priveasca la Dumnezeu nu pot, vezi Is 6,2 ; asadar adresarea
este pentru Fiul si vedem ca Tatal nu i-a zis ‘’fa’’ ca unui inferior ci ‘’sa facem’’ ; (Sf Ioan G.A.)

-chipul nu se refera la infatisare, la aspectul fizic caci in I Cor. 11,7 se spune ca barbatul nu e dator
sa isi acopere capul fiind chip si slava a lui Dumnezeu pe cand femeia este slava barbatului, barbatul
stapaneste, femeia se supune ; asadar chipul are sesnul de stapanire si nu de forma caci daca ar fi
avut sensul de forma nu i-ar fi despartit pentru ca aceeasi forma are si barbatul si femeia ; (Sf
Ioan G.A.)

Fac. 1,29 :

- Apoi a zis Dumnezeu: "Iata, va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului
si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra : conform celor spuse de
Procopis, Dumnezeu i-a dat omului puteri depline asupra regnului vegetal ; Didim spune ca acum i s-a
dat omului capacitatea de a deosebi plantele bune de cele otravitoare, hranitoare, medicinale, cu
alte cuvinte, puterea cunoasterii plantelor ; (LXX)

Fac. 1,30 :

- Iar tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se misca pe
pamant, care au in ele suflare de viata, le dau toata iarba verde spre hrana. Si a fost asa :
in LXX se incepe cu conjunctia ‘’si’’ ce leaga v. 29 de v. 30 ; ori astfel interpretam ca omul si
animalele, pasarile si toate vietatile, aveau aceeasi hrana ; in TM unde cele doua versete nu sunt
legate de nici o conjunctie, reiese faptul ca omul a primit ca hrana iarba ce poarta samanta, iar
animalele, iarba verde ; (LXX)

Fac. 2, 2 :
-Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea Sa(Si-a implinit Dumnezeu lucrarea), pe care
a facut-o; iar in ziua a saptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a facut : a
implinit- gr. Syntheleo(syn+theleo) inseamna a implini ceva dar nu singur ci in cooperare (syn), deci o
alta evidenta cu privire la un Dumnezeu treimic, sau cel putin arata participarea Logosului la creatie;
(Bartolomeu Anania)

- referirea anterioara la ‘’seara si dimineata’’ sugereaza o perioada literala de sapte zile ; insa
cuvantul ebraic folosit in Fac. pentru ‘’zi’’ este ‘’yom’’ care poate insemna o perioada mai lunga de
timp, chiar nedefinita (Ps. 90,5 si Ps. 95,2) ; (B.I.)

Fac. 2,7 :

- Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui
suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie : in ebr. Adam= om si adama= pamant ; sufletul
omului, altceva decat viata, s-a nascut din  suflarea lui Dumnezeu si l-a invaluit pe om, omul nefiind
astfel doar o simpla fiinta vie ci trup cu suflet viu, ce apratine atat lumii spirituale cat si celei
materiale ; (Bartolomeu Anania)

-suflare- gr. Pnoi si ebr. Nismah, difera de termenul pneuma, adica duh ; Tertulian spune ca omul
primeste in acest moment inteligenta, spiritul, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Sf Ioan gura de
Aur, Augustin, Irineu, spun ca omul primeste sufletul ; (LXX)

-tarana, ca si cum ai spune cea mai proasta si cea mai de putin prêt parte a pamantului ; de ce se reia
aceasta informatie si in capitolul 2 ? pentru ca in Fac. 1,27-29 ni se relateaza ca omului i s-a dat in
stapanire toate cele vazute, ori pentru a nu se mantri, Dumnezeu i-a dat omului acest antidot al
smereniei, spunandu-i de fapt ca el isi are originea in pamant si ca pamant este ; (Sf Ioan GA)

Fac. 2,8 :

- Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina(rai) in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe
care-l zidise : in ebr. Gan=gradina iar cat despre Eden este imposibil de localizat dpdv geografic,
insa are semnificatia da bucurie ; (Bartolomeu Anania)

-gradina : paradeisos (gr.) este un termen ce provine din limba persana, desemnand un parc destinat
plimbarilor si destinderii regale ; in ebr. termenul are echivalentul « eden » insa in gr. Se traduce
Edem ;(LXX)

-Sf Grigore de Nyssa explica prin aceasta asezare a raiului spre rasarit obiceiul de a ne ruga cu fata
inspre acest punct cardinal ;(LXX)

-raiul a fost creat pe pamant si nu in cer cum sustin unii ; (Sf Ioan GA)

Fac. 2,10 :
- Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate : Sf Ioan
G.A., Ambrozie, Augustin, spun ca ar fi vorba de Gange, Nil, Tigru si Eufrat, iar Efrem mentioneaza
de Dunare, Nil, Tigru si Eufrat ; Philon vede in aceste brate cele 4 virtuti cardinale care izvorasc din
Logos, prudenta, curaj, cumpatare, dreptate ;iar Ciprian si Hipolit spun ca fluviul este Iisus care se
revarsa in lume prin cele 4 Evanghelii ; (LXX)

Fac. 2,15 :

- Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca
s-o lucreze si s-o pazeasca ; eden aici cu sensul de desfatare, pentru a arata frumusetea locului ;
insa omul trebuia ca sa si lucreze, tot spre binele sa fiind si acest lucru dat fiind faptul ca ‘’lenevirea
duce la orice pacat’’ (Int Sir 33,32) ;insa de aici nu trebuie sa deducem neaparat ca raiul ar fi avut
nevoie de lucrul pamantului ; implinea omul doar o munca lipsita de durere pentru a nu cadea in
lenevie (Sf Ioan GA)

Fac. 2,16-17 :

- A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si i-a zis: "Din toti pomii din rai poti sa
mananci, Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei
manca din el, vei muri negresit!: in LXX se face trecerea de la sg la pl in sensul urmator : poti sa
mananci, iar din pomul ...sa nu ‘’mancati’’ : Philon interpretand prin faptul ca numai inteleptul poate
gasi binele, in vreme ce abtinerea de la rau priveste pe toata lumea ; TM pastreaza peste tot
singularul ; (LXX)

- descrierea fructului interzis drept mar nu provine din Facerea ; povestea creatiei are asemanari cu
mitologia mesopotamiana, asa ca fructul ar fi putut fi oricare dintre multele soiuri intalnite in
Orientul Mijlociu, precum rodia ; pe parcursul secolelor artistii au pictat fructul ‘’interzis’’ ca pe un
mar poate pentru ca latinescul malus inseamna atat mar cat si rau ; (avem tot de aici cuvintele
malitios sau malign) (B.I.)

-corect este Dumnezeu l-a sfatuit pe Adam si nu i-a poruncit ; eneteilato de la entello care in greaca
inseamna a recomanda, comanda, porunci ; in toate traducerile se foloseste a porunci insa Sf Ioan
GA foloseste primul sens, de a sfatui, care este tot o porunca insa ‘’indulcita’’ ; (Dumitru Staniloae)

-l-a sfatuit, acordandu-i omului o mare cinste, ca si cum ar vorbi cu un prieten al Sau ; aceasta
‘’interzicere’’ are iarasi rolul de a ii reaminti lui Adam ca Dumnezeu este Stapanul, asa cum un stapan
darnic incredinteaza casa sa unui om dar ii cere sa ii dea un venit mic, asa si Dumnezeu a facut
pentru ca omul sa stie ca are stapan si sa asculte si sa respecte cerintele lui ; (Sf Ioan GA)

-pomul se numea al cunostintei binelui si al raului nu pentru ca avea calitatea de a da cunostinta ci

pentru ca a prilejuit calcarea poruncii si prin el a intrat in om constiinta pacatului si rusinea ; (Sf
Ioan GA)

Fac. 2,17 :
- Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mancati, caci, in ziua in care veti manca din
el, veti muri negresit! : avem exprimarea la plural si nu la singular cum gasim in traducerile mai
moderne ; Sf Ioan GA subliniaza in aceasta ca Dumnezeu ne arata dintru inceput ca barbatul si
femeia una sunt ; Dumnezeu ii vorbeste asa lui Adam si pentru ca mai tarziu cand avea sa fie creata
si femeia, sa ii spuna si ei acest indemn ; (Sf Ioan GA)

- de ce au mai trait primii oameni dupa ce au mancat din acel fruct, daca li s-a zis ca in ziua in care
vor gusta vor si muri ? asa cum unui osandit la moarte caruia i s-a anuntat sentinta nu se deosebeste
cu nimic de cel mort pentru ca va muri, asa si Adam si Eva au primit moartea ca sentinta cand au
mancat din pom ; (s-au imbolnavit de moarte) (Sf Ioan GA)

- Pr Staniloae explica vis-a-vis de acest lucru, ca femeia era cuprinsa virtual in barbat ;

Fac. 2,20 :

- Si a pus Adam nume tuturor animalelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor
salbatice; dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor de potriva lui : prin faptul ca Adam pune nume
tuturor necuvantatoarelor ni se arata intelepciunea sa dar si ca omul este stapanul lor ; dar prin
aceasta, Adam, este lipsit de scuza dupa calcarea poruncii, caci nu poate motiva ca a cazut din
nestiinta, din moment ce vedem ca a fost inzestrat cu intelepciune ; (Sf Ioan GA)

Fac. 2,23 :

- Si a zis Adam: "Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi
femeie, pentru ca este luata din barbatul sau : in ebr. Este un frumos joc de cuvinte : işşah care
inseamna femeie, deriva din iş, care inseamna barbat ; (LXX)

-observam si harul profetic al lui Adam, intrucat el era adormit cand a fost creata femeia, nu avea
de unde sa stie ce s-a intamplat cu el, ori cand s-a trezit a recunoscut-o pe aceasta ca fiind os si
carne din el ; si din versetele urmatoare se dovedeste harul profetic al protoparintelui, caci el
spune ca va lasa omul pe mama sa si pe tatal sau si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup ;
asadar Adam nu avea de unde stii acest aspect al inmultirii omului, caci pana la cadere ei traiau ca
ingerii, fara sa fie aprinsi de pofta ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,1 :

- Sarpele insa era cel mai siret dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul
Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati roade din
orice pom din rai?" : aici diavolul vrea sa arata ca ar avea grija de om, si oarecum ii intreaba de ce
i-a lipsit Dumnezeu de bunatatile din rai, v-a lasat sa priviti pomii dar sa nu gustati din ei ? ori in cele
ce urmeaza femeia nedandu-si seama de viclenia sarpelui ascunsa in aceasta aparenta purtare de
grija, ii dezvaluie diavolului ‘’porunca’’ lui Dumnezeu ; cu alte cuvinte diavolul a spus ceea ce nu
spusese Dumnezeu ca sa afle ceea ce spusese defapt Dumnezeu ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,4 :

- Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri!’’ : nu a vorbit sarpele, caci animmalele nu
vorbesc ci diavolul s-a folosit de sarpe si a grait ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,5 :

- Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca
Dumnezeu, cunoscand binele si raul" : este fals sa sustinem ca Adam a putut deosebi binele de rau
abea dupa ce a gustat din fructul pomului interzis ; el care am vazut mai inainte avea atata
intelepciune ca a pus nume tuturor animalelor, el care avea si harul profetic, dar mai ales aceasta ar
fi o hula impotriva lui Dumnezeu caci daca afirmam ca Adam nu putea deosebi binele de rau,
inseamna ca era inevitabil sa nu greseasca, ca un copil mic, neavand experienta greselii, si deci
porunca data de Dumnezeu pare absurda caci se adreseaza unuia care nu stie ce e rau in calcarea
unei porunci ; in concluzie omul putea deosebi binele de rau ; p.s. pana si caprele stiu sa deosebeasca
iarba buna de cea otravitoare, ori capra este un animal irational ; (Sf Ioan GA)

-faptul ca omul putea deosebi binele de rau ne-o arata si femeia in convorbirea cu sarpele unde
spune clar ca daca v-a manca v-a muri ; de ce a pus pomul in rai ? pt ca precum porunca, avea grija ca
toata desfatarea aceea din rai sa nu fie prilej de mandrie pentru om, si pentru ca acesta trebuia sa
isi aduca mereu aminte ca are un Creator ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,7 :

-Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de
smochin si si-au facut acoperaminte : li s-au deschis ochii sufletului ; Origen spune ca isi dau
seama de nevoile materiale de supravietuire, abatandu-se de la contemplatia spirituala ; unele
traditii mentioneaza ca smochinul este chiar fructul oprit ; in LXX scrie ca ‘’si-au facut cingatori’’ in
loc de ‘’acoperaminte’’ acestea fiind acoperamant legat in jurul coapselor ; (LXX)

- nu mancarea din pom le-a deschis ochii, ci aceasta a fost temei de neascultare a poruncii lui
Dumnezeu, din care pricina li s-a luat si slava care ii acoperea, drept urmare cunoscant ca sunt goi ;
deci nu este vorba de ochii trupului ci de ochii mintii (vezi Fac. 21,19-i-a deschis ochii lui Agar); (Sf
Ioan GA)

Fac. 3,8 :
- Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, in racoarea serii, s-au
ascuns Adam si femeia lui de fata Domnului Dumnezeu printre pomii raiului : unii exegeti fac
legatura intre ora in care a cazut Adam si ora rastignirii lui Iisus, intre ceasul al 6-lea si al 9-lea
dupa-amiaza ; (LXX)

-nu trebuie sa intelegem ca Dumnezeu umbla precum oamenii cacii El este peste tot si necuprins, insa
exprimarea este pe intelesul omului ; ceea ce vrea sa spuna textu este ca Adam a simtit frica si
rusinea auzind pe Dumnezeu ca se apropie ; vedem ca pacatul l-a facut pe Adam si lipsit de
intelepciune caci el care era profet si a dat nume tuturor animalelor, crede acum ca se poate
ascunde de fata Celui ce vede toate ; (Sf Ioan GA)

-racoarea serii sau dupa-amiaza cum e in alte traduceri : arata ca Dumnezeu nu lasa pacatul sa se
instaleze ci ca un doctor si parinte bun vine in ajutorul celui bolnav, sa il ajute, nu a lasat asadar pe
‘’a maine’’ ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,9 :

- Si a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" : aceasta intrebare
adresata direct de Dumnezeu ‘’vinovatului’’, dar si cele ce urmeaza au rolul de a il ajuta pe Adam, de
a il face sa marturiseasca, sa regrete, pentru a fi iertat ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,13 :

- Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis:
Sarpele m-a amagit si eu am mancat’’ : vedem de aici ca nu spune despre sarpe ca ar fi fortat-o
sa manance ci doar ca a amagit-o ; deci divolul nu are putere asupra noastra decat daca ii ingadui noi,
el vine doar cu momeala ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,14 :

- Zis-a Domnul Dumnezeu catre sarpe: "Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii intre
toate animalele si intre toate fiarele campului; pe pantecele tau sa te tarasti si tarana sa
mananci in toate zilele vietii tale! : de ce a fost pedepsit si sarpele daca aparent el nu a avut nici o
vina, fiind doar un instrument prin care a lucrat diavolul ? pt ca asa cum un tata care isi iubeste fiul
pedepseste pe cel care i-a ucis odrasla sfarama in mii de bucati si cutitul cu care a fost ucis, asa si
Dumnezeu pedepeste sarpele ca fiind unealta diavolului ; totodata ne face sa ne gandim ce pedeapsa
a primit diavolul daca unealta sa a fost pedepsita asa ? sigur ca raspunsul il avem Mt 25,41 : focul cel
vesnic ; (Sf Ioan GA)

Fac. 3,15 :

- Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va
zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul : LXX incepe fraza prin pronumele pers masc ‘’autos’’
care inseana ‘’el’’, facand din acest verset un text profetic, referitor la Mesia ; in schimb Vulgata
incepe versetul prin ‘’ipsa’’ care este genul feminin, insemnand ‘’ea’’, interpretat de exegeti ca facand
referire la Fecioara Maria ; oricum ar fi, avand dimensiune hristologica sau mariologica, acest verset
este numit Protoecanghelia ; (Bartolomeu Anania)

Fac. 3,18 :

-Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului : observam o schimbare in
regimul ‘’alimentar’’ : daca in rai se hranea cu fructe, acum se hraneste cu mancarea animalelor, adica
iarba ; (LXX)

Fac. 3,20 :

- Si a pus Adam femeii sale numele Eva, adica viata, pentru ca ea era sa fie mama tuturor
celor vii : Eva este transcrierea ebr. Hawwa care inseamna Viata ; (Bartolomeu Anania)

Fac. 3,22 :

- Si a zis Domnul Dumnezeu: "Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si
raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa
traiasca in veci ! : acest lucru are menirea de a ii aduce aminte omului ca a fost inselat de sarpe,
Dumnezeu vrea sa ii faca sa se rusineze, sa simta greseala facuta ; ai crezut ca o sa ajungi ca Mine ?
iata ai ajuns ‘’dumnezeu’’ ; cunoscand binele si raul, caci asa le spusese diavolul in Fac 3,5 ; lui Adam
ii era ingaduit sa manance din pomul vietii, insa pentru neasculatarea de care a dat dovada,
Dumnezeu in marea Sa iubire, pentru a nu fi invesnicit omul in pacat, il scoate afara din rai ca sa nu
guste din acest pom al vietiil ; cu alte cuvinte scoaterea lui Adam din rai nu a fost un gest de ura, de
manie ci mai degraba de dragoste ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,1 :

- Dupa aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, si ea, zamislind, a nascut pe Cain si a zis:
"Am dobandit om de la Dumnezeu". : doar dupa izgonirea din rai omul a inceput sa se inmulteasca
trupeste caci pana atunci erau deasupra nevoilor acestora ; asadar dupa cum spune si Mantuitorul in
Evanghelie, traiau in rai ca ingerii in ceruri ; vedem totodata ca femeia s-a si inteleptit in ura
‘’pedepsirii’’ ei caci nu spune ca a dobandit fiu datorita firii ci recunaoste harul lui Dumnezeu ; (Sf
Ioan GA)

Fac. 4,3 :

- Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului : in LXX ‘’dupa
cateva zile’’ este interpretat de Philon ca o intarziere a aducerii jertfei de catre Cain , spunand ca
Dumnezeu pedepsete lipsa de zel si promptitudine ; (LXX)
-cine l-a invatat pe Cain sa aduca jertfa lui Dumnezeu ? constiinta sadita de Dumnezeu in fiecare
suflet ; jertfa nu era adusa pentru ca Dumnezeu ar avea nevoie de ceva ci pentru ca omul asa isi
arata gratitudinea pentru toate cele primite ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,4 :

- Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si a cautat Domnul
spre Abel si spre darurile lui : observam ca Abel nu a adus la intamplare jertfa sa ci tot ceea ce
era mai bun, grasimea din cele intai nascute ale oilor sale ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,5 :

- Iar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a intristat Cain tare si fata lui era
posomorata : LXX face distinctie intre jertfele(tisia) lui Cain si darurile lui Abel ; jertfele sunt
ceva obisnuit, jertfitorul pastrandu-si o parte din ofranda, in timp ce darurile(dora) sunt deosebite ;
in TM nu exista aceasta distinctie a termenilor, in ambele cazuri este folosit minhah ; (LXX)

-Dumnezeu nu se uita la daruri sau jertfe cat la dispozitia cu care ofera omul ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,7 :

- Cand faci bine, oare nu-n este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta
sa te tarasca, dar tu biruieste-l : LXX traduce : daca ai adus jertfa cum trebuie, dar nu ai
impartit-o cum trebuie, oare nu ai pacatuit ? Philon : Cain a adus ce se cuvenea dar nu a impartit cum
se cuvenea, nu a dat partea lui Dumnezeu, incalcand asadar procedeul ritualic ; (LXX)

-Dumnezeu vede ca este asaltat de patima invidiei si cauta sa il ajute ca si pe Adam, dandu-i prilej
de indreptare ; nu il pedepseste pentru pacatul -caci a adus jertfa la intamplare- sau ci doar i-l
arata si il sfatuieste ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,9 :

- Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: "Unde este Abel, fratele tau?" Iar el a raspuns:
"Nu stiu! Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?" : vedem si aici ca Dumnezeu il intreaba pe
Cain unde este fratele sau, nu pt ca nu ar stii ci, precum lui Adam ii da sansa sa marturiseasca
fapta ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,10 :

- si a zis Domnul: "Ce ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant :
acest verset arata credinta in supravietuirea celui drept dupa moarte ; (LXX)

Fac. 4,11 :
- Si acum esti blestemat de (pe) pamantul care si-a deschis gura sa, ca sa primeasca sangele
fratelui tau din mana ta : Cain s-a facut precum sarpele de aceea a primit blesteul asupra sa si nu
asupra pamantului ca si tatal sau ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,13 :

- Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o
purta : Sf Ioan GA traduce : vina mea este prea mare ca sa mi se poata ierta, aratand aici
marturisirea lui Cain, doar ca a fost facuta cam tarziu ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,17 :

- Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit
Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh : de unde femeie ? Biblia nu aminteste
de ramura feminina in genealogii, ori este de la sine inteles ca Adam si Eva au mai avut si alti copii,
fii si fiice, iar Cain a avut de sotia pe una din surorile sale, caci la inceput, era ingaduit acest lucru,
dat fiind faptul ca omul trebuia sa se inmulteasca ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,23 :

- Si a zis Lameh catre femeile sale: "Ada si Sela, ascultati glasul meu! Femeile lui Lameh, luati
aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea si un tanar pentru vanataia mea :
Lameh pare ca ar fi savarsit o fapta similara cu cea a lui Cain, insa fiind inteleptit de pedeapsa data
de Dumnezeu inaintasului sau, marturiseste in fata femeilor sale greseala comisa ; deci pedepsirea
lui Cain de catre Dumnezeu a avut rol benefic nu doar pt el, dar constituind si o pedagogie pt
urmasi ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,24 :

- Daca pentru Cain va fi razbunarea de sapte ori, apoi pentru Lameh de saptezeci de ori cate
sapte!" : vedem ca Lameh isi aprecieaza singur pedeapsa, mai mult insa este constient ca omorand si
vatamand pe altii si-a facut rau mai mult luisi decat victimelor sale ; (Sf Ioan GA)

Fac. 4,25 :

- Lui Set de asemenea i s-a nascut un fiu si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii a
chema numele Domnului Dumnezeu : adica au inceput sa Il cheme pe Dumnezeu cu numele de Iahve
din tetragraa IHWH care inseamna Domn ; de asemenea numele de Elohim care inseamna Dumnezeu,
deci formula de adresare a lor era Iahve Elohim, adica Domnul Dumnezeu ; (Bartolomeu Anania)

Fac. 5,3 :

- Adam a trait doua sute treizeci de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si,
dupa chipul sau si i-a pus numele Set : despre Cain vedem ca nu se spune acelasi lucru, cum ca s-
ar fi nascut dupa asemanarea si chipul tatalui sau deoarece acesta nu pastrase insusirile parintesti ;
(Sf Ioan GA)

Fac. 5.21 :

- Si a umblat Enoh inaintea lui (sau cu) Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de
ani si i s-au nascut fii si fiice : adica traia in intimitatea lui Dumnezeu, fiindu-I bineplacut ;
(Bartolomeu Anania) ;

Fac. 5,24 :

- Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat (il stramutase)
Dumnezeu : il luase cu Sine ; gr. metatithemi inseamna nu numai a muta, a stramuta, ci si a preface,
a transforma, a trece ceva sau pe cineva de la o existenta la alta, de unde avem si similitudinea
fenomenului urcarii la cer intr-un car de foc al lui Ilie ; (Bartolomeu Anania) 

-Teodoret si Augustin spun ca versetul prefigureaza Invierea eshatologica dat fiind ca Enoh este al
7 lea patriarh din lista si Invierea va avea loc in a 7 a zi milenara ; pentru Philon, Enoh este simbolul
convertirii, al metanoiei, interpretand acel termen metatitemi tot ca prefacere ; (LXX)

Fac. 5,32 :

- Noe era de cinci sute de ani, cand i s-au nascut trei feciori: Sem, Ham si Iafet : ne este
aratat aici numarul anilor lui Noe pentru a vedea indelunga rabdare a lui Dumnezeu, cat i-a sfatuit
Noe pe oameni indemand la pocainta ; (Sf Ioan GA)

Fac. 6,1 :

- Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant si li s-au nascut fiice : de ce se spune
de fiice si nu de fii ? tocmai pentru a arata cat de mult s-au inmultit oamenii pe pamant, caci cate
radacini, atatea ramuri ; (Sf Ioan GA)

Fac. 6,2 :

- Fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care
pe cine a voit : in primul rand nicaieri in Scriptura nu se vorbeste despre ingeri ca fiind fii ai lui
Dumnezeu, deci aceasta ipoteza cum ca fiii lui Dumnezeu ar fi ingerii, cade ; mai mult unii mai spun
ca ingerii abea acum au cazut iar aceasta a fost pricina caderii lor ; ceea ce este fals desigur
intrucat noi stim ca prin diavol a intrat moartea in lume avand invidie pe om, ori daca nu ar fi cazut
mai inainte de aceasta, ce motiv ar fi avut el sa il invidieze pe om ? si Hristos spuna ca la inviere
nimeni nu se insoara si toti sunt ca ingerii din ceruri, ori vedem ca nu se poate ca ingerii sa se
impreuneze cu firea femeiasca, nu e cu putinta ca firea cea fara de trup sa aiba o astfel de pofta
carnala ; (Sf Ioan GA)

- este obiceiul Scripturii sa ii numeasca si pe oameni, fii ai lui Dumnezeu ; acestia se trageau din Set
si din fiul sau Enos, care a chemat numele Domnului, de aceea urmasii sai au fost numiti fii ai lui
Dumnezeu, caci au mers pe urmele inaintasilor lor, ori fii lui Cain au fost numiti fii ai oamenilor ; deci
vazad fii lui Enos pe fiicele oameilor, adica ale lui Cain ca sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii ;
vedem ca nu spre nasterea de prunci au ales sotiile ci datorita poftei, vazand frumusetea femeilor ;
(Sf Ioan GA)

Fac. 6,3 :

- Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca
sunt numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani! : poate insemna ca viata omului
s-a limitat la 120 de ani, ori ca omenirii i s-a ai dat ragaz inca 120 de ani pentru a se pocai ; (LXX)

-acest numar arata indelunga rabdare a lui Dumnezeu pe care o arata oamenilor pentru niste pacate
asa de mari ; faptul ca ii numeste numai trupuri inseamna ca ei se dedasera doar la cele trupesti ;
Dumnezeu amenita dar spre indreptare, caci daca ar voi doar sa ii pedepseasca pe oameni ce rost ar
avea sa le mai spuna dinainte ? in legatura cu cei 120 de ani nu reprezinta neaparat hotarul vietii ci
sa se accetueze rabdarea lui Dumnezeu pe care o arata oamenilor dupa niste pacate asa mari ; (Sf
Ioan GA)

Fac. 6,4 :

- In vremea aceea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu
incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sunt vestitii
viteji din vechime : se refera la oamenii puternici la trup ; (Sf Ioan GA)

Fac. 6,5 :

-Vazand Domnul Dumnezeu ca s-au inmultit rautatile oamenilor pe pamant si ca oricine cugeta
in inima lui cu staruinta la cele rele in toate zilele lor : fiecare-adica nu doar cei tineri ci si
batranii, femeile, copiii, robul cu cel liber, toti ; iar despre cugetare- nu ca si cum ar fi facut pacatul
luati de curent ci il cugetau in inima lor, aceasta arata gravitatea faptei ; staruinta- arata ca nu doar
o data pacatuiau, ci in toate zilele, nu la intamplare ; (Sf Ioan GA)

Fac. 6,6 :
- I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant : Dumnezeu a regretat
crearea omului ? si-a ratat creatia ? Philon si Origen resping asemenea ipoteze afirmand ca
Dumnezeu e suparat insa nu isi reneaga creatia pe care o considera in principiu buna ; (LXX)

-Dumnezeu nu regreta ca l-a facut pe om ; este o exprimare coborata la nivelul de intelegere al
omului ; (Sf Ioan GA)

Fac. 6.7 :

- Si a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut! De la om

pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca
le-am facut" : de ce a pierdut si cele necuvantatoare impreuna cu omul ? pentru ca animalele au
fost facute pentru om, nu mai era nevoie de ele daca omul disparea caci ele nu exista doar pt ele
insele ci pt om ; la fel si in rai dupa pedeapsa primita de Adam a suferit si creatia intreaga impreuna
cu el asa si aici sufera totul, dupa cum la a Doua Venire totul se va transfigura, si « insasi faptura se
va elibera din robia stricaciunii » (Rom. 8,21) (Sf Ioan GA)

Fac. 6, 14 :

- Tu insa fa-ti o corabie de lemn de salcam. In corabie sa faci despartituri si smoleste-o cu

smoala pe dinauntru si pe din afara : de fapt nu este lemn de salcam sau rasinoase, chiparos sau
cum mai apare tradus ; ebr gofer indica o esenta de lemn necunoscuta noua ; in LXX avem
tetragonos care s-ar traduce ca un lemn de esenta tare ; (Bartolomeu Anania) 

-‘’de lemn neputrezitor’’ in PSB ; construirea corabiei ar fi trebuit sa ii induplece pe oameni sa

intrebe pt ce o construieste si auzind motivul, sa se caiasca de gresalele lor, caci si tip pentru
indreptare au avut suficient avand in vedere faptul ca construirea corabiei a durat destul ; (Sf Ioan
GA)

-corabie adica arca  : kivotos in gr. este un termen important intrucat acelasi cuvant este folosit si la
‘’arca Legaantului’’ in care vor fi depozitate Tablele Legii ; (LXX)

Fac. 6,10 :

- Si i s-au nascut lui Noe trei fii: Sem, Ham si Iafet : mai iainte ni se spune ca Noe era de 500
de ani (Fac 5,32) ca acum sa zica ca i s-au ascut trei fii, aceasta pentru a aratamarea infranare a lui
Noe ;(Sf Ioan GA)

Fac. 6,15 :
- Corabia insa sa o faci asa: lungimea corabiei sa fie de trei sute de coti, latimea ei de
cincizeci de coti, iar inaltimea de treizeci de coti : diensiunile arcei suporta interpretari si
anume : 300 se scrie in gr cu litera ‘tau ‘ care simbolizeaza crucea ; 50 este semnul rascumpararii
pacatelor ; 30 indica varsta la care Iisus a inceput sa predice ; (LXX)

Fac. 6,18 :

- Iar cu tine voi face legamantul Meu; si vei intra in corabie tu si impreuna cu tine vor intra
fiii tai, femeia ta si femeile fiilor tai : desi fii si cumatele, imprena cu sotia nu erau drepti ca si
Noe, totusi, din iubire fata de acesta, Dumnezeu ingaduie ca sa fie salvati si ei, caci oricum nu erau
asa de cuprinsi de rautatea celor din jur ; vedem ca si in vremea lui Pavel apostolul, echipajul
corabiei ce urma sa se scufunde este salvat de la inec din pricia sfantului ; un alt motiv pt care au
fost salvati si ceilalti este acela de a perpetua neamul omenesc ; (Sf Ioan GA)

Fac. 7,2 :

- Sa iei cu tine din toate animalele curate cate sapte perechi, parte barbateasca si parte
femeiasca, iar din animalele necurate cate o pereche, parte barbateasca si parte
femeiasca. :de unde stia Noe care animale sunt curate si care nu, caci inca nu se daduse Legea care
cataloga astfel animalele ? o stia prin el insusi, miscat de invatatura pusa de Dumnezeu si mai ales i-a
spus-o si propria ratiune ; de ce se numesc necurate daca la inceput Dumnezeu le-a facut pe toate
bune foarte ? nu erau in realitate necurate ci socotite necurate ; erau necurate in sensul ca nu erau
bune de mancat ; (Sf Ioan GA)

-de ce sapte perechi din cele curate si doua din cele necurate ? nu e vorba de numerologie ! asadar, i
s-a poruncit sa ia mai multe perechi din animalele curate pt ca el si ai lui sa aiba o oarecare
mangaiere din consumul carnii acestora ; mai mult, Dumnezeu stia ca dupa ce vor fi trecut toate
primejdiile acelea, Noe vrand sa isi arate recunostinta, avea sa ii jertfeasca Domnului din animale,
ori ca sa nu desperecheze singurele perechi, i-a spus sa ia mai multe perechi, adica sapte ; (Sf Ioan
GA)

Fac. 7,4 :

-Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si
am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut". : Dumnezeu din iubirea Sa pt
om, le mai da un ultimatum oamenilor, inca sapte zile, pentru a se pocai ; daca dupa o asa lunga
perioada nu au facut-o vedem ca fiind indelung rabdator, le mai da o sansa, poate auzind scurtimea
timpului, se vor infricosa si isi vor veni in fire spre pocainta ; desigur ca putea Dumnezeu sa aduca
potopul intr-o singura zi,sau o clipa, dar tot pt a ii infricosa spre pocainta pe oameni, a spus ca va
dura 40 de zile si 40 de nopti ; (Sf Ioan GA)
-unii traduc cuvantul ‘’pamant’’ ca fiind de fapt ‘’regiune’’, spunand astfel ca aria potopului a fost
restransa ; (Atlas IB)

-cu privire la potop exista unele similitudini ale textului biblic cu cel al vechilor epopei
mesopotamiene : sunt in 3 texte diferite : epopeea Atrahasis (1635 i.Hr.), epopeea lui Ziusudra
(1600 i.Hr.) si cea a lui Ghilgames(mil I i.Hr.) ; se spune despre Ghilgames ca era un rege in Uruk, la
sudul Mesopotamiei sau Erech din Gen 10,10 ; se spune despre el ca ar fi fost un rege adevarat ce a
trait undeva in jurul anului 2700 i.Hr. ; el era in cautarea nemuririi si calatoreste astfel pentru a le
intalni pe singurele fiinte umane nemuritoare, Utnapistim si sotia lui ; acesta, Utnapistim(trad. Cel
care a gasit viata) ii explica modul in care zeii i-au oferit nemurirea deoarece a supravietuit
potopului ; astfel ca el traia in Suruppak, azi Fara, langa Eufrat,cand zeii au decis sa trimita asupra
omenirii un potop mare ; Zeul Ea era prieten cu oamenii si a decis sa il avertizeze pe Utnapistim de
acest dezastru ; asadar a inceput sa construiasca un cub cu sapte niveluri cu compartimmente si a
incarcat in el aur, animale de tot felul ; a urcat si el la bord impreuna cu familia sa, iar dupa aceea
timp de 6 zile si 6 nopti a fost potopul ; la fel trimite si el in repetate randuri pasari ca sa ii ateste
ca s-a retras apa de pep amant ; un porumbel, o randunica, si in final un corb ce nu s-a mai intors ;
astfel ca Utnapistim coboara si face o jertfa zeilor de trestie, cedru si mirt, iar in schimbul salvarii
omenirii, zeii ii rasplatesc pe acestia doi cu nemurirea ; (Atlas IB)

Fac. 7,11 :

-In anul sase sute al vietii lui Noe, in luna a doua, in ziua a douazeci si saptea a lunii
acesteia, chiar in acea zi, s-au desfacut toate izvoarele adancului celui mare si s-au deschis
jgheaburile cerului : sugereaza refacerea haului priordial, daca la inceput Dumnezeu despartise
apele de ape, acum ele se impreuneaza din nou, clocotind ; (Bartolomeu Anania) 

-ni se spune deci ca Noe era de 600 de ani cand a venit potopul, care la randu-i a fost anuntat in anul
al 500-lea al vietii lui Noe, cu alte cuvinte oamenii au avut un rastimp de 100 de ani pentru a se
pocai ; problema este ca inainte de aceasta in Fac. 6,3 Dumnezeu spune ca zilele lor sa fie de 120 de
ani ; de ce asadar acum ‘’scade’’ la 100 de ani ? este o dovada a iubirii lui Dumnezeu- pentru ca El a
vazut ca oamenii nu se schimba si ca sa nu se faca mai vinovati de pedepse si mai mari a scurtat
timpul ; nici acum in timpul potopului nu s-au pocait oamenii, caci nu au pierit toti odata ci treptat,
iar moartea unora nu a putut fi pilda de indreptare celorlalti, atat de impatimiti erau oamenii ; (Sf
Ioan GA)

Fac. 8, 7 :

- Si a dat drumul corbului, ca sa vada de a scazut apa pe pamant. Acesta, zburand, nu s-a
mai intors pana ce a secat apa de pe pamant : Philon spune ca plecarea corbului simbolizeaza
viciul care se complace in atmosfera potopului, dar pleaca pentru totdeauna, in vreme ce porumbelul
simbolul virtutii se intoarce la omul drept ; vedem si in Lev 11, 15 ca corbul este un animal interzis,
care va deveni totodata si simbolul diavolului ; (LXX)

- nu inseamna ca dupa ce a scauzt apa de tot corbul s-a mai intors ; acel pana ce e un mod de
exprimare a Scripturii ; de ce nu s-a maii intors ? poate ca fiind o pasera necurata a gasit ceva
lesuri si s-a hranit cu ele ; (Sf Ioan GA)

Fac. 7,9 :

-Porumbelul insa, negasind loc de odihna pentru picioarele sale, s-a intors la el, in corabie;
caci era inca apa pe toata fata pamantului. Si a intins Noe mana si l-a apucat si l-a bagat la
sine, in corabie : cum de inainte se spune ca s-au aratat varfurile muntilor, iar acum ca porumbelul
nu s-a putut afla loc de odihna picioarelor ? pentru ca desi au scazut in parte apele si s-au aratat
varfurile, totusi era totul plin de namol si noroi mlastinos, de aceea nu isi putea odihni ‘’picioarele’’
porumbelul ; (Sf Ioan GA)

Fac. 8,13 :

-Iar in anul sase sute unu al vietii lui Noe, in ziua intai a lunii intai, secand apa de pe pamant,
a ridicat Noe acoperisul corabiei si a privit, si iata se zbicise fata pamantului : vedem ca un an
de zile a stat Noe impreuna cu familia sa inchis in corabie, fara sa aiba aer, apa multa si traind
printre animale, lucru dificil atat d.p.d.v. igienic cat si al sigurantei ; insa daca stam sa ne gandim la
aceste lucruri cu mintea noastra nu gasim explicatii caci actiunile lui Dumnezeu covarsesc
capacitatea de intelegere a omului ; cu toate acestea insa faptul ca a stat printre fiare fara sa fie
vatamat de ele, ne duce cu gandul la Adam, primul om care era stapan desavarsit peste creatie si
animalele il ascultau pe el ; asadar vedem in Noe o restaurare a omului primordial ; (Sf Ioan GA)

Fac. 8,20 :

- Apoi a facut Noe un jertfelnic Domnului; si a luat din animalele cele curate si din toate
pasarile cele curate si le-a adus ardere de tot pe jertfelnic : Dumnezeu a ingaduit jertfa
tocmai pentru a ii face pe oameni recunoscatori ; mai mult El stia ca omul urma sa cada aducand
jertfe diferitelor false zeitati, de aceea, lunad-o inainte, a ingaduit sa I se aduca jertfe ca sa ii
indeparteze de ratacirea pierzatoare ; asemenea a facut si cu iudeii cand le-a poruncit sa se taine
imprejur, nu ca le-ar fi folosit cu ceva in mod special, ci era un semn, o marturie a recunostintei lor
fata de Dumnezeu si o amintire de a nu se amesteca cu paganii ; (Sf Ioan GA)

Fac. 8,21 :

-. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasma buna si a zis Domnul Dumnezeu in inima Sa: "Am
socotit sa nu mai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se
pleaca la rau din tineretile lui si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut : cum a fost
carnea fripta miros de buna mireasma, iar ‘’tamaia uraciune este Mie’’ (Is 1,13) nu ? Dumnezeu cauta
la inima omului ; virtutea dreptului Noe a prefacut fumul acela in miros de buna mireasma, asa si
tamaia a ajuns uraciune din pricina pacatelor celor care tamaiau ;

-Dumnezeu il mangaie pe Moise spunandu-i ca nu va mai pierde pe om, pt a nu cadea in disperare

stiind ca si Adam a avut parte de aceasta binecuvantare a stapanirii pamantului, a inmultirii
oamenilor, dar totul s-a sfarsit cu potopul ; ori Dumnezeu a incercat o data cu izgonirea din rai, apoi
cu potopul si a aratat astfel ca omul este plecat de rau inca din tineretie lui, hotarand astfel sa nu ai
piarda pamantul intreg din pricina pacatelor omului ; (Sf Ioan GA)

Fac. 9,4 :

- Numai carne cu sangele ei, in care e viata ei, sa nu mancati : i s-a ingaduit lui Moise si alor
lui sa manance din tot, chiar si carne, aceasta nu spre a il indemna la lacomie, ci dandu-i voie sa
manace din carnea celor jertfite ; precum odinioara si Adam primise aceeasi binecuvantare, de
amanca din toti pomii, insa doar din cel al cunostintei binelui si raului nu, asa si acum Moise a fost
oprit sa manance din carnea celor sugrumate, caci sangele este sufletul animalului ; (Sf Ioan GA)

Fac. 9,5 :

- Caci Eu si sangele vostru, in care e viata voastra, il voi cere de la orice fiara; si voi cere
viata omului si din mana omului, din mana fratelui sau : s-a facut aceasta pt a indemna mai
dinainte fapta uciderii ; intelegem din cele de sus ca sangele este sufletul omului ? Nu. Este un mod
omenesc de exprimare, ca si cum ar zice Dumnezeu ‘’tin sangele tau in mainile Meles au am putere sa
te omor’’ ; Hristos spune sa nu ne temem de cei care ucid trupul iar sufletul nu pot sa il ucida, deci e
clar ca nu sangele este sufletul omului ; (Sf Ioan GA)

Fac 9,18 :

- Iar fiii lui Noe; care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet. Iar Ham era tatal lui
Canaan : de ce se mentioneaza ca Ham era tatal lui Canaan ? pt ca se vrea cunoscuta marea
neinfranare a lui Ham ; fratele sau mai mare inca nu avea copii, dar el nu a putut rezista poftei si a
trait cu femeia sa ; se pomeneste si Canaan pt ca nu dupa mult timp avea sa mosteneasca blestemul
tatalui sau ; de ce e blestemat fiul pentru greseala tatalui ? (vezi fac. 9,25) (Sf Ioan GA)

Fac. 9,20 :

- Atunci a inceput Noe sa fie lucrator de pamant si a sadit vie : Noe este numit georgois adica
taran, spre deosebire de Cain despre care se spune ca doar lucra pamantul ;(LXX)
Fac 9,21 :

- A baut vin si, imbatandu-se, s-a dezvelit in cortul sau : spune mai sus ca ‘’a inceput’’ sa bea din
vin adica el a fost primul care a facut vinul ; el nu a pacatuit din pofta ci mai degraba din nestiinta ,
caci nu stia cat sa bea ; vita era creata inca de la inceput insa nu se stia rostul ei, ori cum Noe era
lucrator de pamanat a incercat rodul vitei ; mai mult nestiinta este dovedita si de faptul ca el nu a
mai continuat sa bea vin dupa aceea, ca unul care e impatimit de aceasta bautura ; (Sf Ioan GA)

Fac. 9,22 :

- Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si, iesind afara, a spus celor doi frati ai
sai : Ham este fiul cel rau al lui Noe care dupa o traditie inscrisa in Cartea Jubieelor si Josephus
Flavius a perpetuat invataturile ingerilor cazuti si ale gigantilor de dupa potop, inscriindu-le pe table
de metal, imperisabile ; dupa o alta traditie se spune ca Ham ar fi ras la vederea goliciunii tatalui
sau, acest ras batjocoritor fiind interpretat de Sf Chiril al Alexandriei ca fiind o prefigurare a
batjocurilor indurate de Iisus, dezbracat inaintea rastignirii ; (LXX)

Fac 9,24 :

- Trezindu-se Noe din ameteala de vin si afland ce i-a facut feciorul sau cel mai tanar : de
unde a cunoscut ? poate i-au zis fratii, pentru a il indrepta pe Ham, sa primeasca un leac potrivit pt
‘’rana’’ sa ; dar Ham nu era cel mai tanar, insa este numit asa datorita gandirii lui ; (Sf Ioan GA)

Fac 9,25 :

- A zis: "Blestemat sa fie Canaan! Robul robilor sa fie la fratii sai!" : Noe nu a vrut sa il
blesteme pe Ham pt pacatul sau, ca sa nu fie vatamata binecuvantarea lui Dumnezeu caci El ‘’a
binecuvantat pe Noe cand a iesit din corabie si pe fiii sai’’ ; cu toate aceste de ce nu e scutit de
blestem, dar e blestemat in schimb fiul sau ? Ham nu a fost pedepsit mai putin decat fiul sau, si nici
nu a simtit mai usoara pedeapsa, pentru ca suferinta e mai mare pentru un parinte care isi vede
copilul suferind ; cu toate acestea, se intelege ca pedeapsa este si pentru pacatele proprii ale lui
Canaan ; mai departe vedem ca spune profetul in SS, in chip de ocara ‘’samanta lui Canaan si nu a lui
Iuda’’, semn ca si Canaan si urmasii lui au fost inclinatii spre pacat ; caci copiii nu sunt pedepsiti pt
pacatele parintilor,nici parintii pentru ale copiilor ; (Sf Ioan GA)

Fac 9,29 :

- Iar de toate, zilele lui Noe au fost noua sute cincizeci de ani si apoi a murit : este aratat
numarul anilor ca sa cunaostem ca Noe a trait in infranare toata viata sa ; (Sf Ioan GA)

Fac. 11,2 :
- Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat
acolo :migrarea dinspre rasarit reprezinta o a doua cadere, vazuta si de Origen ca saturarea
sufletelor de contemplarea lui Dumnezeu si respectv miscarea acestora in jos ; (LXX)

Fac. 11,4 :

- Si au zis iarasi: "Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa
ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!" : acesta era un moment
motivat de dorinta de faima dar si un raspuns la frica de a nu fi imprastiati, oamenii simtind ca
turnul avea sa le ofere siguranta si unitate ; de fapt repetau acelasi pacat pe care il facusera Adam
si Eva, anume incercau sa devina ca insusi Dumnezeu ; (B.I.)

Fac. 11,6 :

- Si a zis Domnul: "Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si
nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca : turnul nu ajunsese la ceruri insa
Dumnezeu nu era ingrijorat pentru acest lucru ci de implicatiile spirituale ale cladirii ; vanitatea si
mandria lor erau adevarata problema, caci daca reuseau sa construiasca turnul, aveau sa creada, in
mod nesabuit desigur, ca pot face totul ; (B.I.)

Fac. 11,7 :

- Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu

altul : amestecarea limbilor nu inseamna ca au fost mai multe limbi, caci era doar una singura, ci s-a
pierdut sesnul cuvintelor, ideea unui bruiaj fonic, trecandu-se de la homofonia initiala paradisiadca,
la heterofonia caderii ; (LXX)

Fac. 12,1 :

- Dupa aceea a zis Domnul catre Avram: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau si din casa
tatalui tau si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu’’ : de ce ii spune sa iasa din neamul sau,
dar vedem mai departe ca ‘’s-a dus si Lot cu el’’ (Fac 12,4) : nu din neascultare, ci pentru ca Avram
era ca un tata pentru Lot, mai mult, Lot incerca sa il urmeze pe Avram unchiul sau, de aceea l-a si
ales pe el si i-a urmat ; in continuare o sa vedem ca ii urmeaza in purtari, desi mai greseste uneori,
cum s-a intamplat de pilda atunci cand s-a repezit sa ia partea cea mai manoasa de pamant ; (Sf Ioan
GA)

Fac 12,7 :

- Acolo S-a aratat Domnul lui Avram si i-a zis: "tara aceasta o voi da urmasilor tai". Si a
zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se aratase : cum i S-a aratat Dumnezeu lui
Avram nu stim, caci el se descopera pe sine nu fiintial, ci dupa masura fiecarui om, dupa cum si
profetul Osie spune ‘’ Eu am inmultit vedeniile’’ adica ‘’M-am aratat asa dupa vrednicia fiecaruia’’ ; (Sf
Ioan GA)

Fac. 12,13 :

- Zi deci ca-mi esti sora, ca sa-mi fie si mie bine pentru trecerea ta si pentru trecerea ta sa
traiesc si eu!" : fie ca le punea ca ii este sotie, fie ca le spunea ca ii este sora, egiptenii to tar fi
luat-o pentru Faraon, insa diferenta consta in viata lui Avram si moartea lui, caci ei afland ca ii este
sora l-au crutat, ba l-au si rasplatit ; (Sf Ioan GA)

Fac. 12,17 :

- Domnul insa a lovit cu batai mari si grele pe Faraon si casa lui, pentru Sarai, femeia lui
Avram : de ce a lovit Dumnezeu toata casa lui Faraon, daca numai el o luase pe femeia lui Avram ?
vedem in Fac. 12,15, ca si dregatorii aveau vina lor, caci ei vazandu-o au dus-o la Faraon ; (Sf Ioan
GA)

Fac. 14,1 :

- Iar in zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui
Kedarlaomer, regele Elamului si ale lui Tidal, regele din Gutim : urmeaza descrirea unei batalii
date de 4 regi contra altor 5 ; Philon interpreteaza alegoric acest eveniment ca fiind cele 4 patimi
care asalteaza cele 5 simturi ale omului ; (LXX)

Fac. 14, 14 :

- Auzind Avram ca Lot, rudenia sa, a fost luat in robie, a adunat oamenii sai de casa, trei
sute optsprezece, si a urmarit pe vrajmasi pana la Dan : 318 se scrie in gr. IHT (=10, 8, 300)
unde traditia crestina aritmologica regaseste numele lui Iisus si Semnul Crucii ; (LXX)

Fac. 15, 10 :

- Si a luat Avram toate aceste animale, le-a taiat in doua si a pus bucatile una in fata alteia;
iar pasarile nu le-a taiat : in lumea antica, un legamant era un contract care lega doua parti ;
incacarea acestuia putea aduce moartea ; participantii la legamant participau adesea la un ritual,
pasind intre cele doua jumatati ale unor animale despicate ; acest gest simboliza uratorul lucru : ‘’asa
sa mi se inample si mie daca incalc legamantul’’ ; (B.I.)

Fac. 16,2 :
- Atunci a zis Sarai catre Avram: "Iata m-a inchis Domnul, ca sa nu nasc. Intra dar la
slujnica mea; poate vei dobandi copii de la ea!" Si a ascultat Avram vorba Saraii : legislatia
mesopotama permitea ca o sotie sterila sa ii ofere sotului o slujnica prin care atat el cat si ea sa
aibe copii, in acest caz copilul fiind al stapanei si nu al slujnicei ; (Bartolomeu Anania) 

Fac. 17,5 :

- Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime
de popoare : este un joc sonor sesizabil numai in ebr.si anume Abheraham, numele propriu al lui
Avram si respectiv abh-hamon care inseamna « tatal unei multimi » ; (LXX)

-Avram inseamna in ebr. tata fericit, iar Avraam, tatal mutora ; (B.I.)

Fac. 17, 15 :

- Dupa aceea a zis iarasi Dumnezeu catre Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, sa nu o mai numesti
Sarai, ci Sarra sa-i fie numele. : in ebr. se schimba numele Sarrei, din Saray in Sarah ; prima
forma reprezinta un feinin arhaic al lui Sar care inseamna print sau capetenie ; Philon spune ca ‘y’ de
la sfarsitul primului nume este sufixul de persoana I, care insemna ‘’carmuirea mea’’, trecandu-se la
Sarah (Sarra), adica cea care carmuieste

Fac. 18,2 :

-Atunci ridicandu-si ochii sai, a privit si iata trei Oameni stateau inaintea lui; si cum l-a
vazut, a alergat din pragul cortului sau in intampinarea Lor si s-a inchinat pana la pamant : cei
trei Oameni(barbati-andres) sunt dupa Philon o viziune a lui Dumnezeu inconjurat de puterila Sale
principale ; cele 3 personaje ar fi doar simple aprante caci Dumnezeu este neschimbator, iar
cuvantul barbat trimite la natura ‘’masculina’’ a divinitatii, ea insasi neavand nici un nume, doar cele
doua puteri ale Sale numindu-se Domnul si Dumnezeu ; Iustin Martirul si F. sustine ca era
manifestarea Cuvantului lui Dumnezeu, insotit de doi ingeri ; iar pentru Origen si antiohieni, cei trei
sund doar niste ingeri ; pe de alta parte, Sf Chiril al Alexnadriei vede simbolul Sf Treimi ; (LXX)

Fac. 18, 7 :

- Apoi Avraam a dat fuga la cireada, a luat un vitel tanar si gras si l-a dat slugii, care l-a
gatit degraba : Origen vede in acest vitel simbolul lui Iisus daruit lumii prin jertfa ; (LXX)

Fac. 19,1 :

- Cei doi Ingeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot sedea la poarta Sodomei. Si vazandu-I, Lot
s-a sculat inaintea Lor si s-a plecat cu fata pana la pamant : pentru toata traditia cei doi ingeri
sunt doi dintre ingerii mentionati in cap. anterior ; Philon spune ca sunt doua Puteri diferite de Fiinta
Suprema ; Procopios (un istoric al sec. IV )pe de alta parte sustine ca acei doi ingeri nu sunt decat
Fiul si Duhul Sfant ;(LXX)

Fac. 19,20 :

- Iata cetatea aceasta este mai aproape; sa fug acolo si sa ma izbavesc. Ea e mica si-mi voi
scapa acolo viata prin Tine!" : iarasi un joc de cuvinte nesesizabil in gr. si anume ta’ir care
inseamna mic, si To’ar, numele propriu al cetatii, tradus in gr. ca Segor ; (LXX)

Fac. 19, 26 :

- Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefacut in stalp de sare : Philon vede in aceasta
intoarcere a femeiio greseala grava, ea intorcandu-se spre lucrurile materiale, regretand Sodoma si
aratand dorinta de a se intoarce ; (LXX)

Fac. 19, 30 :

- Apoi a iesit Lot din Toar si sa asezat in munte, impreuna cu cele doua fete ale sale, caci se
temea sa locuiasca in Toar, si a locuit intr-o pestera, impreuna cu cele doua fete ale sale :
incestul lui Lot nu este blamat nici in LXX nici in TM dat fiind faptul ca el nu era constient cand s-a
savarsit nelegiuirea, iar fetele actioneaza din necesitate, asigurandu-si posteritatea ; Philon le
condamna totusi pentru ca si-au dorit copii peste dorinta lui Dumnezeu, de aceea copiii vor fi
blestemati ; in Deut. 23,4 se spune ca moabitii si amanitii, popoarele nascute din cele doua fice ale
lui Lot, vor fi excluse din adunarea Domnului ;

Fac. 20, 16 :

- Iar catre Sarra a zis: "Iata, dau fratelui tau o mie de sicli de argint, care vor fi ca un val
pe ochi pentru cei ce sunt imprejurul tau si pentru lumea toata. Si iata ca acum esti socotita
dreapta!" : darul oferit Sarrei de catre Abimeleh este reparatoriu, el incercand sa restaureze
cinstea Sarrei in ochii celorlalti ; in LXX se mai continua versetul cu « si spune adevarul intreg »
care inseamna conform lui Didim ca Abimeleh vrea marturia Sarrei despre curatia lui, cu alte cuvinte
sa spuna ce s-a intamplat cu adevarat intre ei, sau mai bine zis, ce nu s-a intamplat ; iar pe de alta
parte reprezinta un indemn adresat Sarrei, ca pe viitor sa spuna ca este sotia si nu sora lui Avraam ;
(LXX)

Fac. 20, 17 :

- Si s-a rugat Avraam lui Dumnezeu si Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui si pe
roabele lui, si acestea au inceput a naste : Origen interpreteaza alegoric figura sotiei lui
Abimeleh spunand ca este simbolul filosofiei ; iar Avraam ar fi vrut ca si alte popoare sa se infrupte
din intelepciunea-Sarra insa vremurile nu erau potrivite, popoarele fiind ‘’necoapte’’ ; poganii
trebuind sa astepte moartea lui Hristos pentru a se putea casatori legitim cu intelepciunea si a
putea faca copii- credinciosii din Biserica crestina ; (LXX)

Fac. 21,9 :

- insa Sarra ca fiul egiptencii Agar, pe care aceasta il nascuse lui Avraam, rade de Isaac, fiul
ei : faptul ca Ismael se juca cu Isaac justifica enervarea Sarrei ; in ebr. tahaq inseamna a se juca ,
insa evoca numele lui Isaac, asadar Sarra se temea ca Ismael ii poate lua locul lui Isaac ; (LXX)

Fac. 21,14 :

- Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineata; a luat paine si un burduf cu apa si le-a dat
Agarei; apoi, punandu-i pe umeri copilul, a slobozit-o; si, plecand ea, a ratacit prin pustiul
Beer-Seba : intriga faptul ca Avraam l-a pus pe Ismael pe umarul lui Agar,intrucat Ismael avea
déjà 15 ani ; aici Ismael pare conturat ca fiind un copil abia nascut ; scena este un pic exagerata ;
(LXX)

Fac. 25,25 :

- Si cel dintai care a iesit era rosu si peste tot paros, ca o pielicica, si i-a pus numele Isav :
in ebr. este un joc de cuvinte : adhom care inseamna rosu si edhom, celalalt nume al lui Esau ; (LXX)

Fac. 26,8 :

- Dar dupa ce a trait el acolo multa vreme, s-a intamplat ca Abimelec, regele Filistenilor, sa
se uite pe fereastra si sa vada pe Isaac jucandu-se cu Rebeca, femeia sa : Clement al
Alexandriei vede in acel joc ludic de dezmierdare, bucuriqa crestinilor ce se veselesc impreuna cu
Biserica(Rebecca) ; iar Abimeleh care se apleaca peste fereastra Il prefigureza pe Hristos care se
‘’apleaca’’ asupra luii prin intrupare ; (LXX)

Fac. 26, 35 :

- Dar ele amarau pe Isaac si pe Rebeca : aceasta deoarece casatoriile mixte nu erau privite cu
ochi buni in familiile evreiesti, nu se avea in vedere atat alterarea sangelui cat a credintei
religioase ; (Bartolomeu Anania) 

Fac. 27, 7 :

- ‘’Adu vanat si fa-mi o mancare sa mananc si sa te binecuvantez inaintea Domnului, pana a
nu muri" : ceremonialul binecuvantarii sau al juramantului era precedat de un pranz ritual ;
(Bartolomeu Anania) 

Fac. 27,13 :

- Zis-a mama sa: "Fiul meu, asupra mea sa fie blestemul acela; asculta numai povata mea si
du-te si adu-mi iezii!’’ : probabill promisiuneas-a indeplinit caci nu l-a mai vazut pe Iacob dupa
aceasta inselaciune ; (B.I.)

Fac. 27,33 :

- Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte si a zis: "Dar cine-i acela, care a
cautat si mi-a adus vanat si am mancat de la el inainte de a veni tu si l-am binecuvantat si
binecuvantat va fi?" : in gr. ‘’bincuvantat sa fie’’ e la un participiu perfect pasiv care arata o stare
de fapt asupra careia nu se mai poate reveni ; (LXX)

Fac. 29, 25 :

-Dar cand s-a facut ziua, iata era Lia. Si a zis Iacov catre Laban: "Pentru ce mi-ai facut
aceasta? Nu Ii-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai inselat?" : viclenia lui Laban si
eroarea lui Iacob se explica prin obiceiul oriental ca mireasa sa nu isi scoata valul inante de noaptea
nuntii ; (Bartolomeu Anania)

Fac. 30,14 :

- Iar pe vremea seceratului graului s-a dus Ruben si, gasind in tarina mandragore, le-a adus la
mama sa Lia. Rahila insa a zis catre Lia, sora sa: "Da-mi si mie din mandragorele fiului tau!" :
mandragora este o planta ce creste in Africa de N, Asia de V si Europa de S ; este renumita pt
virtutile ei afrodisiace ; (LXX)

-despre mandragore se spune ca ajuta fertilitatea ; (B.I.)

Fac. 30,33 :

- Credinciosia mea va raspunde pentru mine inaintea ta maine, cand vei veni sa-mi statornicesti
simbria: tot ce nu va fi baltat sau tarcat intre caprele mele si tot ce nu va fi tarcat sau
negru intre oile mele se va socoti ca furat de mine" : strategama lui Iacob se baza pe o veche
credinta populara conform careia animalul fata pui asemanetori cu obiecteeavute in fata in timpul
inseminarii ; iar Iacob ii fagaduieste lui Laban, al carui nume inseana chiar alb in ebr., ca ii va da
toate exemplaree negre respectiv albe din turma ; (LXX)
Fac. 30,37 :

- Dupa aceea si-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal si de paltin, si a crestat pe ele
dungi albe, luand de pe nuiele fasii de coaja pana la albeata nuielelor : de plop, adica styrax,
care este o specie de plop, cu miezul alb ; (LXX)

Fac. 32,25 :

- Vazand insa ca nu-l poate rapune Acela, S-a atins de incheietura coapsei lui si i-a vatamat
lui Iacov incheietura coapsei, pe cand se lupta cu el :Origen opineaza ca ar fi vorba de o lupta a
lui Iacob cu diavolul, insa avand de partea sa ca ajutor un inger ;

Fac.35,2 :

- Iar Iacov a zis casei sale si tuturor celor ce erau cu dansul: "Lepadati dumnezeii cei straini,
care se afla la voi, curatiti-va si va primeniti hainele voastre : zeii straini sunt idolii furati de
Rahel din casa tatalui ei ; sau zeii neamurilor pagane pe care oamenii lui Iacob i-ar fi luat din cetatea
Sichem ; (LXX)

Fac. 35,16 :

- Dupa aceea au plecat din Betel. Si si-a intins cortul sau dincolo de turnul Gader. Dar cand
se apropiase de Havrata, inainte de a intra in Efrata, Rahila a nascut si nasterea aceasta a
fost iar tare grea : Efrata, potrivit unei vechi traditii, se refera la Bethleem, de unde si sensul
mesianic al acestui eveniment ; in Fac. 48,7 se spune de asemenea ‘’[…] ca sa merg la Efrata, si am
ingropat-o langa Drumul Cailor, adica Betleem’’ (LXX)

Fac. 37,2 :

- Iata acum si istoria urmasilor lui Iacov: Iosif, fiind de saptesprezece ani, pastea oile tatalui
sau impreuna cu fratii sai. Petrecandu-si copilaria cu feciorii Bilhai si cu feciorii Zilpei, femeile
tatalui sau, Iosif aducea lui Israel, tatal sau, vesti despre purtarile lor rele : este un text
ambiguu intrucat nu se poate spune daca Iosif isi para fratii tatalui lor, sau daca ii aducea lui Iacob la
cunostinta barfe pe seama fratilor; (LXX)

Fac. 37,34:

- Atunci si-a rupt Iacov hainele sale si-a acoperit cu sac coapsele si a plans pe fiul sau zile
multe : sakkos din gr. este un termen imprumutat din lb semitica veche – ebr. saq- care are la
origine sensul de material textil grosolan, de culoare inchisa ; incingerea coapselor cu un asemenea
sac facea parte din ritualul doliului ; (LXX)
Fac. 38,8 :

- Atunci a zis Iuda catre Onan: "Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea
leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!" : fratele sotului mort fara copii, avea obligata de a se
insura cu vaduva acestuia, primul lor fiu purtand numele celui mort si mostenindu-l ;
levir(lat)=fratele sotului, cumnat ; (Bartolomeu Anania) 

-copiii rezultati din noua casatorie erau considerati ca fiind ai fretelui/sotului mort ; fratele celui
decedat avea totusi libertatea de a accepta sau nu ; (LXX)

Fac. 41,43 :

- Apoi a poruncit sa fie purtat in a doua trasura a sa si sa strige inaintea lui: "Cadeti in
genunchi!" Si asa a fost Iosif pus peste tot pamantul Egiptului.  –‘’ cadeti in genunchi’’ sau
‘’atentune’’, il traduce pe egipteanul « Abrek » ; (Bartolomeu Anania) 

Fac. 41,45 :

- Si a pus Faraon lui Iosif numele Tafnat-Paneah (LXX-Psonthomphanech) si i-a dat de sotie
pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis : Tafnat-
Paneah/Psonthomphanech(termen de origine egipteana) sau ‘’omul care stie tot’’ ;  Poti-Fera este o
alta forma a numelui Putifar (Bartolomeu Anania) 

Fac. 43,33 :

- Si s-au asezat ei inaintea lui(LXX : au fost asezati in fata lui), cel intai-nascut dupa varsta
lui si cel mai tanar dupa varsta lui, si se mirau intre ei oamenii acestia : se uitatu cu mirare unul
la celalalt intrucat Iosif, care dupa parerea lor era egiptean, cunostea regulile traditiei iudaice,
conform carora fratii stau la masa dupa varsta ; (LXX)

Fac. 43,34 :

- Apoi el a dat fiecaruia portii de dinaintea lui, iar partea lui Veniamin era de cinci ori mai
mare decat a celorlalti. Si au baut si s-au veselit cu el : Philon crede ca Iosif ii pune la
incercare pe fratii sai mai mari, oferindu-i lui Veniamin o portie de 5 ori mai mare, tocmai pentru a
verifica daca a mai ramas vreo urma de invidie in ei ; (LXX)

Fac. 44,5 :

- De ce mi-ati furat cupa cea de argint? Au nu este aceasta cupa din care bea stapanul meu
si in care ghiceste? Ceea ce ati facut ati facut rau!" : inzestrat cu darul de a talmaci vise, Iosif
era si practician al unui tip de magie asiatica, interpretand formele pe care lua o picatura de ulei
turnata intr-o cupa cu apa ; (Bartolomeu Anania) 
-aceasta indeletnicire poarta numele de lecanomantie, fiind de origine babiloniaina, referindu-se la
ghicirea viitorului ; (LXX)

Fac. 44,16 :

- Zis-a Iuda: "Ce sa raspundem domnului nostru, sau ce sa zicem, sau cu ce sa ne

dezvinovatim? Dumnezeu a descoperit nedreptatea robilor tai. Iata acum suntem robii domnului
nostru si noi si acela la care s-a gasit cupa! " : nedreptatea nu se refera la greseala de a fi furat
cupa, caci in aceasta privinta ei nu gresisera, ci o alta, poate chiar vanzarea fretelui lor, Iosif,
pentru care Dumnezeu ii pedepseste acum ; (Bartolomeu Anania) 

Fac. 44,21 :

- Iar tu ai zis catre robii tai: Aduceti-l pe acela la mine, ca sa-l vad : ‘’sa il invaluie ochii mei’’
ar fi traducerea fidela, nu doar ‘’ca sa il vad’’ ; verbul original sugereaza nu doar ideea de a proba
cele spuse de fratii lui Veniamin, cat pe cea de a isi stampara un dor si de a il ocroti pe cel numit ;
(Bartolomeu Anania) 

Fac. 49,5 :

- Simeon si Levi... Unelte ale cruzimii sunt sabiile lor : Hipolit interpreteaza tipologic
masacrarea sichemitilor din pricina Dinei, sora lor : preotii descind din Levi, iar scribii din Simeon ;
ori ei simbolizeaza profetic pe cei ce L-au persecutat pe Hristos ; (LXX)

Fac. 50,10 :

- ajungand ei la aria lui Atad de langa Iordan, au plans acolo plangere mare si tare foarte si a
jelit Iosif pe tatal sau sapte zile : in LXX scrie ca s-au lovit cu pumnii in piept ; in Palestina
mileniilor I si II i. Hr. Ritualul doliului-jelirii cuprindea raderea capului, taierea barbii, sfasieera
hainelor,imbracarea in sac, presararea de praf pe cap, tatvalirea prin cenusa, bocetul si crestaturi
pe trup(acestea din urma fiin interzise de Moise in Deut.) ; (LXX)