Toţi ştiu mitul creaţiei aşa cum este el povestit în Biblie.

Astfel, conform Bibliei, acest Univers a

fost realizat în şapte zile de către Dumnezeu, astfel:
ZIUA ÎNTÂI: Despărţirea luminii de întuneric
ZIUA A DOUA: Despărţirea apelor pentru a forma cerul şi marea
ZIUA A TREIA: Separarea mării de uscat. Crearea plantelor
ZIUA A PATRA: Crearea luminătorilor care să cârmuiască mersul zilei şi al nopţii
ZIUA A CINCEA: Crearea păsărilor şi peştilor care să umple cerul şi marea
ZIUA A ŞASEA: Crearea animalelor şi a oamenilor care să umple pământul şi să mănânce plantele
ZIUA A ŞAPTEA: Crearea cerurilor şi pământului a fost terminată, iar Dumnezeu s-a odihnit
Cu 100 de ani in urma, teoriile stiintifice contraziceau Geneza. Avansul tehnologiei,
descoperirile facute in astronomie, geologie si biologie au confirmat ceea ce se mentioneaza in
Vechiul Testament in privinta crearii Universului si a fiintelor care populeaza planeta Pamant.

Dumnezeu si Biblia, o comparatie cu stiinta (I)

Uscatul iese la suprafata, spune versetul 9 al Genezei, potrivit caruia Dumnezeu a zis: "Sa se adune
apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!", ceea ce s-a intamplat. Din punct de vedere
stiintific, aceasta este perioada in care a aparut continentul unic, Pangea, care a existat acum
aproximativ 3 miliarde de ani. Analiza ii apartine lui Perry Marshall si este gazduita de Cosmic
Fingerprints.

Dupa aparitia uscatului, urmeaza aparitia plantelor, dar inaintea animalelor. In versetul 11 al
Genezei, Dumnezeu a zis "Sa dea pamantul in sine verdeata", versetul urmator fiind cel in care se
descrie inmultirea vegetatiei prin seminte. Nu este exclus, insa, procesul evolutionar.

Dupa ce, mai intai, atmosfera devenise opaca, permitand trecerea luminii, acum ea devine clara si
permite vizualizarea diferitelor obiecte de pe cer, a Soarelui si a Lunii. In Geneza, momentul este
descris in versetul 14: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe Pamant, sa desparta ziua
de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii".

In versetul 16 ni se spune ca Dumnezeu "a facut cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare
pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele". In versetul 19
aflam urmatoarele: "Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra".

Cuvantul ebraic pentru "a face" este diferit de cel care desemneaza verbul "a crea". "A face"
inseamna "a face vizibil". Luna si stelele luminau deja din prima zi a creatiei, dar nu fusesera
vizibile ca obiecte distincte pana in cea de-a patra zi. Este de observat faptul ca zilele care tin 24 de
ore nu sunt mentionate inainte de ziua a patra.

Aparitia formelor de viata si a omului

Cea de-a cincea zi cuprinde perioada de acum 500 de milioane de ani (dupa explozia Cambriana)
pana acum 50 de milioane de ani. In perioada Cambriana au aparut 50 de grupe majore de
organisme, "modele" ale animalelor de astazi. "A facut Dumnezeu animalele cele mari din ape si
toate fiintele vii (...) si toate pasarile inaripate dupa felul lor" (versetul 21).

Pamantul este dominat de pesti si pasari. In aceasta perioada, se stie ca pe Pamant au existat si
dinozaurii si insectele, dar existenta lor nu este mentionata in Geneza.
Cea de-a sasea "zi" este cea mai ocupata, fiind situata intr-o perioada cuprinsa intre 50 de milioane
de ani in urma si 100.000 de ani in urma. Pamantul este dominat de mamifere mari. In versetul 25
se mentioneaza ca Dumnezeu "a facut fiarele salbatice dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului
dupa felul lor". In cele din urma, apare omul, in versetul 27: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa
chipul Sau".

Omul este facut dupa imaginea lui Dumnezeu, fiind atat trup cat si fiinta spirituala, diferita de
animale. In cea de-a saptea zi, Dumnezeu nu mai creeaza. Dat fiind faptul ca nu se mentioneaza,
precum in versetele precedente, ca "a fost seara si a fost dimineata", putem deduce de aici ca noi
traim in cea de-a saptea "zi".

GENEZA
"Facerea" sau "Intaia Carte a lui Moise"
Facerea

La inceput se povesteste cum Dumnezeu a facut totul:

ziua I: cerurile, pamantul si lumina [in aceasta ordine. nu se specifica cat timp trece intre facerea
cerurilor si a pamantului si cea a luminii cu care se incheie ziua intai ceea ce da posibilitatea unor
grupuri (de ex martorii lui Yehova) de a considera pamantul vechi de 4.5 miliarde de ani si in
acelasi timp Biblia lipsita de greseli];
ziua II: intinderea ce separa apele de jos de apele de sus pe care o numeste "cer" [draguta metafora];

ziua III: separa pamantul de mare si le da nume ("pamant" respectiv "mare"); face plantele; vede ca
ce a facut e bun;

ziua IV: luminator mare pentru zi si luminator mic pentru noapte si le da nume [ghici cum]; face
stelele. vede ca sunt bune. [era si cazul, au trecut trei zile fara soare; mai sa moara plantele din ziua
a treia si ce faine erau]

ziua V: vietuitoarele marii, zburatoarele. vede ca sunt bune;

ziua VI: animalele. face pe om "dupa asemanarea noastra" [Dumnezeu vorbeste despre sine la
plural], parte barbateasca si femeiasca. vede ca tot ce facuse e foarte bun.

ziua VII: pauza

Facerea omului [mai multe detalii despre ziua a sasea]

Domnul face pe om din lut si ii sufla viata prin nari. Ii face Edenul; "un râu iesea din Eden" dupa
care se vorbeste despre 4 râuri; doua dintre ele sunt Tigru si Eufrat. Adam poate sa manance de
oriunde mai putin din "pomul cunostintei binelui si raului" ca daca mananca va muri negresit [asta e
un fel de intriga];

Dar iata ca Domnul vede ca Adam e singur si vrea sa-i faca un ajutor. Si face animalele [in gen 1.24
- 26 animalele sunt facute inainte]. Le trece prin fata lui Adam care le da nume dar nici unul nu se
potriveste omului [desi era tentat sa aleaga oaia]. Dar dupa cum se stie ii fura o coasta si face din ea
pe Eva.

Izgonirea

Sarpele [nu Diavolul care apare mult mai tarziu in Biblie] o convinge pe Eva sa manance din pomul
cunostintei binelui si raului zicand ca va ajunge Dumnezeu. Ea mananca si-i da si omului [si cam
aici incepe misoginismul in Biblie] si ei descopera ca sunt goi [sunt dezamagit, ma asteptam mai
mult de la "pomul cunostintei binelui si raului"]. Se ascund de Domnul in tufe dar sunt gasiti si
alungati din rai pe motiv ca "iata ca omul a ajuns ca unul din Noi [...] sa-l impiedecam [...] sa
manance si din pomul vietii si sa traiasca in veci" [cat egoism... fâs!]. Pe langa asta omul trebuie sa
munceasca pamantul pentru a manca, femeia trebuie sa sufere la nastere iar sparpele va fi obligat sa
se tarasca pe pamant [pana in acel moment se deplasa prin teleportare]

Cain si Abel

Cain era plugar si Abel era cioban. Domnului ii placeau jertfele lui Abel si ale lui Cain nu. Cain il
omoara pe Abel. Cain este izgonit iar cine il va omori [eu credeam ca erau numai ei] va fi pedepsit
de 7 ori. [mi se pare corect]. Cain s-a impreunat cu nevasta-sa [cine?] si au facut copii
Urmasii

Cronologie de la Cain la Lameh. Lameh omoara un om si zice ca daca cineva il omoara pe el sa fie
razbunat de 70 de ori cate 7 [=490?].

Cronologie de la Adam la Noe. [a se observa varstele ridicol de mari ale personajelor, de ex Adam
traieste 930 de ani]

Potopul

[dovezi stiintifice ale potopului gasiti pe www.answersingenesis.com iar daca credeti ca ei

reprezinta un grup izolat de fundamentalisti va inselati: 60% din populatia SUA are aceeasi parere]

Dar iata ca oamenii au devenit rai si l-au suparat pe Domnul. Initial se hotaraste sa nu-i lase sa
traiasca mai mult de 120 de ani dar apoi zice ca mai bine nu-i facea si hotaraste sa-i omoare pe toti.
Mai putin singurul om neprihanit de atunci, Noe. Noe are misiunea de a face o corabie din lemn de
circa 137 m [cea mai mare corabie din lemn avea 100 m si a fost facuta in 1909] cu o fereastra de
45 cm. In ea: animalele, cate o pereche din fiecare sau cate 7 perechi [cum scrie cu 4 versete dupa]

Potopul dureaza 40 zile iar apa acopera intreg pamantul timp de 150 de zile [dupa care se ia si se
duce undeva]. "Dumnezeu si-a adus aminte de Noe " [ce memorie!] si a dat un vant de s-a uscat
pamantul. Noe iese din corabie [isi goleste apa din cizme] si-si vede de treaba. Ca sa nu mai dea
potop Domnul va face curcubeul sa apara la fiecare ploaie si-si va aduce aminte [Domnul se
foloseste de trucuri pentru memorie].

Noe se imbata si se desgoleste in cort [cand esti beat ai idei deastea; vreau sa aud asta cantata la
biserica... "Si atunci Noe bau vin si umbla fluturandu-si steguletul prin cooort"]. Unul din fii, Ham,
tatal lui Canaan il vede si le spune fratiolr sai. Acestia merg cu spatele cu o patura si il acopera fara
sa-i vada "goliciunea". Noe se trezeste si blastama pe fiul lui Ham, pe Canaan sa fie robul fratilor
sai. [mi se pare corect].

Cronologiile interminabile ale urmasilor fiilor lui Noe [varstele au ramas ridicol de mari].

Turnul Babel

Oamenii, vorbind aceeasi limba erau instare sa faca orice pe atunci. Se hotarasc sa faca un turn ca sa
atinga cerul. Dumnezeu nu e de acord si le incurca limbile [interesant ca de fiecare data cand se
simte amenintat Domnul vorbeste despre sine la plural "haidem sa ne pogoram si sa incurcam...",
dragut oricum din partea Sa ca nu a facut la fel si la primele lansari in spatiu]

Din nou cronologie de la Sem (unul din fii lui Noe) la Avram [plictisitor].
Aventurile lui Avram

Domnul il binecuvanteaza pe Avram si ii spune sa plece in tara Canaan pe care o va da semintei lui.
O foamete il face totusi sa mearga in Egipt. De frica sa nu fie omorat pentru nevasta lui, Sarai care
era frumoasa se decid sa spuna ca sunt frati. Faraonul o ia pe Sarai dar Domnul a lovit cu mari urgii
pe faraon [mi se pare corect] si femeia merge inapoi la Avram. [continui mai incolo]
Geneza nu este doar o istorie, ci şi o sursă de înţelepciune spirituală, o carte inspirată de Însuşi
Dumnezeu.

Geneza este o carte istorică. Ea cuprinde evenimente din „protoistoria omenirii". De fapt am putea
împărţii întreaga Biblie în două secţiuni istorice distincte. Evenimentele dinaintea căderii omului
(Geneza 1:1 pînă la Geneza 3:24) şi evenimentele de după aceea (Geneza 4:1 pînă la sfîrşitul
Bibliei). În cea de a două secţiune istorică sînt redate evenimentele din planul de „mîntuire" a fiinţei
umane, adică acele evenimente cauzate de Dumnezeu să se întîmple pentru salvarea omului de la
pierzarea veşnică.