La nivelul celulelor eucariote există două tipuri de reglaj:
1. Reglaj pe termen scurt – determină variații în concentrația și activitatea intracelulară a enzimelor, proteinelor, ADN, ARN, hormonilor. 2. Reglaj pe termen lung – implică procese de diferențiere celulară în cursul dezvoltării ontogenetice.
Reglajul pe termen scurt
- la nivel transcripțional (fiecare genă transcrisă individual de un ARN mesager) - la eucariote, materialul genetic se caracterizează printr-o discontinuitate genetică (în molecula de ADN se succed secvențe informaționale – exoni și noninformaționale – introni) care sunt eliminate în procesul de transcripție a informației genetice.
Reglajul pe termen lung
- implică 5 niveluri de reglaj: a) nivel transcripțional – se selectează genele ce vor fi transcrise din ADN în ARNm și se sintetizează ARNm precursor b) nivelul maturării ARNm – este controlat modul eliminării intronilor și asamblării exonilor – se formează ARNm matur c) nivelul migrării ARNm matur – selectarea moleculelor de ARNm matur ce va trece din nucleu în citoplasmă d) nivelul translației – selectarea ARNm ce va fi utilizat pentru sinteza proteinelor la nivelul ribozomilor e) nivelul degradării ARNm – selectarea moleculelor de ARNm
Factorii ce influențează reglajul pe termen scurt: