15.05.

2023, 17:03 Om — Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE

Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 2

it-2 pag. 808

OM
80

Formă de viață terestră superioară tuturor celorlalte de pe pământ și

operă a Creatorului, Iehova Dumnezeu. Iehova a făcut omul din
țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și „omul a devenit
o ființă vie”. (Ge 2:7; 1Co 15:45) După ce Adam a fost creat și a dat
nume animalelor, Iehova a făcut să cadă un somn adânc peste om; în
timp ce Adam dormea, Dumnezeu a luat una dintre coastele sale și a
folosit-o pentru a crea femeia. De aceea, când ea i-a fost prezentată
bărbatului, el a spus: „Aceasta este, în sfârșit, os din oasele mele și
carne din carnea mea!”. El a numit-o „femeie”, ʼişşáh, „pentru că a fost
luată din bărbat”. (Ge 2:21-23) Mai târziu, Adam a numit-o pe femeie
Eva (adică „Cea vie”). (Ge 3:20)

Există mai mulți termeni ebraici și grecești care fac referire la om.
ʼAdám (ca termen generic) înseamnă „om, ființă umană; ființă
pământeană; omenire”; termenul ʼiş are sensul de „om; individ; soț”;
ʼenốş înseamnă „om muritor”; ghéver înseamnă „bărbat”; zakár
înseamnă „persoană de sex bărbătesc”; există și alți termeni ebraici
traduși uneori prin „om”. Termenul grecesc ánthrōpos înseamnă „om;
omenire” (generic), iar anḗr are sensul de „om; persoană de sex
masculin; soț”.

Vorbind despre faptul că omul a fost creat de Iehova Dumnezeu,

apostolul Pavel le-a spus atenienilor: „El a făcut dintr-un singur om
toate națiunile ca să locuiască pe toată fața pământului”. (Fa 17:26)
Așadar, toate popoarele și rasele au o origine comună.

Adam și Eva au fost creați spre sfârșitul celei de-a șasea ʻzileʼ de
creare. (Ge 1:24-31) Nu există consemnări care să descrie omul antic,
scrierile sale sau activitățile sale agricole ori de altă natură și care să
facă referire la perioada de dinaintea anului 4026 î.e.n., an în care a
fost creat Adam. Întrucât în Scripturi este prezentată istoria omului
începând chiar de la crearea primei perechi umane, este clar că nu a
existat vreun „om preistoric”. Dovezile fosile nu indică nicio legătură
între om și animale. Nici cele mai vechi documente scrise, picturi
rupestre, sculpturi sau alte dovezi istorice asemănătoare nu fac vreo
referire la existența unui individ inferior omului. În schimb, Scripturile
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002878 1/5
15.05.2023, 17:03 Om — Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE

arată cu claritate contrariul: că omul a fost inițial un fiu al lui

Dumnezeu și mai târziu a decăzut. (1Re 8:46; Ec 7:20; 1Io 1:8-10)
Arheologul O. D. Miller a făcut următoarea remarcă: „Tradiționala
«epocă de aur» nu a fost un mit. Fără îndoială, vechea doctrină
conform căreia a existat o tristă degradare ulterioară a rasei umane,
de la stadiul originar de fericire și puritate veritabile, are la bază un
adevăr dureros. Teoriile istorice moderne, care pornesc de la ideea
existenței unui om primitiv și sălbatic, au nevoie în mod clar de o
premisă nouă. . . . Nu; omul primitiv nu a fost un sălbatic”. (Har-Moad,
1892, p. 417)

Biblia dezvăluie că prima locuință a omului a fost „o grădină în Eden”.

(Ge 2:8; vezi EDEN 1.) Această grădină a fost relativ aproape de locul
în care s-a dezvoltat civilizația umană imediat după Potop. O idee
general acceptată de erudiți este cea exprimată de P. J. Wiseman:
„Toate dovezile concrete pe care le avem – cele din cartea Geneza,
dovezile arheologice sau tradițiile populare – indică spre câmpia
Mesopotamiei drept cea mai veche regiune locuită. În ceea ce
privește vechimea populației, civilizațiile din Orientul Îndepărtat, fie
cea chineză, fie cea indiană, nu pot concura cu cea din zona
Mesopotamiei, deoarece aceasta poate dovedi cu ușurință că este
leagănul civilizației”. (New Discoveries in Babylonia About Genesis, 1949,
p. 28)

În ce sens a fost făcut omul „după chipul lui Dumnezeu”?

Când și-a făcut cunoscut scopul de a-i crea pe oameni, Dumnezeu i-a
spus ʻmeșterului său iscusitʼ: „Să facem om [ʼadám] după chipul și
asemănarea noastră”. (Ge 1:26, 27; Pr 8:30, 31; compară cu Ioa 1:1-3;
Col 1:15-17.) Demn de remarcat este că Scripturile nu afirmă că
Dumnezeu ar fi creat omul după chipul unui animal sălbatic sau
domestic ori după chipul unui pește. Omul a fost creat „după chipul
lui Dumnezeu” și a fost un ʻfiu al lui Dumnezeuʼ. (Lu 3:38) În ce
privește înfățișarea, Biblia afirmă că „nimeni nu l-a văzut vreodată pe
Dumnezeu”. (1Io 4:12) Nimeni de pe pământ nu știe cum arată
gloriosul corp spiritual ceresc al lui Dumnezeu, prin urmare nu putem
asemăna corpul omului cu corpul lui Dumnezeu. „Dumnezeu este un
Spirit.” (Ioa 4:24)

Totuși, omul a fost făcut „după chipul lui Dumnezeu”, în sensul că a

fost creat cu calități morale ca ale lui Dumnezeu, cum ar fi iubirea și
dreptatea. (Compară cu Col 3:10.) În plus, omul le este superior
animalelor în privința înțelepciunii și a capacităților. Astfel, el poate
aprecia lucruri pe care le apreciază și Dumnezeu, ca frumusețea, arta,

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002878 2/5
15.05.2023, 17:03 Om — Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE

capacitatea de a vorbi sau de a raționa. De asemenea, omul este

capabil și de alte procese ce implică mintea și inima, procese de care
animalele nu sunt capabile. Mai mult, omul este înzestrat cu o latură
spirituală, având posibilitatea de a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a
comunica cu el. (1Co 2:11-16; Ev 12:9) Din aceste motive, Dumnezeu a
considerat că omul era apt să îl reprezinte și să stăpânească peste
păsările cerurilor, peste peștii mării și peste restul animalelor de pe
pământ.

Fiind o lucrare a lui Dumnezeu, omul a fost perfect la început. (De

32:4) Așadar, Adam le putea transmite descendenților săi
perfecțiunea și șansa vieții veșnice pe pământ. (Is 45:18) Adam și Eva
au primit următoarea poruncă: „Înmulțiți-vă și deveniți numeroși,
umpleți pământul și supuneți-l”. Pe măsură ce familia lor ar fi crescut,
ei ar fi cultivat și înfrumusețat pământul conform proiectului
Creatorului lor. (Ge 1:28)

Apostolul Pavel a spus referitor la rolul pe care Dumnezeu l-a dat

bărbatului și femeii: „Vreau să știți aceasta: capul oricărui bărbat este
Cristos, capul femeii este bărbatul și capul lui Cristos este
Dumnezeu”. Apoi Pavel a arătat că o femeie care se roagă sau
profețește în congregație cu capul descoperit îi aduce rușine celui
care îi este cap. În sprijinul acestei idei, Pavel spune: „Bărbatul nu
trebuie să aibă capul acoperit, deoarece el este chipul și gloria lui
Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului”. Întrucât bărbatul a fost
creat primul și la început a fost singur, pentru un timp el a fost unicul
om făcut după chipul lui Dumnezeu. Femeia a fost făcută din bărbat
și trebuia să-i fie supusă acestuia. Bărbatul, care este capul femeii, le
este subordonat lui Dumnezeu și lui Cristos. (1Co 11:3-7)

Înzestrat cu liber-arbitru. Întrucât a fost creat după chipul și

asemănarea lui Dumnezeu, omul a fost înzestrat cu liber-arbitru. El
avea libertatea de a alege să facă binele sau răul. Manifestând
supunere față de Creatorul său de bunăvoie și din iubire, omul îi
putea da glorie și onoare lui Dumnezeu într-un mod net superior față
de cel în care o puteau face animalele. El își putea folosi rațiunea
pentru a-l lăuda pe Dumnezeu pentru calitățile Sale minunate și îi
putea respecta suveranitatea. Însă libertatea lui Adam era relativă, nu
absolută. El putea continua să aibă o viață fericită doar dacă
recunoștea suveranitatea lui Iehova, reprezentată prin pomul
cunoașterii binelui și răului, din care omului nu îi era permis să
mănânce. A mânca din acel pom era un act de nesupunere și o
răzvrătire împotriva suveranității lui Dumnezeu. (Ge 2:9, 16, 17)

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002878 3/5
15.05.2023, 17:03 Om — Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE

Adam a fost un ʻfiu al lui Dumnezeuʼ. (Lu 3:38) Prin urmare, relația sa
cu Dumnezeu era aceea dintre un fiu și un tată, Adam fiind dator să-i
fie supus. În plus, Dumnezeu a creat omul cu dorința înnăscută de a
se închina. Însă dacă ajungea denaturată, această dorință îl putea
orienta pe om într-o direcție greșită și îi putea răpi libertatea. În loc
să-i fie supus Creatorului, Adam ar fi ajuns sclav al lucrurilor create,
iar aceasta ducea la degradarea omului.

Un fiu spiritual rebel al lui Dumnezeu a determinat-o pe Eva, soția lui

Adam, să păcătuiască. Ea l-a tentat și pe Adam să facă la fel, iar acesta
i s-a alăturat cu bună-știință în răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu.
(Ge 3:1-6; 1Ti 2:13, 14) Ei au devenit ca acele persoane descrise mai
târziu de Pavel în Romani 1:20-23. Prin încălcarea legii, Adam și-a
pierdut statutul de fiu al lui Dumnezeu, a pierdut perfecțiunea și le-a
transmis descendenților săi (întregii rase umane) păcatul, care a dus
la imperfecțiune și moarte. Urmașii lui Adam s-au născut după chipul
tatălui lor: imperfecți, având corpuri în care acționa moartea. (Ge
3:17-19; Ro 5:12; vezi ADAM 1.)

„Omul lăuntric”. Când vorbește despre lupta pe care o au de dus

creștinii împotriva cărnii decăzute și păcătoase, Biblia folosește
expresiile „omul lăuntric”, „omul care suntem în interior” sau altele
asemănătoare. (Ro 7:22; 2Co 4:16; Ef 3:16) Aceste expresii sunt
potrivite, întrucât creștinii ʻtrebuie să continue să se înnoiască în
atitudinea dominantă a minții lorʼ. (Ef 4:23) Forța sau înclinația minții
lor este orientată spre lucruri spirituale. Ei se străduiesc să se
ʻdezbrace de vechea personalitate [literalmente, omul cel vechi]ʼ și să
se ʻîmbrace cu noua personalitate [literalmente, (cel) nou]ʼ. (Col
3:9, 10; Ro 12:2) Creștinii unși, botezați în Cristos, au fost „botezați în
moartea lui”, iar vechea lor personalitate a fost țintuită pe stâlp, astfel
încât ʻcorpul păcătos să nu mai aibă putere asupra lorʼ. Totuși, până la
moartea fizică și la înviere, corpul lor carnal va lupta în continuare
împotriva ʻomului spiritualʼ. Cu privire la această luptă dificilă, Pavel a
spus: „Într-adevăr, gemem în această casă”. Însă jertfa de
răscumpărare a lui Isus Cristos acoperă păcatele vechii personalități
cu dorințele ei greșite, cu condiția ca acești creștini să nu cedeze
dorințelor cărnii urmându-le în mod intenționat. (Ro 6:3-7; 7:21-25;
8:23; 2Co 5:1-3)

Omul spiritual. Apostolul Pavel pune în contrast omul spiritual cu

omul fizic. El spune: „Omul fizic [sau carnal] nu acceptă lucrurile
spiritului lui Dumnezeu, fiindcă pentru el sunt o nebunie”. (1Co 2:14)
În acest context, expresia „omul fizic” nu face referire pur și simplu la
omul pământean, ce are un corp din carne și oase, întrucât, pe

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002878 4/5
15.05.2023, 17:03 Om — Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE

pământ, creștinii au, bineînțeles, corpuri de carne. Omul fizic, despre

care se vorbește aici, este un om fără preocupări spirituale. El este
„fizic” în sensul că urmărește satisfacerea dorințelor cărnii, ignorând
lucrurile spirituale.

În continuare, Pavel spune că „omul fizic” nu poate cunoaște lucrurile

spiritului lui Dumnezeu, deoarece acestea „trebuie examinate
spiritualicește”. Apoi el adaugă: „În schimb, omul spiritual poate să
examineze toate lucrurile, dar el nu poate fi examinat de niciun om”.
Omul spiritual înțelege lucrurile revelate de Dumnezeu și observă că
omul fizic are o atitudine și o conduită greșite. Însă omul fizic nu
poate înțelege atitudinea, acțiunile și conduita omului spiritual.
Acesta din urmă nu poate fi judecat de vreun alt om, ci doar
Dumnezeu îi este Judecător. (Ro 14:4, 10, 11; 1Co 4:3-5) Apoi apostolul
prezintă următorul raționament: „Cine a ajuns să cunoască mintea lui
Iehova, ca să-l învețe?”. Nimeni, bineînțeles. „Noi [creștinii] însă avem
mintea lui Cristos”. Având mintea lui Cristos, care li-l revelează pe
Iehova și scopurile sale, creștinii sunt oameni spirituali. (1Co 2:14-16)

Vezi BĂTRÂN; FIUL OMULUI

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1200002878 5/5