ISTORIA ARTEI

TEMA DE STUDIU – ARTA

PALEOCREŞTINĂ

URSZ TIMEA MELINDA

Anul I, semestrul II
specializarea: sculptura

1
 Primele manifestari ale artei vechi crestine apar simultan la granitele
apusene şi răsăritene ale Imperiului Roman într-o perioadă în care comunităţile de
creṣtini vedeau în noua doctrină a mântuirii o eliberare de sub tutela romanilor.
Edictul de toleranṭă de la Milan (313), consfinṭise libertatea religioasa ṣi chiar
restituirea bunurilor confiscate sub Maxentius. De personalitatea lui Constantin cel
Mare se leagă materializarea efectivă a bisericii creṣtine în secolul IV d.Hr.
O ideologie comuna ca liant al popoarelor din Imperiul roman trebuia să
se bazeze pe o filosofie teologică nouă capabilă să producă o unitate spirituală.
Locul mitologiei era treptat înlocuit de speculaṭii metafizice ṣi de religia creṣtină
monoteista.
Geneza ideologică ṣi formală a artei creṣtine a fost atribuită de către
cercetatorii acesteia când tradiṭiei romane (El. Bosio, F. Wickhoff, L. von Sybel),
când centrelor elenistice (H.C. Butler), sau chiar Orientului (J. Strzygowsky).
Desfăṣurată între secolele II-IV d.Hr., arta veche creṣtină are ca premise
teoretice disputele apologeṭilor creṣtini ce se manifestau împotriva constituirii unor
imagini ale divinităṭii ṣi a ridicării unor lăcaṣe de cult, textele vremii ilustrând
această luptă împotriva concepţiei păgâne despre artă. Aceste dispute vor contura
apariṭia unui program artistic propriu-zis cu o tematică ṣi morfologie artistică
diferită de arta antichităṭii târzii.
2
 Arta paleocreṣtină din Occident a fost profund contaminată de influenṭele din
Orient, obiceiul înhumării (tipul cimitirelor subterane-hypogaeum) este preluat ṣi adaptat în
condiṭiile în care numărul adepṭilor noii religii ce propovăduia în plan spiritual o salvare
după moarte creṣte ṣi se schimbase ritul funerar.

O consecință a credinței în învierea trupurilor, propovăduită de Hristos , a fost

obiceiul inhumării trupurilor morților, în locuri subterane numite mai târziu catacombe
(termen documentat din secolul al IX-lea despre Bazilica Apostolorum de pe Calea Appiană
și derivat din greaca katà kymbas , lângă peșteri).
Utilizarea locurilor subterane nu a fost cu siguranță dictată de persecuții , deoarece
chiar și hipogea păgână și evreiască au ajuns la noi, cum ar fi cea din Via Latina din Roma,
datând din a doua jumătate a secolului al IV-lea. În secolul al III-lea, Roma era deja pe
deplin organizată pentru închinarea creștină, în ciuda clandestinității sale, cu șapte diaconi
care supravegheau șapte zone distincte, fiecare cu propria sa zonă de catacombă în afara
zidurilor.

Simbolurile paleocreṣtine, oricât de primitive ar părea în zilele noastre,fac parte

dintr-o lungă tradiṭie atât ebraică ṣi iudaică, cât ṣi păgână. Ele sunt de fapt primele imagini
atribuite creṣtinismului ṣi aparṭin unui fond mesianic complex. Geniul creṣtinismului, fie că
a fost vorba despre texte sau imagini, a avut extraordinarul dar de a-ṣi însuṣi, de a transpune
ṣi de a transforma aceste tradiṭii, astfel încât arta
3 primitivilor va deveni o artă preṭioasă,

foarte rafinată ṣi mereu sfinṭitoare: arta bizantină.

 Arta bizantină cuprinde toate lucrările de pictură, arhitectură și alte arte
vizuale care au fost produse în Imperiul Bizantin, care s-a centrat pe Constantinopol.
În plus, include opere de artă create în alte domenii, dar direct afectate de influența
stilului artistic bizantin.
Imaginile și reprezentările create în picturi și clădiri aveau un caracter
destul de omogen în tot imperiul. Acest lucru a fost deosebit de surprinzător, având în
vedere întinderea vastă de teren pe care această civilizație a ocupat-o.
Printre simbolurile cele mai utilizate se numără:

• crucea: simbolul credinței creștine;

• peștele, mielul, păstorul: simboluri ale lui Iisus;
• porumbelul: simbolul Sfântului Duh;
• păunul: simbolul nemuririi;
• palmierul: simbolul victoriei asupra morții

4
Mozaic din Rotond
a lui Galeriu, sec. IV

5
 Amintim peṣtele ṣi ancora. Peṣtele este unul dintre cele mai vechi
simboluri ale Mântuitorului Iisus Hristos. Septuaginta traduce ebraicul dag prin
grecescul ichtus care înseamna „peste”. Mai există un cuvânt care denumeṣte peṣtii
mari – cum ar fi tonul, sau cetaceele, cum ar fi balena, orca ṣi prin analogie
monṣtrii marini – ṣi care este traducerea pentru ebraicul tannin acest cuvânt
grecesc este ketos. Pestele la evrei simboliza „apa vie”.
La greci ṣi la latini peṣtele prin excelenṭă era delfinul; delfinul este cel
care salveaza naufragiatii ṣi îi duce pe spinarea sa, sănătoṣi la mal; se luptă cu
orcile care sunt gata să devoreze naufragiaṭii. De asemenea, ancora este tot un
simbol al apei ṣi al salvării; ambele simboluri sunt definitorii pentru salvare, pentru
mântuire, dar ancora reprezintă mai mult speranṭa mântuirii iar delfinul este
instrumentul prin care vine mântuirea.
Creṣtinii au preluat usor simbolul peṣtelui deoarece Iisus Hristos este
Dumnezeu care a venit pe lume, a luat trup de om, a pătimit, a murit ṣi a înviat
pentru a le arăta oamenilor calea mântuirii. Iisus Hristos este Mântuitorul sufletelor
celor „naufragiaṭi” ṣi a celor care ṣi-au pus nădejdea ṣi speranṭa în El. Ancora poate
fi privită ca simbol al crucii, un element definitoriu pentru primii creṣtini care
astfel se diferenṭiau de restul oamenilor.

6
Pe un jasp roṣu aflat la British Museum se
poate observa un delfin sprijinit de bara
verticală a ancorei. Se poate crede că acest
simbol este pagân, dar în acest desen
simbolic se afla ṣi o cruce cu braṭele egale
care îi defineṣte originea creṣtină ṣi care
demonstrează faptul că primii creṣtini au
adoptat aceste elemente simbolistice.

7
 BIBLIOGRAFIE

Istoria artelor plastice – Constantin Suter

Istoria artei – E.H. Gombrich

http://www.pemptousia.ro/
https://ro.historylapse.org/arta-bizantina
https://ro.warbletoncouncil.org/arte-bizantino-11679

Va multumesc
8