1

STATUARA ANTICA SI PRIVITORUL BIZANTIN

(Cyril Mango)
I
In vederea decorarii noii sale capitale de pe Bosfor, Constantin cel Mare a luat o multime
de statui antice din orasele principale ale Orientului Grecesc.
1
Aceste statui cele care au
fost instalate de catre Constantin sau altii au continuat sa infrumuseteze strazile si
pietele Constantinopolului in cea mai mare parte a Evului Mediu. Numarul lor a scazut
treptat in incendii, cutremure si acte de vandalism; dar o colectie impresionanta inca
exista in momentul in care Cruciatii au cucerit Constantinopolul in 1204.
Soarta acestor statui a atras atentia unor arheologi interesati sa traseze istoria diverselor
capodopere de sculptura antica pina la disparitia lor totala.
2
Aici, insa, ne vom preocupa
nu atit de statui in sine cit de efectul pe care il aveau asupra spectatorului bizantin. Cum
privea el aceste statui? Le admira si le folosea ca sursa de inspiratie pentru propriile
creatii artistice? Sau era socat de ele sau poate, pur si simplu, ii erau indiferente? Scopul
acestor intrebari este stabilirea unui studiu de caz despre atitudinilor bizantine in ce
priveste antichitatea. Acest demers ofera inca un avantaj; deoarece, in vreme ce oamenii
obisnuiti bizantini nu ii citeau pe Homer si Pindar, toti macelarul, producatorul de
luminari si sfintul din clasa de jos putea privi si contemplau aceste statui. Mai mult,
avem o vaga idee si despre ceea ce gindeau despre ele. Prin statuie antica inteleg orice
statuie, fie ea greaca sau romana, facuta inainte de sec. al 4-lea A.D. In aceasta clasificare
larga, care include statui ale conducatorilor, filozofilor, poetilor, figurilor mitologice
antice, cit si imagini de animale, ma voi ocupa in special de statuile divinitatilor pagine.
Din pacate, natura dovezilor nu imi va permite, in cele mai multe cazuri, sa fac o
distinctie intre statuarul elen, elenistic si roman.

1
Asa cum Sf. Jerome a spus foarte concis: Dedicatur Constantinopolis omnium paene urbium nuditate (Chronicon,ed.
Fotheringham [London, 1923]), pag. 314
2
Singura incercare de a trata in amanuntime acest subiect este lucrarea lui Christian Gottlob Heyne "Priscae artis opera
quae Constantinopoli extitisse memorantur," Comment. Soc. Reg. Scient. Gotting., Class. hist. et philol., XI (I790-9I),
pp. 3-38. Cele mai multe dovezi au fost colectate de J. Overbeck, Die antiken Schrift- quellen zur Geschichteder
bildenden Kiinste bei den Griechen (Leipzig, I868).


2
II
Adunarea deliberata a statuilor antice in Constantinopol este pe undeva un paradox. Nu
trebuie sa uitam ca paginismul era o chestiune vie, nu doar in sec. al 4-lea, ci pina prin
anul 600. Statuile reprezentind divinitati pagine erau, binenteles, o parte esentiala in
sarbatorirea riturilor pagine. Vietile sfintilor sint pline de referiri la distrugerea statuilor
pagine. Citeva exemple sint suficiente. In Gaza exista in centrul orasului o statuie nud a
Afroditei care era foarte venerata, in special de catre femei. Cind, in 402, Episcopul
Porphyry, inconjurat de crestini cu cruci, s-a apropiat de statuie, demonul care salasluia
in statuie, incapabil de a face fata groaznicului semn, a parasit marmura tumultuos si,
astfel, a doborit-o la pamint si a spart-o in bucati.
3
Putem avea indoieli ca prabusirea
statuii a fost spontana. La sfirsitul sec. al 5-lea un numar mare de idoli, salvati din
templul lui Isis de la Memphis, au fost ascunsi intr-o casa intr-un perete fals. Dar au fost
descoperiti de crestini. Statuile au fost incarcate pe 20 de camile si duse la Alexandria
unde au fost supuse oprobiului publicului si distruse.
4
La mijlocul sec. al 6-lea se spune
ca St. Abramius distruge idoli pagini linga Lampsacus pe Hellespont, intr-un sat care era
pagin in totalitate.
5
Aproape in acelasi timp idolii erau supusi deriziunii populare fiind
spinzurati pe strazile din Antiohia.
6

Acestea sint exemple luate la intimplare. Trebuie sa ne amintim si ca, in timp ce anumiti
ginditori crestini credeau pe buna dreptate ca idolii sint neinsufletiti, parerea generala
prevalenta la vremea respectiva asa cum am vazut in incidentul de la Gaza era ca in ei
salasluiau demoni malefici.
7
Avind in vedere aceasta atitudine, cum putem explica faptul
ca intiiul Imparat Crestin a folosit divinitati pagine pentru decorarea Constantinopolului?
Cum se face ca majoritatea acestor statui au ramas nemutilate timp de atitea secole?
Ar fi o greseala, cred, ca sugerez asa cum au facut-o anumiti cercetatori moderni ca
aceste statui au fost folosite doar in scop decorativ. Raspunsul poate fi mai degraba cautat
in ambiguitatea politicii religioase duse de guvernul lui Constantin. Constantin insusi nu

3
Marcus diaconus, Vita Porphyrii, chaps. 59-61, ed. Gregoire and Kugener (Paris, I930), p. 47ff.
4
Vie de Severe, Patrol. Orient., II, p. 27ff.
5
Acta SS. Abramii et Mariae, Acta Sanctorum, March, vol. II, p. 933.
6
Vita S. Symeonis junioris, Acta Sanctorum, May, vol. V, p. 37IB.
7
In schimb, in ochii neoplatonicienilor secolului al 4lea, idolii erau animati de prezenta divina: vezi E. R. Dodds,
"Theurgy and its Relationship to Neoplatonism," Journal of Roman Studies, XXXVII (I 947), p. 63 f.

3
ar trebui sa fie tinut responsabil: sarcina decorarii capitalei trebuie sa se fi incredintat
oficialilor subalterni curatores care probabil ca erau pagini, ei doar ducindu-si la
indeplinire sarcinile.
8
In plus, s-a dovedit ca fondarea Constantinopolului a fost insotita
de rituri pur pagine.
9
Pentru un apologet crestin acest lucru era extrem de rusinos; astfel,
Eusebius, sau cine a scris Vita Constantini, a incercat sa explice ridicarea statuilor pagine
ca parte a unei politici subtile de a lua in deridere vechile zeitati: Statuile din arama,
scrie el, erau expuse vederii in toate locurile publice ale orasului imperial: aici un
Pythian, acolo un Apollo Sminthian stirneau dispretul privitorului: in timp ce tripozii
Delphici erau depozitati in Hipodrom si Muzele din Helicon in palat. Pe scurt, orasul care
ii purta numele era peste tot plin de statui de alama de cea mai desavirsita maiestrie, care
fusesera dedicate in fiecare provincie, si pe care victimele superstitiei, inselate, le
cinstisera in van drept zei cu nenumarate victime sacrificate si arse, desi acum au invatat
sa gindeasca drept, cind imparatul a ridicat aceste piese de amuzament spre a fi
ridiculizate de catre toti privitorii.
10

Pe linga tripozii delphici, Constantin a mai ridicat in Hipodrom statuile lui Dioscuri, al
carui templu fusese in respectivul loc. In agora Bizantului antic a mers pina intr-acolo
incit a construit un templu Fortunei Romei si a restaurat un altul dedicat lui Cybele,
Mama Zeilor. Statuia lui Cybele era de o vechime venerabila: se presupune ca a fost
facuta de tovarasii lui Jason.
11
In cladirea Senatului, Constantin a ridicat statuile Muzelor,
luate de pe Muntele Helicon, iar in fata ei a pus pe piedestaluri de piatra statuile lui Zeus
din Dodona si Athena din Lindos. Muzele au pierit in marea conflagratie din 404
provocata de urmasii Sf. Ioan Chrysostom, dar zeii s-au pastrat in mod neasteptat: un
miracol pagin care a oferit alinare locuitorilor mai cultivati ai orasului, asa cum ne
relateaza Zosimus.
12
Apoi, mai important, mai exista o statuie de bronz reprezentindu-l
pe Apollo-Helios pe care Constantin a ridicat-o in 328 ca efigie proprie pe coloana porfir

8
So J. Maurice, Numismatique constantinienne, II (Paris, I9II), p. 488f.
9
A. Frolow, "La dedicace de Constantinople dans la traditicn byzantine," Rev. de l'hist. des religions, CXXVII (I944), P.
6Iff.
10
Vita Constantini, III, 54, ed. Heikel, p. ioi. Cf. Sozomen, Hist. eccles., II, 5, PG, 67, col. 945, care adauga listei
statuilor una a lui Pan care se presupune ca a fost dedicata de catre regentul spartan Pausanias dupa al Doilea Razboi
Persan: cf. K. Wernicke, art. "Pan" in Roscher's Lex. d. griech. u. rom. Mythol., III, col. 1408. Pentru interzicerea lui
Constantine a yipocels goavcovs, vezi Vita Const., II, 45; IV, 25.
11
Zosimus, II, 31, ed. Mendelssohn (1887), p. 88f.
12
Id., V, 24, p. 246f.

4
a Forumului; purta o coroana radiala, tinea o spada in mina dreapta si un glob in stinga.
Traditia afirma ca fusese adusa din Phrygia.
13

O colectie mare de statui a fost de asemenea adunata in baile lui Zeuxippus: acestea ne
sint cunoscute prin anostul poem al egipteanului Christodorus, care formeaza Cartea 2 a
Antologiei Palatine. In total, optzeci de statui sint descrise, toate antice, si majoritatea,
daca nu toate, din bronz. Un numar mai mare reprezenta eroi mitologici, dar erau si noua
statui de zei, multe reprezentind poeti, oratori, filozofi, istorici si oameni de stat. Foarte
putine erau de origine romana: un Iulius Cezar, un Apuleius, un Virgil, cit si un grup de
pugilisti Dares si Entellus imprumutati din Cartea V a Eneidei. Baile lui Zeuxippus au
fost incendiate in 532 si statuile probabil ca au pierit in acelasi incident. Cind, in 1928, o
parte din bai a fost scoasa la suprafata, s-au gasit doua socluri inscriptionate de statui.
Purtau numele de Hecuba si Aeschines, ambii mentionati de Christodorus.
14

Dupa domnia lui Constantin, s-au adus din ce in ce mai putine statui la Constantinopol,
insa acest lucru nu a incetat complet. Se pare ca statui individuale erau aduse in timpul lui
Constantius al II-lea,
15
Valentinian,
16
si Theodosius al II-lea.
17
O mare colectie a fost
adunata in palatul lui Lausus care a fost praepositus sacri cubiculi in timpul domniei lui
Theodosius al II-lea (406-450) si care, probabil, e cel care a creat-o. Piesa de rezistenta
era statuia criselefantina (n.m. facuta din aur si fildes) a lui Phidias reprezentindu-l pe
Zeus din Olympia. Inlaturarea acestei capodopere, care se presupune ca a avut loc dupa

13
Chronicon Paschale, Bonn ed., p. 528; de la Ilion in Phrygia (sic): Malalas, Bonn ed., p. 320; de la Ilion sau
Heliopolis in Phrygia: Zonaras, Bonn ed., III, p. I8. Conform altei traditii, statuia era lucrarea lui Phidias si a fost adusa
de la Atena: Leo Grammaticus, Bonn ed., p. 87; Tzetzes, Chiliades, VIII, 333, ed. Kiessling (1826), p. 295. Statuia a
fost darimata de o furtuna in 1106, dar capul a fost salvat si depozitat in palatul imperial: Tzetzes, op. cit., VIII, 339.
Vezi esp. Th. Preger, "Konstantinos-Helios," Hermes, XXXVI (1901), p. 457ff. Incercarea lui I. Karayannopulos de a
arunca indoieli asupra originii pagine a statuii ("Konstantin der Grosse und der Kaiserkult," Historia, V [I956], p. 34I
ff.) a fost combatuta de S. Kyriakides, "'IcrroplK&aCn.TEcbjUa[-ra," 'EXrivlKa&,XVII (I960), p. 2I9ff. Prezenta unei spade pe
linga globul din miinile unui Apollo-Helios nu trebuia considerata o anomalie daca statuia era de origine orientala; cf. imaginea
zeului-soare Jarhibol la Dura si, posibil, reprezentarea lui Apollo-Helios pe o stela din Meonia, acum la Leiden: ambele
reproduse de E. H. Kantorowicz, "Gods in Uniform," Proc. Amer. Philos. Soc., CV/4 (1961) p. 368ff., figs. 25, 36.
14
Second Report upon the Excavations Carried out in and near the Hippodrome of Constantinople in 1928 on Behalf of
the British Academy (London, 1929), p. i8ff.
15
Statuile lui Perseus si Andromeda: Scriptores originum Constantinopolitanarum, ed. Preger (Leipzig, I90I-07), II, p.
I95, ? 85.
16
O statuie numita Perichytes cit si cea a unui magar, ambele in Hipodrom: ibid., I, p. 64, ?64; II, p. g92f., ?82.
Perichytes era nud cu exceptia unei pinze infasurata peste sale si purta un coif; a fost furata de comercianti occidentali
undeva intre 935 si 959: Vita S. Lucae Stylitae, ed. A. Vogt, Analecta Bollandiana, XXXVIII (1909), p. 39f.; ed. F.
Vanderstuyf, Patrol. Orient., XI (1915), p. Io7ff. Pentru alte cazuri de furt de statui, vezi Script. orig. CP, I, p. 50 (sub
Theodosius II); II. p. 253, ? 112 (sub Caesar Bardas).
17
Elefantii de la Poarta de Aur (din Atena): Script. orig. CP, II, p. I82, ?58; patru cai din Hipodrom, aceeasi cu cei care
se afla acum pe fatada San Marco (din Chios): ibid., p. I90, ? 75.

5
suprimarea festivalului olimpic din 394, nu trebuie regretata deoarece templul lui Zeus
din Olympia a ars in timpul aceleiasi domnii. Pe linga Zeus, palatul lui Lausus mai
adapostea o Atena Lindiana din smarald inalta de 4 coti, lucrarea lui Skyllis si Dipoinos;
Afrodita cnidiana a lui Praxiteles, din marmura alba; Hera samiana, lucrarea lui Lysippus
si Boupalos; un Eros inaripat tinind un arc, din Myndos; Kairos al lui Lysippus, cu parul
lung in fata si chel in spate; si multe alte statui.
18
Palatul lui Lausus a fost ars in 475 si
toate aceste statui au fost distruse.
19
Ultimul caz de aducere de statui antice la
Constantinopol pe care am reusit sa il gasesc este cel al celor doi cai din templul
Artemidei de la Ephesus, care au fost adusi in timpul lui Iustinian.
20
Totusi, exista
marturii ca Constans al II-lea, in timpul sederii sale in Roma (663), a despuiat urbea de
ornamentele sale vechi din bronz, inclusiv tiglele de cupru ale acoperisului Pantheonului,
pentru a le transfera la Constantinopol. Prada a fost trimisa la Siracuza, dar nu a ajuns
niciodata la destinatie: a cazut in miinile Arabilor.
21

Conflagratiile care au insotit desele revolte ale sec. al 5-lea si al 6-lea au avut efecte
devastatoare, asa cum am vazut, si asupra statuilor antice. Chiar si asa, au mai ramas in
numar mare. As estima numarul acestora in timpul perioadei bizantine de mijloc la peste
o suta. Ni se spune ca unele au fost distruse de Imparatul Maurice, aparent pentru a
contracara o izbucnire a practicilor de magie.
22
Altele au fost distruse la ordinul lui Leon
al III-lea.
23
Dar, cu exceptia acestora si a altor citeva cazuri izolate,
24
nu exista cazuri de
suprimare deliberata a statuilor antice de catre guvernul bizantin. Prezenta lor era
acceptata si povestile populare tesute in jurul lor au ajutat la conservarea lor.



18
Cedrenus, Bonn ed., I, p. 564.
19
Ibid., p. 616; Zonaras, III, p. I30. Not in A.D. 462 as stated by A. B. Cook, Zeus, III/I (Cambridge, 1940), p. 970. Cf. A.
M. Schneider, "Brande in Konstantinopel," BZ, XLI (I94I), p. 384.
20
Script. Orig. CP, II, p. 165
21
Paulus diaconus, Hist. Longob., V, II, 13, PL, 95, cols. 602, 604. Cf. Hodgkin, Italy and Her Invaders, VI (Oxford,
I916), p. 278f. Nu ni se specifica ce ornamente din bronz erau, dar putem presupune ca includeau si statui.
22
Script. orig. CP, II, p. 181, ? 54 ("multe statui" la Exakionion); p. I96, ? 88 (statuia taurului ingropata); p. 257, ? I3I
(statuia lui Tyche).
23
Ibid., p. 198, 90.
24
E.g. by the Caesar Bardas (864-66): ibid., p. 184, ? 6i.

6
III
Atitudinile bizantine asupra statuarei antice ar trebui analizate pe doua nivele: popular si
intelectual. Voi incepe cu primul.
Atitudinea populara se baza pe credinta ca statuile erau insufletite. Am mentionat
credinta larg raspindita a crestinilor timpurii ca statuile pagine erau locuite de demoni.
Aceasta credinta, asa cum era interpretata de catre oamenii stricti ai bisericii, dicta o
actiune imediata: statuile trebuiau sa fie distruse. Dar, chiar si asa, multe dintre statui au
supravietuit, iar demonii din ele au suferit o schimbare treptata de personalitate. De la a fi
malefici in mod activ au devenit de rau augur; cel mai bine fiind sa ii lasi in pace. Citeva
statui au devenit talismane si au jucat un rol util in prevestirea diverselor calamitati si a
pericolelor minore: cum e cazul palladium-urilor. Altele au fost considerate ca fiind
dublurile magice ale barbatilor remarcabili sau chiar ale intregilor natiuni.
25
Pe scurt, pe
masura ce semnificatie initiala a statuilor era uitata, o noua semnificatie folclorica lua
nastere in imaginatia populara.
Demonii, binenteles, nu si-au cedat imediat puterilor, dupa cum ne vor demonstra vreo
doua exemple. Chiar in ziua asasinarii Imparatului Maurice la Constantinopol (in 602),
un caligraf din Alexandria, intorcindu-se acasa noaptea tirziu dupa o sindrofie, s-a
intimplat sa treaca prin fata templului lui Tyche. Spre uimirea sa, statuile de acolo au
coborit de pe socluri si, adresindu-i-se cu voce tare, au descris caderea Imparatului.
Aceasta informatie i-a fost transmisa prefectului Egiptului, care i-a ordonat caligrafului sa
pastreze secretul. Noua zile mai tirziu, solii au sosit in Alexandria cu vestea tragica.
26
Asa
cum stia oricare bizantin, demonii aveau capacitatea de deplasare rapida si erau, astfel,
capabili sa afle despre evenimente care aveau loc la mare distanta. Adesea aceasta
capacitate era luata drept previziune, inzestrare pe care nu o aveau.
27

Iata un exemplu oarecum diferit luat din Viata Sf. Andrei Nebunul, lucrare datata sec. al
9-lea sau al 10-lea. O femeie din Constantinopol, al carei sot era usuratic, a cautat ajutor

25
Vezi A. I. Kirpicnikov, "Cudesnyja statui v Konstantinopole," Letopis' ist.-filol. obs6. pri Imp. Novoross. Univ., IV,
Vizant. otd., II (Odessa 1894), p. 23ff, N. G. in Polites, TEAX,corra AaoypaqclKa (Athens, 1920), 48ff
26
Theophylactus Simocatta, ed. de Boor (Leipzig, 1887), p. 309ff.
27
Vezi, e.g., Athanasius, Vita S. Antonii, chap. 3If., PG, 26, col. 889ff.; John Damascene, De fide orthod., II, 4, PG, 94,
col. 877A.

7
la un magician care a facut anumite vraji demonice asupra ei. Obiectivul imediat a fost
atins: sotul a fost vindecat. Dar curind dupa, femeia a inceput sa aiba vise tulburatoare in
care era urmarita de etiopieni si ciini negri enormi. Apoi s-a visat in Hipodrom,
imbratisind statuile de acolo, cu o dorinta impura de a intretine relatii sexuale cu ele. A
fost nevoie de un sfint care sa o scape pe sarmana femeie de demoni.
28
Nu ne surprinde
ca statuile nude din Hipodrom erau locuite de demoni carnali; uimitor este ca nu erau
dezaprobate in nici un chip.
Sursa cea mai cuprinzatoare in ce priveste statuile este o mica carticica confuza numita
Scurte expuneri istorice, un soi de ghid turistic al curiozitatilor Constantinopolului,
conceputa la mijlocul sec. al 8-lea. La sfirsitul sec. al 10-lea a fost revizuita si incorporata
unei lucrari mai ample, Traditii ale Constantinopolului, care a fost atribuita incorect,
mult timp, unui anume Georgius Codinus.
29
In ambele versiuni, acest ghid este de nivel
intelectual foarte scazut, si astfel poate fi privit ca reflectind atitudinile omului obisnuit.
Niste fragmente vor arata ce credea omul obisnuit despre statuile antice.
Exista o statuie antica despre care se credea ca o reprezinta pe Phidaleia, sotia lui Byzas,
fondatorul mitic al Bizantului. Cind statuia a fost inlaturata, locul ramas liber s-a
cutremurat mult timp, si a fost nevoie de interventia Sf. Sabas pentru a opri seismul.
30

Morala: Nu mutati statuile. Leon al III-lea a distrus multe monumente antice. De ce a
facut-o? Pentru ca era idiot.
31
Ardanurius, Maestru al Soldatilor in timpul domniei lui
Leon I, a gasit o statuie a lui Herodian (gramaticianul?) si a distrus-o intr-un moment de
furie: imediat dupa a descoperit 133 de taleri de aur. A daruit aceasta comoara
Imparatului dar, in loc sa fie rasplatit, a fost condamnat la moarte.
32
Morala: Nu distrugeti
statuile. Intimplator, stim de ce Ardaburius a fost condamnat la moarte.
33
Avem aici o
poveste bizara narata la persoana intii: se refera la anii 711-713. Naratorul, un anume
Theodor, si prietenul lui, Himerius, au mers la Kynegion, un teatru antic pe locul
actualului Seraglio Point (n.m. unde se afla Palatul Topkapi acum!). Acolo au gasit o

28
PG, III, col. 776 ff.
29
Both in Script. orig. CP, ed. Preger.
30
Ibid., I, p. 20f., 4 = II, p. 195, 86.
31
Ibid., I, p. 22, 5d = II, p. 198, 90.
32
Ibid., I, p. 29, 14 = II, p. 204, 99.
33
Vezi J. B. Bury, History of the Later Roman Empire (London, 1923), I, p. 320

8
statuie scunda si lata reprezentindu-l pe un anume Maximian care construise Kynegion-ul.
Si cum o contemplau ei plini de curiozitate, statuia a cazut de pe soclu si l-a omorit pe
Himerius. Theodor, de teama sa nu fie acuzat de uciderea acestuia, s-a refugiat in Sf.
Sophia. S-a facut o ancheta si Theodor a fost achitat. S-a gasit un text de Demostene (sic)
in care se spune ca statuia in cauza era predestinata sa ucida un barbat celebru. Imparatul
Philippicus a ordonat ca statuia sa fie ingropata pentru ca nu ingaduia sa fie distrusa.
Autorul nostru adauga urmatoarea morala: In vreme ce cauti adevarul in aceste treburi,
rogu-te sa nu cazi prada tentatiei si ai mare grija cind privesti statuile antice, mai cu
seama pe cele pagine.
34

Alte statui indeplineau scopuri utile. O statuie a Afroditei servea la detectatea femeilor
desfrinate pina cind sora Imparatesei Sophia, sotia lui Iustin al II-lea, a fost expusa si ea
expusa, si statuia a fost distrusa.
35
O statuie cu patru coarne pe cap a servit aceluiasi scop
pentru sotii inselati.
36
Figuri de bronz reprezentind tintari, gindaci, purici si soareci tineau
aceste vietati daunatoare in afara Constantinopolului pina cind Vasile I le-a spart.
37
Ca in
cele mai multe cazuri, Apollonius din Tyana, care in lumea bizantina se bucura de aceeasi
reputatie de mare vrajitor ca Virgil in Occident, a fost cel care a inzestrat statuile cu
puteri miraculoare, atit la Constantinopol cit si in Antiohia.
38
Ritualul prin care o statuie
primea puteri talismanice era cunoscut drept ________: Psellus ne spune care era
procedura, prin inserarea in cavitatea statuii a unor substante minerale si vegetale, vase
umplute cu unguenti de compasiune, sigilii inscrise, tamiie, etc.
39

Psellus insusi, probabil cel mai stralucit dintre intelectualii bizantini, credea doar pe
jumatate in absurditatea asta. Astfel incit nu este surprinzator ca imparatii si patriarhii ar
fi impartasit aceeasi credinta in proprietatiile de compatimire/compasiune ale statuilor,
mai ales cele antice, desi anumite povesti pe care le citez eu aici pot fi apocrife

34
Script. orig. CP, I, p. 35f., 28 = II, p. I63, 24; Suidas, s.v. Kvvriylov,ed. Adler, III, p. 2I3.
35
Script. orig. CP, II, p. 185ff., 65.
36
Ibid., II, p. 271, 179.
37
Ibid., II, p. 221, 24; p. 278, 200.
38
Vezi J. Miller, "Zur Frage nach der Personlichkeit des Apollonius von Tyana," Philologus, LI (1892), p. 58Iff.; F. Nau in Patrol.
Syriaca, II (1907), p. I364ff.; Catal. codd. astrol. graec., VII (I908) by F. Boll, p. I74f.
39
Epist. 187 in Sathas, Biblioth. gr. med. aevi, V (1876), p. 474. Cf. E. R. Dodds, op. cit. (supra, note 7), p. 62, care sugereaza ca
Psellus a preluat aceste retete de la Proclus.


9
(neautentice). Astfel, se zice ca Mihai I (811-813) ar fi amputat bratele unei statui a
Tychei pentru a face populatia neputiincioasa in fata autoritatii imperiale.
40
In a doilea
sfert al sec. al 9-lea , invatatul Patriarh Ion Gramaticianul (???) a evitat o invazie barbara
prin mutilarea unei statui tricefala de bronz in Hipodrom. In timp ce patriarhul recita
incantatii, trei barbati inarmati cu ciocane loveau simultan cele trei capete ale statuii:
doua dintre ele au fost taiate, in timp ce al treilea nu a cazut la pamint. Aceeasi soarta au
avut si cei trei conducatori ai tribului barbar: doi au fost ucisi, al treilea a fost ranit, insa a
scapat.
41
Incidentul aceasta este ilustrat in manuscrisul Skylitzes de la Madrid (fig. I).
Vasile I a inlaturat o statuie din Bazilica cea a unui barbat sezind sprijinit in barbie si
reprezentind probabil un filozof antic, desi se credea ca era Solomon si a ingropat-o in
fundatia unei biserici pe care o construia, Nea Ekklesia. Statuia a fost schimbata astfel
incit sa il reprezinte pe Imparat care se oferea in acest fel, la figurat, drept sacrificiu.
42

Motivul zidirii unei persoane in viata in fundatia unei cladiri, pentru a-i asigura o mai
mare stabilitate, este des intilnit in folclorul grecesc.
43

Dezmatatul Imparat Alexandru, cind a devenit impotent, a fost convins de catre magicieni
sa infasoare statuile din Hipodrom in vestminte bogate si sa arda tamiie in fata lor. Se
credea ca statuia unui porc mistret era talismanul Imparatului, asa ca a investit-o cu dinti
si organe genitale care lipseau. Pentru aceste fapte profane a fost doborit de catre Domnul
ca al doilea Irod.
44
Citiva ani mai tirziu, decapitarea unei statui in Constantinopol a
provocat moartea Regelui Symeon al Bulgariei (927).
45

In Forumul lui Constantin erau doua statui feminine de bronz. In sec. al 12-lea una dintre
ele era cunoscuta drept Romana, cealalta drept Maghiara. Statuia romana a cazut, in timp

40
Script. orig. CP, II, p. 205, 101.
41
Theophanes Continuatus, Bonn ed., p. 155f; Pseudo-Symeon, ibid., p. 649f.; Cedrenus, II, p. I45 f. Statuia este descrisa doar drept
Tpici s advSpiltSiapopqouuevos KecpaAaH (Hecate ?); ar putea sa fie, in orice caz, Columna Sarpelui asa cum afirma L. Brehier ("Un
patriarche sorcier 'a Constantinople," Rev. de I' Orient chretien, IX [I904], p. 267), din moment ce Columna Sarpelui, dupa cum voim
vedea (infra, note II9), si-a pastrat capetele pina in anul 1700. Identitatea tribului barbar a provocat multe speculatii: F. Uspenskij vede
aici o aluzie la incursiunea ruseasca pe teritoriul bizantin inainte de 842 ("Patriarkh Ioann VII Grammatik i Rus'-Dromity u Simeona
Magistra," Zurnal Minist. Narodn. ProsveMSenija (Jan. I890), p. 24f.), in timp ce Vasiliev, lasind cronologia la o parte, face legatura
intre aceasta legenda si atacul rusesc din 860 (The Russian Attack on Constantinople in 860 [Cambridge, Mass., I946], p. 240f.).
42
Leo Grammaticus, Bonn ed., p. 257f.; Pseudo-Symeon, p. 692. Statuia este descrisa in Script. orig. CP, II, p. I7I, 40
43
Vezi, e.g., L. Sainean, "Les rites de la construction d'apres la poesie populaire de l'Europe orientale," Rev. de I'hist. des religions,
XLV (I902), p. 359ff.; N. G. Polites, MEX-rai TrEpiTO0j p3io Kat________, II (Athens, 1904), p. III3.
44
Vita Euthymii, ed. de Boor (Berlin, 1888), p. 69; Theoph. Cont., p. 379.
45
Theoph. Cont., p. 4II f.

10
ce Maghiara a ramas in picioare. Manuel Comnenus, care la momentul respectiv se lupta
cu maghiarii, a fost instiintat de acest lucru. Asa ca a repus pe picioare statuia romana si a
rasturnat-o pe cea maghiara, in speranta ca astfel va influenta mersul razboiului.
46

Imparateasa Eufrosina, sotia lui Alexius Angelus, era dependenta de magie si divinatie. A
taiat ritul mistretului calidonian din Hipodrom (acelasi care fusese restaurat de
Alexandru) si a poruncit biciuirea lui Hercule a lui Lysippus, soarta, adauga istoricul
nostru, pe care eroul nu a suferit-o nici in miinile lui Eurystheus, nici ale lui Omphale.
Aceeasi Imparateasa a ordonat spargerea membrelor si capetelor altor statui. Ce spera sa
obtina prin asta nu ni se spune.
47

Aventurile mistretului nu se incheie aici. In 1203, Imparatul Isaac Angelus il inlatura de
pe soclul din Hipodrom si il duce in palat, cu intentia de a incerca furia multimii, in acest
fel. In acelasi timp, populatia a sparg in bucati marea Atena care statea in fata Cladirii
Senatului in Forumul lui Constantin. Avea o inaltime de 30 picioare, iar bratul drept era
intins inspre sud. Prin gestul asta, se credea, ea facea semne armatei Cruciatilor
multimea nu facea diferenta intre vest si sud si pentru acest gest de tradare a fost
distrusa.
48
Dar nici macar Cruciatii nu erau imuni la astfel de fantezii, deoarece dupa
cucerirea Constantinopolului, au distrus palladium-urile din oras, mai ales cele despre
care au aflat ca erau impotriva natiunii lor.
49

Concluzia evidenta care se trage din cele de mai sus este ca nu doar bizantinii obisnuiti,
dar si personajele de rang inalt priveau statuara antica cu o oarecare superstitie. Dar
aceste marturii conduc de asemenea la o interpretare mai profunda, din moment ce
constituie un capitol al unui subiect indelung discutat, si anume tranzitia de la religia
greaca la folclorul grec modern. Aceasta tranzitie se petrece in paralel cu evolutia unui
cuvint: c-oixeIov, termenul grecesc pentru elementum-ul astrologic a fost, ca cuvintul
lc6liov, folosit in mod curent in Bizant pentru a desemna o statuie, mai precis o statuie
vrajita. La rindul lui, acesta a dat nastere lui T-rOIX, cuvintul care desemneaza o fantoma

46
Nicetas Choniates, Bonn ed., p. 196. Cf. L. Oeconomos, La vie religieuse dans l'Empire byzantin au temps des Comnenes et des
Anges (Paris, I918), p. 91.
47
Nicetas Choniates, p. 687f.; cf. Oeconomos, op. cit., p. 96.
48
Nicetas Choniates, p. 738. Despre aceasta statuie, vezi R. J. H. Jenkins, "The Bronze Athena at Byzan- tium," Journal of Hellenic
Studies, LXVII (1947), p. 3ff., care crede ca e posibil sa fi fost Promachos al Phidias.
49
Nicetas Choniates, p. 848. Robert de Clari repeta, fara urma de neincredere, povestile populare in legatura cu statuile
Constantinopolului: La conquete de Constantinople, ed. Philippe Lauer (Paris, 1924), p. 87ff.

11
sau, in particular, un spirit al unui loc anume.
50

Reinterpretarea superstitioasa a sculpturii antice s-a produs simultan cu o reinterpretare
crestina, desi cea din urma nu poate fi documentata la fel de amanuntit ca prima. Am
vazut ca s-a crezut ca statuia sezind, probabil a unui filozof, il reprezenta pe Solomon. O
alta statuie care tinea un toiag cu un sarpe incolacit in jurul lui (Aesculapius ?) se credea
ca il reprezenta pe un episcop; Vasile I a bagat intr-o doara degetul in gura sarpelui si a
fost muscat de un sarpe viu care era ascuns in cel din bronz.
51
O statuie ecvestra din
Forumul Tauri care il reprezenta ori pe Teodosie I sau pe Bellerophon se credea a fie cea
a lui Joshua.
52
Statuile lui Adam si Eva, asa cum sint numite in sursele noastre,
53
erau
probabil tot antice.
Probabil ca tot unei astfel de reinterpretari crestine ii datoram, in anumite cazuri,
refolosirea reliefurilor antice in bisericile bizantine. Cea mai veche biserica din Trebizond,
cea a Sf. Ana, care are deasupra usii de la intrare un relief foarte batut de vreme
reprezentind o figura zburatoare (?) si un razboinic pe care s-a inscris inscriptia
dedicatorie a anului 884-885 (fig. 2).
54
E clar ca acest relief avea o semnificatie speciala
din moment ce era atit de proeminent. Biserica Merbaka in Argolis are reliefuri clasice
plasate in mod vadit pe fatadele nordice si sudice.
55
Un exemplu mai familiar ni-l da
relieful lui Hercule cu mistretul erymanthian care decoreaza fatada vestica a San Marco;
dar e dificil de spus daca a fost folosit ca o alegorie a Mintuirii,
56
sau cu intentii
apotropaice (n.m. care sa alunge raul).
57
In orice caz, nu exista dubii asupra crestinizarii
monumentului sepulcral de la Barbii, ale carui fragmente incadreaza usa de la intrare in

50
Evolutia cuvintului oTroiX)(ov a facut subiectul unor controverse. Pe linga studiile mai vechi ale lui H. Diels si 0. Lagercrantz,
vezi esp. A. Delatte si Ch. Josserand, "Contribution a 1'etude de la demonologie byzantine," Melanges Bidez (= Ann. de I'Inst. de phil.
et d'hist. orient., II [I934]), p. 208ff.; C. Blum, "The Meaning of T-roiXEOV and its Derivatives in the Byzantine Age," Eranos, XLIV
(1946), p. 315 ff. On the modern Greek a-roiTXeis6e,e (as in note 43 supra), I, p. 250ff.; II, p. 1051ff.
51
Leo Grammaticus, p. 257; Pseudo-Symeon, p. 691 f.
52
Script. orig. CP, II, p. 176; Nicetas Choniates, pp. 849, 857f. Identificarea acestei statui ridica anumite greutati: cf. notele mele din
Art Bulletin, XLI (I959), p. 355, note 31.
53
Script. orig. CP, I, p. 21, 5 = II, p. I96, 87.
54
Cf. G. Millet, "Les monasteres et les eglises de Trebizonde," Bull. de corr. hell., XIX (I895), p. 434; K. N. Papamichalopoulos,
TEpfiyrlilS eiST'V T6v'rov (Athens, 1903), p. 201.
55
A. Struck, "Vier byzant. Kirchen der Argolis," Athen. Mitt., XXXIV (1909), p. 208, fig. 129. Cf. Polites, 1apao6catS, I, p. 73; II, p.
755.
56
So E. Panofsky and F. Saxl, "Classical Mythology in Mediaeval Art," Metropolitan Museum Studies, IV/2 (1933), p. 228.
57
So 0. Demus, The Church of San Marco in Venice (Washington, D. C., 1960), p. I34f.

12
catedrala S. Giusto din Trieste; pentru ca unul dintre busturile funerare are un halo.
58
Nu
stiu ce motiv, altul decit comoditatea, a dictat refolosirea ampla a sculpturilor clasice in
biserica Panagia Gorgoepekoos (Mica Metropola) din Atena
59
; daca vechile pietre erau
considerate ca fiind crrolXEicoieva sau nu, ele erau dispuse fara nici o legatura cu
subiectul pe care il reprezentau decit pentru a forma un model simetric (fig. 3).
IV
In continuare o sa ne oprim asupra atitudinii intelectualilor bizantini. Parerile lor despre
statuara antica, spre deosebire de cele ale oamenilor obisnuiti, nu pot fi luate drept bune;
ele pot fi evaluate doar din perspectiva unei indelungi traditii retorice care se intinde pina
inapoi in antichitate. Anticii, asa cum ne amintim, nu au dezvoltat nimic ce ar putea fi
privit drept forma sofisticata de critica artistica. Principalul si, practic, singurul criteriu al
excelentei era veridicitatea. Faimoasele anecdote despre vaca de bronz a lui Myron la
care a venit sa suga un vitel adevarat, calul lui Apelles la vederea caruia caii adevarati
nechezau, strugurii lui Zeuxis pe care pasarile incercau sa ii manince ilustreaza acest
criteriu. Se spune in prima fraza din Imagines-ul lui Philostratus cel Batrin: Cel ce
dispretuieste pictura este nedrept cu adevarul. Ca parte a veridicitatii, anticii au pretuit
capacitatea de a reprezenta sentimente sau emotii care era considerata o inventie a epocii
elenistice.
60
Chiar si cind Philostratus (celalalt Philostratus care a scris Viata lui
Apollonius) vorbeste despre importanta imaginatiei (phantasia), care este mai inteleapta
decit mimesis, el spune despre capacitatea de a vizualiza exact o persoana sau un lucru pe
care nimeni nu i-a vazut, cum ar fi zeii.
61
Tipic pentru aceasta atitudine este bine-
cunoscuta epigrama despre Afrodita cnidiana: Afrodita a venit la Cnidus pentru a-si
vedea propria statuie si dupa ce a examinat-o, a exclamat: Unde m-a vazut Praxiteles
goala?
62
Nu o vazuse: avea phantasia.
Nenumarati studenti in retorica, exersind asiduu ekphraseis-ul, au redus aceste idealuri
artistice la clisee perimate. Si cind ekphraseis-ul a ajuns sa fie folosit in descrierea

58
G. Caprin, Trieste, Italia artistica, No. 22 (Bergamo, 1923), fig. on p. 25.
59
K. Michel and A. Struck, "Die mittelbyzantinischen Kirchen Athens," Athen. Mitteilungen, XXXI (I906), p. 28 ff.; P. Steiner,
"Antike Skulpturen an der Panagia Gorgoepikoos," ibid., p. 325ff.
60
Acesta "inventie" ii e atribuita lui Aristide din Teba, contemporanul lui Apelles: Pliny, Nat. hist.,XXXV, 98.
61
Vita Apollonii, VI, I9.
62
Anthol. Palat., XVI, I60, 162.

13
subiectelor crestine, conventiile sale literare, inclusiv accentul pus pe realism si
comparatia impusa (synkrisis) cu artisti faimosi din trecut, s-au pastrat pur si simplu.
Este interesant de citit descrierea unei picturi reprezentind martiriul Sf. Euphemia de St.
Asterius din Amaseia (aprox. 400 A.D.).
63
Pictura era atit de reusita, incit ai fi putut
crede ca era lucrarea lui Euphranor sau al altui antic care a ridicat pictura la un nivel asa
de inalt si care a realizat imagini care dadeau impresia ca sint vii. Ceea ce Asterius
admira in scenele de martiriu este realismul lor: criticul este cu siguranta furios, pentru
ca arta, atunci cind doreste, poate exprima furie, intr-adevar, chiar si prin intermediul
materiei neanimate; picaturile de singe chiar par sa se scurga din gura martirului.
Asterius adauga ca obisnuia sa admire, pentru expresia emotiilor contrastante, o pictura a
Medeei gata sa isi ucida copiii se refera la faimoasa pictura a lui Timomachus din
Byzantium,
64
o copie din care, cea de la Herculaneum, este la Muzeul National din
Napoli. Dar acum el isi muta admiratia inspre aceasta pictura a Sf. Euphemia, a carei
autor a turnat sentimente in culorile sale si a amestecat modestia cu curajul, doua pasiuni
care sint in mod natural contradictorii.
Acest tip de apreciere era probabil inca potrivit artei relativ naturaliste a sec. al 4-lea. Mai
mult, era un ingredient standard al genului ekphrasis, si astfel, dupa ce a trecut prin
miinile unor mesteri ca Libanius, Choricius, Ioan din Gaza, etc., a fost preluat de catre
bizantini.
Acum, lucrul de importanta si, pentru noi, uimitor, este ca bizantinii aplicau acelasi
standard de critica nu doar artei antice, pentru care a fost inventata, ci si propriei lor arte,
fara deosebire. Chiar si aprecierea noastra a artei bizantine isi are radacinile in mare in
faptul ca arta aceasta nu este naturalista; totusi bizantinii insisi, judecind dupa afirmatiile
lor existente, o considerau ca fiind foarte naturalista si in directa traditie a lui Phidias,
Apelles si Zeuxis. Cind Patriarhul Photius a descris mozaicul Fecioarei din Sf. Sophia, l-a
laudat ca fiind imitatie a realitatii (lcoypa&posT?XV OrcUTCoScXKpipc&SEiSqC'iav T'V
i4ClraivEcTrrne) . Buzele Fecioarei sint facute din carne dupa culori si desi statice, nu erau

63
PG, 40, col. 333ff.
64
Overbeck, Schriftquellen, No. 2I22ff. Asterius doar repeta apreciarea standard de care se bucura Medea: cf. ibid., Nos. 2I28, 2129.


14
incapabile de a rosti.
65
Acelasi Patriarh, descriind un paviment de biserica care
reprezenta diverse animale, spune ca a depasit arta lui Phidias, Parrhasius, Praxiletes si
Zeuxis care au dovedit ca sint intr-adevar doar niste copii in arta lor si facatori de
plasmuiri.
66
Despre un anumit pictor Andrei, care a stralucit in sec. al 10-lea, se spune
ca a fost egalul lui Apelles, Agatharchus din Samos, Heracleides si Philoinos (Philinos?)
din Byzantium
67
- aceasta lista cu nume este, binenteles, doar o enumerare si ultimii doi
sint chiar necunoscuti cercetatorilor moderni. Imparatul Leon al VI-lea, comentind asupra
unui mozaic al lui Hristos de pe cupola unei biserici, spune ca pare a nu fi o opera de arta,
ci Hristov insusi, cu buzele incremenite momentan.
68
O imagine a Fecioarei in aceeasi
biserica o reprezinta pe aceasta cu buzele intredeschise vorbindu-i Pruncului, intr-atit
dadea impresia de a nu fi lipsita de suflare.
69
Nenumarate epigrame despre icoanele
bizantine vorbesc despre acelasi lucru: imaginea era intotdeauna atit de reala incit parea
ca vorbeste.
70
Sa luam alt exemplu: in aceasta polemica obscura cu Theodor Metochites,
Nicephorus Chumnos spune ca in creatia literara trebuie luati ca exemplu cei mai buni
autori antici, asa cum artistul este indrumat de catre lucrarile lui Lysippus si Apelles.
71
Ar
fi naiv sa tragem concluzia de aici ca la inceputul sec. al 14-lea artistii bizantini chiar au
avut in fata lor capodoperele antice la care face aluzie Chumnos. Autorul nostru doar se
foloseste de un topos literar.

65
5TcoTlov6plAiai,ed.B.Laourdas,'EXATIVIKC Suppl. I2 (Thessaloniki, 1959), p.I6713; The Homilies of Photius Patriarch of
Constantinople, trans. by C. Mango (Cambridge, Mass., 1958), p. 290.
66
Ed. Laourdas, p. 102; Bonn ed. (along with Georgius Codinus), p. I98; Mango trans., p. I87. Cf. Nicephorus Gregoras, Bonn ed., II,
p. 749: sculpturile din St. Sophia le-au depasit pe cele ale lui Phidias.
67
Theoph. cont., p. 382.
68
A'OVTOSTOXp 'nPIiKaViYiPIKOI (sic) ?.yoi, ed. Akakios (Athens, 1868), P. 245.
69
Ibid., p. 246. Cf. p. 277 in ce priveste o imagine a Bunei Vestiri: E1rrots Kiai?oyKiKiS a$lPEIV aVgelnKEV.-Ta blcEia CO,
oUCoM6sT1 rTCv (pVaIKOVaVTOiS 6 Kal ?jOoS E6iKvKOpva'acra)TpoacTrrocoV -rEXViTjS XpCopa
70
Vezi, e.g., John Mavropous, lohannis Euchaitorum metropolitaequae in cod. Vat. gy. 676 supersuunt, ed. Bollig and de Lagarde
(G6ttingen, 1882), p. 9, No. I4 (icoana Sf. Ioan Chrysostom); No. i6 (icoana Sf. Vasile): a?X\'E'c7aiXaaE
(?ijv8oKEYYapKacTiir*ro);p.io,No.17(iconofThreeHierarchs):ypayE'vrESIv6KVJOK0iKiacl?yEtv.Die Gedichtedes Christophoros
Mitylenaios, ed. Kurtz (Leipzig, I903), p. 63, No. iox (icoana profetului Ilie): l8o6y&paccrrSo'v89v&LGav&,bsp74Trreisp;.75, No.
112( icoana Sf. Mihai Myron): Ejxrrvov&vwvaaT1Xcoaov El Manuel Philes, pictata de cdirr6v, sirvi). Carmina, ed. Miller, I (Paris,
1855), p. 3, No. III (Gabriel in Buna Vestire): Ti Shaico,T~s;-rT&Xa yap LMv&yp&Cp?1pS.;6, No. XII (Invierea lui Lazar): aiTravra
auvvOEEisOJqVGS6 lcoyp&(poS I 6vivTvTrapfKe TT )Vo'Iv To0 Eo-rTf6ov; p. 21, No. XXXVII (icoana Sf. Marcu): o* yap
cbs&Irvovj-rirros,I&acs F-ri LMcKvaiKlVdrTalKca -VrEVE; p. 33, No. LXIX (icoana Sf. Ioan chrysostom): ypa4Psls 1CAlv
i1SToIrro TrfiS V6Xv1 as; p. 34, No. LXXVI (sculptura Sf. Gheorghe): g'p,rvovs6 pap-rvSKai SOKCAVLjv &K7l{eov, etc.
71
Boissonade, Anecdota graeca, III (Paris, i831), p. 357: iaa-rny&p -rr&v-rcoKSal wrp6sTar gKEiVoV[autorii antici] iip&x6p&v
arTrov86capa-ra... -rp6rrov yr TOv iaov (B=rp ot -ras EIK6vaSKai -rTasxopT&s yp&(- pov-T-SirpoS TrivaKaSKca T&rTTOUVS-
Toi 1TCr6XlAauTUirVoai'Kal 'ATre6?WoKOa,i E6T1rET6poSKaT-'9K61VovSLcbaas EIK6Vas, Kadi ,Tvofjs p.6wvlsKca
KiV'cecoS&(rro?Xn,roTpvaS, jv PIop9&SvKaiyp&pcov. Acest fragment este analizat de I. Sevbenko, Etudes sur la polemique entre
Theodore M6tochiteet Nicephore Choumnos (Brussels, 1962), p. 22.


15
Pentru a ilustra fosilizarea criticii artistice in fata unui fenomen artistic complet diferit, nu
pot sa fac altceva decit sa confrunt doua epigrame, una antica, cealalta bizantica. Prima,
care este foarte scurta, se refera la Zeus din Olympia: Ori zeul s-a coborit pe pamint din
ceruri si s-a infatisat tie, oh Phidias; ori tu te-ai inaltat la cer sa il vezi pe zeu.
72
A doua
epigrama este de autorul bizantin de sec. 14, Nicephorus Callistus si se refera la mozaicul
lui Hristos realizat de pictorul de sec. 12, Eulalios, in biserica Sfintilor Apostoli: Ori
Hristos insusi a coborit din ceruri si s-a infatisat lui care are asa miini expresive (rT-pTas
XElpas EXov-rTP&?NNov Ev\cxaAOUS: un joc de cuvinte), ori celebrul Eulalios a urcat la cer si
cu miinile lui pricepute a redat cu precizie aparitia lui Hristos.
73
Singura diferenta consta
in prolixitatea epigramei bizantine.
Din punct de vedere estetic, se pare ca pentru bizantini nu exista nici o diferenta intre arta
proprie si cea antica; singura diferenta era cea de subiect. Aceasta distinctie era
importanta pentru ca se credea ca o imagine contine oarecum eidos-ul propriului arhetip.
Nu exista dubii in ce priveste maiestria anticilor; e pacat doar ca si-au risipit-o pe asa
subiecte fara valoare.
Este interesant ca intre domnia lui Iustinian si mijlocul sec. al 12-lea nu exista nici o
singura ekphrasis dedicata unei lucrari de arta antica.
74
Singurul text pertinent cunoscut
mie se gaseste in Descrierea statuilor si a columnelor inalte din Constantinopol de
Constantine Rhodius, care a scris sub Constantin al VII-lea,
75
si anume la apogeul a ceea
ce scolasticii moderni numesc Renasterea Macedoneana. Poetul descrie intr-o oarecare
masura Cele Sapte Minuni ale Constantinopolului, dar aceste minuni nu sint lucrari ale
statuarei antice. In schimb, sint statuia ecvestra a lui Iustinian, columna porfirica a lui
Constantin, Cladirea Senatului construita tot de Constantin, columna cu cruce, o morisca
de vint din timpul lui Theodosie I si columnele lui Teodosie si Arcadius. Cind descrie
Cladirea Senatului, poetul se opreste asupra a doua lucrari antice: o usa din bronz

72
Anthol. Palat., XVI, 8i.
73
A. Papadopoulos-Kerameus, S[avO67rovAoBS,Z", XI No. "NiKr16posK6Aklarro (1902), p.46, I4; cf. N. Bees,
"Kunstgeschichtliche Untersuchungen fiber die Eulalios-Frage," Rep. fur Kunstwissenschaft, XXXIX (1916), p. ioI.
74
A se nota, totusi, o epigrama trunchiata a lui Christophoros Mitylenaios (prima jumatate a sec. al 11-lea) despre o statuie a lui
Hercules in palatul suburban al Aretae: ed. Kurtz, p. 99, No. I43. Ca de obicei, se spune despre statuie ca este atit de reala (... Xelp q
Tv-rXviTrouTi-OU rrWaVTrES "puyvov 'HpacKfjv caail). In palatul Aretae, vezi R. Janin, Constantinople byzantine (Paris, I950), pp.
I37, 406, care nu citeaza acest text.
75
Cf. G. Downey, "Constantine the Rhodian: His Life and Writings," Late Classical and Mediaeval Studies in Honor of A. M. Friend.
Jr. (Princeton, I955), p. 212ff.


16
reprezentind Gigantomachia in relief care a apartinut initial templului lui Artemis de la
Ephesus si statuia de bronz inalta de 30 picioare a Atenei care a fost deja mentionata si
despre care Constantin Rhosius credea ca vine de la Lindos. Totusi poetul nu lauda aceste
opere de arta. Recunoaste ca reliefurile de pe usa sint foarte verosimile: focul care
tisneste din ochii Uriasilor au facut privitorii sa se cutremure. Dar el adauga: Rasa elena
a fost atit de indusa in eroare pentru ca s-a inchinat la rusinea paginismului zadarnic. Dar
marele si inteleptul Constantin a adus-o aici pentru amuzamentul urbei, distractie pentru
copii si sursa de ris pentru adulti.
"It was with such errors that the foolish race of Hellas was deceived as it accorded
an evil worship to the abomination of vain impiety. But the mighty and wise
Constantine brought it here to be a plaything for the city, a jest to children and a
source of laughter to men."

CITATUL ASTA MI-A CAM SCOS PERI ALBI. ROG A SE REVIZUI. AM
INTELES IDEEA, INSA NU AM REUSIT SA II DAU O FRAZARE BUNA IN
ROMANA.

E ca un ecou la pasajul lui Eusebius pe care l-am citat mai sus. Cit despre Atena din
bronz, acesta a fost un monument de eroara lindiana. Pentru ca nebunii timpurilor
stravechi au faurit in zadar idolii lui Pallas.
76
Ne amintim de comentarii similare pe care
contemporanul lui Constantin, Episcopul Arethas din Caesarea, le-a notat pe marginile
exemplarului sau din Lucian.
77

La mijlocul sec. al 12-lea, Constantin Manasses, care era episcop cind a murit, a scris un
ekphrasis, din nefericire trunchiat, in care descrie un relief antic al povestii lui Odysseus
si Polyphemus. Incepe prin a spune ca acest relief i-a atras atentia in timp ce isi vizita un
prieten, un nobil dependent de studiul literelor. Era facut din piatra rosie si arata ca un
fragment dintr-un sarcofag oval in Muzeul National din Napoli (fig. 4)
78
Manasses
descrie scena: Odysseus oferindu-le Ciclopului un burduf de vin, un monstru paros cu
infatisare salbatica si cu burta umflata; tovarasii lui Odysseus erau ucisi la pamint.
Manasses insista asupra realismului reliefului si il felicita pe artist pentru alegerea pietrei

76
E. Legrand, "Description des oeuvres d'art et de l'eglise des Saints Apotres de Constantinople," Rev. des it. grecques, IX (1896), p.
40f.
77
Scholia in Lucianum, ed. H. Rabe (Leipzig, I906), pp. 76, 78ff., 218ff.
78
C. Robert, Die antiken Sarkophag-Reliefs, II (Berlin, I890), p. 159f., No. 148 and pl. LIII.

17
rosii pentru a reprezenta o astfel de scena singeroasa.
79
Nu existe nimic in aceasta
descriere ce nu ar fi putut fi scris cu o mie de ani inainte; daca nu s-ar fi pastrat numele
autorului in manuscris, cercetatorii l-ar fi putut foarte bine atribui antichitatii tirzii.
Nu mai dureaza mult pina cind statuile antice ale Constantinopolului isi vor gasi sfirsitul.
M-am referit deja la distrugerea Atenei din bronz de catre multimea bizantina in timpul
rascoalei din 1203. Odata cu caderea orasului, cele mai multe statui de bronz au fost
trimise la topit. Unele au fost luate in Occident: cei patru cai de pe fatada de la San
Marco si colosul din Barletta sint unicii supravietuitori care stau marturie despre aceasta
jefuire. Istoricul Nicetas Choniates a scris un cintec de jelanie despre statuile care erau
distruse. El le descrie pe 18 dintre ele
80
- cu siguranta doar o mica parte din totalul lor:
colosala Hera, pentru inlaturarea capului careia a fost nevoie de patru perechi de boi,
Hercule al lui Lysippus, un Paris daruind un mar Afroditei, un Bellerophon calarindu-l pe
Pegasus, si asa mai departe. Lamentarile lui Nicetas formeaza un document bizar,
profund medieval. Sirul care il leaga de antichitate nu este rupt: Nicetas face multe aluzii
la mitologie, citeaza liber din Homer. O statuie a Elenei, cu trupul umed chiar in bronz,
cu buzele intredeschise ca pentru a vorbi, il misca pina la a produce cele mai rapsodice
inflorituri retorice. Farmecele ei nu i-au folosit impotriva barbarilor insensibili; pentru a
razbuna incendierea Troiei, descendentii lui Enea, adica Venetienii, au aruncat-o in
flacari.
81
Desi impregnat de reminiscente antice, privirea lui Nicetas asupra statuilor nu
este una de anticar; este mai degraba alegorica, pe alocuri superstitioasa. La fel ca multi
dintre predecesorii sai bizantini, credea ca un grup reprezentind un vultur care ucide un
sarpe a fost instalat cu ritualuri magice de catre Apollonius din Tyana pentru a tine serpii
departe de Constantinopol; in timp ce alt grup reprezentind un bou luptindu-se cu un
crocodil sugereaza lupta disperata dintre natiuni, in cazul de fata intre bizantini si latini.
82

A fost nevoie de un soc violent pentru a schimba atitudinea fata de antichitatea pagina; de
a o face sa apara ca o epoca distincta, a carei maretie a stralucit chiar si printre ruinele
sale. Aceasta interpunere a distantei sau a unui plan de proiectie, cum il numeste

79
L. Sternbach, "Beitrage zur Kunstgeschichte," Jahreshefte d. Osterr. Archdol. Inst., V (1902), Beiblatt, col. 83ff.
80
P. 856ff. Cf. Edwin Pears, The Fall of Constantinople, being the Story of the Fourth Crusade (London 1885), p. 354f.
81
Nicetas Choniates, p. 863f
82
Ibid., pp. 86if., 866ff.

18
Panofsky,
83
este intr-adevar ceea ce separa Renasterea si Evul Mediu in ce priveste
atitudinea fata de antichitate. In Bizant o astfel de interpunere nu s-a realizat niciodata,
deci exista anumite semne ca s-ar fi putut intimpla. Exact in sec. al 13-lea bizantinii din
Nicaea au inceput sa se numeasca Eleni in sens national.
84
Exista un document al acestei
perioade care, desi nu este in legatura directa cu subiectul statuarei, este atit de edificator
incit merita sa fie citat. Este vorba despre scrisoarea Imparatului Teodor al II-lea Lascaris
si descrie o vizita pe care aceasta a facut-o la ruinele din Pergamon.
Orasul, spune el, este plin de teatre, imbatrinite si descrepite de virsta, aratindu-si
splendoarea lor de odinioara si nobletea celor care le-au construit ca printr-o sticla. Pentru
ca toate aceste lucruri abunda de elenica elevatie a gindirii (pEya7XovoiaS) si sint
intruparea intelepciunii. Astfel de lucruri ne arata orasul nou, urmasilor, ocarindu-ne
pentru maretia gloriei ancestrale. Minunate sint aceastea spre deosebire de cladirile de
astazi Continua sa vorbeasca despre podul care se intinde peste riu, ale carui arcade
ar fi stirnit admiratia lui Phidias. Pe toate laturile marelui teatru erau turnuri rotunde, nu
lucrarea iesita din miini moderne, nici inventia mintii moderne, pentru ca la simpla lor
vedere te umpli de uimire. Printre ruinele antice erau cocioabele locuitorilor care, prin
comparatie, erau ca niste gauri de soareci (vucovTpcoyAcx). Lucrarile mortilor,
concluzioneaza el, sint mult mai frumoase decit ale viilor.
85

Ne amintim despre experienta similara traita de Petrarca cind a visitat Roma un secol mai
tirziu. Dar exista o diferenta: semnificatia atitudinii lui Teodor este ca el pune in contrast
mizeria timpului sau nu cu vremurile bune ale lui Iustian, ci cu vremurile elene; deci nu
condamna perioada care survine. Petrarca face un pas inainte, si unul decisiv: el este
primul care a considerat mileniul drept Ev Mediu detasat de declinul Imperiului Roman.
86

Interesul pentru ramasitele materiale ale antichitatii nu a fost, probabil, abandonat in
intregime cind Imperiul Grec a revenit la Constantinopol. Un roman cavaleresc de la
inceputul sec. al 14-lea ne infatiseaza un rege mitic care viziteaza, in scop recreeativ,

83
Renaissance and Renascences in Western Art (Stockholm, I960), p. 108.
84
Cf. N. G. i in I Polites, 'EAXXrvES'Pcoloi; Aaoypaq)pK&ouiepplK-ra, (Athens, 1920), p. 126; M. A. Andreeva, Ocerki po kul'ture
vizantijskago dvora v XIII veke (Prague, 1927), p. I46; K. Lechner, Hellenen und Barbaren (diss. Munich, I954), p. 64ff.
85
Theodori Ducae Lascaris Epistulae CCXVII, ed. N. Festa (Florence, 1898), p. 107f. Cf. S. Antonia- dis, "Sur une lettre de
Theodore II Lascaris," L'hellenisme contemporain, VIII (954), p. 356ff.
86
Vezi T.E. Mommsen, "Petrarch's Conception of the 'Dark Ages'," Speculum, XVII (I942), p. 226ff.

19
cladirile elenilor (KTi-IICaTaTCOVEANXivcov)
87
Neobositul poet Manuel Philes a scris o
epigrama despre o reprezentare a lui Kairos,
88
si o alta despre o pictura de Apelles
despre care se spune ca reprezinta masa lui Alexandru.
89
De fapt, erau citeva ramasite
antice in Constantinopol la vremea aceasta. Un inventar al statuarei care a supravietuit,
pare-se destul de complet, ne este dat la inceputul sec. al 15-lea de catre Manuel
Chrysoloras intr-o scrisoare in care compara Vechea si Noua Roma. Aceasta scrisoare a
fost scrisa in Vechea Roma, iar Chrysoloras, care a petrecut multi ani in Europa
Occidentala, a absorbit mult din umanismul vremii. Isi priveste tara din afara, de aceea
comentariile sale sint de un interes deosebit. Ca erau multe statui in Constantinopol,
spune el, e lucru dovedit de piedestalurile ramase si de inscriptiile de pe ele. Majoritatea
acestora sint in Hipodrom. Unele statui, care ulterior au disparut, le-a vazut si el. Dintre
statuile antice care au supravietuit, doar doua specimene sint citate: una, o figura culcata
de marmura, o alta un set de reliefuri de la Poarta de Aur, reprezentind Muncile lui
Hercule si Pedeapsa lui Prometeu. De ce nu mai existau statui? Pentru ca Constantinopol
a fost construit intr-o vreme cind astfel de lucruri erau neglijate in favoarea religiei, iar
oamenii evitau sa reprezinte idoli. Intr-adevar, cum puteau sa plasmuiasca asa ceva, cind
in Roma, unde statuile existente dintr-o perioada anterioara erau si ele distruse in acelasi
timp? Statuara a inceput in Grecia si a atins frumoase culmi in Italia. Bizantinii, la rindul
lor, cultivau alte arte, cum ar fi pictura si mozaicul.
90

Pentru a completa aceasta schematica privire de ansamblu asupra atitudinii intelectualilor
bizantini, as trebui adaugat ca nu cunosc nici un colectionar bizantin de antichitati dupa
sec. al 5-lea A.D. S-a spus ca Theodore Metochites, prim-ministrul lui Andronicus II,

87
Le roman de Callimaque et de Chrysorrhoe, ed. M. Pichard (Paris, 1956), p. 31, v. 857. Romanele cavaleresti bizantine, toate scrise
intre sec. al 13-lea si al 15-lea, arata un interes crescut pentru reprezentarile mitologice. Callimachus and Chrysorrhoe, v. 4I9ff.
descrie un tavan astral cu imagini cu Cronos, Zeus deghizat in mare imparat, Area mingiind-o pe Afrodita, Atena sezind pe tron, si
Gratiile. Sculpturi in perete cu scene de dragoste decorau Castelul Iubirii in Belthandros si Chrysantza, v. 339ff. (ed. E. Kriaras,
BuVav-TvoiV-wonr cKa IUtveiro- pll'ra [Athens, I955], p. I07f.). Palatul Iubirii in Libistros si Rhodamne contine un eros in marmura
verde, nasterea lui Eros; judecata lui Paris si figuri de eros in stucco. Castelul de Argint din acelasi poem are statuile celor
douasprezece virturi, douasprezece luni si douasprezece forme ale iubirii: Le Roman de Libistros er Rhodamne, ed. J. A. Lambert (nee
Van der Kolf) (Amsterdam, I935), p. 70, v. 26Iff.; p. IIO, v. 938ff.; p. 116, v. IOI7; p. 122, V. IIo8ff. Se presupune ca aceste descrieri
reflecta decoratia palatelor bizantine actuale: so, e.g. Bury, Romances of Chivalry on Greek Soil (Oxford, 1911), p. I5; Koukoules,
Bvlcatvrlvcv PioS Kal rroXTi-rocaSI,V (Athens, 1951), p. 303; dar problema ar trebui reexaminata cu referire la romanele occidentale.
In stadiul actual, cercetarea acestor poeme este rezumata de M. I. Manoussacas, "Les romans byzantins de chevalerie," Rev. des et.
byz., X (I953), p. 7off.
88
Ed. Miller, I, p. 32, No. LXVII. Cf. A. Mufioz, Studi d'arte medioevale (Rome, I909), p. 8f.
89
Ed. Miller, II, p. 267f. This was actually a mosaic of the asarotostype which decorated a bedroom in the Great Palace: a fuller
description of it is given by Constantine Manasses, ed. Sternbach (as in note 79 supra), col. 74ff.
90
PG, 156, col. 45ff.; German trans. by F. Grabler in Byzantinische Geschichtsschreiber,II (I954), p. I32ff.

20
avea o asemenea colectie in palatul sau, dar aceasta afirmatie se bazeaza pe un text inteles
gresit.
91
Sa comparam cu ce se intimpla in Occident, unde la mijlocul sec. al 12-lea un
episcop de Winchester a cumparat statui pagine de la Roma si le-a trimis acasa,
92
ca sa nu
mentionam colectia de sculptura clasica adunata de Frederick II.
93

V
Ultima problema pe care vreau sa o ridic este daca statuara clasica colectata la
Constantinopol sau care cea a supravietuit in alte orase au avut vreo influenta asupra artei
bizantine. Este important de pus aceasta intrebare intr-o maniera precisa. Nu exista dubii
ca amalgamul care este de obicei etichetat drept arta crestina timpurie sau bizantina
timpurie avea ca principal ingredient arta greco-romana. Este de asemenea de netagaduit
ca arta bizantina a trecut prin diverse perioade, in special cele care sint adesea numite
Renasterile Macedoneana si Paleologa, cind un stil clasicizant si motive clasicizante, cum
ar fi personificarile, erau mai prezente decit in timpul altor perioade. Intrebarea exacta pe
care ne-o punem este daca artistii bizantini, in special in vremurile de reviriment, si-au
cautat inspiratia direct din statuile si reliefurile antice sau daca influenta antica i-a ajuns
pe alte cai, mai indirecte si contaminate.
Acum un secol, Jules Labarte si-a cladit o intreaga teorie despre evolutia artei bizantine
pe existenta statuilor antice. Chiar de la fondarea Constantinopolului, spune el, artistii
orientali aveau in fata lor, drept ghid, capodoperele sculpturii antice. Revirimentul artistic
sub Iustinian a rezultat din studiul acestora. Noua scoala care a luat nastere dupa
Iconoclasm a incercat de asemenea sa imite modelele artei antice care inca era din
abudenta in Constantinopol. In sec. al 11-lea, s-a instalat decandenta, insa prezenta
capodoperelor antice nu le-a permis artistilor bizantini sa se abata de la calea dreapta.
Insa apoi a urmat ocupatia latina si distrugerea statuilor antice. Cind grecii au revenit la
Constantinopol, s-au trezit privati de modele antice. De aceea, este surprinzator ca de

91
R. Guilland, "Le palais de Theodore Metochite," Rev. des et. grecques, XXXV (1922), pp. 85f., 93. The word
warrcai&(in v. 214 of Metochites' poem), which Guilland translates as "antiquites," refers in reality to old houses which
Metochites had purchased: I owe this correction to Prof. Ihor Sevcenko
92
See J. B. Ross, "A Study of Twelfth-Century Interest in the Antiquities of Rome" in Medieval and Historiographical Essays in
Honor of J. W. Thompson (Chicago, I938), p. 308f.
93
See E. Kantorowicz, Kaiser Friedrich der Zweite, 2nd ed. (Berlin, I928), p. 482f.; Erganzungs- band (Berlin, I93I), p. 2IO.


21
acum inainte arta bizantina a trecut de la rau la mai rau?
94
Astazi nimeni nu mai are asa
pareri extreme. Totusi nu s-a renuntat la presupunerea atit de firesca pentru noi azi ca
artistii bizanti mai copiau cite o statuie ici-colo.
95
Se poate sustine o astfel de
presupunere?
Este firesc in domeniul artelor plastice ca cineva sa inceapa sa caute posibile influente
ale statuarei antice. Dar este o chestiune de cultura generala ca bizantinii, de regula, nu au
cultivat sculptura in rotund sau nici chiar relieful inalt in piatra.
96
Atunci daca statuile
antice nu erau imitate de catre artistii bizantini in acelasi medium, trebuie sa ne extindem
cercetarea la pictura si artele minore. Aici putem face din prima o observatie preliminara.
Cunoastem cu totii reprezentarile occidentale de ev mediu tirziu ale subiectelor
mitologice in care zei si zeite olimpiene, eroi ai razboiului troian, etc., apar in chip de
cavaleri si domnite gotice. Acest fenoment nu este, in general, observat in Bizant. Exista,
e adevarat, niste exemple de influente antice in vestmintele bizantine, insa ele sint larg
raspindite in timp si nu apar sa fie caracteristice unei perioade anume: putem cita pentru
sec. al 9-lea manuscrisul gregorian din Milan, Ambros. E. 49-50 (fig. 5),
97
pentru sec. al
11-lea gregorianul din Ierusalim, Taphou 14 (fig. 6),
98
si un altul de la manastirea
Panteleimon de pe Muntele Athos, cod. 6,
99
pentru sec. al 15-lea schitele de pe marginile
faimosului codex A al Iliadei, Marc. Gr. 454 (fig. 7).
100
In general, totusi, cind unui artist
bizantin i se cerea sa redea un subiect mitologic, ceea ce se intimpla destul de des, sau o
statuie pagina, ceea ce se intimpla si mai des, mai ales in ilustratiile care insoteau vietilor

94
Histoire des arts industriels au moyen age et a I'epoque de la Renaissance, I (Paris, I864), pp. 31, 52, 96; III (1865), pp. I4, 33f.
95
Thus, J. Ebersolt, Les arts somptuaires de Byzance (Paris, 1923), p. 130, says that Byzantine artists "pouvaient puiser a pleines
mains dans les chefs-d'oeuvre de l'art antique." J. Beckwith, The Art of Constantinople (London, 1961), p. 7, speaks more cautiously
of the antique statues "at more than one time providing a source of form from which sprang the streams of perennial hellenism to feed
the Byzantine style."
96
Sculptura in rotund, dupa sec. 6, era folosita doar pentru statuile de imparati si ocazional pentru membrii familiei imperiale, dar
chiar si asa e se restringe la putine perioade. Traditia a continuat pina la domnia lui Philippicus (7II-13). Apoi, in mod firect, s-a
produs o ruptura care corespunde cu perioada iconoclasta. La sfirsitul sec. 8 statuile erau ridicate de Constantin VI si mama lui,
Imparateasa Irina. Timp de secole nici o statuie nu pare sa se mai fi facut; urmatorul nostru exemplu este al ui Andronicus I (II83-85),
care aparent era planificata dar nicioadata nu s-a concretizat. Optzeci de ani mai tirziu, un grup de statui comemorind eliberarea
Constantinopolului din miinile latinilor a fost instalat de Mihai VIII. Cf. Ebersolt, Les arts somptuaires, p. 131. Acesta curba este
sugestiva: este interesant ca nici o statuie nu a fost realizata in timpul asa-numitei Renasteri Macedonene. Cit despre renasterea
sculpturii in sec 12, putem de asemenea cita un text de Theodore Balsamon: comentind pe marrginea canonului Ioo al Concilului
Quinisext, care interzicea reprezentarea de subiecte erotice, noteaza ca in casele bogatilor nu erau doar imagini de acest fel, ba chiar si
figuri umane sculptate din stucco: Rhalles and Potles, IvTorayuiTaCIV eEicov KalIEPCoKVOCVOVCIIOV(A,thens, 1852), P. 546.
97
A. Grabar, Les miniatures du Gregoire de Nazianze de I'Ambrosienne (Paris, I943), p1S. LXX, 1-2, LXXI, 2, LXXII, I.
98
K. Weitzmann, Greek Mythology in Byzantine Art (Princeton, I95I), figs. 2, 17, 20, 29, 33, 52, 59, 70, 74, 76-78, 89, 92.
99
Diehl, Manuel d'art byzantin, II (Paris, 1926), p. 628 and figs. 304, 305; Weitzmann, op. cit., figs. 22, 38, 39, 58, 68, 87.
100
D. Comparetti, Homeri Ilias cum scholiis. Cod. Venet. A, Marc. 454, Codices graeci et latini, VI (Leiden, 1901), fols, Ir-v, 4r-v,
6r-v, 8v, 9r-v.

22
sfintilor, el putea sa confere reprezentarilor o infatisare mai mult sau mai putin autentica.
Antichitatea romanesca din Occident se mai instraina de antichitate asa cum s-a intimplat,
de exemplu, in Franta in sec. 13-14,
101
ceea ce nu s-a intimplat in Bizant.
Odata toate acestea fiind spuse, trebuie sa se admita si faptul ca arta bizantina nu a dat
dovada in nici un moment de vreun contact apropiat cu modele antice specifice asa cum
gasim, deci transpuse in materie, pe portalul Catedralei de la Reims sau in opera lui
Nicolo Pisano. Cercetatorii moderni au sugerat, totusi, ca anumite reprezentari bizantine
au fost modelate dupa statui antice. Astfel, Ainalov afirma ca personificarea orasului
Gibeon din Sulul lui Isaia (fig. 8) il reproducea pe Tyche din Antiohia de sculptorul elen
Euthychides, a carui copie inca exista la Vatican (fig. 9).
102
La o cercetare mai atenta,
asemanarea se dovedeste a fi doar usoara; Ainalov ar fi putut gasi asemanari mai mari.
Dar acum Prof. Weitzmann ne spune ca orasul Gibeon nu reproduce defel tipul Tyche, ci
a fost adaptat de la tipul Io privit de Argus.
103

S-a discutat mult despre Hercule sezind de pe o ladita de fildes la Xanten (fig. 10).
104

Pozitia eroului, care se odihneste pe un cos dupa ce a curatat grajdurile augeane, este
exact la fel cu cea a colosului lysippean care, asa cum am vazut, s-a aflat in Hipodromul
de la Constantinopol pina in 1204. Nu se poate nega ca modelul ultim a fost statuia lui
Lysippus, din care, din nefericire, nu a ramas nici o copie; totusi este la fel de clar ca
sculptura nu a fost copiata direct de pe statuie. Este dificil de imaginat ca in varianta
originala, Hercule ar fi fost fara barba;
105
pe linga toate acestea, stilul sumar al sculpturii
sugereaza ca a fost copiata de pe un model de mici dimensiuni, probabil un manuscris.
106

Observatii similare se pot face pe marginea altor reprezentari bizantine care au fost citate
in aceasta privinta, cum ar fi grupul Oedip si Sfinxul de pe un vas de sticla din Trezoreria
de la San Marco (unde Sfinxul a fost transformat in inger si Oedip asezat pe tron);
107
zeii

101
Cf. J. Adhemar, Influences antiques dans l'art du moyen age franfais (London, I939), P. 292ff.
102
The Hellenistic Origins of Byzantine Art, trans. by E. and S. Sobolevitch (New Brunswick, N. J., I961), p. 134.
103
The Joshua Roll (Princeton, 1948), p. 65.
104
H. Graeven, "Mittelalterliche Nachbildungen des Lysippischen Herakleskolosses," Bonner Jahrb., CVIII/CIX (I902), p. 258ff.; A.
Furtwangler, Der Herakles des Lysipp in Konstantinopel, Sitzungsb.BayyArk.ad., Philos.-philol.Klasse(I902), p. 435ff
105
Cf. F.P.. Johnson, Lysippos (Durham, N. C., I927), p. 195.
106
So Weitzmann, Greek Mythology, p. 161.
107
Id., "The Survival of Mythological Representations in Early Christian and Byzantine Art," DOP, I4 (I960), p. 50f.

23
olimpici pe o calimara de sec. 9 sau 10 din trezoreria catedralei de la Padova;
108
sau
nudul Vietii la care un calugar exemplar renunta dintr-un manuscris al Sf. Ioan Climacus,
Vatic. gr. 394 (fig. 11).
109
De fiecare data cind gasim o reprezentare bizantina a unui
subiect clasic, se pare, la o privire mai atenta, ca se detaseaza de modelul sau ultim clasic
printr-un lung sir de transmitere, de obicei in artele minore.
110

Deoarece spatiul nu imi permite sa imi sustin concluzia si cu alte exemple, ma voi
margini la un singur monument, faimosul Menologium al lui Vasile II din Biblioteca de
la Vatican, cod. gr. 1613. Din cele 430 miniaturi continute in acest manuscris, douazeci
include figuri clasice, fie statui sau reliefuri, din care sase sint cerute de text, iar existenta
a patrusprezece nu e justificata de ceva anume.
111
Menologiumul de la Vatican nu este in
mod necesar un original, dar culegerea de ilustratii pe care o contine nu ar fi putut fi
facuta inainte de inceputul sec. al 10-lea.
112
Acest lucru ne aduce iar la Renasterea
Macedoneana: daca artistii bizantini au copiat vreodata sculptura antica, atunci cu
siguranta aceasta e perioada in care au facut-o.
Cind examinam cele douazeci de reprezentari de sculptura antica in Menologium, ne dam
seama ca, cu putine exceptii, toate sint variante ale doua tipuri de baza. Primul, care era
folosit pentru decorarea sarcofagelor sau scobiturilor, consista dintr-un rind de nuduri in
picioare, unele tinindu-se de mina, altele tinind sulite.
113
Sint redate cu maiestrie in
grisaille insa nu exista nici o incercare de compozitie: figurile stau pur si simplu insirate
impreuna (fig. 12, 13, 14). Un rind de figuri in picioare este, binenteles, un tip comun de
decoratie de sarcofag, dar e greu de indicat un model clasic specific pe care miniaturistii
bizantini l-ar fi folosit. Al doilea tip, folosit atit pentru statui cit si pentru decorarea
sarcofagelor, este un nud in picioare care tine o sulita intr-o mina; cealalta mina poate fi

108
P. Toesca, "Cimeli bizantini," L'Arte, IX (1906), p. 35f. Calimara a fost facuta pentru un anume caligraf Leo; incercarea de a-l
identifica cu eruditul de sec. 9, Leo Filozoful, nu pare sa fie convingatoare (B. Hemmerdinger, Essai sur l'histoire du texte de
Thucydide [Paris, 1955], p. 39).
109
A. B. Cook, Zeus, II/2 (Cambridge, 1925), p. 867; J. R. Martin, The Illustration of the Heavenly Ladder of John Climacus
(Princeton, 1954), p. 50ff. and fig. 72
110
Micul grup de reliefuri bizantine cu subiecte mitologice, cum ar fi Hercule din Muzeul Bizantului din Atena (A. Xyngopoulos,
"BvlcavT-vovTov [1927-28], p. iff.) sau Pan la Berlin (K. Museen zu Berlin, O. Wulff, Altchristliche und mittelalterliche
Bildwerke, II [Berlin, I911], p. 125, No. 22I6), sint atit de medievale ca stil incit natura modelelor lor imediate nu prea poate fi
stabilita.
111
Vezi I. Sevcenko, "The Illuminators of the Menologium of Basil II," DOP, i6 (1962), p. 268.
112
Ibid., p. 261 f.
113
II Menologio di Basilio II (cod. Vat. gr. 1613), Codices e Vaticanis selecti VIII, II (Turin, 1907), pp. 3, I46, I54.

24
libera, dar de obicei tine o sfera cu o bucata de draperie atirnind sub ea (fig. 15, 16,
17).
114
Modelul suprem trebuie sa fi fost o statuie imperiala, poate chiar cea a lui
Constantin-Helios de pe columna porfir. Dar modelul a fost inteles gresit: partea care
atirna a draperiei de sub sfera deriva de la o figura drapata in intregime sau partial; si cind
revenim la manuscrisul Sf. Grigore din Paris (Coislin 239), aflam ca unii dintre zeii
pagini redati aici, de ex. Isis (fig. 18), tin sfere peste capatul vestmintului aruncat peste
antebratul sting.
115
Genul folosit in Menologiumul de la Vatican are astfel legatura cu un
tip folosit in mod curent in iluminarea manuscriselor.
Insa aparitia motivelor clasice in Menologium nu se datoreaza pur si simplu unei copieri
servile. Miniaturile erau executate de opt pictori. Acum, daca ne oprim asupra celor
patrusprezece figuri clasice care nu erau cerute de text, descoperim ca opt dintre ele
apartin aceluiasi pictor, pe numele sau Pantoleon, in vreme ce sase sint atribuite altor
pictori. Evident, Pantoleon era interesat de antichitate. Sa comparam doua miniaturi care
ilustreaza esential, aceeasi compozitie: una, la p. 371, de Pantoleon, il reprezinta pe Sf.
Isodor din Pelusium (fig. 19); cealalta, la p. 145, de catre pictorul Symeon, il reprezinta
pe Sf. Ioan Chozebites (fig. 20). Ar fi destul de exagerat sa sugeram ca pictura Sf Isodor
este insotita de o statuie pentru ca Isodor a scris citeva lucrari, acum pierdute, care atacau
paginii. Includerea unui motiv clasic in aceasta miniatura si in altele este, in opinia mea,
echivalenta cu citatele din autori clasici. Putem duce analogia mai departe: asa cum
scriitorii bizantini de obicei isi iau citatele clasice nu din textele complete ale clasicilor, ci
dintr-un anume Bartlett medieval, tot asa si pictorul Pantoleon si-a luat citatele nu
direct din lucrarile de arta antice, ci din alt manuscris medieval.
Relatia renasterilor bizantine cu arta clasica s-ar putea rezuma in acelesi cuvinte folosite
pentru a descrie Renasterea Carolingiana: activitatile sale artistice nu au inclus
sculptura masiva in piatra; modelele alese pentru a fi imitate erau de regula lucrari ale
artelor minore si in mod normal nu antedatau sec 4 si 5 A.D.; si valorile clasice erau
salvate, dar nu reactivate.
116



114
Ibid., pp. I3, 46 (nuduri cu sulita si scut), 59, 83, I05, I25, 202, 283, 37I, 39I, 406.
115
Weitzmann, Greek Mythology, fig. 88; cf. figs. 46, 72.
116
Panofsky, Renaissance and Renascences, p. 106.

25
VI
Cind Constantinopolul a fost cucerit de turci, se pare ca existau doar doua exemplare de
sculptura antica ramase. Primul era un set de douasprezece reliefuri de la Poarta de Aur
reprezentind Muncile lui Hercule si alte subiecte aceleasi mentionate de Chrysoloras. O
incercare nereusita de achizitionare a acestor reliefuri a fost facuta de un ambasador
englez, Sir Thomas Roe (1621-1628). Treptat s-au rupt in bucati si au disparut complet la
sfirsitul sec. al 18-lea.
117
Citeva mici fragmente au fost excavate in 1927, cel mai bine
pastrat fiind capul Selenei.
118
Celalalt exemplar este faimoasa Columna a Sarpelui din
Hipodrom, facuta de grecii victoriosi dupa batalia de la Plataea. Conservarea ei in
vremurile turcesti a fost posibila pentru ca era considerata un talisman impotriva serpilor.
Capetele sale au fost sparte in 1700, probabil de catre membrii ai ambasadei germane.
119

Trunchiul mutilat este astfel singurul supravietuitor, inca in picioare in situ, a uneia dintre
cele mai largi colectii de sculptura antica adunata vreodata. Aici se incheie povestea
noastra trista trista pentru ca bizantinii au luat atit de putin de la statuile pe care le-au
luat in grija. Bizantul si-a indeplinit rolul istoric transmitind Occidentului mai receptiv
mostenirea greaca pe pergament si hirtie; nu a fost in stare sa transmita in aceeasi
maniera si la timpul potrivit mostenirea in bronz si marmura.

117
J. Ebersolt, Constantinople byzantine et les voyageurs du Levant (Paris, 1918), pp. 82, 103, 132, 150, I56f., I86, 200.
118
Th. Macridy and S. Casson, "Excavations at the Golden Gate, Constantinople," Archaeologia, LXXXI (I931), p. 63ff. and pl.
XLI, fig. 2.
119
Maxilarul unuia dintre capetele sarpelui se pare ca a fost spart de Mehmed II: vezi Second Report upon the Excavations, etc. (as
in note 14 supra), p. i ff. Exista dubii in ce priveste exacta cind cele trei capete au disparut: Ebersolt, Constantinople byzantine et les
voyageurs du Levant, p. 176, note i, indica ca acest lucru trebuie sa se fi intimplat cindva in sec. 18. Vezi, totusi, Voyages du Sr. A. de
la Motraye, I (The Hague, 1727), p. 278: "In luna iunie [1700] columna sarpelui, careia i-au ramas inca doua capete ale serpilor,
fiindu-i pierdute in timpul unei nopti intunecate, turcii nu au facut nici o perchezitie ca sa afle cine a putut sa le dea jos Totusi
Francii ii banuiau pe unii dintre oamenii ambasadorului Germaniei ca le-ar fi dat jos si luat cu ei." Cf. also J. Pitton de Tournefort
(care a visitat Constantinopol I70I), Relation d'un voyage du Levant, II (Lyon, 1727), p. 228f.: "Se spune ca Sultanul Mourat a spart
capul unuia dintre serpi: columna a fost rasturnata si capetele altor doi au fost sparte in 1700, dupa pacea de la Carlovitz. Nu se stie ce
s-a intimplat cu ele, dar restul a fost ridicat si se afla intre obeliscuri," etc.