Arta greaca

Scris de Grigorescu Ana

9A
Despre Arta in Grecia Antica
 Arta din Grecia antică a exercitat o mare influență
asupra culturilor multor țări, în special în
domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi
împărțită din punct de vedere stilistic în patru
categorii: geometrică, arhaică, clasică, si
elenistică. Spre deosebire de alte popoare antice,
grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat
umanitatea.
 Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă,
Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere
de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete • Sculpturi cicladice din • Cântăreț la harpă;
albe, din marmură. Sculptura semiabstractă din Muzeul Național de
secolul XX este marcată de asemănarea cu cea sculptură de
Arheologie din Atena marmură expusă la
antică.
Muzeul
Metropolitan de
Arta, NY SUA
 O influență de lungă durată a avut civilizația minoică din
Creta. Frescele luminoase, decorative ale cretanilor,
olăritul și podoabele metalice au fost adoptate și imitate
de populații vorbitoare de limba greacă, care s-au așezat
pe pământul grecesc, în aproximativ secolul al XX-lea
î.Hr. În zilele noastre, această civilizație se numește
miceniană, după un oraș din nordul Greciei, Micene,
unde au fost descoperite măști de aur care acopereau
fețele conducătorilor sau regilor morți.
 Micenienii erau mai războinici decât cretanii și curând au
ajuns să-și dezvolte un stil propriu, cu reprezentări ale
războiului și ale scenelor de vânătoare, care erau desenate
și imprimate pe cupe de aur sau pe săbii de bronz.
• Masca lui Agamemnon, o operă de
Clădirile care au supraviețuit sunt cavouri mari și mari
citadele, cum ar fi cele din Micene și Tirint, compuse din artă miceaniană, care este
blocuri masive de piatră care erau așezate laolaltă. cunoscută și ca „Mona Lisa
Greciei”
Arta greaca a olaritului
 Pictura grecească s-a păstrat până în zilele noastre doar pe vase
care erau fabricate în cantități imense, cu scopul de a păstra vinul
și uleiul pentru uz casnic sau pentru export. Scenele de pe vase
reprezintă una din sursele principale de informare despre felul de
viață grecesc. Acestea au apărut pentru prima dată (aproximativ
600 î.Hr.) în stilul ilustrării negre, prin care obiectele erau pictate
cu siluete negre pe fundalul roșu, natural, al vasului. Detaliile
interne (de exemplu, ochii pe o față complet neagră) trebuiau să
fie scobite până la materialul roșu de bază. Cam din 530 î.Hr.,
pictorii au început să lucreze în așa numita tehnică a ilustrării în
roșu, adică tehnică opusă celei dinainte, colorând în negru
fundalul, lăsând personajele în culoarea naturală a vasului și
pictând detaliile interne ale acestora. Ambele metode prezentau
avantaje, dar niciuna nu se asemăna cu picturile realizate liber, pe
fundalul alb al "lekythos", o urnă elegantă, relativ rară, care era
cel mai adesea utilizată în scopuri funerare.
Templul lui Zeus
Templul lui Zeus Olimpianul a fost cel mai mare din Grecia
Antica, mai mare chiar decat Partenonul. A fost conceput
initial ca un templu pentru Ordinul Doric, cu doua randuri de
cate opt coloane pe latime si doua randuri de cate 21 de
coloane pe lungime. Cossutius a modificat substantial
proiectul original. A adaugat capitalii corintiene si a si
proiectat trei randuri de cate opt coloane in fata templului.
Hadrian a folosit in mare parte acest proiect.
Astazi numai 15 dintre cele 104 coloane masive de 17 metri
inaltime mai sunt in picioare. O a 16-a coloana a fost
rasturnata de o furtuna in anul 1852. Coloanele din marmura
de Pentelic au un diametru de doi metri.
Coloanele templului lui Zeus inconjurau o camera interioara
in care se gaseau doua statui mari. Una dintre ele era facuta
folosind tehnica criselefantina, din fildes ornata cu aur, pe o Templul lui Zeus din Atena
structura de lemn si reprezentandu-l pe Zeus si o a doua
reprezentandu-l pe Hadrian. Statuia lui Zeus era o replica a
statuii lui Zeus facuta de marele sculptor grec Pheidias in
Olympia. Nici una dintre statui nu a supravietuit pana in
zilele noastre.
 Coloanele templului lui Zeus inconjurau o camera
interioara in care se gaseau doua statui mari. Una dintre Templul lui Poseidon
ele era facuta folosind tehnica criselefantina, din fildes
ornata cu aur, pe o structura de lemn si reprezentandu-l
pe Zeus si o a doua reprezentandu-l pe Hadrian. Statuia
lui Zeus era o replica a statuii lui Zeus facuta de marele
sculptor grec Pheidias in Olympia. Nici una dintre statui
nu a supravietuit pana in zilele noastre.
 In urma sapaturilor arheologice de la Templul lui
Poseidon, au fost gasite cateva artefacte importante.
Printre acestea se numara o statuie de 3 metri din
marmura cunoscuta sub numele de Sounion Kouros. Un
alt artefact foarte bine pastrat ce a fost gasit in zona este
un basorelief din marmura al unui atlet. Desi nu poate fi
verificata afirmatia, se spune ca Lord Byron si-a scrijelit
numele pe una dintre coloanele templului in 1810 cand a
facut un tur al Europei. Din pacate si alti turisti au facut
acelasi lucru si au contribuit la distrugerea unui
monument ce sta marturie pentru istoria intregii lumi.
 Agora
Agora era piață publică a orașelor grecești antice. Aici,
în fața poporului adunat, regele
se prezenta, purtând sceptrul și făcea cunoscute
hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Poporul
aclama cu ovații, sau, dacă nu era de acord, se exprima
prin tăcere. Piața era împodobită cu portice, cu clădiri
civile ori religioase.
La atenieni, adunarea poporului în agora se ținea de trei
ori pe lună, dimineața. Toți cetățenii erau datori să fie
prezenți la întrunire. Cine venea târziu pierdea dreptul
la indemnizație. Orice cetățean avea dreptul să
vorbească. Cel mai în vârstă avea
întietate. Oratorul punea pe cap o coroniță de mirt sau
de măslin. Votarea se făcea prin ridicare de mâini, afară
de ostracism, când numele celui ostracizat urma să fie
scris pe un ciob.