Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date personale
Născut 30 iulie 1897
Târgu-Jiu, România
Naționalitate România
Activitate
Modifică date / text
Cuprins
1Biografie
2Pictor de biserici
3Sfârșitul
4Casa memorială Iosif Keber
5In memoriam
6Note
7Bibliografie
Biografie[modificare | modificare sursă]
Iosif Keber s-a născut la Târgu-Jiu în 1897, într-o familie de evrei de origine flamandă.
[2]
Din cauza faptului că evreii erau considerați străini, Iosif Keber și familia sa au avut
multe probleme de-a lungul vremii. Părinții săi, împreună cu el, s-au refugiat în Moldova,
în timpul primului război mondial.[3]
A urmat gimnaziul „Tudor Vladimirescu” (astăzi colegiu național), unde i-a fost
descoperit talentul pentru pictură de către profesorul său, Liviu Popa. [2] În 1912, Iosif a
obținut o medalie de aur într-un concurs organizat între licee. [3] După terminarea liceului
s-a înscris la cursurile Școlii de arte frumoase din Bucuresti, unde i-a avut ca profesori
pe George Demetrescu Mirea și Costin Petrescu.[4]
A fost mobilizat în 1916 în Armata Română și a făcut armata la Infanterie, cu termen
redus, drept de care se bucurau absolvenții liceelor, precum și ai Conservatorului de
artă dramatică, ca fii ai Școlii de arte frumoase. A fost încorporat la Școala Militară de
ofițeri de rezervă, din București, aflată atunci pe Dealul Spirii. [5]
Într-un interviu, își amintea că[5]:
pictorul Dumitru Beizeraș, ... simțind pesemne, pe mine, un concurent se apucă
să mă critice unui ziarist de ocazie: „Vezi că la Biserica Popa Titu pictează un
jidan!”, îi spunea numele meu. Ministerul Cultelor mă cheamă ca să prezint
dovada de origine etnică, precum și de cetățenie. ... Înainte de a începe lucrarea
la fântână, au cerut verificarea naționalității, a cetățeniei. Eu o obținusem prin
alipirea Ardealului, să mi se dea. Dar legionarii nu au mai recunoscut-o. Fiindcă
tata obținuse cetățenia română. Eu trecusem de majorat. Și atunci, pe mine m-
au exclus afară, din miile de oameni ai Ardealului, că n-aș mai aparține lui. Și
prin asta... e o ilegalitate. M-au înstrăinat. M-au făcut străin atunci. Primăria,
fiindcă eliberase certificatul de naționalitate, cu cetățenia română, căsătorit încă
din școală... Și soția mea avea nevoie la numirea ei, la Ministerul de Finanțe.
Deci, îi eliberase atunci. Revenind, în cazul de verificare și nerecunoscut, mi-a
dat un certificat de naționalitate pe tema primului certificat, care nu mai era
valabil. În cazul de față... Primăria nu mai recunoștea acum certificatul de
cetățenie, pe care îl prezentase soției mele să fie angajată funcționară. Ca să
iasă din impas, primăria a confirmat totuși certificatul de cetățenie, pe baza
primului certificat, dar de la o dată cu atâția ani în urmă. Prezentându-mă
doamnei Tătărescu, făcusem lucrarea acolo și Biserica „Sfinții Apostoli”... Născut
în țară, la Târgu-Jiu, mobilizat în 1916 în Armata Română. Soția get-beget
româncă. Născută tot în Târgu-Jiu. Tot de religie creștin-ortodoxă, ca și fiul meu.
Mă sfătuise să fac o cerere, în care să prezint aceste date. Și cum era de față un
senator – Bălănescu, îi spune: „Titi, ia cererea asta și până la toamnă să o
rezolvi”. Și, în adevăr, în septembrie... Am să vă arăt eu actul de cetățenie
română... de așa... (umblă prin maldărul de hârtii) de origine română... „Altfel -
după cum a mai spus -, ar fi trebuit acordată cetățenia după 15 ani”.
În același interviu, Iosif Keber povestea că în vara lui 1908, început să picteze în
culori de apă.[5]
Încă de pe băncile Școlii de Arte Frumoase de la București, Iosif Keber s-a făcut
remarcat prin diversitatea stilurilor adoptate și prin stilul propriu pe care îl impregna
pe material. A făcut pictură monumentală, gravură, desen, peisaj, portret sau natură
statică. Studiile și le-a desăvârșit, însă, în străinătate, acolo unde s-a specializat în
pictura bisericească.[6]
Perioada de creație a artistului poate fi împărțită în două mari etape: prima, de
tinerețe, în care realizează lucrări în special din domeniul picturii de șevalet și a
doua, de maturitate, închinata picturii monumentale, îndeosebi religioase. [4]
Sfârșitul[modificare | modificare sursă]
Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost
înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu. [5]
In memoriam[modificare | modificare sursă]
În amintirea sa, o stradă din Târgu Jiu a primit numele de Strada Iosif Keber.