LIFE

De la noi: cum s-a născut stilul

neoromânesc, cum îl recunoști și câteva
exemple de clădiri emblematice

Iunia Buricescu

După ce în primul episod am vorbit despre stilul brâncovenesc,  astăzi

stilul neoromânesc este invitatul de seamă al noii ediţii „De la noi”, în
care facem o incursiune în istoria arhitecturii româneşti. Acesta s-a
născut la final de secol XIX, când o mână de arhitecţi români au vrut
să găsească şi să definească un stil naţional.

Au reinterpretat tradiţia şi elemente specifice construcţiilor ţărăneşti şi

au creat un stil original care răspundea nevoilor anilor 1900. Stilul a
ajuns să fie expresia identităţii naţionale a noului stat independent. Azi
îl regăseşti pe străzile din Bucureşti, presărat printre clădirile în stil
eclectic sau renaşcentist parizian.

Muzeul Național al Țăranului Român, proiectat de Nicolae Ghica-Budești, în 1941

Stilul neoromânesc: un pic de istorie

Pentru că cei mai mulți arhitecţi români erai şcoliți la Paris, până în
secolul XIX, arhitectura din Bucureşti era o copie a arhitecturii
pariziene. Probabil acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care
Bucureştiul a primit porecla de „micul Paris.”

Arhitectul Ion Mincu a fost cel care a schimbat demersul lucrurilor. Deşi
a fost şi el student al celebrei şcoli de Arte Frumoase din Paris (École
des Beaux-Arts), a fost primul care şi-a dorit ca România să aibă
propriul stil arhitectural. Întors în ţară şi înarmat cu ambiţie, acesta a
studiat arhitectura vernaculară, a extras elementele specifice şi le-a
dat un înţeles nou. I s-au alăturat alţi arhitecţi de renume precum Ion
N. Socolescu sau Grigore Cerkez.
Toate aceste schimbări au fost făcute posibile şi de perioada prosperă
prin care trecea pe atunci România. Creşterea economică din timpul
regelui Carol I a dus la dezvoltarea în special a artei şi arhitecturii.
Stilul neoromânesc a apărut din dorinţa de a avea o identitate proprie.

Castelul Cantacuzino din Bușteni, proiectat de Grigore Cerchez pentru Prințul George Grigore Cantacuzino, f

Stilul neoromânesc valorifică elemente specifice arhitecturii ţărăneşti

(elemente din lemn precum rozeta solara, dintele de lup, motivul
frânghiei), elemente preluate din stilul moldovenesc (acoperişuri înalte
şi înclinate) sau motive bisericeşti. Pe acestea le combină cu elemente
preluate din arhitectura balcanică, otomană sau din renaşterea
italiană târzie.

Dacă te duce cu gândul la stilul brâncovenesc, asta este pentru că

neoromânescul este o înviere a arhitecturii brâncoveneşti. Multe
elemente specifice stilului lui Brâncoveanu, precum arcadele trilobate,
pridvoarele, coloanele sau diferite motive ornamentale vegetale, se
regăsesc şi în arhitectura neoromânească.
 Loggia palatului Mogoșoaia, o capodoperă a stilului brâncovenesc.

Stilul s-a bucurat de o mare popularitate, mai ales în rândul mulţimii

înstărite. Acesta s-a răspândit rapid, fie că e vorba de clădiri proiectate
de arhitecţi celebri sau de persoane obișnuite. Preferinţa pentru
eclectism, care era în vogă la vremea aceea, a fost înlocuită pentru
noul stil naţional, mult mai grăitor pentru valorile poporului român.

Stilul a acaparat domenii diverse, de la clădiri administrative locale, la

construcţii din investiţii publice, case de oraş sau conace.

Fosta bancă Marmorosch Blank, din București, proiectată de Petre Antonescu, finalizată în 1923,

Stilul are trei etape definitorii:

 Neoromânesc timpuriu sau etapa de formare (1886-1906): bogat
ornamentată. Promoterii au fost arhitecţii Ion Mincu, Ion N.
Socolescu şi Grigore Cerkez.
Neoromânesc matur sau perioada de consolidare (1906 – sfârşitul
anilor 1920): stilul şi-a atins apogeul în aceşti ani, sub arhitecţi
precum Petre Antonescu, Cristofy Cerkez sau Nicolae Ghica Budeşti.
Neoromânesc târziu (sfârşitul anilor 1920 – 1947): condus de arhitecţi
pregătiţi la Bucureşti (Statie Ciortau sau Alexandru Zagoritz), acesta
începe să fie influenţat de noi curente precum art deco sau
modernism. Odată cu instaurarea comunismului, acesta dispare
complet. Aşadar, stilul neoromânesc încheie cea mai frumoasă
perioadă istorică a României.

Primăria Craiovei, proiectată de Ion Mincu și finalizată în 1916.

Stilul neoromânesc: caracteristici

Deşi neoromânescul a împrumutat motive şi ornamente specifice altor

stiluri, acestea nu au fost niciodată copiate mecanic sau mărite la
scară. De asemenea, atât Ion Mincu, cât şi restul arhitecţilor, au căutat
o estetică care să le permită să se folosească de materiale locale şi
tehnici de construcţie tradiţionale.
Principala sursă de inspiraţie pentru clădirile neoromâneşti este „cula”,
un tip de casă fortificată construită în Oltenia. Aceasta aparţinea micii
boierimi sau țăranilor înstăriţi şi a apărut în cea de-a doua jumătate a
sec. XVII. Este elementul care deosebeşte stilul neoromânesc de alte
stiluri, prin aspectul său de turn cu rol de apărare împotriva atacurilor
otomane.

Cula Greceanu, cea mai veche culă oltenească din țară (1517), situată în localitatea Măldărești, Județul Vâlcea.

Din stilul brâncovenesc se împrumută mai multe elemente: arcadele

trilobate (iubite în special de către Ion Mincu), pridvoarele, coloane,
arce sau diferite ornamente vegetale.
Fațada principală a palatului Mogoșoaia, cu scara monumentală ce leagă pridvorul de curte, loggia cu stâlpii de piatră și
arcadele trilobate.

Aspectul aerisit al arhitecturii neoromâneşti se datorează elementelor

inspirate din arhitectura populară românească. Regăsim astfel foişorul,
stâlpii de lemn, ţigla ceramică sau acoperişul folosit în faţadă ca
element decorativ. Pe lângă elementele sculptate din lemn, se
împrumută şi cromatica veselă a detaliilor.

Forma acoperişului este o altă caracteristică a stilului neoromânesc.

Inspiraţia provine din stilul arhitectural moldovenesc combinat cu cel
gotic, unde acoperişurile erau înalte şi înclinate. Tot de la el preia şi
elemente de ceramică smălţuită colorată, cum ar fi friza de deasupra
ferestrelor sau deasupra arcelor porticului de la intrare.

Construcţii reprezentative

1.Casa Lahovary, Bucureşti (1886)

Casa Lahovary proiectată de Ion Mincu pentru generalul Lahovary

este una din clădirile reprezentative ale stilului, prima de altfel. Aflată
astăzi în curtea spitatului Cantacuzino din Bucureşti, ea este un glosar
de elemente reinterpretate din arhitectura românească tradiţională.
Acestea devin ulterior motive recurente în arhitectura lui Mincu, și sunt
reprezentative pentru stilul neoromânesc.

Accesul în clădire se face printr-un pridvor decorat cu stâlpi sculptaţi

din lemn şi arce trilobate, elemente preluate atât din arhitectura
populară, cât şi din stilul brâncovenesc. Farmecul intrării este dat de
friza colorată din teracotă—banda ornamentată aflată deasupra
arcelor. Aceasta cuprinde motive vegetale şi zoomorfe. Butonii aplicaţi
pe faţadă redau roza cu opt braţe, o inspiraţie din tradiţia creştină.

Se poate observa şi acoperişul cu panta înclinată şi ştreaşina

proeminentă, care pe lângă rolul evident de protejare al clădirii, au şi
un rol decorativ în ansamblul faţadei.

Casa Lahovary, proiectată de Ion Mincu pentru generalul Iacob Lahovary, finalizată 1886. Astăzi aparține Secției de
Maternitate a Spitalului Cantacuzino

2.Bufetul de la şosea, Bucureşti (1892)

Clădirea denumită „Bufetul de la şosea” a fost iniţial concepută de Ion

Mincu ca un proiect destinat pentru Expoziţia Internaţională de la
Paris. Din motive financiare, nu a mai ajuns la Paris, dar a fost ulterior
construită în Bucureşti. Azi găzduieşte restaurantul „Doina” şi poate fi
găsită pe şoseaua Kiseleff.

„Cula” reprezintă sursa principală de inspiraţie. Masivitatea specifică

acestui tip de construcţie se poate observa în modul în care este
alcătuită volumetria, cu pridvorul de acces sub forma unui bastion
fortificat menit parcă să apare clădirea de atacuri. Întâlnim şi aici
stâlpi sculpaţi din lemn şi arcade trilobate, iar friza ceramică şi butonii
decorativi sunt chiar mai impunătoari decât la casa Lahovary.

”Bufetul de la Șosea„, proiectat de Ion Mincu, și-a păstrat splendoarea detaliilor de-a lungul timpului. Azi găzduieșt

3.Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti (1912)

Deşi titlul institului poartă numele arhitectului care a dat startul stilului
neoromânesc, aceasta a fost proiectată de discipolului acestuita,
Grigore Cerkez. Construită între anii 1912-1927, clădirea conţine
numeroase elemente inspirate din stilul brâncovenesc, cum ar fi loggia
de la etaj de pe faţada principală, motivele ornamentale, arcadele
trilobate sau coloanele sculptate. Portalul spectaculos de pe faţada
principală este inspirat din stilul moldovenesc, dar şi gotic.
 Fațada principală a Universității de Arhitectură ”Ion Mincu” din București.

4.Şcoala Centrală de Fete, Bucureşti (1894)

Proiectată tot de Ion Mincu, clădirea a fost concepută ca un institut de

învăţământ destinat fetelor din Bucureşti. Se află pe strada Icoanei, nr
3-5 şi în prezent găzduieşte Colegiul Naţional „Şcoala Centrală”.

Se remarcă prin curtea interioară dreptunghiulară, gândită ca o incintă

mănăstirească, şi împodobită cu elementele specifice stilul
neoroâmnesc: stâlpi sculptaţi, arcade trilobate, elemente decorative
colorate din ceramică. Ea aminteşte şi de curtea interioară a Bisericii
Stavropoleos, construcţie restaurată tot de Ion Mincu.

Fațada principală a Școlii Centrale de Fete, astăzi.

5. Casa pe Autostrada Soarelui (2019)

Stilul neoromânesc este construit şi astăzi în România. Deşi este

reinterpretat pentru a se potrivi vremurilor mult mai moderne, acesta
încă păstrează elementele care l-au defenit. Acesta este şi exemplul
unei case construite pe Autostrada Soarelui.

Exteriorul este în stil neoromânesc, fără a fi însă  încărcat de detaliile

colorate şi extravagante întâlnite la Casa Lahovary. Este prezentă
prispa cu ale sale coloane şi arcade, soclul înalt ce dă un aspect masiv
casei şi diferite elemente sculptate din lemn. Faptul că este amplasată
în apropierea unei păduri şi unui lac, o aduce și mai aproape de stilul
brâncovenesc, care se lega foarte mult de siturile pe care erau
amplasate construcţiile. La interior, casa este amenajată în stil modern.

O casă în stil neoromânesc de lângă Autostrada Soarelui, cu vedere spre pădure și un lac cu lebede.

Alte clădiri reprezentative care pot fi vizitate şi astăzi:

Vila „Nicolae Minovici”, Bucureşti – arh. Cristofy Cerkez (1905)

Primăria Capitalei, Bucureşti – arh. Petre Antonescu (1910)
 Castelul Cantacuzino, Buşteni – arh. Grigore Cerkez (1911)
Palatul Vama Poştei, actualul sediu IGPR – arh. Statie Ciortan (1926)
Fosta bancă de investiţii Marmorosch Blank – acum hotel, Bucureşti
– arh. Petre Antonescu
Muzeul de Artă Naţională, Bucureşti – arh. Nicolae Ghica Budeşti
(1912-1939)
Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Bucureşti – arh. Nicolae Ghica
Budeşti (1941)

Primăria Munincipiului București, proiect realizat de Petre Antonescu, în 1910.

Cum deosebim stilul neoromânesc de stilul brâncovenesc

Deşi la prima vedere, cele două stiluri par a fi identice, sunt câteva
criterii importante care le deosebesc:

Perioada de apariţie: stilul brâncovenesc s-a dezvoltat la finalul

secolului XVII, ca stil naţional pentru principatul Valahiei. Stilul
neoromânesc apare la sfârşit de secol XIX, acest fiind expresia
identităţii naţionale a noului stat român independent.
Tipuri de clădiri: stilul brâncovenesc se regăseşte preponderent în
arhitectura religioasă, singura care a dăinuit de-a lungul timpului. În
 schimb, stilul neoromânesc este cel mai întâlnit în construcţiile civile,
instituţii publice, vile, conace sau castele. Acesta era iubit de către
populaţia înstărită din perioada respectivă.
Inspiraţie: stilul brâncovenesc combină elemente specifice tradiţiilor
locale bizantine şi otomane, cât şi elemente din arhitectura
tradiţională a Ţării Româneşti. În schimb, stilul neoromânesc
combină elemente specifice stilului brâncovenesc cu cele ale stilului
moldovenesc şi al arhitecturii etnografice din toată ţara, nu doar
zona de sud a României.
Detalii: deşi neoromânescul împrumută detalii decorative de la
brâncovenesc, acesta diferă prin folosirea ceramicii şi a teracotei
colorate pentru a reda motivele ornamentale. De asemenea,
faţadele clădirilor în stil neoromânesc sunt mai puternic decorate
decât cele în stil brâncovenesc. Acoperişul joacă și el un rol
important din punct de vedere estetic. De asemenea, simetria
clădirilor (specifică brâncovenescului) este ruptă de anexe cu aspect
masiv, de turn de apărare.

Foto: Wikipedia, Pinterest

Iunia Buricescu e arhitectă. Îi place să învețe și să se inspire din alte culturi și e pasionată de limbi străine.

ALTE SUBIECTE INTERESANTE

 LIFE

De la noi: cum s-a născut stilul brâncovenesc, cum îl

recunoști și câteva exemple de clădiri emblematice

 Subscribe 

guest Be the First to Comment!

{} [+] 

0 COMMENTS  

ULTIMELE ARTICOLE
LIFE

Hotspot: 11 coffee shop-uri din București cu design cool și

cafea delicioasă (I)
Orice moment e potrivit pentru o pauză de cafea

APARTAMENTE CU 3 CAMERE

Luxul se manifestă prin minimalism, sistem smart-home și

mobilier complet personalizat, într-un apartament din
București
Provocare: câte plăci de marmură de 3 metri poți număra în acest proiect?
DESIGN INTERIOR

Un scenograf a amenajat un studio de 42 metri pătrați

împreună cu proprietarul, cu doar 9.500 euro
El a zugrăvit, el a lucrat riflajul și a pictat peretele din cărămidă

URMĂREȘTE-NE PE:

SECȚIUNI

TURURI DE CASE

PROIECTE DE AMENAJARE

DESIGN INTERIOR

DESIGN EXTERIOR

DIY

SHOPPING

CURĂȚENIE ȘI ORGANIZARE

LIFE

LESS STRESS CU ROWENTA

ECO

UTILE
DESPRE

Povestea noastră

Echipa

Publicitate

Sponsored

Contact

NEWSLETTER

Îndrăgostește-te din nou de inbox-ul tău!

ABONEAZĂ-TE

Toate drepturile rezervate lovedeco.ro 2021