Ce este internetul?

Internetul este o vasta rețea de calculatoare (mau multe calculatoare legate intre
ele), care conectează intre milioane de rețele mai mici din întreagă lume. La rețeaua de Internet
pot fi conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele conectate la internet fac schimb
de informații.

Aceasta rețea uriașă de calculatoare nu este controlata de nici un guvern sau organizație,
nu are un administrator unic. Totuși anumite rețele conectate la Internet sunt controlate de anumite
companii. Inițial rețeaua de calculatoare precursoare a Internetului a fost constituita in ideea de
a-I ajuta pe cercetători si pe cei care lucrau in domeniul educațional sa lucreze mai eficient, in
sensul schimbului de date si al documentației. Nu puține au fost cazurile in care unii cercetători au
muncit ani de zile pentru a afla apoi ca munca lor fusese deja făcută sau ca altcineva era deja intr-
un stadiu mai avansat

In perioada anilor 60 Departamentul de Apărare al Statelor Unite avea nevoie de o rețea de

comunicații care sa reziste in cazul unui atac nuclear. RAND o corporație militara a propus
centralizarea comunicării într-o rețea. Aceasta rețea conținea nodurile capabile sa transmită si sa
primească mesaje. Fiecare nod își avea propria adresa astfel încât mesajul putea fi transmis unui
anumit nod. In anul 1969 Departamentul Apărării pentru proiecte avansate al USA (The Defense
Department’s Advansed Research Projects Agency) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA
a decis sa extindă aceasta rețea.

Rețeaua Internet s-a dezvoltat din aceasta rețea după mai multe transformări si fuzionări cu
alte rețele.

In prezent mediul Internet este constituit din circa 8500 de rețele conectate, aproape 2500
de calculatoare. In fiecare luna milioane de oameni testează Internetul si decid ca este ceea ce le
trebuie. Viitorul Internetului este deosebit de promițător. Programele folosite devin din ce in ce
mai prietenoase si mai ușor de folosit. De asemenea conexiunile se realizează cu viteze din ce in
ce mai mari.

1
 In principiu oricine poate avea acces la Internet. Accesul la rețeaua Internet se poate face
prin intermediul propriului calculator, daca a fost conectat la rețea sau prin intermediul altor
calculatoare conectate la internet. Unele scoli, colegii, universități oferă aceasta posibilitate, la fel
si unii patroni sau unele asociații. Puteți avea acces la internet din sălile special amenajate care se
găsesc peste tot (I-Café) din biblioteci, cafenele etc.

Daca aveți un calculator si un modem puteți sa luați legătura cu un furnizor particular de

servicii Internet sau cu un serviciu on-line pe care sa-l folosiți. In acest caz, conectarea la Internet
este asigurata după stabilirea cu furnizorul de servicii Internet.

Serviciile on-line (CompuServe, America Online, Delphi, Microsoft Network) sunt

companii care dețin propriile rețele si care permit accesul altor persoane la propriile rețele pentru
a le furniza diverse servicii, ca de exemplu știri internaționale, servicii de comerț, etc.

Pentru conectarea la Internet sunt necesare: un ISP (Internet Service Provider – furnizor de
servicii Internet), un software special si un mod de a te conecta la acest provider. Cea mai obișnuită
metoda de a te conecta este folosind un modem cuplat la linia telefonica ori sa ai acces direct la
Internet (adică o linie închiriata). Calculatorul pe care doriți sa va conectați trebuie sa fie cel puțin
un Pentium 166 cu 32 MB RAM. Preferabil un Duron la 750 MH cu 128 MB RAM pentru a rula
animații Flash sau Shockwave. Generalitati despre navigarea cu Internet Explorer

După cum ați aflat, tot ce lucrați in Internet necesita un program pe calculatorul
dumneavoastră, numit program client. In acest caz, clientul este un browser web, iar Internet
Explorer este browser-ul cel mai răspândit in lume. Este simplu de folosit, având multe facilitați,
si este complet integrat in sistemul de operare Windows.

Are de asemenea multe dezavantaje cum ar fi : se blochează des, nu funcționează pe Linux

sau pe alte sisteme de operare , consuma multe resurse , etc. De aceea exista browsere alternative:
Opera si Mozzila Firefox ce pot fi găsite pe Internet. De observat este ca Netscape Navigator nu
prea mai este folosit pe net. Opera si Firefox sunt asemănătoare cu Internet Explorer oferind
capabilități in plus. Fereastra principala a programului conține câteva elemente: bara cu meniuri,
bara cu instrumente, adresa curenta si fereastra in care este vizualizata pagina.

Pentru a vizita un site este suficient sa tastați adresa lui in câmpul „Adress” si sa apăsați
Enter. Același efect are si File – Open ( in fereastra care se deschide scrieți adresa paginii pe care
vreți sa o vizitați si apăsați Enter.

2
 Daca pagina pe care doriți sa o vizitați a mai fost vizitata, ea poate fi vizitata apăsând
săgeata din dreapta câmpului Adress si apoi din lista care apare se executa click pe adresa ei, fără
a o mai scrie din nou. In cele mai multe situații nu va trebui sa folosiți altceva decât butoanele de
pe bara de instrumente. Bara cu instrumente din Internet Explorer conține butoanele cu operațiile
cele mai frecvent utilizate după cum urmează:

Back, forward (înainte, înapoi) – permite trecerea in pagina anterioara respectiv următoarea paginii
curente, din lista celor vizualizate

Stop – permite oprirea încărcării paginii

Refresh – permite reîncărcarea paginii curente (de exemplu in cazul unei blocări)

Home – permite încărcarea paginii de start, care este încărcata automat când este pornit browser-
ul Internet Explorer fără a tasta adresa;

Search – permite căutarea in Internet a paginilor cu un conținut dat

Favorites – deschide dosarul cu paginile favorite

History – permite consultarea unei liste cu ultimele pagini vizitate

Mail – permite accesarea serviciului de E-mail pentru a primi sau transmite mesaje

Print – permite listarea la imprimanta a conținutului unei pagini

3
Ce este o adresa IP ?

IP (Internet Protocol) a fost dezvoltat in anii 1980 si folosește 32 de biți pentru definirea
unei adrese (ex: 192.168.1.1). Adresa IP este alcătuita din 4 câmpuri diferite (delimitate prin
punct), iar in fiecare câmp din cele 4 pot fi alocați 8 biți:

8 biți * 4 câmpuri = 32 biți.

Numărul maxim de adrese IP care pot fi generate: 2^32 ~= 4.2 Miliarde

In anul 2016 se estima ca numărul total de dispozitive conectate la Internet era in jur de
~30 Miliarde, număr care depășește cu mult limita adreselor IP. Pentru asta exista adresele IPv6,
care vin sa întâmpine aceasta problema. Daca ești curios sa citești mai multe despre IPv6, intra
aici.

Cum comunica dispozitivele in Internet cu ajutorul adresei IP?

Pentru a putea comunica, dispozitivele (PC-uri, routere, switch-uri, etc) trebuie sa aibă un
identificator unic. In acest caz este vorba de IP (Internet Protocol). IP-ul este un mod de a
identifica un dispozitiv într-o rețea. El trebuie sa fie unic. Nu pot exista 2 IP-uri la fel in aceeași
rețea.

Exemplu de mai sus este luat din linia de comanda din Windows (cmd) folosind comanda
>ipconfig. Acesta de mai jos este alt exemplu de adresa IP:

10.0.0.1/24, unde /24 reprezintă masca de rețea,

Masca de retea (Subnet Mask) determina dimensiunea rețelei ( adică cate dispozitive se pot afla
in aceeași rețea la un moment dat – 14 – (/28), 126 – (/25), 254 – (/24), 510 – (/23) etc).

Elementele necesare unui end-device pentru a comunica cu succes in Internet:

IP-ul = identifica, in mod unic, un dispozitiv conectat într-o rețea

Masca de Rețea = determina dimensiunea rețelei (ca număr de IP-uri disponibile)

Default Gateway = calea de ieșire din rețea (de obicei spre Internet printr-un Router)

Server DNS = „transforma” un nume (precum google.ro) intr-un IP (ex: 173.23.85.91)

4
Tipuri de adrese IP

Acum hai sa discutam mai in detaliu despre fiecare dintre acestea si vom începe cu adresele
IP. Presupun ca pana aici este clar ca in orice comunicație dintre 2 dispozitive avem nevoie de o
adresa sursa si de o adresa destinație. In acest caz apar cele 2 câmpuri (Source & Destination
Address) care sunt rezervate pentru adresa IP sursa si adresa IP destinație.

De exemplu, in figura 5.5 poți vedea cele 2 rețele A si S. Daca PC-ul din rețeaua A (cu IP-
ul 10.0.0.5) vrea sa comunice cu serverul din rețeaua S (cu IP-ul 192.168.10.8), atunci sursa pentru
fiecare pachet in parte va fi 10.0.0.5, iar destinația 192.168.10.8.

Clase de adrese IP

Fiecare câmp (4 in total) al unei adrese IP poate avea orice valoarea intre 0 – 255 (8
biți/câmp, deci in total 256 de valori; 2^8 = 256). Astfel, adresele IP se împarte in mai multe clase:

Clasa Adresa Adresa IP Start Adresa IP End Prefix Retea

IP
A 1.0.0.0 127.255.255.255 1 – 127
B 128.0.0.0 191.255.255.255 128 – 191
C 192.0.0.0 223.255.255.255 192 – 223
D 224.0.0.0 239.255.255.255 224 – 239
E 240.0.0.0 255.255.255.255 240 – 255

Clasele A, B, C sunt cele folosite in Internet, clasa D fiind rezervata pentru Adresele de tip
Multicast, iar clasa E este o clasa experimentala si nu este folosita.

Adrese IP Publice

IP-urile Publice, după cum le spune si numele, sunt folosite pentru a comunica (tranzita) in
Internet, iar cele Private sunt folosite in Rețelele Locale (LAN), cum ar fi rețeaua noastră de
acasă.

Astfel, IP-urile Private nu vor ajunge niciodată in Internet, deoarece se folosește un procedeu
numit NAT (Network Address Translation) care „transforma” IP-urile Private in IP-uri Publice.

5
Adrese IP Private

Dintre aceste clase se disting următoarele IP-uri PRIVATE:

Clasa Adresa IP Adresa IP Start Adresa IP End Adresa Rețea

A 10.0.0.1 10.255.255.255 10.0.0.0/8
B 172.16.0.1 172.31.255.255 172.16.0.0/12
C 192.168.0.1 192.168.255.255 192.168.0.0/16

NOTA: Restul adreselor IP sunt PUBLICE !

Ce este IPv6?

Este o tehnologie de adresare, similara cu IPv4, dar care oferă un număr mult mai mare de adrese
si mai multe funcționalități.

6
 Căutarea în internet Google
Caracteristicile de bază
Interogarea „şi” se face în mod automat
În mod implicit, Google returnează numai paginile care includ toți termenii de căutare.
Nu este necesar să includeți „AND” între termeni.
Excluderea automată a cuvintelor obișnuite
Google ignoră cuvinte și caractere comune, cum ar fi „și”, „sau”, „în”, etc, precum și
anumite cifre unice și litere singulare, deoarece acestea tind să încetinească căutarea fără a
îmbunătăți rezultatele. Google va indica dacă un cuvânt obișnuit a fost exclus prin afișarea
detaliilor pe pagina cu rezultate sub caseta de căutare.
Capitalizare
Căutările Google nu au sensibilitate la minuscule. De exemplu, căutările pentru "ORAȘ", "Oraș"
și "oraș", toate vor prelua aceleași rezultate.
Spell Checker
Software-ul de verificare a ortografiei Google analizează automat interogarea dvs pentru a vedea
dacă ea nu conține greșeli ortografice.

Operatori

Operatorul + Marcajul „+” înainte de termenul de căutare indică Google să găsească

exact termenul introdus. Acesta poate fi utilizat pentru a căuta cuvinte
comune, de exemplu „un” „de”, considerate esențiale. Spațiul ar trebui să
fie înainte de „ +” dar nu după el.
Operatorul - Plasați „-” înainte de termenul pe care doriți să-l excludeți din rezultatele
căutării. Spațiul ar trebui să fie înainte de „ -” , dar nu după el. Exemplu:
Pentru a găsi pagini web despre hiperbola din literatură, dar nu din
matematică, introduceți: hiperbola –matematica
Operatorul Includeți în "..." (citare dublă) pentru a căuta cuvintele în ordinea exactă.
“”(ghilimele Este util atunci când căutați fraze renumite sau nume proprii.
duble) Exemplu: „Tour Eiffel”
Operatorul OR Pentru a găsi rezultate care includ unul din cei doi termeni de căutare,
sau | adăugați operator OR sau „|” între termeni.
Exemplu: Cambodgia|Filipine

7
 Operatorul Introduceți termenii de căutare, urmați de spațiu și tip „filetype:” format de
filetype: fișier (de ex. pdf).
Exemplu: Algebra filetype:ppt, pentru a cauta prezentare PowerPoint
despre Algebră
Operatorul intitle: Pentru a căuta termeni din titlu paginii, scrieți „intitle:” și cuvintele de
căutare.
Exemplu: intitle:Algebra
Operatorul inurl: Pentru a căuta termeni din link spre pagină, scrieți „inurl:” și cuvintele de
căutare.
Exemplu: inurl:algebra
Motoare de căutare alternative
Unul din neajunsurile esențiale ale Google este stocarea preferințelor utilizatorilor și afișarea
numai a rezultatelor care, cum el crede, se potrivesc utilizatorului. Pentru a vedea toate rezultate
noi, putem folosi „Mod Incognito” în browser: Ctrl+Shift+N in Chrome, Ctrl+Shift+P in Firefox
sau putem utiliza unul din motoare de căutare alternative:
● DuckDuckGo - motor de căutare care protejează confidențialitatea căutătorilor;
● Yandex - motor de căutare din Rusia, care este folosit de 50% de utilizatori din Rusia. În
conformitate cu legea GDPR, Google nu poate căuta eficient obiecte din imagini. În acest caz
poate fi folosit motorul de căutare de la Yandex: https://yandex.com/images/;
● Bing - motor de căutare creat de Microsoft.

Ce este un browser?
Un browser este un program care permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și
alte informații situate pe o pagină din World Wide Web. Totodată, cu ajutorul acestui software se
poate comunica cu furnizorul de informații și chiar și ei între ei. Un browser mai este numit și
navigator Internet, browser web, navigator web sau explorator web.
În momentul de față, cele mai cunoscute navigatoare la nivel mondial sunt: Microsoft Internet
Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software –
Opera, Nintendo DS browser și Flock.

Cum funcționează un browser?

Indiferent de exploratoarele web folosite, acestea expediază solicitările http către server și primesc
de la ele datele care se prelucrează după standardele aprobate (protocol). Faptul că dumneavoastră
puteți citi această informație se datorează tot unui browser pe care ați ales să îl folosiți. Cu alte
cuvinte navigator-ul creează pagina web.
8