Disciplina: MODUL 3 – Tehnologia informației și utilizarea

calculatorului

Elev: RACU ADRIAN - DĂNUȚ

Clasa: An I Șc. Postliceală Cadastru

- REFERAT –

I. MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE

1. Noțiuni de bază pentru documentare și comunicare

 Rețeaua de calculatoare

Este rețeaua care leagă între ele un anumit număr de calculatoare, astfel încât un
calculator poate accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui alt
calculator conectat la aceeași rețea. De obicei este nevoie de măsuri de restricție /
siguranță a accesului.

 Topologii de rețea

Topologia rețelelor este studiul de aranjament sau cartografierea elementelor

(legături, noduri etc.) dintr-o rețea, în special interconexiunile fizice (reale) și logice
(virtuale) dintre noduri.

Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor

rețelei între ele. Ea determină și traseul concret pe care circulă informația în rețea
"de la A la B". Tipuri de topologii:

- topologii fizice - tratează aspectul spațial și organizarea fizică a stațiilor din

rețea și a cablurilor
- topologii de semnal
- topologii logice - se referă la modul în care se realizează comunicarea în
rețea, la modul în care datele circulă între stații

Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei

topologii în detrimentul alteia influențează:
 - tipul de echipament necesar
- caracteristicile necesare ale echipamentului
- posibilitățile de extindere a rețelei
- modul de administrare a rețelei

Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN (Local Area Network) sunt:

o topologia Point-to-Point - Cea mai simplă topologie din această

categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două
terminații (engleză: endpoint). Topologiile de tip switched point-to-point
sunt modelele de bază ale telefoniei obișnuite.
o topologia Magistrală (BUS) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare
de transmisie;
o topologia Ring (inel) - permite ca toate stațiile conectate să aibă
drepturi și funcțiuni egale. Nu necesită o administrare centralizată.
o topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicație, fiind
destinată aplicațiilor în timp real. Este tipul de topologie de rețea în care
fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central, numit hub
sau switch. Această conexiune centralizată permite o conexiune
permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul
pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la
pierderea legăturii cu toată rețeaua.
o Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a
acestor patru tipuri.

 Rețeaua Internet

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte

englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială

unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate
conform protocoalelor (regulilor) de comunicare. Termenul „Internet” nu trebuie
confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din
multele servicii oferite pe Internet.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale

ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele
față de altele.

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din

populația globală nu folosea Internetul.

În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman
de bază.
 Potrivit unui studiu, în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România
a atins nivelul de 31,4% din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori,
iar numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300.

Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a

crescut de la 22% la 47%; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost
54% și 73%.

 Browser-ul

Un navigator sau un browser (numit și navigator Internet, browser web,

navigator web sau explorator web) este o aplicație software (program) ce permite
utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații situate pe o
pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu furnizorul de informații și chiar și
ei între ei. Pe scurt, prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în
web.

Istoria browserelor web:

- 1991 browserul Mosaic.

- 1994 browserul Netscape Navigator
- 1995 browserul Internet Explorer al companiei Microsoft
- 1996 browserul Opera
- 1998 browserul Mozilla Firefox
- 2008 browserul Apple Safari (utilizat de dispozitivele Apple)
- 2008 browserul Google Chrome

Lideri în rândul utilizatorilor sunt browserele Internet Explorer și Google Chrome.

Internet Explorer (prescurtat IE) este un browser web produs și dezvoltat de

compania Microsoft, fiind unul dintre cele mai populare browsere din lume, livrat
odată cu sistemul de operare Windows pe PC sau telefoane inteligente, fiind al
treilea cel mai popular browser din lume. A fost dezvoltat în 11 versiuni majore din
1995 până în prezent, precum și mai multe versiuni pentru platforma Windows Mobile
și Windows Phone. IE fost criticat de mai multe ori pentru lacunele sale în materie de
securitate și performanță.

Google Chrome este un navigator web de tip open source dezvoltat de

compania Google. Este cel mai utilizat browser la momentul actual, având o cotă de
piață de 52.1% din totalul utilizatorilor de internet. Numele navigatorului este derivat
de la interfața grafică. Prima versiune pentru sistemele de operare Microsoft
Windows a apărut pe 2 septembrie 2008.
 Motivul principal care a dus la crearea lui Google Chrome a fost îmbunătățirea
securității, vitezei de acces și stabilității comparativ cu navigatoarele web existente.

Google Chrome își actualizează periodic bazele de protecție pentru două liste
negre: una împotriva înșelătoriei și alta împotriva malware-ului, prin urmare utilizatorii
sunt avertizați atunci când ei fac o încercare de a vizita un site dăunător.

 Adresa personală de Internet

Există calculatoare care sunt legate permanent la Internet, calculatoare ce

aparțin unor instituții, firme, universități etc., care pun la dispozitia "user"-ilor
(clienților) o mare cantitate și diversitate de informație. Acest calculator la care se pot
conecta alte calculatoare prin Internet poartă denumirea de calculator "host"
(gazdă).

Cu câteva milioane de calculatoare host și câteva sute de milioane de user-i,

gestionarea optimă a informațiilor în Internet nu ar mai fi posibilă dacă nu ar exista un
sistem de identificare al calculatoarelor și utilizatorilor individuali. Tocmai din acest
motiv a fost necesar ca fiecărui calculator conectat la Internet să i se aloce o adresă.

Rolul acestei adrese este similar cu cea a adresei unei locuințe, ea ajutând ca
poșta electronică (e-mail) și informațiile să nu se piardă în păienjenișul
interconexiunilor și să ajungă de la un utilizator la altul.

Pentru a se putea repartiza adresele calculatoarelor conectate la Internet, se

utilizează o metodă cunoscută sub numele DNS ( Domain Naming System -
sistemul de numire al domeniilor, introdus în anul 1984 ).

Adresele Internet pot fi reprezentate atât cu ajutorul unui șir de numere

(adrese numerice) cât și cu ajutorul unui șir de litere (adrese literale). Adresele
literale au aceeași semnificație cu cele numerice, primele fiind mai frecvent folosite
deoarece sunt mult mai usor de reținut.

Adresele numerice se mai numesc si adrese IP (Internet Protocol - Protocol

Internet) deoarece cu ajutorul lor calculatoarele se identifică și se interconectează.
Acestea sunt utilizate mai frecvent de către calculatoare și mai puțin de către
utilizatori, deoarece fiind sub forma unui șir de numere, sunt mai greu de memorat.

Adresa IP este adresa de identificare a unui calculator sau a unui device, într-
o rețea TCP / IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol). Rețelele
TCP / IP sunt acele rețele care folosesc protocolul TCP / IP pentru rutarea
(direcționarea) unui mesaj.
 Adresa IP este o adresă numerică unică, de 32 de bits (4 bytes), scrisă ca
patru numere, fiecărui număr corespunzându-i un byte din adresa completă, numere
despărțite între ele printr-un punct pentru o mai ușoară memorare. Aceste numere
pot avea valori cuprinse între 0 si 255.

Această adresă este atribuită unui sistem host (sistem "gazdă"), atunci când
are loc conectarea calculatorului la Internet. De exemplu, grupul de patru numere
193.231.20.1, poate fi o adresă IP.

Scrierea unei adrese IP are forma N.N.N.N, în care N este un număr a cărui
valori poate fi cuprins între 0 si 255.

 Domeniu Internet

Un domeniu Internet este o adresă virtuală. Se poate face o comparație între

această adresă virtuală și adresa non-virtuală: adresa fizică a persoanei fizice
respective sau a companiei (bloc, stradă, oraș, județ, țară) se compară în mediul
online cu adresa Internet. Adresarea pe Internet este mult mai ușoară, mai rapidă și
de multe ori mai utilă.

Un domeniu Internet este o adresă virtuală de forma : denumire.extensie, de

exemplu : domeniulmeu.ro . În acest exemplu ales de domeniu, domeniulmeu este
denumirea domeniului, numele lui, iar .ro este extensia domeniului. Prin urmare un
domeniu Internet este un spațiu definit prin adresa Internet la care poate fi găsit și
are trăsături caracteristice (ex. dimensiune – ceea ce înseamnă volumul de date care
se poate stoca pe acel domeniu, extensia).

Domeniul Internet este utilizat pentru a accesa conținutul găzduit al unui site.
În general extensia domeniului afișează proveniența sa. Domeniile .ro sunt alocate
geografic României, așa cum .bg sunt alocate Bulgariei de exemplu sau .it Italiei, .us
Statelor Unite ale Americii, etc.

Sunt și domenii universale / internaționale, ale căror proveniență geografică nu

poate fi stabilită prin extensie. Exemple de extensii universale ar fi : .com (cea mai
apreciată extensie în întreaga lume), .net , .org , .info , .biz, etc.

Numele de domeniu reprezintă identitatea persoanei fizice sau companiei în

mediul Internet.

 Serviciul de documentare și informare

Funcția de documentare și informare a rețelei internet este asigurată prin

intermediul unui serviciu de informare și documentare. Scopul unui astfel de serviciu
este de a permite utilizatorului să găsească informația dorită fără să cunoască
adresa de internet a informației și calculatorul pe care se găsește. Un astfel de
serviciu se mai numește și serviciu pentru navigarea prin informații și permite unei
persoane să obțină informații care sunt stocate pe un calculator la distanță și să
afișeze aceste informații.

Serviciile de navigare prin informații lucrează interactiv: utilizatorul introduce

cererea, iar serviciul de navigare răspunde obținând o copie a unui subiect specificat,
pe care o afișează automat pe ecranul utilizatorului. Cel mai important serviciu de
informare și documentare este Worl Wide Web.

 World Wide Web

World Wide Web este un mecanism care folosește conceptul hipermedias

pentru a lega o colecție de zeci de milioane de documente cu informații ce sunt
păstrate pe calculator, răspândite în toată lumea. Serviciul WWW, în loc să separe
meniurile de informație, încapsulează opțiunile de meniu direct în text sub forma de
hipertext sau hipermedia. Opțiunea de meniu reprezintă o referință către o resursă de
informație de pe același calculator sau de pe un alt calculator.

Hipertextul. Folosind această metodă, textele evidențiate dintr-un document

reprezintă trimiteri la alte documente care conțin informații suplimentare. Evidențierea
se poate face folosind numere, stiluri diferite de caractere sau culori diferite. Ea
depinde de programul care a creat documentul sau de programul cu care se
vizualizează documentul. Textul evidențiat se numește hiperlegătura.

Hipermedia. Este o extensie a metodei hipertext prin care trimiterile se pot

face și la alte medii de prezentare a informației, cum sunt de exemplu sunetele și
imaginile. În pagina Web pot fi afișate și imagini care au fost salvate în fișiere.
Formatele acceptate sunt fișierele gif și jpeg. Serviciul Web funcționează pe baza
modelului client - server: Serverul este calculatorul pe care se găsesc una sau mai
multe situri Web, iar clientul este calculatorul de pe care se emite cererea de
informații. Pe calculatorul server Web este instalat un program care administrează
documente Web și care le pune la dispoziția clienților Web, și poate să ceară unui
server Web un document atunci când aceștia îl cer. Pe calculatorul client Web este
instalat un program de explorare a zonelor Web, numit browser, care permite
utilizatorului să cerceteze siturile Web și să ceară unui server Web un document.

 Serviciul de transfer FTP

File Transfer Protocol (FTP) este serviciul ce dă posibilitatea utilizatorilor de

a transfera fişiere de la un calculator aflat în Internet (numit remote host) pe
calculatorul local.
 FTP este cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor de la un
calculator la altul, prin intermediul Internetului, indiferent de tipul şi dimensiunea
acestora. Transferul poate fi de două tipuri:

o Upload - fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la

distanţă;
o Downlod - fişierele sunt transferate de pe calculatorul aflat la distanţă
pe cel local;

FTP nu necesită codarea fişierelor înainte de a fi încărcate, aşa cum se întâmplă

în cazul fişierelor din e-mail sau de la grupuri de discuţii.

Este format din :

o FTP server - este instalat de administratorul de reţea pe un calculator

care astfel devine server FTP. Prin FTP server administratorul de
sistem creează conturi FTP şi stabileşte în ce zonă se poate conecta
clientul şi ce poate face în acea zonă.
o FTP client - este instalat pe un alt calculator care astfel devine client
FTP. El deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi
realizează upload sau download în şi din zona permisă.

Mod de funcţionare:

o FTP solicită să se indice calculatorul cu care se doreşte să se schimbe

fişiere.
o Se porneşte programul FTP şi se realizează conectarea la calculatorul
de la distanţă.
o După realizarea conectării, utilizatorul trebuie să introducă numele de
login şi parola.
o După acceptarea de către sistemul de la distanţă a numelui de
conectare şi a parolei, utilizatorul este gata să înceapă transferul
fişierelor.
o FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii, să ia un fişier de
pe staţia locală (cea care a iniţiat transferul) si să-l pună pe staţia de la
distanţă, sau poate să aducă un fişier de pe staţia de la distanţă şi să-l
plaseze apoi pe staţia locală.

FTP se foloseşte atunci când:

o se transferă (upload ) pentru prima dată fişierele unui site la o gazdă

web.
o se înlocuieşte un fişier sau o imagine.
o se încarcă (download ) fişiere de pe un alt calculator pe calculatorul
propriu.
 o se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fişier dintr-un
anumit site.

2. Surse de date pentru documentare și comunicare

 Baze / bănci de date

O bază de date, uneori numită și bancă de date (abreviat BD), reprezintă o

modalitate de stocare a unor informații și date pe un suport extern (un dispozitiv de
stocare), cu posibilitatea extinderii ușoare și a regăsirii rapide a acestora. La prima
vedere sarcina poate părea banală. Totuși, în condițiile în care este vorba de a lucra
cu milioane de elemente, fiecare putând consta din cantități de date care trebuie
accesate simultan prin Internet de către mii de utilizatori răspândiți pe întreg globul; și
în condițiile când disponibilitatea aplicației și datelor trebuie să fie permanentă.

De obicei o bază de date este memorată într-unul sau mai multe fișiere.
Bazele de date sunt manipulate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date.

Cel mai răspândit tip de baze de date este cel relațional, în care datele sunt
memorate în tabele. Pe lânga tabele, o bază de date relațională mai poate conține:
indecși, proceduri stocate, declanșatori, utilizatori și grupuri de utilizatori, tipuri de
date, mecanisme de securitate și de gestiune a tranzacțiilor etc.

Alte tipuri de baze de date sunt modelul ierarhic, modelul orientat pe obiecte
și, mai nou, modelul XML.

 Motoare de căutare

Un motor de căutare este un program apelabil căutător, care accesează

Internetul în mod automat și frecvent și care stochează titlul, cuvinte cheie și, parțial,
chiar conținutul paginilor web într-o bază de date. În momentul în care un utilizator
apelează la un motor de căutare pentru a găsi o informație, o anumită frază sau un
cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date și, în funcție de
anumite criterii de prioritate, va crea și afișa o listă de rezultate (engleză: hit list ).

Orice motor de căutare are trei elemente majore:

o robotul de căutare: (engleză - robot, spider sau web crawler) este un

program care vizitează paginile web, le citește și apoi urmărește
legăturile către alte pagini.

o index sau catalog: unde sunt trecute informațiile despre fiecare pagină
web pe care le găsește robotul (titlul și adresa paginii, cuvinte cheie,
 porțiuni de text din paginile vizitate, legături către alte pagini etc.);
pentru aceasta, robotul utilizează un fișier text (robots.txt) aflat în
rădăcina site-ului care poate permite sau restricționa roboții motoarelor
de căutare să acceseze paginile site-ului.

o software-ul de căutare: care permite căutarea printre multitudinea de

pagini înregistrate în index precum și afișarea rezultatului sub forma
unei liste de legături, în ordinea relevanței.

Cele mai utilizate motoare de căutare sunt și cotele lor de piață sunt:
Google 82,7%
Yahoo! 6,5%
Baidu 4,7%
Bing 3,7%
Ask 0,5%
Aol 0,4%
Excite 0,0%
Wolfram Alpha 0,0%
SoundHound 0,0%

 Portalul

Portalul este un site folosit pe post de uşă de intrare în Internet sau ca punct
de plecare / agregare a multor altor siteuri şi servicii online (de la informaţii utile, chat,
email până la shopping şi linkuri). Un site de web care oferă o gamă largă de servicii
şi resurse, precum email, forum, motoare de căutare şi magazine virtuale.

Un portal de calitate este un portal care se află printre cele mai bune portaluri.
Portalurile de calitate se pot propune după următoarele criterii:

Portalul trebuie să fie:

o Util . Portalurile care sunt despre un subiect restrâns sunt mai puţin folositoare
deoarece se bazează doar pe acel subiect. Un portal de calitate este un portal
ce conţine un domeniu major.
o Atractiv . Estetica portalului trebuie să fie una plăcută. Culorile trebuie să fie
în ton cu conţinutul acestuia, de asemenea trebuie să nu conţină probleme de
formatare. Numărul legăturilor roşii este limitat. Introducerile din articole şi
biografii introduse în portal nu trebuie să depăşească 200 de cuvinte.
o Bine întreţinut . Este actualizat portalul dacă apar evenimente sau fenomene
noi în domeniul acestuia însă acestea nu trebuie să conţină domenii ce se
actualizează pe o perioadă scurtă de timp.
Care este diferenţa dintre un site static şi un portal?
Un site static este alcătuit din pagini statice şi elemente grafice. Este simplist,
se încarcă rapid şi este mai ieftin. Un portal pe de altă parte oferă mult mai multe
opţiuni: motor de căutare, statistici, backend de administrare, forum de discuţii,
formulare online, chat şi alte lucruri care pot anima prezenţa pe web.

3. Comunicarea în timp real

Sistemele de mesagerie instantanee (desemnate şi prin anglicismul chat,

însemnând „sporovăială, taifas, discuţie”) sunt sisteme care asigură schimbul
instantaneu de mesaje de tip text cu una sau chiar mai multe persoane sau
calculatoare deodată, interconectate de obicei prin intermediul Internetului. Contrar
curierului electronic e-mail, acest mijloc de comunicare afişează mesajele aproape
instantaneu, permiţând astfel un dialog interactiv (în scris). Deoarece mesajele de
transmis reprezintă puţine date, chatul este de obicei gratuit şi se practică intensiv cu
viteze mulţumitoare, chiar la depărtări intercontinentale.

Mesageria instantanee necesită un program client care se conectează la un

server de mesagerie instantanee. Spre deosebire de curierul electronic, conversaţiile
au loc instantaneu (aproape în timp real, constrângerile temporale nefiind importante
în aceste sisteme). Majoritatea serviciilor moderne oferă şi un sistem de informare
despre prezenţă, indicând instantaneu şi dacă persoanele din lista personală de
„contacte” sunt conectate la sistem (on-line) şi în plus disponibile pentru chat.

Primele programe de mesagerie instantanee afişau interlocutorului instant

fiecare literă tipărită, iar când anumite caractere erau şterse pentru corectări, şi
aceasta era vizibil în timp real. La programele mai moderne destinatarul vede
mesajul doar după validarea acestuia.

Majoritatea aplicaţiilor de mesagerie instantanee permit adăugarea unui mesaj

de tip statut. Utilizatorii au astfel posibilitatea de a menţiona mai exact cauza unei
indisponibilităţi.

Evoluând, programele de chat au integrat funcţionalităţi audio şi video, prin

utilizarea suplimentară a unei webcam, dar şi alte aplicaţii.

La ora actuală chatul este realizat ori direct pe browser, ori cu ajutorul unui
program sau protocol special cum ar fi de exemplu:

AOL Instant Messenger (AIM)

Google Talk
ICQ (OSCAR)
Internet Relay Chat (IRC)
Jabber (XMPP)
Pichat
 miniChat
Skype
TeamSpeak (TS)
Windows Live Messenger
Yahoo! Messenger
Aplicația WhatsApp

II. Utilizarea soft-urilor specializate în vederea proiectării

sistemelor informatice

Tipuri de date care intervin în procesul de prelucrare a informației (din

Microsoft Access)

În informatică și programare, un tip de date sau pur și simplu tip este o clasificare
ce identifică diferitele tipuri de date, cum ar fi: numere reale, numere întregi sau valori
logice(adevărate sau false), valori posibile pentru acest tip; operațiunile care pot fi
efectuate pentru valorile de acest tip; sensul datelor; și modul în care valorile de
acest tip pot fi stocate.

Tipurile de date sunt utilizate în "sisteme de tip" , care oferă diferite moduri de
definire, implementare și folosire. Diferite sisteme de tip asigură grade diferite de
"siguranță de tip".

Aproape toate limbajele de programare includ în mod explicit noțiunea de tip de

date, totuși diferite limbaje pot folosi o terminologie diferită. Tipurile de date comune
pot include:

 Numere întregi
 Valori logice
 Caractere
 Numere cu virgulă
 Șiruri de caractere alfanumerice
 Operatori care intervin în procesul de prelucrare a informației (din Microsoft
Access)

Instrumente de operare (de căutare în baza de date)