Introducere în Internet

Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in NSFNET.Internetul

este mai mult decit o suma de conecsiuni, desigur nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere
de la o retea militara la una publica si comerciala ne va afecta felul in care gindim despre
informatie si comunicara.

Internetul este o retea vasta de calculatoare care leaga milioane de retele mai mici din
întreaga lume (inter = între, net = retea). Internetul este o modalitate de comunicare a
calculatoarelor.

O retea este un grup de calculatoare si echipamente de calcul conectate pentru a partaja

informatii si resurse. Calculatoarele dintr-un birou, sunt des interconectate pentru a putea
utiliza aceleasi fisiere si imprimante. Toate calculatoarele legate la Internet pot schimba
informatii între ele. Este la fel de usor de comunicat cu un calculator din cealalta parte a lumii
ca si cu unul din aceeasi camera. Înainte de a putea schimba informatii, doua calculatoare de
pe Internet trebuie sa se “gaseasca” reciproc si sa comunice într-un limbaj accesibil
amândoura.

In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de

comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea
comunicatiilor intr-o retea.Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca
mesaje.Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit mesajul putea transmis un anumit nod.
Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced
Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda
aceasta retea .In 1969 primul "Interface Message Processor",predecesorul router-ului de azi a
fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput
sa se extinda.ARPANETUL include citeva servicii care sint si azi foarte importante in
Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol),remote login (TELNET) si E-mail
(electronic mail).In timp ce ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta
tehnologia retelelor locale (LAN).Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul,retea ce
permitea conectarea mai multor calculatoare impreuna.Prima versiune avea teoretic o rata de
transfer de 3 Mbps si mai tirziu 10 Mbps.Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada
ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET.Pentru a putea realiza acest lucru a
fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel TCP-ul
(Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost
impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

Calculatoarele dintr-un birou, sunt des interconectate pentru a putea utiliza aceleaşi fişiere şi
imprimante. Toate calculatoarele legate la Internet pot schimba informaţii între ele. Este la fel
de uşor de comunicat cu un calculator din cealalta parte a lumii ca si cu unul din aceeasi
camera. Înainte de a putea schimba informatii, doua calculatoare de pe Internet trebuie sa se
“gaseasca” reciproc si sa comunice într-un limbaj comun.
Funcţionarea Internetului
Pentru a intelege cum functioneaza Internetul ,trebuie sa intelegeti ca Internetul nu este o
entitate omogena. Intradevar este un mare miracol ca totusi functioneaza. Internetul are o
structura,astfel incit daca vrei sa trimiti un E-mail la calculatorul vecinului mesajul trebuie sa
strabata sute de mile. Mai mult chiar, masinile care sint conectate nu au fost construite sa
comunice direct intre ele. Si totusi Internetul functioneaza.

Structura Internetului

Puntul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP
poate fi comercial sau o scoala sau un colegiu,universitate,etc.Unii utilizatori pot fi conectati
in LAN ,altii pot avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP sau
SLIP..Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai de jos nivel un
ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care
fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.

Routere si TCP/IP

Cum cererea dvs isi gaseste calea catre un site si cum informatia isi gaseste calea,este
determinat de doua lucruri :routerele si protocoalele TCP/IP.Routerele (uneori numite si
gateway) sint asemanatoare cu operatorii telefonici.Ei conecteaza retelele intre ele si au
tabele de rutari pentru a determina cum circula informatia din si spre Internet.Routerele au un
IP pentru fiecare legatura,de exemplu un router care are o conexiune PPP si doua conexiuni
ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri. Secretul care face Internetul sa mearga este protocolul
TCP/IP.IP este componenta care muta pachetele de date catre un nod al retelei catre altul.TCP
este componenta care verifica daca datele au ajuns unde trebuie.IP este un numar unic pentru
fiecare calculator. Exista trei clase de IP-uri.Clasa A foloseste primul numar pentru a
identifica reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica calculatorul.Clasa B foloseste
primele doua numere pentru a identifica reteaua si ultimile doua numere pentru a identifica
calculatorul.Clasa C (cele mai des folosit) foloseste primele 3 numere pentru a identifica
reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica calculatorul.Clasa IP-ului este strins legata
de numarul de calculatoare din retea.Dar pentru ca este mai usor de tinut minte un nume decit
un numar Internetul foloseste si un Domain Name.Daca routerul este operatorul pe Internet
,atunci Domain Name Service (DNS) este cartea de telefon.Astfel puteti sa-mi trimiteti un e-
mail folosind numele si IP-ul popesculauragrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu
popesculauragrupa54@yahoo.com

SLIP and PPP

Cele mai folosite metode de a te conecta la Internet folosind un modem sint Serial Line
Interface Protocol (SLIP) si Poit to Point Protocol (PPP).Daca ISP-ul permite folosirea SLIP
si PPP alegeti PPP pentru ca este mai rapid si ma sigur.SLIP nu face corectie dar este mai
usor de configurat decit conexiunea PPP.Pentru a folosi una din aceste metode de acces ,ISP
trebuie sa va ofere acest serviciu.De asemenea trebuie sa aveti un software care suporta
SPLIP/PPP.
Serverele de pe Internet sunt (în general) specializate pe diverse servicii.

Există servere care stochează milioane de fişiere pe care le pun la dispozitia clienţilor. În
general aceste servere sunt la rândul lor specializate pe domenii. Astfel există servere care
furnizează informaţii ştiinţifice, presa, documente şi informaţii oficiale, jocuri, publicitate,
divertisment, programe TV etc. Pentru a uşura cautarea informaţiilor, aceste date sunt
ordonate, clasate, sortate în diverse cataloage.

Navigare pe Internet = parcurgerea mai multor servere cu ajutorul trimiterilor unui server
catre alt server în vederea obţinerii unor informaţii.

Serverele din Internet sunt interconectate. Se poate naviga pe Internet luni întregi fără a trece
de doua ori prin acelasi punct, adica serverele sunt interconectate printr-o multitudine de
legaturi.

Serverele de pe Internet sunt (în general) specializate pe diverse servicii.

Exista servere care stocheaza milioane de fisiere pe care le pun la dispozitia clientilor. În
general aceste servere sunt la rândul lor specializate pe domenii. Astfel exista servere care
furnizeaza informatii stiintifice, presa, documente si informatii oficiale, jocuri, publicitate,
divertisment, programe TV etc. Pentru a usura cautarea informatiilor, aceste date sunt
ordonate, clasate, sortate în diverse cataloage. Pentru a întelege mai usor modul de organizare
a informatiilor, sa luam exemplul unui server specializat în furnizarea presei. Pe el pot fi
gasite ziare, reviste, periodice, etc. Ziarele pot fi clasificate în functie de regiunea geografica
în care apar. În cadrul fiecarei regiuni, informatiile pot fi ordonate dupa data aparitiei
ziarului. Revistele pot fi sortate în functie de tematica revistei în reviste de sport, cinema,
politica, etc. Aceste organizari ale informatiilor în cadrul serverului depind exclusiv de
organizatia care detine serverul.

În schema de mai sus (care este fictiva, dar utila), serverele sunt reprezentate prin
dreptunghiuri. Se poate vedea ca un server poate contine informatie propriu-zisa cum este
serverul România Libera sau poate contine trimiteri” la alte servere pe care se gaseste
informatie din aceeasi categorie sau categorii asemanatoare. Parcurgerea mai multor servere
cu ajutorul trimiterilor unui server catre alt server în vederea obtinerii unor informatii poarta
numele de navigare pe Internet.
Serverele din Internet sunt astfel legate unele de altele. Se poate naviga pe Internet luni
întregi fara a trece de doua ori prin acelasi punct. Aceasta nu înseamna însa ca serverele sunt
înlantuite într-un lung sir, dimpotriva, ele sunt interconectate printr-o multitudine de legaturi.
Daca ar putea fi privit de undeva din exterior Internetul al arata cam asa:

Fiecare casuta ar avea în interior tot o structura de acest tip. Se poate usor trage concluzia ca
Internetul nu este decât o imensa dezordine de calculatoare interconectate prin linii
telefonice, cabluri coaxiale, fibre optice, radio digital, sateliti si alte legaturi.

Înainte de a schimba informatii, doua calculatoare de pe Internet trebuie sa se gaseasca

reciproc si sa comunice într-un limbaj accesibil amândoura.

Pentru a se putea localiza, calculatoarele de pe Internet au adrese unice numite adrese IP

(Internet Protocol). Aceste adrese iau forma unor numere. Retinerea acestor numere este
greoaie, de aceea s-a recurs si la o denumire a calculatoarelor cu nume (nume de domenii)
mult mai usor de retinut de catre oameni. Aceste nume sunt caracteristice serverelor. Toate
numele serverelor respecta anumite caracteristici. Vom explica în continuare pe un exemplu
fictiv cum anume trebuie citit” un astfel de nume.

Pentru a se putea localiza, calculatoarele de pe Internet au adrese unice numite adrese IP

(Internet Protocol). Aceste adrese iau forma unor numere. Reţinerea acestor numere este
greoaie, de aceea s-a recurs şi la o denumire a calculatoarelor cu nume (nume de domenii)
mult mai uşor de reţinut de către oameni. Aceste nume sunt caracteristice serverelor. Toate
numele serverelor respectă anumite caracteristici. Vom explica în continuare pe un exemplu
fictiv cum anume trebuie citit” un astfel de nume.

RomaniaLibera.ziare.presa.ro

presa este numele domeniului general, ziare este numele unui subdomeniu al domeniului
presa, RomaniaLibera este un subdomeniu al subdomeniului ziare, iar ro este codul ţării în
care este localizat serverul. Cele mai multe ţări au propriul lor cod de ţara (coincide cu codul
din circulatia rutiera) astfel it pentru Italia, fr pentru Franţa, etc. Există o listă de coduri
pentru organizaţiile găsite pe Web, în afara codurilor de tară:
com – organizaţie comercială

org – organizaţie non-profit

gov – corp guvernamental

edu – instituţie de învăţământ

O astfel de adresa este furnizată unui browser de Internet, care localizează serverul şi din acel
moment începe navigarea pe Internet.

Web este pe departe cel mai utilizat serviciu al Internetului. Informaţiile ce se găsesc pe Web
se numesc pagini Web. O colecţie de pagini Web care aparţine unei persoane sau organizaţii
se numeşte site Web.

Exista şi alte servicii oferite de serverele pe Internet transfer de fişiere, poştă electronică,
liste de discuţii, mesagerie rapidă, mesagerie SMS, chat (discuţii în timp real), telecomanda
prin reţea a calculatorului şi altele.

1.2. Legatura la Internet

Pentru a avea acces la Internet, aveti nevoie de un calculator si o legatura la Internet. În
general, de pe orice calculator este posibil accesul; calculatoarele mai lente vor afisa mai lent
paginile cu multe imagini, dar nu pentru ca datele ar veni mai lent de pe Internet, ci pentru ca
procesorul prelucreaza mai lent informatia grafica.

În general, legatura la Internet se concretizeaza printr-un modem si o legatura telefonica

obisnuita, de voce. Acesta are avantajul ca legatura telefonica exista deja preinstalata (pentru
telefon), dezavantajul fiind ca timpul în care sunteti conectat la Internet se adauga facturii
telefonice, operatorul de telefonie (ex. RomTeleCom) taxând acest timp ca si o convorbire
locala standard de voce, pe minut.

Modemul (Modulator-DEModulator) este un dispozitiv ce permite transmiterea informatiilor

între calculatoare aflate la distante mari, folosind fie reteaua publica de telefonie, fie linii
speciale, prin conversia semnalului digital (folosit de calculator) în semnal analogic (folosit
de telefonie). Legatura dintre calculatoare se stabileste numai daca fiecare dintre ele este
echipat cu un modem.

O alta modalitate populara de a va conecta calculatorul la Internet este prin modem de cablu
(modem CATV). Aceste modemuri permit accesarea Internetului prin intermediul retelei de
televiziune prin cablu; puteti accesa Internetul în acelasi timp cu vizionarea emisiunilor TV,
pe acelasi cablu. Avantajul major consta în viteza crescuta fata de linia telefonica si evitarea
încarcarii platei telefonice.
Exista si alte modalitati de conectare la Internet – prin linie telefonica închiriata, prin radio,
prin cablu coaxial, fibra optica etc.

ISP (Internet Service Provider) este furnizorul dvs. de Internet, adica firma/organizatia prin
care calculatorul dvs. Se conecteaza la Internet (cum ar fi DNT, RDS, Astral Telecom si
altele).

Noi vom accesa Internetul prin intermediul calculatorului. Exista, în schimb, diferite
dispozitive dedicate accesarii Internetului, de exemplu televizoare care pot afisa informatii de
pe Internet prin intermediul cablului de televiziune de la operatorul de cablu.

Exista doua tipuri principale de calculatoare pe Internet. Cele care memoreaza, sorteaza si
distribuie informatii se numesc gazde sau servere. Cele care au acces la aceste informatii si
le folosesc, asa cum este un calculatorul personal dintr-o sala de curs, sau cel de acasa se
numesc clienti.

Un calculator server serveste un calculator client asa cum un vânzator serveste un client.
Serverele sunt calculatoare speciale, care la solicitarea clientului efectueaza diferite servicii.
Aceste servicii pot fi furnizarea unor informatii si/sau efectuarea unor operatii.

Pentru a avea acces la Internet, sunt necesare:

- un calculator

- o legatura la Internet.

În general, de pe orice calculator este posibil accesul; calculatoarele mai lente vor afisa mai
lent paginile cu multe imagini, dar nu pentru ca datele ar veni mai lent de pe Internet, ci
pentru ca procesorul prelucreaza mai lent informatia grafica.

În general, legatura la Internet se concretizeaza printr-un modem si o legatura telefonica

obisnuită, de voce. Acesta are avantajul ca legatura telefonica există deja preinstalata (pentru
telefon), dezavantajul fiind ca timpul în care sunteti conectat la Internet se adauga facturii
telefonice, operatorul de telefonie (ex. RomTeleCom) taxând acest timp ca si o convorbire
locala standard de voce, pe minut.

Modemul (Modulator-DEModulator) = un dispozitiv ce permite transmiterea informatiilor

între calculatoare aflate la distanţe mari, folosind fie reţeaua publică de telefonie, fie linii
speciale, prin conversia semnalului digital (folosit de calculator) în semnal analogic (folosit
de telefonie). Legatura dintre calculatoare se stabileşte numai dacă fiecare dintre ele este
echipat cu un modem.
Există şi alte modalităţi de conectare la Internet – prin linie telefonica închiriata, prin radio,
prin cablu coaxial, fibra optica, cablu TV etc.

ISP (Internet Service Provider) = furnizorul de Internet, adica firma/organizatia prin care
calculatorul dvs. se conecteaza la Internet (cum ar fi DNT, RDS, Astral Telecom si altele).

Există doua tipuri principale de calculatoare pe Internet:

o gazde sau servere – cele care memorează, sortează şi distribuie informaţii

o clienţi – cele care au acces la aceste informatii şi le folosesc, aşa cum este un
calculatorul personal.

Serverele sunt calculatoare speciale, care la solicitarea clientului efectuează diferite servicii.
Aceste servicii pot fi furnizarea unor informaţii şi/sau efectuarea unor operaţii.

Cum sa ma conectez

Modemuri, Legaturi Directe, si conectare la Internet

Pentru a te conecta la Internet sint necesare doua lucruri:un ISP si un mod de a te conecta la
acest provider.Cea mai comuna metoda de a te concta este folosind un modem cuplat la linia
telefonica ori sa ai acces direct la Internet.

Conectarea la Internet folosind un modem

Cea mai comuna metoda de a te conecta la Internet este folosirea unui modem legat la o linie
telefonica.Modemul (MOdulator/DEModulator) este necesar pentru a converti semnalele
digitale din calculator in semnale analogice pentru a putea fi transmise pe o linie telefonica
obisnuita,si invers.Modemurile sint disponibile in versiune externa si in versiune
interna.Modemurile externe au propria carcasa,sursa de tensiune separata si se conecteaza cu
calculatorul prin cablu serial.Modemurile interne se conecteaza la un slot in calculator si
folosesc sursa calculatorului.Alegrea modemului tine mai mult de gust decit de
performanta.Modemurile interne sint mai ieftine decit cele externe.Modemurile externe au un
display care furnizeaza diverse informatii si pot fi miscate usor la alt calculator

HS High Speed. This light means that your modem is ready to use its highest speed.

AA Auto Answer. If this light is on, it means that your modem is ready to answer the phone.
CD Carrier Detect. This means that your modem is connected to another modem.

OH Off Hook. This light comes on when your modem connects to your phone line to dial out.

RD Receive Data. This means that your modem is receiving data from the other modem.

SD or TD Send Data or Transmit Data. This light indicates that your modem is sending data.

TR Data Transmission Ready. This light comes on when your modem is ready to transmit
data.

MR Modem Ready/Test Mode. This light comes on when you turn on your modem, or when
it drops its speed to a lower setting.

Despre WWW

World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW,W3,sau simplu Web) a facut ca accesul
pe Internet la o informatie pentru o persoana obisnuita sa fie mult mai usor.WWW-ul este
serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult in ultimii ani(si care este si cel mai
utilizat,vezi tabelul).Pe Web poti gasi informatii privitoare la o reteta culinara sau cum sa-ti
faci o bomba termonucleara,practic toate cunostintele omenirii sint adunate acolo.

Service Name Port Packet Count % Pkts Byte Count % Bytes

WWW 80 12694282100 21.443 3518742182400 26.250

Other 999 11702491800 19.767 2441774711050 18.216TCP/UDP ports

FTP 20 8301694400 14.023 2886742144950 21.535

NNTP 119 480677470 8.119 1160496874800 8.657

Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet .Este facut din
documente,imagine,sunete si link-uri catre alte documente sau servere .Un document Web
poate contine si linkuri catre alte servicii cum ar fi FTP,Gopher,Archie,Telnet,etc.un mod mai
bun de a privi Internetul este sa-l vezi interactiv,sa aiba o interfata grafica,sa fie usor de
folosit.Poti cauta informatii despre orice subiect,de la gatitul prajiturilor pina la ....Poti afla
informatii despre ultimile cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul
preferat.Mai mult chiar,pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri
speciale,doar un simplu click pentru a accessa informatia respectiva.

Cum a aparut WWW-ul a aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for
Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru distribuirea
informatiilor in domeniul fizicii pe Internet,protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

HTTP
Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe diferite tipuri de calculatoare
este HyperText Transfer Protocol (HTTP).HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite
comunicarea pe Internet.Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu ar sti daca informatia
care a venit este HTML sau un document,un program sau un mediu VRML.

Una din cele mai raspindite surse

de comunicare directa prin Internet este chatul

Una din utilizarile cele mai practice si directe ale comunicarii prin Internet ete chatul ( a
disscuta in traducere din engleza). Formele pe care le imbraca acest tip de comunicare sunt
diverse. Del la simple programe care include linii de text pina la transmisii de sunet si video
in timp real cu posibilitatea de video conferinta. Forma de elaborare si raspindire este diversa:
ca programe gratuite sau inglobate in sisteme de operare (ex. programele Netmeeting si Chat
incluse in Microsoft Windows)

Sau sisteme dedicate cu circuit limitat fabricate la comanda (sisteme de comunicatii bancare,
militare etc.). In continuare voi descrie mai amanuntit cea mai raspindita resursa din acest
domeniu si anume I.R.C –ul.

Ce este I.R.C-ul Despre WWW

World Wide Web (cunoscut si sub numele de WWW,W3,sau simplu Web) a facut ca accesul
pe Internet la o informatie pentru o persoana obisnuita sa fie mult mai usor.WWW-ul este
serviciul Internet care s-a dezvoltat cel mai mult in ultimii ani(si care este si cel mai
utilizat,vezi tabelul).Pe Web poti gasi informatii privitoare la o reteta culinara sau cum sa-ti
faci o bomba termonucleara,practic toate cunostintele omenirii sint adunate acolo.

Service Name Port Packet Count % Pkts Byte Count % Bytes

WWW 80 12694282100 21.443 3518742182400 26.250

Other 999 11702491800 19.767 2441774711050 18.216TCP/UDP ports

FTP 20 8301694400 14.023 2886742144950 21.535

NNTP 119 480677470 8.119 1160496874800 8.657

Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet .Este facut din
documente,imagine,sunete si link-uri catre alte documente sau servere .Un document Web
poate contine si linkuri catre alte servicii cum ar fi FTP,Gopher,Archie,Telnet,etc.un mod mai
bun de a privi Internetul este sa-l vezi interactiv,sa aiba o interfata grafica,sa fie usor de
folosit.Poti cauta informatii despre orice subiect,de la gatitul prajiturilor pina la ....Poti afla
informatii despre ultimile cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul
preferat.Mai mult chiar,pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri
speciale,doar un simplu click pentru a accessa informatia respectiva.

Cum a aparut WWW-ul a aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for
Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru distribuirea
informatiilor in domeniul fizicii pe Internet,protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

HTTP

Cel mai important motiv pentru care WWW poate functiona pe diferite tipuri de calculatoare
este HyperText Transfer Protocol (HTTP).HTTP-ul este setul standard de comenzi ce permite
comunicarea pe Internet.Fara HTTP browserul pe care il folosesti nu ar sti daca informatia
care a venit este HTML sau un document,un program sau un mediu VRML.

Definitia I.R.C-ului

IRC-ul (Internet Relay Chat) este unul din cele mai utilizate resurse din Internet. Binenteles si
Web-ul si E-Mail-ul sunt folositoare dar cand vine vorba de o comunicare in timp real intre
doua sau mai multe persoane, IRC le depaseste cu mult pe toate. IRC da viata Internet-ului!!

Elaborat in forme diverse el se poate gasi ca versiune de baza la adresa: WWW.MiIrc.com si

poate fi copiat gratuit. Folosind programe dedicate IRC-ului puteti face schimb de mesaje in
timp real intre 2 sau mai multe persoane din lumea intreaga. Cateva dintre aceste programe
sunt: mIRC (WIN95/98/NT),Pirch, Virc, Ircle, BitchX...In realitate nu conteaza ce program
folositi pentru ca toate se leaga la aceeasi retea de IRC. Cand sunteti intr-o sesiune de chat
puteti trimite mesaje tastandu-le la tastatura ca pe urma ele sa fie transmise instantaneu
celorlati participanti.

Odata intrati pe IRC veti intalni multi oameni. Dar fiti prudenti si nu sariti sa stati de vorba cu
toata lumea, pentru ca nu toti spun lucruri interesante. Atentie in caz ca sunteti incepator veti
putea sa va pierdeti foarte foarte repede in acest mediu daca nu stiti un minim de comenzi de
baza inainte de a intra pe IRC. Pana la urma urmei s-ar putea sa nici nu mai stiti sa iesiti din
retea ;-)

De aceea va recomandam sa va documentati inainte. Nu va faceti probleme ca puteti gasi pe

Internet o multitudine de informatii incapand chiar de la acesta pagina.

Cum sa folostiti IRC-ul

Intrand in contact cu foarte multi utilizatori veti avea ocazia sa va intemeiati pritetenii. Au
fost cazuri cand au fost destramate casnicii din cauza IRC-ului. In realitate unii au devenit asa
de dependenti de IRC incat li s-a dedicat un newsgroup alt.irc.recover. Valoarea IRC-ului
pentru dumneavoastra este in functie de cum il utilizati. Va poate tine o firma in picioare, tine
legatura dintre membrii unei familii tinand-o unita sau de ce nu, scutiti incarcarea facturii de
telefon.O faima internatinala a castigat-o IRC-ul in timpul razboiului din Golf in 1991, cand
prin intermediul Internet-ului s-au trimis rapoarte live din Irak. Dupa cum ati vazut pana
acum IRC-ul este o metoda ideala pentru a schimba informatii intre persoane din lumea
intreaga. O mare utilitate avand-o canalele de service unde puteti primi informatii in timp real
legate de problemele dumneavoastre.

Sa pornim la drum!

Spre diferenta de surfing-ul pe Web, unde un incepator poate sa-si dea seama destul de
repede de modul de utilizare, IRC-ul s-ar putea sa vi se para destul de "greoi". Dar nu va
faceti probleme, dupa ce acumulati un minim de cumostinte va devenii distractiv si usor de
utilizat. La fel ca si pe Web, unde aveti nevoie de un browser pentru a putea naviga pe
Internet, si aici aveti nevoie de un program pentru IRC pentru a va putea conecta la un IRC
server. Nu va faceti probleme aceste programe se pot gasi in internet sau chiar pe acest site.
Odata procurat programul va puteti conecta la un server, si incepe sa vorbiti. Veti avea nevoie
sa va alegeti un nick (porecla). Acest nick va va reprezenta pe IRC si va va deosebi de cailalti
utilizatori. Cu timpul veti fi recunoscut de prieteni dupa nick, chiar si cautat dupa acesta. Asa
ca alegeti-va cu grija nick-ul pentru ca acesta va reprezenta persoana dumneavoastra pe IRC.
Va puteti schimba nick-ul cu comanda /nick nume

Gasirea unui canal de discutii.

Nu este cu nimic deosebit ca sa gasiti pe IRC sute, mii, chiar zeci de mii de canale. Putine
dintre ele sunt permanente, restu "vin si pleaca". De obicei numele canalului reflecta natura
discutiilor ce au loc in el. Multe canale eu chiar si un topic. Numele canalelor se tinde a
ramane neschimbat pe cand topicul nu. De exemplu pe canalul #romania poate si dat ca si
topic "Haide Dinamo!!!!!:))))" pe cand in alta zi "Cine vrea in NATO?"

Veti observa ca numele canalelor incep cu #exemplu: #romania. Daca va hotarati sa va

"alaturati" acestui canal tastati /join #romania si sunteti intrat. Tastati niste urale de bun venit
si incercati sa va "infigeti" intr-o discutie.La inceput s-ar putea sa va simtiti singur, dar cu
timpul se rezolva. Ar fi foarte interesant daca s-ar putea sa obtineti o lista cu canalele unde
exista numai veselie si voie buna, dar nu se poate. In schimb puteti sa obtineti o lista cu toate
canalele inpreuna cu numarul de utilizatori din fiecare canal si topicul canalului. Pentru
aceasta tastati /list. Topicul canalelor este fixat de cei care creaza sau modereaza canalul. Ei
se numesc operatori sau pe scurt "op". Pe canal puteti schimba idei,pareri si tot felul de
informatii cu diferite persoane. De exemplu unele firme organizeaza sesiuni de IRC in care
cumparatorii pot discuta cu reprezentatii acelei companii despre un produs sau alt fel de
subiecte.

Pe IRC pot participa mai multi oameni la o discutie intr-un canal sau chiar in mai multe
canale. Nu exista limite in acest domeniu. Singura limita este viteza de tastare a
dumneavoastra. IRC-ul va fi distractiv si poate constitui o sursa de inspiratie pentru
dumneavoastra.

Conversatii private.

In timpul unor conversatii pe canalul principal puteti purta o discutie in particular cu cineva.
De exemplu in timp ce vorbiti pe canalul #romania cu un user "gica" veti putea avea o
discutie in particular cu "gigel". In timp ce dialogul cu "gica" il poate urmari toata lumea,
discutia cu "gigel" se va pastra la "secret", nimeni nu poate interfera cu aceasta. Pentru
aceasta daca doriti sa-i scrieti in particular lui "gigel" tastati /msg gigel ce-ai zice sa purtam o
mica discutie "in private". In acest moment se va deschide o noua fereastra in care va aparea
doar conversatia intre dumneavoastra si gigel. Discutiile in particular sunt foarte raspandite in
IRC si usor de folosit. IRC-ul poate fi folosit si la scutirea facturilor de telefon, pentru a purta
conferinte, ne mai vorbind de faptul de a va face prieteni noi sau de a va exersa cunostintele
intr-o limba straina. De exemplu daca dumneavoastra va aflati in Arad si aveti prieteni plecati
in Brasov, Berlin, Boston si Oslo, va puteti crea un canal separat dedicat numai
dumneavoastra in care sa va intalniti la date prestabilite. Puteti seta o lista /notify pentru ca
programul sa va anunte imediat ce un prieten al dumneavoastra se conecteaza, ca pe urma sa-l
puteti /invite.

Comenzi

Toate comenzile incep cu caracterul "/"

/nick - prin aceasta comanda se poate alege numele de pe irc.

/list -se listeaza canalele disponibile pe server.

/join #nume_canal - se intra pe un canal deja format sau se creaza unul nou.

/topic mesaj - in caz in care acest lucru este permis se poate schimba topic-ul canalului.

2. Introducere World Wide Web

2.1. Ce este World Wide Web?
Cum am mai spus, World Wide Web (în traducere directa, Retea globala”), WWW, sau
simplu Web, este, cum sugereaza si numele, o retea globala de calculatoare, calculatoare care
comunica între ele printr-un protocol de retea numit HTTP (HyperText Transfer Protocol).
Nu va bateti capul cu protocolul de retea, important este ca atunci când auziti HTTP, sa stiti
ca are de-a face cu Web-ul.

2.1.1. Web-ul este un sistem hipertext

Ce text?

Modul de prezentare a unei pagini Web este similar unui fisier Help de Windows, unde, daca
dati clic pe un cuvânt-cheie activ, va apare alta pagina de Help. Si pe Web, puteti sa cititi o
pagina care contine cuvinte cheie, iar daca doriti sa aflati mai multe despre un subiect anume,
puteti da clic pe un cuvânt-cheie asociat si vi se afiseaza o noua pagina, despre subiectul
respectiv. Acestea sunt informatii structurate în sistem hipertext.

2.1.2. Web-ul este distribuit

Cui?

Daca aveti, sa zicem, o enciclopedie despre animale, în format Help pentru Windows, aceasta
ocupa mult spatiu pe harddisc. Mai ales daca are si imagini sau sunete incluse. Este costisitor,
în special daca trebuie sa si dati bani pe enciclopedia respectiva.

Imaginati-va ca aceasta enciclopedie ar fi împartita în capitole, si fiecare capitol s-ar tine pe

alt calculator, conectat la uriasa retea Internet. Când dumneavoastra ati da clic pe un cuvânt
cheie, de exemplu tigru”, calculatorul dvs. ar sti pe care calculator din Internet se tine
capitolul pentru litera T”, ar copia prin retea capitolul respectiv si vi l-ar afisa pe ecran. Iar
daca ati avea acces la mii de enciclopedii, despre toate temele imaginabile, deja Internetul ar
fi mai valoros decât propriul dvs. calculator si toate programele instalate pe el. Este vorba de
informatie, mai multa informatie decât puteti citi în mai multe vieti; informatie în care va
puteti pierde usor. Informatia este distribuita în retea, pe mai multe calculatoare, fiecare
tinând o mica parte din ea, si facând-o disponibila pentru toti ceilalti.

2.1.3. Web-ul este usor de navigat”

Navigat?

Cum am mai spus, Web-ul este o mare de informatie, si va puteti pierde usor navigând prin
ea. La începuturi, World Wide Web era într-adevar un sistem hipertext, adica paginile de
Web contineau exclusiv text, în care unele cuvinte sau propozitii erau active (când dadeati
clic pe ele, navigati la o alta pagina). Cu evoluarea Web-ului, au aparut si alte tipuri de
informatii – imagini, sunete, animatii, chiar clipuri video. Paginile au devenit mult mai
atractive, mai colorate, si sunt mult mai usor de navigat. Daca va place o imagine sau un
subiect, si daca este activ, puteti da usor clic pe el, si ati si ajuns pe pagina care e legata de
imaginea sau subiectul respectiv. Ati navigat” la pagina respectiva.

2.1.4. Web-ul este inter-platforma

Si ce daca?

Aveti un supercalculator Cray ultimul racnet sau vreti sa va dati” pe Internet cu Deep Blue
(stiti dvs., supercalculatorul IBM care l-a batut pe Gary Kasparov la sah)? Sau va ajung
economiile doar pentru un 286? Sau poate aveti un MacIntosh? Nu conteaza! Orice pagina de
Web se poate vizualiza si arata la fel (sau aproximativ, ma rog) pe oricare dintre acestea.
Indiferent daca aveti monitor color cu plasma si cu brizbrizuri, cu diagonala de doi metri, sau
e ecranul alb-negru de 15 centimetri al unui laptop amarât, pagina se poate vizualiza, fara sa
fie nevoie sa se schimbe ceva pe calculatorul care tine capitolul cu T” (cautam tigrul, va mai
amintiti?) Inter-platforma înseamna ca puteti accesa informatii de pe Web la fel de bine de pe
orice tip de calculator cu orice sistem de operare si cu orice monitor. Daca aveti un browser
(cum ar fi Netscape sau Internet Explorer), si sunteti conectat la Internet, totul se rezolva si
viata e mai frumoasa.

2.1.5. Web-ul este dinamic

Adica se schimba des?

Un document pe Web este mult mai usor de schimbat decât daca ar fi pe hârtie. Si e mult mai
ieftin! Nu aveti nevoie de hârtie, cerneala si alte minuni ale tehnologiei tiparului. Sunteti
responsabil de pagina Web a unei firme care produce rulmenti? Are adresa www.rulmenti.ro?
Seful v-a rugat (...) sa schimbati pagina despre produsul MegaRulment”, pentru ca în loc de
varianta cu zece bile, acum se produce cu unsprezece bile? (poate spera sa va strice sfârsitul
de saptamâna). Nici o problema! Trebuie doar sa schimbati o singura cifra într-un fisier pe
serverul firmei – cinci minute – si oricine va viziteaza” pagina va citi informatiile corecte
despre MegaRulment. Mii de pagini Web se nasc” si mor” în fiecare minut, sa nu mai vorbim
de cele care numai se modifica. Aceasta caracteristica dinamica a Web-ului face ca
informatiile sa fie proaspete, în consecinta valoroase.

2.1.6. Web-ul este interactiv

Da? Cu cine?

Prin faptul ca dumneavoastra va alegeti legaturile pe care browserul dumneavoastra sa le

urmeze – adica navigati prin pagini pe care le alegeti dvs. din multitudinea paginilor
existente – Web-ul apare în functie de dorintele dvs., vedeti paginile pe care le doriti dvs.
Aceasta este interactivitate între dvs. si Web. Radioul este putin interactiv, prin faptul ca
influentati ce doriti sa auziti la un post doar telefonând la post si spunându-va parerea
realizatorului emisiunii. Nu intram în detalii...

Mai mult, puteti trimite informatie înapoi la server, prin formulare electronice, puteti sa va
jucati prin intermediul programelor Java, sau puteti sa va plimbati prin lumi virtuale 3D.
Puteti chiar interactiona cu alti surferi” de Web.

2.2. Cum functioneaza Web-ul?

Paginile Web sunt continute în fisiere pe un calculator server. Un astfel de server este, de
exemplu, www.yahoo.com, sau www.ccicj.ro. Calculatoarele care acceseaza paginile Web
sunt clienti. De fapt, pe clienti ruleaza programe dedicate vizualizarii paginilor Web, numite
browsere Web (cele mai populare fiind Netscape, Internet Explorer, si, mai nou, Opera), si
acestia acceseaza si afiseaza pagina Web pe calculatorul local.

2.2.1. Cum acceseaza si afiseaza browserul o pagina?

Browserul de pe client se conecteaza la server (de exemplu www.utcluj.ro), si, prin

protocolul HTTP, îi transmite o cerere de tip adresa de pagina, de exemplu
http://www.utcluj.ro/general/edu_ro.html.

Serverul citeste fisierul (sau fisierele) aferent de pe disc si îl trimite clientului prin
protocolul HTTP, prin retea.

Clientul – browserul de fapt – citeste fisierul primit si îl interpreteaza, apoi afiseaza

pagina Web. Un fisier HTML ( HyperText Markup Language”) contine, de fapt, pe lânga
textul de afisat, si instructiuni care descriu browserului cum sa afiseze textul respectiv, dar si
cum sa afiseze imaginile care vor aparea pe pagina (imaginile sunt continute în fisiere
separate), sau alte elemente multimedia. Instructiunile sunt în limbajul HTML.
2.2.2. Exista si browsere în mod text?

Exista asa ceva?

Da, de exemplu lynx. De ce exista? Pentru ca imaginile sunt fisiere voluminoase, si pe o

conexiune lenta la Internet (vezi linie telefonica de la lele Marie din sat) ar dura o vesnicie
pâna browserul le-ar aduce” si le-ar afisa; pe de alta parte, daca lucrati la un terminal Unix,
conectat la un server local pe care mai lucreaza zece oameni si toti navigheaza pe Web,
saracul server abia reuseste sa transmita la fiecare terminal textul de pe pagina, daramite si
imaginile sau alte specialitati multimedia (mai ales ca fiecare terminal vrea altceva).

2.3. Cui apartine Web-ul? Cine îl administreaza? Cine

face standardele?
Mai ales, cine încaseaza banii?

Internetul nu era asa de interesant pentru cei care nu erau din domeniul militar, academic sau
cercetare, pâna când World Wide Web a aparut la CERN (Centrul European de Fizica
Nucleara, Elvetia). Sistemul WWW s-a raspândit rapid pe Internet. În momentul de fata, sunt
atâtea servere de Web independente, încât ar fi imposibil sa apartina cuiva anume.

La fel, fiecare server are administratorul lui, care are grija (sau ar trebui) ca informatiile de pe
paginile de pe server sa fie proaspete si serverul sa nu moara (adica sa ajunga în starea în care
sa nu mai poata raspunda clientilor). La firme mari, mai ales în cazul comertului electronic
( e-commerce”), prin Internet, timpul cât serverul este mort poate însemna o groaza de bani
pierduti.

Standardele, teoretic, le face organizatia non-profit WWW Consortium” sau, mai scurt, W3C
(www.w3.org). Ei discuta si perfectioneaza standarde noi, ofera programe pentru servere si
clienti, documentatie etc. Teoretic, pentru ca banii vorbesc. Cei doi producatori de browsere
rivale, Netscape si Microsoft (care produce Internet Explorer) implementeaza în browserele
lor standardele W3C, dar inventeaza si ei standarde pe care numai browserele lor le suporta,
si îl buimacesc complet pe saracul designer de Web, care nu mai stie cum si pentru care
browser sa construiasca pagina, pentru ca daca o construieste ca sa foloseasca toate facilitatile
unui browser, clientii cu celalalt tip de browser nu pot vedea toate aceste facilitati.

Cât despre bani, e destul de complicat. Încaseaza si ISP-urile pentru conexiunea la Internet pe
care o ofera, dar si utilizatorii, pentru ca le face afacerea mai prospera si viata mai frumoasa.
Am mai spus asta?

2.4. Concret: navigarea

În sfârsit!

2.4.1. Browsere

Am vazut pâna acum cum sunt tinute informatiile pe Internet. Dar cum poate efectiv un
simplu utilizator, de la calculatorul sau instalat acasa, sa obtina informatiile dorite?
Pentru a naviga în aceasta mare dezordonata” de calculatoare exista programe specializate
numite si navigatoare sau browsere. Cele mai populare sunt Netscape Navigator, Internet
Explorer si Opera. Noi vom lucra cu Internet Explorer, dar functiile de baza sunt similare si la
celelalte browsere. Cum exista mai multe editoare de text, create de mai multe firme, asa
exista si mai multe browsere. Un aspect important este ca cei doi giganti, Internet Explorer si
Netscape, sunt browsere gratuite.

Un browser este un program ca toate celelalte; dar, spre diferenta de Word, de exemplu, un
browser nu încarca documentul de pe calculatorul propriu, ci de pe Internet, prin legatura la
Internet. Si, un browser nu permite editarea (modificarea) documentului, ci doar vizualizarea
lui.

Web-ul este format din milioane de documente numite pagini Web . Aceste pagini sunt
stocate în diferite calculatoare din toata lumea. O colectie de pagini Web care apartine unei
organizatii sau unei persoane se numeste site Web. Un calculator care contine (stocheaza,
memoreaza) unul sau mai multe site-uri Web se numeste gazda sau server. Browserul de pe
client nu face altceva decât sa deschida documentul dorit de pe server, în loc sa-l deschida de
pe propriul calculator.

2.4.2. Adrese de Web

Cum putem accesa un site Web? Toate paginile din Web au câte o adresa numita URL
(Uniform Resource Locator).

Vom prezenta pe un exemplu principalele parti ale unei adrese:

Desigur, dvs. nu trebuie sa stiti toata calea (drumul) spre fisierul de pe un server anume, este
destul sa stiti http://www.protv.ro, de exemplu, nu http://www.protv.ro/concurs/cinestie.htm,
pentru ca sigur exista pe pagina principala o legatura spre pagina cu concursuri. Despre
legaturi, mai târziu.

Din moment ce majoritatea serverelor lucreaza cu adrese de tip http, în browserele mai noi
puteti sa omiteti http:// de la începutul adresei, lasând doar "www....", de exemplu
www.protv.ro.

Un aspect interesant al adreselor de Web este ca majoritatea (nu toate) încep cu

"http://www". Bazându-se pe acest lucru, "navigatorii"experimentati (înraiti?), si chiar si
reclamele vorbesc de "Microsoft.com", "IBM.com"si alte adrese. Observati modul prescurtat
în care sunt exprimate aceste adrese, dar atentie: în browser, adresa trebuie sa fie scrisa
complet, mai putin partea http://, dar chiar si aceasta trebuie scrisa, daca browserul nu
reuseste sa decida tipul adresei.

Adresele care se termina cu ".com", de la "commercial", se mai numesc si adrese "dotcom".

2.4.3. Internet Explorer

Dupa lansarea browserului Internet Explorer, pe ecran se va deschide o fereastra de forma

celei prezentate mai jos.

Se poate observa ca fereastra browserului contine elemente comune majoritatii ferestrelor

Windows. Sa observam mai atent banda de optiuni si meniuri.
Dimensiunile ferestrei pot fi ajustate fie cu butoanele de minimizare, maximizare,
dimensionare, fie cu ajutorul mouse-ului prin drag'n'drop.

Se observa existenta unei casute Address (adresa). În aceasta casuta se va introduce adresa
paginii ce se doreste a fi accesata, apoi se apasa pe tasta Enter.

Exercitiu: accesati pagina Universitatii Tehnice Cluj-Napoca, la adresa http://www.utcluj.ro

Browserul memoreaza ultimele adrese ce au fost accesate (pentru a usura revenirea la

acestea). Printr-un clic pe sageata mica de la capatul cutiei de adresa se va deschide o lista a
ultimelor adrese accesate.

Exercitiu: încarcati pagina http://www.protv.ro, apoi http://www.turism.ro. Apoi, fara sa

scrieti din nou adresa, selectati din lista ultimelor adrese vizitate, adresa site-ului ProTV.

Pornind de la o pagina Web, folosind conexiunile, ne îndepartam din ce în ce mai mult de

punctul de pornire. Browserul memoreaza drumul” parcurs si permite întoarcerea la paginile
anterioare. Revenirea se face pas cu pas. Pentru a efectua o întoarcere cu o pagina în urma se
va folosi butonul BACK (înapoi). Acesta se gaseste în partea de sus a ferestrei deasupra
cutiei de text ce contine adresa paginii.

Daca se doreste revenirea cu mai multe pagini în urma, atunci din lista atasata butonului
BACK se vor selecta paginile consecutive (prima fiind cea curenta) înaintea carora se doreste
revenirea.
Similar cu butonul BACK exista butonul FORWARD ( mai departe”, sau înainte”) ce
realizeaza salturi în sens invers. Adica: presupunem ca am strabatut pornind de la o pagina
initiala un drum pâna la o pagina destinatie, dupa care am revenit (folosind BACK) la una din
paginile intermediare ale drumului. De la aceasta pagina interioara putem sa ne deplasam spre
pagina initiala folosind BACK si spre pagina destinatie folosind FORWARD.

Deplasarile realizate de FORWARD sunt tot deplasari pagina cu pagina, dar exista si o lista a
paginilor spre care se poate face salt direct (similar cu lista de la BACK).

Butonul FORWARD se gaseste tot în cadrul benzii de optiuni si meniuri, alipit butonului
BACK.

Din momentul în care s-a înscris o adresa în casuta de adrese (sau s-a actionat butonul BACK
sau FORWARD) si pâna când acea pagina devine vizibila pe ecranul calculatorului se scurge
un interval de timp, necesar operatiunii de încarcare a paginii. Nu intrati în panica daca
paginile dorite nu sunt afisate instantaneu! În cele mai multe cazuri, daca operatiunea nu
decurge normal veti fi anuntat printr-un mesaj de eroare. Utilizatorul este în permanenta
informat asupra stadiului în care se afla executia operatiei lansate. În partea stânga-jos a
ferestrei browserului, este marcat în permanenta cât la suta din pagina a fost încarcata. La
finalul încarcarii, în acelasi loc va fi scris Done (terminat) sau Document Done (document
terminat).
Daca lansati spre încarcare o pagina, iar apoi, din diferite motive (se încarca prea încet, v-ati
razgândit, ati gresit pagina, etc.) doriti sa întrerupeti procesul de încarcare, atunci folositi
butonul STOP. Butonul STOP este situat imediat dupa butonul FORWARD.

Pentru a reîncarca aceeasi pagina, se utilizeaza butonul REFRESH (reîmprospatare). Se

utilizeaza în momentul în care o pagina nu s-a încarcat corect sau ori de câte ori utilizatorul
doreste reafisarea paginii prin reîncarcarea ei. Butonul se afla alipit de butonul STOP.

Exercitiu: reîmprospatati pagina curenta.

2.4.4. Hipertext, legaturi, conexiuni

Nu va speriati de titlu.

Paginile Web am spus ca sunt documente. Nu trebuie înteles ca aceste pagini sunt identice cu
fisierele Word (s-a spus si despre acestea ca sunt documente). Daca nu pentru altceva, atunci
pentru simplul motiv al usurarii comunicarii nu s-ar fi introdus o noua notiune, aceea de
pagina Web. O alta definitie, deja amintita, ar fi aceea ca paginile Web sunt documente
hipertext interconectate.

Hipertext înseamna o multime de text independente, dar în fiecare text, exista referiri la alte
texte.

Conexiunile (legaturi, link-uri) sunt elemente grafice (desene, text) ce permit prin
actionarea lor salturi în cadrul textului, sau chiar la alte texte. Pentru usurinta, ele pot fi
privite ca butoane de forme speciale. Pe ecran, conexiunile apar reprezentate în diferite
variante: de la mici desene sugestive pentru actiunea pe care o realizeaza, la text normal care
în momentul în care mouse-ul îl traverseaza”, fie îsi schimba culoarea, fie îsi modifica forma,
ca în figura de mai jos, de exemplu: în stânga, legatura Educatia” este inactiva, iar în dreapta
este activa.

O conexiune este, de fapt, o legatura spre o alta pagina Web.

Nu toate imaginile de pe o pagina sunt legaturi, cum nu toate textele de pe o pagina sunt
legaturi. Cel mai sigur mod de a afla daca o imagine sau un text anume este o legatura, este sa
observati forma cursorului de mouse, când trece peste imaginea/textul respectiv. În momentul
în care cursorul traverseaza reprezentarea grafica a unei legaturi, forma acestuia se modifica:

Conexiunile pot sa apara ca simplu fragment de text diferit colorat fata de restul textului. Spre
exemplu un cuvânt dintr-o fraza, subliniat sau nu, cu caractere îngrosate sau nu. Dar se poate
întâmpla ca textele active” (cele care sunt legaturi) sa nu se deosebeasca prin nimic de cele
inactive. Încercati sa treceti peste ele cu cursorul, ca sa clarificati situatia.

Paginile Web sunt deci documente ce contin text, imagini si conexiuni. Se poate porni de la o
pagina Web si prin intermediul conexiunilor sa se parcurga mii de alte pagini Web fara a
traversa de doua ori aceeasi pagina.

Pot exista si pagini Web care sa nu includa conexiuni. Rolul conexiunilor este acela de a
usura munca de accesare a informatiilor pe Web. Cum ati vazut mai sus, de pe pagina
principala, sau de intrare” al Universitatii Tehnice Cluj-Napoca, ati intrat pe o alta pagina,
anume pagina ce prezinta detalii despre educatia la aceasta institutie. De fapt, i-ati spus
browserului sa încarce alta pagina:

http://www.utcluj.ro/general/edu_ro.html

De unde stie browserul? Stie, pentru ca cel care a creat pagina principala, în afara de textul
vizibil (Educatia), în sursa paginii de Web a pus lânga textul cu pricina si adresa paginii care
trebuie încarcata la activarea legaturii (clic cu mouse).
Salvarea paginii
Cum am mai spus, browserul încarca pagina de pe Internet, nu de pe calculatorul propriu.
Când dvs. accesati o alta pagina, pagina anterioara se sterge din memoria calculatorului. Daca
doriti sa pastrati o copie locala a paginii, pe calculatorul propriu, trebuie s-o salvati. În meniul
File al browserului, selectati Save sau Save As….

La salvarea paginii, selectati Web page, complete, Web page, full sau Web page with
images, sa se salveze si imaginile.

Exercitiu: încarcati pagina ProTV, si salvati-o.

Salvarea unei imagini

Daca doriti sa salvati o imagine anume de pe o pagina, nu este nevoie sa salvati toata pagina.
Dati drepta-clic pe imaginea respectiva, si selectati Save Picture As… sau Save image as…
din meniul contextual care apare. Programul vă va întreba unde sa salveze fişierul-imagine.
ncarcarea unei pagini salvate local
Daca doriti sa vizualizati o pagina care ati salvat-o local, trebuie sa accesati meniul File ->
Open al browserului. În dialogul care apare, puteti scrie explicit calea spre fisier, sau sa
folositi butonul Browse ca sa selectati fisierul HTM sau HTML ce contine datele paginii
salvate. Imaginile asociate vor fi încarcate automat.

Alte servicii interesante

1. Top100.ro

Top100.ro este un site care tine “topul” celor mai vizitate site-uri românesti. Este util
deoarece exista topuri si pe categorii. Daca dvs. cautati situri românesti cu un profil anume,
cel mai simplu este sa va uitati la Top100.ro, deoarece topurile sunt realizate pe baza
numarului de accese al site-ului respectiv de catre utilizatori, ceea ce se traduce prin
popularitatea continutului.

Un site similar este www.toplinks.ro, tot cu topul celor mai vizitate site-uri românesti.

Exercitiu: accesati Top100.ro si afisati topul site-urilor de educatie si învatamânt.

2. SMS

Mesajele SMS (“Short Message Service”) sunt mesaje text de maximum 160 de caractere,
care, la receptionare, apar pe ecranul telefonului mobil.

Puteti trimite mesaje scurte (aprox. 100-160 de caractere) pe un telefon mobil nu numai de pe
alt telefon, ci si de pe Internet.

Un site este www.myx.net, sustinut de ConneX. Dupa ce va creati un cont gratuit (va cere
obligatoriu sa aveti un numar de mobil ConneX), puteti trimite 3 SMS-uri pe zi pe orice
telefon mobil din retelele din România, mai putin Zapp (dar se lucreaza si la aceasta).

Exercitiu: încercati sa cautati site-uri care ofera serviciu de trimitere SMS-uri de pe Web pe
telefoane mobile.

3. Comert electronic (“e-commerce”)

Comertul electronic functioneaza simplu, din punctul de vedere al utilizatorului: va alegeti,

pe pagina de Web al comerciantului, produsele care va plac, introduceti adresa dvs., numarul
cardului de credit, si gata! Adica nu tocmai: comerciantul va scade din cont contravaloarea
produselor, dupa care va trimite prin posta (sau alta cale) produsele respective.

Majoritatea firmelor mari au si un site prin care îsi comercializeaza produsele. Dar exista si
site-uri care exclusiv numai cu asta se ocupa.
Cele mai cunoscute site-uri de comert electrinic, care vând atât produse noi, cât si produse la
mâna a doua, de la persoane fizice, sunt Amazon.com si Ebay.com. problema este ca cea mai
apropiata “reprezentanta” a lor este în Germania (Amazon.de si Ebay.de).

Câteva site-uri românesti de comert electronic ar fi www.magazinvirtual.ro (general),

www.magazin.warpnet.ro (calculatoare), www.cd.ro (CD-uri), www.unic.ro (electronice si
electrocasnice), www.net4u.ro (calculatoare si jucarii) si altele.

6. Shields Up!

Acest serviciu este oferit gratuit de catre Steve Gibson, la adresa https://grc.com/x/ne.dll?
bh0bkyd2. Shields Up! Verifica nivelul de vulnerabilitatea al calculatorului dvs. fata de
hackerii de pe Internet.

Secretele cautarii eficiente – din partea

utilizatorului
Orice motor de cautare trebuie sa permita utilizatorului sa introduca cuvintele cheie
(descrierea sumara) ale cautarii pe care o va realiza. Se vor introduce un numar mic de
cuvinte (de obicei 1-3) existând limitari în ceea ce priveste lungimea. Aceste cuvinte trebuie
atent selectionate astfel încât sa descrie cât mai bine informatiile pe care le cautam.

Fiti cât mai specific

Cu cât sunt mai rar folosite în limbajul curent, cu atât mai mari sunt sansele sa gasim pagini
care sa contina exact informatiile pe care le cautam.

Majoritatea motoarelor de cautare permit specificarea unor optiuni de baza în cautarea

termenilor. Desigur, au si optiuni specifice fiecarui server, dar cele de baza sunt suficiente
pentru o cautare obisnuita.

Lucrati cu baza cuvintelor

Uneori, este bine sa fiti cât mai specific. Alteori, acest lucru dauneaza cautarii, adica veti
primi multe rezultate irelevante. De exemplu, cautarea textului vopsea albastra poate sa nu
dea rezultatele asteptate, deoarece paginile care contin termenii “vopsit” sau “albastru” nu
vor fi afisate ca rezultat, desi poate v-ar interesa. De aceea, puteti cauta vops albastr; poate ca
nu e corect lexicografic, dar, la urma urmei, cautarea este de fapt cautarea unui sir de litere
(termenii cautati) într-un alt sir de litere (paginile din baza de date), si pe server nu-l
intereseaza ce cautati.

Cu metoda de mai sus, veti gasi toate paginile care contin vopsea, vopsit, vopsirea, etc., sau
albastru, albastra, albastrui, adica toate derivatele lui vops si albastr.
Fortarea unui termen cu “+”

Uneori, vrem ca motorul de cautare sa gaseasca paginile care contin neaparat toti termenii pe
care îi cautam, nu doar unele dintre ele. Cu “+”, putem forta motorul de cautare sa afiseze ca
rezultat doar paginile care contin neaparat un termen anume.

De exemplu, daca vrem sa gasim pagini în care sa apara atât George Bush cât si Ben Laden,
vom cauta +bush +laden. Majoritatea motoarelor de cautare nu fac distinctie între literele
mari si mici, desi la unele, acest lucru se poate specifica.

Excluderea unui termen cu “-”

Alteori, dorim pagini care sa nu contina, în nici un caz, un termen anume (sau mai multi).
Putem forta motorul de cautare sa afiseze doar paginile care nu contin un termen anume, cu
“-”.

Unele motoare de cautare au optiunea “Exclude”, unde putem specifica termenii de exclus;
majoritatea însa permit folosirea sintaxei -termen.

De regula, este indicat sa folosim semnul “-” atunci când primim prea multe rezultate
irelevante, ca sa le excludem.

Ghilimele

Ce se întâmpla când cautam ceva despre Guvernul României? Putem cauta +guvernul
+romaniei, dar putem primi rezultate despre guvernul indonezian care felicita bancherii
pentru cum s-a redresat economia României. Ambii termeni sunt în pagina, deci cautarea a
fost corecta, mai putin termenii de cautare.

În cazurile când cautam o expresie cu spatii, si ordinea cuvintelor este fixa, putem lansa o
cautare exacta a expresiei (“phrase search”). Pentru exemplul de mai sus, vom cauta
“guvernul româniei”, cu ghilimele cu tot.

Combinatii

Puteti combina diferitele simboluri pentru o cautare mai exacta. De exemplu:

+cain -pisic “veterinar bun”

Veti gasi astfel toate paginile care contin variatii de cain (caine, caini), exclus paginile cu
pisici, si neaparat textul “veterinar bun”, exact asa.

“Match any”

Aceasta este o optiune utila, când doriti sa cautati mai multi termeni, dintre care macar unul
sa apara pe pagina cautata. De exemplu, când cautati ceva despre câini, orice fel, puteti
specifica acest lucru, cautând cain bulldog doberman si alte soiuri, si selectând optiunea
“Match any” de pe pagina de cautare (daca optiunea exista, desigur). Se vor afisa toate
paginile care contin caine sau/si caini sau/si cainelui sau/si bulldog sau/si doberman, dar cel
putin unul dintre termeni.
“Match all”

Aceasta optiune forteaza motorul de cautare sa afiseze doar paginile care contin toti termenii
cautati, indiferent de ordinea în care acestia apar în pagina. Este echivalent cu cautarea
fiecarui termen cu “+”.

Host

O alta optiune utila este posibilitatea specificarii site-ului (host-ului) pe care vrem sa cautam
pagini. De exemplu, dorim sa cautam informatii despre jafuri pe site-ul FBI. Vom cauta:

host:www.fbi.gov +robbery

Motorul va cauta pagini care includ robbery si care sunt pe site-ul FBI-ului, www.fbi.gov.
Putem cauta si mai general, pe toate site-urile guvernului Statelor Unite:

host:gov +robbery

Observatie: unele site-uri nu permit specificarea host-ului pe care sa se caute direct în textul
de cautat; încercati optiunea de cautare avansata de pe pagina de cautare.

Un motor de cautare care ia în considerarea optiunea host este Altavista.

Motorul Excite lucreaza similar cu optiunea url.

Unele motoare accepta optiunea site.

Google accepta optiunile inurl sau allinurl. Acestea seamana cu optiunile “match any” si
“match all”. Nu uitati ca URL nu înseamna numai adresa site-ului, ci calea completa spre
fisier. Asta înseamna ca daca dvs. cautati cu Google textul

povestea inurl:pdf

veti gasi documente exclusiv de tip PDF, care contin cuvântul povestea.

Mai mult, Google are si optiunea filetype, care limiteaza extensia (tipul) fisierului. Diferenta
fata de inurl este ca inurl permite aparitia cuvântului pdf de mai sus oriunde în adresa (în
numele site-ului, calea spre fisier, numele fisierului sau extensia lui), pe când filetype se
refera doar la tipul (extensia) fisierului.

Pentru exemplul de sus, inurl:pdf probabil gasea si documente de pe site-ul www.pdf.com, pe

când filetype:pdf gasea doar documente de tip PDF.

Exercitiu: încercati cautarea textului “povestea inurl:ro filetype:pdf”, fara ghilimele, pe

Yahoo. Observati rezultatele.

Cautare booleana

Cautarea booleana înseamna folosirea cuvintelor-cheie logice, cum ar fi OR, AND, NOT, sau
NEAR.
Exemple:

cain OR pisic - ca si “match any”, pagini cu cain sau pisic;

cain AND veterinar - ca si “match all”, pagini care includ ambii termeni;

cain NOT pisic - toate paginile care includ cain, dar nu apare pisic;

cain NEAR maidan - maidan trebuie sa apara cât mai aproape de cain, adica imediat dupa, la
un cuvânt distanta, la doua cuvinte etc.; cu cât este mai aproape, cu atât pagina respectiva va
fi mai aproape de începutul listei cu rezultate.

furt AND (5 OR 10) AND ani - combinarea logicii booleene; putine motoare de cautarea
accepta asa ceva, si câteodata da, alteori nu.

Câteva din serverele de cautare cele mai

folosite
1. Google

Una din serverele de cautare cele mai utile si mai accesate este Google, cu adresa
http://www.google.com. Pagina de cautare este simpla, ceea ce conteaza, pentru ca daca
pagina ar contine multe imagini, text etc., s-ar încarca mai lent. În momentul de fata, Google
este pe prima pozitie pe topul serverelor de cautare. Este foarte rapid, ceea ce reflecta
investitii în echipamente si conexiune la Internet de mare viteza (de partea lor). Este si exact,
adica majoritatea rezultatelor cautarii sunt la obiect, ceea ce reflecta programe de cautare
eficiente si destepte, probabil cu elemente de inteligenta artificiala si analiza gramaticala si
sintactica avansata poliglota. Desigur, aceste lucruri sunt secrete bine pazite si de fapt nici nu
intereseaza utilizatorul.

Ca toate motoarele de cautare care se respecta, si Google ofera o pagina de cautare avansata:

Pe aceeasi pagina, puteti folosi serviciul de traducere (din pacate, nu în/din româna).
Din pacate, nu exista înca server Google în România. Avantajul ar fi viteza sporita, din
moment ce cererea si rezultatele nu ar trebui sa traverseze câteva retele de calculatoare din
alte tari, ci ar traversa mai putine retele, românesti.

2. Altavista

Acest motor de cautare este unul dintre cele mai vechi de pe Internet. Ofera cautare avansata
si multe alte optiuni.

3. Lycos

Un motor de cautare vechi, dar bun. Ofera si alte servicii, de exemplu e-mail.

4. Metacrawler

Metacrawler este un motor de cautare cu care se poate efectua “metasearch”. Asta înseamna
ca acest motor de cautare nu are baza de date proprie, ci trimite cererea dvs. la alte motoare
de cautare, si trimite rezultatele înapoi la dvs.

Metacrawler a decazut în timp, dar tot poate furniza rezultate bune în unele cazuri.

Exista si alte motoare metasearch, dar în general sunt lente, deoarece cererea si rezultatele fac
drum dublu, si nu permit toate optiunile specifice fiecarui motor de cautare în parte.

5. Cauta.ro

Cauta.ro este un motor de cautare românesc. Este de tip metasearch, adica se foloseste de alte
motoare de cautare pentru cautarile lansate de dvs. Este, totusi, bun, deoarece au legatura
buna cu motoarele de cautare externe, si s-ar putea sa va returneze rezultatele mai rapid decât
daca le-ati face dvs. pe motoarele externe.

6. Cautare de persoane

Pe lânga motoarele de cautare generale, puteti apela la motoare de cautare specializate pe

gasirea persoanelor. Astfel de motoare sunt Bigfoot.com, Infospace.com, Netcenter.com sau
partea de People Search al Yahoo. Exista si alte motoare de acest gen, dar cele mentionate
mai sus sunt cele mai utilizate.

Desigur, aceste motoare de cautare functioneaza cel mai bine la cautarea adreselor unor
persoane din Statele Unite. Cautarea se face în functie de nume, prenume, adresa, e-mail sau
fragmente din aceste date.

Receptionarea unui mesaj

Toate mesajele primite sunt incluse în cutia de intrare Inbox. Pentru a citi mesajele se va
deschide directorul Inbox. Cum anume? Din lista de directoare puse la dispozitie (Folders) se
activeaza prin clic directorul Inbox.

Dupa deschiderea directorului Inbox, pe ecran va fi afisat continutul acestuia (mesajele

continute – expeditorul, subiectul mesajului, data receptionarii mesajului). Daca exista
mesaje noi, necitite înca, atunci în lista de directoare în dreptul directorului Inbox va fi trecut
(între paranteze) numarul de mesaje noi.

Un singur mesaj nou (necitit)

Prin selectarea unui mesaj în partea de jos a ecranului va fi afisat continutul sau.

În momentul selectarii unui mesaj este permisa transmiterea unui raspuns expeditorului
mesajului selectat. Pentru aceasta fie se actioneaza butonul Reply, fie din meniul Message
optiunea Reply to sender. Efectul este deschiderea unei ferestre identice celei de creare a
unui mesaj, dar având completata casuta To (adresa destinatarului).

Crearea unui mesaj

Pentru a crea un mesaj nou se actioneaza butonul New Mail sau din meniul File->New-
>Mail Message.

Indiferent de modul în care se lanseaza crearea unui nou mesaj, pe ecran se va deschide o
fereastra noua cu titlul New Message.

Crearea mesajului presupune completarea tuturor casutelor din fereastra New Message.

TO - adresei destinatarului. În cazul în care acelasi mesaj se doreste a fi trimis mai multor
persoane, adresele acestora sunt trecute în aceeasi casuta, separate prin caracterul “;” (punct-
virgula) sau “,”(virgula). Adresele trecute în casuta To sunt considerate adrese ale
receptorilor primari. Este obligatorie completarea cu cel putin o adresa e-mail.

Cc - Adresele receptorilor secundari sunt trecute în casuta Cc. Cc sunt initialele denumirii în
limba engleza Carbon Copy – copie la indigo. Sistemul nu face nici o diferenta între
destinatarii primari si secundari, mesajul fiind transmis în mod identic. Ca si în cazul
adreselor primare, pot fi trecute în casuta de Cc mai multe adrese e-mail. Se accepta si
necompletarea casutei Cc.

Subject - Casuta de Subject se va completa cu un text scurt, reprezentativ pentru continutul

mesajului. Nu este obligatorie completarea, dar este recomandabila. În momentul primirii
unui mesaj nou, destinatarul “vede” numele expeditorului si textul inclus în casuta de
Subject. Astfel el are o prima imagine a noului mesaj receptionat. În completarea casutei
Subject nu sunt limitari de utilizare a unor caractere, dar sunt limitari de lungime a textului.
Astfel textul trebuie sa fie afisabil pe o linie de ecran.

Mesajul efectiv va fi scris în ultima casuta (de dimensiune mult mai mare decît cele de mai
sus). Mesajul poate contine orice caractere, fara restrictie.
Editarea textului mesajului se realizeaza asemanator editarii unui text în Word. Optiunile de
optimizare a textului sunt mai putine. Se pastreaza însa principalele facilitati: tipului fontului,
dimensiunea caracterului, formatul caracterelor (îngrosat, italic, subliniat ), alinierea textului.

Dupa ce textul mesajului a fost introdus, s-au completat câmpurile de adrese si subiectul
mesajului, mesajul va fi expediat la actionarea butonului Send (trimite) sau la selectarea din
meniul File->Send Message.

3.4. Atasarea fisierelor

Prin posta electronica în cadrul mesajelor pot fi transmise si fisiere, independent de continutul
(textul) mesajului. Aceste fisiere se ataseaza mesajului si poarta denumirea de fisiere atasate
sau “attachment“. Pentru atasarea unui fisier se selecteaza din meniu Insert->File
Attachment sau se actioneaza butonul Attach.

Indiferent de modalitatea folosita, pe ecran se va deschide o fereastra Insert Attachement ce

permite selectarea unui fisier existent în calculator.

Se selecteaza fisierul dorit, se actioneaza butonul Attach.

Automat în fereastra de “constructie” a mesajului va apare o noua casuta cu numele fisierului

atasat si dimensiunea fisierului.

Se pot atasa mai multe fisiere la un mesaj. Pentru fiecare fisier se procedeaza în mod
asemanator.

Configurarea Outlook Express pentru acces

POP3 si SMTP
Porniti Outlook Express. Intrati în meniul Tools/Accounts, si selectati foaia Mail.

Dati clic pe Add si selectati Mail. În ceea ce urmeaza, veti configura Outlook Express pentru
lucrul cu contul dvs. de mail Yahoo.

Va introduceti numele real; acest nume va apare pe e-mailurile trimise de dvs. ca si expeditor.

Va introduceti adresa de e-mail. Destinatarii scrisorilor dvs. vor putea folosi aceasta adresa ca
sa va raspunda la scrisori.

Dupa aceea, trebuie sa introduceti numele contului dvs. de pe serverul de mail si parola
aferenta. Acestea sunt elementele prin care serverul va identifica când doriti sa va cititi
scrisorile. De acum încolo, Outlook Express va face acest lucru pentru dvs.

Daca nu scrieti nimic la parola, Outlook Express v-o va cere la conectare.

Daca selectati Remember Password, Outlook Express tine minte parola si se conecteaza fara
sa va întrebe, nici macar n-o va afisa la conectare.
Daca nu ati introdus corect datele, mai aveti o sansa sa dati înapoi (Back).

Dati clic pe Finish.

Pentru a fi siguri ca Outlook Express nu sterge scrisorile de pe server dupa ce le-a copiat
local, mergeti din nou în meniul Tools/Accounts/Mail, selectati contul dvs. si dati clic pe
Properties.

În zona selectata, scrieti un nume pentru acest cont, de exemplu “Contul meu de pe Yahoo”.
Apoi mergeti pe foaia Advanced.

Activati optiunea “Leave a copy of messages on server“; daca doriti, puteti sa-l configurati
sa stearga mesajele vechi de pe server dupa un numar de zile (“Remove from server after x
days“).

Pentru verificare setarilor, în bara de butoane al Outlook Express, apasati butonul Send/Recv.
Programul ar trebui sa se conecteze la Yahoo si sa va aduca scrisorile în directorul INBOX
local.

Adresa de e-mail
Cum ati vazut mai sus, adresa de e-mail este diferita de adresa fizica a destinatarului.

Fiecare persoana beneficiara a unui serviciu de posta electronica are alocata si o casuta de
posta unde primeste scrisorile si de unde are posibilitatea sa trimita scrisori. Aceste casute de
posta electronica sunt identificate prin adresa de e-mail a proprietarului. O persoana poate
avea mai multe adrese de e-mail.

Adresa e-mail are un format caracteristic.

iepuras@poiana.padure.faget

Se observa prezenta caracterului @ .Toate adresele e-mail au inclus în ele acest caracter.
Pâna la caracterul @ (în exemplul dat) este indicat numele proprietarului adresei (numele de
cont, sau e-mail). În exemplul nostru, numele contului este iepuras. Acest nume poate fi
numele adevarat (de buletin) sau o porecla, pseudonim. Numele poate contine la rândul sau
caractere speciale (punct, spatiu, caractere de subliniere, etc.) în functie de preferintele
proprietarului si de posibilitatile pe care le ofera serverul de la furnizorul de Internet care ne-a
pus le dispozitie casuta postala. Unele organizatii care ofera servicii de posta electronica nu
permit utilizarea anumitor caractere în numele de e-mail.

Pe server, numele contului este pur si simplu un director cu acel nume. În afara faptului ca
serverul cere si o parola când accesati contul, în contul dvs. se tin si scrisorile primite.

Dupa caracterul @ este indicat numele serverului care a pus la dispozitie casuta de e-mail.
Formatul este asemanator cu cel al adreselor Web. Pe acelasi server pot exista mai multe
conturi (casute de e-mail), de aceea trebuie sa specificam despre care cont este vorba
(iepuras).

Pentru identificarea unui posesor de casuta de e-mail în cazul primirii unui mesaj se porneste
cu citirea adresei de la sfârsit spre început. Pe exemplul dat: se localizeaza domeniul faget,
apoi în cadrul acestui domeniu se localizeaza subdomeniul padure, în cadrul acestui domeniu
se cauta subdomeniul poiana. Se ajunge la @, deci se va cauta direct destinatarul, adica
iepurasul. Cautarea domeniilor se face de catre servere specializate. Dar toate acestea (cum
anume se face distribuirea mesajelor în Internet) nu intereseaza utilizatorul obisnuit.

Cum functioneaza?
Posta electronica seamana cu posta clasica.

Nu trebuie sa va faceti probleme, deoarece utilizatorul nu trebuie sa stie exact cum ajunge
scrisoarea sa la destinatie. Toata treaba de “transport” a scrisorii este executata de catre
programul dvs. de mail, serverele intermediare, si programul de mail al destinatarului. Dvs.
trebuie sa dati doar continutul scrisorii si adresa destinatarului.

Observati diferentele fata de serviciul postal clasic:

• adresa clasica a fost înlocuita de adresa de e-mail;

• timbrul postal - taxa legaturii la furnizorul dvs. de Internet;
• oficiul postal - server din Internet;
• transportul aerian, terestru al scrisorilor clasice - transportul prin cablu
(sau orice mijloc de interconectare a doua servere).

Transmiterea unei scrisori cum am descris mai sus, este cazul ideal. Se poate întâmpla ca dvs.
sa fi gresit adresa, sau destinatarul sa se fi “mutat” (la alt furnizor de Internet).

Odata transmis un mesaj câtre o adresa data, serverele din Internet vor cauta destinatarul, îl
vor anunta ca a primit un mesaj, si, când acesta doreste, îi vor transmite mesajul.
Transmiterea mesajului (împreuna cu cautarea destinatarului) poate dura ceva timp (de obicei
de ordinul minutelor), exceptie facând cazurile când adresa data nu exista, si mesajul este
returnat expeditorului dupa ce s-au epuizat toate posibilitatile de cautare a destinatarului.
 Un mesaj se poate sta prin Internet “mult si bine” pâna sa ajunga la destinatar sau într-un
caz si mai nefericit poate sa se piarda si sa nu ajunga niciodata! Acestea sunt desigur exceptii
rar întâlnite. Este de recomandat, în cazurile unor mesaje importante, sa se ceara
destinatarului o confirmare de primire a mesajului. Aceasta cerere de confirmare a primirii
revine utilizatorului si doar unele programe de mail si servere realizeaza automat acest lucru.

Ce este posta electronica?

Posta electronica este un sistem global prin care dvs. puteti trimite si primi mesaje scrise,
imagini, sunete, animatii si fisiere altor persoane, prin intermediul Internetului.

Avantajele principale ale e-mailului sunt viteza mare si pretul redus. Un e-mail ajunge la
destinatar în câteva minute. Pe de alta parte, nu trebuie sa platiti legatura completa dintre
calculatorul dvs. si calculatorul destinatarului, ci numai legatura dvs. la Internet, care, de
obicei, consta într-o conexiune telefonica locala pâna la furnizorul de Internet.

Conturi gratuite
Desi ofera si multe alte servicii, site-ul Yahoo este cel mai cunoscut datorita serviciului de
webmail pe care îl ofera.

Este interesanta integrarea serviciilor, de exemplu daca folositi mesagerul Internet al Yahoo
(“Yahoo Messenger”), despre care vom vorbi la alta lectie, acesta va avertizeaza când primiti
o scrisoare noua în casuta postala Yahoo.

Daca doriti, puteti opta pentru includerea datelor dvs. într-o baza de date Yahoo, prin care
puteti sa va gasiti un partener sau sa va gaseasca altcineva pe dvs. Toti cei care au cont pe
Yahoo pot opta pentru listarea datelor asociate contului în baza de date publica Yahoo.

Cei din Statele Unite pot chiar sa foloseasca Yahoo pentru a-si calcula impozitele, pe lânga
aflarea tuturor detaliilor si noutatilor din lumea finantelor.

Yahoo are si un puternic sistem de comert electronic, de unde puteti cumpara ce va doreste
inima - si vi-l si trimit acasa.

Trebuie sa stiti ca, din moment ce scrisorile trimise si primite se tin pe serverul Yahoo, ele
ocupa loc. Exista o limita de spatiu pentru conturi; daca depasiti aceasta limita, trebuie sa
stergeti din scrisorile de pe server, altfel nu veti mai putea primi scrisorile noi.

Ati putea întreba: ce sens are sa platesc pentru acelasi serviciu pe care îl pot primi gratuit? Un
cont Yahoo cu plata are avantajele sale: nu va apar reclame deranjante, puteti avea o adresa
de mail de forma patron@firmamea.com în loc de ipopescu@yahoo.com, sau puteti tine mai
multe scrisori pe server, daca va mai cumparati spatiu pentru contul dvs. pe serverele Yahoo.
1. Crearea unui cont de mail

La crearea unui cont va trebui sa completati formulare cu datele dvs. Este foarte probabil ca
nimeni nu va verifica aceste date, dar daca doriti ca datele dvs. sa apara pe Internet si oamenii
sa va poata gasi cu ajutorul motorului de cautare Yahoo, este indicat sa completati cu datele
reale.

Yahoo ID este cel mai important, fiind numele contului dvs. de pe Yahoo, nume care va
apare în adresa de e-mail Yahoo:

Alegeti un nume unic, pe cât posibil, deoarece Yahoo are foarte multi utilizatori, si s-ar putea
ca numele pe care îl alegeti sa fie deja “luat” de catre altcineva.

Parola este la fel de importanta, deoarece cu ajutorul parolei puteti sa-i “tineti” pe altii afara
din casuta dvs. postala. Dar, din cauza ca nu vedeti ce tastati, pueti gresi parola, de aceea ea
trebuie introdusa de doua ori.

Atentie: în cazul parolei, se face diferentiere între literele mari si mici, pentru a face mai
grea ghicirea parolei de persoane neautorizate. Ca sa fie cât mai grea de ghicit, nu folositi
ca parola data de nastere, numele copilului, numarul masinii etc. Este mai usor decât credeti
sa se observe obiceiurile unui om si sa i se ghiceasca parolele, nu numai la contul de
webmail, dar si la seif.

Folositi litere mari si mici alternativ, si si cifre în parola, ca sa fie cât mai greu de ghicit. De
exemplu, la contul ibagaciosul de mai sus, am introdus parola LaN1mereala, litera “i” fiind
înlocuita de cifra “1″, ca sa fie mai complicat.

Ca o masura de siguranta, pentru cazul în care ati uita parola, Yahoo mai ofera si o a doua
parola, pe baza unei întrebari:

Puteti selecta întrebarea din lista. Alegeti o întrebare a carui raspuns sa vi-l amintiti usor, dar
sa fie greu de ghicit pentru altii!

Dupa asta, cum vedeti în imaginea de mai sus, trebuie sa introduceti data dvs. de nastere, în
format Luna Zi, An.

Optional, puteti sa introduceti o alta adresa de mail a dvs., existenta.

Ultima zona din formular este o protectie al serverelor Yahoo. Din moment ce nu va opreste
nimeni sa va creati mai multe conturi Yahoo, unii oameni au creat programe speciale care nu
fac altceva decât sa se conecteze la Yahoo si sa creeze sute de conturi de e-mail, prin care
apoi sa trimita mii de e-mailuri în toata lumea, ori în scopuri publicitare, ori în scopuri si mai
malefice. Imaginea pe care scrie un cuvânt oarecare, care trebuie scris în casuta de text de
deasupra asigura faptul ca aceste programe nu pot crea automat conturi Yahoo. Un om vede
clar cuvântul de pe imagine, însa un program deosebeste foarte greu punctele din fundal de
literele utile. Mai mult, imaginea se schimba aleator la fiecare încercare de creare a unui cont
nou, deci este necesar ca crearea contului sa se faca manual, nu automat, prin program.

Scrieti cuvântul de pe imagine în casuta de text.

Când ati terminat de introdus datele, apasati butonul Submit This Form din partea de jos a
paginii.

2. Citirea scrisorilor

Citirea scrisorilor dintr-un cont Yahoo este simpla.

Primul pas este sa încarcati pagina de mail de pe site-ul Yahoo. Puteti face acest lucru prin
intermediul paginii principale www.yahoo.com, apoi dând clic pe Check Email, sau
accesând direct site-ul http://mail.yahoo.com.

Vi se va cere numele de login (în cazul nostru, ibagaciosul) si parola, pentru autentificare.

Intrati dând clic pe butonul Sign in. Daca exista contul cu acel nume si parola este corecta, vi
se afiseaza pagina dvs. de e-mail.

Aveti mai multe directoare în cont, cel mai important fiind INBOX, în care se tin scrisorile
dvs.

Ca sa cititi scrisorile, trebuie sa dati clic pe INBOX. Apare o lista cu scrisorile primite; dati
clic pe subiectul scrisorii pe care doriti sa o cititi. Se afiseaza continutul scrisorii.

Daca doriti sa stergeti o scrisoare, selectati casuta din stânga ei, apoi dati clic pe Delete de la
sfârsitul listei. Puteti sterge mai multe scrisori deodata, trebuie doar sa le selectati pentru
stergere.

Daca sunteti siguri ca ati mai primit scrisori în timp ce le citeati, puteti dat clic pe Check
Mail din lista de legaturi din stânga listei de scrisori.

3. Compunerea si trimiterea unei noi scrisori

Pentru compunerea unei scrisori, dati clic pe Compose din lista de navigare din stânga.

Va apare pagina de compunere a scrisorilor:

Orice e-mail contine trei parti de baza:

• Adresa expeditorului;
• Adresa destinatarului;
• Titlul, sau subiectul scrisorii;
• Corpul - textul - scrisorii.

Adresa expeditorului este adresa dvs. Yahoo va pune automat adresa dvs. pe “plicul” în care
se trimite e-mailul.

Adresa destinatarului trebuie sa o scrieti în casuta de text cu titlul To:; puteti scrie mai multi
destinatari, separând adresele cu virgula. O alta metoda este sa trimiteti copii “la indigo”
(copii identice) ale scrisorii, daca scrieti adrese în casuta CC:, care înseamna “Carbon Copy”.
Puteti trimite scrisori la mai multi destinatari, fara ca acestia sa stie ca si altcineva a primit
scrisoarea. Puneti adresele în casuta BCC: (“Blind Carbon Copy”). Destinatarii din BCC vor
primi o copie a scrisorii, dar adresa lor nu va aparea pe scrisoare.

Subiectul scrisorii este important, deoarece în casuta postala a destinatarului, scrisorile apar
într-o lista, fiind afisata data primirii, expeditorul si subiectul mesajului.

Corpul scrisorii este mesajul în sine, desi, daca aveti ceva scurt de trimis, puteti omite corpul
scrisorii, bazându-ne doar pe Subject. Dar acest lucru nu este civilizat, deoarece destinatarul
tot cauta textul scrisorii si crede ca s-a pierdut.

Observati legatura Add/Delete Attachments dupa textul scrisorii. Puteti atasa fisiere scrisorii
dvs. Fisierele se vor copia de pe calculatorul dvs. pe serverul Yahoo, dupa care serverul le
lipeste de scrisoare si le trimite împreuna cu aceasta.

Daca nu doriti sa trimiteti scrisoarea acum, puteti sa o salvati ca “ciorna”, cu Save Draft.

Când ati terminat de scris scrisoarea, si ati completat toate adresele la care doriti sa ajunga,
dati clic pe butonul Send.

Observati ca puteti adauga adresa destinatarului într-o carte de adrese, Address Book. Puteti
folosi apoi Address Book sa copiati adrese din el, când trimiteti o noua scrisoare.

Hotmail

Hotmail este un serviciu de Webmail oferit de Microsoft. Înscrierea se face asemanator ca si

la Yahoo, cu mici diferente. Unii prefera Hotmail, altii Yahoo, acestia doi fiind principalii
competitori în oferta internationala de Webmail.

Email.ro

Email.ro (www.email.ro) este un serviciu de webmail/freemail românesc, oferit de firma

CODEC. Are avantajul ca, fiind pe servere românesti, accesul din România este mai rapid
decât pe Hotmail sau Yahoo. Pe de alta parte, din strainatate, accesul este mai lent, tocmai
pentru ca este un site românesc. Acest site mai are si avantajul ca se poate configura ca
pagina sa se afiseze în limba româna.

Înscrierea este asemanatoare înscrierii pe Yahoo.

Adresele de forma ibagaciosul@email.ro se pot scrie si ca ibagaciosul@kolozsvar.ro,

ibagaciosul@clujnapoca.ro, ibagaciosul@zalau.ro sau ibagaciosul@hotmail.ro, toate
semnificând acceasi casuta de mail.

Ce înseamna webmail?
Ce se întâmpla daca aveti un drum în strainatate, sau chiar numai în alta localitate? Cum va
cititi mailurile? Sigur, puteti duce cu dvs. programul de citit mailurile, sau poate chiar este
instalat pe calculatorul de pe care doriti sa va cititi posta; de exemplu, Outlook Express se
instaleaza deodata cu Windows.

Metoda de a folosi programul de mail de pe alt calculator decât al dvs. are doua dezavantaje
majore:

• Trebuie sa configurati programul de pe calculator sa va intre în contul de

pe serverul de Internet (serverul furnizorului de Internet) de “acasa” si sa
aduca de acolo scrisorile noi.
• Foarte probabil ca nu aveti acces la scrisorile dvs. de acasa, deoarece ele
sunt pe calculatorul dvs. personal, care momentan este oprit. Acest lucru
poate fi deranjant uneori, când doriti sa cautati o scrisoare primita mai
demult.

Ce ar fi daca ati putea tine toata cutia postala pe un server usor accesibil, care merge zi si
noapte? Si sa va puteti citi scrisorile fara a avea nevoie de un program special. Fara
configurari. Folosind doar un browser obisnuit, care exista pe orice calculator conectat la
Internet!

Exista asa ceva. Exista servere de Web, pe care va puteti conecta cu un browser de Web, si,
pe lânga stiri, meteo, sport si alte informatii, va puteti citi si posta electronica. Desigur, prima
data trebuie sa va creati un cont pe server; procesul de creare al contului se face tot prin Web,
cu ajutorul browserului.

Din moment ce va accesati casuta postala prin intermediul Web-ului, acest serviciu se mai
numeste si Web-mail.

Exista multe site-uri care ofera casuta postala - cont de mail - pe serverele lor. Mai mult, ele
ofera acest serviciu gratuit. În schimb, când încarcati pagina de Web de pe serverul lor, ca sa
va cititi scrisorile, pe lânga scrisori veti vedea si tot felul de reclame, din care traiesc aceste
site-uri.

Site-urile acestea se mai numesc si freemail, deoarece ofera acest serviciu gratuit.

Vom vedea mai jos cum puteti sa va creati un cont pe un astfel de site si cum sa folositi
contul creat.

Transferul de fisiere
Poşta electronică este serviciul cel mai folosit în Internet, însă cu FTP se transferă cea mai
mare cantitate de date. Facilităţile oferite de acest serviciu:

- acces interactiv: oferă o interfaţă interactivă ce permite utilizatorilor să interacţioneze

cu uşurinţă cu serverul de la distanţă. Se poate cere lista fişierelor dintr-un director, lista
comenzilor disponibile, deci o interacvţiune între utilizator şi server

- specificarea formatului de transfer

- control al autentificării
Pentru a putea transfera fişiere de la un calculator aflat la distanţă este necesară conectarea la
acel server, căutarea fişierului şi transferarea lui pe calculatorul local. Acest proces se
numeşte download. Copierea unui fişier de pe calculatorul local pe cel de la distanţă se
numeşte upload.

În mod normal conectarea la un server implică existenţa unui cont pentru un utilizator, adică
un nume de identificare şi parolă. Deoarece există foarte multe arhive de software disponibile
pe Internet ce trebuie să fie disponibile oricui, se foloseşte un cont generic numit
anonymous. Ca parolă se utilizează de obicei adresa de e-mail a persoanei respective. Cu
ajutorul acestui ftp anonymous, un utilizator se poate conecta la un server şi să transfere
fişiere fără a avea cont pe acea maşină. Astfel este una din cele mai populare servicii din
Internet.

Modelul FTP

Este asemănător cu celelalte protocoale de aplicaţii din familia TCP/IP, bazat pe modelul
client/server. Diferenţa este că utilizeazuă două conexiuni separate: una din conexiuni este
folosită pentru transmiterea datelor, cealaltă pentru transferul datelor.

a) conexiunea de control: serverul acceptă conexiuni şi creează o copie a procesului

pentru a putea rezolva următoarele cereri ce pot sosi. Este conexiunea binecunoscută
client/server. Clientul iniţiază conexiunea pe portul 21 al serverului (numit şi portul ftp).
Serverul acceptă conexiunea dacă nu s-a atins limita maximă de conexiuni admise. Această
legătură de control rămâne activă pe toată durata conexiunii

b) conexiunea de date: este iniţiată de către server, după ce acesta a acceptat o conexiune
de control de la un client. Conectarea se face de pe portul 20 al serverului (numit şi port ftp
de date: ”ftp-data”). Această conexiune este activă pe durata unui transfer de fişier, la o
următoare cerere de transfer se stabileşte o nouă conexiune de date.
Aceast mod de lucru, în care se realizează două conexiuni se numeşte se numeşte ftp activ, şi
apare când se foloseşte transferul ftp din linia de comandă. Dacă se foloseşte un program
grafic pentru transfer, atunci avem de-a face cu ftp pasiv, unde apare o singhră conexiune
între cele două capete de comunicare.

La baza operaţiei stau interpretoarele de protocol (PI) şi procesele de transfer de date (DTP).
Clientul şi serverul au fiecare interpretoare de protocol şi procesul de transfer de date. DTP
stabileşte şi întreţine conexiunea de date.

PI interpreteză comenzile FTP şi comunică prin conexiunea de control, pe care o stabileşte

PI-ul clientului la începutul sesiunii FTP.

Etapele transferului FTP, privit de la client sunt:

1. realizarea conexiunii

ftp <nume server> sau pornit programul ftp după care se pot apela comenzile FTP:

open <nume server>

user <nume utilizator>

1. identificarea la sistemul serverul FTP

- pe serverele pe care utilizatorul are cont, se conectează cu numele şi parolă

- pe serverel ftp anonymous cu numele anonymous şi adresa de e-mail ca parolă

1. stabilirea locului de transfer: pe maşina de la distanţă cu comanda cd, pe

cea locală cu lcd
2. stabilirea modului de transfer binar sau ascii
3. transferul de date prin comenzile:

get <nume fişier>; put <nume fişier>

6. închiderea conexiunii cu comanda close sau bye

Majoritatea serverelor ftp organizează structura de directoare astfel încât să fie uşor de găsit
un anumit fişier. Totuşi căutarea unui fişier manual este un proces ce consumă mult timp, mai
ales dacă nu se ştie numele exact al fişierului şi locaţia lui în structura de directoare.În plus
există foaret multe servere ftp în întreaga lume. Archie este o bază de date ce conţine toate
fişierele localizate pe un anumit server ftp. Un utilizator poate căuta în această bază de date şi
poate afla cu precizie unde se află fişierul căutat. Archie nu este funcţional cu servere non-
Unix. Diferite servere Archie pot oferi diferite rezultate, deoarece pot avea în baza lor de date
informaţii despre diferite servere ftp.

Comenzi pentru conectare/deconectare si identificare

open Indica serverul la care se doreste sa se realizeze o conectie.
Serverul poate fi specificat fie utilizând numele complet (exemplu:
masina.subdomeniu.domeniu) fie prin specificarea adresi IP
 (exemplu: 193.231.19.225). În urma acestei comenzi, programul
client FTP va realiza o conectie la serverul specificat si va solicita
utilizatorului numele de utilizator si parola pentru realizarea
legaturii.

Trimite noi informatii de identificare. În cazul în care se introduce

gresit numele de utilizator sau parola, se utilizeaza aceasta
comanda pentru a indica numele corect de utilizator si parola.
user nume-user Comanda mai poate fi utilizata pentru a indica faptul ca accesul va
fi realizat în continuare cu drepturile de acces ale unui alt
utilizator decât cel initial. În urma acestei comenzi, va fi solicitata
parola utilizatorului respectiv.

Permite închiderea legaturii cu serverul curent, pentru a se putea

close
realiza o legatura cu un alt server.

Închide programul ftp si a legaturii la serverul curent (daca exista

bye, exit
o legatura deschisa).

Comenzi pentru obtinerea de informatii

help
Ofera o lista a comenzilor disponibile.
?

help comanda
Ofera detalii despre comanda specificata
? comanda

Comenzi pentru setarea modului de transfer

ascii Selectioneaza modul de transfer text sau ASCII. Este modul de
type ascii transfer utilizat pentru transferul fisierelor text.

bin Selectioneaza modul de transfer binar. Este modul de transfer

type binary utilizat pentru transferul majoritatii fisierelor.

Aceasta comanda permite activarea/dezactivarea vizualizarii

grafice a transferului de date. În cazul în care vizualizarea este
activata, programul va afisa dupa transmiterea unei anumite
cantitati de date un caracter – în general caracterul # – pentru a
Hash
arata utilizatorului faptul ca transferul are loc.
Cantitatea de date corespunzatoare unui caracter este variabila,
fiind indicata de program. Ea este în general de 1024 bytes (1 KB),
2048 bytes (2 KB), 4096 bytes (4 KB) sau 8192 bytes (8 KB).

Indica faptul ca se doreste generarea unui sunet în momentul în

Bell
care se finalizeaza transferul fisierelor.

Forteaza utilizarea modului interactiv/automat pentru comenzile

prompt
care necesita transferul mai multor fisiere.
Comenzi pentru manipularea fisierelor / directoarelor si
vizualizarea continutului directoarelor
Schimba directorul curent pe calculatorul la distanta în director.
Directorul poate fi specificat fie ca o cale absoluta (respectând
cd director specificatiile pentru sistemul de operare al calculatorului la
distanta), fie ca si o cale relativa. Daca nu se specifica directorul,
programul va solicita introducerea acestuia.

Schimba directorul curent pe calculatorul local în director.

Directorul poate fi specificat fie ca o cale absoluta (respectând
lcd director specificatiile pentru sistemul de operare al calculatorului local), fie
ca si o cale relativa. Daca nu se specifica directorul, programul va
indica directorul curent.

pwd Afiseaza directorul curent pe calculatorul la distanta.

Afiseaza continutul directorului curent de pe calculatorul la

ls distanta. În functie de programul client FTP, e posibil ca efectul
dir celor doua instructiuni sa fie diferit, una dintre ele afisând detalii
suplimentare despre fisiere.

Creeaza directorul specificat ca subdirector al directorului curent

mkdir director de pe calculatorul la distanta. În cazul în care se specifica ca si
director o cale absoluta, va fi creat directorul respectiv.

Sterge directorul specificat de pe calculatorul la distanta.

Directorul poate fi specificat utilizând o cale relativa sau una
rmdir director absoluta. (Trebuie sa existe dreptul de modificare / stergere a
directorului respectiv, în functie de sistemul de operare al
calculatorului la distanta).

Sterge fisierul specificat de pe calculatorul la distanta. Fisierul

delete file
poate fi specificat utilizând o cale relativa sau una absoluta.

Executa comanda pe calculatorul local (comanda trebuie sa fie

acceptata de sistemul de operare) si afiseaza rezultatul.
! comanda
Exemple: ! dir afiseaza continutul directorului curent de pe
calculatorul local. ! mkdir creeaza un director pe calculatorul local

Comenzi pentru transferul de fisiere

get fisier1 Transfera fisierul fisier1 de pe calculatorul la distanta pe
[fisier2] calculatorul local. Daca fisier2 lipseste, acest fisier va fi plasat cu
numele fisier1 pe calculatorul local, altfel va fi plasat cu numele
fisier2. Ambele fisiere pot fi specificate utilizând o cale relativa
(pornind de la directorul curent de pe calculatorul la distanta si
respectiv calculatorul local), respectiv ca si o cale absoluta.
Transferul se realizeaza utilizând modul de transfer activ (binar
 sau text).

Transfera fisierul fisier1 specificat de pe calculatorul local pe

calculatorul la distanta. Daca fisier2 lipseste, fisierul transferat va
fi plasat cu numele fisier1 pe calculatorul la distanta, altfel va fi
put fisier1 plasat cu numele fisier2. Ambele fisiere pot fi specificate utilizând
[fisier2] o cale relativa (pornind de la directorul curent de pe calculatorul
local si respectiv calculatorul la distanta), respectiv ca si o cale
absoluta. Transferul se realizeaza utilizând modul de transfer activ
(binar sau text).

Transfera toate fisierele din directorul curent de pe masina la

distanta al caror nume începe cu nume pe calculatorul local.
mget nume* Transferul se realizeaza utilizând modul de transfer activ. Daca
este activat modul interactiv, utilizatorul va fi întrebat pentru
fiecare fisier în parte daca doreste sau nu sa îl transfere.

Transfera toate fisierele din directorul curent de pe masina locala

al caror nume începe cu nume pe calculatorul la distanta.
mput nume* Transferul se realizeaza utilizând modul de transfer activ. Daca
este activat modul interactiv, utilizatorul va fi întrebat pentru
fiecare fisier în parte daca doreste sau nu sa îl transfere.

Adrese FTP interesante

Existã sute de adrese FTP, adicã masini pe care se poate executa ftp. Cel mai bine când
cãutati ceva sa folositi archie. Speram ca cele prezentate în continuare vor constitui tot atatea
motive de a utiliza ftp. Este vorba de o enumerare a unor informatii ce pot fi obtinute cu
ajutorul transferului electronic de documente.

Librarii

• rtfm.mit.edu (directorul pub/usenet/rec.arts.books) – liste cu librarii în

diverse orase din Statele Unite.

Biblioteci

• ariel.unm.edu (directorul /library);

• ftp.unt.edu (directorul /library);
• ftp.jvnc.net (directorul /pub/meckler).

Reviste

• quartz.rutgers.edu ((directorul /pub/journals);

Literatura
 • mrcnext.cso.uiuc.edu (directorul /etext);;
• nic.funet.fi (directorul: /pub/doc/gutenberg)

Pe aceste calculatoare se depun rezultatele asa-numitului proiect Gutenberg. Proiectul

reprezinta efortul unor entuziasti de a traduce carti si de a le pune sub forma de document
electronic la dispozitia tuturor. Exista de pilda carti ale lui Lewis Carrol si Mark Twain.

Shakespeare

• atari.archive.umich.edu – acest calculator conþine documente ce acoperã

o mare parte a scrierilor maestrului, comedii, poezii, piese istorice etc.).

Arta

• nic.funet.fi (directorul /pub/doc-library);

• sunsite.unc.edu (directorul /pub/multimedia-pictures/OTIS);

Medicinã

• spinner.gac.edu (directorul /pub/fam-med).

Biologie

• huh.harvard.edu (directorul /pub).

Biologie moleculara

• ucselx.sdsu.edu

(directorul /pub/doc/netinfo/molecular-biology.resources).

Chimie

• stanzi.bchem.washington.edu (directorul /pub) – software pentru grafica

molecularã.

Consumatori

• rtfm.mit.edu (directorul pub/usenet/rec.travel.air) – informati despre

modul în care se fac rezervarile pentru liniile aeriene, cum se obtine cel
mai bun pret pentru un bilet etc.

Calculatoare

• ariel.unm.edu (directorul /ethics);

• prep.ai.mit.edu (directorul /pubgnu).

Informatii despre retea

• archive.cis.ohio-state.edu (directorul /pub/netinfo);

• ftp.msstate.edu (directorul /pub/docs).
Politicã

• whitehouse.gov (cuvântari ale presedintelui Statelor Unite, stenograme ale

conferintelor de presa si alte informatii).

Istorie

• nptn.org (directorul pub/e.texts/freedom.shrine) – documente istorice

importante precum Magna Carta, Declara, Declaraþia de Independenþã a
Statelor Unite etc.
• ra.msstate.edu - documente istorice pentru cele mai diferite perioade. (Se
gasesc de la detalii despre strategiile utilizate în lupta de Attilla, pânã la
textele cântecelor cantate de soldatii americani în razboiul din Vietnam).
• seq1.loc.gov - biblioteca Congresului Statelor Unite a colecþionat si tradus
o mulþime de documente ale guvernului sovietic. În directorul
pub/soviet.archive/text.english se pot gasi documente precum scrisoarea
lui Lenin ce ordona execuþia unor þãrani rasculati, rãspunsul lui Hrusciov
dat lui Kennedy în timpul crizei rachetelor din Cuba.

Gatit (retete)

• wuarchive.wustl.edu ( directorul usenet/rec.food.cooking/recipes);

• gatekeeper.dec.com (directorul pub/recipes).

Formatare Text
Formatarea logica si fizica
În HTML, definim doua categorii de formatari ale textului: formatare logica si formatare
fizica.

Tag-urile de formatare logica definesc scopul textului la care se refera, similar cum tag-urile
pentru subtitluri definesc scopul textului, si nu neaparat cum trebuie sa arate pe ecran. De
exemplu, tag-uri de formatare logica ar fi <em>, <strong>, <code>, <samp>, <kbd>, <var>,
<dfn>, <cite>. Totusi, browserele nu dispun de atâtea formate încât sa afiseze fiecare
formatare grafica diferit, astfel ca acestea sunt afisate de obicei cu text îngrosat sau cu
caractere italice.

Tag-urile de formatare fizica specifica exact cum trebuie sa arate textul pe ecran (cum sa fie
afisat). Toate aceste tag-uri vin în perechi, de deschidere si de închidere. Teoretic, textul
formatat fizic apare la fel în toate browserele si pe toate calculatoarele, dar nici acest lucru nu
este absolut sigur.

Tabelul 1 – Tag-uri obisnuite de formatare text

Tag SCOP
<b> Text îngrosat.

<big> Text cu caractere mari.

<em> Text evidentiat.

<i> Text „italic”.

<small> Text cu caractere mici.

<strong> Text mai evidentiat decât <em>.

<sub> Indice inferior („subscript”).

<sup> Indice superior („superscript”).

<ins> Text inserat.

<del> Text „sters”.

<s> Text taiat. Depasit. Folositi <del>.

<strike> Text taiat. Depasit. Folositi <del>.

<u> Text subliniat. Depasit. Folositi styles.

Exercitii: încercati toate tag-urile de mai sus.

Tabelul 2 – Tag-uri pentru formatare text de calculator

TAG SCOP

<code> Cod sursa de program.

<kbd> Text de introdus (ex. „Tastati <kbd>dir</kbd>”).

<samp> Cod sursa sau exemplu de text afisat pe ecran.

<tt> Text „telex”.

Variabila de introdus (ex. „Dati comanda <kbd>dir

<var>
<var>subdirector</var></kbd>”).

<pre> Text preformatat.

<listing> Listing de cod sursa. Depasit. Folositi <pre>.

<plaintext
Text simplu. Depasit. Folositi <pre>.
>

<xmp> Text exemplu. Depasit. Folositi <pre>.

Exercitii: încercati toate tag-urile de mai sus.

Tabelul 3 – Tag-uri pentru formatare citate, definitii

Tag SCOP

<abbr> Prescurtare.

<acronym> Acronim.

<address> Adresa.

<bdo> Directia textului.

<blockquote
Citat lung („long quotation”).
>

<q> Citat scurt („short quotation”).

<cite> Citat („citation”).

<dfn> Termen de definitie (care a fost definit sau urmeaza a fi definit).

Exercitii: încercati toate tag-urile de mai sus. Încercati „<bdo>” cu atributul „dir” cu valoarea
„RTL”.

Tag-urile de formatare pot fi imbricate.

Exercitiu: scrieti un text care sa fie si îngrosat, si italic.

Tag-ul pentru textul preformatat („<pre>”) este mai special. El permite copierea unui text din
alta sursa (scrisoare, document Word etc.) direct în sursa HTML; se pastreaza sfârsitul de
linie si liniile vide.

Exercitiu: introduceti textul de mai jos:

<pre>
Acesta este un text preformatat.

Observati ca se pastreaza sfarsitul de linie, si

chiar si spatiile aditionale.

</pre>

La textul preformatat:

se pastreaza spatiile albe (adica spatiile inserate în sursa cu tasta spatiu, si liniile vide);

se folosesc caractere cu latime egala;

 nu se continua pe o linie noua liniile prea lungi;

se respecta instructiunile de bidirectionalitate;

Exercitiu: scrieti în textul preformatat de mai sus o linie foarte lunga,

peste latimea ecranului. Vizualizati.

Lista taguri
Tabel tag-uri
Tag de
Scop
început

<!–> Comentariu.

<!doctype> Tipul documentului.

<a> Ancora.

<abbr> Prescurtare.

<acronym> Acronim.

<address> Adresa.

<applet> Depasit. Folositi <object>.

Defineste o regiune într-o harta de

<area>
imagine.

<b> Text îngrosat.

Referinta implicita spre o resursa

<base>
externa.

<basefont> Depasit. Folositi styles.

<bdo> Directia afisarii textului.

<big> Text mare.

<blockquote> Citat lung.

<body> Corpul paginii.

<br> Linie noua.

<button> Buton de tip „push-button”.

<caption> Titlu de tabel.

<center> Depasit. Folositi styles.

<cite> Citat.

<code> Text „de calculator”.

<col> Atribute pentru coloana de tabel .

<colgroup> Grupe de coloane de tabel.

<dd> Descriere de definitie.

<del> Text sters.

<dfn> Termen de definitie („definition term”).

<dir> Depasit. Folositi <ul>.

<div> Sectiune în document.

<dl> Lista de definitie.

<dt> Termen de definitie.

<em> Text evidentiat.

<fieldset> „Fieldset”.

<font> Depasit. Folositi styles.

<form> Formular.

<frame> Subfereastra (frame).

<frameset> Set de frame-uri.

<h1> la <h6> Subtitlu (de nivel 1 la 6).

<head> Antetul.

<hr> Linie orizontala.

<html> Document html.

<i> Text „italic”.

<iframe> Subfereastra „inline” (frame).

<img> Imagine.

<input> Zona de introducere.

<ins> Text inserat.

<isindex> Depasit. Folositi <input>.

<kbd> Text de tastatura.

<label> Eticheta .

<legend> Titlu în „fieldset”.

<li> Element de lista.

<link> Referinta la o resursa .

<listing> Depasit. Folositi <pre>.

<map> Harta de imagine („image map”) .

<menu> Depasit. Folositi <ul>.

<meta> Informatie „meta”.

<noframes> Sectiune fara suport frame-uri.

<noscript> Sectiune fara suport script-uri.

<object> Obiect înglobat.

<ol> Lista ordonata.

<optgroup> Grup de optiuni.

<option> Element în lista de optiuni.

<p> Paragraf.

<param> Parametru pentru un obiect.

<plaintext> Depasit. Folositi <pre>.

<pre> Text preformatat.

<q> Citat scurt.

<s> Depasit. Folositi <del>.

<samp> Cod sursa.

<script> Script.

<select> Lista selectabila.

<small> Text mic.

<span> Sectiune din document.

<strike> Depasit. Folositi <del>.

<strong> Text îngrosat.

<style> Definitie de stil.

<sub> Indice.

<sup> Indice superior.

<table> Tabel.

<tbody> Corp de tabel.

<td> Celula de tabel.

<textarea> Zona de text.

<tfoot> Anexa fixa de tabel.

<th> Antet de tabel.

<thead> Antet fix de tabel.

<title> Titlul documentului.

<tr> Linie de tabel.

<tt> Text telex.

<u> Depasit. Folositi styles.

<ul> Lista neordonata.

<var> Variabila.

<xmp> Depasit. Folositi <pre>.

Taguri De Baza
Tag-uri de baza
Subtitluri

Subtitlurile („headings”) ofera posibilitatea structurarii textului pe pagina Web, facând-o mai
usor de parcurs. Un text lung, care tot curge, fara a fi structurat pe bucati, poate fi obositor
din punctul de vedere al cititorului. Este important sa rupeti monotonia textului din când în
când, împartindu-l pe capitole, sau subcapitole. În acest fel, va fi mai usor si pentru dvs. sa
gasiti si sa schimbati ceva în pagina – va trebui sa schimbati doar un subcapitol anume. De
asemenea, si cititorul gaseste mai rapid informatia care îl intereseaza.

În HTML, puteti lucra cu sase nivele de capitole/subcapitole, de la 1 la 6, folosind tag-urile

<h1> … <h6>, fiecare având câte un tag de închidere, desigur.

Exemplu: <h1>Capitolul I – Epoca de piatra</h1>

Subtitlurile de regula nu sunt numerotate la afisare, ci apar cu litere mai mari, îngrosate,
centrate sau subliniate, deci într-o forma care sa le deosebeasca de restul textului. Asta
depinde de posibilitatile browserului. Subtitlul acestui subcapitol („Subtitluri”) este un bun
exemplu.

Exercitiu: porniti Notepad si creati structura de baza pentru un fisier HTML (tag-urile pt.
html, antetul si corpul paginii). Apoi scrieti urmatorul text în corpul paginii, si vizualizati în
browser:

<h1>Subtitlu de nivel 1</h1><h2>Subtitlu de nivel 2</h2>

<h3>Subtitlu de nivel 3</h3>
<h4>Subtitlu de nivel 4</h4>

<h5> Subtitlu de nivel 5 </h5>

<h6>Subtitlu de nivel 6</h6>

Observati efectele spatiilor multiple din sursa HTML, precum si efectele liniilor vide.

Exercitiu: adaugati în textul de mai sus, dupa tag-ul de închidere a

subtitlului de nivel 3, textul „test”. Vizualizati.

Daca unele tag-uri ale unui element sunt în contradictie cu alte taguri ale aceluiasi element,
ultimele (adica perechea cea mai „interna”) vor fi luate în considerare.

Tag-urile de subtitluri pot avea atribute, de exemplu “<h1 align=”left”>Textul</h1>”.

Exercitiu: modificati exemplul de la începutul acestei lucrari astfel încât subtitlul de nivel 4
sa apara în dreapta paginii. Vizualizati.

Paragrafe

O metoda eleganta si conforma standardului pentru scrierea paragrafelor în HTML este

folosirea tag-urilor dedicate. Aceste tag-uri sunt de forma <p>Un paragraf</p>.

Exercitiu: scrieti doua paragrafe („Primul paragraf” si „Al doilea paragraf”) folosind
aceste tag-uri. Vizualizati.

Observati: ca si în cazul subtitlurilor, se adauga automat o linie vida înaintea si dupa paragraf.

Si paragrafele pot avea atribute, aceleasi ca si subtitlurile.

Exercitiu: formatati paragrafele dvs. sa fie aliniate în centrul paginii.

Linie noua

Ati observat ca degeaba introduceti linii vide în sursa HTML, ele vor apare ca un singur
spatiu. Pentru a intra pe linie noua în HTML, aveti nevoie de un tag special, „<br>”.

Exercitiu: puneti tag-ul <br> între „Primul” si „paragraf” din exemplul de mai sus.
Vizualizati.

Comentarii în HTML

Un program bun are 40% comentarii în sursa. Din moment ce si HTML este un limbaj de
programare, este bine sa punem comentarii în codul sursa. Daca sursa HTML este complexa,
comentariile vor fi de nepretuit daca vrem sa schimbam ceva. Acest lucru este adevarat mai
ales în cazul scripturilor.

Comentariile nu sunt afisate de catre browser. Un comentariu arata astfel:

<!– Trebuie sa elimin bancurile din partea asta de cod –>

Observati ca avem de-a face cu un tag mai special, fara pereche de închidere; observati si
semnul exclamarii de la începutul comentariului, si lipsa lui la sfârsit. Perechile de liniute de
la început si de la sfârsit fac parte din tag, nu din textul comentariului.

Exercitiu: inserati un comentariu înaintea paragrafului centrat, explicând „acesta este un

paragraf centrat”. Vizualizati. Inserati acum un comentariu în mijlocul textului din paragraf,
apoi vizualizati. Inserati comentariu în interiorul unui tag, de exemplu în „<p>”. Vizualizati.

Comentariile se pot extinde pe mai multe linii, dar este indicat sa nu scrieti comentarii mai
lungi de o linie, pentru claritate.

Nu includeti tag-uri HTML în comentarii (de exemplu, <p>); în mod normal, nimic din ce
este în comentariu nu se afiseaza, dar un browser mai „sensibil” ar putea sa se încurce în
timpul parcurgerii comentariului cu tag-uri.

Bara orizontala

O foarte simpla metoda de a separa vizual partile dintr-un document HTML este folosirea
unei bare orizontale. Folositi tag-ul „<hr>” (de la „horizontal rule”). Poate avea si atribute, ca
„width” (latimea pe orizontala), în puncte sau procente, alinierea („align” – centrat implicit),
„size” pentru grosime (în puncte – implicit este 2) sau „noshade”.
Exercitiu: inserati dupa primul paragraf din exemplul de sus o bara
orizontala de latime de 50% din pagina, de zece puncte grosime,
aliniat la dreapta pe pagina. Vizualizati. Schimbati marimea
ferestrei browserului. Observati latimea orizontala a liniei.
Adaugati si atributul „noshade” (fara valoare). Vizualizati.
Adaugati atributul „title” cu valoarea „Linie orizontala”.

Observatie: atributul „title” se poate folosi la multe tag-uri.

Tabelul 1 – tag-uri de baza

Scop
Tag de început
<html> Document HTML

<body> Corpul documentului

<h1> la <h6> Subtitluri de la 1 la 6

<p> Paragraf

<br> Linie noua

<hr> Bara orizontala

Comentariu în codul
<!–>
sursa

Initiere Web Design

CUPRINS

Despre Primii paşi Fonturi Blocuri de Imagini Legătu Liste

HTML text ri

Tabele Ferestre Formula Stiluri Javascri Tag-uri

re pt
 01. Despre HTML. ?

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW (World Wide Web) este
HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar în care
documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi
independenţa faţă de platformă, structurarea formatării şi legăturile hipertext,
fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet şi Web. Primele
specificaţii de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP şi URL. HTML a fost
dezvoltat iniţial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML a fost văzut că o
posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere diferite şi schimbă între ei
informaţie utilizând Internetul. Erau prin urmare necesare câteva trăsături :
independenţa de platformă, posibilităţi hypertext şi structurarea documentelor.
Independenţa de platformă înseamnă că un document poate fi afişat în mod
asemănător de computere diferite ( deci cu fonte, grafica şi culori diferite ), lucru
vital pentru o audienta atât de variata. Hipertext înseamnă că orice cuvânt,
frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator (client)
poate face referinţă la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între
multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiaşi document. Structurarea
riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul
precum şi interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

SGML şi HTML

Tim Berners-Lee a utilizat că model SGML ( Standard Generalized Markup

Language ), un standard internaţional în plină dezvoltare. SGML avea avantajul
unei structurări avansate şi al independenţei de platformă dar proiectarea lui a
avut în vedere mai mult structura semantică a documentului decât modul de
formatare. Flexibil, SGML putea fi descris că o specificare pentru descrierea altor
formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD, Document Type Definitions)
care puteau fi înţelese de orice produs soft SGML pur şi simplu prin citirea mai
întâi a definiţiilor noilor formate.

HTML este pur şi simplu un DTD, deci o aplicaţie a SGML. În primii ani de
evoluţie HTML a crescut lent, în principal pentru că îi lipseau posibilităţile de a
descrie publicaţii electronice profesionale; limbajul permitea oarece control
asupra fontelor dar nu permitea înserarea graficii. În 1933, NCSA a îmbogăţit
limbajul pentru a permite inserarea graficii şi au construit primul navigator
grafic, Mosaic. Au urmat apoi contribuţii ad hoc ale diverselor firme care au adus
adăugiri limbajului HTML (adăugiri şi nu îmbogăţiri pentru că unele taguri nu erau
în conformitate cu principiile generale ale SGML) astfel încât, prin 1994 limbajul
părea scăpat de sub control. Urmarea a fost că la prima conferinţă WWW din
Geneva ( Elveţia ) s-a constituit un grup ( HTML Working Group ) a cărui prima
misiune a fost formalizarea HTML într-un DTD al SGML, lucru care s-a concretizat
în HTML Level 2 ( sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim
Berners-Lee ). Importanţa acţiunii acestui grup constă în faptul că, odată
standardizat, limbajul poate fi apoi extins într-un mod mai controlat la alte
nivele.
 Standardul oficial HTML este World Wide Web Consorţiu (W3C), care este
afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunţat câteva versiuni
ale specificaţiei HTML, printre care şi HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 şi,
cel mai recent, HTML 4.01. În acelaşi timp, autorii de browsere, cum ar fi
Netscape şi Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML în afara
procesului standard şi le-au încorporat în browserele lor. În unele cazuri, cum ar
fi tagul Netscape, aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de
autorii de browsere.

HTML 2.0, elaborat în Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui să-l
suporte toate browserele curente -- inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflectă
concepţia originală a HTML că un limbaj de marcare independent de obiectele
existente pentru aşezarea lor în pagină, în loc de a specifica exact cum ar trebui
să arate acestea. Dacă doriţi să fiţi siguri că toţi vizitatorii vor vedea paginile aşa
cum trebuie, folosiţi tagurile HTML 2.0.

Specificaţia HTML 3.0, enunţată în 1995, a încercat să dezvolte HTML 2.0

prin adăugarea unor facilităţi precum tabelele şi un mai mare control asupra
textului din jurul imaginilor. Deşi unele din noutăţile HTML 3.0 erau deja folosite
de autorii de browsere, multe nu erau încă. În unele cazuri, taguri asemănătoare
implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile
"oficiale". Specificaţia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard
oficial.

În Mai 1996, W3C a scos pe piaţa specificaţia HTML 3.2 , care era
proiectată să reflecte şi să standardizeze practicile acceptate la scară largă.
Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de
browsere că Netscape şi Microsoft plus extensii HTML răspândite. În Bilanţul
asupra HTML, W3C recomandă că providerii de informaţii să utilizeze specificaţia
HTML 3.2. Versiunile curente ale majorităţii browserelor ar trebui să suporte
toate, sau aproape toate aceste taguri.

De asemenea există extensii Netscape şi Microsoft care nu fac parte din

specificaţia HTML 3.2, ori pentru că sunt mai puţin utilizate, ori au fost omologate
după apariţia HTML 3.2. Pentru că navigatorul Netscape a fost printre primele
browsere care suporta anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape deţine în jur de
70% din piaţa de browsere, mulţi au crezut eronat că toate extensiile Netscape
(incluzând taguri ca şi facilităţi ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML
3.2.

La momentul apariţiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat şi au fost
deja publicate specificaţiile HTML 4.01.

Documentele HTML sunt documente în format ASCII şi prin urmare pot fi

create cu orice editor de texte. Au fost însă dezvoltate editoare specializate care
permit editarea într-un fel de WYSIWYG deşi nu se poate vorbi de WYSIWYG atâta
vreme cât navigatoarele afişează acelaşi document oarecum diferit, în funcţie de
platforma pe care rulează. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care
permit formatarea HTML a documentelor generate ( şi formatate ) cu alte
editoare. Evident conversiile nu pot păstra decât parţial formatările anterioare
deoarece limbajul HTML este încă incomplet

02. Primii paşi

TAGURI DE BAZA
Orice document HTML începe cu notaţia <html> şi se termină cu notaţia
</html>. Aceste "chestii" se numesc în literatura de specialitate "TAG-uri". Prin
convenţie, toate informaţiile HTML încep cu o paranteză unghiulară deschisă " <
" şi se termină cu o paranteză unghiulară închisă " > ".

Tag-urile între aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a

afişa pagina într-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârşit de
bloc, în timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este opţional sau chiar
interzis.

Între cele două marcaje <html> şi </html> vom introduce două secţiuni:

- secţiunea de antet <head>...</head> şi - corpul documentului

<body>...</body>. Blocul <body>...</body> cuprinde conţinutul propriu-zis al
paginii HTML, adică ceea ce va fi afişat în fereastra browser-ului.

O etichetă poate fi scrisă atât cu litere mici, cât şi cu litere mari.

Adică <HTML> = <HtmL> = <html>. Caracterele "spaţiu" şi "CR/LF" ce apar

între etichete sunt ignorate de către browser. Deci un prim document HTML ar fi
ceva de genul asta:

<html>
<head> </head>
<body>
</body>
</html>
În primul rând, titlul unei pagini se obţine inserând în secţiunea
<head>...</head> a următoarei linii:

<title>Aceasta este prima mea pagină de Web</title>

În plus, în secţiunea <body>...</body> putem scrie texte cât dorim. Dacă nu
întâlnim nici un marcaj < sau > atunci interpretorul HTML le va lua că texte
simple şi le va afişa pe ecran. Să vedem o nouă versiune a paginii noastre:

<html>
<head>
<title>Aceasta este prima mea pagină de Web</title>
</head>
<body>
Bine aţi venit în pagina mea de Web!
</body>
</html>
TITLUL PAGINII
Conţinutul blocului <title>...</title> va apărea în bara de titlu a ferestrei
browser-ului. Dacă acest bloc lipseşte într-o pagină HTML, atunci în bara de titlu
a ferstrei browser-ului va apărea numele fişierului.

Dacă introducem mai multe linii într-o pagină browser-ul va afişa într-un
singur rând, întrucât caracterele " CR/LF " sunt ignorate de browser. Trecerea pe
o linie nouă se face la o comandă explicită, care trebuie să apară în pagina html.

INTRERUPERE DE LINIE
Această comandă este marcajul <br> ( de la " line break " - întrerupere de
linie ).

Folosind aceleaşi operaţii că mai sus, vizualizaţi noua pagină! Veţi vedea textul
ce apare în fereastra navigatorului. În plus, pagina dvs. va avea un titlu nou, cel
introdus de dvs.

<html>
<head>
<title> titlul paginii</title>
</head>
<body>
Bine aţi venit în <br> pagina mea de Web!
</body>
</html>

BLOCURI PREFORMATATE
Pentru că browser-ul să interpreteze corect caracterele " spaţiu ", " tab " şi "
CR/LF " ce apar în cadrul unui text, acest text trebuie inclus într-un bloc
<pre>...</pre>.
<html>
<head>
<title>bloc preformatat </title>
</head>
<body><pre>
Prima linie
A doua linie
A treia linie
</pre></body>
</html>

CULOARE DE FOND
O culoare poate fi precizată în doua moduri:

• Printr-un nume de culoare. Sunt disponibile cel puţin 16 nume de culori:

aqua, black, fuchsia, gray, green lime, maroon, navy, olive, purple, red,
silver, teal, white şi yellow.
• Prin construcţia " #rrggbb " unde r (red), g (green), sau b (blue) sunt cifre
hexazecimale şi pot lua valorile: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C,
d, D, e, E, f, F; se pot defini astfel 65536 de culori.
Culoarea unei pagini se precizează prin intermediul unui atribut al etichetei
<body>. Culoarea fondului paginii Web se stabileşte cu atributul bgcolor al
etichetei <body>, de exemplu: <body bgcolor = culoare>.

Următorul exemplu realizează o pagină cu fondul de culoare gri.

 <html>
<head>
<title>culoare de fond </title>
</head>
<body bgcolor=gray>
O pagină Web cu fondul GRI!
</body>
</html>

CULOAREA TEXTULUI
Acest lucru se face prin intermediul atributului text al etichetei <body> după
sintaxa <body text=culoare>. În următorul exemplu textul are culoarea roşie.

<html>
<head>
<title>culoare textului </title>
</head>
<body text=red>
Un text de culoare roşie.
</body>
</html>

ETICHETA
O etichetă poate avea mai multe atribute. De exemplu, o etichetă cu trei atribute
arată astfel: <eticheta atribut1 = valoare1 atribut2 = valoare2 atribut3 = valoare3>.
Următorul exemplu prezintă o pagină cu fondul de culoare albastră şi textul de culoare
galbenă.
<html>
<head>
<title>atribute multiple </title>
</head>
<body bgcolor=blue text=yellow>
Fond de culoare albastră şi text de culoare galbenă.
</body>
</html>
Textul afişat este caracterizat de următoarele atribute: Mărime ( size), Culoare
(color) Font (style).

Acestea sunt atribute ale etichetei <basefont>. Este o etichetă singulară

(fără delimitator de sfârşit de bloc).

<basefont size = număr color = culoare style = font>

unde:

• număr - poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; ( 1 pentru fontul cel mai mic şi 7

pentru fontul cel mai mare);
• culoare - este o culoare precizată prin nume sau printr-o construcţie RGB;
• font - poate fi un font generic că " serif ", " san serif ", " cursive ", "
monospace ", "fantasy " sau un font specific instalat pe calculatorului
clientului, că " Times New Roman ", " Helvetica " sau " Arial ".Se acceptă
că valoare şi o lista de fonturi separate prin virgulă, de exemplu:
" Times New Roman, serif, monospace ".
 Domeniul de valabilitate al caracteristicelor precizate de această etichetă
se întinde de la locul în care apare eticheta pănâ la sfârşitul paginii sau până la
următoarea etichetă <basefont>.

Dacă acest atribut lipseşte atunci textul din pagina Web are atribute
prestabilite sau atribute precizate de browserul utilizat.

Atributele prestabilite sunt: size = 3, color = black, şi style = " Times New
Roman " .

Poziţionarea conţinutului paginii Web faţă de marginile ferestrei browserului se

poate face cu ajutorul a două atribute ale etichetei <body>:

• leftmargin ( stabileşte distanţa dintre marginea stângă a ferestrei

browserului şi marginea stângă a conţinutului paginii );
• topmargin ( stabileşte distanţa dintre marginea de sus a ferestrei
browserului şi marginea de sus a conţinutului paginii );
<html>
<head>
<title>Configurarea textului şi stabilirea marginii </title>
</head>
<body leftmargin="100" topmargin="50">
Textul are atribute implicite. <br><basefont style="Arial"
color="blue" size="6">
Textul este scris cu fontul "Arial", culoare albastru şi marime 6. </body>
</html>

STILURILE PENTRU BLOCURILE DE TEXT

Pentru că un bloc de text să apară în pagină evidenţiat (cu caractere
aldine), trebuie inclus între delimitatorii <b>...</b> ( b vine de la "bold" =
indraznet ).

Pentru că un text să fie scris cu carcatere mai mari cu o unitate decât cele
curente acesta trebuie inclus într-un bloc delimitat de etichetele <big>...</big>.

Pentru că un text să fie scris cu carcatere mai mici cu o unitate decât cele
curente acesta trebuie inclus într-un bloc delimitat de etichetele
<small>...</small>.

Pentru că un text să fie scris cu carcatere cursive acesta trebuie inclus într-un
bloc delimitat de etichetele <i>...</i> ( i vine de la " italic ").

Pentru a insera secvente de text aliniate că indice (sub-script) sau că exponent

(super-script), aceste fragmente trebuie delimitate de etichetele
_..., respectiv ^.... Pentru a insera un bloc de
caractere subliniate se utilizeaza etichetele <u>...</u> (u vine de la " underline
").

Pentru a insera un bloc de caractere subliniate se utilizeaza etichetele

<strike>...</strike> sau <s>...</s>.
STILURI FIZICE ŞI LOGICE
Am prezentat deja 8 stiluri de scriere a caracterelor unui bloc de text,
numite şi stiluri fizice întrucât nu s-a acordat nici o atenţie semnificaţiei
informaţiei conţinute de aceste blocuri. În continuare sunt prezentate stilurile
utilizate la formatarea unui bloc.

Aceste stiluri tin cont de semnificatia pe care o are blocul în cadrul paginii Web.

Pentru a pune în evidenta ( prin silul cursiv ) fragmente de text se utilizeaza

etichetele:

• <cite>...</cite> ( " cite " inseamna citat);

• <em>...</em> (em vine de la " emphasize " = a evidentia).
În locul lor se poate utiliza eticheta echivalenta <i>...</i>.

Urmatoarele etichete au efecte similare.Ele permit scrierea fragmentului de text

cu caractere monospatiate ( de tipul celor folosite de o masina de scris ):

• <code>...</code> ( " code " inseamna cod sau sursa);

• <kbd>...</kbd> ( kbd vine de la " keyboard " = tastatura);
• <tt>...</tt> ( tt vine de la " teletype " = teleprinter).
Eticheta de tip bloc <blink>...</blink> delimitează fragmenete de text
clipitoare. Aceasta eticheta functioneaza numai în browserul Netscape
Communicator.

Exemplul următor ilustrează că etichetele pot fi imbricate.

• un fragment de text poate fi scris cu aldine şi cursive în acelşi timp;

• pentru un fragment de text se pot folosi simultan stilurile subliniat,
exponent, mărit şi cursiv.
Blocul <q>...</q> permite inserarea în-line a citatelor.Aceste citate sunt afisate
de către browser cu caractere cursive.

" q " vine de la " în-line quotation " (citate inserate în-line);

Şi blocurile " q " pot fi imbricate.

03. Fonturi
Un font este caracterizat de următoarele atribute:

• culoare (stabilită prin atributul color);

• tipul sau stilul (stabilit prin atributul face);
• mărimea (definită prin atributul size);
• mărimea în puncte tipografice (stabilită prin atributul point-size);
• grosime (definită prin atributul weight).
Toate aceste atribute apărţin etichetei, care permite inserarea de blocuri de
texte personalizate.
Culori
O culoare poate fi precizata în doua moduri:

1. printr-un nume de culoare.

2. printr-o constantă conform standardului de culoare RGB (Red, Green,Blue).
O astfel de constantă se formează astfel: #rrggbb, unde r, g şi b sunt cifre
hexazecimale
Culorea fontului
Pentru a scrie un fragment de text cu caractere de o anumită culoare se
încadrează acest fragment între delimitatorii ... având stabilit atributul color la
valoarea necesară. De exemplu:

fragment de text de culoare rosie

Familia de fonturi
Pentru a scrie un text într-o pagină pot fi folosite mai multe fonturi (stiluri
de caractere). Există cinci familii generice de fonturi care sunt de regulă
disponibile pe toate calculatoarele utilizatorilor: serif, sans serif, cursive,
monospace şi fantasy. Tipul de font necesar poate fi stabilit prin atributul face al
etichetei. Pot fi introduse mai multe fonturi separate prin virgulă.

În acest caz browserul va utiliza primul font pe care îl cunoaşte.

Marimea fontului
Pentru a stabili mărimea unui font se utilizează atributul size al etichetei.
Valorile acestui atribut pot fi:

• 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 ( 1 pentru cel mai mic font şi 7 pentru cel mai mare);

• +1, +2, etc. pentru a mari dimensiunea fontului cu 1, 2, etc. faţă de
valoarea curentă;
• -1, -2, etc. pentru a micsora dimensiunea fontului cu 1, 2, etc. fata de
valoarea curenta.
Mărimea unui font poate fi stabilită exact cu ajutorul atributului point-size.
Valorile acceptate de acest atribut pot fi orice numere naturale pozitive.Numărul
astfel precizat reprezintă mărimea fontului în puncte tipografice.

Acest atribut functionează numai cu Netscape Communicator.

Grosimea fontului
Grosimea unui caracter poate fi definită cu ajutorul atributului weight al
etichetei.

Valorile posibile pentru acest atribut sunt 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700,
800 şi 900 (100 pentru fontul cel mai subţire şi 900 pentru cel mai gros).

04. Blocuri de text

Aceste etichete nu se referă la particularităţiile caracterelor ce compun textul, ci

la funcţiile pe care le poate avea un bloc de text în cadrul paginii Web.

Toate aceste etichete produc automat trecerea la un rând nou şi adaugarea unui spaţiu

suplimentar.

Inserarea unei adrese

Dacă într-o pagina web trebuie inclusă o adresa, atunci putem utiliza facilităţile
oferite de o eticheta dedicată:

<address>...</address>.

<html>
<head>
<title> Adresa</title>
</head>
<body>
Adresa institutiei noastre este :<address> Colegiul Universitar<br>
Str: Victor Babes , Nr:62/A <br>
Baia Mare Romania </address>
</body>
</html>
Indentarea unui bloc
Pentru că un bloc de text să fie indentat ( marginea din stânga a textului să
fie deplasată la dreapta la o anumită distanţă faţă de marginea paginii ), acesta
trebuie inclus între etichetele <blockquote>...</blockquote>.

Textul ce urmează este indentat:<blockquote> Aceste etichete nu se referă la particularităţiile

caracterelor ce compun textul, ci la funcţiile pe care le poate avea un bloc de text în cadrul paginii Web.
Toate aceste etichete produc automat trecerea la un rând nou şi adaugarea unui spaţiu suplimentar.
Blocul preformatat
Într-un bloc <pre>...</pre>, semnificaţia marcajelor HTML se păstrează.
Blocul <pre>...</pre> este indicat pentru a insera rânduri vide ( spaţiu între
rândurile succesive ). Caracterul " spaţiu " poate fi luat în considerare de browser
dacă este inserat explicit prin &nbsp;.

Într-un fişier HTML, caracterele "<" şi ">" au o semnificaţie specială pentru

browser. Ele încadrează comenzile şi atributele de afişare a elementelor într-o
pagină. Dacă dorim ca un fragment de text să conţină astfel de caractere, acest
fragment trebuie încadrat de una dintre perechile de etichete:

• <xmp>...</xmp> ( 80 de caractere pe rând );

• <listing>...</listing> ( 120 de caractere pe rând ).
Aceste marcaje interpretează corect caracterele " spaţiu ", " eticheta " şi "CR/LF ". Textul
afişat în pagină este monospaţiat.
Blocuri paragraf
Cu ajutorul etichetei paragraf <p> este posibil trecerea la o linie nouă şi
permite:

• inserarea unui spaţiu suplimentar înainte de blocul paragraf;

• inserarea unui spaţiu suplimentar după blocul paragraf, dacă se foloseşte
delimitatorul </p> (acesta fiind opţional);
 • alinierea textului cu ajutorul atributului align, având valorile posibile " left
", " center " sau " right ".
<p align="center"> Paragraf aliniat în centru.
Blocuri de titlu
Într-un text titlurile ( headers ) de capitole pot fi introduse cu ajutorul
etichetelor <h1>. <h2>, <h3>, <h4>, <h5>, <h6>.
Toate aceste etichete se referă la un bloc de text şi trebuie însoţite de o etichetă
de încheiere similară. Aceste etichete acceptă atributul align pentru alinierea
titlului blocului de text la stânga (în mod prestabilit ) , în centru şi la dreapta.
Tag-ul <h1> permite scrierea unui titlu cu caractere mai mari şi aldine, pe când
<h6> foloseşte caracterele cele mai mici.

Linii orizontale
Într-o pagină Web pot fi inserate linii orizontale.acest lucru se face cu ajutorul
etichetei <hr>. Pentru a configura o linie orizontală se utilizează următorele
atribute ale etichetei <hr>:

• align permite alinierea liniei orizontală. Valorile posibile sunt " left " ,"
center " şi " right ";
• width permite alegerea lungimii liniei;
• size permite alegerea grosimii liniei;
• noshade când este prezent defineşte o linie fără umbră;
• color permite definirea culorii liniei.
Blocuri <center>
Blocul introdus de etichetele <center>...</center> aliniază centrat toate
elementele pe care le conţine.

<html>
<head>
<title> Linii orizontale</title>
</head>
<body>
<center> <hr width=10%> <hr width=40%> <hr width=70%> <hr
width=100%> <hr width=70%> <hr width=40%> <hr width=10%> </center>
</body>
</html>
Blocuri <nobr>
Blocul de text cuprins între etichetele <nobr>...</nobr> va fi afişat pe o singură
linie.

<html>
<head>
<title> Blocul <nobr></title>
</head>
<body>
<nobr> O singură linie.</nobr>
</body>
</html>
Blocuri <div>
Modalitatea cea mai eficientă de delimitare şi de formatare a unui bloc de
text este folosirea delimitatorilor <div>...</div>. Un parametru foarte foarte util
pentru stabilirea caracteristicilor unui bloc <div> ( diviziune ) este align
( aliniere ).
Valorile posibile ale acestui parametru sunt:

• " left " ( aliniere la stânga );

• " center " ( aliniere centrală );
• " right " ( aliniere la dreapta ).
Un bloc <div>...</div> poate include alte subblocuri. În acest caz , alinierea
precizată de atributul align al blocului are efect asupra tuturor subblocurilor
incluse în blocul <div>;
Un bloc <div>...</div> admite atributul " nowrap " care interzice întreruperea
rândurilor de către browser.

<html>
<head>
<title> Blocul <div></title>
</head>
<body>
Această linie este o linie normală.Următorul bloc este aliniat la dreapta.
<div align="right">
O singura linie.<br>
</div>
<div align="center">
Bloc aliniat pe centru.<br>
</div>
</body>
</html>

05. Imagini

Imaginile sunt stocate în fişiere cu diverse formate. Formatele acceptat de

browsere pentru fişierele imagine sunt:

• GIF (Graphics Interchange Format) cu extensia .gif;

• JPEG (Joint Photographic Experts Group) cu extensia .jpeg sau .jpg;
• XPM (X PixMap) cu extensia .xmp;
• XBM (X BitMap) cu extensia .xbm;
• BMP (BitMap) cu extensia .bmp (numai cu Internet Explorer);
• TIFF (Tagged Image File Format) cu extensia .tif sau .tiff;
Cele mai răspândite formate sunt GIF(8biti pentru o culoare, 256 culori posibile)
şi JPEG (24biţi pentru o culoare, 16777216 de culori posibile).

Adresa URL a unei imagini

URL ( "Uniform Resourse Locator" = identificator unic al resursei ) este un
standard folosit în identificarea unică a unei resurse în Internet. Toate imaginile
cu care vom lucra vor avea adresa URL exprimată în funcţie de directorul ce
conţine documentul HTML care face referire la imagine.

Pentru a insera o imagine într-o pagină, se utilizează eticheta (de la

"image"=imagine).
Pentru a putea fi identificată imaginea care va fi inserată, se utilizează un atribut
al etichetei şi anume src (de la "source"=sursa).
 Dacă imaginea se află în acelaşi director cu fişierul HTML care face referire
la imagine, atunci adresa URL a imaginii este formată numai din numele imaginii,
inclusiv extensia.

Chenarul şi dimensionarea unei imagini

Dacă doriţi să adaugaţi un chenar în jurul imaginii, folosiţi atributul border
al etichetei .
Valorile acestor atribute sunt numere întregi pozitive.

O imagine are anumite dimensiuni pe orizontală şi verticală, stabilite în

momentul creării ei.
Dacă nu se cere altfel , aceste dimensiuni sunt respectate în momentul afişării ei
în pagina Web.

Dimensiuniile prestabilite ale unei imagini pot fi modificate prin intermediul

atributelor width şi height.

Alinierea unei imagini

Alinierea unei imagini se poate face prin intermediul atributului align care poate
lua următorele valori:

• " left " - aliniere la stânga; celelalte componente sunt dispuse în partea
dreaptă;
• " right " - aliniere la dreapta; celelalte componente sunt dispuse în partea
stânga;
• " top " - aliniere deasupra; partea de sus a imaginii se aliniază cu partea
de sus a textului ce precede imaginea;
• " middle " - aliniere la mijloc; mijlocul imaginii se aliniază cu linia de bază a
textului ce precede imaginea.
• " bottom " - aliniere la bază; partea de jos a imaginii se aliniază cu linia de
bază a textului.
Atributele hspace şi vspace precizează distanţa în pixeli pe orizontală , respectiv
pe verticală, dintre imagine şi restul elementelor din pagină.

Atributul alt admite că valoare un text care va fi afişat în locul imaginii.

Imagini pentru fondul unei pagini

O imagine poate fi utilizată pentru a stabili fondul unei pagini Web. În
acest scop se foloseşte atributul background al etichetei, având că valoare adresa
URL a imaginii.
Imaginea se multiplică pe orizontală şi pe verticală până umple întregul ecran

Imagini folosite ca legături

O legătura (link) introduce în pagina Web o zonă activă. Efectuând click cu
butonul mouse-ului pe această zonă în browser se va încărca o altă pagină. În
mod prestabilit imaginea utilizată pe post de zona activă este înconjurată de un
chenar având culoarea unei legături. Dacă stabilim pentru atributul border al
etichetei 0 acest chenar dispare.
 Utilizări speciale ale imaginilor
Imaginile pot fi utilizate pentru a obţine efecte deosebite într-o pagină web.
Printre aceste utilizări speciale putem enumera:

- Linii orizontale formate cu ajutorul imaginilor .

- Simboluri speciale pentru elementele unei liste neordonate

06. Legături

Legăturile (link-urile) reprezintă partea cea mai importantă a unei pagini Web. Ele transformă
un text obişnuit în hipertext sau hiperlegătură, care permite trecerea rapidă de la o informaţie
aflată pe un anumit server la altă informaţie memorată pe un alt server aflat oriunde în lume.
Legăturile sunt zone active într-o pagină Web, adică zone de pe ecran sensibile la apăsarea
butonului stâng al mouse-ului. O legătura către o pagină aflată în acelaşi director. O legătură
către o pagină aflată în acelaşi director se formează cu ajutorul etichetei <a> (de la
"anchor"=ancora). Pentru a preciza pagina indicată de legătură se utilizează un atribut al
etichetei <a> numit href, care ia valoarea numele fişierului HTML aflat în acelaşi director.
Zona activă care devine sensibilă la apăsarea butonului stâng al mouse-ului este formată din
textul cuprins între etichetele <a>...</a>. Prezenţa etichtetei de sfârşit </a> este obligatorie.

Dacă pagina referită se află pe acelaşi disc local, dar într-un alt director atunci pentru a
preciza poziţia ei în structura de directoare se poate folosi adresarea relativă.

O legătură către un site particular

În exemplul următor se utilizează adresa URL www.eddy.cugir.ro care
încarcă pagina de start din site-ul de resurse umane.

<html>

<head>

<title> Link către site-ul de resurse umane</title>

</head>

<body>

<h3>Link către site-ul de resurse umane </h3>

<a href="http://www.eddy.cugir.ro">

Centrul Pentru Informarea Resurselor Umane </a>

</body>

</html>
Ancore
Intr-o pagină foarte lungă pot exista puncte de reper către care se
definesc legături. O ancoră se defineşte de asemenea prin eticheta <a>. Pentru
a defini ancora se utilizează atributul name care primeşte ca valoare un nume
atribuit ancorei (de exemplu "leg1"). Pentru a insera o legătură către "leg1"
definită în aceeaşi pagină se utilizează eticheta <a> având atributul href de
valoare "#leg1". Pentru a introduce o legătură către o ancoră definită în alt
document (altă pagină) aflat în acelaşi director, atributul href primeşte o valoare
de forma "nume_fişier.html#nume_ancora".

Ancore definite prin atributul id. Atributul id este un atribut universal,

adică poate fi ataşat oricărui element al unei pagini Web. Acest atribut va înlocui
complet atributul name, care putea fi ataşat numai anumitor elemente. Atributul
id primeşte ca valoare un nume (de exemplu "id1") care identifică în mod unic un
element. Atributul id poate fi utilizat pe post de ancoră într-o pagină Web
conform sintaxei:

<eticheta id = "id1"> ... </eticheta>

<a href = "#id1" >Link către elementul "id1" </a>

unde "eticheta" poate fi orice element .

Alegerea culorilor pentru legături

În mod prestabilit se utilizează trei culori pentru legături: o culoare pentru
legăturile nevizitate (nu s-a efectuat nici un clic pe ele), o culoare pentru
legăturile vizitate (s-a efectuat cel puţin un clic pe ele), o culoare pentru
legăturile active (deasupra cărora se află mouse-ul la un moment dat). Aceste
atribute pot fi stabilite cu ajutorul a trei atribute ale etichetei <body>:

link pentru legăturile nevizitate; vlink pentru legăturile vizitate; alink pentru
legăturile active.

Valorile pe care le pot lua aceste atribute sunt culori definite prin nume sau
conform standardului RGB.

Utilizarea poştei electronice

Într-o pagină Web se poate afla legături care permit lansarea în execuţie a
aplicaţiei de expediere a mesajelor electronice. Pentru aceasta se utilizează în
construcţia adresei URL serviciul Internet mailto: urmat de o adresa e-mail
validă.

Legături către fişiere oarecare

O pagină Web poate conţine legături către orice tip de fişiere aflate pe
orice servere din Internet. Pentru aceasta se utilizează eticheta <a> având
valoarea atributului href egală cu adresa URL a fişierului destinaţie. Atunci când
se efectuează clic pe legătura din exemplul următor browserul va deschide o
caseta de dialog - File download - care va permite: să salvaţi pe discul local
fişierul, să lansaţi în execuţie aplicaţia capabilă să interpreteze corect fişierele de
tipul respectiv

<html>

<head>

<title> Legaturi către fişiere oarecare</title>

</head>

<body>

<h3>Legaturi către fişiere oarecare</h3><br>

<a href="fişier.zip">

Link către fişierul fişier.zip

</body>

</html>

Atributul title
Atributul title aparţine etichetei <a> şi comandă apariţia unei mici
ferestre în pagină Web când mouse-ul se află pe o legatură, fereastră în care
este afişată valoarea dată acestui atribut.

Acest atribut are astfel menirea de a furniza informaţii suplimentare despre

semnificaţia unei legături.

Legături către fişiere de sunet

Sunetele pot fi stocate în fişiere în diverse formate:

AU/m-law cu extensia .au;

AIFF/AIFC cu extensiile .aiff, .aif;

WAVE/WAV cu extensia .wav;

MPEG Audio cu extensia .mpeg2, sau .mp2;

MIDI cu extensia .mid sau .midi;

O legătură către un fişier de sunet se realizează folosind eticheta <a>

destinată legăturilor către orice tip de fişiere, unde atributul href va avea
valoarea egală cu adresa URL a fişierului de sunet.

De exemplu: <a href="numefişier.au">Link către fişierul de sunet</a>

Legături către fişiere videoclipuri

Videoclipurile sunt stocate în fişiere diverse formate.Formatele şi
extensiile corespunazatoare pentru fişierele utilizabile în paginile Web sunt
urmatoarele: MPEG cu extensia .mpeg sau mpg; QuickTime cu extensia .mov;
AVI cu extensia .avi.

O legătură către un fişier de sunet se realizeaza folosind eticheta <a>

destinata legăturilor către orice tip de fişiere, unde atributul href va avea
valoarea egala cu adresa URL a fişierului videoclip.

De exemplu: <a href="numefişier.avi">Link către fişierul videoclip</a>

07. Liste

Unul din cele mai obişnuite elemente din documentele cu mai multe pagini
este un set de definiţii, referinţe sau indexuri. Glosarele sunt exemple clasice în
acest sens; cuvintele sunt listate în ordine alfabetică, urmate de definiţii ale
termenilor respectivi. În HTML, întreaga secţiune a unui glosar va fi gestionată
printr-o listă de definiţii, care este inclusă într-o pereche de marcaje de lista de
definiţii: <dl>...</dl> (de la "definition list" = lista de definiţii).

Liste neordonate
O listă neordonată este un bloc de text delimitat de etichetele corespondente
<ul>...</ul> (" ul " vine de la " unordered list " = lista neordonată). Fiecare
element al listei este iniţiat de etichetă <li> (list item). Lista va fi indentată faţă
de restul paginii Web şi fiecare element al listei începe pe un rând nou.

<html>

<head><title>listex_2</title></head>

<body><h1 align=center>O lista neordonata</h1><hr>

Glosar de termeni de World Wide Web

<ul>Culori uzuale disponibile prin nume

<li>Black <li>White <li>Red <li>Green <li>Blue <li>Yellow

<li>Purple <li>Aqua

</ul>

</body>

</html>

Tag-urile <ul> şi <li> pot avea un atribut type care stabileşte caracterul afişat
în faţa fiecărui element al listei. Valorile posibile al acestui atribut sunt:

"circle" (cerc)

"disc" (disc plin) (valoarea prestabilita);

"square" (patrat)
 Listele neordonate pot fi imbricate pe mai multe niveluri

<html>

<head><title>listex_3</title></head>

<body><h1 align=center>O lista neordonata de liste

neordonate</h1><hr>

Glosar de termeni de World Wide Web

<ul>Elemente şi atribute a unei pagini HTML

<li>Frameset <ul>Atribute: <li>cols <li>rows <li>border

</ul>

<li>Frame <ul>Atribute: <li>src <li>name <li>scrolling

</ul>

</ul>

</body>

</html>

Liste ordonate
O lista ordonată de elemente este un bloc de text delimitat de etichetele
corespondente <ol>...</ol> (" ol " vine de la " ordered list " = listă ordonată).
Fiecare element al listei este iniţiat de etichetă <li> (list item). Lista va fi
indentată faţă de restul paginii Web şi fiecare element al listei începe pe un rând
nou.

<html>

<head><title>listex_4</title></head>

<body><h1 align=center>O lista ordonata</h1><hr>

<ol>Culori uzuale disponibile prin nume

<li>Black <li>White <li>Red <li>Green <li>Blue <li>Yellow

<li>Purple <li>Aqua

</ol>

</body>

</html>

Tag-urile <ol> şi <li> pot avea un atribut type care stabileşte tipul de caractere
utilizate pentru ordonarea listei.Valorile posibile sunt:

" A " pentru ordonare de tipul A , B , C , D etc. ( litere mari );

" a " pentru ordonare de tipul a , b , c , d etc. ( litere mici );

" I " pentru ordonare de tipul I , II , III , IV etc. ( cifre romane mari );

" i " pentru ordonare de tipul i , ii , iii , iv etc. ( cifre romane mici );

" 1 " pentru ordonare de tipul 1 , 2 , 3 , 4 etc. ( cifre arabe - optiune prestabilita );

O listă de meniuri este un bloc delimitat de etichete corespondente

<menu>...</menu>. Fiecare element al listei este iniţiat de etichetă <li> ( list
item ). Cele mai multe browsere afişează lista de meniuri ca pe o listă
neordonată. O listă de directoare este un bloc delimitat de etichete
corespondente <dir>...</dir> (de la " director "). Fiecare element al listei este
iniţiat de etichetă <li> ( list item ). Cele mai multe browsere afişează lista de
directoare ca pe o listă neordonată.

(Nu se recomandă utilizarea acestori tipuri de liste).

Utilizări speciale ale listelor

Dacă într-o listă, în loc de elementele acesteia introduse prin <li>, se insereaza
un bloc de text, acesta va fi indentat ( întocmai ca elementele unei liste).

08. Tabele

Tabelele ne permit să cream o reţea dreptunghiulară de domenii, fiecare

domeniu având propriile opţiuni pentru culoarea fondului, culoarea textului,
alinierea textului etc.

Pentru a insera un tabel se folosesc etichetele corespondente

<table>...</table>. Un tabel este format din rânduri. Pentru a insera un rând
într-un tabel se folosesc etichetele <tr>...</tr> ( de la " table row "= rând de
tabel ).Folosirea etichetei de sfârşit </tr> este opţională.

Un rând este format din mai multe celule ce conţin date.O celulă de date se
introduce cu eticheta <td>..</td>.

<html>

<head><title>tabelex_1</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel simplu format din 4 linii şi 2

coloane</h1><hr>

<table>

<tr> <td>cell 11 <td>cell 11

<tr> <td>cell 21 <td>cell 22

<tr> <td>cell 31 <td>cell 32

 <tr> <td>cell 41 <td>cell 42

</table>

</body>

</html>

În mod prestabilit, un tabel nu are chenar. Pentru a adăuga un chenar unui

tabel, se utilizează un atribut al etichetei <tabel> numit border. Acest atribut
poate primi ca valoare orice număr întreg ( inclusiv 0 ) şi reprezintă grosimea în
pixeli a chenarului tabelului. Dacă atributul border nu este urmat de o valoare
atunci tabelul va avea o grosime prestabilită egală cu 1 pixel, o valoare egală cu
0 a grosimii semnifică absenţa chenarului. Când atributul border are o valoare
nenulă chenarul unui tabel are un aspect tridimensional.

<html>

<head><title>tabelex_2</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel simplu cu chenar</h1><hr>

<table border="4">

<tr> <td>cell 11 <td>cell 11

<tr> <td>cell 21 <td>cell 22

<tr> <td>cell 31 <td>cell 32

<tr> <td>cell 41 <td>cell 42

</table>

</body>

</html>

Alinierea tabelului
Pentru a alinia un tabel într-o pagină Web se utilizează atributul align al etichetei
<table>, cu următoarele valori posibile: " left " ( valoarea prestabilită ), " center
" şi "right ".

Alinierea este importantă pentru textul ce înconjoară tabelul. Astfel : dacă

tabelul este aliniat stânga ( <table align="left"> ), atunci textul care urmează
după punctul de inserare al tabelului va fi dispus în partea dreaptă a tabelului.

dacă tabelul este aliniat dreapta ( <table align="right"> ), atunci textul care
urmează după punctul de inserare al tabelului va fi dispus în partea stânga a
tabelului; dacă tabelul este aliniat pe centru ( <table align="center"> ), atunci
textul care urmează după punctul de inserare al tabelului va fi afişat pe toată
lăţimea paginii, imediat sub tabel.

Distanţa dintre tabel şi celelalte elemente din pagina Web poate fi stabilită
cu ajutorul atributelor hspace şi vspace al etichetei <table>. Valoarea
atributului hspace poate fi orice număr pozitiv, inclusiv 0, şi reprezintă distanţa
pe orizontală dintre tabel şi celelalte elemente ale paginii Web.

Valoarea atributului vspace poate fi orice număr pozitiv, inclusiv 0, şi

reprezintă distanţa pe verticală dintre tabel şi celelalte elemente ale paginii Web.
Aceste atribute funcţionează numai cu Netscape Communicator.

Definirea culorilor de fond pentru un tabel

Culoarea de fond se stabileste cu ajutorul atributului bgcolor, care poate fi ataşat
întregului tabel prin eticheta <table>, unei linii prin eticheta <tr> sau celule de
date prin eticheta <td>.

Valorile pe care le poate primi bgcolor sunt cele cunoscute pentru o culoare.

Dacă în tabel sunt definite mai multe atribute bgcolor, atunci prioritatea
este următoarea: <td>, <tr>, <table> ( cu prioritate cea mai mică ).

<html>

<head><title>tabelex_4</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel simplu colorat</h1><hr>

<table border="3" bgcolor="green">

<tr> <td>verde 11 <td bgcolor="red">rosu 11

<tr bgcolor="blue"> <td>albastru 21 <td

bgcolor="yellow">galben 22

<tr bgcolor="cyan"> <td>cell 31 <td>cell 32

<tr> <td>cell 41 <td bgcolor="white">cell 42

</table>

</body>

</html>

Culoarea textului din fiecare celulă se pote stabili cu ajutorul expresiei: <font
color="valoare">...</font>.

Dimensionarea celulei unui tabel

Distanţa dintre două celule vecine se defineşte cu ajutorul atributului
cellspacing al etichetei <table>.Valorile acestui atribut pot fi numere întregi
pozitive, inclusiv 0, şi reprezintă distanţa în pixeli dintre două celule vecine.
Valorea prestabilită a atributului cellspacing este 2.
 <html>

<head><title>tabelex_5</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel fară chenar de celule

alipite</h1><hr>

<table cellspacing="0">

<tr> <td bgcolor="gray">gri 11 <td bgcolor="red">rosu 12

<tr bgcolor="blue"> <td>albastru 21 <td

bgcolor="yellow">galben 22

</table>

</body>

</html>

Distanţa dintre marginea unei celule şi conţinutul ei poate fi definită cu

ajutorul atributului cellpadding al etichetei <table>.Valorile acestui atribut pot
fi numere întregi pozitive, şi reprezintă distanţa în pixeli dintre celule şi
continutul ei.

Valorea prestabilită a atributului cellpadding este 1.

<html>

<head><title>tabelex_6</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel de celule mari</h1><hr>

<table border cellpadding="20">

<tr> <td>gri 11 <td>rosu 12

<tr> <td>albastru 21 <td>galben 22

</table>

</body>

</html>

Dimensionarea unui tabel

Dimensiunile unui tabel - lăţimea şi înălţimea - pot fi stabilite exact prin
intermediul a două atribute , width şi height, ale etichetei <table>.

Valorile acestor atribute pot fi: numere întregi pozitive reprezentând

lăţimea respectiv înălţimea în pixeli a tabelului;

numere întregi între 1 şi 100, urmate de semnul %, reprezentând fracţiunea din

lăţimea şi înălţimea totală a paginii.
 <html>

<head><title>tabelex_7</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel de de 200 pixeli X 50

%</h1><hr>

<table border width="200" height="50%">

<tr> <td>cell 11 <td>cell 12

<tr> <td>cell 21 <td>cell 22

</table>

</body>

</html>

În exemplul următor se utilizează un truc care permite afişarea într-o pagină

Web a unui text poziţionat în centrul paginii.

<html>

<head><title>tabelex_8</title></head>

<body><h1 align=center>Un text centrat într-o pagina</h1>

<table width="100%" height="100%">

<tr> <td align="center">

<h2>Text centrat.</h2>

</table>

</body>

</html>

Titlul unui tabel

Unui tabel i se poate ataşa un titlu cu ajutorul etichetei <caption> ( de la "table
caption" = titlu tabel ).

Această etichetă trebuie plasată în interiorul etichetelor <table>...</table>, dar

nu în interiorul etichetelor <tr> sau <td> Titlul unui tabel poate fi aliniat cu
ajutorul atributului align al etichetei <caption> care poate lua una dintre
valorile:

" bottom " ( sub tabel );

" top " ( deasupra tabelului );

" left " ( la stânga tabelului );

 " right " ( la dreapta tabelului ).

Cap de tabel
Un tabel poate avea celule cu semnificaţia de cap de tabel. Aceste celule sunt
introduse de eticheta <th> ( de la " tabel header " = cap de tabel ) în loc de
<td>. Toate atribute care pot fi ataşate etichetei <td> pot fi de asemenea
ataşate etichetei <th>. Conţinutul celulelor definite cu <th> este scris cu
caractere aldine şi centrat.

Alinierea conţinutului unei celule

Alinierea pe orizontală a conţinutului unei celule se face cu ajutorul atributului
align care poate lua valorile:

" left " ( la stânga );

" center " ( centrat , valoarea prestabilita );

" right " ( la dreapta );

" char " ( alinierea se face fata de un caracter ).

Alinierea pe verticală a conţinutului unei celule se face cu ajutorul atributului

valign care poate lua valorile:

" baseline " ( la baza );

" bottom " ( jos );

" middle " ( la mijloc, valoarea prestabilita );

" top " ( sus ).

Aceste atribute pot fi ataşate atât etichetei <tr> pentru a defini tuturor
elementelor celulelor unui rând, cât şi etichetelor <td> şi <th> pentru a stabili
alinierea textului într-o singură celula.

<html>

<head><title>tabelex_11</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel avand continutul celulelor

aliniate</h1>

<table border width="50%" height="50%">

<tr align="right"><td>Aici <td>alinierea<td>este

centru<td>dreapta <tr>

<td align="left">stânga

<td align="center">centru<td valign="top">sus <td

valign="bottom">jos
 <tr align="left"><td>aici<td>alinierea <td>este
centru<td>stânga (implicita) </table>

</body>

</html>

Dimensionarea exactă a celulelor unui tabel

Dimensiunea unei celule de tip <td> sau de tip <th> pot fi stabilite exact cu
ajutorul a două atribute ale acestor etichete: width pentru lăţime şi height
pentru înălţime.

Valorile posibile ale acestor atribute sunt: numere întregi pozitive ( inclusiv 0 )
reprezentând dimensiunea în pixeli a lăţimii, respectiv a înălţimii unei celule;
procente din lăţimea , respectiv înălţimea tabelului.

Tabele de forme oarecare

Un tabel trebuie privit că o reţea dreptunghiulară de celule.Cu ajutorul a două
atribute ale etichetelor <td> şi <th>, o celula se poate extinde peste celule
vecine.

Astfel: extinderea unei celule peste celulele din dreapta ei se face cu

ajutorul atributului colspan, a cărui valoare determină numărul de celule care se
unifică. Extinderea unei celule peste celulele dedesubt se face cu ajutorul
atributului rowspan, a cărui valoare determină numărul de celule care se
unifică. Sunt posibile extinderi simultane ale unei celule pe orizontală şi pe
verticală. În acest caz , în etichetele <td> şi <th> vor fi prezente ambele
atribute colspan şi rowspan.

Atributul " nowrap "

Atributul nowrap aparţine elementelor <td> şi <th> ; el interzice întreruperea
unei linii de text. Astfel, în tabel pot apărea coloane cu o lăţime oricât de mare.

<html>

<head><title>tabelex_14</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel cu celule de latime

mare</h1><hr>

<table border>

<tr> <td>cell 11 <td>cell 12

<tr> <td nowrap>cell 21 <td>cell 22 este foarte lata,aceasta

celula este foaret lata.

</table>

</body>

</html>
Celule vide ale unui tabel
Dacă un tabel are celule vide, atunci aceste celule vor apărea în tabel fără un
chenar de delimitare. În scopul de a afişa un chenar pentru celule vide se
utilizează următoarele trucuri:

după <td> se pune &nbsp;;

după <td> se pune <br>.

Caracterul &nbsp; ( no break space ) este de fapt caracterul spaţiu. Un

spaţiu introdus prin intermediul acestui caracter nu va fi ignorat de browser.

<html>

<head><title>tabelex_15</title></head>

<body><h1 align=center>Un tabel cu celule vide</h1><hr>

<table border>

<tr> <td>cell 11 <td>cell 12<td>cell 13

<tr> <td>&nbsp;<td> <td>

</table>

</body>

</html>

Atribute Internet Explorer pentru tabele

Următoarele atribute ale etichetei <table> funcţionează cu Internet Explorer
4.0 , 5.0, dar nu cu Netscape Communicator 4.5:

background permite stabilirea unei imagini pentru fondul unui tabel primeşte caă
valoare adresa URL a imaginii folosite pentru fond; bordercolor permite stabilirea
culorii pentru chenarul unui tabel; bordercolorlight permite stabilirea culorii
pentru chenarul 3D al unui tabel; bordercolordark permite stabilirea culorii
pentru chenarul 3D al unui tabel;

Grupuri de coloane
Blocul <colgroup>...</colgroup> permite definirea unui grup de coloane.
Atributele acceptate de <colgroup> sunt: span determină numărul de coloane
dintr-un grup; width determină o lăţime unică pentru coloanele din grup; align
determină un tip unic de aliniere pentru coloanele din grup.

Exemplu:
<colgroup span="3" width="100"></colgroup>

Într-un bloc <colgroup>, coloanele pot avea configurări diferite dacă se

utilizează elementul <col>, care admite atributele: span identifica acea coloană
din grup pentru care se face configurarea. Dacă lipseşte, atunci coloanele sunt
configurate în ordine; width determina o lăţime pentru coloana identificată prin
span; align determină o aliniere pentru coloana identificată prin span.

Atributele frame şi rules

Atributul frame al etichetei <table> permite specificarea părţilor din chenarul
unui tabel care vor fi afişate. Valorile posibile ale acestui atribut sunt:

void - elimina toate muchiile exterioare ale tabelului;

above - afişează o muchie în partea superioară a cadrului tabelului;

below - afişează o muchie în partea inferioară a cadrului tabelului;

hsides - afişează câte o muchie în partea superioară şi inferioară

cadrului tabelului;

lhs - afişează o muchie în partea din stânga a cadrului tabelului;

rhs - afişează o muchie în partea din dreapta a cadrului tabelului;

vsides - afişează o muchie în partea din stânga şi din dreapta a

cadrului tabelului;

box - afişează o muchie pe toate laturile cadrului tabelului;

border - afişează o muchie pe toate laturile cadrului tabelului;

Atributul rules al etichetei <table>permite alegerea unor delimitatori

pentru celulele unui tabel. Valorile posibile sunt: none - elimină toate muchiile
interioare ale tabelului; groups - afişează muchii orizontale între toate grupurile
din tabel.Grupurile sunt specificate prin elementele <thead>, <tbody>,
<tfoot>şi <colgroup>; rows - afişează muchii orizontale între toate liniile
tabelului; cols - afişează muchii verticale între toate coloanele tabelului; all -
afişează muchii între toate liniile şi coloanele;

<html>

<head><title>tabelex_18</title></head>

<body><h1 align=center>Atributele frames şi rules</h1>

<table width="400" frame=box rules=rows cellspacing=10>

<tr> <td>cell 11 <td>cell 12<td>cell 13

<tr> <td>cell 21 <td>cell 22<td>cell 23

</table>

</body>

</html>
Subblocurile unui tabel
În specificaţiile HTML 4.0, conţinutul unui tabel poate fi impărţit în subblocuri prin
elementele:

<thead><tr><td>...</thead> ( un singur rând );

<tfoot><tr><td>...</tfoot> ( un singur rând );

<tbody><tr><td>...</tbody> ( oricate rânduri );

Într-un tabel există un singur subbloc de tipul <thead> şi un singur subbloc de

tipul <tfoot>, dar pot exista mai multe subblocuri de tip <tbody>.

09. Ferestre în HTML

Ferestrele sau (cadrele) ne permit să definim în fereastra browserului subferstre

în care să fie încărcate documente HTML diferite. Ferestrele sunt definite într-un
fişier HTML special , în care blocul <body>...</body> este inlocuit de blocul
<frameset>...</frameset>. În interiorul acestui bloc, fiecare cadru este introdus
prin eticheta <frame>.

Un atribut obligatoriu al etichetei <frame> este src, care primeste că

valoare adresa URL a documentului HTML care va fi încărcat în acel frame.
Definirea cadrelor se face prin împărţirea ferestrelor (şi a subferestrelor) în linii şi
coloane: împărţirea unei ferestre într-un număr de subferestre de tip coloană se
face cu ajutorul atributului cols al etichetei <frameset> ce descrie acea
fereastră; împărţirea unei ferestre într-un număr de subferestre de tip linie se
face cu ajutorul atributului rows al etichetei <frameset> ce descrie acea
fereastră; valoare atributelor cols şi rows este o listă de elmente separate prin
virgulă , care descriu modul în care se face împărţirea. Elementele listei pot fi: un
număr întreg de pixeli; procente din dimensiunea ferestrei (număr între 1 şi 99
terminat cu %); n* care inseamna n părţi din spatiul ramas;

Exemplu 1: cols=200,*,50%,* înseamnă o împărţire în 4 subferestre , dintre

care prima are 200 pixeli , a treia ocupă jumătate din spaţiul total disponibil, iar
a doua şi a patra ocupa în mod egal restul de spaţiu rămas disponibil.

Exemplu 2: cols=200,1*,50%,2* înseamnă o împărţire în 4 subferestre , dintre

care prima are 200 pixeli , a treia ocupă jumatate din spaţiul total disponibil iar a
doua şi a patra ocupă în mod egal restul de spaţiu rămas disponibil, care se
împarte în trei părţi egale , a doua fereastră ocupând o parte , iar a patra
ocupând 2 părţi.

Observaţii:

-dacă mai multe elemente din lista sunt configurate cu *, atunci spaţiul
disponibil rămas pentru ele se va îăpărţi în mod egal.
 -o subfereastră poate fi un cadru (folosind <frame>)în care se va încărca un
document HTML sau poate fi impărţită la rândul ei la alte subfereste (folosind
<frameset>).

În exemplul următor este creată o pagina Web cu trei cadre

orizontale.Pentru al doilea cadru valoarea atributului src este adresa URL a unei
imagini.

<html>

<head><title>ferex_2</title></head>

<frameset rows="100,*,10%">

<frame src="p1.html">

<frame src="x.jpg">

<frame src="p3.html">

</frameset>

</html>

În exemplul următor este creată o matrice de 4 cadre (2 x 2).Pentru a

realiza acest lucru, se folosesc simultan cele două atribute cols şi rows.

<html>

<head><title>ferex_3</title></head>

<frameset rows="*,*" cols="*,*">

<frame src="p1.html">

<frame src="p2.html">

<frame src="p3.html">

<frame src="p4.html">

</frameset>

</html>

În exemplul următor este creată o pagină Web cu trei cadre mixte. Pentru
a o crea se procedează din aproape în aproape. Mai întâi, pagina este împărţită
în două subferestre de tip coloană, după care a doua subfereastră este împărţită
în două subferestre de tip linie.

<html>

<head><title>ferex_4</title></head>
 <frameset cols="20%,*">

<frame src="p1.html">

<frameset rows="*,*">

<frame src="p2.html">

<frame src="p3.html">

</frameset>

</frameset>

</html>

Culori pentru chenarele cadrelor şi dimensionarea chenarului unui cadru.

Pentru a stabili culoarea chenarului unui cadru se utilizează atributul
bordercolor. Acest atribut primeşte ca valoare un nume de culoare sau o
culoare definită în conformitate cu modelul de culoare RGB. Atributul bordercolor
poate fi ataşat atât etichetei <frameset> pentru a stabili culoarea tuturor
chenarelor cadrelor incluse, cât şi etichetei pentru a stabili culoarea chenarului
pentru un cadru individual.

Atributul border al etichetei <frameset> permite configurarea lăţimii chenarelor

tuturor cadrelor la un număr dorit de pixeli. Valoarea prestabilită a atributului
border este de 5 pixeli. O valoare de 0 pixeli va defini un cadru fară chenar.

Pentru a obţine cadre fără chenar se utilizează border="0". În mod

prestabilit, chenarul unui cadru este afişat şi are aspect tridimensional. Afişarea
chenarului unui cadru se poate dezactivata dacă se utilizează atributul
frameborder cu valoare "no". Acest atribut poate fi ataşat atât etichetei
<frameset> (dezactivarea fiind valabilă pentru toate cadrele incluse) cât şi
etichetei <frame> (dezactivarea fiind valabilă numai pentru un singur cadru).

Valorile posibile ale atributului frameborder sunt:

"yes" -echivalent cu 1;

"no" -echivalent cu 0;

Bare de defilare
Atributul scrolling al etichetei <frame> este utilizat pentru a adauga unui cadru
o bara de derulare care permite navigarea în interiorul documentului afisat în
interiorul cadrului.

Valorile posibile sunt:

"yes" - barele de derulare sunt adaugate întotdeauna;

"no" - barele de derulare nu sunt utilizabile;

"auto" - barele de derulare sunt vizibile atunci când este necesar

Atributul noresize al etichetei <frame> (fără nici o valoare suplimentară) dacă este prezent,
inhibă posibilitatea prestabilită a utilizatorului de a redimensiona cadrul cu ajutorul mouse-
ului. Pozitionarea documentului într-un cadru.

Atributele marginheight şi marginwidth ale etichetei <frame> permit

stabilirea distanţei în pixeli dintre conţinutul unui cadru şi marginile verticale,
respectiv orizontale ale cadrului.

Valori posibile:

-număr de pixeli;

-procent din latimea, respectiv din înaltimea cadrului;

Există browsere care nu suportă cadre pentru aceasta se utilizează în interiorul blocului
<frameset> eticheta <noframes>. Dacă programul de navigare ştie să interpreteze cadre, va
ignora ce se găseşte în această porţiune, iar dacă nu, materialul cuprins în zona
<noframes>...</noframes> va fi singurul care va fi înţeles şi afişat.

De precizat este faptul că între <noframes> ... </noframes> se pot

introduce orice alte tag-uri HTML (inclusiv imagini, hiperlink-uri, tabele).

Cadre interne
Un cadru intern este specificat prin intermediul blocului <iframe>...</iframe>.
Un cadru intern se inserează într-o pagină Web în mod asemănător cu o imagine
sau în modul în care se specifică marcajul <frame>, aşa cum rezultă din
următorul exemplu:

<iframe src="ferex_8.html" height=40% width=50%> </iframe>

În acest caz, am specificat că doresc o fereastră de cadru intern care are 40%din
înălţimea şi 50% din lăţimea paginii curente.

Atributele aceptate de eticheta <iframe> sunt în parte preluate de la etichetele

<frame> şi <frameset>, cum ar fi: src, border, frameborder, bordercolor,
marginheight, marginwidth, scrolling, name, noresize; sau de la eticheta <img>
vspace, hspace, align, width, height;

Ţinte pentru legături

În mod prestabilit, la efectuarea unui clic pe o legătură nouă pagina (către care
indică legătura) o înlocuieşte pe cea curentă în aceeaşi fereastră (acelaşi cadru).
Acest comportament se poate schimba în două moduri:

prin plasarea în blocul <head>...</head> a unui element <base> care

precizează, prin atributul target numele ferestrei (cadrului) în care se vor
încarcă toate paginile noi referite de legăturile din pagina curentă conform
sintaxei:

<base target="nume_ferastra/frame_de_baza">
prin plasarea în etichetă <a> a atributului target, care precizează numele ferestrei (cadrului)
în care se va încărca pagina nou referită de legătura, conform sintaxei:

<a href="legătură" target="nume_fereastra/frame">...</a>

Observaţie:

-dacă este prezent atât un atribut target în <base> cât şi un atribut target
în <a>, atunci cele precizate de atributul target din <a> sunt prioritare. Numele
unui cadru este stabilit prin atributul name al etichetei <frame> conform
sintaxei: <farme name="nume_frame">

Valori pentru atributul target

Atributul target al etichetei<frame> accepta anumite valori predefinite de o
valoare deosebită pentru creatorii de pagini Web, ceste valori sunt:

"_self" (încarcarea noii pagini are loc în cadrul curent);

"_blank" (încarcarea noii pagini are loc într-o fereastra noua

anonima);

"_parent" (încarcarea noii pagini are loc în cadrul parinte al cadrului curent dacă acesta exista, altfel are loc
în fereastra browserului curent);

"_top" (încarcarea noii pagini are loc în fereastra browserului ce

contine cadrul curent);

10. Formulare

Un formular este un ansamblu de zone active alcătuit din butoane, casete de

selecţie, câmpuri de editare etc. Formularele vă asigură construirea unori pagini
Web care permit utilizatorilor să introducă efectiv informaţii şi să le transmită
serverului.

Formularele pot varia de la o simplă casetă de text, pentru introducerea unui

şir de caractere pe post de cheie de căutare - element caracteristic tuturor
motoarelor de cautare din Web - până la o structură complexă, cu multiple
secţiuni, care oferă facilităţi puternice de transmisie a datelor. O sesiune cu o
pagină web ce conţine un formular cuprinde următoarele etape:

1. Utilizatorul completează formularul şi îl expediează unui server.

2. O aplicaţie dedicată de pe server analizează formularul completat şi (dacă

este necesar) stochează datele într-o bază de date.

3. Dacă este necesar serverul expediează un răspuns utilizatorului.

Un formular este definit într-un bloc delimitat de etichetele corespondente

<form> şi </form>.

Atribute esenţiale ale elementului <form>

Exista două atribute esenţiale ale elementului <form>.

1. Atributul action precizează ce se va întâmpla cu datele formularului

odată ce acestea ajung la destinaţie. De regulă ,valoarea atributului action este
adresa URL a unui script aflat pe un srver WWW care primeşte datele
formularului, efectuează o prelucrare a lor şi expediează către utilizator un
răspuns.

<form action="http://www.yahoo.com/cgi-bin/nume_fis.cgi">.

Script-urile pot fi scrise în limbajele Perl, C, PHP, Unix shell.

2. Atributul method precizează metoda utilizată de browser pentru

expedierea datelor formularului. Sunt posibile următoarele valori: get (valoarea
implicita). În acest caz, datele din formular sunt adăugate la adresa URL
precizată de atributul action;

- nu sunt permise cantităţi mari de date (maxim 1 Kb)

- între adresa URL şi date este inserat un "?".

Datele sunt adăugate conform sintaxei: nume_câmp = valoare_câmp. Intre

diferite seturi de date este introdus un "&".

Exemplu: "http://www.yahoo.com/cgi-bin/nume_fis.cgi?nume1 =
valoare1&nume2 = valoare2";

post în acest caz datele sunt expediate separat. Sunt permise cantităţi mari de
date (ordinul MB). Pentru ca un formular să fie funcţional, trebuie precizat ce se
va întâmpla cu el după completarea şi expediere. Cel mai simplu mod de
utilizare a unui formular este expedierea acestuia prin poşta electronică (e-mail).
Pentru aceasta se foloseşte un atribut al etichetei <form>: şi anume action care
primeşte ca valoare " mailto: " concatenat cu o adresa validă de e-mail către
care se va expedia formularul completat. Un formular cu un câmp de editare şi
un buton de expediere. Majoritatea elementelor unui formular sunt definite cu
ajutorul etichetei <input>. Pentru a preciza tipul elementului se foloseşte
atributul type al etichetei <input>. Pentru un câmp de editare, acest atribut
primeste valoarea "text". Alte atribute pentru un element <input> sunt:

atributul name, permite ataşarea unui nume fiecărui element al

formularului.

atributul value, care permite atribuirea unei valori iniţiale unui

element al formularului.

Un buton de expediere al unui formular se introduce cu ajutorul etichetei

<input>, în care atributul type este configurat la valoarea "submit". Acest
element poate primi un nume prin atributul name. Pe buton apare scris "Submit
Query" sau valoarea atributului value, dacă această valoare a fost stabilită.

Pentru elementul <input> de tipul câmp de editare (type = "text") , alte

două atribute pot fi utile:
 atributul size specifica lăţimea câmpului de editare depaşeşte această
lăţime, atunci se execută automat o derulare acestui câmp;

atributul maxlength specifică numărul maxim de caractere pe care le

poate primi un câmp de editare; caracterele tastate peste numărul maxim sunt
ignorate.

Observaţii:

-dacă atributul type lipseşte într-un element <input> , atunci câmpul

respectiv este considerat în mod prestabilit ca fiind de tip "text".

-formularele cu un singur câmp (de tip text) nu au nevoie de un buton de

expediere, datele sunt expediate automat după completarea şi apăsarea tastei
ENTER.

Butonul Reset
Dacă un element de tip <input> are atributul type configurat la valoarea
"reset", atunci în formular se introduce un buton pe care scrie "Reset". La
apăsarea acestui buton, toate elementele din formular primesc valorile
prestabilite (definită odată cu formularul ), chiar dacă aceste valori au fost
modificate de utilizator.

Un buton Reset poate primi un nume cu ajutorul atributului name şi o

valoare printr-un atribut value. Un asemenea buton afişează textul "Reset" dacă
atributul value lipseşte, respectiv valoarea acestui atribut în caz contar.

Câmp de editare de tip "password"

Dacă se utilizează eticheta <input> având atributul type configurat la
valoarea "password" , atunci în formular se introduce un element asemănător cu
un câmp de editare obişnuit (introdus prin type="text"). Toate atributele unui
câmp de editare rămân valabile. Singura deosebire constă în faptul că acest
câmp de editare nu afişează caracterele în clar, ci numai caractere *,care ascund
de privirile altui utilizator aflat în apropiere valoarea introdusa într-un asemenea
câmp. La expedierea formularului însă, valoarea tastată într-un câmp de tip
"password" se transmite în clar.

Butoane radio
Butoanele radio permit alegerea, la un moment dat, a unei singure
variante din mai multe posibile. Butoanele radio se introduc prin eticheta
<input> cu atributul type având valoarea "radio".

La expedierea formularului se va transmite una dintre perechile "sex=b" sau

"sex=f",în funcţie de alegerea făcută de utilizator.
Casete de validare
O caseta de validare (checkbox)permite selectarea sau deselctarea unei
opţiuni.

Pentru inserarea unei casete de validare se utilizează eticheta <input> cu

atributul type configurat la valoarea "checkbox".

Observaţii:

- fiecare casetă poate avea un nume definit prin atributul name.

- fiecare casetă poate avea valoarea prestabilită "selectat" definită prin
atributul checked.

Casete de fişiere
Intr-o pereche "name = value" a unui formular se poate folosi întregul
continut al unui fişier pe post de valoare.

Pentru aceasta se insereaza un element <input> într-un formular , cu atributul

avand valoarea "file" (fişier).

Atributele pentru un element de tip caseta de fişiere:

-atributul name permite ataşarea unui nume

-atributul value primeşte că valoare adresa URL a fişierului care va fi

expediat o data cu formularul. Aceasta valoare poate fi -atribuită direct
atributului value, se poate fi tastată într-un câmp de editare ce apare o
data cu formularul sau poate fi selectată prin intermediul unei casete de
tip File Upload sau Choose File care apare la apăsarea butonului Browse...
din formular;

-atributul enctype precizează metoda utilizată la criptarea fişierului de

expediat.Valoarea acestui atribut este "multipart/form-data".

Liste de selecţie

O listă de selecţie permite utilizatorului să aleagă unul sau mai multe elemente dîntr-o listă
finită. Lista de selecţie este inclusă în formular cu ajutorul etichetelor corespondente
<select>şi </select>.O listă de selecţie poate avea următoarele atribute:

atributul name, care ataşeaza listei un nume (utilizat în perechile

"name=value" expediat serverului); atributul size, care precizează (printr-un
număr întreg pozitiv , valoarea prestabilită fiind 1) câte elemente din listă sunt
vizibile la un moment dat pe ecran (celelalte devenind vizibile prin acţionarea
barei de derulare ataşate automat listei). Elementele unei liste de selecţie sunt
incluse în lista cu ajutorul etichetei <option>. Două atribute ale etichetei option
se dovedesc utile: atributul value primeşte ca valoare un text care va fi expediat
server-ului în perechea "name=value"; dacă acest atribut lipseste ,atunci către
server va fi expediat textul ce urmeaza dupa <option>; atributul selected (fară
alte valori) permite selectarea prestabilita a unui element al listei. Lista de
selecţie cu selecţii multiple. O lista de selecţie ce permite selecţii multiple se
creează întocmai ca o lista de selecţie obişnuită. În plus, eticheta <select> are
un atribut multiple (fară alte valori). Când formularul este expediat către server
pentru fiecare element selectat al listei care este se inserează câte o pereche
"name=value" unde name este numele listei.

Câmpuri de editare multilinie

Într-un formular câmpuri de editare multilinie pot fi incluse cu ajutorul
etichetei <textarea>. Eticheta are urmatoarele atribute:

atributul cols, care specifică numărul de caractere afişate într-o linie;

atributul rows, care specifică numărul de linii afişate simultan; atributul name,
care permite ataşarea unui nume câmpului de editare multilinie; atributul wrap,
(de la "word wrap"=trecerea cuvintelor pe rândul următor, care determină
comportamentul câmpului de editare faţă de sfârşitul de linie. Acest atribut
poate primi următoarele valori:

a) " off "; în acest caz:

întreruperea cuvintelor la marginea dreaptă a editorului se produce

numai când doreşte utilizatorul;

caracterul de sfârşit de linie este inclus în textul transmis serverului

odată cu formularul;

b) " hard "; în acest caz:

se produce întreruperea cuvintelor la marginea dreapta a

editorului ; caracterul de sfârşit de linie este inclus în textul
transmis serverului o data cu formularul;

c) " soft "; în acest caz:

se produce întreruperea cuvintelor la marginea dreapta a

editorului ;

nu se include caracterul de sfârşit de linie în textul transmis

serverului o data cu formularul;

Un formular complex
În exemplul următor este prezentat un formular conţinând elemente
prezentate anterior. Câmpurile formularului sunt incluse în celule unui tabel
pentru a obtine o aliniere dorita.

Butoane
Într-un formular pot fi afisate butoane.Când utilizatorul apasa un buton, se
lanseaza în executie o functie de tratare a acestui eveniment. Limbajul HTML nu
permite scrierea unor astfel de funcţii (acest lucru este posibil dacă se utilizează
limbajele Javascript sau Java). Pentru a insera un buton într-un formular , se
utilizează eticheta <input> avand atributul type configurat la valoarea "button".
Alte două atribute ale elementului "button" sunt: Atributul name, care permite
ataşarea unui nume butonului; atributul value, care primeşte că valoare textul
ce va fi afisat pe buton. Un buton pentru lansarea în execuţie a unei acţiuni
poate fi introdus într-un formular prin elementul <input> având atributul type
configurat la valoarea "button", aşa cum s-a văzut mai înainte. Există o a doua
modalitate de a introduce într-o pagină Web un buton de apăsat, şi anume prin
intermediul blocului <button>...</button>. Un astfel de buton poate fi inserat
într-un formular, în acest caz declanşând acţiuni legate de acel formular, sau
poate fi introdus oriunde în pagină pentru iniţierea unor acţiuni independente de
formulare.

Atributele posibile ale elementului "button" sunt: name acorda elementului un

nume; value precizează textul care va fi afişat pe buton; type precizează
acţiunea ce se va executa la apăsarea butonului dacă acesta este inclus într-un
formular.Valorile posibile pentru acest atribut sunt: -"button" ,
-"submit" ,-"reset". În corpul blocului <button>...</button> se poate afla un text
sau un marcaj de inserare a unei imagini.

Observaţii finale:

- elementul <form> poate avea un atribut target, care primeşte că

valoare numele unei ferestre a browserului în care va fi încărcat răspunsul trimis
serverului WWW la expedierea unui formular.

- toate elementele cuprinse într-un formular pot avea un atribut disabled

care permite dezactivarea respectivului element.

- toate elementele de tip text cuprinse într-un formular pot avea un

atribut readonly care interzice modificarea conţinutului acestor elemente.

11. Stiluri

Stilurile pun la dispoziţia creatorilor de site-uri noi posibilităţi de personalizare a

paginilor Web. Un stil reprezintă un mod de a scrie un bloc de text ( adică
anumite valori pentru font, mărime culoare, aliniere, distanţe faţă de margini
etc).

Exista două modalităţi de a defini un stil: sintaxa CSS (Cascading Style Sheets);
sintaxa Javascript.

Cascading Style Sheets înseamnă "foi în stilul cascadă".

Stiluri dedicate
Aceste stiluri se aplică blocurilor de text pentru care sunt definite. De exemplu:

<style>

h1 {text-align:center; color:red;}
 </style>

Toate titlurile care apar în fişier ca fiind de mărime 1 vor fi de culoare roşie
şi centrate. Dacă dorim ca acelaşi stil să fie utilizat de către mai multe elemente
(de ex. "h1", "h2", şi "p") atunci se utilizează o listă a acestor elemente, separate
prin virgulă:

<style>

h1, h2, p {text-align:center; color:red;}

</style>

Clase de stiluri
Aceste stiluri permit definirea unui stil general şi folosirea lui oriunde este
necesar. Exemplu: Definim o clasă de stiluri "ac" (albastru şi centrat) în interiorul
blocului <style>...</style>, aflat la rândul lui în blocul <head>...</head>:

<style>

all.ac {text-align:center; color:blue;}

</style>

La utilizarea clasei de stiluri în cadrul unui element se foloseşte atributul

class având că valoare numele clasei de stil. Acesta este un atribut universal
adică este aplicabilă tuturor elementelor.

Observaţii:

În interiorul unui bloc <style>...</style>, comentariile sunt blocuri delimitate

de /* şi */ ( că în C, C++, Java şi Javascript).

Dacă dorim ca o clasă de stiluri să fie aplicabilă numai pentru anumite elemente
ale documentului (de exemplu "p") atunci în construcţie va apărea acest element
( de exemplu "p.ac").

Stiluri "identificate "

Toate elementele unui document admite un atribut universal numit id. Atributul
id poate identifica stilul utilizat de un element.

Pentru a utiliza un stil "identificat" procedaţi astfel: în blocul <style>...</style>

introduceţi definiţia stilului conform sintaxei:

<style>

#rosu { color: red }

</style>
 în elementul în care se doreşte utilizarea locala a acestui stil , folosiţi
atributul id care primeşte valoare numele stilului definit anterior. Dacă dorim că
un stil " identificat " să fie aplicabil numai pentru anumite elemente ale
documentului ( de exemplu "h2") atunci în construcţia selectorului va apărea
acest element (de exemplu "h2#ac").

Stiluri în-line
Stilurile în-line sunt definite chiar în eticheta ce initiaza blocul în care dorim să se
aplice aceste stiluri. Pentru aceasta se utilizează atributul universal style (comun
practic tuturor etichetelor ce par într-un document HTML). Valoarea data
atributului style este tocmai descrierea stilului, cuprinsă nu între acolade {..} ci
între ghilimele "...".

Dacă dorim utilizarea unui anumit style pentru un fragment de text, atunci
includem acest text într-un bloc cu ajutorul delimitatorilor <span>...</span>,
după care utilizăm atributul style pentru eticheta <span>.

Stiluri definite în fişiere externe

Stilurile definite în interiorul unui bloc <style>...</style> pot fi transferate într-
un fişier extern existând astfel posibilitatea utilizării lor în mai multe fişiere
HTML. Pentru a utiliza un stil definit într-un fişier extern se procedează astfel: se
crează un fişier care să conţină numai descrierea stilurilor şi se salvează cu
extensia .css sau .html. Conţinutul acestui fişier coincide cu conţinutul unui bloc
<style>...</style> , fără ca aceşti delimitatori să fie incluşi. În fişierul HTML care
utilizează stilurile definite în fişierul creat la punctul 1 , se include în blocul
<head>...</head> o eticheta <link>având trei atribute.

atributul rel cu valoarea "stylesheet"; atributul href avand că valoare adresa URL
a fişierului creat la punctul 1 ; atributul type cu valoarea "text/css". Se
utilizează titlurile definite în fişierul extern că şi cum ar fi definite în fişierul HTML
curent într-un bloc <style>...</style>.

Pentru că numai anumite legături să utilizeze un stil se pot folosi

următoarele două metode:

a: link.CLASA1 {...} combinat cu <a class = CLASA1 href=" "> ...</a>

a: link#ID1 {...} combinat cu <a id = ID1 href=" "> ...</a>

În browsere cursorul mouse-ului are în general o forma simplă, luând pe

parcursul vizionării paginii respective maximum două înfăţişări diferite:

Mâna - atunci când este poziţionat pe o legătura

Bara verticală - atunci când este poziţionat pe alt obiect decât o legătura.

Acestea însa sunt formele implicite. Desigur exista cazuri în care am dori că
browser-ul să aiba o alta forma decât una dintre acestea. La fel că multe alte
probleme care privesc modul în care o pagina arata şi aceasta îşi găseşte
rezolvarea în folosirea CSS, că limbaj de descriere a formei unui document.
Proprietatea care gestionează forma cursorului se numeste simplu: cursor şi
poate fi introdusă în orice element style al unui tag html. De exemplu pentru
obţinerea unei imagini a cursorului de tipul unei săgeţi orientată Est-Vest la
trecerea mouse-ului peste un link iată codul ce va trebui folosit:

< a href=" fişier.html" style=" cursor :e-resize" " Legatura< /a>

Iată deci cum va arată (doar pentru IE 4.x sau mai mare):

Legătura
Nu este, însă singurul exemplu, în continuare aveţi toate codurile pentru formele
de cursor pe care le puteţi folosi: auto utilizează setările implicite ale
utilizatorului; crosshair creează o cruce; default setările implicite ale
browserului; e-resize săgeată Est-Vest; hand mână; help semnul întrebării;
move cruce cu săgeţi la capete; n-resize săgeată sud-nord; ne-resize săgeată
SudVest – NordEst; nw-resize săgeată SudEst – NordVest; pointer mână; s-
resize săgeată Nord – Sud; se-resize săgeată NordVest – SudEst; sw-resize
săgeată NordEst – SudVest; text bara verticală din câmpurile de introducere a
datelor

w-resize săgeată Est-Vest; wait clepsidra.

12. Javascript

Javascript este un limbaj de programare simplu , de tip script, pentru

definirea comportamentului elementelor dîntr-o pagina Web. Nu este acelasi
lucru cu mult mai complexul limbaj de programare Java. Javascript poate
specifica , în mod obisnuit în doar cateva rânduri , raspunsurile la actiuni sau
evenimente cum ar fi deschiderea unei pagini, deplasarea mouse-ului într-un
anumit punct sau stergerea unui anumit câmp dintr-un formular. Cea mai
simplas aplicatie Javscript este aceea care determina apariria şi derularea unui
mesaj. Scriptul este încadrat de marcajele <script>...</script> şi totul este
inglobat într-un comentariu astfel încât programele de navigare care nu
înterpreteaza Javascript nu sunt derutate de scriptul în sine. Multe evenimente
pot fi gestionate cu Javascript.

Eveniment se desfasoara atunci când Handler de eveniment blur

utilizatorul elimina controlul de intare de pe un element al unui formular onBlur,
click utilizatorul executa un click pe un element al unui formular sau pe o
legătură onClick

change utilizatorul modifica valoarea unui text zona de text sau element de
selectie onChange.

Focus utilizatorul atribuie unui element de formular control de intrare

onFocus, load utilizatorul încarca pagina în progarmul de navigare onLoad,
mouseover utilizatorul deplaseaza indicatorul mouse-ului deasupra unei legături
sau a unei ancore onMouseover, select utilizatorul selecteaza câmpul de intare al
unui element de formular onSelect, submit utilizatorul transmite un formular
onSubmit, unload utilizatorul abandoneaza pagina onUnload.

În următorul exemplu folosim evenimentul click.

<form> <input type="button" value="Apasă!" onClick="alert('Hello!')">

</form>

Acest exemplu citeste numele şi il saluta.

Un alt exemplu care modifică culoarea de fond a paginii. În exemplul

următor modificăm o imagine atunci când cursorul este pozitionat pe aceasta.
Elementul cheie este acela că exista două versiuni ale fiecărei imagini: imaginea
"on" (corespunzătoare cursorului poziţionat deasupra imaginii) şi o imagine
"off" (corespunzatoare cursorului poziţionat în exteriorul imaginii).

Elementul esenţial în acest exemplu este modul în care se pun în

corespondenţă evenimentele de activare şi dezactivare cu evenimentele
specifice: OnMouseOver şi OnMouseOut. Primul invocă procedura Javascript
activate atunci când mouse-ul este plasat deasupra imaginii, iar cel de-al al
doilea comută imaginea la situaţia iniţială atunci când mouse-ul este în exteriorul
acesteia.

13. Tag-uri

Marcaje de baza <HTML> </HTML> Defineşte un fişier în format Web

<HEAD> </HEAD> Antetul documentului

<TITLE> </TITLE> Tilul documentului

<BODY> </BODY> Corpul paginii HTML

BGCOLOR = culoare Culoarea de fond a paginii

TEXT=culoare Culoarea textului pe paginii

LINK=culoare Culoarea legăturiilor nevizitate din pagini

VLINK=culoare Culoarea legăturiilor vizitate din pagini

ALINK=culoare Culoarea legăturiilor pe durata clicului exacutat de

utilizator

BACKGROUND = url Imaginea de fond pentru pagină

<P> Paragraf

<Hn> <Hn> Nivel de subtitlu al documentului (n = 1-6)

<FONT> </FONT> Specifică atribute ale textului încadrat

 SIZE=n Dimensiunea textului este 1-7

FACE="a,b" Specifică fontul: a, dacă este disponibil, sau b

COLOR=s Culoarea textului: fie un nume de culoare , fie o valoare RGB

<BR> Linie nouă

<PRE> </PRE> Informaţie preformatată

<!-- --> Comenatriu HTML

<CENTER> </CENTER> Centrează materialul în pagină

<HR> Riglă orizontală

SIZE=x Înălţimea riglei în pixeli

WIDTH=x Lăţimea riglei în pixeli sau în procente

NOSHADE Dezactivează afişarea umbrei pentru rigla orizontală

ALIGN=x Alinierea riglei orizontala în pagina (left, center, right)

COLOR=x Culoarea riglei orizontale (numai pentru IE)

<A> </A> Marcaj de tip ancoră

HREF=url Referinţă hipertext

HREF=#nume Referinţă către o ancoră internă

Name=nume Definiţia unei ancore interne

Marcaje pentru liste <DD> Descriere definiţie

<DL> </DL> Listă de tip definiţie

<DT> Termen de definiţie

<LI> Element de listă

<OL Listă ordonată (numerotată)

TYPE=tip Tipul numerotării. Valori posibile: A, a, I, i, 1

START=x Numărul de început al listei ordonate

<UL Listă neordonată (marcată)

TYPE=forma Forma marcajului. Valori posibile: circle, square, disc.

Formatarea caracterelor <B> </B> Afişează text cu caractere aldine

<I> </I> Afişează text cu caractere cursive

<U> </U> Afişează text subliniat

<TT> </TT> Text cu font monospaţiu

<CITE> </CITE> Citare bibliogarfică

<CODE> </CODE> Listing de program

<EM> </EM> Stil logic de evidenţiere

<KBD> </KBD> Text de la tastatură

<STRONG> </STRONG> Evidenţiere logică puternică

<VAR> </VAR> Program sau variabilă

<BASEFONT SIZE = n> Specifică dimensiunea implicită a fontului din

pagină

Marcaje pentru cadre <FRAMESET> </FRAMESET> Definirea redactării

paginii

COLS=x Numărul şi mărimea relativă a coloanelor

ROWS=x Numărul şi mărimea relativă a liniilor

BORDER=x Specifică starea "on" (activă) sau "off" (inactivă) pentru

chenarul cadrului FRAMESET (1 sau 0)

FRAMEBORDER = x Specifică mărimea chenarului

FRAMESPACING = x Mărimea spaţiului dintre două cadre adiacente

<FRAME> Definiţia unui anumit cadru

SRC=url URL-ul sursă pentru cadru

NAME=nume Numele cadrului (utilizat împreună cu TARGET=nume ca

parte componentă a marcajului de tip ancoră <a>

SCROLLING=scrl Defineşte opţiunea barei de derulare.Valori posibile:

on(activă), off(inactivă), auto (automat)

FRAMEBORDER=x Mărimea chenarului din jurul cadrului

MARGINHEIGHT=x Spaţiul suplimentar de deasupra şi dedesubtul unui

anumit cadru
 MARGINWIDTH=x Spaţiu suplimetar la stânga şi la dreapta unui anumit
cadru

<NOFRAMES> </NOFRAMES> Secţiunea de pagină afişată pentru

utilizatorii care nu pot vedea un cadru

<IFRAME> Cadru intern (numai pentru (IE)

SRC=url Sursa cadrului

NAME=s Numele ferestrei (util pentru TARGET)

HEIGHT=x Înălţimea cadrului înglobat

WIDTH=x Lăţimea cadrului înglobat

Marcaje pentru tabele <TABLE> </TABLE> Tabel HTML

BORDER=x Chenarul tabelului

CELLPADDING=x Spaţiul suplimentar în cadrul celulelor tabelului

CELLSPACING=x Spaţiul suplimentar între celulele tabelului

WIDTH=x Lăţimea impusă tabelului

FRAME=valoare Ajustarea fină a tabelului

RULES=valoare Ajustarea fină a riglelor tabelului

BORDERCOLOR = culoare Specifică culoarea chenarului tabelului

BORDERCOLORLIGHT = culoarea: cea mai deschisă culoare din cele două

culori specificate

BORDERCOLORDARK = culoarea: cea mai închisă culoare din cele două

culori specificate

ALIGN=left Aliniază tabelul la marginea din stânga a paginii, iar textul

curge în partea dreapta

ALIGN=right Aliniază tabelul la marginea din dreapta a paginii, iar textul

curge în partea stânga

HSPACE=x Spaţiu suplimetar pe orizontală în jurul tabelului

VSPACE=x Spaţiu suplimetar pe verticală în jurul tabelului

COLS=x Specifică numărul de coloane ale unui tabel

<COLGROUP> </COLGROUP> Defineşte un set de definiţii de coloane cu

ajutorul marcajului <col>
 <COL WIDTH=x> Defineşte lăţimea unei coloane exprimată în pixeli

<THEAD> </THEAD> Defineşte titlul tabelului

<BODY> </TBODY> Defineşte corpul tabelului

<TR </TR> Linie de tabel

BGCOLOR=culoare Specifică culoarea de fond pentru întreaga linie

ALIGN=aliniere Alinierea celulelor de pe linia curentă (left, center, right)

<TD </TD> Celula de date a tabelului/font>

BGCOLOR=culoare Specifică culoarea de fond pentru celula de date

COLSPAN=x Numărul de coloane pe care se întinde celula curentă de date

ROWSPAN=x Numărul de linii pe care se întinde celula curentă de date

ALIGN=aliniere Alinierea materialului din cadrul celulei de date.Valori

posibile: (left, right, center)

VALIGN=aliniere Alinierea pe verticală a materialului din cadrul celulei de

date.Valori posibile: (top, bottom, middle)

BACKGROUND=url Specifică imaginea de fond pentru celula tabelului

NOWRAP Nu permite despărţirea textului pe linii în cadrul unei celule

ALIGN=baseline Aliniază celule de date cu linia de bază a textului adiacent

ALIGN=caracter Aliniază o coloana faţă de un anumit carcater (caracterul

prestabilit este ".")

ALIGN=justify Aliniază atât marginea din stânga cât şi marginea din

dreapta a unui text

Adaugarea imaginilor <IMG Marcajul de introducere a imaginilor

SRC=url Sursa fişierului grafic

ALT=text Textul alternativ de afişat, dacă este necesar

ALIGN=aliniere Alinierea imaginii în pagina. Valori posibile: top (sus),

middle(în mijloc), bottom (jos), left (în stânga), right (la dreapta)

HEIGHT=x Inălţimea imaginii (în pixeli)

 WIDTH=x Lăţimea imaginii

BORDER=x Chenarul din jurul imaginii, atunci când aceasta este utilizată
că hiperlegătura

HSPACE=x Spaţiul suplimentar pe orizontală din jurul imaginii (în pixeli)

VSPACE=x Spaţiul suplimentar pe verticală din jurul imaginii (în pixeli)

Marcaje pentru formulare <FORM> </FORM> Formular HTML activ

ACTION=url Programul CGI de pe serverul care recepţionează datele

METHOD=metoda Modul în care datele sunt transmise serverului(GET sau

POST)

<INPUT Câmp de text sau alte date de intrare

TYPE=optiune Tipul câmpului de intrare <INPUT>. Valori posibile: text,

password, checkbox, hidden, file,

radio, submit, reset, image.

NAME=nume Numele simbolic al valorii câmpului

VALUE=valoare Conţinutul prestabilit al câmpului de text

CHECKED= opţiune Buton/casetă marcată în mod prestabilit

SIZE=x Numărul de caractere al unui câmp de text

SIZE=x Numărul maxim de caractere acceptate

<SELECT> </SELECT> Grup de casete de validare

NAME=nume Numele simbolic al valorii câmpului

SIZE=x Numărul de articole de meniu care se afişează odată

(prestabilit=1)

MULTIPLE=x Permite selecţia unor articole de meniu multiple

<OPTION Alegerea particulară într-un domeniu <SELECT>

VALUE=valoare Valoarea rezultantă a acestei selecţii din meniu

<TEXTAREA> </TEXTAREA> Câmp de intare de tip text pe linii multiple

NAME=nume Numele simbolic al valorii câmpului

ROWS=x Numărul de linii al casetei de text

COLS=x Numărul de coloane (caractere) pe linie al casetei de text

<FIELDSET> </FIELDSET> Împarte formularul în părţi logice

<LEGEND> </LEGEND> Numele asociat setului de câmpuri (fieldset)

ALIGN=s Specifică alinierea legendei (explicaţiei) afişate

(top,bottom,left,right)

TABINDEX=x Specifică ordinea elementelor atunci când utilizatorul apasă

tasta Tab

ACCESKEY=c Specifică tasta care asigură comanda rapidă de la tastatură

asociată unui anumit element

DISABLED Elementul este inactiv, dar este afişat pe ecran

READONLY Elementul este afişat pe ecran dar nu poate fi editat

HTML avansat <STYLE> </STYLE> Specifică informaţii referitoare

modelul de stiluri

TYPE=val Tipul modelului de stiluri. De regulă "text/css"

<SCRIPT> </SCRIPT> Include un script de regulă Javascript, în pagina

Web

LANGUAGE=limbaj Limbajul utilizat

EVENT=eveniment Eveniment care declanşează execuţia unor scripturi

specifice

FOR=numeobiect Numele obiectului din pagina asupra căruia acţionează

scriptul.