Internet

215 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric
Unelte


















De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la
rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor,
consultați pagina de îndrumări.

 Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2020.

 Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iunie 2016.

Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

 Vizualizarea diferitelor rute prin porțiuni ale
Internetului.
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două
cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează

o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese
computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de
comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite
împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când
Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului
Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced
Research Projects Agency, DARPA) a creat prima rețea de computere
interconectate sub numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul
pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale
Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă
utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-
mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele
fiind numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide
Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi
secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.

 Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează

rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome
aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2
rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința
acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele
de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de
mai sus.
În continuare, acest articol se ocupă numai de Internet - super-rețeaua unică
de răspândire mondială.

Utilizare
 Număr de abonamente la internet în procente,
raportat la populație
Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 %
din populația globală nu folosea Internetul.[1]

În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept

uman de bază.[2]

Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats,

în noiembrie 2007 rata de penetrare a Internetului în România a atins nivelul
de 31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori, iar
numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300 [3].

Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a

crescut de la 22 % la 47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii
Europene au fost 54 % și 73 %.[4].

Caracteristici tehnice
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme
comerciale. El se bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de
exemplu pe așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate
regulile și protocoalele de transmitere a datelor în această rețea. Vezi și
articolul despre Modelul de Referință OSI.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea

între orice două calculatoare sau aparate inteligente care le implementează,
sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User
Datagram Protocol (UDP).

Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al
sistemului de protocoale Internet, care mai include și protocoale de control si
aplicative, cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet,
FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet

(Internet Service Providers, prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în
sensul că sarcinile acestora nu erau clar delimitate.

Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din

diverse orașe pe care le deservește compania. Dacă pachetul este destinat
unui calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP, pachetul va fi livrat
direct lui. Altfel el este predat mai departe operatorului (firmei) care furnizează
companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In
engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar în informatică
înseamnă rețeaua de bază pentru interconectarea rețelelor). În partea
superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la
nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceștia
răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră optică, cu
bandă largă de transfer.

Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere

rapide (= multe servere, situate eventual în aceeași sală sau clădire),
conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să
folosească această conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri =
dulapuri speciale standardizate pentru echipamentul clientului, care se află în
aceeași cameră cu ruterul, conducând la conexiuni scurte și rapide între
fermele de servere și backbone-ul rețelei.

Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii
deservite de aceeași coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru
a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt
conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o sală
plină cu rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea
locală conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi
retransmise rapid din orice coloană în orice alta. În afară de conectarea în
NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe
între ruterele lor, tehnică numită conectare privată (private peering).

Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în

competiție între ele pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de
conectări private și întreținerea Internetului.

Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

 intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu

cele ale Internetului, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul
sau intraneturile unei companii particulare, la care primesc acces
numai angajații companiei. Intraneturile sunt de obicei separate de
Internet.
 extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au
acces (măcar parțial) și anumite persoane sau grupe externe
autorizate din alte companii, ca de exemplu de la firme furnizoare
sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de obicei prin
intermediul Internetului.

Accesul la Internet
Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat
„inteligent” (smart) la Internet.

Acces prin linie de telefonie fixă

Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice
fixe tradițioale: utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație
necesar, care mai întâi se conectează la modem. Modemul este o
componentă a calculatorului care convertește semnalele digitale (de transmis)
în semnale analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul
„formează” numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP.
Semnalele modulate (de fapt datele) sunt transferate la punctul de livrare
(Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul
telefonic și transferate în rețeaua regională de Internet a ISP-ului. Din acest
punct sistemul este în întregime digital și se bazează pe comutarea de
pachete (packet switching); în acest sistem de transmisie informația care
trebuie transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi
transmise la destinație în mod independent unele de altele și chiar pe căi
diferite; sigur că la destinație pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea
corectă.

Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii
fixe dedicate (închiriate).

Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu

se mai utilizează aproape deloc.

Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua

fixă de telefonie sau de ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate
face:

 printr-un fir, sau și

 fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-
numit Active Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe
tehnica Wi-Fi sau altele (WLAN).
Acces printr-un controler de comunicații dedicat
Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la
un calculator portabil sau, mai general, de la un dispozitiv Internet mobil la
antena celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS.

Acces prin rețeaua de cablu de TV

Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele
izolate la internet de bandă largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au
infrastructura dezvoltată.

Articol principal: Interent prin satelit.

Altele
Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent
electric; prin rețeaua de transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric
Articol principal: Istoria Internetului.
Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două
mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea
Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)
lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit
Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale
Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială
subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency
(www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of
Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de știință, are o birocrație
redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei
Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității
naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri
științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei
legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a
acesteia.”[necesită citare]

În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi

asociat cu inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe
terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului).
Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicații (programe de
calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care
fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate.
Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se pune problema
interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de
interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit
"client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în
porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține
informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe
rețea. La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această
metodă întâmpină rezistență din partea specialiștilor, în 1969 începe să
funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din
Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of
Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate
într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta
era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint
Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP
face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile
cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX,
Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul
urma să devină cu adevărat independent de platforma harware utilizată.
Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30
între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare
Stanford și a decurs astfel: cei de la un capăt al rețelei au tastat un “L” (de la
"login") și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de
date de la cei de la celălalt capăt al conexiunii. Dialogul a fost următorul:[5]
„
-Vedeți L-ul?
 -Da, vedem L-ul!

Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:

-Vedeți O-ul?

-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.

Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”

Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de
repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979
ARPA decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și
universitară, și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare,
construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet
și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din
domeniul academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării
unor programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de
comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi,
erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al
Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost
conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la
Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000
de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu
numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an.

Primul server Web

Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la
documentația protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S.
Crocker a inițiat o serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for
Comments), numerotate cronologic și devenite cu timpul accesibile gratuit on-
line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee
de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus
bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).

O altă schimbare radicală s-a produs când, în 1993, National Center for
Supercomputing Applications (NCSA) din SUA a pus la
dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o interfață grafică (Windows).
Enorma creștere a webului a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau
înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja peste 11.500 de servere.
[necesită citare]

Numărul de siteuri web din Internet

 Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea de către
CERN(Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară) a primului site web
care avea adresa nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12 decembrie
1991, Paul Kunz de la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a pus în
funcțiune primul server web din America.

Anul 2008[6] 2007[6] 2006[6] 2005[6] Tim Berners-Lee apreciază că la

milioane 186,7 155,5 106,8 75,2
sfârșitul anului 2015, cel târziu la
mijlocul anului 2016, numărul de site-uri
web va depăși 1 miliard.[7]

Numărul de utilizatori
An[8] 2010[8] 2009[8]
miliarde 2,08 1,86 Aplicații Internet
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult
sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web),
apoi poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și
video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin
Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu
pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la
distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații
bancare (Internet banking) și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web,
prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o
aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User
Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de
folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.

Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un
singur program multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple:
MS Internet Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape
Navigator),Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.

Divertisment în Internet
În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi,
precum ar fi filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe
altele. De exemplu, o adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este
www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de videoclipuri.
Această adresă este în același timp și un site web de exprimare liberă.

Marketing și afaceri prin Internet

Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care
oferă o informare alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de
a avea acces instantaneu, online, la informație: e-learning, audio-learning cu
ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație a Internetului a
apărut întreaga branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin care
furnizorii de mărfuri și servicii dispun suplimentar de o piață de desfacere
enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și
mijlocii, care fără aportul acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se
adresa unor clienți la scară mondială. Astfel Internetul a devenit și un
important mediu de afaceri.

Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit

depășit prin efectele Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă. [9]

Aspecte sociale
Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș: la 30 iunie 2009 aveau
acces la Internet circa 1,67 miliarde de locuitori ai globului pământesc.

Pericolele Internetului
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni
nu poate garanta corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă
de programe dăunătoare, create de rău-voitori, care încep cu spionarea
(invizibilă) a activității unui utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al
persoanelor care nu se pricep cum să se apere.Unul dintre cele mai
periculoase grupuri și violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous.

Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației
lor accesul la Internet în diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de
exemplu Coreea de Nord, China ș.a.

Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de găzduire web (web
hosting) ce pot găzdui situri web și proiecte online. Cele mai mari firme la
nivel internațional au fost în 2008: GoDaddy, Internet AG, ThePlanet și
net@ccess[10].

O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare

individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse.

Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu

zeci sau sute de milioane de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare
sau mobile, rețea ce deține cantități uriașe de informații, din care foarte multe
pot fi consultate fără restricții, iar unele contra cost sau numai cu diferite
parole de acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este
partea cea mai dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul
european de cercetări nucleare.

Votare prin Internet

Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin Internet.

În câteva țări
- Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania, Japonia și Elveția -
există prevederi legislative pentru votul electronic, fără prezență personală, de
la distanță. În 2011, votul prin internet la nivel municipal se testa în Norvegia.
[11]

Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat diferite proiecte de vot
electronic, Estonia este în prezent (2011) singurul membru UE care folosește
această procedură pe scară largă. La alegerile parlamentare estoniene din
2011, 24% din alegǎtori au votat prin internet.[12]

Web 2.0
Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care implică participarea activă
a utilizatorilor (chiar nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.

Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date", care permite mașinilor
să înțeleagă semantica, sau sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii, similară ca
funcționalitate cu mediul internet, care asigură accesul și distribuția
informațiilor interne exclusiv persoanelor conectate la aceasta. [13]

Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de organizație: companii mici,
medii sau mari, instituții educaționale și guvernamentale.

Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale companiilor au

început să apară în anii 1990-1991.

Un intranet este construit din aceleași concepte și tehnologii utilizate pentru

internet: server-client, protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail)
și FTP (transfer de fișiere), gateway cu firewall protejat de un posibil acces
exterior neautorizat (autentificarea utilizatorului, criptarea mesajelor,
conectare la o rețea VPN). [14]

Caracteristici
Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet sunt:

 rețea de calculatoare și componentele sale: hardware de

comunicare între diversele sisteme de calcul ale companiei,
echipamente de interconectare pentru subrețele, suite de
protocoale
 programe și aplicații care implementează serviciile de bază Intranet
 [15]
 aplicații care permit lucrul în cooperare cu alte rețele intranet
Avantaje
 angajații pot trimite fișiere sau date necesare departamentelor
interne într-un timp scurt, acestea putând fi accesate oricând și
reducând costurile companiei (costurile de hârtie, spații de stocare
etc.)
 creșterea controlului asupra circuitului informațiilor interne.
Software
Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit pentru crearea unei
rețele de intranet; aproximativ 50% dintre acestea sunt dezvoltate folosind
SharePoint. Alte aplicații intranet comerciale includ: [16][17]

Wordpress, Sharepoint, Google Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo

Platform, IBM Websphere, Microsoft OneDrive.

Open source [18]

MindTouch
Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, HyperGate, Open Atrium

Exemple de companii care au implementat intranet

 Ford - are un intranet folosit zilnic de peste 100 000 de angajati
 US West - încă din anul 1993, compania de telecomunicații a
dezvoltat aplicații bazate pe intranet pentru a-și îmbunătăți procesul
de comunicare și de producție și are peste 60 000 de persoane
online.
 HP - are peste 200 de web servere interne, accesate de peste 10
000 de angajați din diviziile de producție, vânzări și alte grupuri ale
corporației; angajații HP folosesc intranetul pentru a face schimb de
informații pentru diverse proiecte, între echipe din alte zone
geografice, pentru a rezolva diverse operațiuni programate din
timp, rapoarte, cereri de echipament și management de configurție
software. [19]

 IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On Demand

Workplace care deservește cei peste 300 000 de angajați din 75
de țări. [20]

 Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri de noi produse,

catalog de produse, educație, informații despre resurse umane,
descrieri ale diviziilor de vânzări și marketing. [21]
Extranetul este o extensie a intranetului unei companii pusă la dispoziție
terților și care extinde rețeaua privată cu dispoziții speciale pentru acces,
autorizare și autentificare. Această rețea face legătura între angajații unei
organizații, clienți, furnizori și alți parteneri de afaceri.
Note
1. ^ Dumitru Săndulescu (19 mai 2008). „Peste 80% din populația globală nu
folosește Internetul”. Money.ro. Accesat în 12 aprilie 2017.
2. ^ ONU a decis: Accesul la internet este un drept al omului, 7 iulie 2016, Adrian
Popa, Descoperă, accesat la 7 iulie 2016
3. ^ Romania la InternetWorldStats, accesat la 23 iunie 2008
4. ^ New Eurostat website - Eurostat
5. ^ Gromov, Gregory (1995). „Roads and Crossroads of Internet History”.
6. ^ a b c d Internetul a incheiat 2008 cu 186,7 milioane de site-uri, 6 ianuarie 2009,
wall-stret.ro, accesat la 23 iunie 2011
7. ^ „Total number of internet websites”.
8. ^ a b c Numarul utilizatorilor de Internet a depasit doua miliarde, 26 ianuarie 2011,
wall-stret.ro, accesat la 24 iunie 2011
9. ^ [infografie-20658.html Manager.ro]
10. ^ Netcraft Hosting Provider Switching Analysis
11. ^ The e-vote trial
12. ^ Statistics - Internet Voting - Voting methods in Estonia - Estonian National
Electoral Committee
13. ^ dexonline.ro: definitie/intranet
14. ^ pcsoft.ro: ce-inseamna-intranet Arhivat în 24 iulie 2013, la Wayback Machine.
15. ^ zota.ase.ro: Internet, Intranet, Extranet
16. ^ smallbusinesscomputing.com: 20-best-small-business-collaboration-tools
17. ^ quora.com: What-is-the-best-Intranet-platform-for-a-midsize-company
18. ^ webdistortion.com: 8-free-and-open-source-intranet-solutions-reviewed Arhivat
în 1 aprilie 2016, la Wayback Machine.
19. ^ „remoteaccess.hp.com”. Arhivat din original la 30 iunie 2016. Accesat în 7
februarie 2016.
20. ^ About (în engleză), www.ibm.com
21. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 7 iunie 2018. Accesat în 7 februarie
2016.

Vezi și
 Furnizor de servicii Internet
 Darkinternet
 Darknet
 Deep Web
 Istoria Internetului
 Era digitală
 Internet prin satelit

Legături externe
 „Internet” la DEX online
 Ce este internetul Arhivat în 18 februarie 2014, la Wayback
Machine. - O colecție de răspunsuri la întrebarea "Ce este
internetul pentru tine?"
 en A Little History of the World Wide Web
 Istoria internetului, ponturifierbinti.com
 Note ale cursului Introducere în INTERNET al Academiei Române,
1997 Arhivat în 13 aprilie 2008, la Wayback Machine.
  Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai 2012, Mihaela
Stănescu, Descoperă
 Cum arata PRIMA pagina de internet din urma cu peste 20 de ani,
7 august 2012, Patrick Vrabie, wall-street.ro
 Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu 40 de ani, când nici nu
exista: Este rețeaua care poate revoluționa viitorul, 26 decembrie
2013, Răzvan Băltărețu, Adevărul
 Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august 2007, Mihai
Dragnea, Descoperă
 Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007, Claudiu
Andone, Descoperă
 Un exemplu de ghid Internet pentru începători al companiei române
InterConnect Arhivat în 7 septembrie 2010, la Wayback Machine.
 Trei sateliți Terabit vor fi lansați pe orbită pentru a furniza internet
de mare viteză, 11 februarie 2016, profit.ro
Internetul în România

 Prizonieri în rețea - Istorie WWW în România, 16 februarie

2003, Evenimentul zilei
 "Pionierii" internetului din România Arhivat în 2 august 2010,
la Wayback Machine., 28 iulie 2010, Petre Bădică, România liberă
 Ce este internetul și cum a apărut
Securitatea pe internet

 Maraton Descoperă: Capcanele internetului, 16 mai

2012, Descoperă
 „Ticăloșii“ de pe internet, 8 martie 2012, Răzvan
Prițulescu, Adevărul
Anonimitatea pe internet

 Ghidul paranoicului: puținele modalități prin care suntem anonimi

pe internet, 9 august 2013, Vlad Andriescu, Adevărul
Dependența de internet

 Recuperarea din IAD: cand internetul dauneaza grav sanatatii, 12

octombrie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă
 Net... mania[nefuncțională], 22 august 2005, Anca Alexe, Jurnalul
Național
Intranet și extranet

 Intranet și Extranet articol Scritub.com

ntrol de  BNE: XX535672
toritate
 BNF: cb12337059x (data)

 GND: 4308416-3

 HDS: 048816
 LCCN: sh92002816

 NARA: 10637028

 NDL: 00841024

 NKC: ph117022
Categorii:
 Internet
 Cuvinte-valiză
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 mai 2023, ora 17:01.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții
identice