Facultatea de Stiințe

Departamentul Fizică Medicală

Student: Ică Diana-Mariana

Anul III

INTERNETUL

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte

englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de
Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA  a creat prima rețea de
computere interconectate sub numele ARPAnet

Potrivit unui comunicat de presă în 2008 aproximativ 83 % din populația globală nu folosea
Internetul.
În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de bază.
Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats, în noiembrie 2007 rata
de penetrare a Internetului în Romania a atins nivelul de 31,4 % din totalul populației, estimată la
22,27 milioane de locuitori, iar numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la 22 % la
47 %; cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %.
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale. El se
bazează pe specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale de
comunicație”, care descriu toate regulile și protocoalele de transmitere a datelor în această rețea.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două
calculatoare sau aparate inteligente care le implementează, sunt Internet
Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale
Internet, care mai include și protocoale de control si aplicative.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie și cele de Internet  ISP) au apărut o serie
de probleme în sensul că sarcinile acestora nu erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin interconectarea ruterelor din diverse orașe pe care le
deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui calculator-gazdă deservit direct de către
rețeaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat mai departe operatorului (firmei) care
furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. În partea superioară a
acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi
AT&T sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu mii de rutere conectate prin fibră
optică, cu bandă largă de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele „ferme” de servere rapide (= multe servere,
situate eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct la backbone. Operatorii încurajază pe
clienții lor să folosească această conectare directă prin închirierea de spațiu în rack-uri = dulapuri
speciale standardizate pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași cameră cu ruterul,
conducând la conexiuni scurte și rapide între fermele de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeași
coloană, el este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-
un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP
este o sală plină cu rutere, cel puțin unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală
conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să poată fi retransmise rapid din orice coloană
în orice alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase
conexiuni directe între ruterele lor, tehnică numită conectare privată.
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-urile, care se află în competiție între ele
pentru câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de conectări private și întreținerea Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

 intranet: o rețea particulară cu principii de funcționare similare cu cele ale Internetului,

dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei companii particulare,
la care primesc acces numai angajații companiei. Intraneturile sunt de obicei separate
de Internet.
 extranet: un intranet particular al unei companii, la care însă au acces (măcar parțial) și
anumite persoane sau grupe externe autorizate din alte companii, ca de exemplu de la
firme furnizoare sau firme cliente. Accesul la extraneturi are loc de obicei prin intermediul
Internetului.
Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei de telefon analogice fixe tradițioale:
utilizatorul unui calculator cheamă programul de comunicație necesar, care mai întâi se conectează
la modem. Modemul este o componentă a calculatorului care convertește semnalele digitale (de
transmis) în semnale analogice, care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul „formează”
numărul de telefon al unui furnizor de servicii Internet - ISP. Semnalele modulate (de fapt datele)
sunt transferate la punctul de livrare al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic și
transferate în rețeaua regională de Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime
digital și se bazează pe comutarea de pachete; în acest sistem de transmisie informația care trebuie
transmisă este "mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi transmise la destinație în mod
independent unele de altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație pachetele trebuiesc
reasamblate în ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică se poate folosi și pe linii fixe dedicate
(închiriate).
Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și siguranță în funcționare și nu se mai utilizează
aproape deloc.

Acces la un router (sau modem ADSL) conectat la rețeaua fixă de

telefonie sau de ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul local la ruter se poate face:

 printr-un fir, sau și

  fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele (WLAN).
Acces printr-un controler de comunicații dedicat
Acces prin rețele de telefonie celulară, mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de tip smartphone, de la un calculator portabil sau, mai
general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena celulară terestră, utilizând
tehnicile GSM sau UMTS.

Acces prin rețeaua de cablu de TV

Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura accesul în zonele izolate la internet de bandă
largă, sau în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura dezvoltată.
Articol principal: Interent prin satelit.

Altele
Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări: prin rețeaua de curent electric; prin rețeaua
de transporturi a căilor ferate.
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin
statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail,
transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu
imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru
răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de
lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații
bancare (Internet banking) și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW,
deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă,
cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere
grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie în general doar de un singur program
multifuncțional numit browser (cuvânt englez). Exemple: MS Internet Explorer,
Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator),Google Chrome, Opera, Appl
În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, precum ar fi filme,
videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o adresă web
(adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de
videoclipuri. Această adresă este în același timp și un site web de exprimare liberă.
Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și activități conexe care oferă o informare
alternativă pe toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea acces instantaneu, online, la
informație: e-learning, audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult decât atât, ca aplicație a
Internetului a apărut întreaga branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin care furnizorii de
mărfuri și servicii dispun suplimentar de o piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor întreprinderi mici și mijlocii, care fără aportul
acestuia nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se adresa unor clienți la scară mondială. Astfel
Internetul a devenit și un important mediu de afaceri.
Conform statisticilor efectuate de firma Online Education, fiecare job devenit depășit prin efectele
Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă.
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință negativă, anume nimeni nu poate garanta
corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă largă de programe dăunătoare, create de rău-
voitori, care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui utilizator și se termină cu furtul din contul
bancar al persoanelor care nu se pricep cum să se apere.Unul dintre cele mai periculoase grupuri și
violatori de date este cunoscut ca fiind Anonymous.
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau restricționează populației lor accesul la Internet în
diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de exemplu Coreea de Nord, China ș.a.
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale, astfel încât
să poată folosi în comun anumite resurse.
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o "rețea de rețele", cu zeci sau sute de milioane
de calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau mobile, rețea ce deține cantități uriașe de
informații, din care foarte multe pot fi consultate fără restricții, iar unele contra cost sau numai cu
diferite parole de acces. Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW, este partea cea mai
dezvoltată din internet. A fost creată în 1989, la centrul european de cercetări nucleare.

Numeroase baze de date sunt accesibile prin Internet. Cele mai multe se
gasesc în noduri WWW, iar cele mai avansate pun la dispozitie date în format
multimedia.
 
Bazele de date acopera domenii care mai de care mai diferite, începând cu
titlurile si autorii care se gasesc într-o biblioteca, si pâna la lista
agentilor  economici (împreuna cu obiectul lor de activitate) aflati într-o regiune
sau tara.
Posibilitatile multimedia ale WWW-ului sunt de asemenea utilizate în
domeniile culturii si turismului. Exista pe Web muzee virtuale, dintre care unele
sunt legate de muzee reale, care prezinta o parte din colectii, expozitii temporare,
informatii practice (orare, planuri de acces, tarife etc.) Altele sunt muzee exclusiv
virtuale, cu expozitii fara corespondenta concreta.
 
Prin turismul virtual întelegem posibilitatea de a vizita la distanta obiective
turistice. Se poate utiliza aceasta tehnica pentru a pregati o calatorie (reala), pentru
a alege destinatiile, locurile de vizitat, hotelurile sau restaurantele.
 
Aceste ghiduri sunt înca incomplete, dar numeroase întreprinderi lucreaza la
crearea de ghiduri virtuale pe Internet, care propun informatii tinute la zi si care
arareori sunt cuplate cu sisteme de rezervare de camere la hoteluri sau mijloace de
transport. Un bun exemplu în acest sens este  pagina de Web a Club Med, care
ofera informatii detaliate despre serviciile pe care le ofera si preturile care le
practica, având chiar si un sistem de rezervare al locurilor.

Schimbarile si aducerile la zi ale informatiei oferite pe Internet se pot face foarte

repede, incomparabil mai repede decât în modul clasic.
 
 Informatii privind produse de ultima ora pot ajunge pe Internet si, în acest
mod la clienti, la câteva ore sau minute de la punerea lor la punct de catre o
societate. Internetul este un mediu de informare ideal pentru pietele cu miscare
foarte rapida si în care elementul timp este un element competitiv esential.
Exemple de astfel de piete sunt piata produselor bursiere si piata produselor
software.
 
Internetul pulverizeaza efectiv distantele pâna la clientii potentiali. Folosirea
Internetului costa practic la fel pentru accesul la orice sursa de informatie,
indiferent de punctul de pe glob în care se gaseste respectiva sursa.
 
Se încurajeaza astfel selectarea resurselor optime de pe întreaga piata
internationala.
 
Sa presupunem, de exemplu, ca un producator de televizoare doreste sa
cumpere anumite piese electronice. El poate sa acceseze instantaneu o lista cu
producatorii pieselor care îl intereseaza, din întreaga lume, si sa-si selecteze
furnizorul dorit pe baza de reputatie privind calitatea produselor, pret, cost al
transportului etc. Altfel spus, el gaseste în permanenta o oferta comerciala
amanuntita care îl asteapta. De asemenea este încurajat comertul cu produse care
pot fi livrate electronic, tot pe Internet, cum ar fi: software si publicatii electronice.