Antologie alcătuită de

Prof. LAURENĠIU BăDICIOIU

Volum apărut cu sprijinul:

FUNDAĠIEI CULTURALE „ROMEO úI JULIETA LA MIZIL”,
LICEULUI TEORETIC „GRIGORE TOCILESCU”,
CASEI CORPULUI DIDACTIC PRAHOVA,
INSPECTORATULUI úCOLAR JUDEĠEAN,
MINISTERULUI EDUCAĠIEI úI CERCETăRII úTIINĠIFICE

Caseta CIPCIP a Bibliotecii Naţionale a României

Descrierea
BĂDICIOIU, LAURENŢIU
Festivalul internaţional de poezie și epigramă
„Romeo și Julieta la Mizil” = ISSN 2392 - 8522
ISSN-L 2392 - 8522
I. Bădicioiu, Laurenţiu (antolog.)
821.135.1-1(082)

Festivalul Internaġional de Poezie ʔi EpigramĄ ”Romeo ûi Julieta la Mizil”, ed. a VIII-a

Proiect coordonat de profesorii Laurenġiu BĄdicioiu ʔi Victor Minea
 ORGANIZATORII MULĠUMESC

RAIFFEISEN BANK MEN, ISJPH, CCD, EUROPE DIRECT MIZIL,

S.C.ANA ùI CORNEL COLEGIULUI NAğIONAL ”I.L.CARAGIALE”
S.C. DAB SECURITY SRL BIBLIOTECII JUDEğENE ”NICOLAE IORGA”
S.C. OCTATIB SERV SRL PRIMĂRIEI COMUNEI MĂNĂSTIREA HUMORULUI
S.C. CASSYSTECH PROTOIERIEI URLAğI
AVON COSMETICS ROMÂNIA PAROHIEI ”ADORMIREA MAICII DOMNULUI”,
S.C.ZAVETA CONSULTING PRIMĂRIEI ORAùULUI MIZIL
D-LUI CĂLIN PANAIT DIRECğIEI GENERALE DE EDUCAğIE, TINERET
D-LUI BOGDAN DUMITRESCU ùI SPORT CHIùINĂU
D-NEI MĂDĂLINA TOMA SOCIETĂğII DE ùTIINğE MATEMATICE
FAM. MATACHE SANDA DIN ROMÂNIA
FAM. AVRAM VASILE

Membrilor juriului:
Florian Abel, George Corbu, Cristina Ionescu, Mihaela Meravei,
Victoria Milescu, Mihai Morar, Emil Proùcan, Ioan Toderaùcu

Colegilor din Liceul Teoretic „GrigoreTocilescu”, care au donat cei 2%

FundaĠiei Culturale “Romeo úi Julieta la Mizil”
AngajaĠilor FI-BA Baloteúti, care au donat cei 2%
FundaĠiei Culturale “Romeo úi Julieta la Mizil”

DIN NOU ALESE MULĠUMIRI D-LUI INGINER VASILE CORNEL,

fost elev al Liceului Industrial Mizil,
în prezent Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”
 De la Codul roʔu la iarba verde din... miezul iernii, la Mizil
Dacă ediʕia a VII-a, 2013-2014, a fost pe punctul de a fi îngheʕată la propriu ʓi la figurat
de viscolul ce blocase România în ianuarie 2014, ediʕia a VIII-a s-a desfăʓurat la firul ierbii,
după cum se poate vedea úi din poza de grup. Invitaʕii festivalului, Daniel Cristea Enache ʓi
Dan C. Mihăilescu, care ediʕia precedentă nu au putut veni din cauza zăpezii, au onorat
festivitatea de premiere. Aceasta, ca de obicei, a avut durată de maraton ʓi densitate maximă
în Sala de festivităʕi a liceului.
Au fost prezente personalităʕi ale culturii noastre care, de câʕiva ani, vin cu plăcere la
Mizil, la Liceul Teoretic ”Grigore Tocilescu”: Nicolae Dabija, Solomon Marcus, ʒtefan Cazimir,
Daniel Cristea Enache, Lucia Olaru Nenati, Al.Popescu Zorica.
La festival au fost înscriúi 490 de concurenĠi din 20 de Ġări iar premierea a avut loc
sâmbătă 31.01.2015, la Mizil. La Epigramă, juriul, alcătuit din George Corbu, insp. prof. drd.
Mihai Morar, Florian Abel, Ioan Toderaúcu, a acordat Marele premiu „George Ranetti” lui Petru
Ioan Gârda din Cluj-Napoca, Premiul „Grigore Tocilescu” lui Nicolae Bunduri din Braúov ʓi
Premiul „Agatha Bacovia” lui Vasile Manole din GalaĠi. ToĠi au fost prezenʕi. La Poezie, juriul,
format din prof.dr. Cristina Ionescu, Emil Proúcan, Mihaela Meravei, Victoria Milescu, a oferit
premii astfel: Marele premiu „George Ranetti”- Anca Hirschpek, Bucureúti; Premiul „Grigore
Tocilescu”-Luca ùtefania Carmen, Bacău; Premiul „Agatha Bacovia”-Monica Mureúan,
Bucureúti. Au fost prezenʕi toʕi la premiere.
Epigramiútii din sală ʓi-au citit textele. Au fost la microfon: Petru Ioan Gârda, Nicolae
Bunduri, Vasile Marin, Efim Tarlapan, Constantin Moldovan, Corneliu Zeană, LaurenĠiu GhiĠă,
Ica Ungureanu, Vasile Larco, Florina Dinescu, Florin Rotaru, George Corbu, Elena Leach,
Cătălina Orúivschi, Dan Norea, Ananie Gagniuc, Florian Abel, Ioan Toderaúcu, Alexandru
ğiclea, Dorel Gaftoneanu, Sorin Cotlarciuc, Mihai Haivas, Anton Muraru, Aurel Cehan, Petru
Brumă.
Au fost prezenĠi, în vederea realizării unui parteneriat cu Liceul Teoretic „Grigore
Tocilescu”, reprezentanĠii Liceului Teoretic Puhoi, din R. Moldova, d-na directoare Maria
Sultana úi dir. adj. Tatiana Soltan.
Mass media a fost reprezentată de TVR, prin Gabriel Degeratu, Radio România
Actualităʕi, prin Alexandru Rusu úi Marin Constantin, publicaĠia Poútalionul, prin Gabriela
NegoiĠă, Radio România FM, prin Liliana Popa, Radio Neptun ConstanĠa, prin Eugen

4
CăpăĠână, Televiziunea Valea Prahovei, prin Luiza Toboc, care a fost úi prezentatoarea
festivalului, Telegrama, prin Eduard Dumitrescu. Intermezzo-urile muzicale au fost asigurate de
Walter Ghicolescu úi Eugen Doinaru, din ConstanĠa. Din R. Moldova au participat tinere úi
talentatatele poete Zina Bivol, Elena Mihalachi ʓi Alexandra Hanganu.
În sala de festivităĠi a liceului au mai fost: inspectorul general din MECTS, Doru
Dumitrescu, prof.univ.dr. Alexandru ùonea, inspectorul úcolar general adjunct Nicolae
Angelescu, insp. Tudor Iancu, insp. responsabilă de proiecte, Cristina Petre, inspectorul Mihai
Morar, părintele prof. Dr. Mihail Milea de la FundaĠia „Sf. Sava” Buzău, dl. ing. Vasile Cornel-
fost elev al liceului, rebusistul Ion Mazilu, din Ploieúti, scriitorul úi profesorul Christian Crăciun,
ziarisul Serghie Bucur, Rodica Rodean-promotor cultural din Iaúi, prof. Elena Vorotneac,
reprezentantă a DirecĠiei Generale EducaĠie, Tineret ùi Sport a Consiliului Municipal Chiúinău,
Alexandrina Chelu-solistă a Filarmonicii Rock din Oradea, poetă úi sonetistă, Silviu Cristache,
de la Muzeul GumelniĠa, OlteniĠa. Au fost prezenʕi cca 150 de spectatori. Elevii liceului au fost
prezenʕi, ei implicându-se de fapt în toate etapele organizării.
Despre festival, un important absent, care a promis să vină la ediĠia a 10-a, jubiliară, în
2017, când va împlini 100 de ani de viaĠă úi 80 de la prima epigramă publicată, Mircea Ionescu
Quintus, a transmis telefonic organizatorilor:

Inutil degustam eu pe Shakespeare

Ca pe-un straúnic elixir;
Nu-mi închipuiam sceneta:
„Romeo úi Julieta” la Mizil.

Festivalul, organizat de Fundaġia CulturalĄ „Romeo ûi Julieta la Mizil”

ʔi Liceul Teoretic ”Grigore Tocilescu”, este coordonat de „binomul”
(Daniel Cristea-Enache dixit) alcĄtuit din profesorii Laurenġiu BĄdicioiu ûi Victor Minea.

Cei care doresc să afle mai multe despre festival, despre cum a evoluat acesta, pot
intra pe site-ul www.romeojulietalamizil.ro sau pe pagina de facebook
https://www.facebook.com/Romeo-si-Julieta-la-Mizil-298254730199628/timeline/

A consemnat,
prof. Laurenʖiu BĄdicioiu

Cei care vor sĄ susġinĄ festivalul pot face donaġii

pentru Fundaġia culturalĄ “Romeo ûi Julieta la Mizil”.
Adresa: Str. Spitalului, nr.15, Mizil, Prahova.

Web: www.romeojulietalamizil.ro
Cod fiscal: 31028389
Cont lei: RO04RZBR0000060015236111,
Banca Raiffeisen, Mizil
Cont euro: RO16RZBR0000060015275471
Cont dolari: RO10RZBR0000060015275482

5
 Dl.academician Solomon Marcus, prezent pentru a treia oară consecutiv
la festivitatea de premiere a festivalului, la Mizil, a Ġinut o extraordinară
prelegere pe tema umorului din perspectiva societăĠii contemporane.
Redăm integral, mai jos, conĠinutul acestei prelegeri, cu precizarea că o
versiune extinsă a acesteia a apărut între timp úi în două numere
consecutive din România literară (ultimul număr pe februarie úi primul
pe martie 2015).
De asemenea, Domnia Sa a propus organizatorilor ca, la edi‫܊‬iile
viitoare, să aibă loc úi o dezbatere dedicată stării actuale a umorului.

Umorul: doar în divertisment?

Este foarte răspândită părerea că locul principal al umorului ar fi în cadrul
divertismentului. Fiecare domeniu, fiecare profesie beneficiază de o anexă de genul
„matematică distractivă”, „chimie distractivă”, există un umor medical, un umor juridic.
Puzderie de anecdote pe seama oamenilor de útiinĠă distraĠi, de întâmplări hazlii avându-i ca
victime pe militari sau pe poliĠiúti, de ironii la adresa oamenilor politici úi aúa mai departe. La
fel cu relaĠiile profesor-elev, părinĠi-copii, soacre-nurori etc. Umorul, ca rubrică în publicaĠiile
mondene, în presă, în almanahuri, în emisiunile de radio úi televiziune, în special în week-
end, este tradiĠional o modalitate de a-i scoate pe oameni din plictiseală, pe o cale care să nu
le pretindă eforturi intelectuale deosebite, nici să nu presupună prea multă cultură; totul să se
petreacă agreabil, cât mai plăcut. Dar chiar úi rămânând pe teritoriul divertismentului, de ce
oare, în situaĠii ca noaptea de revelion, televiziunile nu sunt capabile să prezinte un umor al
zilelor noastre úi recurg cu precădere la reluări din urmă cu zeci de ani, cu aceiaúi Dem
Rădulescu, Toma Caragiu úi Puiu Călinescu? De ce oare revistele specializate în satiră úi
umor rareori nimeresc lucrul de calitate? Să fie oare realitatea zilelor noastre mai săracă în
substanĠă comică?

Există úi umor de calitate la unele televiziuni?

Răspunsul este categoric negativ úi voi da două exemple de
reuúită. Emisiunea D’ale lu’ Mitică de pe Canalul 2 al Televiziunii
Române, reuúeúte de multe ori să prezinte un umor de calitate al vieĠii
rurale, al vieĠii autentice, nu fabricate, ca în cele mai multe cazuri. Un
umor uneori amar, alte ori ironic, alte ori mucalit, de simpatie, de cele
mai multe din fiecare dintre acestea câte ceva. Oameni autentici, prea
des implicaĠi în conflicte derizorii. Acel bărbat înalt, cu mustaĠă úi cu
pălărie neagră, căruia nu am reuúit să-i aflu numele, úi care, trimis de Televiziune, reuúeúte să-
i convingă pe interlocutorii săi că este unul de-al lor úi că i se pot destăinui cu tot ce au pe
suflet mi se pare a fi un extraordinar de talentat actor, generator al unui umor autentic, rar
întâlnit; îi exprim admiraĠia mea.
Un al doilea exemplu este emisiunea Râzi úi câútigi a lui Dan FinĠescu, la Prima TV.
Ideea sa de a prezenta scene din lumea jucăuúă a bebeluúilor, umani sau ale altor mamifere,
stârneúte hohote de râs sănătos úi ne atrage atenĠia asupra acelui umor pe care îl generează
lumea vârstelor inocente; un mod de a nu ne rupe de propriul nostru început de viaĠă. Evident,
ne aflăm la capitolul umorului involuntar úi este important să conútientizăm că úi noi, la vârsta
adultă, putem genera, precum bebeluúii, umor involuntar.
Dar iată úi în ce fel divertismentul alunecă în anodin úi derizoriu. La un concurs care
s-ar vrea de cultură generală, o întrebare sună aúa: « Care e prenumele tinerei de care se
îndrăgosteúte Tarzan? » Iar dacă cer numele útiinĠific al acelei ramuri a medicinei care are ca
obiect anatomia úi fiziologia nasului, pentru ca răspunsul să aibă un minim de valoare
culturală nu e suficient să útiu de rinologie, ar trebui să cunosc úi etimologia sa.

6
Horoscopul úi zodiacul: umor involuntar úi úarlatanie.
Aú plasa în aceeaúi ordine de idei horoscopul úi zodiacul, discuĠiile
cu ghicitoare úi vrăjitoare, atunci când sunt frecventate în registrul
umorului involuntar pe care acestea îl generează. Aici însă intervine un
element suplimentar, faptul că este vorba de o escrocherie, o înúelăciune.
Mii de ani, în condiĠiile în care diferitele discipline de studiu nu-úi
dezvoltaseră încă o identitate suficient de clară, astrologia a putut trăi în
legitimitate, dar de la Kepler încoace lucrurile s-au limpezit, astrologia
este respinsă úi este general acceptat în lumea culturii că nu avem posibilitatea de a pune în
legătură diferitele configuraĠii cereúti cu miúcările sufletului nostru úi cu destinele umane. A
pretinde că útii în ce constă această corespondenĠă este o úarlatanie care trebuie tratată ca
atare. Dar pentru multă lume a prevalat credulitatea specifică oamenilor inculĠi iar pentru alĠii
a prevalat partea amuzantă, de umor involuntar al acestor pseudopredicĠii. Din păcate,
România este úi în această privinĠă în coada Europei, prin înaltul grad de popularitate a
horoscoapelor úi zodiacurilor
.
În căutarea unui altfel de umor
Umorul la care tocmai ne-am referit nu e lipsit de reuúite, dar
nota sa dominantă îl apropie de anodin, de derizoriu úi uneori chiar
de vulgar. Ideea falsă, superficială a incompatibilităĠii umorului cu
lucrul serios stă la baza politicii unor instituĠii úi, de fapt, chiar dacă
nu se afirmă direct, stă úi la baza sistemului educaĠional. De aceea am
ales această temă. Ca să arăt că umorul nu trebuie lăsat să fie
confiscat de divertisment. În ce constă divertismentul? Iată câteva din notele sale distinctive:
nu pretinde un efort de concentrare a atenĠiei, ci se mulĠumeúte cu opusul concentrării, cu
starea de distracĠie, de destindere; nu pretinde un efort intelectual, nu-Ġi cere să-Ġi pui mintea
la bătaie; nu pretinde nici prea multă erudiĠie, prea multă cultură. Alta este situaĠia în învăĠare,
în cercetare, în creaĠia intelectuală de orice fel, fie ea útiinĠifică, artistică, filosofică sau
inginerească; în toate aceste activităĠi este nevoie de concentrare a atenĠiei asupra obiectului
considerat, este nevoie de efort intelectual úi, uneori, fizic, este nevoie de acumulare de
cunoútinĠe, de cultură, este nevoie de antrenament în observaĠie, în raĠionament, în intuiĠie úi
imaginaĠie. Ne propunem să arătăm că umorul este un ingredient esenĠial al tuturor acestor
activităĠi úi merită să aibă o poziĠie privilegiată în cadrul celor mai serioase activităĠi, în
educaĠie, în profesie, în cercetare, în creativitatea de orice fel. Mai mult, sesizarea umorului
acestor activităĠi condiĠionează înĠelegerea lor profundă úi trăirea lor, ne ajută să facem faĠă cu
plăcere, să rezistăm efortului investit în activitatea respectivă. Numai că de prea multe ori
acest fapt este eludat. Nu se spune explicit, dar mi se pare clar că râsul úi zâmbetul, ironia úi
amuzamentul nu au locul pe care îl merită în educaĠie, de la grădiniĠă până la universitate.

Ne mai arde de glumă?

Disponibilitatea la glumă, la ironie, a populaĠiei este în
momentul de faĠă într-un grav deficit. Repet úi aici gluma pe care am
încercat-o la mai multe bănci, dar am eúuat : «Am de plătit patru facturi;
faceĠi o reducere ?» Oamenilor nu prea le mai arde de glumă. Mai mult,
în unele locuri (de exemplu, la aeroport, la controlul de securitate),
gluma riscă să devină infracĠiune úi intră chiar în sfera penalului. Se
cultivă o idee falsă, a seriozităĠii confundate cu gravitatea, cu
solemnitatea atitudinii. Să mergem pe urmele acestui fenomen. Să nu faceĠi imprudenĠa de a
vă aventura în definiĠii. LuaĠi umorul la modul cel mai empiric posibil, în toate variantele
sale: comic, zeflemea, glumă, anecdotă, vorbă de duh, ironie, păcăleală, farsă, satiră, úarjă,
caricatură, amuzament. Sunt foarte multe studii privitoare la aceste noĠiuni, dar nu vom face
trimiteri la ele aici.

7
 Umorul e în natura lucrurilor
Îmi propun să arăt că umorul se află organic implicat
în natura lucrurilor. Se află în natură, în viaĠa socială, úi dacă îl
ignorăm e spre paguba noastră. Umorul produce o stare de
bună dispoziĠie. Nu doar ne amuză; ne poate încânta. Toată
lumea este de acord că râsul úi zâmbetul fac bine la sănătate. În
ceea ce mă priveúte, eu nu cred că aú fi rezistat psihic în lunga
noapte a dictaturilor pe care le-am parcurs din 1938 până în 1989, dacă nu aú fi fost capabil să
sesizez umorul involuntar pe care dictaturile îl au úi îl generează.

Umorul involuntar al unei lumi traumatice

Dar acum, trăim într-o lume traumatică, o lume violentă,
o lume tot mai semi-analfabetă. Aflăm, pe de o parte, că suntem
în coada Europei, cu cei mai mulĠi analfabeĠi, cu cei mai mulĠi
copii săraci, dar în acelaúi timp suntem tigrul Europei, cu cea mai
mare creútere economică. Se poate imagina o situaĠie mai
ironică? O zăpăceală generală se instalează. Avem cel mai mic
salariu minim pe economie, sub 200 de euro, pe de o parte, dar pe
de altă parte avem úi cele mai mari venituri lunare din Europa, măsurate în zeci de mii de
euro. Tot mai mulĠi infractori se recrutează dintre cei care ar trebui să ne apere de infractori,
dintre poliĠiúti, dintre judecători, miniútri, parlamentari, profesori. Nu e o imensă ironie amară
în acest fapt?

Încordare úi stres la úcoală úi în profesie

O politică diabolică dictează activitatea presei orale sau
scrise, conform căreia fac rating în primul rând útirile rele, útirile
negative. Drept rezultat, buletinele de útiri încep cu crime,
dezastre de tot felul, accidente, explozii. Tot ce este mai josnic în
om este adus în prim-plan úi livrat ca porĠie zilnică a patologiei
umane. Abandonul úcolar, dezorientarea, disperarea unui număr
crescând de adolescenĠi, ne avertizează că ceva fundamental
greúit se întâmplă în educaĠie. Una din cauzele principale ale
situaĠiilor pe care tocmai le-am prezentat este starea de încordare, de gravitate, impusă de
stres, care-i stăpâneúte pe tot mai mulĠi copii, adolescenĠi, tineri, adulĠi, la úcoală, la
universitate, în profesie. Depresia este tot mai frecventă în úcoli, ca urmare a conflictelor
psihice pe care le generează anomaliile sistemului educaĠional. Ceva similar se întâmplă în
lumea adulĠilor, la locul lor de muncă. Uităm că starea de bună dispoziĠie, de relaxare, de
bucurie de viaĠă este o condiĠie de reuúită în educaĠie, în profesie, în viaĠă în general. Dar cum
să ai acces la acestă stare pozitivă fără disponibilitatea la umor?

Jocul de-a v-aĠi ascuns

Umorul face casă bună cu jocul, cu ludicul. Natura are un
imens potenĠial ludic, ironic. Natura, viaĠa socială, ne apar ca úi
cum ele ar practica faĠă de noi un joc de ascundere ca
binecunoscutul joc al copiilor, de-a v-aĠi ascuns. Natura parcă ne
provoacă mereu să-i găsim secretele. Cu cât un secret este mai
semnificativ, cu atât efortul necesar pentru a-l identifica este mai
mare. E un comportament ludic al naturii, o strategie a ei de a se
ascunde úi de a ne invita s-o găsim. În teoria jocurilor de strategie există aúa numitele jocuri
împotriva naturii. Aceste jocuri au o faĠă foarte hazlie, foarte ironică, deoarece a crescut
decalajul dintre înĠelegerea útiinĠifică sau artistică, pe de o parte, úi percepĠia empirică, pe de
altă parte. Acestei ultime propoziĠii îi acord o importanĠă majoră; ea explică de ce umorul e
mult mai bogat úi mai important azi decât în urmă cu 120 de ani.

8
 Un plus de surpriză, de imaginaĠie, de spectacol
ùtiinĠa a avut întotdeauna puterea de a înúela aúteptările
noastre empirice, intuitive. Copernic úi Galilei au úocat lumea prin
descoperiri care contrastau cu percepĠia noastră senzorială. Dar, până
în secolul al XIX-lea, cele mai multe rezultate ale útiinĠei erau în
concordantaĠă cu această percepĠie. SituaĠia se modifică radical în
secolul trecut: tot mai multe rezultate, idei, creaĠii în útiinĠă,
tehnologie, filosofie, artă úi literatură înúeală aúteptările noastre, intră în conflict cu percepĠia
comună, pun la încercare imaginaĠia úi transformă întreaga întreprindere umană într-un
spectacol fără precedent.

Ironia fulgului de zăpadă; de la experienĠă la fractal

Să vă dau un exemplu. Trăim uneori sub obsesia zăpezii. AĠi
observat cât de jucăuú este fulgul de zăpadă. Cât de liniútit úi vesel
coboară din cer úi parcă ar spune: prinde-mă. ùi când întinzi palma să-l
prinzi îĠi dai seama că te-a păcălit, că a fost o iluzie, că el a murit chiar în
momentul în care ai vrut să-i răpeúti libertatea. El parcă îĠi spune: „Dacă
mă iubeúti, nu te apropia de mine. Lasă-mă să mă bucur de libertatea
mea. ViaĠa mea este, oricum, scurtă”. Dar iată, există un obiect
matematic, un fractal (curba lui Koch), care simulează configuraĠia unui fulg de zăpadă; ea
devine inteligibilă ca limită a unui proces asimptotic (deci constând într-o infinitate de etape),
dar geometria sa ne este vizual inaccesibilă. Regăsim natura sa iluzorie, pe care o bănuisem
experimental.

Cum ne păcăleúte corpul uman

UitaĠi-vă cum ne păcăleúte corpul uman. Îl purtăm cu noi tot timpul,
dar cât de puĠin îl cunoaútem. Credem că identitatea sa materială, care
sare în ochi, este esenĠială, dar aflăm pe cale útiinĠifică faptul că la
fiecare cinci ani toĠi atomii care alcătuiesc trupul uman se primenesc.
Niciun atom care era în corpul meu acum 6 ani nu mai este azi. Cât
despre celulele biologice din corpul meu, ele se primenesc úi mai
repede. Nicio celulă biologică existentă în corpul meu în urmă cu 10
zile, cu excepĠia celor din sistemul nervos, nu mai este acum. Nu-i acestă înúelare a
aúteptărilor, această discrepanĠă între înĠelegerea útiinĠifică, pe de o parte, úi percepĠia
empirică, pe de altă parte, o sursă imensă de plăcere ludică úi ironică?

Sub acĠiunea ironiei sfredelitoare a naturii

Deci suntem tot timpul sub imperiul ironiei sfredelitoare a
naturii. Dar ce potenĠial ludic úi ironic l-a putut avea descoperirea
faptului că jocul aparent gratuit al geometriilor neeuclidiene este cel
care oferă cheia înĠelegerii aspectelor spaĠiale ale universurilor
relativiste! O surpriză extraordinară, care răsturna credinĠa ce dăinuia
de mii de ani că singura realitate este aceea în care funcĠionează
geometria euclidiană, în armonie cu percepĠia noastră empirică. Ni se
părea că raza de acĠiune a acestei percepĠii se extinde la tot universul.
Abia în urmă cu 150 de ani s-a lămurit această chestiune.

Între amărăciune úi încântare

Nici determinismul cauză-efect, nici distincĠia casantă subiect-
obiect, nici logica terĠului exclus, nici funcĠionarea nestingherită a
limbajului uman nu mai sunt valabile în universul infinitului mic, al
mecanicii cuantice de pildă. Deci raza umanului, raza capacităĠilor
umane de percepĠie este complet depăúită în multe privinĠe. ùi asta
este clar o manifestare a ironiei pe care natura ne-o adresează.

9
 Ironia istoriei
Ne referim la discrepanĠa dintre percepĠia evenimentelor atunci
când ele se produc úi percepĠia lor ulterioară. În anii imediat
următori Primului Război Mondial, predomina părerea că
războiul, în general, a murit, că războiul mondial dintre 1914 úi
1918 era ultimul pe care îl cunoaúte omenirea. Celebrul
Herbert George Wells era un militant al acestei idei. ùi ce a
urmat se útie. ExcelenĠa lui Wells în materie de lumi imaginare („Războiul lumilor”, „Maúina
timpului”) nu s-a confirmat úi în capacitatea de a desluúi viitorul real. Apoi, destrămarea, de
fapt autodestrămarea Uniunii Sovietice, iarăúi o surpriză de zile mari, o păcăleală căreia i-au
căzut victime toĠi specialiútii în aúa numitele útiinĠe politice. Dar percepĠia RevoluЮiei
Franceze de la 1789, care a determinat úi alegerea datei ei ca sărbătoare naĠională a FranĠei, în
ce decalaj se află acum faĠă de interpretările ei anterioare!
Autoironia vieĠii personale
Traian Lalescu, marele nostru matematician, s-a înscris úi la studii
inginereúti, la Politehnică. Nu i-a plăcut deloc. Nici nu a luat note
prea grozave. Le-a părăsit. La fel Moisil, mai târziu. Dar ce ironie
că aceúti doi matematicieni români au devenit figuri de primă
mărime exact în domeniul în care au eúuat ca studenĠi. Lalescu a
schimbat modul de înĠelegere a învăĠământului ingineriei bazate pe
energie iar Moisil este cel care a schimbat modul de înĠelegere a ingineriei bazate pe
informaĠie. ùi nu vă mai dau exemple din viaĠa mea personală; am multe.

Ironia istoriei útiinĠei

Istoria útiinĠei dispune de un potenĠial ironic imens. De exemplu:
prin modul în care multe greúeli úi eúecuri au devenit tocmai ele
sursa unor mari invenĠii sau descoperiri. ùtiinĠa haosului, o
culme a inteligenĠei umane în a doua jumătate a secolului trecut,
a fost iniĠiată de Henri Poincaré în încercarea de a corecta o
greúeală dintr-un studiu al său privind problema celor trei corpuri
din mecanica cerească. NoĠiunea de ideal din algebră, devenită clasică, a fost introdusă de
matematicianul Kummer în cadrul unei încercări eúuate de demonstrare a faimoasei teoreme a
celor 4 culori.Teoria mulĠimilor analitice úi proiective s-a născut din nevoia de a corecta o
greúeală într-un memoriu al lui Henri Lebesgue. NoĠiunea clasică (de analiză matematică) de
convergenĠă uniformă s-a născut dintr-o greúeală comisă de Cauchy, care a crezut că
demonstrează că orice úir convergent de funcĠii continue are ca limită o funcĠie continuă.

Chiar úi în religie
Putem vorbi despre umor în religie úi în teologie. În orice întreprindere
umană există umor. Nu există nimic uman fără umor. ùi am să mă refer
aici la o teză de doctorat prezentată de Teodor Baconschi la Paris, la
Universitatea Sorbona, în 1996, care s-a concretizat într-o carte apărută la
Paris: Le Rire des Pères, (Râsul patriarhilor). O antropologie a deriziunii
în patristica răsăriteană, versiune românească la Editura Anastasia 1996.
Filozofia acestei lucrări? Ne-o spune autorul: „Râsul diminuează frica de
viaĠă úi de moarte. Râsul are úi o funcĠie de exorcizare. Homo religiosus are deopotrivă
dreptul, plăcerea, ocazia de a râde. Numai că nu râde oricui, oriunde, de orice úi de oricine.
Râsul figurează în literatura patristică, dar e strict codificat. Cultura Bizantină e o combinaĠie
între Atena, Roma úi Ierusalim. A mers în genere pe o linie sobră, dar a perpetuat úi plăcerile
vieĠii, jocurile de circ, teatrul, petrecerile populare, perioadele permisive au alternat cu cele
rigoriste. Bizantinii căutau să-úi disciplineze râsul. Dar erau prea rafinaĠi pentru a trăi pe
jumătate. S-a dezvoltat astfel în BizanĠ o sacralitate deschisă, care nu se mai opune
profanului, un stil de viaĠă aureolată de veselie”.

10
 Cum se autoironizează filozofii
Umorul în filozofie are úi el o zonă imensă de acĠiune.
Câtă ironie în trecerea de la viziunea kantiană asupra spaĠiului la
viziunea promovată de geometriile neeuclidiene úi de
relativismul einsteinian! Dar jerba de imaginaĠie autoironică a
filozofilor este atât de bogată, încât nu útiu ce să aleg. Aleg un
spectacol de zile mari, convocând pe marii filozofi ai lumii, care au fost invitaĠi să comenteze
următoarea provocare, de o deosebită profunzime: „De ce au traversat gâútele úoseaua?” ùi
iată răspunsul. Platon: au făcut-o pentru marele Dumnezeu; Marx: a fost o necesitate istorică;
Wittgenstein: posibilitatea de traversare este codificată în entitatea gâútei úi în aceea a
úoselei iar circumstanĠele au actualizat acest potenĠial; Einstein: dacă gâútele au traversat
úoseaua sau úoseaua a traversat gâútele e o chestie de cadru de referinĠă; Aristotel: o
actualizare a unei potenĠialităĠi; Zenon din Elea: a demonstra că traversarea s-a produs, s-ar
putea să nu ajungă niciodată la liman.

Mai multă cultură, mai mult umor

Umorul acestor comentarii este condiĠionat de nivelul de
cultură al celor care le citesc. De exemplu, ca să guúti comentariul lui
Zenon, trebuie să útii că el este autorul acelor faimoase paradoxuri ale
imposibilităĠii miúcării, care-i preocupă pe filozofi până în zilele
noastre. ùi ceva similar la toate celelalte. Aici apare faptul că accesul
la umor a devenit din ce în ce mai mult condiĠionat de un nivel înalt
de cultură. De aceea, tot mai puĠină lume are acces la umorul de
calitate úi se refugiază în umorul vulgar pe care îl vedem la televizor.

În muzică
Iată, am găsit un comentariu foarte interesant la
Leonard Bernstein. Umorul în muzică ilustreză toată gama
variantelor sale din viaĠa obiúnuită. Dar nu se obĠine prin
raportare la lumea exterioară muzicii, ci prin raportare la
muzică însăúi. Muzica nu are referent în lumea exterioară ei.
Să spui că în această simfonie se descrie foúnetul unei păduri, e o chestiune primitivă. Muzica
se autosemnifică úi din această cauză úi umorul ei parcurge aceeaúi cale. De exemplu, poate
exista într-o bucată muzicală o úarjă, o satiră la adresa altei bucăĠi muzicale, la adresa altui
compozitor. ùi aúa mai departe. Totul se petrece în interiorul lumii muzicale. Dacă însă
muzica nu este numai emoĠie ci úi idei, cum consideră mulĠi creatori de muzică, nu este oare
posibilă o extensiune a razei de acĠiune a umorului muzical la modul în care sunt preluate
muzical unele idei?

Verva informaticienilor
Un pronunĠat spirit satiric s-a dezvoltat în studiul limbajelor de programare; multe
dintre ele au dispărut la scurt timp după apariĠie. A fost nevoie de o judecată critică lucidă úi
severă, care să stabilească statutul lor. Iată, de pildă, un informatician de primă mărime,
Edsger W. Dijkstra, danez, într-un articol celebru “How do we tell truths that might hurt”
(ACM Sigplan Notices 17, 1982, 5, 13-15) le supune unei satire
necruĠătoare: „FORTRAN, dezordinea infantilă, limbaj vechi de
peste 20 de ani. Nu oferă nicio speranĠă de a deveni adecvat unor
aplicaĠii ale informaticii într-un domeniu sau altul. Este un limbaj
prea greoi, prea riscant úi prea scump. Limbajul PL1, boala fatală,
este mai degrabă o problemă decât o soluĠie. Este practic
imposibil să predai cum trebuie programarea unor studenĠi care în
prealabil au fost iniĠiaĠi în limbajul BASIC. ùi să nu uităm că
acest limbaj, la un moment dat, a fost introdus în multe Ġări în
programa úcolară. PotenĠialii programatori, astfel formaĠi, sunt mutilaĠi mental, fără speranĠă
de recuperare. În ceea ce priveúte utilizarea limbajului COBOL, el schilodeúte mintea.

11
Predarea acestuia ar trebui considerată un act criminal. Limbajul APL este o eroare care tinde
spre perfecĠiune, este limbajul viitorului pentru tehnicile de programare ale trecutului”.
În legătură cu folosirea limbajului, Dijkstra spune: „este imposibil să ascuĠi un creion
cu un topor. La fel de zadarnic este să încerci să o faci cu zece topoare. În afară de o oarecare
înclinaĠie pentru matematică, o stăpânire foarte bună a limbii materne e calitatea cea mai
importantă a unui programator competent”.

Un exemplu istoric din lingvistică

O situaĠie dintre cele mai surprinzătoare, de un imens umor,
este aceea în care o opera creată în vederea rezolvării unei
anumite probleme îúi manifestă eficacitatea într-o cu totul altă
problemă, la care autorul nici măcar nu s-a gândit iniĠial. Sunt
multe exemple de acest fel, dar aici ne vom opri la Noam
Chomsky, “Three models for the description of language”(IRE
Transactions on Information Theory, IT-2, 3, 1956,113-124). Autorul avea în vedere limba
engleză úi, mai general, lingvistica. Nu se poate subaprecia rolul acestui articol în dezvoltarea
ulterioară a lingvisticii, dar acum, la aproape 60 de ani de la publicarea sa, constatăm că el a
fost cronologic prima sursă în crearea (începând cu anul 1960) teoriei limbajelor de
programare la calculator (ierarhia gramaticilor propusă de Chomsky a fost adoptată în studiul
limbajelor de programare) iar peste ani a fost recunoscut ca deschizător de drumuri în
dezvoltarea psihologiei cognitive. Totul, departe de proiectul chomskian iniĠial.

Alexander Fleming: “That’s funny”

Este exclamaĠia cu care descoperitorul primului antibiotic, penicilina,
a reacĠionat, în 1928, la isprava care l-a făcut celebru (Brown, K.:
Penicillin; Alexander Fleming and the Antibiotic revolution. Suton
Publishing, 2004); o descoperire cu totul accidentală, un „basm
fantastic”, cum a numit-o un alt autor. Dar, în medicină, acesta nu e
un caz izolat. Chinina úi insulina au fost si úi ele rezultatul unor
plăcute surprize de acest fel. O disciplină aparent foarte gravă, cum
este medicina, ni se dezvăluie a fi îmbrăcată, în istoria ei reală, într-un umor de cea mai bună
calitate.

CauĠi ceva, găseúti altceva

RevoluĠia structuralistă în chimie s-a produs ca rezultat al unei
descoperiri accidentale. Friedrich Woehler observa în 1827 úi din nou
în 1828 că două substanĠe cu aceeaúi formulă chimică pot avea
proprietăĠi diferite, în conflict cu pejudecata care funcĠiona la acel
moment, conform căreia doi compuúi chimici pot avea proprietăĠi
diferite numai dacă au elemente atomice diferite ca natură sau ca
număr. Fenomenul este numit de John Jakob Berzelius izomerism (1830) úi aduce în centrul
atenĠiei structura (aranjamentul, în cazul de faĠă). În 1848, Louis Pasteur descopera, tot
accidental, izomerismul optic la cristale.
Ce semnificaĠie au aceste accidente?
Pentru a le înĠelege, sa ne întoarcem la scenariul general al
aventurii cunoaúterii: jocul de-a v-aĠi ascuns al naturii úi al
lumii faĠă de noi, cei care vrem să le înĠelegem. Orice loc
poate fi o ascunzătoare pentru unul sau altul dintre secrete. Ne
preocupă o problemă, dar în căutarea respectivă dăm peste un
loc în care se ascunde răspunsul la o alta problemă. Meritul
lui Fleming, al lui Woehler, al lui Pasteur úi al atâtor altora
este de a fi fost „pe fază”. Aúezarea, lângă descoperirea lor, a atributului accidentală nu poate
diminua meritul acestor savanĠi. Dimpotrivă, accidentul este o punere la încercare, la care
răspunsul reuúit trebuie apreciat.Iată, aici există un întreg umor care compară, îi pun faĠă în

12
faĠă... îi pune faĠă în faĠă pe matematician, pe inginer úi pe fizician. Trebuie să vă spun un
detaliu, că acest umor, de o ironie necruĠătoare la adresa matematicienilor, inginerilor úi
fizicienilor a fost creat chiar de către aceútia, n-a venit din afara lor. Deci, el este rezultatul
imensei capacităĠi autoironice pe care o au matematicienii, fizicienii úi inginerii. Iată, de pildă,
ce este matematica: 50% formule, 50% demonstraĠii úi 50% imaginaĠie. Ce cred despre ecuaĠii
inginerii, fizicienii úi matematicienii? Inginerul: ecuaĠiile sunt o aproximare a realităĠii.
Fizicienii: realitatea e o aproximare a ecuaĠiilor. Matematicienii: nu le pasă. Goethe despre
matematică, este bine cunoscut: matematicienii sunt ca francezii, le spui o problemă, ei o
traduc în limba lor úi de aici încolo nu mai înĠelegi nimic. Darwin: matematicianul este un orb
care caută o pisică neagră într-o încăpere întunecată în care nu se află nicio pisică.
Statisticienii sunt persoane care se pricep la numere, dar ratează a fi buni contabili.
Simbolurile algebrice sunt folosite atunci când nu útim despre ce anume este vorba, în sensul
că foloseúti litere, dat fiind că literele alea pot să reprezinte diverse valori numerice. Aici e
ironia lui Bertal Rasel. VedeĠi, am să fac un comentariu la toate aceste exemple pe care vi le-
am dat. Este esenĠial să ĠineĠi seama de faptul următor.
Aceste vorbe de duh sunt reflecĠii profunde pe care numai oameni cu o îndelungă
experienĠă intelectuală puteau să le facă pentru că, ce arată ele, fiecare din ele reflectă de fapt
o anumită realitate care rezultă din greúeala de a utiliza un rezultat, o idee, o metodă, care s-a
dovedit adecvată într-un context anumit úi să faci greúeala de a le transfera într-un alt context
la care ele nu mai sunt adecvate. Acesta e diagnosticul pentru toate exemplele pe care vi le-
am dat de la gâútele care traversează úoseaua... Fiecare din ele poate fi propus ca o probă
pentru concursurile astea cu úcolari, cu studenĠi, să le dai să comenteze la astfel de reflecĠii.
Dar nu facem lucru ăsta, că pe noi nu ne interesează să dezvoltăm gândirea independentă a
copiilor, ci doar să aplice mecanic niúte formule. Poincaré: matematica este arta de a da
aceleaúi nume unor lucruri diferite. Iată o temă bună de bacalaureat, dar n-au aflat cei din
comisiile care fac subiecte... Sau tot Poincare: matematica este arta de a raĠiona corect pe
figuri greúite. Sau, de pildă, matematicianul nostru poet Barbilian: desenul corupe
raĠionamentul. Am úi propus-o la un concurs úcolar úi a fost un dezastru. Lipsa lor totală de
antrenament cu lucruri care nu se încadrează în tipare rezolvabile prin formule cunoscute i-a
lăsat complet în aer. Care e diferenĠa dintre folosofie úi matematică? Filosofia e un joc, cu
obiective clare, dar fără reguli, matematica invers. Are reguli precise dar n-are obiective. Ei,
vedeĠi, ca să înĠelegi lucru ăsta... un elev care aluat nota zece la bacalaureat nu înĠelege nimic
pentru că el nu a aflat în úcoală că matematica nu are referent în lumea fizică, este ca muzica.
Care este diferenĠa dintre un matematician introvert úi unul extrovert? Când vorbeúte cu tine,
primul, introvertul, se uită la pantofii săi. Cel de-al doilea, se uită la pantofii tăi. Cât de plină
de semnificaĠie este...
Matematica e ca dragostea: ceva simplu dar care poate complica. Există o lege de
conservare a dificultăĠilor. Nu dispunem de o cale uúoară de demonstrare a unor rezultate
profunde. Eu vă spuneam la început, acesta e jocul pe care îl practică cu noi natura. Cu cât un
secret al ei are o capacitate explicativă mai mare, mai profundă, cu atât mai mult acel secret se
ascunde. Natura îúi ascunde acel secret mai mult. Există două tipuri de persoane: cei care
înĠeleg gândirea binară úi cei care n-o înĠeleg. Matematica e limbajul pe care Dumnezeu l-a
folosit pentru a scrie universul. Întrebat dacă crede într-un Dumnezeu unic, un matematician a
răspuns: da, până la unizomortism. Dumnezeu e real cu condiĠia să se proclame un număr
întreg. Martin Luther: medicina îi face pe oameni bolnavi, matematica îi face triúti iar
teologia îi face cu păcat. Platon: cel care poate realmente defini úi divide poate fi considerat
un Dumnezeu. Tot Platon: Dumnezeu face întotdeauna geometrie. ùi cu o prelungire analitică,
biologii se cred biochimiúti, biochimiútii se cred specialiúti în chimie-fizică, chimiútii gândesc
că ei sunt fizicieni, fizicienii se cred dumnezei, iar Dumnezeu se crede matematician. Este
chiar o carte cu titlul ăsta. Fizicienii se referă mereu la matematicieni, matematicienii se
referă numai la Dumnezeu. Cât e 2 x 2? Inginerul răspunde după multe calcule: 3.99,
fizicienii: e ceva cuprins între 2.98 Ьi 4.02, iar matematicianul spune: există un răspuns.

13
 Umorul în limbaj
Am să vă spun câteva lucruri despre umorul în limbaj, care este
de o bogăĠie fantastică. Eu am mereu de făcut corecturi la diverse texte
pe care le public. Una dintre cursele pe care le întinde limba română
este faptul că există o abundenĠă de cuvinte care fonic diferă foarte
puĠin, dar acea mică diferenĠă fonică produce o enormă diferenĠă
semantică. De pildă, mereu când scriu funcĠii reale, ei culeg funcĠii
rele. FuncĠii monogene, culeg funcĠii omogene, fomen, culeg fenomen,
dar asta este, limba română întinde aceste curse. Am să vă dau alt
exemplu pentru a vă arăta cât de subtilă este limba română. ùtiĠi că există cuvinte în limba
română care, prin schimbare de context, îúi răstoarnă sensul. Din pozitiv în negativ. De pildă,
iată o glumă a lui Moisil : Dumneavoastră sunteĠi specialist în materie de vin? ùi el a răspuns:
Nu sunt deloc specialist. Sunt un simplu amator, dar foarte amator. În primul context amator
e aruncat în derizoriu, dar în al doilea este la superlativ. O alta situaĠie amuzantă: două
cuvinte care sunt opuse semantic în cele mai multe contexte pot deveni echivalente în altele:
„bine l-a mai bătut” úi „ rău l-a mai bătut” spun cam acelaúi lucru. Limba română abundă în
tot felul de subtilităĠi; contemplarea úi savurarea lor oferă un spectacol extraordinar. Dar, din
păcate, acest spectacol le este multora refuzat, deoarece nu trec dincolo de uzul ordinar al
limbii, care le permite să se înĠeleagă cu vânzătorul de la magazin.
Dar limba úi comunicarea sunt o comoară de cultură, de surprize dintre cele mai fine,
care ne pot încânta. Capcane de tot felul ne pândesc la tot pasul, cum ar fi greúelile frecvente
de logică úi de limbă pe care le fac exact cei care ne sunt arătaĠi aproape zilnic la televizor.
Greúeli de logică spectaculoase, pline de umor. Să confunzi necesarul cu suficientul, trebuie
cu destul. Să înlocuieúti argumentul la obiect cu atacul la persoană. Sau, să crezi că adevărul
lui A este echivalent cu adevărul implicaĠei: „dacă A atunci B”.
MulĠi sunt bolnavi de „úi”, folosindu-l acolo unde nu trebuie „Eu, ca úi parlamentar”,
în loc de „eu, ca parlamentar”. Să nu mai vorbesc de expresia: „cartea care am citit-o”. Cât
umor se află în modul în care sunt aúezate alături reclame care se doreau fără legătură între
ele alternează o emisiune TV propriu-zisă cu reclamele ce se intercalează. După o dispută
între figurile cele mai grave, deodată apare o reclamă care începe aúa: 85% din oameni suferă
de artroză. Imediat te gândeúti că poate fi vorba de 85% din oamenii pe care i-ai văzut în
dezbaterea care tocmai a fost transmisă. „Unul din trei oameni are nevoie de ajutor al unui
psiholog”. Deci unul din trei pe care tocmai i-am văzut în dezbatere? Apoi, umorul ce rezultă
din abundenĠa de sigle. Se presupune că útim ce semnifică PNA, GRIVCO, APMGR,
ASOFM, úi uneori în aceeaúi frază apar patru astfel de sigle. Sau: dacă ni se spune că au
dispărut bijuteriile Monicăi, se presupune că intră în cultura noastră generală să útim de care
Monica e vorba. ùi nu mai vorbesc de râsul pe care îl provoacă faptul că unele buletine de
útiri dau la început útirile cele mai importante, un rezumat al acestora, din care a făcut parte
faptul că au dispărut bijuteriile Monicăi; dar în emisiune, undeva pe la sfârúit, ni se dă o útire
într-adevăr de mare importanĠă, în legătură cu o declaraĠie disidentă a unui liberal. O
răsturnare completă. Derizoriul adus în primul plan, semnificativul aruncat în derizoriu. Sau,
de pildă, din nou s-au împăcat Pepe úi Oana. Cum care Oana? Toată lumea trebuie să útie
lucrul acesta.
Dar de umorul pe care îl generează horoscoapele?
Am mai comentat acest lucru. Toată scena mass-media în
perioada sărbătorilor a fost de un umor grotesc. Ni se repetă tot
timpul „sărbătorile sunt magice”, dar contextul în care apărea
această afirmaĠie era tranúarea până la detalii a porcului. Asta ilustra
faptul că sărbătorile sunt magice. Ce ne spun horoscoapele? Sunt
posturi de televiziune care le difuzează zilnic, sunt ziare care le
difuzează zilnic. Iată câteva exemple. Cei din zodia gemenilor să fie
atenĠi úi să ne întrebăm dacă avem o atitudine corectă faĠă de cei din
jur. Pentru cine este această întrebare. Evident că este o întrebare atât de generală încât e
valabilă pentru oricine, oriunde úi oricând. Sau: încercaĠi să fiĠi mai prudenĠi, sau: trebuie să
fiĠi atenĠi la tot ceea ce veĠi face astăzi. Cum e posibil ca atâta lume să cadă victime acestor

14
manifestări de prostie omenească? Nu întâmplător apar cărĠi despre prostie. Am pe masa de
lucru două cărĠi. Una, din America, se cheamă: “Are you stupid?” („SunteĠi prost?”), alta din
Italia: „Unul din trei oameni e un prost, dar fiecare crede că nu face parte din cei trei.“

În loc de concluzie
Locul principal al umorului ar trebui să fie nu în zona divertismentului, ci în aceea a
culturii. Umorul poate fi un spectacol de calitate în măsura în care se situează în zona culturii.
Face casă bună cu ludicul úi cu artisticul úi are o funcĠie cognitivă majoră. Fără umor,
cunoaúterea, înĠelegerea lumii, a propriei noastre persoane, rămân infirme. Umorul contribuie
esenĠial la starea noastră de sănătate psiho-somatică. Gradul de bogăĠie, de profunzime, de
capacitate explicativă pe care îl are umorul depinde esenĠial de nivelul nostru de cultură;
umorul nu e în lucruri, ci la cel care le foloseúte.

SOLOMON MARCUS s-a născut la data de 1 martie 1925 în ora‫܈‬ul Bacău. Părin‫܊‬ii
săi au fost croitori. După absolvirea studiilor liceale în ora‫܈‬ul natal, a urmat cursurile
Facultă‫܊‬ii de Matematică din cadrul Universită‫܊‬ii Bucure‫܈‬ti. A ob‫܊‬inut ulterior titlurile
‫܈‬tiin‫܊‬ifice de doctor în matematică ‫܈‬i doctor docent. După absolvirea facultă‫܊‬ii, a predat ca
profesor la Facultatea de Matematică din cadrul Universită‫܊‬ii Bucure‫܈‬ti. Profesorul universitar
Solomon Marcus este autor a numeroase studii interdisciplinare, de căr‫܊‬i ce privesc utilizarea
matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în ‫܈‬tiin‫܊‬ele naturale ‫܈‬i sociale s.a. Căr‫܊‬ile sale au
fost traduse în multe ‫܊‬ări ale lumii. A publicat peste 50 de volume în România ‫܈‬i care au fost
traduse în mai multe limbi din Europa ‫܈‬i nu numai ‫܈‬i aproximativ 400 de articole în reviste
‫܈‬tiin‫܊‬ifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1.000 de autori. Din 1993 devine
membru corespondent al Academiei Române. În anul 2001, Solomon Marcus a fost ales
membru titular al Academiei Române.
Anul acesta, 2015, Academia Română i-a dedicat academicianului
Solomon Marcus o sesiune omagială cu prilejul sărbătoririi a 90 de ani
de viaĠă. În Aula Academiei Române, pe 4 martie, au Ġinut alocuĠiuni,
printre alĠii: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preúedintele Academiei
Române a ‫܊‬inut prelegerea cu titlul: Acad. Solomon Marcus la
începutul unei noi primăveri;
Acad. Viorel Barbu, preúedintele SecĠiei de ùtiinĠe Matematice,
Solomon Marcus – fascinaĠia unui model cultural
Acad.Alexandru Balaban,Solomon Marcus la 90 de ani-exemplu
frumos
Acad. Marius Sala, TinereĠe fără bătrâneĠe
Prof. Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române,
Veúnicul tânăr Solomon Marcus
Acad. Daniel Dăianu, Academicianul Solomon Marcus: un om pentru eternitate
Acad. Gheorghe Păun, Firescul unicităĠii. Acad. Solomon Marcus la 90 de ani
Prof. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române,
Solomon Marcus, începuturile lingvisticii matematice
Prof. Gheorghe Benga, membru corespondent al Academiei Române,
Solomon Marcus: cuvântul cheie: înĠelepciune
Prof. Irinel Popescu, membru corespondent al Academiei Române,
Solomon Marcus - modelul academic
Prof. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române,
Solomon Marcus sau ЮtiinĠa ca formă a culturii
Prof. Virgil Nemoianu, Acad. Marcus, un diamant cu multiple faĠete
Prof. Lucian Beznea, Arta de a ajunge nonagenar
În final, acad. Solomon Marcus a prezentat un ”Raport pentru ultimii cinci ani ‫܈‬i
proiect pentru următorii ani”. Cei care doresc să urmărească excep‫܊‬ionalele prelegeri pot
accesa link-ul de pe site-ul Academiei române:
http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica_crt.htm

15
 Povestea unui parteneriat – adevărată punte spirituală sprijinită pe tradi‫܊‬ie
‫܈‬i valoare – între Liceul Teoretic ”Grigore Tocilescu”, Colegiul Na‫܊‬ional
”I.L.Caragiale” Ploieúti ‫܈‬i Funda‫܊‬ia Culturală ”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”

Dat fiind că Grigore Tocilescu, academician, profesor universitar, autor de manuale

úcolare, director al Muzeului NaĠional de Istorie, pionier al epigrafiei româneúti, fost
absolvent al Gimnaziului SfinĠii Apostoli „Petru úi Pavel”, s-a născut úi a copilărit în
Mizil, Fefelei, la data de 26.10.1850 (s.n.) úi mai ales datorită faptului că Grigore Tocilescu
este primul academician absolvent al actualului Colegiu NaĠional „I.L.Caragiale”, Liceul
Teoretic ”Grigore Tocilescu a iniĠiat un parteneriat cultural, care are ca scop central iniĠierea
úi sprijinirea mutuală cu C.N. „I.L.Caragiale” în activităĠi care urmăresc creúterea prestigiului
celor două instituĠii.
Conducerea Liceului Teoretic ”Grigore Tocilescu” salută acest parteneriat ‫܈‬i î‫܈‬i
exprimă dorin‫܊‬a de a-l face să continue cu aceea‫܈‬i eficien‫܊‬ă.
‫܇‬i, pentru a onora sărbătorirea a 150 de ani de la înfiinĠarea C.N. „I.L.Caragiale”, în
octombrie-noiembrie 2014, dar ‫܈‬i legătura realizată acum, peste ani, între cele două institu‫܊‬ii
‫܈‬colare de prestigiu, gra‫܊‬ie savantului Tocilescu, născut la Mizil ‫܈‬i ‫܈‬colit la Ploie‫܈‬ti, am rugat
pe unii dintre cei mai buni epigrami‫܈‬ti români să dedice câteva catrene acestor evenimente.
Rezultatul a fost mult peste a‫܈‬teptările mele, ‫܈‬tiind că to‫܊‬i sunt foarte ocupa‫܊‬i, scriu
noi volume de epigrame, participă la festivaluri, sunt în diferite jurii etc. Mărturiesc că am
fost încântat să colectez pentru antologie aceste minunate catrene! Vă mul‫܊‬umesc, stima‫܊‬i ‫܈‬i
dragi epigrami‫܈‬ti! Pentru noi aceste epigrame sunt... antologice ‫܈‬i, drept urmare, le
introducem în antologia festivalului.
Sperăm ca ‫܈‬i partenerii no‫܈‬tri, colegii de la ”Caragiale”, cu care avem o colaborare
excelentă, să aprecieze acest inedit demers, pe care, de altfel, l-am anun‫܊‬at prin lectura câtorva
epigrame cu prilejul lansării volumului omagial ”150 de ani sub semnul Minervei”, în aula
Colegiului Na‫܊‬ional ”I.L.Caragiale”, pe 3 noiembrie 2014.

A consemnat prof. Lauren‫܊‬iu Bădicioiu

Iată, mai jos, într-o ordine aleatorie, crea‫܊‬iile unora dintre cei mai buni epigrami‫܈‬ti români,
crea‫܊‬ii dedicate evenimentului descris mai aus. Le mul‫܊‬umim încă o dată!

Ioan Petru GÂRDA, Cluj-Napoca Colegiului Na‫܊‬ional ”I.L. Caragiale”

‫܇‬colilor ”I.L. Caragiale” din Ploie‫܈‬ti ‫܈‬i
”Grigore Tocilescu” din Mizil, înfră‫܊‬ite
Licee bune, vechi ‫܈‬i mari,
Ce, printre al‫܊‬ii, se mândres’ cu
Prealungul ‫܈‬ir de tocilari
Ce i-au urmat lui Tocilescu.
din Ploie‫܈‬ti etc
Crescut-ai în valoare an de an
‫܇‬i ai trimis în lume oameni grei,
Dar pentru priumu-academician,
Trimite mul‫܊‬umiri la... Fefelei.
Florin ROTARU, Buzău

Am refuzat solicitarea Sfântul Petru, înainte de a fi promovat la

d-lui Bădicioiu...
Legată de Colegiu, am văzut
O listă-n care nume mari abundă,
Dar să-l slăvesc acuma nu am vrut,
Voi a‫܈‬tepta o cifră mai rotundă...
paza Raiului, úi-a făcut stagiul la Liceul
SfinĠii Apostoli ”Petru úi Pavel”
Stătea de pază la liceu,
Atunci, când se suna de clasă,
Ca nu cumva vreun derbedeu
Nu să nu intre, să nu iasă...

16
Constantin MOLDOVAN, primarul
comunei Mănăstirea Humorului
Parteneriat între Colegiile
"I. L. Caragiale" din Ploie‫܈‬ti
(unde a învă‫܊‬at Grigore Tocilescu) ‫܈‬i
"Grigore Tocilescu" din Mizil
Din ra‫܊‬iuni colegiale,
Care amintesc firescu',
Cei de la "Caragiale"
Se mândresc... cu Tocilescu!
Din ra‫܊‬iuni colegiale,
Care consfin‫܊‬esc firescu',
"Ion Luca Caragiale"
S-a-nfră‫܊‬it cu "Tocilescu"!
Dan NOREA, Constan‫܊‬a
La Liceul I.L.Caragiale
Tocilescu a tocit din greu.
Din Ploie‫܈‬ti către Mizil la,vale,
Astăzi a ajuns ‫܈‬i el Liceu.
Florina DINESCU, Ploie‫܈‬ti
Laudatio Colegiului "I.L.Caragiale"
De-acest colegiu să vă aminti‫܊‬i,
În timp recunoscut ades cu
Elevi dota‫܊‬i ‫܈‬i străluci‫܊‬i
Precum Stănescu, Tocilescu...
Ananie GAGNIUC, ConstanĠa
Tocilescu, onomastic
De la o... tocilă vine
Cel care confundă– drastic
E clar că nu-nvaĠă bine!
Pavel LICĂ, Bucureúti
Caragiale ‫܈‬i Tocilescu peste ani:
În Ploie‫܈‬ti, la jubileu,
Doi titani de modă veche,
Coborâ‫܊‬i din Empireu,
Vor... dar nu-‫܈‬i găsesc pereche
Valentin DAVID, Oră‫܈‬tie,
Născu‫܊‬i pe Drumul Vinului
Modelele ‫܈‬i-au imortalizat
În Prahova, prin vie ‫܈‬i araci:
În spe‫܊‬ă, Tocilescu vechii daci,
Nea Iancu-Cetă‫܊‬eanul Turmentat
17
Nae BUNDURI, Braúov
Unde eúti… Caragiale?
Din Haimanale, la Ploieúti,
A dus Nea Iancu piese grele,
Dar úi acuma mai găseúti
„Artiúti” úi multe hai…manele
Claudiu Val CON‫܉‬EVICI, Constan‫܊‬a
Mizilul participă cu bucurie
la aniversarea Colegiului
,,Ion Luca Caragiale'' din Ploie‫܈‬ti:
În clipele de azi, omagiale,
Liceul se mandre‫܈‬te mai ales cu
Doi scriitori (Nichita, Caragiale)
‫܇‬i un savant: Grigore Tocilescu!
Ioan TODERA‫܇‬CU, Coste‫܈‬ti, Vaslui
Liceul I.L. Caragiale ‫܈‬i absolven‫܊‬ii săi
Un singur lucru am de remarcat
Despre liceu, la marea sărbătoare:
Sunt mul‫܊‬i ce-afirmă că l-au terminat,
Dar noi vedem liceul... în picioare!
Cătălina OR‫܇‬IVSCHI, Vama, Suceava
Parteneriat între liceele ,,G. Tocilescu’’
úi ,,I. L. Caragiale’’
Din vreme cu acorduri încheiate,
Găsit-a ”Tocilescu” azi cu cale
Să îl serbeze pe ,,Caragiale’’,
Când împlineúte-un secol úi jumate.
Lauren‫܊‬iu GHI‫܉‬Ă, Bucure‫܈‬ti
De peste-un veac ‫܈‬i jumătate,
Sub numele de Caragiale,
Acesta-i locul care scoate
‫܇‬i premian‫܊‬i, ‫܈‬i... Haimanale
Ica UNGUREANU, Buzău
Colegiului I.L. Caragiale din Ploieúti,
cu recunoútinĠă din partea mizilenilor
Îi mulĠumim, cu sufletul curat,
Colegiului atât de renumit,
În care Tocilescu s-a format
ùi-a a ajuns un mare erudit.
Colegiul Na‫܊‬ional „ I.L.Caragiale”
sărbătore‫܈‬te 150 de ani de existen‫܊‬ă
Mergând spre-acest lăca‫ ܈‬privesc cu
Un gând de-asemănări morale:
De spui Ploie‫܈‬ti, zici Caragiale,
De zici Mizil, spui Tocilescu!
Grigore CHITUL, Bistri‫܊‬a
Umbrele lui Caragiale úi Tocilescu
la Mizil
Când spiritele mari se regrupează
În úcolile Mizilului úi tac,
Pe absolvenĠi cu grijă îi veghează
Să nu mai copieze iar la BAC!
‫܇‬tefan Al SA‫܇‬A, Câmpina
"Caragiale" din Ploiesti,
Colegiu de înalt profil,
Ai dat, ca semn ca ne iubesti,
Pe Tocilescu, la Mizil!
Valeria MORO‫܇‬AN, Vatra Dornei
Ospitalitate actuală
Avem acum atâtea haimanale,
În‫܈‬eală, fură, râd ‫܈‬i nu le pasă.
De-ar învia, ca mâine, Caragiale,
El pretutindeni s-ar sim‫܊‬i acasă.
Cu a‫܈‬a patron, nimeni nu scapă.
Spiritu-i e fără milă
‫܇‬i cu nimeni nu glume‫܈‬te.
Pune mâna pe tocilă,
Min‫܊‬ile le ascu‫܊‬e‫܈‬te.
Grig DOBREANU, Târgu-Jiu
Alternative
‫܉‬i-alegi liceul de copil,
Ca să treci bacul ca-n pove‫܈‬ti:
Ori „Caragiale” – în Ploie‫܈‬ti,
Ori „Tocilescu” – în Mizil...
‫܇‬i totu‫܈‬i ...
Eu cred că nu e dificil,
S-alegi liceul ce-‫܊‬i dore‫܈‬ti;
‫܇‬i Tocilescu, din Mizil,
A învă‫܊‬at tot la... Ploie‫܈‬ti.
18
Gheorghe GURĂU, Gala‫܊‬i
Tocilescu la... Ploie‫܈‬ti
Plecat-a spre liceu cu "sfin‫܊‬i"
Un mizilean- copilărie;
A studiat, a strâns din din‫܊‬i...
Răsplata-i în... Academie!
Liceu ‫܈‬i... prejudecată
Liceul de ieri, cu nume de sfin‫܊‬i
Format-a valori ‫܈‬i din... "Haimanale"
De aia astăzi, credincio‫܈‬ii părin‫܊‬i
I-au zis (modern)... I L Caragiale!
Liviu Sergiu MANOLACHE,
Bergamo, Italia
Colegiului ”I. L. Caragiale” din Ploie‫܈‬ti
Are-un secol jumătate
Cum rezulta din anale,
‫܇‬i un nume greu în spate:
Iancu de la Haimanale.
Eficien‫܊‬ă
Po‫܊‬i să-nve‫܊‬i făr' de-ncetare
Chiar ‫܈‬i-un secol jumătate,
Tot te-ntrec aceia care
Au pe cineva în spate!
Alexandru OLTEAN, Bistri‫܊‬a
Academicianului Tocilescu
Prin for‫܊‬e proprii omul a urcat
‫܇‬i pentru mul‫܊‬i a devenit model,
O fi ,,tocit" pu‫܊‬in, nu-i un păcat
Dar nu a copiat ca Viorel....
Prof.univ.dr. Nicolae ROTARU
Bucure‫܈‬ti
‫܉‬ara-i plină de-angarale
Dar de-o-ntorci ca la Ploie‫܈‬ti,
E‫܈‬ti-n Mizil, Caragiale,
Fost ora‫܈‬ul Tocile‫܈‬ti!
Gheorghe BÂLICI, Chi‫܈‬inău
La rugămintea Dvs.
Iar Mizil, liceu, Ploie‫܈‬ti -
Cunoscut deja refrenul.
Domn director să trăie‫܈‬ti...
iaca-i gata ‫܈‬i catrenul.
Portret literar realizat de Ioan Petru Gârda

George Ranetti (n. 19 octombrie 1875, Mizil - 2

mai 1928, Bucureúti), a fost un mare om de spirit, un prolific
autor de lucrări umoristice (piese de teatru, schi‫܊‬e, parodii,
epigrame etc.) contemporan cu Caragiale, dar mult mai pu‫܊‬in
cunoscut. A fost un excelent ironist, un spirit critic, semnând
‫܈‬i cu multe pseudonime: Romeo, Tarascon, Gh. Biciu‫܈‬că,
Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol,
Prin‫܊‬ul Ghi‫܊‬ă, Coco, Cyrano, Ghi‫܊‬ă Delagambrinus.
Este ‫܈‬i meritul celor care au ini‫܊‬iat festivalul ”Romeo
‫܈‬i Julieta la Mizil”, cu numele inspirat de piesa de teatru cea
mai reprezentativă a autorului, de a-l readuce în memoria
celor care l-au citit ‫܈‬i pre‫܊‬uit ‫܈‬i de a-l aduce în aten‫܊‬ia
tinerilor de azi. Merită cunoscută personalitatea lui Ranetti, merită cunoscută opera sa,
deoarece a pătruns ‫܈‬i redat cu multă inteligen‫܊‬ă ‫܈‬i cu mult talent slăbiciunea
caracterului uman, în toate formele ei.
Dacă civiliza‫܊‬ia a evoluat, firea umană nu pare să fi suferit modificări esen‫܊‬iale
într-un secol, din moment ce, de exemplu, în îmbogă‫܊‬i‫܊‬ii de război ”biciui‫܊‬i” de
Ranetti îi recunoa‫܈‬tem pe îmbogă‫܊‬i‫܊‬ii de revolu‫܊‬ie de acum.
Mă voi concentra asupra epigramelor lui Ranetti, unele excelente, multe fiind
izvor de inspira‫܊‬ie, con‫܈‬tient sau nu, pentru epigrami‫܈‬tii de astăzi.
Iată una, bazată pe polisemia cuvântului ”minte”,

Amicului meu, avocatul Chr....y, un mincinos úi jumătate

Nu fac jocuri de cuvinte,

Nici nu vreau să îl insult:
Are cam puĠină minte,
Însă minte foarte mult.

Multe s-au scris după Ranetti pe baza acestei polisemii, cea mai cunoscută ‫܈‬i foarte
bine realizată fiind...

Unui om politic deútept

Pe cât e azi de combativ

ùi cum vorbea mai dinainte,
Te uiĠi la el admirativ:
- Ce minte, domnule, ce minte!

O temă intens abordată este a cântăre‫܊‬ilor fără de talent sau ageamii.

Iată o epigramă foarte bună a lui Ranetti...

Unei pianiste începătoare

Domniúoara MiĠa are,

La clavir, răbdare mare;

19
Dar socot că cei ce-ascultă,
Au răbdare úi mai multă.

Gabriel Teodorescu are o ”replică”:

Unei cântăreĠe

Doamna asta ca balena,

Care-ndoaie pardoseala,
Ce folos că umple scena
Dacă ne goleúte sala?!

Tema soacrei, atât de explotată de epigrami‫܈‬tii de azi (o spun ‫܈‬i în sens autocritic...)
este abordată ‫܈‬i de Ranetti.

Iubitei

Se poate-o lege mai stupidă:

Să iasă fluturi din omidă?!
Din spin urât, roze úarmante!
Dintr-un cărbune - diamante,
ùi dintr-o soacră - ce ruúine!
Să iasă-un îngeraú ca tine!

Nu mă aventurez să spun că ar fi primul din seria celor care ”atacă” soacra în

epigramă, că nu ‫܈‬tiu, dar ‫܈‬tiu precis că are un lung ‫܈‬ir de ”epigoni”... Nu acuz pe
nimeni de reluarea unor teme, la urma urmei putem exprima o idee în o mie de feluri,
cu condi‫܊‬ia să nu plagiem. Vreau doar să atrag aten‫܊‬ia că ”nimic nu-i nou sub soare”,
exagerând fire‫܈‬te...

Îi las pe cititori să găsească epigrame ale contemporanilor aduse în memorie de citirea

următoarelor catrene ale lui Ranetti:

În vreme ce lui Caragiale i se respingeau operele de la premiere, Academia

Română îl premia pe Rădulescu-Niger

ği-a dat 5000 de lei peúin,

Pentr-un volum Academia.
Chiar socotind un leu prostia
ùi încă este prea puĠin.

Piesa "Fluturii", de Corneliu Moldoveanu

S-a zis mai an că-i plagiată

O piesă, nu mai útiu a cui.
Dar "Fluturii" sunt, de-astă dată,
Originali - din capul lui.

20
Idilă

Student. Proprietăreasă.
El înalt. Ea durdulie...
Mai la urmă ce ne pasă
Dacă-l iartă din chirie?

Morala noastră

X e pungaú de buzunare
Crescut prin penitenciare,
Iar dac-ar fi din cer să-i pice
Vreo 50.000 de lei venit
Contemporanii toĠi ar zice:
Ce om de treabă úi cinstit!

Unui farmacist

ği-ar râde-n faĠă precupeĠii,

ği-ar râde-n faĠă falimentul,
Cu greutăĠile vieĠii
De-ai cântări medicamentul.

Văduvei X

Ar dori-ntr-o mânăstire
Deznădejdea să úi-o-ngroape,
Numai dac-ar úti că este
Vreo... cazarmă pe aproape!

Unuia

I-am dat o strofă de Musset,

O strofă plină de amar.
Citind-o, ar fi plâns, desigur,
Dar nu avea dicĠionar.

Epitaf unui Moú Teacă

ViaĠa ta a fost un haos

De comande idioate.
Ce-Ġi rămâne-acum din toate?
Vai, doar un "pe loc repaos!"

Unui alcolic

"Din pelin nu faci zahar".

Astfel spune-un cântec; dar
Cu pelin, tu izbuteúti
Ca să te zahariseúti!

21
Concursul de automobile

JucaĠi dac-aĠi intrat în horă!

Concursul n-o să se închidă
Decât când o să se decidă
CâĠi trecători poat' să ucidă
Un automobil pe oră!

Amicului Radu D. Rosetti

În schimbul unei mici subvenĠii
El îúi achită toĠi clienĠii;
Dar - o să-ntrebe cititorii -
ùi-achită úi el creditorii?!

Birturi proaste
Voi nu sunteĠi ca alĠi birtaúi únapani,
Iar noi ce galantoni suntem! Căci noi
Nu numai că vă dăm cât cereĠi, bani,
Dar dăm chiar úi mâncarea înapoi!

Craiului X...
X a fost ieri la "randevu" ;
Să nu vă prindă, deci, mirarea
Când vă voi spune că acu
Îúi pipăe mereu spinarea!

Cugetare
Sunt úi-ntre viermi, în viaĠă
Deosebiri de clase:
Sunt viermi ce fac... doar greaĠă
ùi viermi ce fac mătase!

Penei mele

Meschină pană-a cinci parale,

Mă-nchin smerit puterii tale.
Din aripa de gâscă ruptă,
Eúti cea mai bravă spadă-n luptă.
Puterea ta este grozavă:
Eúti úi balsam, eúti úi otravă.

Mai trebuie unul!

Cântatu-ni-l-a... Cântul va rămâne.
Cântatu-ni-l-a... Mureúanu... ùi
Românii încă dorm! Ah, de-ar veni
Un bard c-un nou "Deúteaptă-te, române".

Încă o dată, laudă membrilor FundaĠiei „Romeo úi Julieta la Mizil”, care ne dau un
grăitor exemplu despre cum trebuie să ne facem cunoscuĠi ‫܈‬i să ne cinstim înaintaúii
iluútri peste care, în lumea zbuciumată de azi, există riscul de a se aúterne uitarea.

22
MARELE PREMIU-
„GEORGE RANETTI”
IOAN PETRU GÂRDA,
Cluj-Napoca
De ce fac mizilenii festivalul iarna?
Aici e clar că iarna nu-i ca vara -
E viscol, e zăpadă, e polei -
Deci cheamă umoriúti din toată Ġara,
De-ai dracu’, să mai sufere úi ei!
Festivalul, ca un magnet
ùtiind că drumul e un chin,
Prea grijulia-mi nevăstuică
M-a tot rugat să nu mai vin.
ùi totuúi vin. ùi totuúi... Ġuică!
Mireasă furată…
Am tras de Julieta mea cu dinĠii
ùi-n fine, am furat-o, pe-nserate:
Au vrut să ne împiedice părinĠii,
Dar nu au fost pe fază... din păcate!
Omul sfin‫܊‬e‫܈‬te locul
Zic, în timp ce mă apropii:
Într-o urbe - ca Mizilul -
Ar sfinĠi degeaba popii
Dacă n-ar „sfinĠi” edilul.
PREMIUL
„GRIGORE TOCILESCU”-
NICOLAE BUNDURI,
Bra‫܈‬ov
„175 de minute la Mizil”
Pe Bogza-l útim un temerar
Ce din Mizil - cu tot antrenul -
Ar fi plecat mai iute, dar…
Atâta-ntârziase trenul.
Saltelele Relaxa
‫܈‬i alte ”produse” de Mizil
Fabrici sunt de úapte stele
la Mizil - dar cam secrete :
Intră stofă de saltele
… ies tanchete.
23
Cugetarea bărbatului însurat
Cu gându’ la iubiri discrete
Ca úi Romeo - un credul -
Mă simt atras de Juliete…
Că de „otravă” sunt sătul !
„O zi solemnă”
Cu soacra mea, femeie demnă,
Când la salcâmi dădeau lăstarii,
Am petrecut “o zi solemnă”
(Plângeau pe rupte úi groparii).
PREMIUL
„AGATHA BACOVIA”-
VASILE MANOLE, Gala‫܊‬i
Nemuritorii din Mizil
Romeo úi cu Julieta,
Ranetti, Miúu úi cu Veta,
Sunt un cvintet de nume grele
Ce fac Mizilul de cinci stele.
Un burgmeister la Cotroceni
Un gest normal, dragi sibieni,
Acum când laudele curg:
Palatul de la Cotroceni
Se va numi Iohannisburg.
La Tohani
Cu un amic am fost la cramă
Ce iute úi-a făcut curaj,
De nu útia cum îl mai cheamă
Când s-a urcat în portbagaj.
Deconspirare
I-a tras soaĠei un perdaf
Când în pat el a găsit,
Dezbrăcat sub un cearúaf
Un amant acoperit.
VALI PETRONELA SLAVU,
Hunedoara, men‫܊‬iune
Festivalul
”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”
Ajunse la a opta-aniversare
ùi e, la vârsta lui aúa frumoasă,
Ca un úcolar din clasele primare,
Un festival vestit, de primă clasă.
Unuia care lasă
treburile neterminate
Din tot ce-n viaĠă a-nceput,
Nimica n-a gătat vreodată,
Dar, în sfârúit, s-a priceput
Să facă… o nimica toată!
Îmbulzeală la moa‫܈‬tele
făcătoare de minuni
Creútinii ce-úi vorbesc urât,
Spre racla sfântă-naintează
ùi fac aúa minuni, încât
ùi moaútele se minunează!
Dilemă
Spre individul ce se-neacă
Mă-ndrept grăbit, dar oscilez,
Căci nu útiu: să-i întind o cracă,
Să-l scot din lac, sau să-l filmez?
ION DIVIZA, Chi‫܈‬inău
Men‫܊‬iune
Concursul de epigramă
”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”, 2015
Veni de la Mizil chemare:
ùi devenirăm toĠi mai triúti:
Ne-au zis s-aprindem lumânarea,
Că nu găsesc epigramiúti!
Inten‫܊‬ii nobile
Cu al corupĠiei flagel
Eu sunt decis să lupt úi basta,
Deúi mă roade-un gând rebel:
Dar cât îmi va pica din asta?
Consolare în fa‫܊‬a sărăciei
Îmi vorbeúti de vârstă cu tristeĠe,
Tocmai lăcrimez când te ascult;
Tu să nu te temi de bătrâneĠe,
Că la noi ea nu durează mult!
Arta pă‫܈‬unatului politic
Păstorul ce câútigă milioane,
Berbecii nu-i mai paúte pe imaú,
Ci-i grămădeúte lângă microfoane
În cea mai mare piaĠă din oraú!
24
MIHAI MOLEùAG, Tulcea
Men‫܊‬iune
Îmbulzeală
Buluc dă lumea la Mizil în gară
Căci se zvoneúte c-a sosit, în fine,
O epigramă extraordinară !
(Această epigramă de la mine. )
Impas
Mă uit în portofel c-un fel de greaĠă
ùi nici nu-mi vine să mă duc la piaĠă…
Dar, totuúi, plec, mă-nvârt, mă uit în
plasă
ùi nu-mi mai vine să mă-ntorc
acasă…
Catren misogin
Muierea, mie-mi place rece,
Că-n viaĠa asta care trece
Prefer o singură muiere:
Muierea buzelor în bere !
Măsuri împotriva obezită‫܊‬ii
Spre a-Ġi reduce din mâncare,
Să nu devii, cumva, rotund,
Guvernul ăsta e în stare
Să-Ġi ia úi morcovul din fund !
ICA UNGUREANU, Buzău
Men‫܊‬iune
Fiasco
Având biroul ca decor,
Ades la lucru-mi asumam
ùi rolul de linguúitor...
Dar, ah, ce cabotin eram!
Atuul unui concurrent
De-a lungul nu útiu câtor ani,
Scriind cuvinte potrivite,
Primise diplome úi bani,
Pe complimente gratuite.
Familia-celula de bază a societă‫܊‬ii
În celula lor de bază,
Au rămas legaĠi pe veci:
Dumnealui –un tip de vază,
Ea –o plantă de ghiveci.
Apropo de sticla indrodusă într-o
sticlă de ‫܈‬ampanie Mott
La Mizil (să-mi cadă plomba!)
Chiar de-i viscol, vin pe jos,
Dacă-mi daĠi ca premiu bomba
Dizolvată în spumos.
LAUREN‫܉‬IU GHIğĂ, Bucure‫܈‬ti
Men‫܊‬iune
Mizil
Mizilul, mângâiat de vânturi reci,
E-o urbe între dealuri úi câmpii,
Din care n-o să vrei deloc să pleci,
...(În caz că Ġi-ai dorit cândva să vii!).
Re‫܊‬eta epigramei premiate la Mizil
Fierb într-un ibric de-un kil
Patru versuri úi-un Mizil,
Pun úi sare úi piper,
Torn în plic, trimit úi... sper!
Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil
De-ar fi trăit în epoca prezentă,
Maestrul Will ar fi rescris sceneta,
Punând o românească, nouă, tentă:
Ar fi creat Romeno úi Julieta!
Colindători în Parlament
PrimiĠi, stimaĠi aleúi, acest colind,
ùi remarcaĠi plăcerea, pentru noi,
De-a-i admira pe-aceúti copii, pocnind,
Din bici, într-adevăr, pe lângă boi.
GRIGORE CHITUL, Bistri‫܊‬a
Men‫܊‬iune
O zi solemnă la Festivalul de la Mizil
Gustând din vinul de Tohani,
Împins de-al gazdelor îndemn,
Mă străduiesc de câtiva ani,
Sub masă, să rămân solemn!
Instantaneu judiciar
Un sobor de avocaĠi de top,
Procurorul – foarte mizantrop,
Iar judecătorii – ascultaĠi
Mai tot timpul úi de… acuzaĠi.
25
Unuia trecut în lumea drep‫܊‬ilor
(epitaf)
Zace-aici în criptă,-n loc de veci,
O lichea, o haimana, o loază
Ce lovită-n cap de un ghiveci
A ajuns, cu greu, un om de vază!
Unui demagog
Când îl asculĠi úi-i vezi dezinvoltura
De a vorbi, în lipsă de idei,
PoĠi constata ce este impostura
Iar la sfârúit úi măreĠia ei.
FLORIN ROTARU, Buzău
Men‫܊‬iune
Aventuri
cu Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil
Când făceam c-un personal naveta
La Mizil, s-o văd pe Julieta,
Mi-a úoptit Romeo-ntre vagoane:
- Scoate portofelul, barosane!
Fapt divers
Nevasta-i la un pas de crimă
Că am primit o anonimă
ùi ce o-mpinge la omor,
E c-am primit-o-n dormitor.
Compensa‫܊‬ie
M-au năpădit o mie de probleme,
Sărac lipit, n-am bani în buzunare,
Dar am noroc, că iată, de o vreme,
Stau excelent cu pofta de mâncare.
Recunoa‫܈‬terea
În lumea bună am intrat
ùi-s fericit, de bună seamă,
Fiindcă azi, un consacrat
Mi-a plagiat o epigramă.
ANTON MURARU, Bucure‫܈‬ti
Men‫܊‬iune
Misiune ratată
Luându-úi zborul de pe vila
În care-úi are domiciliul,
Deúi cu cap compas Brăila,
G. Corbu nimeri... Mizilul.
Bilan‫ ܊‬la guvernare
Bune, a făcut puĠine,
Iar pe-acelea, foarte rău;
Rele, cât să umpli-un hău,
Dar pe-acestea, foarte bine.
Solu‫܊‬ia crizei mondiale
E de-ajuns, pe an, o zi:
ToĠi chinezii să postească,
Ruúii să nu bea tării,
Iar românii... să muncească!
Dansul
E amorul vertical,
Inspirat de o idilă
ùi-o dorinĠă mai subtilă,
Într-un plan orizontal.
VALERIA MORO‫܇‬AN,
Vatra Dornei
Men‫܊‬iune
Nod în papură!
Ce aú putea acum să spun?
E arătos, manierat,
E înĠelept, cinstit úi bun,
Dar e atât de... însurat!
Îndoieli
De mucenici, când tot omul
se străduie să facă fa‫܊‬ă.
L-a‫ ܈‬lua, nu l-a‫ ܈‬lua...
Dacă-mi zice lumea la‫?܈‬
La‫܈‬ul lasă!-se gândea-
Ia, mai bine ‫܊‬ucu-l-a‫!܈‬
Epigramiútilor de azi
Chiar de se útie c-a fost bun,
L-au depăúit pe Păstorel!
Crede‫܊‬i-mă, că ‫܈‬tiu ce spun!
Cu toĠii beau mai mult ca el.
PrudenĠă
Romeo, îndrăgostitul din Mizil,
Se străduie să stea cu mintea trează,
Tot sub acoperire úi tiptil
La câte Juliete îl vânează.
26
GHEORGHE BÂLICI, Chiúinău
MenĠiune
Romeo către Julieta
Mizilul dacă vrei s-admiri,
Ia-Ġi úi cojocul, ia-Ġi úi úalul,
Căci iar pot fi înzăpeziri
ùi-atunci o lună-i festivalul!
Nedumerire
Când Ġara noastră este în derivă,
Nu pot să înĠeleg, măcar să mor,
Cum din prostia multă-a tuturor
Se naúte-nĠelepciunea colectivă!
Căderea comunismului
Tot comunismul ce-a părut
Că pleacă úi că se sfârúeúte
Atât de tare a căzut
Că úi acuma ne turteúte!
Modernitate
Flăcăul astăzi, ca să placă,
Urează fetei de acasă,
La skype, o seară preafrumoasă,
În loc să meargă să i-o facă…
ELENA LEACH, Sângeorz Băi,
BistriĠa Năsăud
MenĠiune
Festivalul de la Mizil
la a VIII-a edi‫܊‬ie
La Mizil – a opta oară –
Pare-se că vor să moară
Julieta úi Romeo...
Pe Relaxa? Pe Dormeo?
Brandul de Mizil (amfibrah)
Salteaua Relaxa – fiĠi siguri –
E-un brand brevetat de Mizil
Iar Minea cu vinul de struguri
Convinge, te face docil.
S-au chivernisit
Dintre cei ce la putere
Sus, la cârmă, s-au rotit,
Foarte mulĠi, gustând din „miere”
Au plecat cu-n bun venit.
Totul se repetă
De-un adevăr te simĠi frustrat
Ыi-i demonstrat prin evi úi ere:
Că orice cap de la putere
Devine-ades un cap pătrat.
MIHAI HAIVAS, Ia‫܈‬i
Men‫܊‬iune
Festival de succes în plină iarnă
Cu numeroase menĠiuni,
Dar úi substanĠiale premii
La cele două secĠiuni,
Mizilu-i dă cu tifla vremii.
Accident
Fiind cam neatent ca pieton
ùi tot vorbind, pe roúu a trecut;
Minute multe-avea la telefon,
Dar zile, din păcate, n-a avut.
Unui viitor penal (Proverbială)
Cum a călcat mereu pe bec –
Precum úi legile-n picioare –
Azi năduúelile îl trec
Deúi-i cu gheaĠa în spinare.
Speran‫܊‬ă pierdută
Priveam pierdut la catafalc úi lacră
În care, moartă, sta iubita-mi soacră
ùi chiar de-o spun acuma fără rost,
Sunt trist... că doar un vis frumos a
fost!
VASILE LARCO, Ia‫܈‬i
Men‫܊‬iune
La premierea piesei
”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”
Stătea Ranetti-n loja lui,
Notându-úi gândul în agendă:
Oraú de basm Mizilul nu-i,
Dar va rămâne în legendă!
Locuitorii sfin‫܊‬esc locul… geografic
Cei din Mizil sunt oameni cumsecade,
Stau în oraЬul ce străpunge zarea
Pe Paralela patru’ú cinci de grade...
Păcat că-s paraleli cu bunăstarea!
27
Destăinuire la Festivalul
„Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”
Urbe-ngustă e Mizilul, -
Preciza mâhnit edilul, -
Însă umori‫܈‬tii-ndată,
Vor veni... s-o facă lată!
Instantaneu la
Liceul „TOCILESCU”
Mă întâlnii cu un inspector úi-l
ÎnútiinĠai, să afle, că-n Mizil
La „Tocilescu”-s multe úcolăriĠe
Dar úi úcolari ce nu tocesc... peniĠe!
GHEORGHE GURĂU, Gala‫܊‬i
Men‫܊‬iune
Caragiale ‫܈‬i Mizilul
Lua… trenul de plăcere
Încărcat cu har úi stil
ùi schimba un Car cu bere
Pe o halbă la Mizil!
Concurentul ‫܈‬i Mizilul
În gara mică dar cochetă
Din tren coboară cu paúi grei
Un ins la braĠ cu o brunetă…
Fetească neagră de Jidvei!
La spital ca la spital
A sperat clipă de clipă
Pe un pat umplut cu scame
Că se va trata de gripă…
Dar n-a rezistat… de foame!
Burlacul
Mă descurcam în burlăcie
Ca orice om făr’ de soĠie
Cârpeam, spălam, mâncam mezel
Acum că-s însurat… la fel!
GRIGORE MARIAN DOBREANU,
Târgu-Jiu
Men‫܊‬iune
Premian‫܊‬ii ultimelor concursuri
Eu m-aú retrage-ntrun azil
Să studiez teogonia,
Dar nu sunt locuri la Mizil,
Că-i plin de cei din… AGONIA!
Curte la… bloc
Î‫܊‬i trebuie pu‫܊‬in curaj
Când eúti la primul adulter:
Începi asaltul la etaj,
Sperând să intri la parter.
Cerere la… matrimoniale
Nevastă care nu se-nmoaie,
La foame, frig, ostilitate,
Dar mai cu seamă… la bătaie.
Rog multă seriozitate !
Locuri periculoase
Din munĠi, din valuri am scăpat,
La schi, la surfing, ori la polo;
Dar tare frică mi-e de pat…
Că multă lume moare-acolo!
MOLDOVAN CONSTANTIN,
Mănăstirea Humorului
Men‫܊‬iune
Precizare
Nu vin la voi ca să cer‫܈‬esc azil -
Ыi nici s-o fac, desigur, pe vedeta -
Ci vin să fiu Romeo, la Mizil;
Să hotărască asta...Julieta.
Dacă ninge, stăm mai mult
Când în Mizil proptesc piciorul
Mă rog, pupând calea ferată,
Să dea Atoatecreatorul
Zăpezi… Aúa ca altădată!
Amăgire
‫܇‬tiu sigur - nu mi s-a părut -
Chiar am iubit-o diferit...
E drept, mi-a dat ce i-am cerut,
Dar nu úi ce mi-aú fi dorit!
Unei studente
Cunoscându-i exigenĠa,
De prof neînduplecat,
Să nu cadă - iar - licenĠa,
A picat!
28
ANANIE GAGNIUC, ConstanĠa
Men‫܊‬iune
Pe lângă drum…
Pe ruta Ploieúti - Buzău
Spre Mizil de circulaĠi
În drum (după ce că-i rău)
Mai aveĠi un hop: UrlaĠi!
Invita‫܊‬ie la o expozi‫܊‬ie
Foarte-amabil úi atent
La pictură o invită:
- Haide, e un nou curent...
- Nu mă duc. ùi-aúa-s răcită!
Amenin‫܊‬area so‫܊‬ului gelos
Rău nevasta de se-nvaĠă
I-a promis că o dezvaĠă
Iar în caz că îl înúală
...O deúală!
Epitaf unei so‫܊‬ii guralive
Te-am iubit, ca un nebun
(Nici n-am apucat să-Ġi spun...)
ùi-acum plâng printre morminte:
M-ai lăsat... fără cuvinte!
ION RUSE, ConstanĠa
Men‫܊‬iune
Plagiindu-l pe Ponta
Un ordin, cred, a fost emis,
Ca eu, Romeo din exil,
Să nu o pot vota, ca miss,
Pe Julieta din Mizil.
Pocăin‫܊‬ă
Mi-am dus vecinul să se culce -
Că beat fiind urla ca-s prost -
Eu, enervat, i-am zis de "dulce"
ùi am păcătuit... în post.
Aproape genetică
ReĠin povaĠa părintească;
Să mă comport decent, ca domnul,
În Ġara noastră, pitorească,
Unde mă fură, chiar, úi somnul.
Tratament naturist
Tratez răceala serioasă
Cu Ġuică, vin de Drăgăúani,
Respir, "mucoasa"-i sănătoasă...
ùi are douăzeci de ani.
CORNEL NEGRUğ, Brăila
Men‫܊‬iune
Faimo‫܈‬ii no‫܈‬tri
ÎndrăgostiĠii din Verona
Celebrii sunt, dar nu mă-nЬel
Că la Mizil úi-n toată zona
Rămân doar “Ana úi Cornel”.
Anticipare electorală-2014
Iar în toamnă la votare,
Vom avea tot comedie
ùi vă spun cu încântare
Mare Brânză n-o să fie.
Fără scăpare
De la bănci la sănătate,
Carduri peste tot să-Ġi faci
Astfel fără doar Ьi poate
ToЮi ajungem cardiaci.
Eternul Caragiale
Ceartă multă în campanii,
Zic că sunt corupĠi úi hoĠi
Însă cum râvnesc doar banii,
În final se pupă toĠi.
MIHAI GAFTONEANU, Botoúani
Men‫܊‬iune
Cuplul care MI(NU)NEA(!)ZĂ
(Organizatorilor festivalului
„”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”,
LaurenĠiu Bădicioiu úi Victor
Minea)
…Rămân tablou privind cu ochi de
pictor
Cum, an de an, a explodat Mizilul
Atunci când LaurenĠiu úi cu Victor,
Buni camarazi de geniu, pun fitilul!
Troc
...Don Juan, sfârúindu-úi traiul,
S-a jurat pe Sfânta Cruce
29
Că în veci nu mai seduce,
Poate-poate... pupă raiul!
Similitudine
...Ochiul soarelui de vară
De sub norul care piere
E ca luna cea de miere
După... săptămâna chioară!
Rutieră
…Am lovit o mogâldeaĠă,
Dar, ca să-mi ascund greúeala,
Eu declar că era ceaĠă
ùi-am scăpat… cu abureala
ION CUZUIOC, Chiúinău
Men‫܊‬iune
Dolean‫܊‬a românului basarabean
Cu drag aú duce Prutu-n spate,
Tot spre Mizil să fac naveta,
Să ne iubim frate cu frate,
Ca Romeo cu Julieta.
Ospitalitate
Din spicul auriu de grâu,
Cu felia cea de pâine,
Mizilul de pe mal de râu,
Ne va înfrupta úi mâine.
Confesiune
E foarte greu să fii modest,
Când mai deĠii úi-un post de stat;
Eu lucrul ăsta îl detest,
De câte ori sunt lăudat.
Contemporană
De-ar fi Caragiale-n viaĠă,
L-ar fi băgat cu totu-n boale;
Politica vândută-n piaĠă,
Iar la tejghea doar haimanale.
VIRGIL I‫܇‬TOC, Quebec, Canada
Men‫܊‬iune
Speran‫܊‬ă pentru
concursul de la Mizil
M-a trimis iar Muza la Mizil
Înarmat c-oúarjă de tupeu
ùi-o băga ea poate vreun fitil
Doar oi „exploda” acum úi eu!
Conjugală
Au o viaĠă de tot chinul
ùi-am văzut care-i pricina,
Că bărbatu-i tot cu vinul,
Ea, săraca, doar cu vina!
Ipostază
Sar din ochii lor scântei
ùi se poartă ca duúmanii,
C-a lăsat-o-n banii ei,
Însă ea voia toĠi banii!
Efect
S-au iubit cu înfocare
ùi nu-i lucru de mirare
Că úi-acuma între ei
Ies... scântei!
NICĂ JANET, Ostroveni, jud. Dolj
Men‫܊‬iune
Fantezie teatrală
Actor, Romeo-n teatre mizilene,
Mai pupă o Marie, o Elenă;
Rănită, Julieta-i face scene,
Când el coboară, vesel, de pe scenă.
Ceartă productivă
Când s-au certat, ca adversari,
Primarul c-unul, hoĠ de soi,
Aflai că sunt, în sat, măgari
Mai mulĠi, decât útiam, cu doi..
Răzbunare
Niciun bărbat nu merită, în viaĠă,
Să fie fericit úi, drept urmare,
Ar trebui ca toĠi –o spun pe faĠă -
Să fie obligaĠi să se însoare.
Cumpănă
Sunt pesimist, căci viaĠa-i rea
ùi toate-s greu de suportat,
Dar optimist, că-n Ġara mea,
Sunt, încă, multe… de furat!
EUGEN ILIùIU, Deva
Era să fie
Pe la Mizil e mândră poezia,
ùi sunt epigramiútii meúteri toĠi,
30
Dar mai ales e-acasă prozodia:
Păcat că au furat-o niúte hoĠi!
Urare de Anul nou
Dragii noútri barosani,
Anul e-n schimbare:
Vă urăm un car de ani…
Cu executare!
Premieră legitimă
O ispravă inedită,
ùi-o reclamă foarte bună:
România să trimită,
Primul cerúetor pe lună!
De sezon
Mi-a răcit cumplit nevasta,
ùi, să vadă c-o ajut,
Să îndure-uúor năpasta,
Când tuúeúte, eu strănut!
FLORINA DINESCU, Ploie‫܈‬ti
Festivalul mizilean-ca remediu
Când viscolul revine la Mizil
ùi prin nămeĠi încerci să-nvingi stihia,
La poanta epigramei pui fitil
ùi-n suflet luminează poezia…
Verona... oriunde
ùtiută-i drama ce a scris-o Will,
Dar cum se schimbă uneori un plan,
Se-ntâmplă uneori ca în Mizil
Să fie, culmea, chiar Verona … Dan!
Nimic mai u‫܈‬or
Pentru-o viaĠă mai uúoară,
Ca să nu mai stea pe tuúă
Unii folosesc o scară,
AlĠii, simplu, vreo mătuúă !
Noul angajat
Fiind un om úi jumătate,
Ca să nu intre la necaz,
A demonstrat că are spate
ùi nu-i mai trebuie obraz…
CLAUDIU VAL CONğEVICI,
Anglia
Madrigal cu enigmă ‫܈‬i calambur
Oraúul nu e pentru lucruri mici!
Localnicii au suflete-minune,
Încât rostesc, smerit, o rugăciune:
-Dă-Mi zile,Doamne, să mă-ntorc aici!
Geopolitică
Noi suntem un neam de vază,
Oază de latinitate
Printre slavi. Dar, din păcate,
Este rusu’ lângă oază!
Defini‫܊‬ie
Epigrama e-o minune
De umor acid úi vervă.
Altfel spus: înĠelepciune
La conservă!
Conjugală
Mi-au spus mie niúte ĠaĠe
Cum e-n curte la vecini:
Ea dă boabe la găini,
Iar bărbatul dă la raĠe...
CALOTĂ RODICA, Târgu Jiu
Întoarcere
Nimeni n-a înĠeles mobilul,
Că nu pricepem, ce să-i faci :
De ce, cu automobilul,
Se-ntoarce lumea în copaci ?!
Învierea
FiĠi precauĠi, cinstiĠi, dar nu ilogici,
Doar aĠi aflat că iarba rea nu piere,
Cât despre arborii genealogici,
Cred că va fi urgie la-nviere!
Margaret Thacher la Mizil
(Mizil de trei margarete!)
-Nu e corect, sir Shakespeare, Will,
Prea defetistă-i Julieta !
De-aici încolo, la Mizil,
ImplementaĠi úi Margareta !
Reevaluare
În cosmologicul program
BărbaĠii au ceva de spus :
31
Ne-a coborât din Rai Adam,
Ne-a înălĠat din Iad Iisus.
ELIS RÂPEANU, Bucure‫܈‬ti
Mizileanul ingenios
‫܈‬i eroul lui Jules Verne
În fix 80 de zile, pus pe fapte,
Înconjura Pământu-n graba mare,
Dar mizileanul, agăĠat de Soare,
L-a-nconjurat doar într-o zi úi-o
noapte.
Ospitalitate cople‫܈‬itoare
Cu-atâtea vii din Dealul Mare
ùi-atâta vin ce zace-n beci,
Mizilul e oraúu-n care
Ajungi, dar nu mai poĠi să pleci.
Reorientare
De poliĠiúti, afirmă toĠi
Ca în această eră nouă,
Aleargă-n grabă după hoĠi
Să-mpartă prada pe din două.
Iluminarea so‫܊‬ilor
Este-o vorbă paralelă
Cu ea însăúi, ca-ntr-o taină:
SoaĠa faină nu-i fidelă,
Cea fidelă nu e faină.
NICOLAE PEIU, Ia‫܈‬i
Regret
Îmi pare rău măreĠe Will,
Verona ta e desuetă:
În bar cu streaptease la Mizil,
Să vezi balcon de Julietă…
După alegeri
Nu-úi schimbă Firea partidoiul,
Cu Drag ne-ar fi minĠit din nou,
Dar, a Pontat la vot puhoiul
Primind un Santa Klaus cadou.
Destin
O zi odinioară,
În săptămâna chioară,
Prin luna cea de miere,
Spre mulĠii ani de...fiere.
Ghinion
Prins de soaĠă cu o altă
Damă-n conjugalul pat,
Iar a dat cu bâta-n baltă,
Iar ea...baltă l-a lăsat.
SORIN COTLARCIUC, Vama,
Suceava
Nume de femei celebre
ùtie până úi-un copil
C-au făcut furori lumeúti:
Julieta în Mizil
ùi Elene-n Bucureúti!
Suferin‫܊‬ă politică
Compătimesc un deputat,
Spunea la úezătoare baba:
Ce greu s-a mai acomodat...
Că nu putea să stea degeaba!
Nedumerire
Se vede-un fapt úi poĠi să juri
Că e úi-n alte Ġări prezent:
Ciupercile cresc prin păduri,
Dar se mănâncă-n... Parlament.
Deviere cotidiană
Azi răul e în libertate,
Iar binele-i închis în templu,
Sunt răutăĠi, dar din păcate,
Acei de „sus” ne dau exemplu!
DUMITRU MONACU, Boto‫܈‬ani
Efectele justi‫܊‬iei televizate
De câ‫܊‬iva ani, am constatat
Că dragii no‫܈‬tri copila‫܈‬i
Schimbat-au jocul consacrat
În ”‫܉‬ară, ‫܊‬ară vrem … ocna‫܈‬i !”
La plajă
Stătea pe un úezlong la soare,
În slip ‫܈‬i fără sutien
‫܇‬i-avea un bust atât de mare
Că ... nu-mi încape în catren !
Burlacul
Frumoasă e din cale-afară
Cum alta-n regiune nu-i,
Dar el nu vrea mâna să-i ceară
Că s-a obiЬnuit cu-a lui...
32
Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil
De când Mizilul este clona
Inegalabilei Verona
Poate purta, la o adică
ùi numele de … Veronică !
PAUL DÎRVARIU, Bucure‫܈‬ti
Geografie bahică
Ca om de munte, spui: „Mizilul n-are,
Pe-aproape, înălĠimi ameĠitoare”,
Te contrazic, ca băutor: „Eroare!
Există, totuúi, una: Dealu Mare!”
Sfat părintesc
Fiule, când mergi la dans,
Să respingi orice avans!
Eu, ca tată, ‫܈‬tiu urmarea:
Te aúteaptă... lichidarea!
Femeia ideală
Pe femeia ideală
S-o găse‫܈‬ti nu-i o scofală...
Mult mai greu cred c-o să-‫܊‬i fie
Să o ascunzi de soЮie!
Femeia fidelă
„Fidelă” e femeia care
Vrea să distrugă „sexul tare”...
Dar nu pe toĠi...Se concentrează
Pe unul, până-l lichidează!
MADĂLINA CALOTĂ, Târgu Jiu
Balconul
S-au scuturat toĠi trandafirii
De jar, din pletele cochetei;
Azi, la balconul Julietei
Se-ntind doar zdrenĠele iubirii !
Repara‫܊‬ii
MulĠi ar dori să îúi zidească
Nevestele, de vii, în ziduri,
Dar îúi permit să investească
Numai în creme pentru riduri.
Concluzie
Că suferinĠa-i uneori
Utilă sau complementară,
Aceasta nu ne dă fiori :
Nu e deloc úi necesară!
Metamorfoză
Nu pot să fiu, chiar dacă Ġip,
Decât o boabă de nisip;
Ca să devin mărgăritar,
DaĠi-mi o stridie în dar !
ùTEFAN AL SAùA, Câmpina
Transformare
Mizilul, urbe mică-n rest de an,
Ranetti peste timp îi dă firman,
ùi când din ceruri iarna se coboară,
Devine capitală literară!
Dragoste bătrânească
La întâlnire, draga mea
Cred c-am să vin, mă-ncearcă dorul,
De voi găsi pe cineva
Ca să-mi împingă căruciorul.
Iubitorul superlativelor
Că-i exigent cu-a sa persoană,
Prin tot a vrut să ne arate,
ùi-n zestrea lui, profund umană,
Chiar viciile-s adevărate!
Propunere la vârsta a treia
Aú vrea să mă primeúti în pat
I-am spus-o bărbăteúte, drept.
Răspunsul a fost cel scontat:
Dacă nu sforăi, te accept.
CONSTANTINESCU NICUùOR,
Bucure‫܈‬ti
Pruden‫܊‬ă
ùi dacă la Mizil sunt invitaĠi
PoeĠi úi umoriúti din Lumea mare,
Firesc ar fi să vină cei “chemaĠi”
ùi mai deloc cei ce n-au “chemare”.
Celor doi finali‫܈‬ti
la alegerile preziden‫܊‬iale
De când a câútigat PreúedinĠia ,
Pe Werner l-a cuprins euforia
ùi Victor-Viorel, precum se útie,
S-a-mbolnăvit de Klaus/trofobie!
Dacă n-o să am ghinion
Din ce-am primit la nuntă ca donaĠii,
33
Cu banii din chirii úi meditaĠii,
Am un ambâĠ: să-i depăúesc la case
Pe Herr Iohannis úi-Adrian Năstase.
Ini‫܊‬iativă lăudabilă
Din rândul multor actuali úi fosti
S-a înjghebat Partidul celor proúti
ùi-acest demers nu pare-a fi inept,
Căci toĠi vrem úi-un partid mai
înĠelept!
VICTOR IONESCU, Bucureúti
În ajunul Crăciunului
Văzându-mă cam bosumflat úi tont
Îmi zise MoЬ Crăciunul: eúti copil?
Vrei daruri úi eu n-am!Da-Ġi vând un
pont:
Se dau, pe epigrame, la Mizil!
Unui so‫ ܊‬iubăre‫܊‬
„De când sunt pe lumea asta
Mi-am iubit numai nevasta...”
Însă tot satul útia:
Nevestele... altora!
Obiceiuri moderne
Faină nuntă e la noi în sat!
Mirii au motiv de bucurie:
Acu’ úapte ani úi-au botezat
Pruncul. ùi azi merg la... cununie!
Mândrilor bucovineni, care fac
distinc‫܊‬ia clară între oameni ‫܈‬i femei
Strămoúul spuse demult asta
ùi-n veacuri i-am Ġinut ison:
„Dânsa”-i purceaua ori nevasta,
Iar el, bărbatul, este... om!
SORIN FINCHELSTEIN, Bayview
Ave, Toronto, Ontario, Canada
Mizil – File de istorie
În anii ceauúiúti, săraci în roadă,
Mizilu-a stat, cu Ġara-n rând, la coadă;
Dar, straniu, ba frizând chiar
nefirescu’,
La coada lui tov. Paul Niculescu.
Addendum la Bolintineanu
„Orologiul bate noaptea jumătate…,
La castel în poartă, oare cine bate?"
Sunt muieri din zonă, ú-au venit să-i
ceară,
Zimbrului Moldovei, pensie-alimentară.
Maimu‫܊‬ele nedumerite
Atârnând, lejer, de-o cracă,
Un macac úi o macacă,
Se-ntrebau ce mamma mia
O-nsemna „cacofonia".
Mama soacră
În viaĠă sau în epigramă,
De plângeri, n-are vreun temei;
Ca gineri, o tratăm de mamă –
Mai bine zis, de mama ei.
ELENA BUğU, Craiova
Premiu
Vinul de Tohani, un kil
ùi-o bucată de pastramă
Reprezintă la Mizil
Nobelul în epigramă.
Unui filantrop
Geaba dai bani la biserici
ùi eúti lăudat de clerici,
Dacă banii ce îi dai
Provin din furturi de cai.
***
Elev cu rezultate bune,
Dar premiul m-a sărit mereu,
Azi sper, ca în acest liceu,
Să prind măcar o menĠiune.
***
Când ninge pe oraúe úi viroage
Ca în poveúti cu zâne, nu dau greú
ùi-afirm că Domnu-a reuúit să bage
Gunoiul nostru tot, sub albul preú.
DAN NOREA, ConstanĠa
Stratdford-upon-Avon
î‫܈‬i alege un ora‫ ܈‬înfră‫܊‬it
Interogând pe rând planeta
Din Stratford a-ntrebat edilul
34
În ce ora‫ ܈‬e Julieta.
Răspunsul unanim - Mizilul!
Referendumul din 2009
De referendum hai să nu uităm
Căci azi la DNA, când holul pute
De-atâĠi parlamentari corupĠi, riscăm
S-ajungă mai puĠin de 200.
Unui deputat anonim
De când intrat-a-n Parlament pe uЬă
A stat ascuns, indiferent, obscur;
I-aЬ instala pe scaun o ЮepuЬă
Că Ьi aЬa de toЮi îl doare-n tur.
Judecata de Apoi
O văd la dreapta judecată
Pe soacra mea, puЮin schimbată.
Oare-a venit pe post de martor?
Ba nu, e tartor!
CORNELIU ZEANĂ, Bucureúti
Mizil
Cred că-s epigramist subtil
Dar, în zadar am căutat
O rimă nouă la Mizil
Căci fondul e epuizat
Găle‫܊‬ile electorale
Sosit-a toamna úi ne-ncântă,
E vremea-n care mustul cântă,
Iar tu ne-ncânĠi cu vorbe goale
Ca úi găleĠile matale
Alegeri prezinden‫܊‬iale 2014
Popor supus la cozi pe vremuri,
ÎĠi aminteúti úi te cutremuri,
Dar astăzi, dacă poĠi să crezi,
Stai ore-n úir ...ca să votezi!
Poetul Constantin Căpi‫܊‬ă,
volumul ”Fericirea-i călătoare”
Aflat-am astăzi cu stupoare
Prin versul său alunecos
Că fericirea-i călătoare !
(ùi eu, care credeam pe dos...)
Lui George Corbu
El caúcavalu-n plic îl Ġine
Iar când apare, fără doar
ùi poate-l prinde foarte bine
Să poarte fracul literar
ALEXANDRU ‫܉‬ICLEA, Bucure‫܈‬ti
Avocat, profesor universitar
Mizilul
Nu-i capitală de jude‫܊‬,
Nu-i nici podgorie, nici cramă,
Ci o loca‫܊‬ie de pre‫܊‬
Ca urbe pentru epigramă.
Evolu‫܊‬ia eroilor lui G. Ranetti
Politica-n schimbare e
Din vremea lu’ conu’ Nae,
Sau, cum ar spune un amic:
Aceia‫܈‬i oameni de... nimic!
Dorin‫܊‬a septuagenarului îndrăgostit
Bătrânelu’ mărun‫܊‬el
Ar dori, ca toată via‫܊‬a,
Tânăra să creadă-n el...
Ca prea mult nu-l ‫܊‬ine... a‫܊‬a.
Inevitabila bârfă
Adesea-i detestată,
Dar ‫܈‬i... utilizată:
N-ai cu zvonul ce să faci;
Este... inuman să... taci!
LIVIU SERGIU MANOLACHE
Bergamo, Italia
Gogo‫܈‬i de Mizil
Ce gogo‫܈‬i făcea, umflate,
Blaj Ivanovici, brutarul,
Însă mult mai gogonate
Ni le vinde, azi, primarul!
Alternativă
La biserică, se poate
Să te cure‫܊‬i de păcate,
Dar úi crâ‫܈‬ma-i de-ajutor,
Că te cureĠi mai u‫܈‬or!
Confesiune
Vă jur că strâmb nu am călcat,
‫܇‬i via‫܊‬a toată mi-a fost roză.
35
Acum, bătrân, am ‫܈‬chiopătat!
- Mama ei de coxartroză! –
Finalitate
Atâtea epigrame-am scris,
Ce stau uitate prin sertare...
Le-adun acum c-un singur vis:
S-arăt că-n lume-s multe tare!
SÎRGHIE DUMITRU MITIF,
Slatina
Fecioarei de la Mizil
Fileu în păr, numit rizil,
Îúi puse-n taină Julieta,
Căci acum joacă, la Mizil,
Un ultim rol, în LA PIETA!
Femeii limuzină
La trupul ei de Meluzină,
Se cere-un studiu de impact,
Parcată-i ca o limuzină,
ùi-aúteaptă cheia de ...contact!
Femeii profunde
Ea semnalează adâncime,
Cu nurii grei plini de mister,
Dar, pentru-atâta profunzime,
Ar trebui să fiu... miner!
Meniul femeii
Ea – după vorbă, după port –
E ca un animal pe-o stâncă,
Privind de sus, spre-al ei consort,
Flămândă, zilele-i mănâncă!
NICOLAE MEREACRE
Costeúti, R. Moldova
Mizilul
Mă conving că-acest Mizil,
De vreo úapte sau opt ani,
E refugiu úi azil
Pentru umoriúti “sărmani”…
Îndemn
Eu vă îndemn, amicii mei,
Să n-alergaĠi după femei.
PuneĠi pe rol altă valoare:
IeúiĠi-le-n întâmpinare!
Adresare către Cel de Sus
Stăpân al culmilor cereúti,
Pe Terra pasul să nu-Ġi pui,
Rămâi acolo, unde eúti,
Căci domni aici avem destui…
Unui fals prieten
Îmi tot vorbeúti cu tâlc úi rost,
Că pe departe nu eúti prost,
Dar eu útiu adevărul tot:
De-aproape eúti un idiot.
VALENTIN DAVID, Orăútie
Mizilul-File de istorie
Menzilul s-a născut la Fefelei,
Motivul a rămas mister sadea:
Fiind în zonă vinuri úi femei,
Făcut-au turcii poútă la úosea.
Misterele istoriei
La toĠi ce timpul vor să-nfrunte
Le dă istoria o cale:
Pe unii îi invită-n frunte,
Pe alĠii numai în anale.
Faustiană
Sufletul miniútri úi-au vândut,
La úosele preĠurile scad:
Palma au bătut cu Belzebut
ùi aduc asfalt direct din Iad.
Paradoxuri agricole
La ultimul recensământ
Statistica e austeră:
Cultura este la pământ,
Dar boii-n Parlament prosperă.
ADRIAN NICOLAE POPESCU,
RădăuĠi
Din E(Vanghelie) citire
ùtim, la români de sărbători
Acas’ sosesc colinde vlahe,
Urări, felicitări, scrisori…
Iar la Mizil úi… „almanahe”
Story reloaded
Creangă parcă ieri ne povestea
Despre-un om sărac úi-un om bogat.
Astăzi ar fi scris, de mai trăia
Despre-un om cu rate úi-un…magnat.
36
Bogă‫܊‬ii spirituale
„Iubito, tu eúti singura avere
Ascunsă în inimii desagă!”.
„Iar tu…comoara mea!”. De-atunci,
măi vere
Văd zi de zi cum în pământ mă bagă.
Sfatul mamei
De mic mama l-a-ndrumat
Să pape, să crească mare…
A uitat să-i spună-mi pare
Ce se-ntâmplă de Ignat.
COSTEL SPĂTARIU, Caracal
Amintire dulce
Sosit azi în Mizil, scot bani din pungă
ùi mă îndrept spre prima Băcănie,
Sperând să gust, cum Geo Bogza scrie,
Bomboanele „505 cu dungă” .
Normalitate la Mizil
Sub soarele ce străluceúte
Culege flori blânda copilă
Nebănuind că azi păúeúte
Pe-o veche urmă de ... úenilă.
Plimbare prin Mizil
Tresare-n somnul său bătrânul Will
La vestea ce animă Universul :
Se plimbă Julieta prin Mizil
ùi-o lume-ntreagă îi admiră mersul!
Final fericit
De mână cu frumoasa lui iubită
Romeo se preumblă prin Mizil.
Cupa de-otravă nu va fi sorbită
Căci amândoi au ...telefon mobil !
GENğIANA GROZA, Cluj-Napoca
Personajul Mizil
Întrebai pe un copil:
--Ce útii tu despre Mizil?
--E un personaj de seamă
Care scrie epigramă!
Preúedintele ales al României
Că e sas, n-am ce să spun
--A poporului e voia—
Dar eu cred că e român,
C-a mâncat salam cu soia!
Binefacerile internetului
Spargi semin‫܊‬e-n casa ta,
Dai un like, intri-n re‫܊‬ea,
‫܇‬i nu mai e‫܈‬ti singur cuc,
E‫܈‬ti în ceata lui Facebook!
Scrisoare către Moú Crăciun
MoЬ Crăciun, fă un ocol
Pe la Tropice ‫܈‬i Pol
ùi în loc de mul‫܊‬i flecari,
Adu-ne parlamentari!
ION MICUğ, Rm.Vâlcea
PersistenĠă
De secole, Romeo vine,
Să-úi afle soaĠă la Mizil
ùi îl primeúte foarte bine,
O directoare de azil.
Acceleratul
Te urci în tren cu bucurie,
Că merge iute, nu glumeúte,
Dar în vre-o haltă tot opreúte,
ùi poĠi să mergi la frizerie.
SMS-ul unui puúti
Moú Crăciun, când o să vii,
Să duci daruri la copii,
Nu vreau mere, cărĠi sau nuci,
Niúte prafuri să-mi aduci !
Dar la anu?!
Afară-i viscol úi polei
Dar la Crăciun am o speranĠă,
Sacrific porcul de faianĠă
Că am în el vreo zece lei!
MIRELA GRIGORE, Rm. Sărat
Visul oricărui primar mizilean,
de la Leonida-ncoace...
De secole, cu-avânt úi fală,
Doresc primarii, luaĠi de val,
Mizilul lor – o capitală…
Ыi-au reuЬit!…Un festival.
Moú Crăciun úi mizileanul
De Moú Crăciun, tot mizileanul
Visează-o masă -mbelúugată,
37
Iar moúul, greu, cu tot elanul,
Se pierde-n zarea-ndepărtată.
Romeo úi Julieta la Mizil
ÎndrăgostiĠii lui Shakespeare observă,
Că-au retrăit povestea lor de-amor
În urbea mizileană, în plină vervă,
La altă scară úi pe alt picior.
Geo Bogza la Mizil
A coborât din tren în gară,
Cam ezitant…Ыi-a căutat
SenzaĠii tari, ce te-mpresoară!
ùi-a consemnat… Oraú blazat!
GEORGE CEAUùU,
Cârna, jud. Dolj
Mizil & Deveselu
Fi`nd în lume cunoscut
Deveselu n-are teamă
Mizilul úi el un scut
ùi-a făcut din epigramă.
Craiului de altădată
A venit vremea, ehei!
Să rămână lângă babă
Să nu meargă la femei…
Că are vederea slabă!
Când so‫܊‬ul calcă strâmb
Refuzând nevestei patul
Precum úi gustoasa cină
S-ar putea-ntr-o zi juratul
Să strige la ea… vecină!
Mahalagioaicele
ùi-mbrăcat la patru ace
Nici măcar un pas nu face
ùi-are-n cercul de femei
ùi cusururi câte vrei.
ALEXANDRU OLTEAN, BistriĠa
Festivalul de la Mizil
De succes e-aici reĠeta
La Mizil, ca la rodeo…
Doamne vin pentru Romeo
Domnii pentru Julieta!
Conjugală
SoaĠa i-a fugit, se spune,
Însă grija nu-l încearcă...
Zilnic face rugăciune
Nu cumva să se întoarcă!
‫܇‬tirea zilei: PNL face alian‫܊‬ă cu PDL
După ceară úi-o bătaie,
ùtirea a făcut minuni:
Azi Ion úi Nicolae,
Au aflat că-s pretini buni!
În România de azi
Nici procesul, cel mai cel,
Nu-i dreptăĠii un semnal-
Te achită-n TRIBUNAL
ùi te-nchide la APEL!
IONEL RITI, Braúov
Madrigal pentru Mizil
Ora‫ ܈‬patriarhal -
Nu po‫܊‬i să nu-l admiri -
Ce arde, cultural,
În flăcări de-mpliniri.
Fascina‫܊‬ia vinului
Un doct somelier, la masă,
Atât ne-a "pritocit" un vin,
Încât, când s-o pornesc spre casă,
N-aveam de cine să mă Юin!
Iarna
Anotimpul aspru, care
E - de la ba‫܈‬tani citire! -
Doar o mică încălzire
Pentru statul la răcoare.
Talk showman-ul
Când se lansa-n discuĠie
Cu-n virulent exces de zel,
Avea, din precauĠie,
Vreo doi nădragi de schimb la el.
NICOLAE PANTAZI
Stoeneúti, Prahova
Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil
Cândva, Romeo úi cu Julieta
Au fost aduúi în scenă de "Old Will",
Astăzi, cei doi au preluat útafeta
ùi scot poeĠi pe bandă, în Mizil.
38
Ora‫܈‬ului meu natal
- Oraúul meu e cel mai mare,
E capitala Ġării, Bucureúti...
- Simplu oraú! Din toate, cea mai tare
E Ġara mea, Republica Ploieúti.
Unui politician
- Mă doare dar tot lupt, mai urc o
treaptă
Doar pentru tine, eu le-nfrunt pe toate,
Drag mizilean! ùtiu, viaĠa e nedreaptă!
...úi, lăcrimând, el se frecă pe coate
Zoologie cu economie
Cea mai rapidă lighioană
De pe tot globul pământesc,
N-apuci s-o vezi, c-o ia la goană,
La vale: leul românesc.
GAVRIL MOISA, Cluj-Napoca
Bârfe
Constat că mul‫܊‬i lipsi‫܊‬i de carte
Din urbea noastră încă zic:
Cu cât se fură-n târg cu acte,
Ce faceЮi voi, eu-n...MIZIL-ic.
Ai parte, ai...
Un lucru-i simplu să consta‫܊‬i
Care de fapt, mă bagă-n draci,
To‫܊‬i neciopli‫܊‬ii sânt boga‫܊‬i
Iar scriitori sânt săraci.
Ghinion electoral
Pentru Ion din Maglavit
Votul a rămas un vis,
Că o zi s-a chinuit
Să voteze la...Paris.
Legea prostitu‫܊‬iei
O vreau úi n-am nici un regret
Să se aprobe chiar de mâine,
Că va aduce la buget...
Cât TVA-ul de la pâine.
LAURENğIU IORGU, Italia
‫܇‬coala ‫܈‬i politica
(Primarul Mizilului,profesor ‫܈‬i scriitor)
ùtiu că unii se răscoală
Însă eu afirm -subtil-
Singurul primar...”cu Ьcoală”,
E primarul din Mizil.
Nu plânge Maică Românie!
Precum un mac printre urzici,
De multă vreme stau “pe-afară”,
Dar se aude pân-aici
Jelania celor din ‫܊‬ară...
Posibilă afacere...
E umila mea părere
(ùi-abia-mi stăpânesc mânia...):
Unii ar face avere,
Dacă s-ar vinde prostia...
... De Crăciun, în dar o „cravată”...
Politici, nu, nu v-am uitat
Pe voi, ce-o ‫܊‬ară-a‫܊‬i ruinat:
V-aducă bunul Mo‫ ܈‬Crăciun
O frânghie ‫܈‬i... mult săpun!
CĂTĂLINA ORùIVSCHI, Vama,Sv
Caii Mizilului
Mizilul cai de poútă avea-n trecut,
Iar azi ca un cal breaz e cunoscut
Cu festivalul său, când mulĠi poeĠi
Ades cai verzi visează, pe pereĠi...
Romeo-al meu de la Mizil
Romeo are trei cucuie,
Că-n poză, la Verona, l-am văzut
C-o fată, Julieta. N-am crezut
Întâi că ea e doar statuie...
Leonida, personaj din ,,Romeo ‫܈‬i
Julieta la Mizil’’ ‫܈‬i listele de vot
Aceleaúi liste vezi; te-apucă-obida
Ici, colo, la Mizil, de cercetezi,
ùi te întrebi oftând, ca Leonida:
Cum, Doamne? Tot pe ăútia să-i
votezi?
Tratamente specifice
Nevestei i-am luat abonament
Iar la Boboci, la băi, la tratament.
Eu, la Mizil, la festival, de-opt ani,
Tot mă tratez... cu vin de la Tohani.
AUREL CEHAN, Huúi
Cod ro‫܈‬u în familie
Nu vreau să am,ca voi,un templu...
39
Romeo úi Julieta, de vă pasă,
VeniĠi, o zi, la mine-acasă,
Nevesti-mii să-i fiĠi exemplu!
Ghinion cu noroc
( La plimbare, cu ma‫܈‬ina ...)
Pe soacră-mea o luai cu mine,
Că vorba aia : E din neam!
ùi cum tot răul e spre bine ,
Sări -ntr-o curbă... drept prin geam!
Doi... câte unul
(dezbateri prezidenĠiale,
Ponta –Iohannis)
La dezbateri... în ei doi,
Vrând să útiu de-i bun vreunul,
M-am convins: Nici amândoi
Nu făceau măcar... cât unul!
Dosul de palmă
(scuzele lui Băsescu,
lovind copilul, la Ploieúti)
Nu útiu! Cred, i-am dat o palmă...
Cin’ mai útie? O fi-njurat;
Filmul...poate-o fi trucat,
Eu n-am tată... n-am nici mamă!!!
ALEXANDRINA CHELU, Oradea
Politică violetă
ToЮi -"albaЬtrii", "verzii", "roЬii" -
Sunt pe-acelaЬi Ьevalet,
Căci se tem, cumplit, fricoЬii,
De văpaia violet!
Grabă !
Mă tot chinui să compun
Epigrame, mai cu stil,
Însă până mă adun,
Pierd concursul din Mizil !
Uraa, premii !
N-am umor, n-am învăĠat,
ùi compun greoi, umil,
Dar promit că-am să mă bat
Pentru premiul din Mizil!
Paradox
Îndură omul orice suferinĠă -
Chiar dacă răul vine de la sine -
ùi trece, peste toate, cu voinĠă...
Dar nu te iartă dacă-i faci un bine!
BOGDAN ‫܇‬OFLĂU, Timi‫܈‬oara
Toponimie
Mizilule,-Ġi ziceau Iútău,
Când domnii mai purtau ilic;
Eúti mic, dar azi numele tău
Nu-nseamnă tocmai... mizilic.
Romantism
Pe la Mizil e ceva-n aer,
Un romantism oriental,
Că, doar, Romeo n-o fi fraier,
Să-l viziteze-accidental.
ùcolile noastre
La noi, în Ġara dinspre miazălume,
Se nasc oameni, savanĠi, dar úi artiúti,
Iar úcolile poartă celebre nume,
Deúi păzesc analfabeĠi úi maneliúti.
Povara democra‫܊‬iei
Tot acest balast politic,
Dragi copii cu drept de vot,
Ne îngroapă-n calcolitic,
Cu măciuci úi bărbi cu tot
IOAN NITU, Vama, jud. Suceava
Toponimie
Mizilule,-Ġi ziceau Iútău,
Când domnii mai purtau ilic;
Eúti mic, dar azi numele tău
Nu-nseamnă tocmai... mizilic.
Romantism
Pe la Mizil e ceva-n aer,
Un romantism oriental,
Că, doar, Romeo n-o fi fraier,
Să-l viziteze-accidental.
CONSTANTIN GOGA, Fete‫܈‬ti
Mizilului
Mizil, Picior de Paris,
Magie-n versuri de gazel,
Trăieúti un gastronomic vis,
Produs de “Ana úi Cornel”!
Unei Eve preziden‫܊‬iabile
ùarpele iar te-a sedus
ùi-ai râvnit la măr, se vede;
PreúedinĠia s-a dus,
Poama este încă verde!
Unuia cu lucru bine făcut
ùase saúi în úase saci
Stau ca funia... Corect?
Tu spui multe-atunci când taci,
Deci, răspunsul Ġi-e perfect!
Unui marinar ce vrea să devină
mo‫܈‬ier
Marinar tu eúti, se útie,
Dar m-apuc-aúa mirarea,
Ca, la Nana, la moúie,
Prin noroi, căta-vei marea!

‫܇‬colile noastre
La noi, în Ġara dinspre miazălume,
Se nasc oameni, savanĠi, dar úi artiúti,
Iar úcolile poartă celebre nume,
Deúi păzesc analfabeĠi úi maneliúti.

Povara democra‫܊‬iei
Tot acest balast politic,
Dragi copii cu drept de vot,
Ne îngroapă-n calcolitic,
Cu măciuci úi bărbi cu tot.

40
 ANCA HIRSCHPEK, Bucureúti
MARELE PREMIU
”GEORGE RANETTI”
Pre‫܊‬ul laptelui
Lasă-l să plângă, îĠi spun,
lasă-l să plângă până când
i se adună spaimele în jurul sufletului,
lasă-l să plângă
până ce peretele din faĠa lui prinde viaĠă
úi devine chipul tău,
auzi, lasă-l să plângă, se formează
plămânii, lasă-l să-úi răcnească
singurătatea úi să-úi macine alveolele până
când fac scurtcircuit în bezna camerei,
lasă-l să-úi aúeze trupuúorul pe saltea ca un
semn de îndurare faĠă de tăcerea din jur,
până ce tandreĠea ultimei tale îmbrăĠiúări
se risipeúte ca fumul,
mă auzi? îi dai lapte, îl schimbi úi pleci,
lasă-l să se înece de lacrimi,
să colinde pe fundul lor ca un spectru
cu ochii largi, să tremure până când
din carnea lui de prunc se va iĠi
bărbatul singuratic al zilei de mâine.
Lasă-l să-úi strângă pumnii în jurul liniútii,
e o lume dură,
peste ani îĠi va ascunde tot, te va abandona
úi el, pedepseúte-l tu înainte,
lasă-l cu lacrimile neculese de iubirea ta,
până când devine
un imens ou de cristal
în care se ghicesc visele pierdute.
Uite, úi pe mine m-au lăsat aúa, să-mi adun
tristeĠile de pe pernă, până când am
devenit un monstru
drăgălaú care se hrăneúte cu lacrimi,
m-aú bucura acum să-l laúi să plângă,
n-am mai mâncat de mult.
Lista de cumpărături
Pâine, orez, iaurt, ‫܈‬uncă.
Sunt cea mai frumoasă femeie
când merg în grabă la magazin.
‫܇‬i, de tot ce nu pot să scap,
mi-e, dintr-o dată, frică.
Peste umăr cartierul înflore‫܈‬te aparte,
scrijelindu-mi pe inimă
o altă listă mai preten‫܊‬ioasă.
Sfâr‫܈‬irea zilei mu‫܈‬că încet
de lobul urechii.
Nimeni nu ‫܈‬tie
41
cum de vuietul ora‫܈‬ului
se pregăte‫܈‬te să devină
tânguire
pe măsură ce mă îndepărtez
de conturul civic
‫܈‬i alunec într-o strămutare
de fire ‫܈‬i urzeli din basme.
Mă desfac, nod cu nod, părere cu părere,
îmi înving triste‫܊‬ile de-o ‫܈‬chioapă,
parchez ideea de Făt-Frumos lângă
silueta incitantă a balaurului,
apoi las
aerul puber
să-mi guste din pulpele dezgolite
ca ni‫܈‬te pagini albe
pe care cineva se pregăte‫܈‬te să
a‫܈‬tearnă o enciclopedie.
Ceva chimic
Trupurile noastre
nu s-au mai atins de mult.
Am găsit, uneori, adrese necunoscute,
pe cearceaf, dimineaĠa.
Probabil erau locurile în care te-au purtat
nopĠile când úi tu mă doreai
úi n-ai îndrăznit
să-Ġi luminezi capătul cu tandreĠea mea.
M-am gătit apoi cu valurile
absenĠelor tale parfumate
în orele când, ca o panteră agilă,
neiertătoare,
alergam pereĠii camerei
în jurul pereĠilor inimii
până când se dizolvau
într-o incandescenĠă roúie.
Am băut cafea alături de silueta ta
îngăduitoare ca fumul,
turnând în mine lichidul amar
care-mi îmbătrâneúte prematur celulele,
învăĠând să conversez cu lipsa ta
aproape terapeutică în blândeĠea aburului.
Trupurile noastre nu úi-au mai distrus
de mult, împreună, fortăreĠele,
ne privim din ce în ce mai excitaĠi
de noul tabel al lui Mendeleev,
pe care stau afiúate
toate elementele rătăcirilor
úi absenĠelor noastre
cu care nu mai avem vreme
să facem experienĠe
de laborator…
Starea pământului
PreĠul fiecărei clip de liniúte
zornăit pe tarabe din tibiile strămoúilor,
în aer zâmbetele lor liniútite,
mireasma unor sunete de nicăieri
úi zăngănitul unor culori de pretutindeni
care-Ġi protejează sufletul
ca săbiile.
Demonice întorsături ale vântului
prins în úuvoaiele liniútii,
fântâni arteziene de simĠuri vag
copleúitoare
Ġesându-te iar úi iar, mirat,
în jurul propriului arc gata să sloboadă.
În prag, bătrâna mătuúă aruncând grădinii
cosaúul neatent,
frecându-úi mâinile ca după o afacere bună
la firul ierbii.
E dintr-o dată mult prea multă tihnă.
Niciun colĠ de cer nu mă reclamă,
nicio icoană nu-mi útie aburul vreunei
răsuflări adâncite de rugăciune;
inutilă prosternarea de-a lungul si de-a
latul cărnii obosite
în contul unor fericiri amânate din una în
alta.
În zadar paúi academici peste rănile
pieziúe ale pământului,
peste Ġipete abia înnăbuúite,
inutile toate útiutele úi furnicăturile celor
neútiute,
când omuleĠii verzi care intră firesc în
pulsul naturii
iau caimacul úi lustrul tuturor semenilor de
útiinĠă úi creaĠie cu o simplă uitătură după
starea vremii transpusă în îngerii lor
de Ġărână, aer úi foc.
CARMEN ùTEFANIA
LUCA, Bacău
PREMIUL”GRIGORE
TOCILESCU”
eram trei acasă
to‫܊‬i doamne eram
‫܈‬i mama ne număra în fiece seară
pentru lini‫܈‬tea ei sufletească
încă eram
dorului de ducă nu-i ie‫܈‬iseră mustă‫܊‬ile
sub pătura aceea caldă
încă mai aveam nop‫܊‬i
‫܈‬i vise de lăsat
decembrie era alb până-n măduva zilelor
42
bătrâna ne a‫܈‬tepta
‫܈‬i ea cu ce mai avea prin casă
ne lustruia zmeii ‫܈‬i-apoi îi punea la uscat
pe marginea timpului
să nu se piardă culorile
noi abia a‫܈‬teptam ca cerurile
să se deschidă
vârful dealului ne a‫܈‬eza aripi pe spinare
era imposibil să nu te crezi Dumnezeu
mai ales atunci
când fulgii transforma‫܊‬i în lacrimi
se lini‫܈‬teau pe gene
nu mai ‫܈‬tiam cine plânge
cerul
noi
bătrâna
nu eram internau‫܊‬i n-aveam telefoane
smart nici televizoare hd
cre‫܈‬team în haine strâmte ‫܈‬i împăr‫܊‬eam
ciocolata-n trei
pe atunci fericirea dădea buzna
nu băteam la u‫܈‬ă
era peste tot
s-au mai rotit ceasurile ‫܈‬i mama a început
să ne numere mai rar
apoi deloc
când a văzut că lini‫܈‬tea se auzea mai tare
decât noi
a început-o iar
de data aceasta ne număra în gând
iar bătrâna răscolea zmeul în sobă
tăcând ‫܈‬i tăcând
marginea timpului avea să se rupă
azi la semafor
secundele erau din ce în ce mai elastice
plecau din spatele ochiului meu
‫܈‬i se opreau dincolo de oameni
cercurile făceau schimb de culoare
în cel mai lent mod cu putin‫܊‬ă
parcă timpul se întindea ‫܈‬i tot se întindea
mă tot întrebam până unde-i întinderea
‫܈‬i dacă se rupe cine stă să facă noduri ‫܈‬i
funde
inhalam fără voie buchetul de arome
atingerile mi se păreau în‫܊‬epenite pe
mâinile mele
‫܈‬i parcă nu mai plecau
trecerea era greoaie
‫܈‬i sim‫܊‬eam pa‫܈‬ii cum mă traversează
în sens giratoriu îmi sunt toate drumurile
dar ei nu ‫܈‬tiu asta
probabil n-au să o ‫܈‬tie niciodată
trecătorii te-ating din gre‫܈‬eală
‫܈‬i merg mai departe
spre alte ‫܈‬i alte semafoare
în timp ce eu a‫܈‬tept culori
să le schimb glasul
geometria iubirii
trasez o linie pe-o coală de timp
repede vii ‫܈‬i tu din urmă
avem un ‫܈‬ir lung cât o zi de post
spa‫܊‬iile goale sticlesc ‫܈‬i ne trag de mânecă
de prea multe ori ne întrebăm unde-i
capătul
reluăm
eu o linie tu alta
la fel în ‫܈‬ir indian punem la uscat iluziile
facem două căni de ceai ‫܈‬i ne odihnim
sufletele
pe-o linie întreruptă
nu
e ceva putred în Danemarca
schimbăm politica
ce-ar fi dacă imediat după mine
te-ai continua tu
‫܈‬i după tine m-a‫ ܈‬continua eu
nimicul s-ar umple cu urmele noastre
e mai bun pasul decât săritura
asta până vom învă‫܊‬a mi‫܈‬carea aripilor
pentru că de fapt nu există nicio linie
s-aprinde întunericu-n cazarmă
câmpul duhne‫܈‬te-a pustiu
grani‫܊‬ele s-au închis demult
e doar sârmă ghimpată de jur împrejur
s-aude-n surdină un lup ‫܈‬i-o lună
cum fac dragoste la malul sunetului
‫܈‬i iarba cum plânge verde
până la uscăciune
soldatul cheamă somnul să-l ducă cu targa
departe de sine
departe de orice punct intern
să nu se mai audă haosul luptei
‫܈‬i durerea înfrângerii cum spintecă inima
nu-i nimeni pe câmp poate doar o cruce ‫܈‬i
o coloană vertebrală îndoită
obosită
aproape de rupere
linia orizontului e goală pu‫܈‬că
fericirea o doamne fericirea
‫܈‬i-a luat catrafusele a plecat de nebună
numai ea ‫܈‬tie pe unde umblă
soldatul n-o mai vede
soldatul nu se mai vede
câmpul duhne‫܈‬te-a noapte
a frig ‫܈‬i-a cenu‫܈‬ă
nu se ‫܈‬tie cât timp mai are cazarma
43
MONICA MUREùAN, Bucureúti
PREMIUL ”AGATHA BACOVIA”
Vrejul de lumină
De când s-a trezit unu’ dintre noi
să spună că pasămite
Dumnezeu a murit,
se întâmplă ceva cu logica - de altfel
nu numai ea protestează
‫܈‬i se împotrive‫܈‬te lucrurilor
bine împământenite.
Iar evenimentele ni se pun piezi‫܈‬
în cale pe când fenomenele
ne hăr‫܊‬uiesc inexplicabil.
De la un timp apar la u‫܈‬a bisericii
un soi de oameni
strălucind frumos, nu-s nici tineri,
nici bătrâni ‫܈‬i par a fi
surzi ‫܈‬i orbi cum stau neclinti‫܊‬i
cu mâinile ascunse adânc
în buzunarele hainelor largi
‫܈‬i pesemne foarte răcoroase.
Dar dacă te ui‫܊‬i mai atent îi surprinzi
suflând repede asupra
noastră o pulbere neagră.
Nu le scapă nimeni ‫܈‬i te pomene‫܈‬ti
că te-ai colorat.
Unii se amuză,al‫܊‬ii strigă speria‫܊‬i că acesta
e un stigmat ‫܈‬i că acum vara am zice
că ne-am bronzat dar
la iarnă cum mai explici
de ce ai pielea colorată a‫܈‬a de
fistichiu sau de ce masca de nămol nu mai
iese la spălat.
În paralel se mai întâmplă unele lucruri:
ieri pare-se că unul
dintre oamenii aceia stranii
coborâse prea repede din cer.
‫܇‬i se în‫܊‬epase fără voie într-o sârmă ie‫܈‬ită
din gard. Pentru o clipă s-a ivit de sub
straiele albe un capăt de aripă neagră
‫܈‬i în plină vară a nins în jurul său cu fulgi
grei de cenu‫܈‬ă
ce s-au stins ori poate i-a luat cu sine
vântul...
Nimeni nu l-a atins,
îl priveau cu pruden‫܊‬ă de departe cum
merge îndărăt cu pasul sacadat ‫܈‬i-n scurt
timp s-a topit într-o
lumină apărută de nicăieri
sau parcă a urcat cu ea.
Iar bătrânul îngrijitor a strâns din drum
pe un făra‫ ܈‬o grămăjoară din penele arse ‫܈‬i
le-a ascuns sub pământ
de parcă nu fusese nimic.
Totul s-a petrecut prea repede
‫܈‬i mul‫܊‬i au crezut că li s-a părut.
Am răsuflat u‫܈‬ura‫܊‬i
că poate cel mai bine este când totul
rămâne a‫܈‬a cum ne-am obi‫܈‬nuit...
a‫܈‬a s-ar fi putut spune.
Dar noaptea s-a auzit
că peste acel loc a mai dat o fulguială,
cerul era inflamat ca ‫܈‬i cum ningea ro‫܈‬u
dintr-un roi de fluturi
mari cu aripi sfârtecate
‫܈‬i totul s-a acoperit de sânge
‫܈‬i este a‫܈‬a inexplicabil...
Până într-o bună zi
când s-a dus vestea că a încol‫܊‬it o sămânĠă
ajunsă probabil acolo de pe maidanul
cu gunoi, ‫܈‬i ochiul ei clipeúte
timid, vioi ‫܈‬i verde privind ca un periscop
spre soare ‫܈‬i lună ‫܈‬i stele
‫܈‬i tot cre‫܈‬te ‫܈‬i se tot înal‫܊‬ă
dar până unde, cine să ‫܈‬tie. Că vrejul lui
Jack este o simplă poveste, în realitate
nimeni nu s-a urcat vreodată
pe un vrej de lumină. Un lucru e sigur:
culorile adevărului despre
noi dispar lângă acea stranie lumină ...
Mai bine, că ne demascau !
Ielele
Ideile îĠi fug din traista min‫܊‬ii,
se împră‫܈‬tie cum se lasă
nisipul dus de vânt.
Atunci ‫܈‬tii de îndată că au apărut:
aerul are altă densitate. Auzi sunete cu
paraziĠi úi parcă vezi
cu purici cum filau lămpile vechilor
televizoare. Ui‫܊‬i tot ce
făceai ‫܈‬i orice ai face nu útii de ce te-ai
oprit ‫܈‬i de ce în jur totul încremene‫܈‬te.
Te sim‫܊‬i golit de gânduri ‫܈‬i prive‫܈‬ti
neajutorat ‫܈‬i mirat
cum se risipe‫܈‬te nisipul cuvintelor. Iar
secunda privirii clipe‫܈‬te amnezică.
Pulsul se zbate năuc de
parcă ar bate cineva nervos la u‫܈‬a
pieptului. Atunci apar
Dânsele, nevăzutele iar undele îĠi dau
târcoale până când
îngerii ameĠesc, fiind mai sensibili.
Profită de neatenĠie –
44
atât le trebuie, o clipă úi iată-le cum trec
prin tine, răscolindu-‫܊‬i rărunchii.
Apoi o iau razna glandele...
le simĠi cum dintr-o dată
se grăbesc să repornească
precum un motor la prima cheie.
Sângele îúi ia avânt,
face tumbe prin vene, se aruncă în cap,
inima bate step, mâinile
úi picioarele dau să înoate prin aerul
dens úi adânc.
Ele îúi înmoaie un deget în sângele tău,
să întărească bine
conturul inimii dar se răzgândesc
‫܈‬i îĠi desenează o a doua
inimă în formă de măr
iar aceasta începe să pompeze un fel
de suc ce te înverzeúte. Auzi cum
hohotesc. Hai, că eúti fresh !
În jurul tău plutesc penele îngerului
păzitor de parcă-s corpuri
cereúti sau petale de lumină
‫܈‬i atrase de propria ta gravitaĠie
se lipesc de mîini.
Acestea devin aripi úi te ridică în aer.
Într-un târziu Îngerul de pază
se trezeúte buimac, nu útie dacă
să-i fie teamă sau ruúine...
Rămâne suspendat, dependent de
tine iar tu îl sim‫܊‬i greu ‫܈‬i atât de real
pe umărul drept...
Ca niciodată, duci mâna la el să-l mângâi.
Nu-l vezi dar aerul
devine aromat úi dulce. Lumina cre‫܈‬te.
Scântei nerăbdătoare,
excitate ‫܈‬i iuĠi încep să cânte ascu‫܊‬it.
Refrenul e frumos, simplu
úi obsedant. Îl repeĠi până se potole‫܈‬te
aerul încetiúor ‫܈‬i revii
pe pământ. Oare acesta i-o fi scopul,
să te lini‫܈‬tească ‫܈‬i uitând
de toate să în‫܊‬elegi rostul providen‫܊‬ei ?!
Niciodată nu au reuúit să-Ġi păcălească
îngerii mai mult de o clipă.
Îi necăjesc útiindu-i buni úi iertători
iar tu îĠi recape‫܊‬i sufletul ‫܈‬i
parcă ai fiin‫܊‬a sfin‫܊‬ită ‫܈‬i energizată.
Când firea se domoleúte,
cealaltă inimă dispare pe cale naturală
sau pe nicio cale, pur
‫܈‬i simplu. Există úi avantaje în acest joc
înviorător: de-acum ele,
Dânsele sau Ielele stau cuminte la coadă
la desmierdat de îngeri,
ia uite-le cum s-au făcut mici úi
nevinovate.
Iar pana din mână poate să alerge
pe ritmul creat. Culegi cuvintele
unor cioburi de vis colorate,
nemaivăzute altfel. Nimic nu se vede
cu ochiul liber
dar tu le vezi acum cu gândul.
De cum se satură, dispar úi te lasă fericit
cu îngerii obiúnuiĠi úi
cuveniĠi ce îúi ocupă imediat locurile
obiúnuite. Sunt iară‫܈‬i vigilenĠi.
‫܇‬i poate uúor înduioúaĠi
că doar úi lor le plac muzele, asta e sigur.
Cât despre tine, cum altfel ai explora
aceste necunoscute ?! Rămâi
cu îngerii tăi dar în lumea nevăzutului
útii că pentru tine de-acum
înainte lucrurile sunt diferite.
Priveúti pana rămasă în mână ‫܈‬i simĠi
aúa un chef, o furnicătură ‫܈‬i-un fel de dor
de o nouă joacă în tine
clocote‫܈‬te...
Tablou cu poem ‫܈‬i diminea‫܊‬ă
Dimine‫܊‬ile încep cu un poem. Ele sunt
binevoitoare dacă
le dai poemul lor să aibă o ocupa‫܊‬ie,
zic ele, până la amiază.
‫܇‬i se bucură. Eu ‫܈‬tiu că dacă nu le dedic
poemul dimine‫܊‬ii
se vor întoarce împotriva mea.
Recunosc în secret: le satisfac micul lor
capriciu din pruden‫܊‬ă. Odată am uitat
‫܈‬i am rămas captiv într-un vis a cărui
poartă era deschisă
larg ‫܈‬i îmbietor. Scriam cuvinte de
dragoste pe care le-am tot
mângâiat până ce zâmbetul lor îmi sătură
buzele flămânde. Am
apropiat apoi buzele de bucata de hârtie să
le aud ‫܈‬oaptele tandre.
Am dus mâinile la buze: atunci am auzit
râsul inocent ‫܈‬i vioi
al fericirii. Am strigat: te iubesc!
Dar chipul cuiva m-a făcut să
mă opresc în pragul acelei iubiri
devastatoare. Palma dreaptă
căuta linia discretă a vieĠii
iar degetele reci ‫܈‬i umede rătăceau
prin labirintul unui destin expus îndelung
în lumina tare a soarelui.
45
Dintr-o dată văd cum degetul mare
întăre‫܈‬te atent ‫܈‬i apăsat
ridurile de expresie, curbura nasului,
ochii strălucitori în care
tresaltă o împotrivire.
Apoi se întoarce să mângâie zâmbetul
fericit pe care îl strivesc neîndemânatice
palmele suprapuse.
Între gând ‫܈‬i sentiment nici privirea,
nici mâinile nu recunosc
de prima oară fotografia veche.
‫܇‬i privesc inocente portretul
mototolit al bărbatului
ce încă îi zâmbeúte cuiva...
M-au trezit zgomotele dimine‫܊‬ii – a fost
singura dată când a
scris ea un scurt poem în locul meu:
Treze‫܈‬te-te la realitate !
Cuvintele adeseori iubesc mai mult decât
sentimentele. ‫܇‬i
oare de când sărut eu atât úi de când
cuvintele de dragoste
se iubesc singure, mai mult decât noi?!
Am păstrat cu grijă ciudatul avertisment
magic. De-acum
înainte ‫܈‬tiam că dacă o în‫܈‬eli cu vreuna din
poeziile de peste
noapte ea ‫܈‬tie. De‫܈‬i ai zice că doarme
noaptea, diminea‫܊‬a
poate fi păcălită cu greu, are ea flerul ei. ‫܇‬i
recunoa‫܈‬te orice
vibra‫܊‬ie lirică nocturnă, da, o respinge ca o
grefă incompatibilă.
Apoi î‫܊‬i repro‫܈‬ează cu ploaia sau cea‫܊‬a din
ochii ei alba‫܈‬tri că
măcar atât merită ‫܈‬i ea: o nouă poezie, o
nouă ‫܈‬ansă la fericire
din care ‫܈‬i iubirea ta o să renască. Nimic
altceva. Da, acum
‫܈‬tiam: din gelozie, noaptea te ‫܊‬ine la
pieptul ei generos, cald ‫܈‬i
primitor, înciudată că oricât ar fi ea ‫܈‬i
visele ei de atrăgătoare,
odată cu ivirea zorilor o alta
îi va lua locul în inima ta, o diminea‫܊‬ă
nerăbdătoare să te aibă ‫܈‬i să te domine.
Atunci se spulberă toate
experien‫܊‬ele, jurămintele, misterul
‫܈‬i puterea-i de seduc‫܊‬ie, ele
dispar ca un nor alungat de vânt.
Tu râzi, că te distrează ‫܈‬i
te măgule‫܈‬te competi‫܊‬ia lor
‫܈‬i te gânde‫܈‬ti: ce egoiste sunte‫܊‬i, ‫܈‬i
totu‫܈‬i vă iubesc.... Auzi atunci repro‫܈‬ul
discret al serii: asta nu este iubire,
ci trădare !
iar tu î‫܊‬i spui că e un co‫܈‬mar...
Dintr-o dată poarta visului se trânte‫܈‬te
iar diminea‫܊‬a vede un crâmpei de poem
repudiat de autorul său ce tânjea prea mult
după iubire. Era un poem rămas singur
‫܈‬i uite cum pe trupul
său din hârtie de ambalaj mototolită
cuvintele mari ‫܈‬i pompoase
le ronĠăiau nervos pe cele mai scurte
pe motiv că ar fi ilizibile!
Amintirile-s un element decorativ al vieĠii
ce-úi hrăneúte tristeĠea
cu nostalgice reĠete culinare:
dumneavoastră cu ce răstigneaĠi
mielu’n tinere‫܊‬e? cu piper, nucúoară,
cimbru úi-oleacă de coriandru.
Poemul îúi ronĠăie nervos cuvintele
ilizibile pe care-‫܈‬i fac siesta
muze dolofane drapate în voaluri
de un verde sidefiu, privind cum
temperaturile scad dramatic în toată ‫܊‬ara.
Ei ‫܈‬i ce le pasă ?!
Dar vai, cuvintele secetă úi foame
au perforat toată hârtia - de-acum
sunt în sfârúit lăsate de capul lor ‫܈‬i libere
să-‫܈‬i astâmpere setea de cunoa‫܈‬tere.
Ehei, ce-au mai visat la clipa când
vor zbura lipindu-se de coapsa norilor !
Dar vântul le ia úi le mătură impasibil -
literele ovale sunt mai uúoare úi dispar
primele în peisajul clipei.
Doar una s-a mai Ġinut un timp agăĠată
de mâna unei consoane ca ‫܈‬i cum ar fi
amânat un epilog dramatic.
Era un fragment de metaforă de care
noua poezie postmodernă râdea cu
frenezie. Minunea nu a durat mult:
au ieúit la prima apă de ploaie
căzută dintr-un nor distrat ‫܈‬i neútiutor
de carte dar doldora de perspective. Pentru
care multe cuvinte
înăl‫܊‬ătoare ‫܈‬i pline de credin‫܊‬ă ‫܈‬i-au dat
via‫܊‬a – probabil dintr-o
inexplicabilă determinare care îmbracă
exact ca o mănu‫܈‬ă ‫܈‬i adevăr
‫܈‬i minciună. Desigur există unele
discrepan‫܊‬e calitative ‫܈‬i dincolo,
în neunde.
Dar până ce noaptea va limpezi
iarăúi toate ideile păstrezi ascuns
46
sentimentul că o zi luminoasă
‫܊‬i-a trimis salutări din viaĠa ta
negăsindu-te. Între tine ‫܈‬i lume
apare un decalaj. Cine útie cum úi unde
te vei întoarce reinventând realitatea -
adevărul se află încă
dincolo de noi. Cineva a emis ipoteza
‫܈‬ocantă că oamenii sunt
ni‫܈‬te holograme. Poate de aceea chiar
úi la úaizeci de ani eúti încă prea tânăr
úi nepregătit pentru unele extravagan‫܊‬e
cu efect nea‫܈‬teptat.
Cealaltă jumătate
Sufletul tatei a rămas nedevelopat
pe rola de film a timpului.
‫܇‬i stă ascuns în acel cilindru
de protec‫܊‬ie la un pas de noi ‫܈‬i totu‫܈‬i
camuflat în eternitatea comodei
cu balamale slabe.
Mama l-a pus bine în cutia sa originală
de carton lucios pe care a rămas lipită
eticheta cu pre‫܊‬ul. Noaptea se treze‫܈‬te
nelini‫܈‬tită ‫܈‬i se întreabă dacă l-a ‫܈‬ters de
praf. Ea scotoce‫܈‬te prin sertare ca ‫܈‬i cum
nu ar mai ‫܈‬ti de el. ‫܇‬i l-ar mai uda ploaia
când plouă sau nu ar trebui să stea expus
prea mult la soare când e caniculă ‫܈‬i tot
a‫܈‬a alte multe griji de astea de-ale ei.
Ea ‫܈‬tie cu precizie locul ‫܈‬i caută
pe întuneric, cu ochii lipi‫܊‬i de
somnul greu din care niciodată
nu te întorci decât pe jumătate.
Iar jumătatea ei trează răscole‫܈‬te febrilă
prin sertare, se întreabă mirată de ce nu
repară nimeni balamalele, apoi o auzi
cum bombăne gospodăre‫܈‬te
că asta parcă-i o casă de văduvă.
După ce-i piere somnul apare cealaltă
jumătate care niciodată
nu ‫܊‬ine minte ce s-a întâmplat în vis dar ea
nu ‫܈‬tie despre toate astea ‫܈‬i aprinde lumina
crezând sincer că o s-o ajute cu ceva.
Măcar ‫܈‬i numai pentru a-‫܈‬i aminti
unde-a zis Gheorghe că se duce
de n-a dormit acasă toată noaptea.
‫܇‬i–l caută până ce durerea o ajută să uite.
Atunci rămâne a‫܈‬a senină ‫܈‬i fără gânduri
până ce adoarme ‫܈‬i scapă cutiu‫܊‬a de carton
din mână. În cealaltă cameră pâlpâie
lampa de veghe cu senzori ‫܈‬i de‫܈‬i
pe-acolo nu intră nimeni
de la o vreme, diminea‫܊‬a trece greu.
MIHAI GAFTONEANU, Botoúani
Men‫܊‬iune
Retrospectivă
,,Via‫܊‬a trebuie trăită asemenea unei piese
de teatru.” (Platon)
...Privesc peste umăr departe erupt
străvechi necuprinsul cortegiu uman,
imensul ocean, revărsarea de pa‫܈‬i,
exodul de chipuri, de mâini, de priviri,
de gânduri, de ‫܈‬oapte, de zâmbete largi,
suspine, emo‫܊‬ii, tăceri, contemplări,
de gusturi, travalii, plăceri în extaz,
un ‫܈‬arpe gigant ce se mi‫܈‬că greoi
legând cu un fir ne‫܈‬tiut, nevăzut
Trecutul Abis de un Timp Viitor...
...Convoi migrator în periplu cazon,
torent către Marele-Lac-Estuar,
î‫܈‬i strânge din zări cu o mână de fier
curat elixirul ,,prezent” absolut,
aversele-astre raze de fulger,
un fluviu de lavă cu rictus sardonic
ce curge prin albii de vene-versan‫܊‬i,
purtând legiuni spre Galacticul Vis,
un loc fără ură, dureri, nedreptă‫܊‬i,
puternic regat, ‫܉‬inutul Luminii...
…Rebeli meteori, supernove în vid
zadarnic încearcă să iasă din rând,
colibri captivi în distan‫܊‬e-mamut,
sub furci caudine de spa‫܊‬iu ‫܈‬i timp,
firavi Prometei din plutonul compact,
din turma amorfă masă de trupuri,
monade, eretice fire de praf,
minusculi, demonici Icari ce doresc
să vadă mai mult ca perfecta
Supremă Treime, Olimpic-Zenit...
...Ascuns algoritm par‫܊‬ial decriptat,
cu două coperte din Bine ‫܈‬i Rău,
capitol din Unicul-Cod-Apocrif
de Legi ‫܈‬i Principii, Naturi, Energii,
Materii ‫܈‬i Spirit, Esen‫܊‬e, Divin,
Vibra‫܊‬ii, Cunoa‫܈‬teri, Discursuri, Mister,
Percepte, Concluzii, Mi‫܈‬care, Miraj,
‫܇‬tiin‫܊‬ă ‫܈‬i Artă, Concep‫܊‬ii ‫܈‬i Mit-
acestui tărâm amalgam de idei,
încerc să-i pătrund în‫܊‬elesul cifrat…
...O lume din oameni- model unicat,
un thriller, roman cu finalul incert,
amprentă lăsată de ‫܇‬arpele Scrib,
în care dezbină banale păreri,
dreptatea-himeră e armă de foc
dorindu-‫܈‬i puterea ca drog-surogat
iar partea-crâmpei desfide Întregul,
un cuib-furnicar din templul cu lideri
47
ce spun adevăruri multiple ad-hoc
‫܈‬i fac compromisuri cu toate ‫܈‬i tot...
...Sublim amfiteatru cu El ‫܈‬i cu Ea,
e Babel înalt, turn-pisc enigmatic,
Sinai-Colosseum cu dogi-oratori
sau nimfe-vestale, ars-recitaluri,
regii de culise, actori debutan‫܊‬i
‫܈‬i cerberi de piatră posta‫܊‬i la intrări,
retu‫܈‬uri de pete-ie‫܈‬iri în decor
în care înving mai mereu cei mai mul‫܊‬i
iar pentru excep‫܊‬ii, bizar antidot,
există constrângeri ‫܈‬i legi de o‫܊‬el...
...Vestigiu peren cu sensuri oculte,
pur, ‫܈‬aptele magic, blazon capital
al căr‫܊‬ilor sfinte, număr de zile,
regi, cupe, trompete ‫܈‬i ceruri, pece‫܊‬i,
planete regale sau retro-minuni,
culori-curcubeu, prin‫܊‬ese-Pleiade,
qvartetul pământ, apă, aer ‫܈‬i foc
pe Terra, pe Soare ‫܈‬i Lună, Eden
cu stil oratoric, tribun epocal,
din flori de cuvinte na‫܈‬te Poemul...
Vulcanul din vis de poet
,,Subconútientul - acest vulcan, aparent
potolit, al eredităĠii noastre.” (V. Ghica)
...Privesc siderat spre colosul tăcut-
un blând uria‫܈‬
e titanul de ieri,
seme‫ ܊‬Dictatorul cu mână de fier,
puternicul Sfinx
pe tronul de rege,
gigantul-statuie ce doarme strivind
decenii ‫܈‬i veacuri,
milenii ‫܈‬i ere,
sub hainele-paji‫܈‬ti din verdele crud.
...Frânturi de secunde răzle‫܊‬e se strâng
în craterul-leagăn,
amprenta-ciclop,
o urnă ce poartă cenu‫܈‬a de vremi
departe de tot
spre soare-apune,
arcadă ce leagă omega de alfa
‫܈‬i minus de plus
sau zero de unu
cu clipele-aripi în zbor legănat.
...Mă simt apăsat de trecutul inert,
Titanic cioplit
din timpul-columnă
‫܈‬i tainic, încet, amintiri mă cuprind,
spirale-vârtejuri
cu pale de vânt,
un ‫܈‬ir de dorin‫܊‬e gravate în stâncă
din sângele-lavă
pe uli‫܊‬e largi rebel Robinson, ascetic, sălbatic
mă duc spre origini de lumi-reverii. punct negru, o pată pe câmpul pustiu
...Prin Marea Clepsidră, Eternul Secret prin umbrele serii ce cad prematur...
î‫܈‬i pune sigiliul ...Pă‫܈‬ind peste bulgării reci de pământ,
pe muntele stins- aud cum răsună în plopii din râu,
e splendid tabloul din piatră ‫܈‬i foc blasfemic, prelung, croncănitul de corbi
cu zâmbet sinistru în ritmuri crescendo, sinistru concert,
pe veci înghe‫܊‬at bizar, mă intrigă argoul-colaj
‫܈‬i nimeni nu ‫܈‬tie ermeticul cod, cu lieduri lugubre pe scena-ecou,
re‫܊‬eta, formula, tern gloria victis, sarcasticul cor,
cuvântul vrăjit pro bono spectacol, empiric delir...
spre unde ajunge doar gândul ascuns. ...În timp ce ascult simfonia de voci,
...Fantasme aleargă spre nori, în minte îmi vine sfâr‫܈‬itul de drum,
un râu de speran‫܊‬e, ie‫܈‬irea-supremă în exit-decor,
nelini‫܈‬ti ce dor, ecluză deschisă spre stelele mii,
cad stropii de neguri cu umbre prelungi, vis-ultimă treaptă pe pragul de sus,
se lasă amurgul, o placă turnantă, tsunami gigant,
e seara devreme, val-uraganul-tăi‫܈‬ul ce pierde
ecouri în cercuri lovesc caden‫܊‬at în clipe-secunde un suflet de om...
granitul rebel ...Desigur, ne na‫܈‬tem ‫܈‬i cre‫܈‬tem, apoi,
curgând spre zenit ceva nu se leagă, e mult, mult secret,
iar păsări de noapte se pierd sus pe cer. să fie lumină, repet, fiat lux,
...Din lacrimi, din fulger ‫܈‬i roci de bazalt, ‫܈‬ir de obsesii, a‫܈‬tept ‫܈‬i reversul-
aici s-a născut dar nimeni nu ‫܈‬tie sau poate nu vrea
Sublimatul Primar, cu glas hotărât să îmi spună concis
la grani‫܊‬a-punct dintre Negru ‫܈‬i Alb, cheia-parolă-taină-cifru de Crez
hotar ce desparte ca eu să-i rămân cel din urmă adept...
Via‫܊‬a de Moarte, ...Înscrisul sic transit gloria mundi,
Edenul cu flori de Arca de chin coroană de tragic modus vivendi,
pe valuri cu spume, pe care răsar nestemate prea rar,
în ritmuri ce dor, sclipiri carpe diem, intense sim‫܊‬iri
trăiri care plâng cu petale de crin. pe firul devizei multum in parvo
...Secven‫܊‬e-comete dispar rând pe rând, în care albul de facto diferă
trecând pasager de albul de jure promis mult prea des
prin patul lui Procust, iar dreptul de veto înseamnă Vox Dei...
stingher, Orionul atinge pământul, ...Uimit, melancolic, ascult ireal
concert de culoare, colind-uvertura-gavotă-cadril,
spectacol celest za ruptă din lan‫܊‬ul cu triluri-canon
iar pa‫܈‬ii mă duc resemnat înapoi,
‫܈‬i scriu printre rânduri Geneza Major ,,de ce?”, abătut ‫܈‬i mirat mă întreb,
cu ochi de copil, gând vag fără capăt, sunt trist ‫܈‬i renun‫܊‬
privind în extaz să văd cum argila adoarme adânc
cum doarme vulcanul din vis de poet... în jocul de-a via‫܊‬a ‫܈‬i moartea etern...

Contemplativă
„Problema pe care o au oamenii nu este că
Ġintesc prea sus úi eúuează, ci că Ġintesc
prea jos úi reuúesc.” (Michelangelo
Buonarroti)
...Curg fulgi uria‫܈‬i printre aripi de vânt,
foi zboară în cercuri din Cartea-de-Nea,
sub toamna târzie din cea‫܊‬a în nori
coboară înghe‫܊‬ul cu frig ‫܈‬i polei,
sunt singur, intrus insolit rătăcit,
Eclectică
,,Când î‫܊‬i dore‫܈‬ti ceva cu adevărat, tot
universul conspiră pentru îndeplinirea
visului tău.” (Paulo Coelho)
...Cu mers caden‫܊‬at ‫܈‬i grăbit
de zeu travestit într-un sclav evadat
din Marele-Castru-Olimp,
o umbră-cadet pentru Ziua-de-Ieri
ce-‫܈‬i deapănă mar‫܈‬ul for‫܊‬at
spre Mâinele, prunc îndelung a‫܈‬teptat

48
himerei Incert-Viitor,
sol-bard mă strecor peste Ziua-de-Azi...
...Pierdut pe sub ploaia de stele
din stropi-meteori ce se sting rând pe rând,
sub gândul-umbrelă alerg
pe drumul ce duce la Turnul Celest,
eresul din visuri-nisipuri
în amfore vii cu mirări în extaz
iar valuri-dorin‫܊‬e se sparg
de plajă la ‫܊‬ărmul cu stânci-îndoieli...
...Cu pa‫܈‬i mari de fiară, din haos,
mereu pus pe har‫܊‬ă Apusul-Vampir,
du‫܈‬manul de moarte luminii,
strivind sub călcâie de‫܈‬ertul abis,
păianjen cu mreje de bezne,
setos Minotaur scăpat din ocol,
e hidra ce soarbe din seva
giganticei roze-buchet Univers...
...În fa‫܊‬ă, la capătul lumii,
departe e Venus, mitic Luceafăr,
‫܈‬armant-zburătorul prin vadul
de râu peste nori, ecliptic miracol,
simbol Afroditei-Enigme
cu Mărul de Aur ofrandă în mâini,
ca dar de la Paris din Troia,
o ,,Victrix” superbă, diva din Milo...
...În spate, mirajul lui Marte-
un Ares, din fire, războinic acid
cu straiul incert pergament,
pendul de la galben la ro‫܈‬ul aprins,
ca leul în rondul de seară,
cu paji-scutierii Phobos ‫܈‬i Deimos,
spre prada din vârful de munte,
‫܊‬inte‫܈‬te săgeata-i din arcul întins...
...Văd Luna, rotundă silfidă,
sarcastic Mercurul, votiv mesager,
coleric, măre‫܊‬, Jupiterul,
Saturnul, patronul fertilei naturi,
convivul părinte Uranus,
bătrân lup-de-mare, temutul Neptun,
onirice puncte rebele,
cohortele-turme de astre pitice...
... Cu Venus-Regina candidă
‫܈‬i Regele-Marte, puternici emiri,
de-a stânga ‫܈‬i dreapta, pe tron
stă sobru efeb-împăratul Pământ
iar Soarele-dascăl cu sceptrul,
coroana-cunună, toga, sigiliul,
desface firmanul numirii
citindu-l cu voce solemnă de bas:
...,,Onor, Majestate, o, Terra,
imperiu-‫܊‬inutul Supremului Om,
un loc al iubirii divine
cu floarea de lotus ‫܈‬i versul curat
sub nimb-zâmbetul cald de copil,
49
exotic tablou din fine acorduri,
emblemă a tot ce înal‫܊‬ă
pe aripi de zbor către Plus Infinit!”
FLORENTINA DALIAN, Slobozia
Men‫܊‬iune
Fiul risipitor
Sunt, mamă, fiu risipitor;
mi-am risipit úi dragostea úi anii.
Am bătut pe la toate uúile inimilor;
nimeni nu-i acasă.
Uscate sunt buzele mele
de arúiĠa atâtor nesăruturi.
Am plecat cu aripi de-acasă,
m-am hrănit cu visuri;
acum mi-au rămas numai roúcove.
Uneori, seara, îmi amintesc
apusurile pe după dealul nostru.
Ah, mamă,
a fost o vreme
când vedeam numai răsăritul.
Tu ce mai faci?
Lacrimile tale sunt la fel de sărate,
la fel de tăcute
ca inima mea bătând
pentr-o dragoste nemărturisită?
Mă voi întoarce, mamă,
dar nu-Ġi vei mai recunoaúte fiul.
Sunt mai bătrân decât tine, mamă
úi port în inimă ca-ntr-o raniĠă
cenuúa înstrăinărilor.
Să nu-i spui
să nu-i spui tatei să taie viĠelul cel
îngrăúat!
Fă numai focul în odaie;
mi-e dor să văd lumina flăcărilor
cum joacă pe pereĠii albi
văruiĠi de tine înainte de Paúti.
Nici să nu
nici să nu tocmească lăutari
- ce folos? –
Vreau numai să-Ġi aud Ġie cântecul
acela pe care mi-l cântai
când eram în leagăn.
Aúa să faci!
Aúteaptă-Ġi, mamă, fiul risipitor,
căci el se va întoarce…
… într-o zi.
Poem ratat
tu, cel care respiri în poeme
în timp ce veghezi trenurile
sau oamenii
de deraieri spectaculoase
ale destinului
tu, cel gelos pe bărbatul care
mă adăposteúte sub umbrelă
gelos pe ploaia care mă atinge
cel care porĠi prin munĠi
dorurile Bărăganului
tu care spui că Ġi se bat în minte
mii de poeme
atunci când mă găseúti
pe lungimea de undă
ah! mă înreb:
dacă Ġi-aú fi dat zilnic
„bună dimineaĠa!”,
aú fi putut să-Ġi inspir
măcar un poem ratat?
Artileristul
Paúi pe inimă
defilând cadenĠat un-doi un-doi
precum regimentul de vânători de munte
sau nu, mai bine de artilerie
se mai aude strigătul mut ascuns pe după
cuvinte
pe după note
do-re-mi-fa-sol-la
la-sol-fa-mi-re-do
tonul la cântec
nătânga asta de inimă úi-a pierdut cheia sol
dă-o-n bălării
(pe cheie nu pe inimă)
Artileristul cară o raniĠă-n spate
ce duci acolo
n-ai úi vreo inimă rătăcită
printre cartuúe grenade úi alte chestii
bubuitoare
n-am zice
la ce-Ġi trebuie
un-doi un-doi îúi reia cadenĠa
tic-tac tic-tac îi bate ceasul la mână
tic-tac úi nătânga de inimă
că doar ce altceva útie să facă
Artileristul trece cu tunul prin inimă
nu trage mă zăpăcitule
îúi poartă războiul lui călare pe tanc
i s-a-nĠepenit o úenilă în ventriculul stâng
50
în rest toate bune
numai de n-ar bubui chestia aia
lasă inima zăpăcitule
nu mai încerca să-i tragi cuiul
că nu-i grenadă
măi bezmeticule călare pe tanc
sau pe tun sau pe vreo iluzie rătăcită
ce-ai căutat în inima-aceasta fără
instrucĠiuni de folosire
Ca-ntr-un balet de Ceaikovski
Sunt zile când viaĠa-i mai tristă
decât o sală de teatru după ce spectatorii
au plecat.
Cortina cade greu peste vise,
peste iluzii, peste închipuirile toate.
Luminile se aprind,
dar vezi numai praful
înălĠându-se fir cu fir
umplând până la refuz golul
din vieĠile atâtor muritori,
golul atâtor singurătăĠi,
golul acesta atât de plin
de nimic úi de praf.
Actorii îúi leapădă personajele
până la următoarea reprezentaĠie
când iar or să facă frumos.
Unii mai rămân machiaĠi –
o prelungire a iluziei
că încă mai sunt aceia care nu sunt,
aceia care n-au fost úi nu vor fi niciodată.
Iat-o pe regina-mamă,
úi-a dat rochia jos,
fumează, îmbrăcată-n crinolină.
Cineva bate la uúă – niúte flori.
Ah, florile!
ğigara a ajuns la filtru,
cade, uitată, în scrumieră,
crinolina cade úi ea, căzute sunt toate…
Gata! Înapoi la pereĠii tăi!
Două ore ai fost regină-mamă,
acum te-aúteaptă vasele-n chiuvetă
(poezie curată!), oglinzile mincinoase
úi liniútea care-Ġi perforează timpanul.
Te uiĠi la ceas, ceasul se uită la tine,
te uiĠi la timp, el te uită.
Până mai ieri, aveai rolul Ofeliei –
Ofelia cea ingenuă, atât de blondă
úi cu ochi atât de nedrept verzi, frumoúii
ochi verzi,
cu gene lungi, negre, întoarse, rimelate.
Eúti o babă, nu te mai iluziona!
ùi rolul Ofeliei
nu-Ġi va mai fi atribuit niciodată.
Secundele fac piruete, calendarele mele suprapun dimensiuni
Priveúte-le cât de frumos pleacă ziduri de sânge ocrotesc fermenta‫܊‬ia
una câte una, semin‫܊‬elor
ca-ntr-un balet de Ceaicovski adevărul na‫܈‬te

CHINDEA MARIA, Bucureúti după ce mi-am părăsit vinovă‫܊‬iile

Men‫܊‬iune întorc la matcă ochiul candid
‫܈‬i spăl infinitul
Fi‫܈‬ele de pontaj ale efemerului
Tratat de fericire fără silabe
să pot evada
din corsetul aspru al humei în camera obscură
am învă‫܊‬at a crea‫܊‬iei
economia atingerilor mărunte s-au schimbat filtrele
lucruri ‫܈‬i suflete chircit între atrii destinul modifică polii
parcări ilegale violează legi
din coasta fisurată a timpului geneza a‫܈‬a cum o ‫܈‬tiam
periodic este compromisă
dau la o parte petalele clipei picior analfabet coboară muntele Sinai
zdrobe‫܈‬te drum de piatra povara tăbli‫܊‬elor
prea miroase a disperare oarbe
timpul expectorează labirinturi
m-am săturat să ascult viscolul în fântâni
sub epiderma lumii
am strâns cenu‫܈‬iul din gesturi (o să-l curgere
găse‫܈‬ti împăturit vamă
într-o boccelu‫܊‬ă
uitată în bordelul sinuciga‫܈‬ilor) caut însetarea de cer
am trimis curcubeul la reciclare desfă‫܈‬or ecuator între mine ‫܈‬i lume
îmi pun ‫܈‬alul meridiane în talpă
gol între atâtea răstigniri
blochez ceasul al doi‫܈‬pelea doar de spaime
sinapsele gândului acoperit
cu ochii înrobi‫܊‬i de vise palmele pline de ‫܊‬ipete
trag fire din cristal vor să pipăie stigmatele din curcubeie
pentru o viitoare geneză strig exist
din elitra unui greier brodez albastre Tu mă ‫܈‬tii
portative nevisatul vis pipăi fără de trup
(nu-mi spune că nu mă asorteaz cu ziua
întâi ) tran‫܈‬ee de nori
ceruri se de‫܈‬iră-n mine
contabilizez râd
scad pe cele pierdute la bursa iubirii cre‫܈‬te coca
păstrez două de rezervă verbele ar trebui să rumenească privirea
(sleie‫܈‬te cina orfană de taine) sub blestem de genune
înghesui câteva într-o voluptate ciobită pâinea zilei ca o cuminecătură
de pe glezna vulnerabilă dresează
desfac pânza rugului supernovele sângelui
să am urzeală
pentru căma‫܈‬a de borangic scrisul pe corneea întoarsă a pupei
e suprasaturat de trădare
zile comune luciditatea
pun floarea magiei la urechea scoroje‫܈‬te identită‫܊‬i atrofiate
efemerului leagă iluzia de clipă
(obstinat î‫܈‬i face plimbarea de seară) geme

51
cheamă rostogoleúte perfecĠiunea
insultă úi cântă

amnezica mare o singură gură

plină de rănile lumii nu mai recunoa‫܈‬te
porunca galaxiile sunt ameĠite
nu se mai desparte să treacă îngerii mei iartă
miúcă elipsă interioară
învârt roata antropofag
încep licita‫܊‬ia vie‫܊‬ii timpul
pre‫ ܊‬de pornire s-a înghiĠit pe sine
infinitul
în eprubete sulfurice lumina úi-a regăsit infinitul
cobor tăbli‫܊‬ele în camera sacră în mine
încep să inspir cuvinte Ġărmul
tu
din puls erupe nimicitor
adevăr asumat Ană renegată mereu de legendă

cu Dumnezeu în spinare nu ‫܈‬tiu cum să îmbrac

cobor muntele Sinai diminea‫܊‬a cenu‫܈‬ie
silaba rotunje‫܈‬te culoare fără de vină
Cazanie ‫܈‬i rugă nu se mai urcă pe schele
nici un Manole în mine
ca un zeu
păúeúti în Ġărmul trupului meu nu mai înal‫܊‬ă altare
sărut
poveste de efemer în haine strâmte
despică vârtej bicefal respir
duh în humă stingher
caută pelerinajul apostolilor prin vene
unitatea celestă se poticne‫܈‬te
la mormântul profanat de Lazăr
se mută piesele
sandaua despică în surdină
demon travestit în vertebră de soare iluzia mor‫܊‬ii
deschide purgatoriu se transformă în păsări cele cinci pâini
înmiindu-‫܈‬i văzduhurile
răscruce foamea se ridică la cer
î‫܈‬i cere iertare
veúnic
întoarce dorul în sferă doar lut
spaima de-a fi jucaĠi la barbut a cerut vamă
pereĠi de singurătate
îneacă umbra când împletim úarpele pe‫܈‬tii dezleagă izvoarele ve‫܈‬niciei
în matca mărului exfoliază setea din carne
aspră muúcătura cărnii drumul până acasă
răsfoieúte zenituri în sânge răscruci
fiecare nod de îndoială
tu urc privirea pe ziduri de umbră
porneúti cavalcade se taie pupila
eu răsucită
risipesc printre artere în puncte cardinale
vifore albe ridică rugăciune de flăcări
respiraĠie circulară Saul învârte în gleznă ‫܊‬â‫܊‬âna orbirii

52
în urechea mea dar cu o disimulare
marea împlete‫܈‬te tăceri siderale ce-‫܊‬i punea în evidenĠă talentul oratoric
ermetismul cuvântului parĠial color poate alb/negru sepia
nu-l scute‫܈‬te de răstignire orizontal vertical în plan înclinat
la altitudini ce-Ġi taie răsuflarea
genunchi păgân cum trăieúti dragostea
forează în inimă loc de fântâni întotdeauna altfel úi de fiecare dată la fel,
Ġi-am răspuns
cu Icar în spate părăsesc labirintul humei trecând cu indiferenĠă podul palmei peste
pietrei ghiveciul cu firele de grâu abia încolĠit
sărac în zenit (cică aúa se pune de Sfântu’ Andrei pentru
belúug în casă) acum e iarnă,
dincolo de nori dar va fi cu siguranĠă primăvară
în funda‫܊‬ie de ploi biserica a‫܈‬teaptă úi iarăúi iarnă
iar noi fumăm liniútiĠi
pentru cei ce rămân ancora‫܊‬i de iluzie o stare cu aripi de struĠ
pe epavă într-o cafenea în formă de inimă
trag clopotul de avarie úi citim la întâmplare
una dintre cele 92 de poveúti cu cărĠi
LUCACI SORIN, Bucureúti
Men‫܊‬iune poem pur úi simplu

poveste cu úi despre iarnă iarna nu poartă fuste scurte cumpărate

cu reducere de la zara
cum trăieúti dragostea nu poartă decolteu în formă de leopard
în diferitele sale ipostaze nu se fardează strident
trecând de la un anotimp la altul úi nu-úi pune părul pe bigudiuri
cu atâta uúurinĠă îmi spuneai,
cu atâta subtilitate aúa că bagă-Ġi minĠile-n cap
încât nici îngerii nu simt venirea iernii priveúte înainte úi poartă-te
cum trăieúti dragostea ca un bărbat adevărat
de la un meridian la altul cu responsabilităĠi
de dimineaĠa până seara cu familie cu rate la bănci
când copilul strânge în braĠe cu putere lasă pentru alĠii fructul pasiunii
jucăria primită de Crăciun hobbyurile costisitoare
doarme cu ea într-un pat suprapus viúinata de casă
cât mai aproape de cer mirosul cafelei kopi luwak
cât mai aproape de tavanul filmele cu jack nicholson
plin de steluĠe fosforescente útii doar,
o ascunde într-un colĠ numai de el útiut oamenii au nevoie
visează cavaleri duelându-se din când în când de puĠină tandreĠe
în castele medievale de minuni
aúa úi tu postezi zilnic stări pe facebook de vorbe frumoase
notezi în jurnalul intim fiecare detaliu de puĠină mitologie
fiecare amănunt al unei vieĠi până la urmă sunt adulĠi
numai bună de aruncat chiar dacă-úi poartă-n lesă imaginaĠia
numai bună de stâlcit în pumni ca niúte copii de bani gata
de parcă zilele răscoapte uită iarna aceasta
ar forma un úirag de perle la gâtul tău útii că la sfârúitul acestui poem
de parcă Dumnezeu în marea lui va începe să ningă
generozitate ne-ar aduna pe toĠi la o masă
úi ne-ar citi din Scrisorile către Petra nimeni nu va mângâia soarele cu dinĠii

cum trăieúti dragostea, un taxi cu multă indulgenĠă

m-ai întrebat fără convingere mi-ar zbura creierii peste orice graniĠă

53
departe de lumea civilizată
departe de tomberoanele pline cu vise
departe de pubelele multicolore
ale oraúului
lăsând în urmă amintirile
frustrările obsesiile
departe unde zăpezile târzii
sunt îmblânzite
doar cu descântece la unison
departe unde domniúoara henriette face
puzzle-uri cu cărĠile de filozofie
nimeni nu va mângâia soarele cu dinĠii
nimeni nu va călători la clasa a doua
nimeni nu va cultiva oraúul satelit
pe mariahilfer strasse
dragostea nebună începe
dincolo de benzinărie
undeva în cartierul vienez
nu uitaĠi!
îngerul tuberculos are
ca semnalmente particulare blazarea
dispreĠuie‫܈‬te ora de muzică
dispreĠuie‫܈‬te filozofările anoste
úi ochiul sălbăticiunii pe coridoare
în căuúul palmelor
oraúul se îngroapă de viu
lulu on the bridge
úi când vorbea dimitrie
cu o grimasă în colĠul gurii
ne treceau fiori reci pe úina spinării
se deformau ziua úi noaptea
cu ultimele picături de sudoare
pe fruntea statuii ecvestre
a lui alexandr suvorov din tiraspol
úi cântăreaĠa aia ucraineană de jazz trecută
bine de prima tinereĠe,
aia creaĠă olga blenorovskaia
roúcata cu ochii de un albastru spălăcit
lângă cafeneaua de pe bulevardul
khreschatik ne povestea
cu o voce tabagică
despre aventurile din prima tinereĠe
despre bunicul igor plecat pe front
în smolenskaia oblasti
dimineaĠa îĠi dezlipea genele încet
mijind puchinos
în odaia cu pereĠi gârboviĠi
ceva mirosind a carne arsă răzbătea
dinspre casele galbene
cu chirpici
cineva aĠipise pe o margine de cer
fără să-i pese úi nori sforăitori
se îmbulzeau ca niúte polipi peste trenurile
54
cu navetiúti via ungheni
hai sictir Ġipa Ġiganca la puradelul măsliniu
agăĠat de fustele
multicolore
iar noi preschimbam paúapoarte
de dragoste cu meticulozitatea
unui falsificator celebru
dat în urmărire generală
úi se dădeau urmăriri nu glumă, între
poliĠiúti úi gangsteri mai ceva ca-n filmele
americane din anii ‘80
úi totul se derula
cu lentoarea unui gramofon
edith piaf non je ne regrette rien
non je ne regrette rien
graseind franĠuzeúte din balconaúul
mansardei cu muúcate
úi tu îĠi scuturi dimineĠile prăfuite de toată
marseieza asta ipocrită
ca o oglindă smolită
în care tresar boabe de struguri culeúi
într-un anotimp neútiut
într-un anotimp costeliv
"ar fi trebuit să vezi dincolo..."
îmi spuneai, dincolo de acele ziduri
inimile pulsând
în garduri de sârmă ghimpată
úi magia trecutului ca un abur nedesluúit
între parapeĠii de beton
úi lumina difuză prin care ai văzut
lulu on the bridge seara la cinemateca
úi asta se cheamă că trăieúti,
că iubeúti viaĠa cu adevărat, prietene
DURLOI VASILE, Buzău
Men‫܊‬iune
Nu mai aproape
Niciodată nu te-am dus pe nava „Dolores”;
‫܈‬tiam că vei continua să trăieúti úi fără asta
úi că nu exista nicio posibilitate
să vrei să împărĠi
sentimentele începătoare
în două úoapte vitrege,
străine de liniútea serilor noastre.
Ori de câte ori împrumutai briza de coastă,
privindu-mă prin vinul gălbui al terasei,
îmi imaginam că eram treaz
úi că aveam răspuns la singura întrebare
pe care nu îndrăznisem să o pun niciodată,
dar pentru că niciodată
nu te-am dus pe „Dolores”
trebuia să fi inventat măcar o scuză
în care tu mă strigai din hamac
iar eu trebuia
să mă fi prefăcut că eram îngrozit,
că mă temeam ca nu cumva să fi crezut
că eu aú fi putut fi un altul, cineva pe care
tu îl plăceai cu adevărat.
„Nu mă tachina!” — te rugam, —
însă, tu,
ascunsă în spatele închipuirilor mele,
păreai îndrăgostită incontestabil
úi era extrem de greu de prezis
când va veni ziua în care
să te duc pe „Dolores,”
pentru ca eu să exist.
Schesis
Răscolind prin închipuirile ochiului închis,
noi,
oamenii mării, de fapt,
selectăm naraĠiuni lichide
cu care încercăm să umplem
un mare gol emotiv
úi dacă aburul certitudinilor
va da pe dinafară,
vom deveni puternici
chiar nerostind cuvinte, —
desigur, toЮi navigatorii pândesc în noapte
spiritele care fac negoĠ cu amintiri prădate
într-un nord adevărat.
Însă, totdeauna, insuficientă fi-va comoara
adunată úi de aceea, va trebui să coborâm,
din nou, în nesiguranĠă
cu iluzia că recunoútinĠa úi compătimirea
sunt îngrijorări ale bătrânilor
cu mult mai bătrâni decât noi.
Astfel, ne prefacem că trăim două vieĠi
în aceeaúi direcĠie úi sub steaua polară,
împinúi de îndemnul ascuns între intrigile
ochiului închis úi starea, nesuferită,
de falsă prezenĠă.
fiecare
O tristeĠe blondă se încolăceúte,
seară de seară, în jurul gâtului meu
pentru că nu suportă întunericul,
căruia, împrumutându-i
în singurătate lichide, îi este supusă.
Tremurul, abia stăpânit,
mă încurcă de fiecare dată, fiind desprins
dintr-o repetiĠie teatrală foarte învechită.
Eu râd, având sentimentul dedublării
succesive,
55
timpul necuviinЮei, în rugăciunile mele,
se închide úi se deschide,
clipa de îndoială ar putea fi, clar,
nevăzătoare.
Ea ar fi vrut cu totul altceva.
Sunt sigur.Sătulă de simboluri,
se trezea numărând pe răboj
crestăturile care indicau acelaúi vis,
mereu atentă la sunetul nisipului din
clepsidră,
întrebându-se dacă nu cumva
se însera dinadins.
Îmi amintesc
Acolo era Ġara mea înconjurată de mare.
O ‫܊‬ară acoperită cu pietre,
mutilată de vânturi, de rituri, îngrădită
cu silabele abandonate în vămi de exil
voluntar;
o ‫܊‬ară oglindită
într-o idee smulsă arhitecturii,
drept argument de caracter,
cu mult înainte ca ea
să încapă într-o copilărie
ce avea să trezească întâiul zimbru.
Peste cortul imens, cu aspect de sanctuar,
luna stârnea culoarea cenuúiu-închis,
cu pete
iar ziua o înfăúura într-o impreca‫܊‬ie
colorată,
apropiind-o de astru cu încă un sit,
pentru a putea fi dăruită cu herb,
dar mai ales, pentru a fi devorată
în dinastiile ‫܈‬i castele coborâtoare.
Într-o stare mezomorfică emoĠionantă,
nedureroasă, acolo, în Ġara mea colĠuroasă,
sub umbra norilor ‫܈‬i pleoapa mamei mele,
pentru a fi remodelat sistematic de vânt,
abia îndrăzneam să mă acopăr cu sare.
TOMA DIANA, Iaúi
Men‫܊‬iune
o poezie pierdută
ana tu dormi în fiecare noapte
pe un păianjen
flămând de marea ta epidermică
un dezertor al perdelelor catalane
temerarul camerelor de hotel
kafka ar fi făcut o treabă grozavă cu el
pe noi ne-ar fi învăĠat
cum e viaĠa de sub oameni
úi cum să laúi mai mult de doi paúi
deodată în urma ta
vezi tu ano existenĠa
asta paianjenească are beneficiile ei
e mult mai sănătos să te hrăneúti
cu seminĠe din răsuflarea nocturnă
cu rostirea precipitată a trecutului
care se ascunde
vrea nu vrea până la urmă sub pernă
păianjenul avea timp
avea timp pentru că nu se temea
că într-o zi ana o să se trântească
iresponsabilă cu tot trupul încărcat de furie
selenară peste micimea din el
când vine vorba de păianjeni moartea
e doar o simplă constatare
fie că e unul
care úi-a plimbat sufletul prin pletele tale
care Ġi-a cedat din plimbarea de seară
sau care Ġi-a păzit secretele
útiu că tu ai fi putut să scrii
cu o celeritate aproape ireală
despre formidabilul nostru prieten
dar astfel nu ai putea să-Ġi târăúti vaporii
conútiin‫܊‬ei
prin somnul tău intrigant
sau prin formele pietrelor de la râu
care nu sunt nicicum întâmplătoare
sau aberante
pietrele alea umplu fiecare golurile
din sufletele noastre
ne útiu constelaĠiile interioare pe de rost
ne seamănă ne numără
dintr-o singură privire
Ġie nu Ġi-au plăcut niciodată
le fluturai ca un drapel străin
de zgomotele citadine
fără să realizezi că pielea
Ġi se metamorfozează în hârtie
atunci când te apuci să trăieúti în miezul
îmbrăĠiúărilor furate după uúi
gândul nu e un demers facil
nici pentru păianjeni
dragă prietenă însă refuzul lui da
rămâi gol dar plin de zorii încâlciĠi
în genele tale
úi rare mai sunt intervenĠiile alarmate
ale domnilor N. C. S. úi alĠii
ce clocotesc zilnic prin tine
semn
cât de nouă este odihna dintre păcate
în care vântul poate
să mute urmele trecerii noastre
56
dintr-o parte într-alta a străzii
în locul lor tipărindu-se păsări flămânde
nefiresc de asemănătoare nouă
care cre‫܈‬tem din crepuscul spre ziuă
fără să ne dăm seama uneori că
cel mai adânc ‫܈‬i mai adevărat eu
rămâne împrumutat nop‫܊‬ilor orbite fluide
în care ochii ne-o iau înainte
spre cele mai însetate col‫܊‬uri de infinit
unde orele supurează o grabă maladivă
îmblânzită doar de invazia de limpezime
în care se scaldă speran‫܊‬a unei deveniri
mă sprijin pe stânca retezată din zarea
plină de necunoscute severe si largi
‫܈‬i cerul mi se dizolvă plin de rădăcini
evadate
din pământul autumnal întrerupt
de câte-o rebeliune a unui copac
aburit de înăl‫܊‬imea întinsă deasupra-i
cât de inaccesibil i se poate părea unui
copac
tavanul gros de nori
dorin‫܊‬a spiralată a dezrădăcinării ‫܈‬i goana
după regatul astral
până când oasele încep să îi scrâ‫܈‬nească
crăpând solul ca pe un cristal
ce se retrage din propria misiune
iar ramurile i se scurg
împotriva gravita‫܊‬iei spre amurg
spre alveolele abisului
umplute cu ‫܈‬oapte siderale
iar eu încep să mă bănuiesc
sub suprafa‫܊‬a cojită a nop‫܊‬ii
a fi un copac care palpită
de amăgirea ce se saltă
de fiecare dată tot mai sus spre vârful
festiv al sinelui
o radiografie a absen‫܊‬ei
căutările îmi respiră din carne din golurile
ce pocnesc continuu sub faldurile refuzate
ale tăcerii disipate
de unele scântei fără vlagă
be‫܊‬e nocturne de abur
căutam seninul în bătăile umbrelor
lamentate evadate din crengi
împletite într-o logică poetică divină
de ce ‫܊‬i-e frică mai mult decât de
dumnezeul ursuz
care nu apleacă urechea la suspinele
fraierilor care pierd oameni?
‫܈‬i-mi spune prin mine că nici oamenii
nu apleacă urechea la fraieri
căci ei nu mai au voce adăpost lumină
bra‫܊‬ele li-s goale
nici dor că dorul
totu‫܈‬i e o a‫܈‬teptare nu mare fără capăt
nu orizontul frânt întors în sine
nu visul gâtuit de ra‫܊‬iune
nici tu alungându-mă pe mine
cear‫܈‬aful
am cunoscut o gra‫܊‬ie care se plimba de-a
lungul mla‫܈‬tinii din măduva ta
căutând dezordinea din părul tău
ordinea mea se clătina
beată râzând aproape vrăjită de tine
cândva credeam
că iubirea e un fel de sinecură
pentru oamenii lene‫܈‬i ‫܈‬i optimi‫܈‬ti
un fel de-a fi mai presus
de posibilită‫܊‬ile tale
de-a concura cu păcatele tale inavuabile
a iubi poate inseamnă să trăie‫܈‬ti
în adâncimea vie‫܊‬ii tale
‫܈‬tii... nu mul‫܊‬i pot rezista acolo
fără să se ridice la suprafa‫܊‬ă
substan‫܊‬a propriei existen‫܊‬e se desprinde
de orice lege
trânte‫܈‬te timpul de pământ
î‫܈‬i face de cap dar nu e cazul să vorbim
despre asta
când simt că mi-a ajuns nisipul la os
când mi s-a scurs cerul printre degete
‫܈‬i ce mă doare piciorul
saltul meu a fost stângaci de data asta
nu mi-am cusut bra‫܊‬ele de valuri cum
trebuie nu am fost sinceră cu memoria
mea
"‫܈‬tiam cândva să înot mai demult
‫܈‬tiam să merg pe bicicleta ‫܈‬i pe apă ‫܈‬i sub
mormanul copilariei mele"
a chiar! vorbeam înainte de iubire
a‫ ܈‬vrea să te mint că a mea e lipsită de
orice urmă de plăcere
că te-a‫ ܈‬iubi ‫܈‬i dacă părul ‫܊‬i-ar fi ordonat
atât de ordonat încat m-a‫ ܈‬obosi uitându-
mă la tine
cât mi-a‫ ܈‬dori să mă fi îndragostit de tine
pe buca‫܊‬ele
cum a făcut-o bunicul lui Saleem Sinai
să fie parul tău ultimul lucru pe care să-l
văd
dar nu! eu te-am vazut întreg de la-nceput
cu umbra-‫܊‬i ce se decojea în palmele mele
maculate de teamă
‫܈‬i iar vorbesc
57
despre ce nu îmi place sa vorbesc
nu mai ajung să străbat tivul de interoga‫܊‬ii
al pa‫܈‬ilor mei care speră la o confluen‫܊‬ă
în esen‫܊‬a lucrurilor
nu se poate să fim străini
dacă îmi macini toate clipele onirice
dacă îmi rupi din rădăcină
tot ce am mai calm
mai taciturn mai în‫܊‬elept în mine
e-o răsucire a sinelui nedreaptă ar spune
unii meritată al‫܊‬ii
o rasucire ivită dintr-o decizie diafană
la început
‫܈‬i tot mai grea apoi
până ce nu po‫܊‬i să realizezi
unde e capătul ultim al tău ‫܈‬i cât de sus
te poate duce răsucirea asta
POPA LILIANA, Bucureúti
Men‫܊‬iune
Izbuc
Când mama m-a întrebat într-o seară de
aprilie
De ce nu cobor din copacul de aur
I-am răspuns firesc: " A‫܈‬tept cocorii".
Doar mă ‫܈‬tia ...
Puteam atinge cu mâna
Norii ‫܈‬i zânele ‫܈‬i gândurile mele.
Iar spiridu‫܈‬ii murmurau, în graiul lor
Toate pove‫܈‬tile de la capătul curcubeului.
ùtiam de mult
Că nici o zi nu seamănă cu alta.
Gândurile mele din perioada albastră
Se înălĠau
Ca dintr-un izbuc.
Aseară.
‫܇‬i s-au a‫܈‬ezat lini‫܈‬tite
pe suportul de por‫܊‬elan
Al încheieturii stângi,
Pictând ochi, îngeri, fluturi, frunze ‫܈‬i flori
‫܇‬i "Judecata de mai Apoi"
a Sixtinei.
Raportul meu cu lumea
E unul limpede, sofisticat
Dar curat.
Dezleagă-mă de umbre, de îndoieli
Să mai rămân în rouă, printre tei,
Ridică-mă cu mâna dreaptă
‫܇‬i-n cer mi se va deschide o poartă.
Ca să m-atingi am stat la rând
‫܇‬i mi-am ucis iubirile pe rând.
Dar uneori tot se mai aude
Corul bacantelor,
A‫܈‬a, să amintească că ele sunt acolo,
A priori... a posteriori ...
Uneori fugi, ca să te reinventezi.
Aprinzi o tor‫܊‬ă
ùi le conduci precum faunul
Spre dansul păgân.
Dar tu nu ‫܈‬tii
Că în fiecare grotă, peúteră
Coloană, ni‫܈‬ă, logie sau copac,
Veghează un artist.
DimineaĠa reinventează materii,
Raporturi úi cromatici.
Ziua trasează concepte
Iar seara scrie partituri
Pentru vântul de seară .
El îĠi va spune într-o zi
Legenda sec‫܊‬iunii de aur.
Nota: "Sectio aurea" în limba latină, notată
cu litera ĭ în greacă , este primul număr
ira‫܊‬ional descoperit ‫܈‬i definit în istorie. El
este aproximativ egal cu = 1,618033).
Drumul dintre nori
Eu am crescut odată cu ciutele
Cu florile de colĠ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată úi astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinĠit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
ùi paúii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Mai alerg úi acum
58
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă
culme, cu ciutele....
În această inflaĠie barocă
Într-o inflaĠie barocă
De presupuse sentimente,
De pretenĠii úi orgolii nejustificate
De interese úi personaje caragialeúti
Unii nu-úi mai găsesc locul.
În această inflaĠie barocă
Fiecare úi-a creat universul lui...
În lumea mea privesc
De pe cerul meu exaltant
Al idealurilor úi iubirilor mele
Sentimente, prăpăstii,
Citadele, abisuri,corole
ùi din nou cerul.
În această inflaĠie barocă,
Măútile au intrat
ùi în lumea mea...
Am deschis simplu poarta,
ùi le-am poftit
Fără să le mai cer acte,
Diplome, CV-uri....
Dar aurul a început să curgă
Perlele, mărgelele, paietele,
De pe precarele măúti veneĠiene.
Panglicile s-au desfacut
Iar penele úi-au zborul...
NOVAC ADRIANA, Bucure‫܈‬ti
Men‫܊‬iune
Îngerul meu
Îngerul meu are calităĠi lumeúti,
În niciun caz speciale sau dumnezeieúti.
Nu are, de exemplu, aripi
úi nu coboară din Rai,
Ci merge cu o bicicletă roúie
úi locuieúte într-o mansardă pe Splai.
Uneori mă aúteaptă
la fântâna de la Universitate,
Alteori citeúte pe-o bancă
din volume cu coperĠi colorate.
Îngerul meu are o aluniĠă
deasupra genunchiului drept
ùi o gropiĠă în obraz, de mare efect.
Părul său are nuanĠe albăstrii,
Ochii sunt verzi sau căprui,
câteodată cărămizii.
Zâmbeúte mereu,
chiar dacă are aparat dentar,
ùi-mi spune că umorul său e ereditar.
Îngerul meu nu e invizibil chiar deloc,
Ci are forme concrete úi vrea să locuim
împreună la bloc.
Îi place să se îmbrace
cu cămăúi imprimate,
Cu sandale Birkenstock úi úosete asortate.
Mâinile albe sunt pline de brăĠări rafinate,
Ce contrastează discret cu eúarfele lungi,
parfumate.
Îngerul meu lucrează la o firmă de PR,
Dar vrea să ajungă într-un grup financiar.
Poartă ochelari negri, cu rame de plastic
ùi susĠine mereu că relaĠia noastră are un
potenĠial fantastic.
Crede că scriitori ruúi sunt cei mai
profunzi,
Ascultă muzică rock úi desenează fluturi
mici úi rotunzi.
Îngerul meu mănâncă ciocolată cu alune,
Bea apă plată úi-mi repetă zilnic
că viaĠa e o minune.
Preferă aproape zilnic mâncare tradiĠională
Pe care, uneori, o consumă în cantitate
industrială.
Câteodată găteúte pe soba din bucătărie
Cartofi prăjiĠi, ochiuri
úi din când în când piftie.
Îngerul meu nu este o fiinĠă supranaturală,
Ci una cu tatuaje, datorii
úi perfect normală.
Este adevărat,
câteodată are crize îndelungate,
Care o transformă într-un demon
plin de păcate.
Dar e îngerul meu păzitor úi-l iubesc
Căci are aluniĠe, gropiĠă-n obraji
úi-un aer pur omenesc.
Viciul
Singurul meu viciu e ea
Căci nu fumez, nu beau bere úi nici cafea.
Păcătuiesc când mă afund
în obrajii moi úi plini de viaĠă,
ùi-i gust cuvintele úoptite
de seară până dimineaĠă.
Când îi respir pielea caldă dintre sâni,
ùi-mi petrec nopĠile
acoperind-o cu sărutări pe mâini.
Singurul meu viciu e gura ei,
59
Roúie, zgomotoasă úi plină de idei.
Încalc orice reguli
când o privesc ziua cum visează,
Când îmi plimb ochii pe pulpele ei albe
úi le simt cum vibrează.
Atunci când o las să-mi spună
ce-i trece prin minte,
Fără să o rog ceva, doar să fie cuminte.
Singurul meu viciu
e părul ei albastru úi lung,
Pe care-l poartă-n úuviĠe sau liber, în vânt.
E zâmbetul pe care-l are atunci când afară
plouă sau e răcoare,
Când umblă goală prin apartament
úi e o binecuvântare.
Când mă-ntreabă cu tristeĠe
dacă vreau s-o pictez,
S-o iubesc din nou, s-o ignor
sau doar s-o contemplez.
Singurul meu viciu e umărul ei drept
Pe care Creatorul l-a desenat perfect,
E alb, e roz, uneori e bronzat,
E discret, e profund, dar niciodată abstract.
Îmi aúez capul pe el
atunci când îi spun că o doresc,
Îmi zice absentă că o desăvârúesc.
Singurul meu viciu e gâtul ei subĠire
- L-am remarcat de altfel la prima întâlnire
-.
Mi se pare că viniúoarele ce îl străbat
Îi dau un aer brâncuúian, mai complicat.
Comit greúeli după greúeli atunci când îl
doresc
ùi-l vreau să fie doar al meu, dar útiu că
m-amăgesc.
Singurul meu viciu e privirea ei căpruie,
Ce pare o ciocolată fină úi amăruie.
Sunt ochii cu care preferă să înúele
valurile mării
ùi să-mi vorbească de Ionesco,
Doors úi secretele emancipării.
Iriúii, pupilele úi globii ei oculari
sunt un păcat,
Nu pot să-i abandonez, deúi am încercat.
Singurul meu viciu e corpul ei fierbinte,
Compus din întâmplări, tatuaje
úi multe jurăminte.
Formele ei sunt
dintr-o sculptură de Rodin,
Oasele, pielea úi cuvintele ei
alcătuiesc un trup omogen.
Comit un păcat de moarte
când vreau s-o iubesc,
Căci e prima femeie din lume, iar eu -
Adam modern - păcătuiesc.
Acum útiu că dragostea
pentru ea mă săcătuieúte,
Mă stoarce de puteri úi mă istoveúte.
Aú vrea să nu mă mai doară
atunci când o privesc,
Când mă uit la genele ei lungi
úi încerc să o dumnezeiesc.
Mi-ar plăcea mai mult să fumez,
să beau bere sau chiar o cafea,
Căci n-am alt viciu în afară de ea.
Lumea ei
Poem pentru Nati
Fata cu ochi de ciocolată amăruie
Îmi pune mereu întrebări care mă încuie.
Vrea să útie totul despre pisici, stele úi
viaĠă,
De ce noaptea e întuneric
úi putem să umblăm veseli prin ceaĠă.
De ce port pantofi cu úireturi verzi
Sau de ce când iubeúti până la urmă pierzi.
Cum se face că peútii înoată mereu
ùi care e úansa mea să fiu Dumnezeu.
Într-o zi a vrut să útie
De ce melcii au cochilie,
Ce cred despre caii cu coamă prelungă
ùi de ce susĠin mereu că lumea e absurdă.
E convinsă
că munĠii sunt acoperiĠi cu vanilie
ùi marea e uneori galben-portocalie.
Nu înĠelege de ce trandafirii înĠeapă
ùi de ce nu putem mirosi florile de gheaĠă.
Preferă dimineĠile în care poate dansa prin
zăpadă
ùi clătitele pufoase unse cu marmeladă.
Fata cu părul de culoarea castanelor coapte
Râde atunci când ne aude vorbind în
úoapte.
E o fiinĠă deloc sofisticată,
Caldă, transparentă úi, uneori, ciudată.
Pentru ea toate cercurile sunt pătrate,
Triunghiul e oval úi basmele sunt parĠial
adevărate.
Lumea ei se reduce la doi unicorni
pereche,
La un arici de pluú úi-un căĠel
fără o ureche.
La un úirag de mărgele colorate
60
Pe care-l poartă cu conútiinciozitate.
Îi place să deseneze îngeri pe perete,
Să vorbească cu fluturi úi să-mi arate
piruete.
Într-un geamantan mic de lemn, roz úi
pătrat,
ùi-a pus ideile, visele úi jucăriile la păstrat.
Timpul pentru ea trece fără sens,
Nimic nu-i fără valoare úi totul e un balon
de săpun imens.
Vede mereu doar lucrurile bune,
Cele pozitive úi cu finalul plin de
înĠelepciune.
Fata cu buzele ca viúinele coapte
Mă Ġine de mână când ne plimbăm prin
noapte.
Vrea să se ascundă de valuri úi de nori
ùi-mi declară mereu
că am umeri fermecători.
Are degete subĠiri úi delicate
ùi plânge cu lacrimi sărate
pentru lucruri ce nu sunt complicate.
Spune că adoră nopĠile cu lună plină,
Dar apoi mă întreabă
de ce nu e mai multă lumină.
Când o ignor, lucrurile i se par o dramă
Nu respiră, nu vorbeúte úi e disperată
să o bag în seamă.
Vrea să trăiască într-o Ġară în care
gândurile sunt colorate,
Concrete, vizibile úi, dacă se poate,
parfumate.
Uneori îúi doreúte aripi să zboare,
Alteori mă întreabă de ce nu dormim în
picioare.
Crede că sunt singurul om de pe Pământ
ùi e convinsă că voi ajunge sfânt.
Fata ce are o aluniĠă pe spate
Crede doar în mine, în ea úi-n lucrurile
pline de autenticitate.
Iubita dintr-o carte
Am întâlnit-o într-o carte,
La pagina o sută douăzeciúiúapte.
(Din câte-mi amintesc era noapte
ùi din fiecare capitol se auzeau úoapte).
Am vazut-o iniĠial în expoziĠiune,
În timp ce asistam la o procesiune,
I-am făcut pe loc o promisiune,
Căci simĠisem pentru ea o slăbiciune.
Era blondă, cu vocale perfecte,
Cu semne de exclamaĠie selecte.
Avea úi câteva consoane,
Păreau mai reci úi mai afoane,
Vreo două erau chiar grosolane,
Deúi ea susĠinea că-s doar úabloane.
I-am admirat interogaĠia adecvată,
Linia de dialog interesant modelată,
Un apostrof timid ce-o făcea cumpătată
ùi o virgulă care o mărginea încântată.
Nu útiam atunci de situaĠie,
Dar o urmăreau úi niúte semne de
punctuaĠie,
Aveau pentru ea o admiraĠie
ùi-mi cereau mai multă moderaĠie.
Le-am spus că simt o atracĠie,
Pentru cuvintele ce fac conversaĠie,
Mi-au dat de înĠeles că am o fixaĠie
ùi că ea le iubea fără motivaĠie.
Majusculele o interesau,
Deúi eu útiam că doar o amăgeau,
Cu stilul lor ciudat apăreau úi dispăreau
Unele o pândeau úi o îmbrăĠiúau.
Am decis să nu Ġin cont de ele
ùi să văd mai întâi
care sunt interesele mele.
(Unele voci susĠineau pe de-o parte
Că era îndrăgostită de un semn de carte.
Înalt, subĠire, de familie bună,
Ei însă-i era ruúine ca să-i spună).
Pe la intrigă am simĠit că o iubesc,
Chiar dacă útiam că o să pătimesc.
I-am mărturisit că sunt curios,
Uneori caraghios, dar mereu delicios,
Că nu-s deloc primejdios,
Ci poate un pic maliĠios.
Mi-a trimis în dar vreo două fraze,
Erau pline de viaĠa ca niúte oaze,
I-am răspuns cu o cratimă lunguiaĠă,
A râs úi a zis că este semeaĠă.
Pe când acĠiunea se desfăúura,
Am simĠi că vraja încet se destrăma,
Intervenise un semn de întrebare,
Eram sigur că nu era o întâmplare.
Un punct úi o virgulă îi dădeau târcoale,
Încercând să arate că sunt raĠionale,
Că pot fi dacă vor úi muzicale,
Iar uneori chiar sentimentale.
(V-am spus de cele două paranteze,
Care vroiau úi ele să o bulverseze?
Nu făceau decât să comenteze,
Să râdă, să plângă úi să ironizeze).
La punctul culminant am încercat să-i
spun,
Că niciun semn de punctuaĠie nu e mai
bun,
Că până úi ghilimelele sunt desuete,
Mi-a replicat că ele sunt concrete.
61
Am întrebat-o dacă are secrete,
ùi am auzit-o răspunzând cu tandreĠe
(Poate úi-un gram de tristeĠe)
Că deznodământul îi provoacă regrete.
TĂNASE CARMEN, Slobozia
Men‫܊‬iune
poezia mea
între singurătate úi exuberanĠă
între certitudini úi iluzii
pendulează atât de vie poezia mea
ca un abur se întinde printre lucrurile
înconjurătoare
aúezate în aúa fel încât
să pot vedea prin carnea lor razele
semnificaĠiilor
aúa cum bate lumina
(altfel decât vedeĠi voi)
prind cheag dislocările materiei
fluxurile ei pulsează întruna în mine
între timp úi contratimp
între viaĠă úi moarte
încheagă descumpănirile cuvintelor
poezia mea
este refugiul ecoului
úi útanĠa care îmi identifică viaĠa.
atât de aproape
noaptea, umbra mea se lipeúte de tine
de teama să nu mă transform
într-un gândac kafkanian
de-aceea dorm pe pieptul tău
legănată de bătăile inimii
aúa mă trezesc dimineaĠa
fără să mă mai întreb
să fiu sau să nu fiu, ca în Hamlet
au trecut zilele aplecate
deasupra prăpastiei
acum decupez din tăcere numai cuvintele
care păstrează în oase dragostea
pe celelalte nu merită
să le văd cum se târăsc
fără nicio finalitate
de dimineaĠă,
atât de tare mă striga inima încât
puteam să-Ġi citesc ekg-ul în ochi
ca pe un poem cu versurile
umflate de plâns
de tine îmi lipesc umbra
cu toată tandreĠea
care încape în ea mă priveúti pe furiú
cum cert buclele să se cuminĠească
într-un coc improvizat
cum torn cafeaua în ceúti úi îĠi spui
viaĠa niciodată nu a fost atât de aproape
de acest vis
din când în când
(soarta clipelor)
îmi fac rezerve de cuvinte le înghesui
până memoria le striveúte úi scuipă
remuúcările-
cheaguri
în spatele cărora nu mă mai pot ascunde
oricât aú încerca
tăcerea
se încolăceúte în jurul meu
absoarbe cuvintele pline de sudoare
úi mă închide într-o margine a rostirii
din care cu greu mă smulg
sub paúii mei se multiplică neobosită viaĠa
un bilet doar dus...
ce altceva îmi mai rămâne decât
să-mi asum soarta clipelor
dintre azi úi mâine?
peste înĠelesuri
seara vine tiptil se agaĠă úi aerul se clatină
ca uleiul în pahar
atât de aproape simt numai jetul duúului
nothing else matters se furiúează afară din
cântec
în urechile mele rămân instrumentele
fiecare cu ideea lui fixă pe care o repetă
din ce în ce mai încet
nimic altceva nu mai contează decât
úi fug din prezent să arunc un ochi pe afară
sus
peste înĠelesuri
o altă zi în care aú răsuci beregata realităĠii
fără nicio remuúcare
úamponez părul úi dibui o senzaĠie un soi
de leúin treaz
o lipotimie de singurătate de dracu útie ce
irascibila coardă se întinde se răsuceúte-
nervii s-au piperat
fiecare strop de apă care mă atinge e o
întrebare
ridic mâna mă joc cu baloanele de săpun
62
înĠep cu degetul pieliĠa
úi răspunsurile devin fluide să limpezească
adevărul
închid ochii
mă sprijin de umbra ta úi visul devine atât
de real
în timp ce viaĠa fabulează calmă
SÎRGHIE DUMITRU MITIF, Slatina
Men‫܊‬iune
Atentat la etica zăpezii
Cernând din Vechiul Testament Cabala,
Mă-ndrept spre-un nicăieri universal,
În locul mistic denumit Shambala,
Ce Ġine de subconútientul abisal.
Cât suferă în mine Sakuntala,
Mai mult decât în însuúi Kalidasa,
Punându-i iar lui Ducipal zăbala,
Mă-ndepărtez, îndepărtând angoasa.
Delir de alb, livrând melancolie,
Salut din mers doi oameni de zăpadă,
Mă-nchin, când văd în cale-o abaĠie,
ùi prin nămeĠi mai fac o acoladă.
Filtrând eternitatea prin Olimp,
Suflet pierdut în cosmică tăcere,
Natura n-are timp, doar eu sunt timp,
Veninu-i dulce fagure de miere.
Mă bate-un gând: de moarte să Ġin post,
Ca să renunĠ la ea, aú fi capabil,
Dar nemurirea n-are niciun rost,
Când, în pădure ninge impecabil…
ùi stau, úi-ascult un înger ventriloc,
Feeric, Raiul explodează-n plaur,
Când timpul se opreúte, brusc, pe loc,
ùi Sfânta Vineri toarce fir de aur.
Dar, iar mă-ntorc, căci mă cuprinde, iute,
Un freamăt infinit de remuúcare,
Ca să aud poveúti demult útiute,
Salvate-n depărtări… pilduitoare.
ùi, Doamne, când lumina din cer mă
nemurea
ùi îmi ieúeau în cale, tulburători, aezii,
Era firesc s-apară-n imperiul alb de nea,
Un corb ce atentează la etica zăpezii.
Cântec de eliberare
Dedicată românilor din Diaspora
Aú vrea să-Ġi fur privirile vacante
ùi-apoi nobleĠea din melancolie,
Să-Ġi fredonez, în tempo rar – andante –
Un cântec trist, duios, o elegie.
Nu vreau să-mi dai nici diplome, nici
premii,
Ar fi un gest zadarnic úi caduc,
Sunt un pribeag ascuns în vidul vremii,
Ce vrea să doarmă într-un cuib, năuc.
Sunt trist, eúti tristă – zări fără lumină,
În simetria noastră de destin,
ùi nu-Ġi pretind decât o vizuină
La tine-n prag, ca să mă simt deplin.
Nu-Ġi cer nimic din ce nu-mi aparĠine,
Nici să m-aúezi pe-al culmilor zenit,
Vreau doar ca dorul ce se zbate-n mine,
Să mi-l alini, să-mi zici „Bine-ai venit!”
ùtii doar că-n viaĠa mea nu am cerúit,
Nici mila ta, nici amabilitatea,
Eu vreau ca-n nesfârúitul tău sfârúit,
Să îmi îngrop urgent fatalitatea…
Un petic mic de cer, atâta-Ġi cer,
ùi-o claie de Ġărână descântată,
ùi angajează-mă ca grănicer,
Tu, Ġara mea, etern abandonată.
Iar dacă mă primeúti din nou acasă,
Nu-Ġi cer să-mi tai viĠelu-acela gras,
Mă lasă doar să strâng de pe o masă,
Firimiturile care-au rămas…
Din pâinea politrucilor obraznici,
Care Ġi-au împlântat pumnalu-n spate,
ùi de la masa grofilor făĠarnici,
Ce Ġi-au furat úi sarea din bucate.
ùi-apoi, eu rogu-te, înstrăinato,
Să dăm deoparte zilele amare,
Să pot să-Ġi cânt, în tempo – ostinato –
Un cântec mistic, de eliberare…
Moútenire
Era virgin Adam, până când coana Eva,
Subit, la stăruinĠa prea-viermelui din măr,
S-a năpustit spre el úi, fin, sugându-i seva,
63
L-a posedat de-a pururi,
luându-l în răspăr…
ùi-atunci, Adam, năuc, a priceput, prea-
purul,
Sorbind lasciv păcatul din limbă de femeie
ùi sărutându-i rodnic, prea-plinul,
împrejurul:
Ce Rai superb există în sânii ei de zeie!
Era perfect Strămoúul, perfect până-n
prăsele,
Dar cum perfecĠiunea nu-i coapsă de
femeie,
Mai bine e, ca-n drumu-i, prelung, până la
stele,
Suavul trup al Evei c-o cheie să-l
descheie…
Adam, din frunza Evei, îndată Ġâpureúte,
Un cântec demiurgic, un psalm de
nemurire,
Dar, iute, la mânie, pumnal rostogoleúte,
Spre-acela care-o soarbe pe Eva din
privire.
Nesocotind porunca, aúa cum fu zidirea,
Adam ne lasă nouă úi crima, úi iubirea…
Ultimul act
În teatru, arta are multe feĠe
Când Iad, Când Rai, când ViaĠă úi când
Moarte,
Râzând, plângând pentru idei măreĠe
Actorul útia masca să úi-o poarte.
Bătrân acum úi trist, se-ncurcă-n mers
Cândva, tristeĠea lui putea să râdă,
Dar nu mai are loc în Univers,
L-a-nvins demult această lume hâdă.
Cu verbul lui rotund, circumvolut,
El căuta polenul în stamine,
Să-l ia cu el departe-n Absolut,
ùi-nsingurat să se ascundă-n Sine!
ùi, totuúi, o lumină îi dă ghes,
Acuma, la sfârúit de Odisee,
Să-accepte-un rol celebru úi ales –
Înger ucis în ultima tranúee…
Dă-i, Doamne, dă-i puteri depline,
ÎnlănĠuie-l cu har pân’ la final,
Dă-i la sfârúit pustiul lui de bine,
Ca unui prinĠ, la ultimul său bal. am crezut -ne vor rosti numele
în úoaptă
Redă-i spiritul tânăr, întoarce-l la instinct, la fiecare rugăciune
Dă-i sângele úi carnea de-ndrăgostit fatal,
Pune-i un vultur negru, în păru-i de argint, mirosea a patchouli înainte să ne
Fă-i toamna absolută úi-un act final total! ardem părul
:până au plecat: am adormit
Dă-i o rezervă de vitalitate lângă puente de la mujer úobolani
ùi pune-i trandafiri la butonieră, alunecau
Asigură-i decor de calitate pe vertebre aúa>>> >>>am
ùi cheamă-l pe bătrân la premieră… tremurat.
atunci, glontele i-a zburat creierii lui
ùi s-a întors Actorul, în amurgul pedrito s-a úters la nas în mijlocul buenos
Acelei zile faste, semnate-n calendar, aires-ului
Părea Zeul Luminii, părea chiar s-a simĠit
Demiurgul ca un peúte amărât.
Ce lumina departe, departe de hotar.
sângele a Ġâúnit pe bocancii lor, am văzut
A revenit pe scenă, redefinind iubirea, bomboane cu
Actorul, dar úi sala păreau acum totuna marĠipan úi migdale.dar i-am aúteptat.
Un freamăt demiurgic îi răscolea simĠirea,
Aplauze-ndelungi úi flori o mie una… dragostea ar putea să fie un parazit

De-odată masca i s-a spart pe faĠă am construit

ùi fardul s-a prelins amar în gură, tuneluri cât mai adânci-o închisoare
Părea acum Bătrânul o paiaĠă a monstruleĠilor de plastelină-
Demnă de milă, demnă úi de ură… în somn, ritmul lopeĠilor devine un dangăt
de clopot.
Iar publicul, ce fiară colectivă!, sfârâitul rachetelor e mai bun
Prea repede uitându-úi adoraĠii, deasupra
A transformat iubirea-n invectivă… decât wisky in the jar
– Nu-i loc de-mbrăĠiúări úi de ovaĠii! se scuipă cu kerosen, dacă ai
noroc
ùi când la subsuoară îi cânta un greier, cu
Iar din tavan se prelingeau lumine, firiúoare de salivă
I-au explodat cuvintele în creier // degetele nu se deformează de la apăsatul
ùi a murit contemporan cu sine… pe trăgaci
putem iubi chiar dacă avem
STANCIUC ESTERA, ùcheia, Suceava plăcuĠe metalice
Men‫܊‬iune cusute la baza gâtului//
fuge tot mai des
úobolani se
îngenunchează tot mai rar
sub hijab, toate avem & cu fiecare zi, fără unghii smulse, cutii
sâni legaĠi cu cârpe aúa ¤¤ de pastile, vomă
nu poĠi trece dincolo
ne-au spus că există o turmă de sub cortine se împart figurine din ceară
úobolani
îmbrăĠiúaĠi dites leur de se taire
în parcul 3 de febrero
care vor rupe cuúca asta. primul (cu)tremur a venit când
aúteptam autobuzul. printre buruieni
am păstrat cuĠite bear gryls ploaia lăsase
între coapse băltoace. tocmai îmi

64
prinsesem piciorul într-o gură de VLEJU ANIùOARA, Crucea, Suceava
canal acoperită Men‫܊‬iune
pe jumătate |-|
momentul ăla când oameni úi maúini UmilinĠă
se opresc brusc
& te simĠi cel mai singur Tăcere,
toĠi te ocolesc fiindcă te confundă cu un trimis de la un punct la altul, un semn
om al străzii distinct – o naútere.
îĠi dai seama că ai blugii murdari de noroi Domnul mă apucă de mână,
uzi... dau fericirea umană, nu-mi foloseúte.
ùi strigătul porneúte
auzisem că în plaza de mayo se omoară ca un nebun venit din vocea adamică.
între ei ca muútele m-am ascuns Mi-am încovoiat mâinile pe ramul verde,
după un zid cu am urmat captivă visului gol,
graffiti *Toxic mi-am modelat inima pe aorta veche úi
m-am gândit plânsul sensibil m-a copt pe tava firii.
Mă îndoiesc de ceea ce văd pe desenul
cum a. or să mă găsească dezbrăcată în fertil,
rio negro mă împlinesc ca om, lui Dumnezeu mă
b. bunica o să îmi recunoască dau vie.
corpul cu vânătăi Peste întâmplări treci cu inima ruptă,
genunchii zdrobiĠi úi tălpile încuietoarea forĠează durerea dorului
găurite arborescent al miilor de cruci.
c. lui juan o să îi pară rău că n-a ùtiu fapte reale, cu meticulozitate,
vrut să fugim în mexic&c. câteva notiĠe să-mi iau până umplu vidul
frunĠii cu lumină.
Ġine minte: oricâte cartoane Apoi, Doamne, îmi vine să plec
case părăsite pe cărarea minĠii,
scări pline de mucegai psalmodiind cute mai mici sau mai mari,
sau urină îmi vine să-mi înhaĠ de haine gândurile
sunt -ne vine rândul- triste,
să târăsc în agonia mea orice închipuire.
când suntem singuri, moartea ne Încotro?
îmbrăĠiúează Stau la poala pădurii,
aud firele de iarbă cum râd unele de altele
într-o zi úi apa râului cum plănuieúte să inunde
am învăĠat că frigul există iarăúi valea.
doar în mintea noastră Îmi iau sacul de lemn, pădurea mă prinde
furia bătrânului ca într-o capcană,
úi tăcerea din timpul meselor duc cu mine cuĠite de matriĠat să fac punte
greaĠa copilului úi cearúaful până la Dumnezeu úi înapoi.
ce acoperă toate oglinzile Aú modifica nisipul, pe tălpi cu neruúinare
vina mamei úi o mână goală întinsă se lipeúte,
în drum mi-e rău când rănile suportă picioarele
semne de muúcături în carnea pereĠilor goale.
dacă te opreúti o clipă Dincolo de firul de iarbă,
poĠi auzi dincolo de apa râului,
tânguirea slabă a oaselor pe care călcăm. dincolo de fiecare fir de nisip,
dincolo de mine...
într-o zi Tu, Doamne!
o să dispară teama corpului În centrul rotund se Ġese un munte,
atins de durere pe creste lupi devorează bucăĠi de rocă
úi úi úi foúnetul frunzelor. în făurirea statorniciei arhaice.
Îmi umplu braĠele cu menhire, îngreunez
căderea fructelor,

65
urc pante abrupte prin serpentine tainice
cu viaĠa strâns legată în buzunarul din
mintea cuvântului.
Decid o oprire,
o curăĠare a cărării úi paúii o iau iarăúi pe
pantele lungi.
Sus, în capul creaĠiei, stau la umbra lui
Dumnezeu.
Mă ascund după un fir de lucernă,
mă coc pe dâmburi fierbinĠi, îmi plec
genunchii.
Sunt una cu Dumnezeu.
Frunza aplecată pictează la gâtul cuminte
un colier.
Petuniile îúi revarsă culorile moi, roúul
firav al petalelor cedează trecerii crude.
Cred că sunt rădăcină sau... sevă.
Conduc firul vieĠii prin venele late cât
niúte conducte aeriene,
străbat până în adâncul instabil úi fragil.
Dezleg câte un nod, un altul zideúte plasă,
pescarul prinde cu uúurinĠă prada,
înotând în aval.
Frunza îúi apleacă zilnic tijele,
roúul petuniilor încă stăruie
a lumină în grădina lui Dumnezeu.
La fereastra lui Dumnezeu
Sforile timpului s-au înrădăcinat pe trupul
amplu,
mă pietrifică, mă eternizează.
Văd mâini, degete lungi apucă alambicat
decorul.
Îl despică scuturate de teamă în căutarea
milimetrului de nemurire.
Cu îndrăzneală apropii buzele de geamul
sfânt,
Dumnezeu stă la masă.
Pânda mea, laúitatea din mine, împietresc,
plâng surd la fereastra lui Dumnezeu.
Cântecul meu cheamă, pedeapsa mi-a
cuprins fiinĠa, Dumnezeu mă aúteaptă.
Nu caut îndurări, nu cer clemenĠă, mi-am
activat soarta cu dublul click al pierzaniei.
Îi simt mistic prezenĠa.
Cos un útergar pentru pomenire, câteva
ramuri úi un coú...
Un simplu toast.
Pe drumul drept înaintez ca o refugiată,
potopul îúi miúcă încet corabia plină.
Câmpia din suflet arde sub stelele
înspăimântate,
pe bolta proscrisă cuibul meu se dizolvă în
camera mare pe albul fin.
66
Hotarul spre Dumnezeu úi-a trasat limitele
prin harta sufletului meu,
rănile mă dor ca lacrimile mamei
acestui copil,
sfinĠenia bate la poarta închisă,
un hoĠ fură din buzunarele largi
care Ġipă în tâmpla fierbinte...
Nimeni úi nimic nu m-a iubit atât de uman,
am încă aliniate sentimentele toamnei
pe pielea mea.
Odihna păsării în aúternutul din cuib se
aseamănă cu o clepsidră vegetală
pe care o înclin în faĠa lui Dumnezeu.
Voi înainta spre ziua de mâine,
voi depune jurământ pe lumina bătrână
aúezată ca scriere veche
pe un pergament sacru
úi de câte ori voi semna actul
de melancolie,
voi úti că sunetele vocii mele
se pierd într-un râs curat,
un râs inventat în urmă
cu o bucată bună de secol
úi Dumnezeu útie
când va opri descrierea pădurii.
Între noapte úi zi fluturii
îúi sacrifică aripile la jumătatea zborului.
Florile îmbracă úanĠurile aspre
ale muntelui,
fotografii surprind durerea emanată
de pietre...
Mă iau după semne,
văd scoici cioplite pe coronamentul
desprins din scoarĠa verde a brazilor,
o parte din mine aruncă celeilalte părĠi
felii de lumină.
Timpul pătrunde prin podeaua retinei,
o linie în găoacea subĠire
îmi indică drumul până la Dumnezeu.
Iau cu mine fluturii, florile...
Mă iau cu mine.
La umbra toamnei adorm
sub ploaia de frunze.
O sămânĠă îngroapă o viaĠă viitoare,
un creion trasează cu echerul marginile
infinitului
până unde frunziúul viilor abundente
are voie să crească.
Gerul îngrijeúte căldura,
îi dă bilet de călătorie,
úalul úi valijoara de lut croite cu afecĠiune.
FrumuseĠea traversează pe la geamurile
pământului,
Dumnezeu o vede cum pândeúte
de după un colĠ al bisericii din sat.
La poarta de după drum aripile deschid
geamul,
coliba îúi leagănă pe la geamuri muúcatele,
Iisus duce pe braĠe copila înviată.
E semn că Dumnezeu îngăduie viaĠă.
Iau o gură de pâine, aúez o cană cu vin în
coú,
că drumul mă leagă de prundul defriúat.
Pun inima în pieptul gol,
adaug un strop de vorbă între ghilimele,
vremea fixează pe tabla vieĠii cuie ascuĠite,
râd, încărunĠind frenetic úi plâng,
depărtându-mă de tine.
Doi crini pe cumpăna fântânii úi
Dumnezeu vede
câtă putere au braĠele mamei când Ġine
copilul la sân,
cum împleteúte din galaxii o úuviĠă într-un
tablou medieval
úi cum fericirea îúi caută drum prin
necunoscut.
Dumnezeu vede crinii.
De mână cu Dumnezeu
Se văd de sus urme pe sufletul meu,
un deget ameninĠă cu ardoare vântul
ameĠit,
rădăcina creaĠiei cuprinde ramuri
împercheate,
uitându-se atent – frunze răscoapte pe
gard.
La capătul drumului, o liniúte absolută,
un ochi cercetează Ġinuturile.
LanĠurile îi strâng pleoapele, cătuúele îi
muúcă din genele căzute...
Un orb mai puĠin, un suflet mai mult...
mâinile ori picioarele îi ascund suferinĠa în
interiorul de fum.
Dumnezeu îl cheamă, vocea tulbură
câmpurile pielii,
sunetul răsună prin venele goale.
Un orb mai puĠin.
Există o urmă de verde, coborâtă din ochi
în cuvintele lui.
Aflux de stele, paúi în derivă,
sângele îngheaĠă silabele agăĠate de buze.
Tot creúte, creúte, dansează pe lângă
zidurile albastre,
îúi încolăceúte braĠele pe trupul copacilor
până îúi potoleúte foamea de viaĠă
cu un somn de împrumut –
o pată amestecată se vrea vis, un vis real.
Nu útiu cum să pricep cuvintele lui
Dumnezeu,
67
El are o cruce de sticlă prinsă în psalmi.
Trebuie să pornesc devreme,
patul matinal va rămâne nestrâns,
vreau să îi aútern genunchii mototoliĠi,
să mă apropii de El
apoi să-L Ġin de mână.
De mână cu Dumnezeu.
PărinĠii m-au născut din ultimul lor păcat,
mi-au dat un nume pe care Dumnezeu mi-l
dăruise în prenaúterea mea.
Apoi m-au trimis în ploaie să colecĠionez
câĠiva stropi pentru dicĠionarul meu de
vise.
Mult mai târziu, ai apărut cu disperare,
calea ducea până în străfundul oaselor,
portiĠa era deschisă úi Dumnezeu asculta
cum rugăciunile noastre ardeau străzile
sub atingerea smereniei.
Bine-ai venit, om frumos!
Deschid o pagină, primăvara se uită
curioasă de pe rândul al treilea.
Un pahar cu apă, o vază pentru ghioceii
imenúi aciuaĠi printre petele lichide.
De jur-împrejur o pace îúi falsifică
documentele,
singurul pachet de verdeaĠă creúte în
grădina mea.
TandreĠea nu are decât o singură faĠă,
lampa i-o descoperă când ridic mâna,
când săptămâna începe joi úi întunericul se
lasă spre 6 dimineaĠa.
Oare Dumnezeu
cunoaúte neregulile de aici?
M-am săturat să arunc peste lucruri
cu ghemotoace umede,
să-mi prind mâinile între degete,
să acopăr pământul când strălucesc agonic
înainte de a adormi.
Mi se face teamă de drumul croit prin
cenuúă, de asfaltul uscat ciuruit cu ciment.
Mi se face teamă
că vremea merelor a trecut
úi am ratat culesul de prin livezile verzi
unde garduri vii împart rostul creatorului.
Dumnezeu vede prin gânduri, un înger de
sus îmi aruncă batista pe geam.
Soarele se uită de sus, cu furie aruncă
săgeĠi în mine.
Un scut, atât să port în apărarea mea.
În adâncul memoriei
topesc o duzină de gânduri,
pe falii cereúti accept
să îmi port coúul fragil,
încarc spaĠiul úi Dumnezeu e sus.
Nu îmi amintesc dacă îmi dă soare, ori
ploaie, ori fulgi de zăpadă.
Povestea nu spune mai multe, îmi adun
pietrele funerare ataúate de zid,
mărăciniúul urcă până la cer dintr-o Biblie
de învăĠătură.
Semnătura?
Un semn de carte – o bancnotă lipită solid.
Înger
Cu lutul pe chip, din prispa umedă
urcă la Dumnezeu îngerul.
E duminica în care lacrimile
mărturisesc cuiele din palmele lui Iisus.
Mi-a împrăútiat fragmente
de duminică pe treptele casei.
Am mers la biserică
printre picături de ploaie.
Dumnezeu mi-a deschis uúa,
am semnat un acatist formal
iar Iisus m-a tras de mânecă...
Când intri aici, nu semna condica.
Acum, ca un orb, îmi caut aripile albastre.
Dumnezeu nu vede osânda,
numai ochii cercetează hăul
într-o demenĠă banală,
buzele revendică setea
de pe crucea Răstignirii.
O pasăre cântă subĠire,
nisipul se desface în coji de pe zidul întins.
Vântul înghesuie cuvintele lui Dumnezeu
prin porii pereĠilor,
din icoană mă cheamă trist un înger.
E senină calea ce-mi arată,
oasele mi se transformă în file,
pielea - în haină de lut.
Durerea biciuie furtuna pe pagina scrisă,
un rând mă defineúte, îmi încarcă pe hard
programul úters de rochia simplă.
Cioburi de plumb cuprind gleznele goale,
oglinda mă trimite sus,
acolo unde Iisus se roagă alături de Tatăl.
Un marú interminabil închis între zidurile
rugăciunii,
mintea alunecă adesea înafara echilibrului,
un sens uzat în care pleoapele deschid
lumi de suflet útiute.
ÎnălĠime măiastră, înălĠime ...
ùtii, Doamne, am intrat în camera inimii
iar aortele se cuminecau în rugăciune.
Apoi câte o picătură răzleaĠă de lumină
încingea aerul moale ce împrejmuia
cuminte zidul de piele.
68
M-am aúezat în colĠul din dreapta
sufletului,
un gând voia să-mi úteargă locul de veci,
dar un altul a zis:
-Femeie, rămâi aici!
ùi aúa am rămas captivă în inima mea.
Norii plini de viaĠă defriúează
albastrul de vid,
inima perforată de sunete luptă
să iasă din spasmul somnului.
O pasăre stă să cânte pe umărul lui
Dumnezeu,
în râul ce coboară în mare un înger se
scaldă pe furiú.
Mi se face dor de liniúte,
animalele pământului hibernează în
dimineaĠa aceasta fierbinte,
un punct spart pe hârtie curtează o virgulă
ciobită pe după un cuvânt,
paginile se împrăútie
pe drum în neglijenĠa lumească.
Câtă viaĠă încape în lut!
Dumnezeu hotărăúte de sus,
mâinile-I modelează marea,
o mare de oameni,
mulĠime definită pe străzi, uliĠe strâmte...
chin interminabil, transformare.
Vai zilei aceleia în care s-a născut omul!1
Dumnezeu vede cum fiecare îúi poartă
crucea întru judecata finală.
NEAGU RALUCA, Bucureúti
Men‫܊‬iune
am crescut, ce bucurie
sunt Alice
în fiecare zi mă ciupesc să mă trezesc
dintr-un vis
care mă visează
în jur creaturi au câte-o durere în bra‫܊‬e
‫܈‬i eu învârtindu-mă în rochia neagră
cu stele
titirez cosmic
să trăie‫܈‬ti cu gândurile prinse de sfori
să fii ghidat de alte planete
nu-i treabă u‫܈‬oară
construiesc un turn de la fereastra căruia
să privesc cu capul în jos
1
Isvoare duhovniceúti. Patericul, tipărit de
Episcopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei cu
binecuvântarea PreasfinĠitului Episcop Andrei,
Alba Iulia, 1997, pag. 139
voi uda oamenii ca pe flori ‫܈‬i vor cre‫܈‬te ei
fără să mă ajungă
degetele mele sunt spini
pot să te ating până la sânge
am crescut, ce bucurie
undeva există o fântână
care îmi poartă numele
un cu‫܊‬it cu mânerul de lemn
o sticlă din care să beau ‫܈‬i să devin iepure
vorbe‫܈‬te-mi
te ascult cu frica încol‫܊‬ită în sân
ca un mărăcine.
fa‫܊‬a întunecată a lunii
nu útiu de ce mă urăsc atât de tare doar
nu mi-am făcut nimic rău
am vieĠuit cu mine în acelaúi acvariu
am muúcat din acelaúi peúte care s-a zbătut
pe buze
între mine úi mine creúte o prăpastie
mă despart de ceea ce eram
abrupt
úi n-aú vrea să mă pierd pe bucăĠi
ca o cană spartă din greúeală
úi măturată în grabă.
sunt un poet vegetal
am cristale de ghea‫܊‬ă în degete
când î‫܊‬i ating umerii fugi înspăimântat
senza‫܊‬ia aceea polară nici măcar nu te
intrigă
‫܈‬i totu‫܈‬i am nevoie de tine.
mă potrivesc de minune în tabloul unui cer
fără stele
când mă îmbrac în negru murdăresc totul
în jur
oamenii mă trag de mânecă
"mai zâmbe‫܈‬te ‫܈‬i tu"
nu ‫܈‬tiu cum se face, le spun dar nu mă
în‫܊‬eleg
uneori pare ca vorbesc o limbă ciudată
un amestec de cuvinte îndulcite ‫܈‬i sare
ajung acasa singură
strâng cutii
le a‫܈‬ez una peste cealaltă ‫܈‬i construiesc
piramide în care să-mi îngrop sufletul
trebuie să ma schimb iar pentru asta
am nevoie de un spa‫܊‬iu gol
pe care să-l decorez cu omizi
69
sunt un poet vegetal
mă descompun a‫܈‬a de frumos.
privesc înăuntru ‫܈‬i scriu
stau strânsă cât un picior de ciupercă
dacă vreau ceva trebuie să a‫܈‬tept
a‫܈‬a m-a învă‫܊‬at mama
ne trimitea la joacă
‫܈‬i ne punea răbdarea de gât.
pe uli‫܊‬ele satului
mă ascundeam numai în urzici
strângeam durerea sub unghiile
pe care le rodeam înainte de culcare
merit tot ceea ce mi se întâmplă
‫܊‬elurile mele sunt ‫܈‬urubelni‫܊‬e ro‫܈‬ii sub
paturi
am mereu patru ani. le strâng în pumnii
copilului fără canini
în timp ce întind bra‫܊‬ul neatins de noapte
‫܈‬i a‫܈‬tept să mă scoată cineva
‫܈‬i nu vine nimeni
nici măcar nu am putere să strig
mă lovesc de lucruri. ele ripostează
da-mi mâna să ies din întunericul
care îmi sărută pielea.
o să te a‫܈‬tept.
NICOARĂ ISABELA, Deva
Men‫܊‬iune
tu vezi întristarea frumuse‫܊‬ii adusă spre
întâmplare
trec prin tine fără nicio aúteptare
neconstruite trepte înaintând
spre contemplare
această poartă străveche deschisă o dată
la o sută de ani nălucind aceeaúi mirare
primesc presim‫܊‬iri devin bănuitoate
pe lucrurile simple
ca printr-un văl fierbinte
Dumnezeu mă scade prin mâinile sale
nu îi sunt prea străină el mi- e înainte
dintre toate vârstele
aú atinge vremea de primăvară
m-ai putea atrage în locuri
strâmte de înăl‫܊‬ime
m-aú putea restrânge
într-un singur trup sau mai multe
trupuri de îngeri care nu mor
sau celălalte trecătoare
stăteai doar alături de mine
fără să-‫܊‬i schimbi îndoielnic prezen‫܊‬a
ei veniseră doar să ne cheme să respirăm
tăiúul crunt trecut prin dreptul vederii
până la alb iese spre iveală lumina
din pântecul asurzit de miresme
stăpâneam frigul purpuriu al corolei
foametea, gura, staminele mierlei
ca într-un miez sumbru în inima noastră
se zbate fluturele păgubitor
să rupă legătura de sânge
ei au venit doar să-úi aúeze umerii
în aripile cerului
ecranizare unind două tărâmuri înalte
deasupra fiecăruia plânge un copil
fiindcă nu mai încape nicio imagine în tine
o stranie senza‫܊‬ie că te izbeúti mereu de
tine însu‫܊‬i, inutil te aprinde
iar bra‫܊‬ele-‫܊‬i sunt astfel aúezate să nu-i po‫܊‬i
oferi mângăiere,
toate acestea dor de aproape
ghemuite prin col‫܊‬uri târându-se
să te năruie
să-‫܊‬i aducă aminte cât te-ar fi durut de
frumos să împlineúti sublima bucurie
cau‫܊‬i mereu însemnele îngropate
în locul luminii
răsuflarea curată asemuită sufletului venit
în trup, útii totul pe dinăuntru, pe dinafară
dar nu e nimeni să te cheme,
să te întristeze
undeva se vorbeúte totuúi o limbă
otrăvitoare ‫܊‬ie, în ea eúti pomenit
úi chiar po‫܊‬i creúte
deasupra ta un copil neîncetat numără iar
tu te ascunzi mereu,
mereu în propriul său chip
naúterea ta nu s-a isprăvit încă
eram prea strâmtă,
dar î‫܊‬i veneam aprig de bine
din inima mea s-ar fi putut construi
alte zece perechi de inimi
nechibzuită să rezist
într-atât să nu mă topesc orbind cu ochii
devenind alta prin înnoire
firesc ar fi fost să fie deîndată
sub privirile necru‫܊‬ătorilor străini
aúeza‫܊‬i în apropierea noastră
aici suntem noi cufundând flori negre
în vin úi hrănindu -ne astfel postind
o altă triste‫܊‬e
potolindu-ne setea be‫܊‬ia de-a înfrumuse‫܊‬a
moartea cu panglici de bal insinuante
70
se întăreúte insuportabil lumina ca o
uneltire adusă în‫܊‬elesului ‫܊‬inem valsul
ame‫܊‬itor dintre candelabre
rotindu-ne până când
totul pluteúte prin pardoseala de ghea‫܊‬ă
úi trupul se lustruieúte ca un lemn nobil
încrustate ard sim‫܊‬uri
IONESCU COSTEL, Topoloveni
Men‫܊‬iune
M-am născut univers
M-am născut univers.
În ziua aceea s-a făcut în lume întuneric
de nepătruns.
ùi încă nu aveam nici un duh.
Eu nu m-am născut ca alĠii circumscriúi
unei naĠii, unui popor sau unui stat.
Eu m-am născut pe o câmpie mongolă.
ùi din lumina aceea puternică,
brusc s-a făcut întuneric în lume.
ùi a fost bine că a apărut întunericul
pe lume întrucât întunericul nu este rău.
ùi a văzut lumea că întunericul este bun
dar nu a crezut.
Oamenii se Ġineau pe atunci de chefuri, de
beĠii, ba chiar úi de orgii sexuale.
De aceea era lumina pe placul oamenilor,
ca să se învârtoúeze în necuviinĠa lor.
Numai Lăbuú a Ġinut cu mine úi a lătrat
în semn de apreciere úi s-a bucurat
úi urla la lună úi lătra la stele, atât de mult
îi plăcu lui Lăbuú întunericul.
Acum ochii mei au început
să se obiúnuiască úi cu lumina.
Mai merg pe la câte-un chef, mai beau
úi câte-un pahar úi mai mult nu vă spun...
Dar undeva departe pe o câmpie mongolă
a rămas cântecul care este tăcut.
Sorbul mut
Eu sunt cel ce nu sunt, Părinte.
ùi dacă sunt
sensul meu e hexagonal:
când stau pe marginea lacului
îmi pare că trăiesc
conform unei tăceri lungi dintre două
cuvinte
aflate la o distanĠă de săptămâni
unul de altul.
deunăzi m-a sărutat iubita mea pe frunte
úi mi-am dat seama că e cel mai bun
argument raĠional
pentru dovedirea propriei mele existenĠe.
Însă eu i-am sărutat călcâiul
spunând femeie,
ce poate fi mai absurd
decât existenĠa bărbatului
ieúind din sămânĠa femeii?
eu semăn cu valurile.
Câteodată aud înăuntrul meu marea.
Cum valurile se sparg úi nu mai sunt,
tot aúa de îndoielnică
e úi existenĠa mea ca un ecou surd
úi ca o oarbă iluzie
dar neasemuit de frumoasă.
când mic fiind am căzut într-un lac,
tata, nemaizărindu-mă,
a plâns cu amar. Iar eu, din străfunduri,
oglindindu-mi propriul corp pe cer
am luminat ca o stea neadevărată, dar nu
puteam rosti nici un cuvânt de consolare
úi cum poate vorbi un lucru inexistent?
nici acum, când scriu, nu pot vorbi.
Dar prin mine vorbesc poeĠii care vor veni
úi vor recita sonor aceleaúi nimicuri
incerte, neplauzibile úi false.
Ca o ploaie de vară sunt ce se evaporă
la atingerea asfaltului.
InexistenĠa mea e ca orice femeie.
InexistenĠa mea e bărbat.
ùi poartă numele meu.
Anamnesis, un poem de Twain
Sângele Ġâúneúte din urechi úi crapă în
miliarde de aúchii
peste drum gârla se face seară úi apoi
întuneric úi la un moment dat se curbează
eu trec iar bezna din mine e putredă
simt un miros reavăn de îngropăciune.
Podul mă duce în Moldova. Se face seară.
Acolo unde Alexandru cel Bun
úi-a priponit mârĠoaga
acolo eu căcatum úi plânsum
apoi noapte.
Apoi se face úi mai noapte úi mai întuneric
cea mai frumoasă noapte de Paúte
71
unde totul e întuneric
úi unde totul e foarte frumos
úi unde universul se curbează.
Îmi desfac capul úi din tâmple îmi curge
vinul în miliarde de aúchii
încă puĠin úi rămân fără vin în mine.
S-a întunecat de-a binelea.
Prin aer se simte un miros de strămoúi
adeseori veneau aici úi plângeau
úi apoi úezură ca să spargă o ceapă
cu o bucată de mămăligă rece.
Materia face o curbă, e întuneric
úi miroase a putreziciune.
Bucolică
Mă plimb printre copaci singurătatea mea
mai nesingură
unde văd prin iarbă trupul vântului
dansând după forme
úi eu îmbrăĠisând abordarea aceasta întru
Nimic.
Sunt atât de fericit ca un Nimeni
din NefiinĠiala fiinĠare
aúa încât îmi aúez obrazul pe un trunchi
cu mâna dreaptă scriu cuvinte prin aer
cu privirea le incendiez sub lumină solară
precum un ocean cu fluxul ca o adiere
sărată în cameră
în acea cameră în care adeseori mă
interpretam
cu ochiul hierofanic al unei oglinzi.
Îmi iau Duhul úi mi-L port pe deasupra
pajiútilor.
GINA ZAHARIA, Buzău
Le mot injuste (semn rău)
îmi picură luna
coasta pământului
úi-mi fumegă ochii
crucea nebunului
îmi vântură somnul
geamătul cucului
se-aude război
Euphorion
pot să te golesc din mine când vreau
fără să te rănesc
fără să te cutremur pentru tine
primul meu demon numai când iubeúti
tată acum dă-mi pielea ta
eu útiu să cad úi coboară unde coboară oamenii
‫ތ‬n jumătăĠi de cupolă care au trăit tot ce puteau trăi
albe úi reci
fără să-Ġi zdrobesc fruntea POPESCU NICOLAE ADRIAN, Gala‫܊‬i
cu litere
pe mine m-a făcut ploaia model de existus perpetuu
aúa cum sunt să fiu
úi sunt al tău útiu că-ntr-o zi aceste cuvinte vor muri…
fără ca nimeni să le petreacă pe ultimul
La sălcii drum,
fără ca nimeni să râdă de ele,
Ana fără ca cineva să mai arunce cu pietre
noi am inventat Woodstocku-n 2 în balta sufletului trist
ce le înúiruise cândva pe coala albă …
cu Ġigările mereu aprinse
(tu slim úi eu forte) pândite de reguli nescrise,
ne plănuiam măreĠia vor dispărea aleatoriu
pe ritm de je m’en fous literă cu literă, sedilă cu sedilă,
sub aceeaúi salcie din parc păúind din ce în ce mai timid
prin tunelul final,
‫ތ‬n fiecare vară spre licărirea comei profunde…
la umbra ei
viitorul ne dădea semnale trandafirii rânduindu-se docile, măturând podeaua
de peste morminte cu veúmintele lor de duminică
iar prezentul îúi vor aútepta cuminĠi clipa spovedaniei,
rotindu-úi sfoara pe sufletele noastre asemeni babelor cu fruntea arsă,
ne făcea să zâmbim umbrită de broboadă
ca doi bătrâni sătui de aer lângă racla sărutării de pe urmă…

eu vreau să fiu actriĠă spuneai
úi eu să cânt
eu vreau să fiu fericită
úi eu, sau sunt?
copii solari
ne plănuiam amorĠiĠi viaĠa
neútiind că doar orbul vede lumea
cu umbrele ei tocite de foc
úi apoi
drumul
Psilocybe
úi pentru că luminase tot ce putea lumina
úi murise tot ce putea muri
‫ތ‬nainte de-a zbura acolo unde zboară úerpii
lăpădaĠi de piele a treia oară
‫ތ‬i spuse nevăzătorului:
mulĠumit este acela
ce nimic nu mai poate cuprinde
trezeúte-te úi vezi!
coada mi-o muúc
alte cuvinte vor naúte din pântece fecunde,
repetând destine grupate trist, alfabetic
cu iz de Babilon proaspăt zidit
spre a vesti sosirea Marelui Nebun
ce le va uni în călimara tot mai umedă,
uitată niúte veacuri în vechiul sipet,
mai jos, lângă inelul de logodnă…
nespusele
nepriceput în a înúirui cuvinte,
penelul abia atinse mâna,
invitând-o timid
să danseze împreună
pe pânza albă.
lunecau singuri, dezveliĠi,
luminaĠi discret
doar de felinarul obscur
al mucului de Ġigară,
conturând alegoric
conturul firav al muzei
din spatele suspinului adânc.
verde între pleoape,

72
râuri de abanos,
ademenind un roúu voluptos
al reverenĠei…
iar la final, acel contur cambrat
úi senzual
al Cleopatrei.
Iarina devenea acum
la fel de frumoasă
úi în taină
un altfel de pastel
cancerul e o panglică.
neagră.
agăĠată la rever
câteva zile în aval după cea roz.
úi câte promisiuni că va fi bine!
e ciocanul care sminteúte cuiele ruginite
úi le ceartă,
adâncindu-le tot mai mult
în scândura proaspăt lăcuită…
e trandafirul roúu, e roua dimineĠii
lângă zâmbetul tău larg furat de rama
sidefie,
două degete mai sus de cărĠile prăfuite.
cancerul e un fum.
alb.
sorbit úi apoi úoptit printre lacrimi
dincolo de buzele ce până mai ieri seară
îĠi sărutau pleoapele geană cu geană,
aúternându-Ġi somnul ce se furiúa vinovat
dincolo de evantaie…
punct úi…efemer
ruine úi praf, mult praf úi ruine…
departe de noi…, de mine…, de tine…
clepsidra e spartă, busola la fel…
mai útii? la-nceput eram doar …ea úi el
úi livada de meri ce intrase pe rod,
unde ei se-apropiau, anod úi catod
úi se iubeau preĠ de-un luceafăr pe cer,
iar în jurul lor totul devenea efemer…
nu conta mai deloc de e noapte sau zi,
că secunde curgeau peste ei mii úi mii,
că erau dezmierdaĠi cu raze úi ploi,
că prin ziare scria că în lume-i război...
aúteptau strânúi, lipiĠi alte clipe născând,
printre genele mari fericiri lăcrimând;
se vedeau, peste ani, răsfoind în album
depănând amintiri la un capăt de drum,
fericiĠi, doar ei doi úi cu dragostea lor…
fără negru pe alb, într-un un simplu decor
alergau despuiaĠi úi senini; fără a úti
că iubirea lor vie într-o zi va pieri;
73
dintr-o dată un punct!…úi-am fost
doar…eu úi tu…
însetaĠi de un „da” úi sătui de-acel „nu”
ce începu a muúca de prin tot cu nesaĠ,
descântând úi ghicind viitorul în zaĠ,
până când sfâúiaĠi, hârúâiĠi adormeam
spintecaĠi úi de visul pe care nu îl visam;
dezlegaĠi zi de zi, depărtaĠi de cuvânt,
numai noi…tu úi eu,… doi pribegi pe
pământ
depărtaĠi tot mai mult de un punct
blestemat…
eu sub capăt de pod, tu…legată de pat…
azi…clepsidra e spartă úi …busola la fel…
mai útii? la-nceput eram doar …ea úi el
úi livada de meri ce intrase pe rod,
în care noi ne-apropiam, anod úi catod
úi ne iubeam preĠ de-un luceafăr pe cer…
ruine úi praf…úi un punct…efemer….
COTLARCIUC SORIN, Vama,Suceava
Poetul ‫܈‬i muza
Precum s-a scris în prăfuite cronici
Femeia e un dar dumnezeiesc
‫܇‬i spunem asta într-un mod firesc
Nu cu inten‫܊‬ii de a fi ironici.
Iubirea pentru ea ne face tonici
Iar de ni-i muză, dacă nu gre‫܈‬esc,
E-o „activistă” pe tărâm ob‫܈‬tesc
Ce-i face genero‫܈‬i pe cei laconici.
Atunci poetul, plin de fantezie
Îi scrie tandru marea poezie
‫܇‬i-o-mbracă-ntr-un poem la „patru ace”,
Ca mai apoi, mâhnit din cale-afară
De ultima ter‫܊‬ină cam precară,
Să-i ceară-ncet, încet să se dezbrace...
Iluzie
O tânără ‫܈‬i prea frumoasă fată,
Cu darul de la mamă ‫܈‬i natură,
Interpreta o veche partitură,
Iar prin‫܊‬ii o credeau nevinovată.
În mreje-i atrăgea c-o uitătură,
Nelini‫܈‬tită ‫܈‬i înfierbântată,
Când s-a trezit cu-odorul fără tată
Ei nu i-a fost deloc de-nvă‫܊‬ătură.
În zbor trec anii, nu se mai întorc,
Dar bunicu‫܊‬a ce-i cu părul nins
Rememorează-apusa tinere‫܊‬e.
Din caier amintirile se torc,
Iar felinarul dragostei i-aprins,
Zâmbind la tinerii ce-i dau bine‫܊‬e.
Luceafărul
O rază de-nceput vreau să-mi oferi
Spre-a lumina úi nopĠile stinghere
Din sacrele imperii austere
Vânate de temuĠii rinoceri.
Nevinovat, sfios în caractere
Fi`nd sclavul enigmaticei tăceri
Extaziat de magice plăceri
Sedus de inefabile mistere.
Pe bolĠi văpăi dansează-n întuneric
ùi mă cuprind ca într-un cerc himeric,
Prea încântat de-a mea divină roză
Eu mă afund în lirică hipnoză.
Asfinte astrul, zorii mă inundă
Iar visul piere-nvins într-o secundă.
Chiriaúul
Eu port în mine-un cântăreĠ bolnav,
Ce-úi doarme somnul său apoteotic,
Într-un temperament abil, nevrotic,
Ce freamătă adânc úi foarte grav.
Din note puse-n portativ haotic,
Compune-un cântec expresiv, suav,
Paleta-i colorată de zugrav,
E un registru ambitus, exotic.
Constat surprins, dar faptul nu mă miră:
Nu-i moare muzica pe vers de liră!
Cu zâmbet fin el scrie-o partitură
ùi-l văd cum arde-n mândra cătătură,
Încrezător úi plin de vanitate,
Că-i port comoara spre eternitate.
GÎBU ANA MARIA, Dorohoi
dezgheĠul nu vine la pachet
de azi fac voluntariat cărând
întrebările cât mai departe
în locuri unde răspunsurile
stau ascunse sau se nasc
înainte de a fi întrebate
74
umblu doar noaptea
când pasărea adevărului
arde în minĠile prefăcute
ultimul transport
a fost cel mai rapid
duceam minciuna
îndoiala
trădarea
chiar din zori inima
îmi era uúoară
s-a logodit cu adevărul
în ochii unei păpădii
strivite de paúii tăi
cuvintele găsite în mine
se clătinau la început
ameĠite fiind de înălĠimea tocurilor impuse
acum sunt bine
le rotesc ca pe un titirez
pe care tocmai l-am instalat
pe o inimă îngheĠată
din rotiri curg lacrimi
logica ameĠită strănută în cădere
din carnea ta se rup
presupuneri
bazate pe minciuna modernă
tu însuĠi fiind
o văgăună în care
se ascund motocicliútii refuzaĠi
văd cum din trupul fardat
cresc orhidee negre
carbonizate de influxuri nervoase
când îĠi sunt închise gurile de canal
atunci vrei să fii cineva
te acoperi cu nu sunt un oarecare
în realitatea spânzurată
de ultimul nor albăstrit
úi când crezi că nu mai ai nimic de făcut
pentru metamorfizare
îĠi iei o cafea amară
în care cufunzi ce te stresează
până te umpli de tot ce vrei
iubire... de exemplu
să iubeúti úi tu necondiĠionat
cât îĠi ajunge
tai sfoara de la gâtul realităĠii
un capăt îl târâi cât de mult poĠi
depărtându-te
abia când te consideri liber
te agăĠi din nou de ea
până nu te cumpără ceaĠa
care cere în schimb respiraĠia normală
acolo te-am găsit cuminĠit cumva
te iau în lumea noastră
învaĠă că numai în doi
găsim adăpost úi tratamente
trasee încruci‫܈‬ate
las mintea slobodă
poate rătăci cât ‫܈‬i cum vrea
cântă neîntrerupt acela‫܈‬i refren
al dezastrului
- la vecinii din nord cad avioane
de tot felul
- la cei din vest plouă cu broa‫܈‬te
la noi - cu nepăsare
nu ‫܈‬tiu care mă înspăimântă mai mult
cu ochii a‫܊‬inti‫܊‬i spre cer
cu genunchii afunda‫܊‬i în gloduri
mă închin la valurile
care vor să mă înghită
nu au reu‫܈‬it
m-a adoptat pe loc nucul de la poartă

mă iau cu mine de Apocalipsă

unde pietrele cântă mă desparte un ecran
la atingerea crengilor crude
tonul dat de zbuciumul apei BĂRBULESCU VASILE
inundă zarea cu cântec
stau ‫܈‬i ascult nemărginirea Le mot injuste (semn rău)
în concertul ei de gală
înal‫܊‬ă imn viselor visate îmi picură luna
pentru care nu am cuvinte coasta pământului
úi-mi fumegă ochii
vorbesc în ‫܈‬oaptă cu ele crucea nebunului
în fiecare zi spre seară ‫ތ‬mi vântură somnul
geamătul cucului
când se adună acasă
se-aude război
diminea‫܊‬a le răcore‫܈‬te tâmplele
până-i expiră momentul de libertate Euphorion
încă aud în murmurul bobului de rouă pot să te golesc din mine când vreau
rugăciunea zorilor fără să te rănesc
timpul încetine‫܈‬te pasul imitând fără să te cutremur
dansul ierbii primul meu demon
suspinul din trilul ciocârliei tată
tandre‫܊‬ea buburuzei îndrăgostite eu útiu să cad
în jumătăĠi de cupolă
cu diploma de proaspăt absolvent albe úi reci
poezia a luat primul interviu fără să-Ġi zdrobesc fruntea
cu litere
‫܈‬tirile de la orice oră pe mine m-a făcut ploaia
aúa cum sunt să fiu
totul în jur este modificat genetic úi sunt al tău
avioanele scurmă în pământul reavăn
cu botul sângerând La sălcii
obligând păpădiile să-‫܈‬i sufle singure
puful Ana
grâul doarme hipnotizat noi am inventat Woodstocku-n 2
dragostea se vinde la col‫܊‬uri
cu Ġigările mereu aprinse
ascunsă prin tunele de iederă ro‫܈‬ie (tu slim úi eu forte)
pândesc ma‫܈‬inile ne plănuiam măreĠia
transformate în acordeoane pe ritm de je m’en fous

75
sub aceeaúi salcie din parc
‫ތ‬n fiecare vară
la umbra ei
viitorul ne dădea semnale trandafirii
de peste morminte
iar prezentul
rotindu-úi sfoara pe sufletele noastre
ne făcea să zâmbim
ca doi bătrâni sătui de aer
eu vreau să fiu actriĠă spuneai
úi eu să cânt
eu vreau să fiu fericită
úi eu sau sunt?
copii solari
ne plănuiam amorĠiĠi viaĠa
neútiind că doar orbul vede lumea
cu umbrele ei tocite de foc
úi apoi
drumul
Psilocybe
úi pentru că luminase tot ce putea lumina
úi murise tot ce putea muri
‫ތ‬nainte de-a zbura acolo unde zboară úerpii
lăpădaĠi de piele a treia oară
‫ތ‬i spuse nevăzătorului:
mulĠumit este acela
ce nimic nu mai poate cuprinde
trezeúte-te úi vezi!
coada mi-o muúc
pentru tine
numai când iubeúti
acum dă-mi pielea ta
úi coboară unde coboară oamenii
care au trăit tot ce puteau trăi
BĂLAN GABRIELA,
comuna Alexandru Vlahu‫܊‬ă, jud. Vaslui
Răscruce violet de avatar
ore bune de alergat printre milenii
am trăit într-o mare
eroare
credeam că rodia e o floare
deodată mi s-a făcut o foame de lup
vai, nici mango nu útiam ce gust are
nici obrajii tăi nici un sărut.
Oprit la ferestre imaginare
76
Am urcat pe tăinuite scări, spre bănuite
stele
Ochii tăi…glumesc, povestea ciudată
E doar un miraj, mesagerul visează
Gata cu fuga, voi intra
În pas de vals – acum
trec pe lângă o lebădă
începe să cânte
îngerul morĠii pe drum.
Mai bine ia metroul! îmi spui
úi auzul îmi este de lup
de la mii de kilometri te aud.
Iau un tramvai trec de staĠia of
Cobor la staĠia vai îmi fac hablou
Din úinele de tren intru în inima ta
ca în templu
În al patrulea rând –
celelalte trei nu contează-
Cu teamă cu picioare de cristal trec pe
lângă oglinzi
úamanii mă vor sacrifica în acest avatar
vor zidi lumea pe coloana mea vertebrală.
La Dalai Lama nu aspir
să nu confund, de emoĠie, un pantof
din viaĠa anterioară
să mă eticheteze falsă reîncarnare
cei care mă visează.
Mai bine intru în pas de tango
Chiar dacă nu útiu gustul de mango
Cu trandafirul roúu, cu braĠul
pe umărul tău
Prea banal…de data aceasta intru teatral
Cu felinarul aprins,
cu chipul tău tatuat pe ispite
Cu discursul scris dinainte
Dacă ar exista unu la sută úanse
să mă nasc în veacul tău
te-aú recunoaúte după cele 20 de procente
lăsate moútenire din cota de disperare
a defunctei speranĠe
úi dacă ea este ultima care moare
de data aceasta noi am scăpat
un pretext minunat pentru un hohot de râs
aritmetic, ar insemna
să mai fie trei ca noi pe undeva
În sfârúit, adu-mă pe lume
Pentru a 666 a oară
Mamă, îĠi promit că nu o să te doară
Naúte-mă după Irod
Scrie-mi numele cu sânge violet
În manualul de istorie
ğipăt
Ġine-mă in braĠe
inima mea cât cerul Ġipă ca o gură de lup
aú vrea sa recompun lumea ta din cuvinte
diavolul, îmbrăcat la patru ace si cravată
sa fie simplu spectator
sa ne aplaude iubirea
o piesa jucată
înapoi, înainte
de la sfârúit către început
nu útiu cum mă visezi
pungile noastre cu vise zac
îngropate sub acelaúi peron
pe care nu mai trece nici un tren
treci doar tu eternul úofer
la volanul maúinii
pe toate drumurile pe care imi scutur eu
spinii
ce altceva mai útii decât să laúi o dâră de
benzină
pe urma veúnicelor nopĠi?
În calea luminii
trage cearúaful alb de pe oglindă
e un mit sufletul cântă
oricum nu vreau sa văd
cum mor de dorul tau
Regina de gheaĠă
Scrie-mi numele pe ape când sunt departe
Să îmi vezi chipul în oglindă, pe frunze
În luciul inelului , în mintea ta
În sâmburele de măr rămas pe farfurie
Sub aripi de înger, în ceaúca de cafea
Trec, regină de gheaĠă pe sub ochiul tău
Cu tălpi însângerate pe un munte de inimi
În urma mea, un zid de cioburi
Un râu de sânge, zmeul cel rău plânge
Lacrima îmi îngheaĠă în formă de inimă
Tu, zeu frumos, dansezi pe ea
Legat cu-o funie de foc de o stea
ùî îndoiala e o stâncă mare
Aútept sub cruce de speranĠă
Prima floare de colĠ
Mâna mea scrie cu fulgi pe curcubeu
Numele tău
Cândva ĠurĠurii erau săgeĠi de foc
77
Cândva úi cifra 13 îmi purta noroc
ÎĠi jur pe umbra morĠilor
Să se prefacă Ġărână tot aurul din mintea
mea
Dacă útiu altă lume mai bună
Alt loc mai cald ca în inima ta
Autoportret
Mă întrebi de nicăieri, necenzurat,
niciodată
Din alt veac, cum vreau să fiu pictată. Ca
un magazin
De cuvinte, îĠi răspund, în gândul meu
timorat,
Cu rafturi prăfuite, ambalajul rătăcit prin
magazie
Marfa amanetată, poate primesc pe un
cuvânt o poezie
Mai bine pictează-mi refuzul
de a mă lăsa pictată
Aúa tablou nu a visat nimeni vreodată
Nu te inspira după poza mea, e trucată
Zâmbetul e furat. Nu îi crede, sunt în iad
Pictorii cu tablouri în care m-au pictat
Cu îngeri patinându-mi pe lacrimă
De cristal, cu aripi de ceară,
inima de gheaĠă
Ochi de sticlă, păr de vânt, blană de lup
Hei, asta chiar a fost neinspirat,
până úi lupii
Au cojoace de oaie,
cineva mi-a schiĠat până úi
Frica de a goni prin ploaie,
altul mi-a desenat
Lancea fermecată a adevărului în privire
Erou, luptam cu fulgii de minciuni
împrăútiaĠi din mine
Mai bine să aúteptăm un veac mai bun
împreună
pe fila unui raft de cărĠi cu poveúti de
iubire
O pată sidefie în fundal,
o aripă de mângâiere
Fâlfâit uúor pe povara
unei singurătăĠi neclare
două inimi în zbor, buze tremurate în sărut
Pictează-mă în ochiul tău când mori
În fiecare secol de la început…
dar fă-mă femeie
M-am plictisit să-Ġi tot fiu Dumnezeie…
Cristal de iarnă
Iubito, iarna e în eclipsă
úi tu eúti lângă mine lipsă
cu sănii pe omăt sub pleoapele- mi
deschise
Un înger rău îĠi patinează în vise,
la mine în sărut un drăcuúor
A presărat un foc mistuitor,
în ochi pe ciobul din oglindă
ToĠi porumbeii tăi îngheĠaĠi colindă
ùi noaptea în timpane ne răsună,
iubito eúti nebună, nebună…
Iubito, rănile din unghii
mă împiedică să îĠi măngâi părul
Pe chipul tău iarna singurătăĠii
Îmi scrie depărtarea, flori pe geamul uitării
Voievozi úi spadasini colindă,
la pieptul tău ninge cald
mi-am aúezat iubirile sub brad
CetăĠile îngenunchiază,
statuile de gheaĠă ard
La flacăra din miezul cuvintelor nespuse,
ÎmbrăĠiúări de dor cum altă dată nu se…
Iubito, câte stele în mine ard
Numai visul tău îmi Ġine cald
dincolo de moarte zbor, ce iarnă geroasă
Sufletul îmi ninge de dor
Vărf de aisberg, iubirea mea
A spart cerul, două inimi pe umbra ta…
ùi cât eúti de frumoasă… în mintea mea…
SANDU TEODOR, Piatra Neam‫܊‬
Refugiu
Călătoream mult
singurul leac pentru vindecarea
rănilor nevăzute
despre care am cuno‫܈‬tin‫܊‬ă
‫܈‬i ‫܈‬tiu că se pot ‫܈‬terge
ca nisipul transformat
în praful de pe vasele
de cristal e‫܈‬uate pe rafturi ‫܈‬i
adăpostite sub umbrela de culoarea uitării
lângă ele, toate lucrurile abandonate
în celălalt timp, dedesubt
după curse interminabile
cu metroul de la un capăt la altul
în ora‫܈‬ul subteran ‫܈‬i personal
de care nu-mi amintesc în orice zi
cu toate că, din fiecare sta‫܊‬ie am cumpărat
78
câte un suvenir de mărimea unui conflict
emo‫܊‬ional
aproape gratis cu mici nuan‫܊‬e de prezent
de la vânzătorii ambulan‫܊‬i de-o vârstă cu
bătrâna copilărie
la un moment dat , fiind printre cei mai
vechi pasageri
mi s-a dat voie să conduc ,
la început , eram convins că-l puteam lăsa
să meargă drept
ca o via‫܊‬ă frumoasă
dans paralel ‫܈‬i permanent al ro‫܊‬ilor cu
‫܈‬inele
ce-‫܈‬i destăinuie totul fără să se atingă pe
inimi ,
rela‫܊‬ie platonică rece ‫܈‬i dură
în fiecare sta‫܊‬ie fără nume
aici, am găsit de cele mai multe ori acela‫܈‬i
titlu
Nu te gândi la ce nu există
(ci doar la scările deasupra cărora
ai vrea să levitezi
ca un refugiu de care nu vrei să ‫܈‬tii
ori să-l atingi)
mă bucur ‫܈‬i
ies cu fiecare oprire la suprafa‫܊‬ă
ocolind cer‫܈‬etorii,
chi‫܈‬toacele, cîinii ‫܈‬i oamenii
(ultimii fiind cei de care chiar mă mai
feresc )
stau la rând ‫܈‬i a‫܈‬tept
să-mi mai cumpăr un ceas
care să func‫܊‬ioneze bine ,
nu le încerc niciodată de fa‫܊‬ă cu vânzătorii
curiozitatea lăsând-o pe mai târziu
iar dacă func‫܊‬ionează e ca ‫܈‬i cum a‫ ܈‬fi
câ‫܈‬tigat la loz în plic
departe , pe un vas de cristal ce încă n-a
e‫܈‬uat
pe vreun raft curat ori în nisip trist…
Ca ‫܈‬i cum n-ar fi
O fată în parc ,
urmă pe aleile
de dinaintea cărărilor primare
deasupra, copaci răsfira‫܊‬i
agă‫܊‬a‫܊‬i printre păsări, mai jos lângă noi
toate anotimpurile adunate,
numără frunze (nu le vine să creadă că
mai au atâtea de făcut pentru a demonstra
că absolutul există)
iar mai încolo,
peste tot de jur împrejurul nostru
sticle din sticlă lipite
pe etichete din plastic
înmuguresc din pământ fără rădăcini
păstrându-‫܈‬i culorile vii
interesant,
poate data viitoare le adunăm în bagaje
pe care să le plimbăm cu noi
prin alte parcuri
până la răstignirea din gropile de gunoi
( între noi fie vorba,
fără gunoi n-am aprecia frumosul,
spuse epuizat căutătorul de resturi ,
eu n-a‫ ܈‬mai fi ocupat iar peisajul ar fi trist
pentru mine)
n-am de gând să cred aceste lucruri
amintindu-mi de tablourile vii ‫܈‬i
mi‫܈‬cătoare din care, culmea lipsesc chiar
‫܈‬i cer‫܈‬etorii iar gunoaiele
cu statut de pictură nu mai au miros
banalele imagini revin
cu fata din parcul curat
ce se plimbă pe aleile vechi
la fel de singură ‫܈‬i îngândurată
captivă sub borurile mari
ale unei pălării negre ‫܈‬i naive,
merge încet cu semipiruete
pe lângă gropile imaginare unde
s-au adunat la sfat anotimpurile invizibile
ca ‫܈‬i cum n-ar fi…
Fotografii prin ploaie
Fotografii despletite prin ploaie
acoperite cu pelerine din cer
alunecă peste culorile lipite de ziduri
departe până data viitoare ori
până acolo unde păsările alese
înva‫܊‬ă să trăiască mult ‫܈‬i
după aceea să zboare
ca în zorii începutului
din palmele lui Apollo
‫܈‬i să revină ,
unele pe umărul lui Huginn
celelate în bra‫܊‬ele lui Muninn
‫܈‬i împreună cu ele să privim
ca atunci dezvăluirile ascunse
cum că, fără ele am fi fost
‫܈‬i acum în întuneric
cu toată antipatia fa‫܊‬ă de aripile lor negre
‫܈‬i cu toate prevestirile mor‫܊‬ii lui Platon
‫܈‬i Tiberius ‫܈‬i a celor ce au urmat ,
rămase împietrite în toate fotografiile
despletite prin ploile
79
Taciturn ca un zbor de pasăre rară
Chei, răsărind timide din pământ
în pepiniere publicate dintotdeauna
pe umerii zilelor noastre
cu rădăcini firave ‫܈‬i hărăzite de–nceput
la umbra cărora se întind ‫܈‬i dansează
plictisite pisici albe ‫܈‬i negre
în duete dirijate de ‫܈‬oareci colora‫܊‬i, tac
chei, crescând cu tulpini perfect rotunde
spre capătul mânerelor
ce se rotesc deja mecanic după soare
neîncetet, chiar ‫܈‬i noaptea, invers după
lună se înal‫܊‬ă, până la înăl‫܊‬imea
clic-ului suprem al semnelor timpului
când primesc cu precizie
ultimele influxuri astrele
pentru scopul lor de a închide sau deschide
chei încă nedesprinse
de rădăcinile pământene
mai au un ultim drept
să vorbească răsucindu-se ,
de aceea,
înva‫܊‬ă ore întregi să fie taciturne ca un
zbor de pasăre rară
căruia i se aude doar bătaia aripilor
până la nefolosire chiar mult mai departe
‫܈‬i atât…
DEGERATU VIRGILIUS
Rogova, MehedinĠi
offline 17
te-am iubit, femeie,
de la iarba crudă pân'
la zăpezile ce Ġi se-odihnesc în plete,
de la o margine de cer pân'
la cealălaltă,
zori zdrumicând peste nopĠile îndelungate
că de-abia îmi mai trăgeam sufletul
alergând cu norii odată;
c-un fir de iarbă Ġi-am legat o frunză,
ca să mi te acoperi,
soarele Ġi l-am legat de un deget
c-o aĠă de lumină, să nu te rătăcească,
înspre seară să mi te îndrepte.
măsurători
îmi măsurai distanĠa dintre paúi:
63,9 în F precis;
-drace! îmi zic,
nu-i a bună
îmi dă cu virgulă,
pe cărările ăstea paúii
îmi sunt nepotriviĠi.
că vreau să mă verific,
îmi număr gândurile:
63,9 erau împleticite în F fix.
- hait! ai sfeclit-o, degeaba cânĠi din Isaia,
îmi zic prietenii din mahala,
ideile îĠi sunt repetitive,
scăpare sigur nu mai ai,
suntem convinúi;
- plecaĠi, mă, dracului din capul meu!
le răspund sacadat,
ăstea-s gânduri intruzive,
de mă faceĠi să cred că am vreo maladie,
pe când
eu, eu am doar tensiune arterială scăzută!
zile
zilele tale se orânduiau îngrijite,
inexorabil supuse de regulile invariabile
ale lui Cronos. liniútit-strălucitoare,
vrâstate cu ceva
întinderi cenuúii, Ġi se
aúezaseră între îmbrăĠiúările genelor,
zile strălucitoare ale copilăriei, zile
luminoase ale adolescenĠei,
zile încântătoare ale tinereĠii. ziua
de ieri urmată de ziua de zi,
înlocuită între cumpene de uitarea de
mâine.
zilele mele, neascultătoare,
alăturate nevrednic zilelor noaste,
îúi răscoleau neputinĠa către
timpul perfect.
am adunat...
am adunat la-nceput
un râu subĠirel
dintr-o margine de câmp úi
l-am dus la un mijloc de drum;
i-am cântat frumos dintr-un fluier de lemn,
el mi-a zâmbit,
s-a rostogolit de trei ori peste pietre
úi s-a lungit mare întinsă peste hotar.
am adunat mai apoi
un copac firav
dintr-o margine de drum úi
l-am dus la un mijloc de râu;
i-am cântat uúor dintr-un fluier de os,
el mi-a zâmbit,
s-a rostogolit de trei ori peste ramuri
úi s-a lungit pădure întinsă peste hotar.
am adunat într-un sfârúit
trupul meu tânăr
80
dintr-o margine de viaĠă úi
l-am dus la un mijloc de câmp;
i-am cântat prelung dintr-o frunză amară
el mi-a obosit,
s-a rostogolit de trei ori peste pleoape
úi s-a-ngălbenit oase întinse într-un hotar.
STAN ELENA, Drajna de Sus, Prahova
Ispitire
Alunecam pe stradă,
Oamenii-mi curgeau alături în ne‫܈‬tire
‫܇‬i-am vrut să iau un interviu
despre fericire.
La început am oprit o doamnă grăbită
”Spune‫܊‬i-mi, vă rog, sunte‫܊‬i fericită?”
Închinându-se mi-a răspuns:
”Piei, Satană, ‫܈‬i nu ne duce
pe noi în ispită!”
To‫܊‬i trecătorii se supărau în ne‫܈‬tire,
Când îi întrebam de propria fericire...
‫܇‬i alergau, aruncând printre din‫܊‬i
Cojile arse ale fericirii fierbin‫܊‬i
‫܇‬i mi-am dat seama în lumea grăbită
Că fericirea este o ispită...
‫܇‬i-am realizat în clipa târzie
Că mul‫܊‬i nu au acces la fericire!
Despăr‫܊‬ire
Dansează ploaia step pe acoperi‫܈‬,
Vara-‫܈‬i strânge bagajele pe furi‫܈‬.
‫܇‬i-mi promisese că-mi dă mie
Rochia ei cea aurie...
Ploaia nebună
Cade cu ură.
Vara-‫܈‬i strânge rochia verde
Iile cu flori brodate
‫܇‬i e‫܈‬arfe parfumate.
Cum s-a rupt la coasă
Rochia din mătasă,
Cum se ‫܈‬terg în zare
Straiele solare,
Tot urlă sub zare
Potopul cel mare
‫܇‬i cade cu ură,
Ploaia cea nebună.
Iubesc vara cum n-am mai iubit
Dar pleacă zburând către răsărit
Căci toamna cu cea‫܊‬ă ‫܈‬i ploi
Ne-a despăr‫܊‬it; s-a băgat între noi!
Să fac orice să mă împac cu vara,
Toamna deja mi-a umplut cămara
‫܇‬i-a pus stăpânire pe mine
Jurând că totul va fi bine...
‫܇‬i-n timp ce una se-ndepărtează
Cealaltă mă seduce ‫܈‬i despachetează...
Mi-era
Mi-era a dor de nemurire
‫܇‬i-am presim‫܊‬it o despăr‫܊‬ire
‫܇‬i-n clipa când mi-a fost a toamnă
‫܇‬tiam că via‫܊‬a ne condamnă...
Mi-era a‫܈‬a de tare cea‫܊‬ă
‫܇‬i-a noapte ‫܈‬i a diminea‫܊‬ă
Iar când zburam u‫܈‬or prin vie
Mi-era a frunză ruginie...
Mi-era a toamnă ‫܈‬i a vânt
‫܇‬im‫܊‬eam culcu‫܈‬ul din pământ
Mi-era a‫܈‬a de nostalgie,
‫܇‬tiind de gerul ce-o să vie!
Mi-era a păsări călătoare
‫܇‬i-a asfin‫܊‬it măre‫ ܊‬de soare,
‫܇‬i-a clipe răsfirate-n vânt
Mi-era a toamnă ‫܈‬i-a mormânt...
Colind de toamnă
‫܇‬i să nască, ‫܈‬i să nască
Oameni pe bolta albastră
Să-nflorească în grădină
Doar petale de lumină...
‫܇‬i să plouă, ‫܈‬i să plouă
Cu fericire de rouă
‫܇‬i să ningă în ne‫܈‬tire
Cu rouă de fericire!
‫܇‬i să bată, ‫܈‬i să bată
Armonia la fereastră
Să-‫܈‬i zidească-n noi o casă
Vie‫܊‬ii să-i fie mireasă!
‫܇‬i să ningă, ‫܈‬i să ningă
Sufletul să nu-l atingă
Doar să cânte, doar să cânte
Îngerii din cer colinde!
81
GHIğAN EMILIA, Re‫܈‬i‫܊‬a
Puful de păpădie
Din decolteul orelor răsare uneori o
pereche de sori:
Unul roúu, celălalt albastru,
ÎndrăzneĠi, aprinúi, obraznici
Joacă în ochii tăi adormiĠi
o dimineaĠă cu poftă – privirea.
Nu reziúti ispitei
úi atunci, cuibul ceasului din vârful
de piatră
se umple de pui.
Zâmbete, puf de păpădie...
Sufli încet, către stele
seminĠele focului pleacă la
plimbare, hai – hui
Rămâi, privind în urma lor
obraz înroúit, gânduri indecente –
opusuri.
Om sunt, Doamne,
mă gâdil uúor.
Metafizica tălpii tale
Voi începe din locul acesta
care îmi aminteúte mereu
De unde mi-a fost dată.
De foarte de jos voi începe cu tine,
De la tălpile aceastea
cu care ai călcat blestemul
Când fugeai fără să priveúti în urmă
La femeia aceea de sare.
Începutul ar fi putut fi aúa.
La început trebuia să fie odihnă,
Apoi paúii au fost izgoniĠi
pe tărâmul fără cărări,
Pe drumuri cât cărările de întinse,
Căci nu erau cuvinte să le strige distanĠele,
Neútiind în ce pământuri să îúi stingă
focul.
Au călcat rotundul
până au sângerat în legendă.
Ar fi putut aúa să fie.
(ùi poate că a úi fost, cine útie?)
Dar altceva am văzut în semnele mele:
Tălpile pe care le confundam
Atât de des cu astrologiile magilor.
Când nu-Ġi adunam păsările de pe buze,
Au naufragiat din ostrovul,
Din coconii căruia m-ai plămădit.
Fără să vreau pereche,
Un roi de albine
a dansat multă vreme în noi
Până ce un val sărat a trecut
úi prin castelul nostru.
Tot fără să vreau,
am învăĠat să merg iarăúi
Departe de tălpile tale,
Pe nisipul acesta în care cineva
Va scrie odată povestea noastră.
Sfera de hârtie
Copacii nu-úi mai deschid punĠi ochilor
mei.
Un tablou cu arabescuri de hărĠi mă
fixează.
Soarele se cufundă, degetele se întind pe
canava
Curgând în sinusoide.
Nu mai ajung să apuc...
E efortul de a te infiltra mereu prin alte
rame.
Traversând fante întunecate,
Alergi spre ultimele raze.
Fuga îĠi este prinsă în nervuri de vitraliu
Scrise mereu peste lumină.
Pulsezi ca anotimpul încuiat
sub bolĠi de ploaie,
Rămas să moară în struguri
Ce nu s-au copt îndeajuns.
Ai simĠit făcându-úi cuib
în palma ta acele raze,
Când te-ai trezit, Ġi-au alunecat printre
degete.
Nu mai poĠi decât
să-Ġi trasezi fuga pe o sferă de hârtie,
Prin vreme
Nefiresc de întinsă...
Poezie tridimensională
În ceaĠa din cameră, efect de neon,
Un praf aúezat pe cărĠi musteúte a dor,
Îmi doresc să mă aúez pe canapea,
Levitez.
O parte din cameră se descompune,
Acid sulfuric cade pe podea.
Nirvana în scenariul doi,
82
O cameră din alt spaĠiu,
O inimă redusă la nonexistenĠă,
Partea din mine care se divide în particule,
Introducând atomi în lămpi,
Oprindu-se pe pervaz.
Durerea de a fi
Poezia involuntară
Extrage radicalul vieĠii.
POPA DENISA CUREA, Bacău
ùah cu luna
Am regăsit tabla de úah distrusă,
Pioni de alb prin iarbă tremurau
Regina lor pe mal zăcea răpusă,
Nebuni bizari, de negru, úuierau
Prin buzele prea vineĠi de furtuna
Ivită din senin cu braĠe reci.
Cum voi putea să joc iar úah cu luna
Când tu revii grăbindu-te să pleci?
Cu paúi desculĠi, suavi, frămânĠi nisipuri,
Poeme nude care curg spre cer
Din ochii plânúi de alte anotimpuri
File uitate-n timpul efemer
Rescrii úi tăinuindu-Ġi evadarea,
ùah-mat la viaĠa îmbrăcată-n zeghe,
Căutător de nimfe... chemi visarea
Să-mi stea la umbra tâmplelor de veghe.
Prizoniera mării
Ce fericită-i marea când îĠi are
Călcâiul înmuiat în viaĠa ei
ùtiind că nu-i o pură întâmplare -
Minunile prescrise sunt de zei
ùi au un timp al lor spre împlinire.
Vântul deúertic, valul rătăcit
Nu pot să mai despartă-n negre fire
Tot ce a fost prin vremuri hărăzit.
Se împletesc destinele tăcute
ùi dezvelite, visele-úi descriu
Cu tocul amintirilor cărunte
Pe ape sau pe cerul azuriu.
Văd cum te-a-ncătuúat de glezne zarea,
Albastrul neútiutelor chemări...
Hai, vino úi-ndulceúte-mă cu sarea
Acelor lacrimi strânse-n călimări.
Valsul unei seri inocente
Azi roua s-a amestecat cu mila,
Nesomnul cu-adormirea într-un vis
Jurnalul în absenĠa ta-i deschis
ùi văd cum lăcrimează-n colĠuri fila
Cu litere albastre de-aúteptări,
Nisip sărat cu degete de ceară.
Prind strălucirea rochiei de seară,
Corsetu-i înflorat de vagi chemări...
Să nu te mire valsul înserării,
ÎnlănĠuirea slovelor din gând,
Nici spaĠiul ce rămâne după rând -
Loc mat pentru zidirea resemnării.
Închise-ntre zăbrele de lumină,
Visuri sculptate pe la colĠ de zori
Întorc la cuiburi iar privighetori
Să-mbrăĠiúeze dulcea ta tulpină.
E toamnă-n gândurile mele
Pune-Ġi sub tălpi aceste fărâme
Din inima mea căzute curând
Dezleagă-le taina, tomnaticul gând
Nicicând n-ar putea să dărâme
Cetatea de doruri zidită în plâns
Cu mâini úi lumini tremurânde,
Vezi urmele-acestea plăpânde?
Nisipuri de glezne le-au strâns.
Azi sufletu-mi trist úi flămând
Adoarme pe-un Ġărm de-amintiri,
Mai toarnă în cupe iubiri
Scăldate-n oceanul preablând.
Că toamna-i atât de aproape
C-o văd răsărind în cuvânt
O filă purtată de vânt
Încearcă destinul s-adape.
Din colĠuri cuvintele curg
Când luna de moarte desparte
O lume-adormită în carte...
Ce liniúti profunde parcurg!
Ing. MIHU MARIUS, Ploie‫܈‬ti
De ce?
Un crin îúi urcă lujerul pe porĠi
Să te salute ca o floare,
De ce eúti altfel dacă încă poĠi
Să mai trăieúti aceeaúi stare?
83
La fel exiúti ca-n timpul de atunci
Însă diferi aproape-n toate
Când toate fluviile-s ape dulci
De ce sunt mările sărate?
Acum útiu clar că nu mă mai asculĠi
Deúi în îngeri e minunea
Că în icoane stau ca surdo-muĠi
Să ne perceapă rugăciunea.
Ei, nevăzuĠi de nimeni, zugrăviĠi
Au fost în catedrala care
Aúteaptă toĠi copiii nenăscuĠi
Ce stau în pântece altare!
Nu te mai văd úi útiu că nu auzi
Dacă te strig la depărtare,
Ce a rămas din anii tăi fecunzi
Acum când fugi de fiecare?
În refuzarea ta este ceva
Din acceptări sinucigaúe
De ce alegi întregul altceva
Ce pune aur pe făraúe?
De ce, tu cea mai vie în orice,
De ce refuzi, de ce, de ce, de ce?
Timp lăstar
Lăstarul timpului creúte în ceas
Sfidând trei coase ucigaúe
Să facă viitor din ce-a rămas
Din toate orele ocnaúe.
Ce pleacă e definitiv plecat
Iar amintiri se duc în pace,
Pe Ġărmurile timpului uscat
Mareea gândului se-ntoarce.
Într-un acelaúi dans învârtitor
Trei zei rănesc lăstar ce poate
Să facă timpul să fie dator
Cu rădăcini de libertate.
Pe pajiútea din ceasuri un lăstar
În razele, de timp seduse,
Amestecă ce nu are orar,
Adică tot ceea ce fuse...
Minut úi oră vor trăi stagnări
Când secundarul stă de pază,
Diavoli mici ameninĠând urmări
Spre îngerii ce vieĠi crează.
Va naúte, nu va naúte viitor?
SperanĠa va fi împlinire?
Lăstarul timpului, când ore mor, Are-nĠeles!
Salvează totul în iubire. Acestui blând popor,
Pe vechi moúii,
Recviem marin Îi spun ce-i adevăr
Mii de vecii.
Săratei ape din acvarii
Prin valuri marea cântă recviem, Acestei Românii
Iar scoicile fac relicvarii Pământ de gând
Să aibă groapa ei úi în blestem! Îi e ca temelii
Spre cer crescând!
Nu mai revine prin evaporare,
N-o mai sărută peútii de demult, Chiar de au ars barbari,
Acum e sclavă pentru fiecare CetăĠi, norod,
Când vor să-i ia din vietăĠi tumult. Culturi de gânduri mari
Pâlpâie-n glod.
Afară, în păduri, vuieúte vântul
Ca o satiră de fanfară rea, Hotarul cel mai pur
O consolează c-o Ġine pământul ùi mai exact
ùi n-a ucis-o raza dintr-o stea. De inimă-i contur
Într-un infarct!
În ea există jertfele marine
A tuturor ce au ajuns înec, Rămânem unicat,
Oceanele sunt pedepsite bine Zid pus la zid,
Într-un fragment din marele întreg. Că ne-au tot invadat
Foc úi lichid!
Ce o să fie nu se útie însă Ne-au chinuit ateu
Iar amintiri, când cerul nu-i azur, Foc úi potop
Îi spun de toate mările că-i plânsă Să pară Dumnezeu
ùi că oceanul ei i-a fost contur. Plasmă úi strop.

De fapt această apă e o Ġară, Luminii i-au fost vis

Un diamant mutat de scrum NopĠi ce ardeau
Din închisoarea proletară Dureri de nedescris.
În libertatea de-a muri pe drum! ùi ochi plângeau!

România Prin rug de patimă

(Lumini de lacrimă în ochi de stea) Aúa e ea
Lumini de lacrimă
ğară de infinit,
Ochi pentru gând, În ochi de stea!
Pare că a venit
Din alt pământ. STAN MARIA, Călăra‫܈‬i

Aici s-a inventat ecua‫܊‬ia lui Schrödinger

Scrisul întâi
Semnul pe lut pictat În fizică, în special în mecanica cuantică,
Niúte statui... ecua‫܊‬ia lui Schrödinger este o ecua‫܊‬ie cu
derivate par‫܊‬iale care descrie modul în care
ùi nu se útie tot, se schimbă în timp starea cuantică a unui
E sub pământ, sistem fizic, sau mai pe scurt,
Misterul nu e mort, interdependen‫܊‬a dintre spa‫܊‬iu ‫܈‬i timp.
Aúteaptă gând.
Supreme către noi, i. V(x) =V0
Semne mai ies, ne răsucim într-o buclă atemporală
Aici úi un noroi

84
în care strigătele nu mai sunt nici durere
nici orgasme
ci mai degrabă semne ale unor solsti‫܊‬ii
în care zilele noastre sunt egale
cu nop‫܊‬ile mă uit la tine câteodată
‫܈‬i mă întreb cum de am ajuns să ne iubim
iar în mine se strâng
pere‫܊‬ii apartamentului de la lujerului
‫܈‬i patul vechi de două persoane
îmi frângi mâinile ‫܈‬i te ui‫܊‬i în gol
în ochii mei
‫܈‬i în ochii mei în gol se topesc omogene
marea ‫܈‬i ploile toren‫܊‬iale ‫܈‬i tot tutunul din
plămâni
ca dintr-o explozie din care totul a început
să existe concomitent
din fix aceea‫܈‬i secundă a genezei noastre
te ui‫܊‬i la mine câteodată ‫܈‬i văd că e‫܈‬ti
confuz
oare cum de am ajuns să fim acum aici
‫܈‬i acolo atunci
toate în acela‫܈‬i timp
ii. x variabil
ne plimbăm degetele pe claviatura
timpului
‫܈‬i avem falsa impresie că îl stăpânim
ce-i drept am ‫܈‬ters din minte tot ce îmi
înnegrea
via‫܊‬a mea alături de tine
de‫܈‬i încă mă lupt cu demoni închipui‫܊‬i
care vor să distrugă ceea ce am prevăzut
pentru furtunile ‫܈‬i mai ales pentru calmul
ce vor urma
dar deocamdată te ancorez într-un prezent
sempitern
în care vârstele noastre echivalează ‫܈‬i
ochii no‫܈‬tri asemenea
mă uit la tine mereu ca într-o oglindă ‫܈‬i
mă întreb
cum de am ajuns să ne încolăcim precum
două culori complementare
ceea ce este justificabil pentru că am
realizat că te iubesc
tocmai pentru că e‫܈‬ti tot ceea ce nu sunt eu
te ui‫܊‬i la mine câteodată ‫܈‬i citesc doar
siguran‫܊‬ă în vorbele tale
incredibil cum am ajuns să fim acum aici
‫܈‬i acolo atunci
fiecare lucru pus la timpul lui
iii. Ø promisiuni
ne că‫܊‬ărăm pe vârfuri de mun‫܊‬i neexplorate
85
în picioarele goale ‫܈‬i fără frânghii de
sus‫܊‬inere
unii ne-ar spune că avem
un curaj absolut nebun
‫܈‬i că cea mai bună solu‫܊‬ie ar fi să ne oprim
mă uit la tine ‫܈‬i mă întreb cum de reu‫܈‬im
să existăm în condi‫܊‬ii atât de vitrege
a‫ ܈‬vrea să î‫܊‬i sărut degetele însângerate
de la atâta sport extrem nealterat de vreo
măsură de precau‫܊‬ie
dar eu am rămas fără carne ‫܈‬i vârful
falangelor atinge stânca
nu pot nici să plâng de durere
ea nu mai există
totu‫܈‬i mai pun un picior pe umărul tău
tu te mai ridici apucându-mă de gambă
chiar de ninge în de‫܈‬ert sau e caniculă
în apuseni
nu î‫܊‬i permit
să nu o scoatem cumva la capăt
te ui‫܊‬i la mine câteodată
‫܈‬i zâmbe‫܈‬ti străin de mine
nu pot să în‫܊‬eleg
nici eu cum putem fi aici acum
‫܈‬i acolo atunci
de‫܈‬i părin‫܊‬ii timpului ‫܈‬i spa‫܊‬iului
suntem noi.
axiomă
explica‫܊‬ia deductivă
1. se trece de la general la particular
2. dacă premizele sunt adevărate
concluzia nu poate fi decât adevărată
i) premiza 1
o să te învă‫ ܊‬să te ‫܈‬tergi de praf
atunci când devii prea slab de înger
ca să te mai absorbi lumii
de care oricum nu apar‫܊‬ii
‫܈‬i între pa‫܈‬ii tăi ‫܈‬i vocea mea
nu vor exista nici poduri de lăcomie
nici clinchete de aripi
sau orice altceva
î‫܊‬i aminte‫܈‬te de covorul de mizerie
în care ne afundăm
nu o să fie decât un lan de grâu
‫܈‬i atât de mult verde încât retinele
o să ne fie
zdro-bi-te
‫܈‬i între pa‫܈‬ii mei ‫܈‬i vocea ta
vor fi spicuri-spicuri
în timp ce tu vei sta întins pe crude
‫܈‬i-mi vei vorbi despre dumnezeu
iar eu voi face autostopul pe ‫܈‬oseaua
necirculată
ii) premiza 2
o să mă înve‫܊‬i să fug de trecut
precum dracul de tămâie
nu mi-a plăcut niciodată
să îmi pun mâinile la ochi
să mă ascund
sau să ‫܊‬ip a prea multă serenitate
dar vorb-aia
nu facem întotdeauna ceea ce vrem
timpul trece ame‫܊‬itor
‫܈‬i oasele-mi sunt bătrâne
tu îmi pari din ce în ce mai tânăr
mă pun în genunchi în fa‫܊‬a unei icoane
ve‫܈‬tede
‫܈‬i o rog să aibă grijă
nu de ploile acide
care îmi macină gândurile
nu de stratosfera amintirilor mele
nici măcar de ochii negri
care mă mai privesc uneori din umbră
o rog să ‫܊‬ină întregi
cărămizile din sânge pe care le-am plantat
prea adânc ca să le mai dărâm
iii) concluzie
o să ne învă‫܊‬ăm să abandonăm chemările
înainte să bată orologiul
miezul nop‫܊‬ii ăsteia
din care nu ne
mai putem
trezi.
eseu argumentativ
mă cert cu toate cerurile din mine
câteodată
le repro‫܈‬ez sfioasă că îmi oferă numai
câte o rază de soare
la fiecare sută de litri de inunda‫܊‬ii
în timp ce vara e o secetă de nedescris
‫܈‬i fluturii din cutia craniană încep să
bâzâie
de la prea multă uscăciune
lăsându-‫܈‬i praful de pe aripi peste fiecare
circumvolu‫܊‬iune
sunt regina lumii ‫܈‬i simt tot ce s-a sim‫܊‬it
vreodată sunt regină ‫܈‬i strig tot aerul din
plămâni creez ‫܈‬i distrug sunt regină ‫܈‬i cânt
atunci când mă îngroapă furtuna
ca pe un co‫܈‬ciug tăcut în care au murit
prea mul‫܊‬i solda‫܊‬i
mă răstigne‫܈‬te aerul
‫܈‬i corpul mi-e scufundat
într-o sete înghe‫܊‬ată
86
de sensuri ‫܈‬i forme vreau să ating ‫܈‬i să ‫܈‬tiu
din ce în ce mai mult
îmbrac toate luminile cu ecouri din
rănunchi
‫܈‬erpi be‫܊‬ivi mi se încolăcesc printre glezne
iar degetele explodează către drumuri
nebătătorite
între dulce ‫܈‬i amar
furtuna mi-e salvare ‫܈‬i blestem
‫܈‬i când mă uit în oglindă
‫܈‬i oglinda se uită în mine
dincolo de ea nu mai sunt ochii mei
corpul mi-e o masă difuză ‫܈‬i străină
nici măcar gura nu-mi mai poate ‫܊‬ipa
în oglindă nu mai e decât tremurul electric
pe care furtuna mi l-a lăsat mo‫܈‬tenire.
unu, doi, trei, joacă de copii
am dat un ultim telefon înainte să aflu
data mor‫܊‬ii mele
era o vreme când încă învă‫܊‬am să umblu în
echilibru
trecerile de pieton erau cel mai bun teren
de antrenament
mâinile ne miroseau a vin fiert
hanoracele erau prea mari ca să le purtăm
‫܈‬i totu‫܈‬i
mi-am întins mâinile
am format o perfectă axă orizontală
‫܈‬i am descompus cu degetele întinse
toate blocurile pământii ‫܈‬i ve‫܈‬tede
părul îmi era mai des
de firele negre mi se agă‫܊‬au toate cuvintele
nespuse
care îmi apăsau pe inimă asemenea unui
cardiac
vântul îmi ardea ochii
uscăciuni deveneau ceea ce odată numeam
cruci de piele
pe care mă răstigneam a‫܈‬a cum mă
abandonăm
în irosiri de taină ale fiin‫܊‬ei de lângă mine
eram teribilistă
voiam un tatuaj mare pe spate
acum nu vreau decât
să-mi imprim în sânge momentele
în care copilul din mine
era pe moarte
o via‫܊‬ă întreagă să cânt
să cânt la cimpoaie căptu‫܈‬ite în carouri
o masă mărginită de doi străini
portocale nemâncate dar poftite
ve‫܈‬nicii promise proste‫܈‬te
două bra‫܊‬e călduroase în timp de război
un jurnal nescris
sângele de pe buze
linii de metrou ‫܈‬i încruntări
sporite de o nefastă
speran‫܊‬ă
ah speran‫܊‬ă
prea multă în mine
am dat un telefon înainte să mor
nevrednică de salturi cosmice am fost
‫܈‬i dacă m-a‫ ܈‬întoarce acum în timp
că‫܊‬ărându-mă pe fire de telecomunica‫܊‬ii
cu aten‫܊‬ia unui vânător pe urmele
ultimei căprioare din lume
mi-a‫ ܈‬spune
înva‫܊‬ă de la cei dragi
cum să te fere‫܈‬ti
de oamenii ca
tine.
DAN FLORIAN
Pantofi cu toc
Pe tine, dintre toate, te voi ruga
să te descal‫܊‬i; lasă-‫܊‬i pantofii cu toc
lângă pragul sufletului. Multe au intrat
încăl‫܊‬ate
‫܈‬i le-am permis să se ‫܈‬teargă pe pre‫܈‬ul
emo‫܊‬iilor personale.
Te rog, fii drăgu‫܊‬ă
‫܈‬i descal‫܊‬ă-te, chiar de ‫܈‬tii
că iubesc să te văd a‫܈‬a.
Prefer să fii prima
care mă calcă în picioarele goale
decât încă una care
î‫܈‬i pierde tocul în crăpăturile
sentimentelor bandajate.
Sol Invictus
‫܈‬i te vei uita în gol
spre ceea ce însemna cândva
tărâmul subsemnatului;
Acum penumbra ‫܈‬i ra‫܊‬iunea
se vor săruta pe covorul persan
dând impresii de ro‫܈‬u.
Iubirea lui Nabokov va împânzi
mirosul camerei,
87
cât tu îmi ‫܈‬opte‫܈‬ti
necuvintele lui Stănescu.
‫܈‬i poate
doar a‫܈‬a
vei ajunge să îmi îmbră‫܊‬i‫܈‬ezi
sănătatea mintală.
Dionysiaque
Din cauza ta, aleg să nu mai cred.
Zeii-mi sunt copii nenăscu‫܊‬i
cărora le trimit drept ofrandă
scrisori de amor
‫܈‬i adio.
Scrisori dactilografiate cu lacrimi de titan -
visele mele atinse ‫܈‬i năruite.
Mai spune-mi unde a dispărut Dumnezeu
‫܈‬i fă-mă să plâng de fericire, odată cu
na‫܈‬terea de tragedie.
Nu te sfii să prime‫܈‬ti
omagiul meu suprem:
sărutul frun‫܊‬ii
‫܈‬i îmbinarea aspira‫܊‬iilor cu realitatea,
soptitul mâr‫܈‬av: “Tu-mi e‫܈‬ti divinitatea…”
Sâmbăta, toamna
Ia-mi sâmbăta de mână ‫܈‬i treze‫܈‬te-mă
devreme;
Iube‫܈‬te-mă-n tihnă,
Ură‫܈‬te-mă-n tăcere.
Dă-mi de în‫܊‬eles că nu mai vrei;
cel pu‫܊‬in nu astăzi,
poate nici mâine, poate nici ieri.
Aruncă cu carafa de roze, să ne salveze;
Arată-mă cu degetul,
Dă-mi motive ca mu‫܈‬chii să pulseze.
Supără-te ni‫܊‬el ‫܈‬i arată-mi odihnă;
Ură‫܈‬te-mă-n tăcere,
Iube‫܈‬te-mă-n tihnă.
BARBU DIANA, Călăra‫܈‬i
îngerii mei domestici
pictează cu parfum de zile afumate peste
tot ce plânge cu numele meu
spune-i lui de to‫܊‬i care nu-mi lasă care nu
mă lasă
e‫܈‬ti un ‫܈‬urub ce sărută ziua de noapte
uneori ui‫܊‬i să mă ‫܊‬ii ‫܈‬i pe mine în picioare
‫܈‬i atunci mă rog mă auzi?
mă rog
mă târăsc la tine cu rezervele din buzunar
îmi iau creionul ‫܈‬i mă desenez în
prelungiri până la tine
ieri uram urmele de noroi din hol
azi le fac eu însămi
doar să calci TU pe ele
de ce Doamne nu auzi ‫܈‬i îngerii mei
domestici
se hrănesc tot din palma ta
să ne strângem la marginea ora‫܈‬ului
Hai cu mine
Să ne smulgem penele de cărbune
‫܇‬i să le dăm foc la marginea ora‫܈‬ului
Ai vrea tu să ne scriem viitorul în talpă
‫܇‬i-apoi să ne-afundăm picioarele-n nisip?
Să nu ne pese
Să mâncăm cenu‫܈‬ă cu pumnii
Ca nebunii
Să valsăm în cer deschis cu mărăcinii
Să scriem versuri opace
‫܇‬i să facem din ele ochelari pentru orbi
Azi e o zi numai bună
să se pună praful peste tâmplele noastre
decenii întregi zac în substan‫܊‬ă cenu‫܈‬ie
(ar trebui să le ungem cu unt ‫܈‬i să le
mâncăm diminea‫܊‬a)
Week-end-uri îndulcite cu miere ‫܈‬i vise
cu gust de mucegai
Mintea e o încăpere neaerisită
Am înghesuit din nebunie via‫܊‬a tuturor
într-o anexă
Mă vor căuta ‫܈‬i o vor cere înapoi
Nu m-ai văzut
Mă ascund după deget
capul meu e un ou dogmatic
nu cresc eu porumbelul păcii
eu îi ard penele cu bricheta când nu se uită
sunt un om bolnav
‫܈‬i-mi e frică să nu fugi ‫܈‬i tu
capul meu e un ou dogmatic
a început să nască întrebări cu piele udă
când nu mai e loc aici
le trimit să-mbatraneasca-n podul casei
acolo am crescut to‫܊‬i
bătrâni fără răspuns încă atârnă de tavan
‫܈‬tii că ai să ajungi acolo ‫܈‬i tu scrii de frică
‫܈‬i dacă frica nu e decât un bec stins prea
devreme?
dacă mă întorc iară‫܈‬i în beznă?
88
atunci am să întind întunericul pe pâine
oricum dimine‫܊‬ile au prea multă lumină
nu orice fa‫܊‬ă a mea cre‫܈‬te după soare
îmi cad zarurile de ură din buzunare
eu sunt viciul
nu cresc eu porumbelul păcii
sincer
azi totul e ceea ce pare a fi
‫܈‬i totu‫܈‬i
atâtea străzi de înnodat între ele
azi învă‫܊‬ăm
cum e să lăsăm la soare bucă‫܊‬i din noi
poate se mai usucă sufletul
azi pachetul de la mama vine prin cursă
specială
plânge
ghici cine va avea un prânz sărac
acasă mă a‫܈‬teaptă o casă
am lăsat-o singură în tura de noapte
mi se aga‫܊‬ă de picioare
suspină ‫܈‬i o mângâi pe cap să i treacă
azi nu mai mint
diminea‫܊‬a îmi întind untul cu oasele din
palmă
BRATU NICOLAE, Râmnicu Sărat
Rondel de toamnă timpurie
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul
Mustit din broboane de soare bălai;
Mi.e gândul fugar úi amar ca pelinul
ùi zboară cu frunze - frenetic alai
Zugrav neglijent este timpul, hainul,
Aruncă pastel peste pânză úi, vai,
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul
Mustit din broboane de soare bălai
Sunt soare, sunt umbră, nu útiu ce-i
suspinul
ùi frunza îmi cântă duios, ca un nai,
De dragoste, ură úi dor de căminul
De raze, de boabe din soare bălai...
Mă uit într-o frunză, sunt galben ca vinul.
Rondel de toamnă târzie
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar
De raze coapte úi de sevă tare,
Înmiresmată cu frunziú amar,
Cernut din plopi cu ramuri rare;
Să sorb din cupa plină cu nectar
ùi-apoi să strig cu-nfiorare:
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar
De raze coapte úi de sevă tare!
Mă vei chema, apoi, în veútedul altar
ùi voi păúi pe frunze ca pe mare:
Melancolia - val (sau avatar?)
Imi va acoperi o ultimă strigare:
Toamnă târzie, toarnă-mi un pahar...
Rondelul vorbelor deúarte
Vorbe in vânt, slove deúarte
Am pus pe foaie în zadar
Să îĠi slujească, prima între Arte,
ùi sufletul să îĠi aducă-n dar.
Prea mic mi-e simĠul, prea departe
Se-arată gândul-avatar,
Căci vorbe-n vânt, slove deúarte
Am pus pe foaie în zadar.
Se-adună rând pe rând în carte,
Ca-n cufărul unui avar,
Cuvinte dragi, cuvinte-aparte,
Le preĠuiesc, le număr, dar
Sunt vorbe-n vânt, slove deúarte...
Rondel aúteptării
De-acum îĠi voi spune: “Te uită
ùi vezi cum aútept în tăcere;
Nu-mi cere să caut himere
Pe calea demult tăinuită”
Am strâns, cu amar drămuită,
Pomadă din praful de stele;
De-acum îĠi voi spune: “Te uită
ùi vezi cum aútept în tăcere.”
Mi-e dragostea-n sori tăinuită
ùi-alerg către tine prin ere,
Trecând printre raze úi sfere;
Am vorba atent ticluită:
De-acum îĠi voi spune: “Mă uită…”
ğUğUIANU EMILIA, Cordun, Neam‫܊‬
Joc
De mică, am visat să merg pe valul apei
înspumat,
89
S-adun în ochi miúcarea lui úi reflectarea
cerului,
Să simt răcoare-i la picioare,
Să simt că-ntregul corp mă doare.
ùi într-o zi…
Priveam la droaia de copii care cântau
voios, săreau
ùi pietricele zvârlite departe,
pe mal adunau
Erau zeci, sute úi mii
úi albe úi negre, maro, cenuúii,
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate úi sfere
Venind de departe, vorbind de alte ere.
M-am aplecat úi-am strâns úi eu…
Le-am aúezat chiar la uscat,
Le-am ridicat úi m-am jucat
Zvârlind în sus pe rând, mereu,
Una, două, trei, patru…dar au picat
Din nou în praf. S-au murdărit!
ùi-atunci iarăúi am pornit
Pe prundul aspru să găsesc
Doar pietre albe, negre, maro úi cenuúii…
Trecut-au anii…Te-ntâlnii pe malul
apei argintii
Eram ca doi îndrăgostiĠi, ce-nlănĠuiĠi
Mergeam încet, călcând uúor,
Nisipul ridicând în zbor,
Dar, deodată am simĠit intrând în tălpi
prundiúul galben-cenuúiu,
ùi am strigat, ca úi atunci
Când pietricele azvârleam
În apa în care mă scăldam;
Înnebunită am Ġipat:
SunteĠi aici? Nu m-aĠi uitat?
………………………………………
Le-am strâns apoi pe toate-n mâini
albe úi negre, maro úi cenuúii,
Dreptunghiuri, triunghiuri,
pătrate úi sfere,
Venind de departe,vorbind de alte ere.
Strângeam, strângeam úi trupul mi-l
simĠeam
Plin de fiori úi de durere…
Dar nu Ġipam; ci iar strângeam,
Mai tare, tot mai tare vream…
ùi sângele simĠeam că-mi fierbe,
Ceream ceva úi nu útiam
Că-n mâini s-a plămădit durere
úi plăcere,
ùi pietrele-mi intrau în piele iar
sângele curgea úuvoi…
Iar mâinile lipsite de viaĠă úi moi
se desfăcură încet, pe rând,
 ca úi o vorbă dintr-un gând.
Pe degete, sângele-mi făcuse inele
iar ele, sfintele pietricele,
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate
úi sfere
Venind de departe,
vorbind de alte ere,
Nu mai erau:
albe, negre, maro, cenuúii
Ci roúu aprins, cu pete aurii
ùi-n mâini parcă aveam zeci, sute,
făclii.
Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ
ùi ochii úi faĠa úi gura-mi rosteau în
cuvânt
„Ce-amarnică-i truda!…
Dar, iar am plecat pe malul apei
înspumat
Pietricele s-adun: albe úi negre, maro,
cenuúii
Să le dau strălucirea, să le fac roúii-
aurii….
Nostalgie
Ea trece pe stradă făcând paúii mici
úi simte în ceafă, în spate, pe-obraz,
privirile celor ce grav o condamnă:
„Păr verde?!…Păr verde?!…
s-aude ecoul.
Ea merge înainte –
úi vântul pribeag îi mângâie părul…
„-Ce verde închis!?…E pădurea?!
uimit îúi pune-ntrebarea..
Iar fata, încet îi úopteúte:
„-Pădurea e-n sufletul meu,
mi-e dor de pădure úi nu pot să o văd,
úi numai suflarea ta útie să mângâie,
Pădurea din părul meu.”
Chemarea mărului
Creanga îmi este prea
încărcată de flori.
Vreau să le dăruiesc,
să simt fiori.
Să-mi salte trupu-mi prea lemnos,
în faĠa visului frumos
Acelor ce cuprinúi de dor,
cu úoapte dulci îúi spun ce vor…
Să se-mplinească-n viaĠa lor.
ùi-atunci îi chem:
90
„VeniĠi cu toĠi la umbra mea –
Parfum de măr úi flori de nea,
SfinĠi-va gândul, dragostea,
ùi taina ce se-ascunde-n ea!”
Salcia
Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele
închise
ùi vântul dezmierdându-i faldurile
grele,
Pe malul solitar al unui râu rămase,
O salcie pletoasă, sub cerul plin de
stele.
Era sublim sub lună, când briza ne
cuprinse,
Cu braĠele ei grele de frunze úi-
nfloriri…
Ne-nfioră tainic de amintiri apuse,
ùi-n oglinda apei se-apleacă
murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise úi iubiri,
.. cuprinúi de neuitare!
MOROùAN VALERIA, Vatra Dornei
Rondel cu flori de tei
În casa sfântă-a tinere‫܊‬ii mele,
Cu flori de tei ‫܈‬i busuioc uscate,
Te-a‫ ܈‬mângâia, tu, cerul meu cu stele,
Te-a‫ ܈‬dezmierda, cu buze însetate.
Dar îngerii, cu pletele rebele,
Îi ‫܊‬es singurătă‫܊‬ii lungi brocarte,
În casa sfântă-a tinere‫܊‬ii mele,
Cu flori de tei ‫܈‬i busuioc uscate.
Trăirile în suflet ferecate,
Mi-au înflorit- ‫܈‬irag de albăstrele-
Doar toamna-‫܈‬i plânge dulcile păcate,
Făcând în fata sor‫܊‬ii temenele,
În casa sfântă-a tinere‫܊‬ii mele.
Îmi clocotesc în suflet mări
Îmi clocotesc în suflet mări,
Corăbii albe le străbat,
Mi-s bra‫܊‬ele deschise zări
‫܇‬i gândul zbor înaripat.
Ai tinere‫܊‬ii pescăru‫܈‬i
Î‫܈‬i ‫܊‬ipă-n aer disperarea.
Timpul închide negre u‫܈‬i,
Să nu le mai aud chemarea.
Furtuni de vise ‫܈‬i dorin‫܊‬i
Adâncu-mi tainic răscolesc.
Gânduri mă cople‫܈‬esc, fierbin‫܊‬i,
Tâmpla de stâncă îmi izbesc.
Caii iubirii înfoca‫܊‬i,
Lovesc în maluri cu copita.
Cu ‫܈‬ei de lacrimi sunt lega‫܊‬i.
I-a în‫܈‬euat, râzând, ursita.
Mi-e soarele la asfin‫܊‬it.
Alerg cu undele-mi văpăi,
Spre ‫܊‬ărmul cald ‫܈‬i lini‫܈‬tit,
Spre cerul blând din ochii tăi.
O, vino iar!
O, vino iar, iubite,
că toamna mă-mpresoară,
Cad frunze-ngălbenite
‫܈‬i sufletul mi-e greu,
Pe sânul alb ‫܈‬i moale
î‫܊‬i pleacă fruntea iară,
Î‫܊‬i odihne‫܈‬te gândul, sfin‫܊‬it de dorul meu.
O, vino iar, iubite,
cad ploi de lacrimi grele,
În a‫܈‬teptarea clipei când te voi revedea,
Trec păsări zgribulite.
Sunt gândurile mele,
În zbor spre nefiin‫܊‬a ce mă va-mbră‫܊‬i‫܈‬a.
Hai, să răpim o clipă vie‫܊‬ii trecătoare,
Să stăm cuprin‫܈‬i
în seara nebunelor dorin‫܊‬i,
A buzelor dulcea‫܊‬ă să o sorbim cu-ardoare,
Să ne iubim în taină, să ne iubim cumin‫܊‬i.
Îngenunchia‫܊‬i cădea-vom
răpu‫܈‬i de bătrâne‫܊‬e,
Vom adormi sub brazdă,
uitând că ne-am iubit,
Uitând de fericire,
uitând de tinere‫܊‬e,
Înfrân‫܊‬i de moartea rece
în drumul spre zenit.
Iar trupurile noastre fierbin‫܊‬i ‫܈‬i dulci
acum,
În cărămizi, ulcioare, palate sau bordeie,
91
Le-or plămădi drume‫܊‬ii
în lutul de pe drum,
Amestecând în tină ‫܈‬i ultima idee.
Hai, vino iar la pieptu-mi cel cald
‫܈‬i plin de dor,
Ca să sorbim iubirea din dulcele-i pahar,
Nu a‫܈‬tepta ca timpul să ferece-n ulcior,
Tot ce-am trăit alături în clipele de har.
Hai, vino iar, iubite, că zilele de-a valma
Ne poartă ca pe frunze,
avea-vom soarta lor,
Deci fii tu frunza care îmi va atinge palma,
În drumul către stele, înve‫܈‬mântată-n dor.
Hai, vino iar, iubite,
cât sufletu-mi te cere,
Cât bra‫܊‬ele mi-s calde
‫܈‬i sânul plin de flori,
Odihna ce-am râvnit-o
ne va primi-n tăcere,
Ne-om risipi pe plaiuri în murmur de viori.
Ne vor clădi zidarii,
ce-‫܈‬i vor cânta iubirea,
Ce mi-e că voi fi treaptă iar tu vei fi
crenel?
Deasupra, neclintită,
ne va veghea doar firea,
Eu ‫܈‬tiu că ve‫܈‬nicia o vom trăi la fel.
Băi, nene, pentru voi sunt o legendă!
Băi, nene, pentru voi sunt o legendă!
Sultan al poeziei, mândră zestre,
Am sute de cadâne-ntr-o agendă,
Dar eu a‫܈‬tept, visând extraterestre.
‫܇‬erpoaice verzi pierdute-n adorare,
Vor coborî din cerul de opal,
Mă vor spăla cu rândul pe picioare,
Pân' voi luci discret în verde pal.
Mi s-a transmis că-s ni‫܈‬te bunăciuni,
Dacă le vezi, nu-‫܊‬i trebuie pastile.
‫܇‬i corespund ‫܈‬i la dimensiuni:
Unu cincizeci ‫܈‬i patruzeci de kile.
Cu două mâini vor împleti ghirlande,
Cu două vor spăla la pijamale,
‫܇‬i-mi vor aduce, ca la zei, ofrande,
Cu alte două-or înveli sarmale.
‫܇‬i ca un pa‫܈‬ă tolănit pe nori,
Le voi privi dansând, unduitoare, le-am abandonat la răscruce de soartă să
Prin alte lumi ne-om pierde, călători, miluiască pe to‫܊‬i flămânzii lumii
Că asta nu mai e destul de mare! dar
e secetă mare
Tot Universu-îl voi lua-n arendă! ‫܈‬i grâul
Băi, nene, pentru voi sunt o legendă!
cresc
ION VIOLETA, Bucure‫܈‬ti cresc ciulinii Bărăganului

Verde copt le-am abandonat pe drumuri paralele

acolo
picură-n oase izvor din lumina primei zile ochii tăi albi
de duminică au sfârtecat
strop de dumnezeire în ochiul păgân hălci de carne ciumată
ancorat între râpă úi înalt din trupul sufletului meu
soarele deschide cărare spre tine
respiri prin firele de iarbă mi s-au lipit palmele
verde copt a rugă
aromă de viaĠă ‫܈‬i-au venit tăietorii de lemne
copt în hăuri de căldări pe uli‫܊‬a sor‫܊‬ii
dimineĠi cu iz de cappuccino single e ger de crapă
seri sfâúiate în limbi de ceasornic rugăciunea mâinilor

verde copt de idol fără minte
oloagă păpuúă de lut
verde copt de iluzii cultivate
úi de surogate cu parfum de opiu
se scutură macii până-n tălpi de durere
nopĠile
hălci de carne
cu care la răspântii de soarta
ademenim prădătorii
mi-au amor‫܊‬it bratele cârpind cerul din
polaroidele voastre
vopsind zilele ‫܈‬i zidind temple
îmi plâng idolii la fereastra odăii tale
idoli fără de gesturi
în căutare de mâini răzvrătite
mi-au în‫܊‬epenit în perpetuum mobile
de lacrimă arsă
pe obrazul unui monitor

verde copt în strigăt înalt 22 de inch de sim‫܊‬ire

ce dans maiestos fac negre păsări în juru- 22 de milioane de mâini zidite în cuburi
mi de sticlă
úi laĠul se strânge
până când Sfârcuri de zile defri‫܈‬ate
gând incandescent arde aripile de beznă
sfârcurile degetelor
verde copt úi răscopt se contractă a durere
răscopt în iubire úi durere ‫܊‬ipăt orb
úi-n lacrima ce m-a blestemat să mă nasc plonjează pe un pat de spital
trec ‫܈‬iruri nesfâr‫܈‬ite
Sunt omul fără mâini gâturi lungi
de zile defri‫܈‬ate
din cubul de sticlă simt bătaia pleoapei prin noaptea fără
în care palmele mele au fost sechestrate noimă
se scurg albe tăceri invalidată de soartă
ridicate la pătrat doar de puterea mă predau necondi‫܊‬ionat
necuvântului ultimului chirurg
ce bănănăie puternic alcoolizat
sunt omul fără mâini prin suburbiile sufletului tău
le-am pierdut odată cu anularea inocen‫܊‬ei
din ochii copilăriei te-am rătăcit într-o zi oloagă de vineri

92
‫܈‬i de atunci degeaba mai încerc să-l
mituiesc pe Dumnezeu
pe când tu
be‫܊‬iv cu min‫܊‬ile amputate
ai tran‫܈‬at c-un bisturiu anemic
surâs ‫܈‬i sân ‫܈‬i cuvânt
‫܉‬i-au înflorit idolii în altarul meu
mi-au devenit bra‫܊‬ele
păsări lungi
‫܈‬i albe
de îmbră‫܊‬i‫܈‬ez norii cu ele
gura mea
î‫܊‬i soarbe cerul
iar uneori
î‫܊‬i simt între din‫܊‬i stelele
niciodată nu le-am putut digera
rămâneau blocate undeva pe traiectul de
la esofag la stomac
cum să mă închin la ele
cum să construiesc temple
cum să zidesc rugăciuni la talpi străine
iar tu
tu nu ai crezut nici o clipă
că ‫܈‬i eu port pe cre‫܈‬tet
stele
‫܊‬i-au înflorit idolii în altarul meu
m-ai pus să le fac chip cioplit
până când
‫܊‬i-am sfărâmat ochii cu dalta
iar gura ‫܈‬tirbă a sor‫܊‬ii
îmi scuipă ‫܈‬i acum printre din‫܊‬i
stelele tale
păsări lungi
‫܈‬i albe
de îmbră‫܊‬i‫܈‬ez norii cu ele
gura mea
î‫܊‬i soarbe cerul
iar uneori
î‫܊‬i simt între din‫܊‬i stelele
niciodată nu le-am putut digera
rămâneau blocate undeva pe traiectul de
la esofag la stomac
cum să mă închin la ele
cum să construiesc temple
cum să zidesc rugăciuni la talpi străine
iar tu
93
tu nu ai crezut nici o clipă
că ‫܈‬i eu port pe cre‫܈‬tet
stele
‫܊‬i-au înflorit idolii în altarul meu
m-ai pus să le fac chip cioplit
până când
‫܊‬i-am sfărâmat ochii cu dalta
iar gura ‫܈‬tirbă a sor‫܊‬ii
îmi scuipă ‫܈‬i acum printre din‫܊‬i
stelele tale
RAùCU MIHAELA, Târgu Mureú
Odată, la Mizil
ùtii că ne-am cunoscut odată, la Mizil,
Tu divă adorată, eu un poet umil
Umblând cu pana-mi strâmbă o muză să
găsesc
Cumva să mă inspire, rime să potrivesc?
Am năzuit spre mine să îĠi arunci privirea
ùi să fi tu aceea care s-aprinzi sclipirea
Cuvintelor hoinare prin care rătăcesc,
Să pot obĠine premiul pe care îl râvnesc.
Mi-ai aruncat un zâmbet, o doamne, ce
mai vis!
Te cheamă Julieta? Să rămân interzis!
Pentru că eu, Romeo pe loc am devenit,
În culmea fericirii că muza mi-am găsit.
Dar ai plecat regală úi doar atâta útiu,
Că n-am mai apucat nici un cuvânt să scriu
ùi-n amintirea strâmbă de biet poet umil
Tu ai rămas de-a pururi o divă de Mizil.
Dacă ai vrea…
dacă ai vrea, aú putea fi scoica ta
iar tu perla ascunsă în carnea secretelor
mele,
sau ai putea, când am visa,
să te strecori, iluzionist trăgând a timpului
perdele.
dacă ai vrea, te-aú aduna
nisip în clepsidra trupului meu colorat,
sau aú picta pe umbra ta
descântecul nopĠilor care m-au încântat.
dacă ai vrea, m-aú strecura
ca un izvor prin peútera suspinelor tale,
să-Ġi răcoresc cu gura mea
arúiĠa frământărilor ce mi le-ai presărat în
cale.
dacă ai vrea, te-aú adora,
zeu să îmi fi asupra fiecărei tresărire,
doar să mă laúi în inima ta
să îmi câútig dreptul la nemurire.
Metamorfoza
Mi-am colorat buzele în sărutările tale
Iar timpul n-a mai vrut să útie de noi,
S-a risipit în lumini boreale
ùi-a prins să curgă înapoi.
Mi-am modelat sufletul după mângâierile
tale
ùi-atunci marea a prins Ġărmul să-úi
frământe,
Izbindu-se în valuri inegale
ùi obligând sirenele să-i cânte.
Mi-am învălui trupul în úoaptele tale
iar vântul a pornit să mă caute în înalt,
prin mozaicul norilor, împletit în rafale,
căutând să înĠeleagă ce suntem unul pentru
celălalt.
mi-am aprins visele cu gândurile tale
úi e ciudat cum să ard nu mă tem,
că mi-au ajuns speranĠele făclii medievale
topindu-se nebune de-al dragostei blestem.
de-aú útii ce sunt acum, aú adormi cu tine
lângă fântâna vieĠii, prea tare însetat,
însă nu înĠeleg ce s-a-ntâmplat cu mine
úi în cele din urma în ce m-ai transformat.
Clipa de rondel
Când ninge cu clipe senine,
Ninge peste ochii mei vii,
Ating infinitul úi-mi vine
Să scriu, în nesaĠ, poezii.
Dansând printre fulgi de cuvinte,
Culeg versuri mănunchiuri zglobii
ùi-apoi, patinând înainte,
Prind din strofe făclii.
Zăpada luminii m-atinge
ùi-mi ninge secunda de gând,
De doruri ea pare că plânge
ùi-aud vântul prin ea suspinând.
Apoi, când fluturii-ngheaĠă,
Ea prinde a râde zglobiu,
Această clipă mă-nvaĠă
O poezie cum să îĠi scriu
Când ninge cu clipe senine.
94
ULUITU AURELIAN, Bucure‫܈‬ti
Iubirea
O mângâiere tandră pe obraz
úi o privire caldă, cu capul uúor plecat.
Un zâmbet bucuros úi poate
o atingere a buzelor, din colĠ în colĠ.
Asta cred că e iubirea.
Din partea mea, să îĠi sărut degetele,
să te îmbrăĠiúez într-un gest de apropriere,
dar numai pentru a-Ġi adulmeca părul.
În ochii tăi să mă uit, albastru.
Asta cred că e iubirea.
Tu să mă-ntrebi: „De ce, de ce?”,
tot să mă-ntrebi.
Eu să-Ġi zâmbesc, tâmp úi-nĠelept.
Să-Ġi răspund în dodii, pe lângă subiect.
Să fim împreună fericiĠi.
Asta cred că e iubirea.
ùi bucurii, úi tristeĠi, úi neîmpliniri
să-Ġi confesez cu sinceritatea
muribundului.
Mirarea să nu Ġi-o ascunzi,
nici neîncrederea, nici râsul útrengăresc
pe care îl iubesc.
Asta cred că e iubirea.
Furia mea blând să te cuprindă,
să fiu gelos pe timpul care trece peste noi,
să sufăr când de lângă mine pleci
doar pentru a-mi oferi o absenĠă fecundă.
Asta cred că e iubirea.
Toate cântecele de dragoste
pe care le ascult la radio, aiurea,
să capete sens profund úi înĠeles
(unele excepĠii se impun, normal –
ùtefan Bănică jr. úi Marian Nistor, în
principal).
Asta cred că e iubirea.
La început molcom, cu volte largi,
apoi mai repede, grăbit să rupă în calea-i
úi rocă, úi pământ, iar în final – un crunt
torent.
Râu care curge înspre munte, insolent.
Asta cred că e iubirea.
Să ne fie gândul împărtăúit
úi prezenĠa, úi absenĠa să ne fie pline
de amândoi, de mine úi de tine.
Cuvântul să rămână viu úi ascuĠit.
Asta cred că e iubirea.
Un pahar de vin, vechi-gălbui,
o plimbare în noapte,-mbrăĠiúaĠi.
Minciuni cuminĠi, de dragul tău
să-Ġi spun când mă întrebi ce-i fericirea.
Asta cred că e iubirea.
Din mâini să-mi crească flori tu să-nĠelegi, să le admiĠi.
pe care să le primeúti, să le îmbraci. Asta cred că e iubirea.
Parfumul lor să nu-Ġi dea voie să greúeúti; Eu asta cred că e iubirea.
aúa cum te admir, să le admiri. Gândul m-a dus – aúa mi-e firea –
Asta cred că e iubirea. departe, acolo unde-s numai eu.
Să fii model, matrice, etalon. Singurătate, suferinĠă, plâns, panseu.
Pe altele să nu le pot privii Asta cred că e iubirea.
fără ca tu să nu învingi,
să te impui aúa, fără efort, firesc. Pedeapsa vieĠii
Asta cred că e iubirea.
Pe unde treci, să trec úi eu Pedeapsa vieĠii e prea grea.
úi să mă bucur că ai fost pe-acolo, Suntem păpuúi într-o vitrină,
că-mi dai prilejul să umplu spaĠiul gol Iar adevărul, dincolo de ea,
cu imaginea ta. Să mă bucur. Altor stăpâni se-nchină.
Asta cred că e iubirea.
Să-Ġi fiu brav cavaler, mereu învingător, În libertate credem toĠi.
de plictiseală să te apăr, elegant, Frumosul, crud, ne aparĠine,
să fiu úi ferm, dar úi-nĠelegător. Spre Rai deschidem veseli porĠi
Bufon să-Ġi fiu, úi vesel, úi galant. Gândind că facem bine.
Asta cred că e iubirea.
Când certurile se iscă între noi Minciunile de zi cu zi
úi zei, úi îngeri, úi demoni, úi eroi Din vina altora-s rostite.
în două tabere se-mpart – Cât timp vom respira de vii
duúmani neîmpăcaĠi etern, Noi nu le vom admite!
până când tu, ori eu, ne dăm un semn
că a trecut. E-atât de greu să spunem clar
Asta cred că e iubirea. Că banul ni-i atotstăpânul?
A fi a altuia – blestem! De ce ne zbatem în zadar
A fi al alteia – blestem! Să ne ferim de Unul?
A fi-mpreună, singuri, un îndemn,
o stare, o esenĠă, un blestem. Iar când în nopĠile pustii
Asta cred că e iubirea. Ne numărăm avutul
O zi să-nsemne bucurii. Nici plânsul morĠilor copii
O noapte – alte bucurii. Nu ne abate gândul.
Când plouă soare să îmi fii,
iar toamna frunzele să-nvii. ùi Dumnezeu de-ar coborî
Asta cred că e iubirea. Din nou să minuneze firea
Un loc de tine-atins, sau un obiect S-ar întrista úi-ar hotărî
un cult să nască pentru mine. Să-úi afle iar murirea.
ùi diavol să îmi fii, úi dumnezeu perfect,
oricum ar fi, Ġie să-Ġi fie bine. Suntem cu miile de ani
Asta cred că e iubirea. D-apoi după blesteme.
De câte ori îĠi spun că te iubesc, E-atâta-nĠelpciune-n noi
ecoul viu să mă-nsoĠească Că n-avem a ne teme!
iar teatrul pe care-l joc, burlesc,
să fie realitate crudă, flască. Despre iubire ce-am putea
Asta cred că e iubirea. Să mai cântăm în ode?
ToĠi – prozatori úi erudiĠi poeĠi – Nu noi depindem azi de ea,
să îúi renege scriitura. Din vers să se slobode!
Tu, printr-un gest sublim, să-i ierĠi
că nu úi-au cunoscut natura. Păpuúi în voia crudului destin
Asta cred că e iubirea. Ne este fală umbra trecătoare
Trădări, dureri, plecări úi regăsiri, Ce o lăsăm pe loc puĠin
războaie, rapturi, cruzimi úi trăiri Privind orbiĠi spre soare.
de mame ale copiilor muriĠi

95
Paharului
Burtosul meu prieten úchiop,
Mai lasă-mă să-Ġi fur un strop
Cu un sărut frăĠesc úi gratuit
Dintr-un cristal fin úi-o pâlnie d-argint!
Ce bucurie să te regăsesc, uúor,
Cu mână tremurândă să-mpresor
CircumferinĠe, rotunjimi de soi,
O vorbă să mă mai asculĠi în doi!
Din lacrimi ce-mi oferi – o, zei! –
O lacrimă úi tu mai útii să iei
Ofrandă a credinĠei mele dalbe:
Nu te-am vândut pe două halbe!
În noapte îmi eúti sfetnic úi în zi,
Din amintiri regrete poĠi să-nvii,
Dar úi iubiri pe care tu le-ai stins vreodat’
De FeĠi-Frumoúi úi fete de-mpărat.
Mi-e mâna laĠ etern pe-al tău picior,
Nu-i loc aici de-nvins sau de învingător,
Ori de jurăminte ce mâine-s desuete.
Noi împreună facem visele s-aútepte!
Dramă
Ploua liniútit – iubire de tată,
Apa din nori cădea cumpătată.
Cu braĠele mii întinse spre cer
Iarba slăvea acel dar efemer.
ùi-n lume plutea o-mpăcare ciudată,
Ca un vis de copil, ca un zâmbet de fată.
Armate de îngeri condamnaĠi de păcat –
Picături reci de ploaie cădeau ne-ncetat.
Noapte úi zi se-mplineau de-odată.
Norii negri, cuminĠi, bolteau zarea toată.
Lovită de pietre, îngropată-n pământ,
Ploaia-úi găsea odihna-n mormânt.
Ploua liniútit, atunci c-altă dată
Apa din nori cădea resemnată.
GRIGOROV CRISTINA, Hamburg
Retorica modestiei
- Elbe, refuz să mi se spună:
96
E‫܈‬ti cea mai frumoasă femeie!
căci buzele mele ar sângera monstrous
încercând în zadar să înve‫܊‬e
retorica modestiei.
- Elbe, mă rog să nu mi se spună:
E‫܈‬ti cea mai blândă femeie!
căci cete de îngeri s-ar îmbolnăvi
de repro‫܈‬, bie‫܊‬ii îngeri, din cer
ar cădea bucuro‫܈‬i
să mă acuze de trufie.
- Elbe, mai bine mor decât să mi se spună:
E‫܈‬ti cea mai bună femeie!
căci inima ar trebui din piept
să mi-o scot pentru a lecui
decaden‫܊‬a din îngeri.
- Elbe, eu sunt doar frumoasă ‫܈‬i doar
uneori
dar inima mea-i vie ‫܈‬i bate nebună,
chiar ‫܈‬i atunci când izbutesc
în rugăciune să mimez sfios
retorica modestiei.
Viciul de a fi om
- Elbe, ascunde-mă, ascunde-mă!
acoperă-mi fa‫܊‬a cu alge verzi
iar trupu-mi firav aruncă-l într-o colonie
de corali.
Elbe, de când am evadat din închisoarea
raiului
trăiesc într-o perpetuă stare de nelini‫܈‬te
un înger mă urmăre‫܈‬te pretutindeni
mă prive‫܈‬te cu un ochi sardonic ‫܈‬i
cu celălalt supurând de milă în timp ce
mă apostrofează metodic
pentru singura patimă pe care o mai
posed,
pentru viciul provizoriu de a fi om.
- Elbe, ‫܈‬tiai că nu po‫܊‬i min‫܊‬i nici măcar în
glumă?
Ieri am zis a‫܈‬a, într-o doară, dacă nu a‫ ܈‬fi
bolnavă
a‫ ܈‬escalada un munte pedalând o bicicletă
cu o singură roată.
‫܇‬i îngerul ce crezi că a făcut?
cu un ochi a râs dispre‫܊‬uitor iar cu celălalt
a început să plângă în timp ce mi-a întins
un pumn de pastile
ca să mă vindece de fantezie.
- Astăzi însă, Elbe,
mi-e o frică teribilă de îngerul meu,
m-a avertizat din clipa
în care mi-am ros cu din‫܊‬ii
cătu‫܈‬ele nemuririi că pentru orice păcat
voi fi mustrată aici
dar pentru omor voi fi din nou judecată în
temni‫܊‬a edenului.
‫܇‬i chiar în diminea‫܊‬a aceasta, Elbe, în timp
ce mergeam pedalând
o bicicletă cu două ro‫܊‬i, cu ochii pierdu‫܊‬i
în cea‫܊‬a de pe stradă
am călcat un păianjen-pieton.
Habar nu am cum a ajuns acolo ‫܈‬i nici că-
mi pasă.
Detest păianjenii, picioarele lor
interminabil de lungi
de clovni urca‫܊‬i pe picioroange, ochii
bulbuca‫܊‬i de ‫܈‬arpe
veninos ‫܈‬i mai ales, odioasa gură, fără
buze, doar gheare
ca ni‫܈‬te fuioare ascu‫܊‬ite ce într-un carusel
al groazei
rotesc, rotesc, rotesc, firele invizibil de
sub‫܊‬iri
de care stau agă‫܊‬ate asemeni globurilor de
Crăciun
pământul cu stelele ‫܈‬i oamenii lui…
- Elbe, ascunde-mă, ascunde-mă! sunt un
infractor în libertate
‫܈‬i a‫܈‬a vreau să rămân până când trupul
meu locuit de corali
‫܈‬i fa‫܊‬a mea semănată cu alge verzi vor fi
de deplin deposedate
de viciul de a fi om.
Cea mai neputincioasă
- Elbe, un om orb nu vede
dar are trei inimi
‫܈‬i în fiecare dintre ele
un ochi pur se aprinde,
- Elbe, un om surd nu aude
dar are trei inimi
‫܈‬i în fiecare dintre ele o ureche limpede se
deschide,
E de prisos să mai spun câte inimi are
Un om surdo-orb
Un om orbo-surd.
- Spune-mi, Elbe,
cum să nu mă simt nedreptă‫܊‬ită
când omul orb îmi pictează zâmbind
astăzi am sim‫܊‬it lumina lui Dumnezeu!
iar omul surd îmi cântă dansând
astăzi am sim‫܊‬it muzica îngerilor!?
- Elbe, eu sunt cea mai neputincioasă
făptură
pentru că văd doar urâtul ‫܈‬i atunci
singura mea inimă devine obscură.
pentru că aud doar disonan‫܊‬e ‫܈‬i atunci
singura mea inimă se tulbură.
97
De jur-împrejur
- Elbe, dacă te tai de jur-împrejur cu din‫܊‬ii
câte cercuri de apă voi număra înainte să
mor?
Î‫܊‬i mai aminte‫܈‬ti primul vuiet de via‫܊‬ă,
primii pa‫܈‬i, primul omor?
- Elbe, copacii sunt oameni mai ferici‫܊‬i
decât tine,
lor nu li s-a acordat dreptul la nemurire
trăiesc frumos până când pielea
li se zbârce‫܈‬te pe os ‫܈‬i apoi mor.
Mor cuminte, în noapte, în somn.
- Elbe, am să î‫܊‬i spun un secret:
frunzele copacilor nu sunt mi‫܈‬cate de vânt,
o nu!
ramurile lor au oase ‫܈‬i mu‫܈‬chi, degetele
au cartilagii
‫܈‬i legături îmbrăcate în piele de frunză
care ‫܈‬uieră ‫܈‬i fluieră ‫܈‬i vântură.
Elbe, dacă mă tai de jur-împrejur cu din‫܊‬ii
câte iubiri voi număra înainte să mor?
Îmi mai amintesc primul vuiet de via‫܊‬ă,
primii pa‫܈‬i, primul omor?
ZAHARIA GINA, Buzău
într-un refresh
“ce faci acolo?
scriu.
pe întuneric?
ei, mă descurc. nu e chiar întuneric. dormi
lini‫܈‬tită.
ce scrii?
o poezie.
tu ‫܈‬tii să scrii poezii?
da. un pic.
atunci aprinde lumina. o poezie e mai
importantă decât somnul meu.”
***
am zărit-o pe mama deshămând diamante
sălbatice
bătătoreau zările batjocoreau furtunile
urcau în metropole ‫܈‬i umpleau portrete cu
păpu‫܈‬i
‫܈‬i sârmă ghimpată
o vreme le-a aplaudat din loja unde
Dumnezeu deschisese un ochi albastru
apoi le-a a‫܈‬ezat sub pernă
ultimele voci curioase sprijineau crezul
necopt
cometa-ateu închină cerul răsăritul e
numai leagăne
o istorie de lupi face tumbe pe dealul
filigranat
par ni‫܈‬te pete de suflet
împachetez jarul în care ai copt la refuz
dragostea
ni‫܈‬te mâini străine ‫܊‬i-au a‫܈‬ezat broboada
într-o parte
acasă la noi sunt mereu drepte
un râs impecabil trosne‫܈‬te în sala cu
flăcări
acroba‫܊‬ii acceptă pieptul metalic întors de
la oaste
întunericul tău dă onorul pe diagonală
mâine voi duce poemul la ora‫ ܈‬mamă
l-ai binecuvântat într-o vene‫܊‬ie dintre
pleoapele tale
sub prag domne‫܈‬te busuiocul imită sarea
altădată escalada fortăre‫܊‬e
păcat că înflore‫܈‬te într-un refresh
l-ai frământat l-ai sfin‫܊‬it lumea ta e
aromată acum
în aria fluturilor de noapte zac piramide
nepre‫܊‬uite
avocatul lor e închis pe nedrept
‫܈‬i azi ‫܈‬i eu
a‫ ܈‬fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile
peste toate arterele plesnite să zăresc de
departe prada-capodoperă
pusă la uscat sub ape
când mi-e foame să traversez oceanul în
cantită‫܊‬i cameleonice
ghearele să răsădească lejer copaci acvatici
nimic mai mult
prin setea de odihnă să-mi agă‫ ܊‬oglinzile
plictisite
a‫ ܈‬fi trăit o mie de ani într-un col‫ ܊‬de
stâncă
probabil am citit mult despre zboruri
am curajul am seceta răsturnată pe tot
cerul
‫܈‬i o zodie roasă de dor singura care mă
încorsetează acasă
mi-a purtat umerii printre dialoguri
cochete diguri ‫܈‬i alte lungimi de suflet
ce să zic poate reu‫܈‬esc să dau peste cap
rolul lagărelor artizanale
în care mă plimb neinvitată de ce naiba
doar acolo am loc
nu ‫܈‬tiu
din când în când aleg să arunc firimiturile
98
din co‫܈‬ul timpului
în bagaj îmi pregătesc culorile uneori
curcubeul le destramă pe partea mea
să mă vezi adăugând un bleu zdren‫܊‬uit
nu ‫܊‬in la etichetă deci ‫܈‬i suspinul poate
deveni latura unui întreg
numai să nu plouă atunci mi se duce toată
garan‫܊‬ia
că pot împăr‫܊‬i respira‫܊‬ia în două lumi
deodată
am devenit cuar‫ ܊‬pe nisipuri străine
locuitor al dunelor de noroc îmi tot duc
leagănele la mare
pe nisip am râs ‫܈‬i eu doamne cum îmi
ardeau tălpile la doi milimetri de flux
somniferele au devenit un lux îmi
brodează visul
(ingenioase cuburi alb-reci)
port un citat pe inimă spre zori l-am creat
e legat cu majuscule
de fiecare diminea‫܊‬ă de fiecare sabie de
fiecare bob de rugină
are ‫܈‬i un joc sec dar fără el ar fumega
continuu
‫܈‬tiu ce zic nu toate scările au acelea‫܈‬i
rezerve de bine
unele se rotesc în jurul unui ochi de ceară
un vas le adună precum poruncile cu
săge‫܊‬i otrăvite
dar temerarii nu dorm niciodată când se
cutremură albastrul
pesemne î‫܈‬i desenează alte ceruri pe o filă
ne‫܈‬tiută de nimeni
un fel de punte pentru călătoriile în lan‫܊‬
‫܈‬i azi ‫܈‬i eu….
mă prive‫܈‬ti când dorm pe semilună
eram la reverul tăcerii mergeam cu ploile
spre stepă
voiam să par altceva decât un spin poate o
lebădă
înfă‫܈‬urată în liane
auzeai ‫܈‬uieratul luminii restul
se adâncea odată cu ecoul
mă ‫܊‬ineam de sfori
erai păpu‫܈‬arul din dreptul cascadelor
îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram ‫܈‬ic
aveam privirea captivă în rubinul
pe care-l treceai dintr-o mână în alta
de ce mă prive‫܈‬ti când dorm pe semilună?
mersul pe sârmă e o artă deseori te zăresc LUCA CIPOLLA, Cesano, Italia
întinzând pânza
acroba‫܊‬ia ro‫܈‬u intens ‫܈‬i câteva grame de Pomul lui Zaheu
nebunie
fac reveren‫܊‬ă Mă împiedicai de rădăcini
mă îndoiesc că ai luat parte la ritualul ‫܈‬i-l văzui pe el
nisipurilor uria‫܈‬e prin negură-fum din bănci ‫܈‬i guri de canal,
îmi place să cred că din copacul de ieri mi- îmi zâmbea ‫܈‬i mă invita,
ai dăruit o fereastră a‫ ܈‬fi vrut o smochină, oare să vorbesc,
‫܈‬i două privighetori dar ro‫܈‬u la fa‫܊‬ă,
cum să admit
la vernisajul nostru e lini‫܈‬te cât să se audă că nu ‫܈‬tiu să recunosc un copac
inima în mijlocul pădurii?
în fiecare culoare (care vine de sus) O Zaheu, ce fel de zeu îúi aminteúte?
î‫܊‬i cuprinde fiin‫܊‬a spun asta fiindcă Aici nu există fiare sălbatice
traiectoria trece prin mine ca să mă pot urca cu tine în copac
ai sărutat focul ‫܈‬i să ne jucăm împreună de-a v-aĠi
vezi pajii cum a‫܈‬teaptă să ducă vestea spre ascunselea?
cel mai bun translator Două chipuri
să se vindece de enigme ‫܈‬i în jur ce de voci..
cunosc un pod peste care nu po‫܊‬i trece cu Să mergem acasă că maestrul ne a‫܈‬teaptă
pasul ‫܈‬i tămâia se termină de ars.
are o mul‫܊‬ime de reguli pe toate le-am
învă‫܊‬at teoretic Abandon
una ar fi mâna întinsă cât să modelezi
setea Trec străine
apoi dispari‫܊‬ia aceea miraculoasă la Peste pânze vâscoase,
vremea cinei ‫܈‬i fixarea unui punct pe cer Clipe ca furnici
de care să ne agă‫܊‬ăm crezul ‫܇‬i cuvinte mu‫܈‬te
Într-o devenire rară
acum ‫܈‬tii că ora‫܈‬ul de sub ape are A microcosmului absorbit
bronhiile mele Unde bine ‫܈‬i rău
‫܈‬i vârsta medita‫܊‬iei Alină sensurile
submarinele s-au topit dintr-o dată dar po‫܊‬i ‫܇‬i seceră idealuri ale vieĠii noi.
înota Perna e o piatră
am înrolat aproape ‫܇‬i mintea ta are deja
toate simbolurile da da da un nou prieten
mai ales că la ora exactă în pământul
se deschid trandafirii perechi ce transpiră lapte.
un nor mă invidiază
că l-am uitat sub zăvoare Imperfectă

Prizoniera de lumină Colinzi pierdută

printre boabele de ienupăr
Un atlet ducea spre mare tolba cu ‫܈‬i seminĠe de lună curată;
chibrituri arse, mireasma iasomiei
Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri mângâie părul tău,
trase. parcă e‫܈‬ti cam serioasă
Ar fi vrut să-‫܈‬i cearnă crezul în timiditate
peste ziduri de răcoare, ‫܈‬i lumea te confundă,
Avea cerul mărturie frumoaso ‫܈‬i imperfectă.
‫܈‬i-n ochi soarele-răsare. Taci în surâsul
aurorei boreale,
Poate a plecat când norii chicoteau e viaĠă nouă datorită Ġie.
din ‫܈‬apte arte

99
Migra‫܊‬iuni
‫܇‬i te pierdeai în ‫܊‬ara făgăduin‫܊‬ei,
fugind la căi
fără sfâr‫܈‬it
prin coardele oudului;
iubeai pădurile
‫܈‬i formele medita‫܊‬iei,
piatră de temelie
a templului din Ierusalim.
Cu ce avânt ajunse‫܈‬i la mal...
BĂLĂCEANU MIHAI, Bucure‫܈‬ti
Demonii
Aseară, umbra mea a mai fătat o hienă.
În total, sunt úase la număr-
úase dihanii hâtre cu bale,
ce râd în întuneric.
În fiecare seară, când mă întorc acasă,
ele-mi vâneaza paúii pe casa scării.
Eu urc treptele într-un suflu,
intru-n casă
úi încui uúa cu zăvorul.
Rasuflu uúurat in ostrovul meu de lumină,
unde, la masa din bucătărie,
îi pot vedea
pe mama, tata si pe Duhul Sfânt
servind cina.
Mă duc in dormitor,
închid ochii
úi încerc sa adorm…
În miez de noapte aud hienele
muúcând din tocăria usii.
Frica de mă cuprinde îi alungă
pe mama, tata si pe Duhul Sfânt,
lasând vasele nespălate.
Atunci, incep să mă rog lui Dumnezeu :
“ Tatăl nostru, care eúti in Ceruri,
coboară pe pământul
din care m-ai zămislit;
spală-mi, te implor, sufletul cu detergent
si lasă-l să se usuce la Soare!”
Vederi de 1 ianuarie
E prima zi a noului an;
maúinile hibernează în parcări,
iar singurul tramvai
care mai circulă pe bulevard
e o pâclă de liniúte...
CâĠiva maidanezi, bântuiĠi de singurătate
îúi freacă spinările de pereĠii caselor vechi
ca úi cum tencuiala roasă de timp
100
ar purta căldura pântecelor din care
ei au venit pe lume.
Afară se lasă frigul úi nu e de vină iarna.
FetiĠo,
cu fiecare clipire din ochii tăi triúti,
cu fiecare gând pe jumătate rostit,
temperatura mai scade cu câteva grade!
Încă o zi de naútere
Ah, 20 de ani...ar trebui să mint
că cerul mi-e câmpia pe care înham eu caii
la carul mare de vise
sau că marea mă alăptează la sânul
albastru al valurilor sale...
Niúte bule de vin îmi zâmbesc zeflemitor
din pahar;
“Noroc!”, se aude vocea părintească.
Dar norocul-acest prizonier între două
pahare ciocnite
îúi dă ultima suflare printr-un clinchet!
Congelator
Cineva îmi zice că am sufletul de gheaĠă.
Auzi, poet cu suflet de gheaĠă!
(în caz că nu aflasei culmea absurdului).
“Da, îi răspund persoanei respective,
Ġin în inimă, la gheaĠă, bunătatea, iubirea úi
speranĠa.
Când afară-i toropeală úi te simĠi însetat
de ce nu-mi deschizi inima
ca să te revigorezi?”
PETRE CLAUDIA MINELA, Bucure‫܈‬ti
Stăpânii viselor
Kenny g s-a strecurat în visul meu, mi-a
luat toate versurile úi le-a dat saxofonului
să le înghită. apoi a început să cânte.
sunetele aveau aripi, unele roúii altele
albastre, au fost câteva roz, verzi,
portocalii úi alte culori neinventate.
Râdeam amândoi până când timpului i-a
fost milă de noi úi ne-a lăsat să zburdăm
alergând după fluturi. eu purtam fustiĠă, el
avea pantaloni scurĠi. ne ascundeam după
firele de iarbă úi râdeam. cine naiba útie
motivul veseliei noastre? doar sunetele
făceau tumbe cu noi până când a început
ploaia. úi am crescut úi ele s-au decolorat
apoi s-au dizolvat odată cu fetiĠa úi băiatul,
stăpânii viselor.
Ea priveúte monitorul, ascultă melodia
timpului. el habar n-are cine e ea. doar
versurile mele se încăpăĠânează să zboare
din saxofonul lui. úi firele de iarbă ne
caută în fiecare dimineaĠă.
Turn off
Virtuală 18 –
pâinea caldă e atât de bună!
Vreau să Ġi se facă dor de mine R. atunci
apa nu-Ġi va mai astâmpără seceta, atunci
gustul mâncării va fi un chin, casa va
deveni o cazemată în care pereĠii, mobila
te izbesc úi se strâng în jurul tău.
Vreau să Ġi se facă dor de mine, R. aúa
cum eu trăiesc asta în fiecare clipă când
îmi lipseúti. sunt străină în propriu-mi trup,
străină în propriu-mi pat. strada mi se pare
străină úi duúmănoasă, ca limba unui
cameleon ce-mi înghite gândurile ca pe
niúte insecte, transformându-mă într-o
păpuúă care spune la fiecare 10 secunde: I
miss you, I miss you, I miss you!
Străine-mi sunt toate, doar dorul acela
nebun, nu. creúte úi creúte nestăpânit
hrănindu-se cu sufletul meu, săpând
úanĠuri în biată inimă care de mult a
încetat să mai bată, pentru că tu ai reuúit să
le ai pe amândouă.
Nu mai sunt întreagă, R, de când copacul
ăsta se hrăneúte cu visele úi poeziile mele,
cu hohotele de râs care izbeau liniútea,
ca talazurile burĠile stâncilor.
Dorul nu este pâinea caldă pe care el úi ea
o impart în drum spre casă, întorúi
după o zi de muncă la câmp.
Sunt împreună
úi pâinea caldă e atât de bună!
E atât de bine, împreună!
dor!
ùi nimeni nu m-a întrebat ce vreau ...
Am trăit cuminĠenia florilor. úi nimeni nu
m-a întrebat ce vreau. am fost prizoniera
pământului. úi nimeni nu m-a întrebat ce
vreau. ochii străini se lipeau de mine ca
101
de pânzele lui Tonitza, m-au smuls din
pământ, m-au ascuns între 4 ceruri albe
unde un soare mic lumina permanent.
ùi nimeni nu m-a întrebat ce vreau.
mă întreb singură pentru că nepăsarea lor
lasă în fiecare frunză câte-o cruce neagră.
Vreau să mă iau la întrecere cu fluturii.
vreau să o înlocuiesc pentru o zi pe
Zenobia. vreau să fiu Berth Harth & Joe
Bonamassa, să tai văzduhul ca un Pegas,
să am nasul lui Rudolf. vreau să fiu un
rând din biblie sau un gram de fericire
verde, să trec prin fiecare celulă a celui
care mă arde, vreau să fiu o furtună într-un
fir de nisip, să fiu orice,
numai lege úi prejudecată, nu,
chiar dacă nimeni
nu mă întreabă ce vreau eu.
Ultima virtuală
Ai pierdut N. te-ai jucat cu mintea mea, cu
sufletul meu, până când am sângerat
nebunie.
Fiecare cuvânt a curs pe mine ca o
picătură de acid, a sfârâit până dincolo de
simĠuri, lăsând cratere în urmă, cratere
adânci până în inima pământului.
,,Va plăti pentru tot. greutatea asta va
rămâne în el ca o armă veúnic încărcată
care-i va zdrobi creierii în nopĠile fără
somn, căci multe vor fi ele’’.
Taci! lasă-l în pace! tot timpul te-ai pus în
calea noastră, tot timpul m-ai urât pentru
că eu pot iubi, tu, nu... numai Dumnezeu
are dreptul să-l judece, diavoliĠă!
,,úi îl va judeca pentru că a dat foc aripilor
de înger, arzând femeia din tine úi scrumul
se va lipi de faĠa lui, îi va trosni în gură
pentru tot restul vieĠii aducându-i aminte
de gustul úi mirosul tău. Ġie îĠi va trimite
un bărbat care va ,,vibra ca o nuia’’ când
mâinile tale îl vor căuta peste tot úi nu-l
vor găsi niciodată, când gura ta îi va topi
orice voinĠă lăsându-se pradă plăcerii, o
plăcere care doare pentru că nu vreĠi să se
termine niciodată. gura unei femei lacome
care va mângâia până úi falnica bărbăĠie
care-úi doreúte úi mai mult, din ce în ce
mai mult’’.
Taci, diavoliĠă! Nu te mai suport. L-ai urât
mereu.
,,nu fi tâmpită! ViaĠa nu stă la fiecare colĠ
de stradă s-o ignori. înfruptă-te din ea úi
lasă naibii miorlăiala!încă mai eúti femeie,
încă zbârnâie demonii în tine. emani
lumină úi nu merită să te stingi pentru un
foc de paie.
ReĠine! ùi pasărea Phoenix , regina
văzduhului úi a vieĠii s-a ridicat din
scrum- flacără.
O simĠi cum arde-n tine?’’
BÂLEA CRISTIAN, Domne‫܈‬ti, Arge‫܈‬
La cumpănă de vise
Mai urlă încă lupii la margine de cer
cand anul se topeúte în iarna cea hapsână.
ği-e negură de mine, de tine-mi este ger
úi viscol de amintirea noastră, împreună.
Se mai dezgheaĠă úoapte la cumpănă de
vise,
iar pe poteci virgine trosnesc din bici
plugari
cand răsfoiesc jurnalul cu gânduri neatinse
úi devorate, în haită, de lupii cei hoinari.
Mai geme sub îngheĠul sărutului de lună
silaba nerostită a zilelor trecute.
E iarnă între noi, Ġinându-ne de mână,
úi ninge peste puntea destinelor abrupte.
Iubire în sacru úi profan
În nopĠi de lut, mirabilă tristeĠe,
mi-e gândul doar la tine, doamnă.
Astăzi descopăr sacrul în nobleĠe,
iar mâine masca rece úi profană.
Cu iz de Rai ademeni-vei calea
alaiului de chipuri îngereúti,
cu arome arăbeúti de narghilea
momi-vei sadic hoardele drăceúti.
Cu sfânt sărut uni-vei sfâúierea
Icarului pe braĠe afrodite,
cu versul izvodit din mângâierea
divinului pierdut în necuvinte.
Cu tainic glas scruta-vei nepătrunsul
tristeĠilor născute în miez de toamnă,
crepusculul îĠi va sorbi răspunsul
profan, din vina noastră, doamnă.
Strivit îmi e sărutul
Strivit îmi e sărutul pe muchie de gând...
În nopĠile învinse de crivăĠul hoinar
102
se descompune Eros pe-al dragostei altar
iar viforul din mine l-adulmecă urlând.
Cu vorbe nerostite mi-e ninsă întâmplarea
iar clipa mi-e ucisă de viscolul flămând.
Tu, rătăcind prin iarna apusului plăpând,
cu amintiri reflexe îmi troieneúti visarea.
Transgresie
Tu úi eu,
un freamăt de divinitate umbrit
de nefirescul unei iubiri
ce spintecă rebelă abisul existenĠiei,
felie de cer plutind nepăsătoare
pe întinsul monoton al cotidianului.
Noi doi, o transgresie relativă
spre hibridul irealizabil de ademenitor.
VinovaĠi amândoi
de eternitatea a două suflete pereche
consumată în graba unei clipe.
PierduĠi în necuvinte,
evadaĠi în neuitare,
regăsiĠi nicăieri.
Doar tu úi eu.
TOPLICEANU ùTEFAN, Vaslui
Au!
am căzut ca un pui neînvăĠat să zboare
prin groapa din pupila ochilor tăi úi m-am
julit în genunchi,
iar o secundă mai târziu mi-am dorit
să nu fi căzut, să sar peste, să mă strădui să
zbor,
dar e prea târziu, mă dor rănile úi-aú
plânge
dac-aú úti
că ai veni ca o mamă asupra mea,
mi-ai săruta obrajii
úi mi-ai sufla peste genunchi să-mi treacă
durerea provocată de privirea ta.
Placiditate
mi-aú fi bucurat dacã m-ai fi Ġinut de mânã
úi de suflet
úi m-ai fi însoĠit în umezeala argintie, însã
mi-ai dat drumul,
cãci de la o vreme ploaia nu te mai speria,
nici timiditãĠile noastre
nici replicile cu subînĠeles sau orgoliul
meu impulsiv.
-am pielea impermeabilã, mi-ai spus,
dar eu nu mã gândeam la stropii de ploaie,
ci la picãturile de salivã lãsate voluntar,
ca niúte amintiri,
pe buzele tale ridate,
la sentimentele diluate, ce nu puteau
pãtrunde în interiorul tău,
oricât de torenĠiale ar fi fost privirile mele.
úi-am aprobat afirmaĠia ta, resemnat úi
monoton, cu un zâmbet fals úi precoce,
ca un cer aparent însorit,
dar fragmentat de nori halogeni,
sub care se plimbau doi trecãtori placizi.
Panã de curent
Stăteam la masă úi dezbrăcam
o portocală,
úi de-afară noaptea se uita pe fereastră,
dar nu îndrăznea să intre în casă de frica
luminii.
Însă, deodată, n-am mai auzit lumina
úi noaptea a-nceput s-arunce grenade
de-ntuneric înăuntru.
Am mers la tabloul electric, purtând în
palme o lumânare,
dar totul părea ok, până când am înĠeles
că becul din mine era cel care s-a ars,
însă, nu mai găseam altul care să-l
înlocuiască,
până când ne-am întâlnit úi ai rupt din tine
un bec strălucitor ca propriul zâmbet.
p.t. (pete)
zăpada este pură úi albul ei mă doare,
îmi aminteúte de foaia sufletului tău,
nepătată de cerneală
úi de dinĠii tăi ce zâmbesc atunci când văd
primii fulgi căzând nevinovaĠi.
eúti atât de minunată la venirea iernii,
eúti atât de fericită de prima ninsoare,
pe când eu útiu că distanĠa dintre noi va
creúte asemeni sumelor
de pe factura de la căldură,
103
dar Ġie nu-Ġi pasă, în tine cântă clopoĠeii,
iar ochii sunt două globuri pline de
culoare,
însă, eu pentru a fi fericit trebuie să
sângerez
úi tare mi-e teamă să nu pătez această
zăpadă curată
úi nici fericirea ta.
MIHĂILĂ SIMONA, Greaca, Giurgiu
azi…
am ales o bancă de sub sălcii
ce-au legănat noaptea în liniútea adâncă
ne-am aúezat să povestim
úi să râdem de ridurile de pe frunte…
eu am ales o poveste despre ridul ochiului
tău drept
úi tu ai ales să mi-l alungi pe-al meu
cu o zâmbire
atât am plâns de tinereĠe
úi-atât am râs că nu ai lacrimi!
úi am crezut în tine, tu în mine
până ce stelele au scuturat lumina
în care nu ai existat.
să fi fost salcia
ce mi-a adiat amintirea de tine?
sau prea lăcrimată eu
că n-ai fost lângă mine?
condiĠia aúteptării
Te-am aúteptat să ne împrumutăm liniútile
să te cuibăreúti în braĠele mele
aúa cum te ascundeai copil,
dar nu ai avut timp de existenĠele noastre,
le-ai marcat mărunte orgolii
úi le-ai înrămat cu surghiunite păreri…
Te-am aúteptat oricum
să te întâlnesc din mers
să asfinĠim clipa într-o secundă grea
de stâncile din orizonturile de nisip,
dar sigur n-o să ai timp de nimic
te-oi risipi surprinsă de-o furtună…
Te-aú aútepta oricum c-
au înflorit nuferii de gheaĠă
într-o cunună prinsă-n zăpada
topită pe umeri,
dar tu ai să m-aútepĠi pe mine
până-mi voi trăi ultima ta îmbrăĠiúare…
agrafe perle
liliac uscat la rădăcinile vertebrelor mele,
palide úi bolnave dureri de umeri goi,
păgâne mâini, sugrumate úiraguri de
fluturi la gâtul meu,
agrafe perle în anotimpurile ondulate
ale părului,
surâsul fericirii pulsând
în inima de cuminte copil,
partitură de pian calmă coincidenĠă
convenĠională,
maci fără prenume
în câmpul nepăsării grele,
seminĠele pronumelor neaccentuate
muúcând fertilitatea pământului reavăn,
film de scurt metraj, eu, doamna mult
aúteptatului tău scenariu
arbitrul dezumanizării însufleĠit cu viscol
de teamă îngheĠată
hohot portocaliu al unei atingeri de
gerbera
vocala în diftongul „steaua care-a răsărit”,
nicio cale nu are norul oboselii…
tale.
gene întredeschise
Sub geana mirată a clipirii albastre
mi-aduc stelele
minunea întunericului mi-arată calea
apăsării
dar nu o găsesc,
am prea multă lumină în mine
úi nici tu amurg în privire
aútept, te-aútept să-Ġi apună iubirea
ta, a mea, a pleoapelor noastre
să alunece cerul
úi să te dau strălucire din mine
până ce niciodată
nu voi putea să-Ġi privesc
atât de mirata geană de tine clipită…
ploi în tăcere
când ochii tăi întâlnesc singurătatea mea
tăcerea devine fruct
úi somnul furtună
se deschid uЬi interzise
úi apele învaЮă să plângă.
când ochii tăi întâlnesc singurătatea mea
dorinЮa creЬte
se răspândeЬte
ca o mare insolentă
104
cu valuri fără sfârЬit
picătură cu picătură
ce arde în infinit.
când ochii tăi întâlnesc singurătatea mea
mă predau picurată
ca o ploaie
plânsă ca un vis visat
vreau să fiu copacul plânsurilor tale
înalt Ьi rebel
albastru Ьi aЬa ca mine.
HEMEN OANA, Cerne‫܈‬ti, Boto‫܈‬ani
he has signed out.
(12/7/2014 10:05 AM).
vreau să ba‫܊‬i la u‫܈‬ă
eu să încep disperată să-mi a‫܈‬ez sânii în
sutien ‫܈‬i
să-mi pieptăn părul cu degetele
să-‫܊‬i ofer un vin ro‫܈‬u
să-‫܊‬i pun geaca pe calorifer ‫܈‬i să-‫܊‬i
încălzesc
mâinile cu ale mele
să te prefaci că nu vezi fumul negru din
tavan
să te sărut cum o făceam în gări
tu să-mi poveste‫܈‬ti cum ‫܊‬i-au blocat
parcarea
‫܈‬i să-mi ară‫܊‬i ce căr‫܊‬i
ai cumpărat de la anticariat
eu să recunosc că nu ‫܈‬tiu să fac sarmale,
dar că îmi dau tot interesul
să nu dau foc la casă
‫܈‬i î‫܊‬i pun cu dragoste un măr în geantă
‫܈‬i un fular la gât
să te înnebunesc cu jurispruden‫܊‬ă cedo
‫܈‬i filmule‫܊‬e pe youtube
să fie totul neobi‫܈‬nuit de simplu
vreau să se facă noapte ‫܈‬i să vii
să mă pierd ‫܈‬i să mă bucur
să mă bucur din orice. atât de mult încât
să-mi fac griji că nu am personalitate
vreau totul
dar acum să mă ier‫܊‬i,
sunt tristă ca o pasăre prinsă sub zăpadă
‫܈‬i nu ‫܈‬tiu dacă să mă a‫܈‬ez pe canapea
sau lângă u‫܈‬ă
‫܈‬i nu ‫܈‬tiu dacă să port tricoul tău
dacă să schimb a‫܈‬ternuturile sau dacă
să zâmbesc când aud love is strange
la radio
‫܈‬i nu ‫܈‬tiu cui să spun
că mi-e teamă să mă trezesc
‫܈‬i stau nemi‫܈‬cată în fa‫܊‬a luminii ‫܈‬i a‫܈‬tept.
opresc totul. oboseală. sete. foame.
nu mă clintesc, a‫܈‬tept
o conversa‫܊‬ie despre gerul de afară,
salteaua care s-a stricat,
cumpărăturile din kaufland sau pisica
vecinei.
orice.
acum să mă ier‫܊‬i
‫܈‬i să-mi pui mâna pe inimă
să vezi cum se-nfă‫܈‬oară
ca un ghem de a‫܊‬ă să-‫܊‬i facă mănu‫܈‬i
fearless
cu tine sunt un copil la sanie pe care
zăpada din ghete îl înfierbântă, degetele
îmi miros a portocale. cu tine sunt o iarnă
rostogolită ‫܈‬i vânătă, mă grăbesc să-‫܊‬i
sting pieptul cu buzele. să nu ‫܈‬tii ce ‫܊‬i se-
ntâmplă.
sunt timpul care zboară. sticla de vin e
goală ‫܈‬i uscată.
poate ar trebui să locuiesc în fa‫܊‬a pensiunii
unde beam nop‫܊‬ile, unde ai venit cu inimă
cu tot. poate ar trebui să locuiesc sus pe
bucium, unde cântam sara pe deal.
sau la restaurantul lui ‫܇‬oni, unde a‫ ܈‬mânca
tort ‫܈‬i mi-a‫ ܈‬îngropa picioarele în nisip.
mi-e dor ‫܈‬i nu doare. mi-e dor de ploaie.
de lidl. de pia‫܊‬a mare. de pina colada.
da, oamenii ferici‫܊‬i sunt mai înal‫܊‬i. pe
podul mincino‫܈‬ilor. în cortul din Vamă. la
Păltini‫܈‬.
când îmi reci‫܊‬i Rilke. când facem dragoste
‫܈‬i iarba începe să crească, iar apele se-
ntind peste uscat.
când facem dragoste ‫܈‬i îmi spui un banc pe
care-l tranform în poezie. când î‫܊‬i înghit
fiecare cuvânt, iar buzele tale fac din sărut
un templu în care mă ascund. unde toate
capriciile mele se minunează ‫܈‬i se roagă.
când facem dragoste ‫܈‬i sunt desfrânată.
liberă ‫܈‬i a ta.
105
când trag din pipă sau fug pe plajă fără să-
‫܊‬i spun.
da, te a‫܈‬tept ‫܈‬i nu doare. a‫܈‬tept să-mi scrii
pe viber, a‫܈‬tept să împăr‫܊‬im untul la micul-
dejun.
a‫܈‬tept să-‫܊‬i scriu pe tichetele de parcare un
poem. să te văd numai pe tine când e casa
plină.
să mă-nve‫܊‬i să beau shoturi. să scriu luni
în ‫܈‬ir fără oprire despre noi. să-mi faci
cuno‫܈‬tin‫܊‬ă cu admiratoarele tale. să mă
invidieze, să se ab‫܊‬ină să nu mă placă.
să pretindă că nu exist cu toate că umplu
fiecare stradă ‫܈‬i fiecare volum de poezii cu
tine când mă la‫܈‬i singură.
să se oprească bărba‫܊‬ii, mu‫܊‬i de uimire
când văd un trup de femeie ‫܈‬i nu ‫܈‬tiu ce se
ascunde sub din‫܊‬ii albi ‫܈‬i buzele ro‫܈‬ii.
da, începem o poveste. cotrobăim prin
co‫܈‬urile de căr‫܊‬i de la humanitas.
cumpărăm cadouri. vedem film francez. î‫܊‬i
fac omletă. te a‫܈‬tept la McDonalds în gară.
călătorim. oprim la benzinărie ‫܈‬i
cumpărăm bounty.
cu tine nu sunt femeie. nu sunt muză. nu
sunt un buchet de flori. sunt ceva mult mai
aproape ‫܈‬i mai înalt. sunt o baie fierbinte
‫܈‬i Brahms. tequila ‫܈‬i dor care nu doare.
ca un sonet în care ajungi să trăie‫܈‬ti ‫܈‬i pe
pântecul căruia
e‫܈‬ti sincer.
#snowisfalling
dragostea e-n scările care coboară în
marea neagră
‫܈‬i-n mâna de care legi costumul meu de
baie
în privirea ta imediat ce intrăm în camera
de hotel
în felul în care î‫܊‬i aminte‫܈‬ti de zenobia lui
gellu naum
sau reci‫܊‬i din ultima scrisoare
e în piciorul meu pe care-l confunzi cu
schimbătorul
de viteze
‫܈‬i în arhiva de la yahoo
e-n lipsa nevoii mele sau a tale de a spune
”‫܈‬i eu te iubesc”
‫܈‬i în cu‫܊‬itul cumpărat din billa
e în geanta maro din paris ‫܈‬i în sacoul tău
albastru
dragoste e atunci când declari că-mi
iube‫܈‬ti buricul
‫܈‬i când îmi la‫܈‬i mie ultima felie de
ca‫܈‬caval
e atunci când ratezi meciul pentru că
vorbe‫܈‬ti cu mine
‫܈‬i atunci când te treze‫܈‬ti să verifici dacă
dorm
e atunci când plouă ‫܈‬i avem ochelarii
aburi‫܊‬i
când mă ‫܈‬terg cu prosopul tău ‫܈‬i bem
cafeaua pe plajă
când îmi ară‫܊‬i fotografii de când erai copil
‫܈‬i-mi poveste‫܈‬ti cum erai la ‫܈‬coală
sau când î‫܊‬i povestesc ce mult mi-a plăcut
chaplin
e atunci când î‫܊‬i vizitez blogul
atunci când ascult caetano veloso
sau când trec pe lângă farmacia dona
‫܈‬i-mi amintesc de ‫܈‬lapii tăi albi
dragoste e atunci când o cer‫܈‬etoare ne
urează casă de piatră
‫܈‬i un ospătar crede că e‫܈‬ti so‫܊‬ul meu
e atunci când îmi spui că vrei să vedem
floren‫܊‬a împreună
‫܈‬i că vrei să îmi ară‫܊‬i biblioteca ta
e atunci când te-ntreb ce fel de whiskey î‫܊‬i
place
‫܈‬i atunci când mă dai cu parfum
când stăm pe scări la filarmonică,
ascultăm concertul ‫܈‬i-mi atragi aten‫܊‬ia că
au ratat o notă
când râzi de mine că beau ceai de
portocale
‫܈‬i când mă ‫܊‬ii de mână în taxi
când vorbesc despre ciocolată
sau te rog să-mi poveste‫܈‬ti ce ai gândit
când m-ai văzut prima oară
e atunci când refuzi să mă lauzi ‫܈‬i atunci
când se blochează camera web
dragoste e să te păstrez în mine ca pe
un ‫܈‬emineu într-o cabană din bucegi
iarna când geamul e deschis
însemnându-mi por‫܊‬ile
106
motto: "que aunque vengo de lejos soy
niño..."
sunt atât de goală încât
nici taurul nu-mi aude sângele
mă cuprinde o tăcere îndelungă
mă descal‫ ܊‬să mă simt acasă
asemenea unui labirint îngust
care zgârie pielea
fac insola‫܊‬ie
ascult catedrale ‫܈‬i iubesc statui
mă dezmor‫܊‬esc
beau un ceai verde
tălpile dor
e un sentiment ciudat
să te prăbu‫܈‬e‫܈‬ti ‫܈‬i totu‫܈‬i
să rămâi în acela‫܈‬i loc
ca ‫܈‬i cum un necunoscut
dă zoom pe chipul tău
pe mâinile tale
sunt goală ‫܈‬i mă po‫܊‬i confunda u‫܈‬or
îmi sprijin capul de ziduri
‫܈‬i poate ar trebui
să simt răcoare
‫܈‬i nu simt
ARDELEANU OTTILIA, Năvodari
timp (ne)chibzuit
nu mai suntem cum eram gândeúte-te cu
ochii închiúi
când útii să faci acele lucruri le útii úi din
cauza mea
împărĠeam nopĠile refuzate la export aerul
demisec
refugiile pentru gânduri camera de gardă
mirosul morĠii
patul din salvare ne aducea cuvintele pe
braĠe
până în degete simĠeam strigătul lor de
durere
demonice tumultuoase răzvrătite ar fi
trebuit
să încetăm de atunci să credem că suntem
mai buni unul împotriva celuilalt
totul a rămas nemiúcat ca-ntr-un tablou
bine plătit
într-un loc făcând discrepanĠă ca două
suflete care se îndepărtează
navigând o lume pentru care niciodată nu
vom fi pregătiĠi
să iubim
de parcă toate ne sunt împotrivă
soarele cu ceafa lui fierbinte transpiră
acolo unde
ne vom găsi la liber cazare ca niúte
imigranĠi în spaĠiul lui Dumnezeu
aud că se mai zbate un trecut ca un viĠel
înjunghiat inima mea
pe care am crescut-o împreună de mică
oare ne e dat să trecem peste iubire un fel
de fum de tămâie
peste trupul unei morĠi foc úi gheaĠă de-am
fi fost nu am fi curs aúa de îndârjit
doi curenĠi în direcĠii opuse
am crezut prea mult contrariilor cu alte
cuvinte decât
ne-am fi Ġinut de mână ca úi cum am fi
scris cea mai delicată poezie tu cu mâna
mea
eu cu mâna ta
de câte ori nu am dormit cu moartea în pat
ea deschidea fereastra să dea drumul
sufletelor hotărât în timp ce maúina tăia
oraúul de pe hartă cu o sirenă lungă
iar noi vedeam curcubeie
úi când mă gândesc la faptul că pentru
concertul lui andré rieu toate biletele au
fost distribuite în doar treizeci de
minute
aceeaúi sală goală viaĠa nu se umple
niciodată la refuz oamenii sunt chemaĠi
imaginaĠi-vă cum
ne aflăm în era tehnologiei avansate
nimeni nu vine de bunăvoie se cere o
motivaĠie
doar cei mărunĠi peste care femeia cu alură
de miss nu a trecut cu talpa
pe covorul de sânge n-a prins încă
momentul potrivit să râdă nebuneúte
doar aceútia salută înclinându-se cu multă
decenĠă tăcuĠi aúteaptă ridicarea cortinei
cineva prezintă un desfăúurător istoric
vorbind ne înflăcărăm intonăm cântecul
mulĠimii
în picioare aerul prinde purpura începe să
fluture ca un stindard
cineva ne numeúte cumva în funcĠie de loc
107
încep jongleriile prestidigitaĠia se trage o
carte úi încă una iluzionism
în transă spui ceva dacă ai ce spune după
care un foúnet ca de turdus musicus
te trezeúti cu o seară mai fericit îĠi vine să
le-arăĠi tuturor cine eúti tu
se apropie momentul surpriză iubirea cu o
dresură de úerpi
liniútea devine un interes personal în
expectativă
apropierea dintre noi nemăsurabilă ca úi
cum numai nouă ni s-ar cuveni clipele
acestea
luminile intrate prin pereĠi de întuneric
niúte meduze plutind în colonii sever se
întorc
în sunete de tobe
maestra nu-úi poate face numărul excentric
un mess trimis în ultima clipă
sunt cuprinsă de răceală
vastica
era o prăjină de femeie
o zi întreagă n-o vedeai pe bătătură
ducea vaca la păscut între dafini
avea un fluier de cânta morĠilor din cimitir
niúte hore de vânt înnebuneau grâul
nici ea nu mai părea întreagă inima i-o lua
razna
ca vastica nu mai iubea nici soarele
nămiezii
sătenii se uitau chiorâú nu-i păsa
agale cobora spre asfinĠit ca o umbră târâú
pe nisip
mulgea vaca dădea lapte copiilor de pe
uliĠă
o aúteptau flămânzi la poartă
turuia un fel de poveúti nemaiauzite
până când luna i se făcea colac în sân
pe paiele din pătul liniútea înghiĠea
úerpeúte visele ei Ġărăneúti
Ġesute cu urzeala unui timp ingenuu
vastica era mută la firul verde
nu mai împletea nimeni ca ea
coroniĠe pentru fete din flori fără de
moarte úi iarba
norocului le vindea pentru un pumn de
mălai
dat pe din două cu păsări trimise de
Dumnezeu să-i Ġie de urât
parcă îi întorcea spatele când plecau ele te cheamă doar la nevoie
se temea de vreun flăcău nebun când treci din viaĠă în moarte
ca de ziua de mâine ca úi cum ai schimba biroul

vastico ce muiere mândră eúti îi úoptea DRĂGOIANU ANA, ğânĠăreni, Gorj

mâncând-o din priviri nebunul
îi punea în braĠe buchete sălbatice de pe Dualitate
când iubitul
i s-a dus viaĠa úi-a văzut de drum în pustiul privit din unghiul stâng
inimii semeni cu un animal bolnav
nu are lacrimi de la heleúteu îúi spală ochii ce îúi îmbracă moartea prin păduri
de amar apoi îĠi dai masca jos
úi urmezi acelaúi traseu
ca ea nu útie nimeni să bocească în raniĠă duci amintiri din vieĠile trecute
la orice pomană primeúte un codru de câte ceva despre Piatra Filosofală
pâine un Anatole France
câinii satului se Ġin după ea până la bordei o partitură de Bach
le-aruncă ultima bucătură la prânz úi la cină
să nu o vadă lumea serveúti pâine úi apă Dimitrios
apoi îĠi dai masca jos
s-aúază pe paie úi aúteaptă lămâia de lună ai acelaúi traseu
să i se strecoare în sân iar singurătatea
ca o stafie
angajator după arborii zdrenĠuiĠi de furtună
te urmăreúte
Dumnezeu ne angajează pe termen lung hai să ne rugăm împreună
este de făcut multă curăĠenie când vântul împrăútie focul în toiul nopĠii
viaĠa úi moartea sunt două locuri de muncă úi trosnesc păsările cerului
zeiss hai să furăm toĠi caii din regatul umbrelor
unde nu trebuie să intri prin concurs să dezlegăm zorii
să dai interviuri
să ai deja experienĠă studii un dosar full de privit din unghiul drept
diplome eúti la fel ca orice bărbat
aptitudini pentru limbi ce bea în cârciumă până la trei dimineaĠa
maúină calculator apoi îúi bate nevasta
iPhone úi doarme toată ziua
un bărbat fără nici un reper
Dumnezeu e mare înecat în propria neputinĠă
totuúi
niciodată nu te priveúte de sus hai să potcovim caii Dimitrios
să te facă să-Ġi fie ruúine să-Ġi dai demisia de mâine suim la schit
mai tună úi fulgeră câteodată când
reaúază lumea Încercări
dar nu-Ġi face lichidarea nu te dă afară
nu vine în inspecĠie neanunĠat un pumn de lut
nu pune lacăte pe porĠi roata olarului
lui îi plac interioarele luminoase deschise úi câteva încercări
să intre suflet curat de a modela bărbatul perfect
ne convoacă la úedinĠe rarisim aúa am început cândva
cred că nu vrea să ne plictisească mai întâi astupam fisurile cu mâinile
ori să ne amăgească peste măsură amândouă
normalitatea cea de toate zilele îi puneam nume de zeu
este normă de hrană apoi îi întindeam mărul
Dumnezeu are obrazul fin câteva secunde era liniúte
muúca

108
încercam să refac totul úi nu útiam dacă frigul Ġine o lună
intentam un proces sau nu se sfârúeúte niciodată
îl îmbrăcam în acuzaĠii în partea asta de lume
úi… calul necheza toată noaptea
de la capăt îi citeam în ochi nedumerirea
astupam fisurile cu mâinile amândouă sub unghii păstra
îi puneam nume de cerúetor din Ġărâna satului românesc
muúca din măr cu poftă oare cine va trage în noi
ca úi cum ar fi fost o dorinĠă mai veche eu Ġineam în raniĠă poze de familie
secundele se scurgeau la fel de úi mă liniúteam când luna
plictisitoare se oglindea în ochiurile de gheaĠă
procesul numai calul necheza toată noaptea
deznădejdea el úi-ar fi dorit
râsul zgomotos o derulare pe repede înainte
privitul în gol a poveútii noastre de război
úi acum… de parcă eu aú fi fost Puúkin
de la capăt nu mai aveam gloanĠe
nu astup nici o fisură úi asta mă frământa cel mai mult
îmi acopăr faĠa cu mâinile amândouă eram la capătul lumii
îl las să caute mărul albul mă obosea úi nu mai trăgeam
ca úi cum jocul nu ar avea nici o regulă nădejde
procesul mie nu avea cine să îmi spună
urmărirea că războiul se sfârúise demult
podurile pline cu amintiri înaintam prin zăpadă
deznădejdea úi foamea îi dobora pe toĠi
în ziua când a murit calul
Despre ei aú fi dat orice pentru un glonĠ

tata a iubit caii oare cine va trage în mine

noaptea le aúternea paie uscate
úi depăna amintiri
gloanĠele intraseră adânc Prof. MOLDOVAN DUMITRU
Alba Iulia, jud. Alba
ea îl chema lângă foc
la fel ca altă dată Dar-ea?
îi mângâia umbra
aúeza útergare albe pe măsuĠa de lemn Locuiau gândurile mele de iarnă,
uneori îl certa că s-a grăbit Cu chirie într-un spaĠiu sonor,
alteori îi cânta o doină de jale Presărat cu fire de nisip cernut,
focul se ridica până la tavan Dintr-un aur umil, decăzut.
zăpada astupa ferestrele Locuiau gândurile mele de-o iarnă,
úi mama continua să cânte Într-un spa‫܊‬iu mai gol sau mai plin
dincolo de muzica ei Cu imagini, cu zvonuri ‫܈‬i parfumuri de
caii rumegau durerea vară,
numele lui se auzea Ce-mi aduceau speran‫܊‬e dintr-un cer mai
ca un clopot senin.
ding-dang Dar apoi le-am mutat la tine,
mama úi tata ‫܇‬i ele gra‫܊‬ioase, albe, senine,
un balansoar între două lumi S-au sim‫܊‬it pretutindeni acasă,
În spa‫܊‬iul dintre suflet ‫܈‬i metaforă.
Din jurnalul bunicului Fără prejudecăĠi ‫܈‬i fără de păcat,
Am stat împreună la sfat,
am intrat în Rusia În clipe lungi de prietenie
unde foamea era la ea acasă Sau poate într-un sublim adevăr,
copiii alergau bezmetici pe străzi Desprins din floarea ce-n păr,

109
Străluceúte cu maxima splendoare, Încremenit în post-ter(n)
Ce-o poate aduce o rază de soare.
Din ochii tăi minunaĠi, În, casa albastră
Din pânze albastre de cer, decupaĠi, Cu muúcate ro‫܈‬ii la geam,
Am conturat o zi de primăvară, Timpul aproximativ vechi,
Când ne-am întâlnit într-un veac, Îmi zâmbea dintr-o icoană,
Ce avea fix anii tăi! Timpul nou zburda voios,
Pe paji‫܈‬tea unui ceas elveĠian,
Rugăminte Iar timpul degeaba,
Ca o primadonă,
Lasă-mă să te citesc pe tine, Ne cânta o muzică,
Vers al inimii, la apusul Nop‫܊‬ii, Pentru toate gusturile.
Să-mi astâmpăr cu ecolul tău, Toate marcau trecerea,
Colbul stresat al obrajilor, Spre un postmodernism,
Să fug apoi, de lumea nebună a cărnii, Trecut (e un fel de-a spune),
Unde banalitatea, devine vedetă TV, Prin protocol la ora de vară.
‫܇‬i zerourile se strâng, în ‫܈‬edin‫܊‬e În acela‫܈‬i timp
parlamentare, Chimia din tabelul lui Mendelev,
Sau în conturi grase, din bănci insulare. Îngâna timid cântecul
Iar dacă nu pot să-‫܊‬i plătesc, roua lini‫܈‬tirii, Îndrăgosti‫܊‬ilor de toamnă
Căzută din bel‫܈‬ugul unei flori fericite, Când plictisit de atâta cărbune
Atunci voi picta o zei‫܊‬ă, în culorile Am intrat în casă
curcubeului, Printr-un hol lung,
Să o prive‫܈‬ti în dimene‫܊‬ile de vară, ‫܈‬i te-am văzut într-un poster,
Sau mai bine voi trece, Zâmbind venusian,
În rândul unicorni‫܈‬tilor rozalii, De la Alfa la Omega
Unde ridicarea la putere a prostiei, Vestitului alfabet grecesc.
Este singurul fel de nutre‫ ܊‬spiritual,
Servit la masa gălăgiei de gogomanii, NEAGU CRISTIAN, Bucure‫܈‬ti
Cu care voi aniversa, aparent adormit,
Al treilea război mondial, Iluzia copilăriei
Dintre aricii de uscat ‫܈‬i pisicile de mare.
Colorând foaia blocului de desen
Minervă Mă că‫܊‬ăram pe vârstele mele mici
Uimit că progresiv
Ca să-Ġi alung din ochii tăi tristeĠea, Dimensiunile se puteau măsura cu un
Aú sparge norii negri, cu toată tinereĠea, echer.
ùi genele să Ġi le úterg de rouă, Drept replici
Pământul crud l-aú felia în nouă, La pubertă‫܊‬ile zbenguite prin cartier,
Să-Ġi fac batiste brune, să Ġi le pun pe rană, Urmărindu-mi umbra
Ca să-Ġi ascunzi privirea de tânără vădană mă pierdusem de mine
Iar zâmbete să-Ġi pun în colĠul gurii, Copil, printre oamenii mari... rătăcit
Aú spinteca cu ochii jivinele pădurii. Pe dâra de vară a zilelor pline
Dar, vai, oricât aú vrea să-Ġi mângâi dorul, De greu amintitul mit.
În gândul tuciuriu, tu Ġi-ai găsit odorul, Copacii cărora le-am zâmbit la primii pa‫܈‬i
Prin veúnica-mbulteală de frunze, din Făcu‫܊‬i pe strada copilăriei mele
pădure, Nu mai sunt de mult.
Tot ce-i frumos a încercat să-Ġi fure, Au murit probabil ar‫܈‬i
Iar la izvor, cu alĠii-n crucea sorĠii, În nop‫܊‬ile de basm al iernilor grele
Ai tot cules, în patimi, mierea nopĠii. Pe când se colinda Leroi Ler
Căci lumea-i lume, viaĠa e amară, La ferestre ferecate de ger...
ùi bufniĠa ciudată, la toĠi ne cântă-n seară.

110
Cai
Cai de foc cu stele prinse-n coame
Mistuie timpul turcoaz până la orbire,
Nechezând motivaĠi că îmi este foame
De-o clipă abastră, stinsă în iubire.
Cai statici, cai de lut
Mâncându-mi blânzi din palmă
Plâng, -conjugaĠi la timpul trecut-
Fatalitatea care mă cheamă.
ùi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.
Cântă-mi largul mării care ne denunĠă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculĠă,
Complicea mea de culpă tăinuită...
CHIù ANDA CLAUDIA, Alba Iulia
Păsările

Cai de vânt cu coamele întinse Ar trebui să vezi,

Galopând nebuni prin stepele uitării,
Pierd printre copite neîmplinite vise
Plânse pe-ntuneric de vuietul mării.
Conexiuni târzii
Ca într-un desen de Cucerzan
De după umbre liniare dese,
Aútept în resemnare an de an
Toamna, cucernică libaĠiune de reflexe.
Îmi este sufletul împădurit cu mesteceni,
În toamna zăpezilor devreme
Prin care zburzi desculĠă, căutând să
semeni
O ultimă sămânĠă a iubirii supreme.
Colocatara mea prin nopĠi insomniace,
Aúează-mă în casa sufletului tău
Sub aúternut de dragoste úi pace,
Părtaú să-Ġi fiu la bine úi la rău.
Bătrân úi ostenit de drame fluctuante,
Scriu -poate- ultimul poem romantic
absolut
Iubindu-te femeie... cât încă se mai poate
Propune vieĠii noastre un ultim început.
stelele sunt albastrele,păsările sunt gri
‫܈‬i incoloră partea în care mă săru‫܊‬i,
trebuie să sim‫܊‬i,
de suflet nu te pot lega
păsările sunt albastre ‫܈‬i tu nu vii de acasă,
nu ai timp să treci
peste lacrimile mele
borcanul cu fluturi răsturnat
îmi spune ca păsările au înfulecat
răsăritul ‫܈‬i sunt la fel de mov
ca pubertatea amintirilor cu tine.
Femeile au rădăcini
Bărba‫܊‬ii trec pe stradă
‫܈‬i întorc capul,
î‫܈‬i răsucesc gâtul inutil
femeile î‫܈‬i au rădăcinile în altă parte,
unele se leagă de oglinzi
mai bine decât de priviri,
altele chiar întind aripi
dar sunt prea albe ‫܈‬i prea vlăguite,
bărba‫܊‬ii ridică din umeri
‫܈‬i a‫܈‬teaptă femeile cu tocuri,
dar femeile cu tocuri
î‫܈‬i poartă rezerva în ochii
porumbeilor ce beau apă.

Cântă-mi Îngeri

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai Permite-mi să cred

simple că îngerii au din‫܊‬ii de lapte
Dar... ai grijă ca luna să fie plină ‫܈‬i mu‫܈‬că din miezul calciului
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe, unui Adam
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină. el aruncă mănu‫܈‬a
imprimă pălmii o umbră
Cântă-mi despre stele úi starea lor după care îngerilor
nocturnă le cad din‫܊‬ii caria‫܊‬i
Prin târziul dens, meditativ, ‫܈‬i înghit orgolii
ùi fă-mi te rog din ele o cunună până ce devin
Iar eu te voi iubi postum, superlativ. bătrâni care bat câmpii
‫܈‬i scriu răva‫܈‬e
Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer, nu vă întoarce‫܊‬i acasă.

111
Leagă-te de scaun
Leagă-te de scaun
să nu te apuce
braĠul ‫ۺ‬ntins al iubirii
‫܈‬i să-‫܊‬i care umbra
nu mai înghite în sec
dacă nu ai pregătită o para‫܈‬ută
să nu cumva să scuipi
se va considera
ca ai ofensat secunda
pe care o străbat două priviri
a‫܊‬intite spre descătu‫܈‬are.
Prof. MOLDOVAN CONSTANTIN,
Mănăstirea Humorului, Suceava
Sonet retrogradus - rever ( ca-n tenis... )
Să nu-ncetezi a scrie poezie,
Să define‫܈‬ti, corect, cuvântul "dor",
Să nu te-apese timpu-în‫܈‬elător,
Să nu te la‫܈‬i atins de erezie.
Să nu te-ncrezi în tot ce-i trecător,
Să ‫܊‬ii la starea ta de armonie,
Să depă‫܈‬e‫܈‬ti, mereu, orice fobie,
Să nu-‫܊‬i atingă fruntea nici un nor.
Să cân‫܊‬i via‫܊‬a, întru nemurire,
Să crezi în infinitul din iubire,
Să nu te mai afunzi în amnezie;
Să î‫܊‬i păstrezi, în echilibru, soarta,
Să-nchizi triste‫܊‬ii ‫܈‬i durerii poarta…
Să nu-ncetezi a scrie poezie!
..................................................
Să nu-ncetezi a scrie poezie,
Să-nchizi triste‫܊‬ii ‫܈‬i durerii poarta,
Să î‫܊‬i păstrezi, în echilibru, soarta,
Să nu te mai afunzi în amnezie.
Să crezi în infinitul din iubire,
Să cân‫܊‬i via‫܊‬a, întru nemurire,
Să nu-‫܊‬i atingă fruntea nici un nor;
Să depă‫܈‬e‫܈‬ti, mereu, orice fobie,
Să ‫܊‬ii la starea ta de armonie,
Să nu te-ncrezi în tot ce-i trecător.
Să nu te la‫܈‬i atins de erezie,
Să nu te-apese timpu-în‫܈‬elător,
Să define‫܈‬ti, corect, cuvântul "dor"…
Să nu-ncetezi a scrie poezie!
Nu mai sunt acela‫܈‬i
Indiferent de ceas ‫܈‬i anotimp,
Nu mai ridic castele, n-are rost;
S-au întâmplat atâtea între timp
112
‫܇‬i nu mai sunt acela care-am fost.
Nici nu mai pot spera, ca altădată,
Când sufletu-mi era complet deschis,
Căci, între timp, pitici de ciocolată
Au tras cu amăgiri la mine-n vis.
Da, astăzi sunt cumplit de obosit,
Mi-au sucombat credin‫܊‬ele, pe rând,
Doar Dumnezeu mai este de găsit
Întămâind mirări la mine-n gând.
Nu m-am ticălo‫܈‬it, chiar nu se poate
Să mă cobor în iadul din cuvânt
Mă voi lupta, mereu, pentru dreptate,
Plătind tribut cu tot ce am mai sfânt.
Eu nu renun‫܊‬, dar plec să-mi oblojesc
Pământul care sunt, c-un strop de vin,
Să caut leac acelor ce iubesc
‫܇‬i mă întorc... Să nu pleca‫܊‬i... Revin!
Să zâmbe‫܈‬ti
Pentru-a te face să zâmbe‫܈‬ti, discret,
Î‫܊‬i las acest rondel, prelingere
Din neclintita mea convingere
Că adevăru-i doar în cabernet.
Iar dacă la a ta atingere,
Că este, -a‫܈‬a, un pic mai desuet,
Se va-ntrupa, frumos, într-un sonet,
Voi accepta această-mpingere.
Sunt gata să-n‫܊‬eleg - în mod complet -
‫܇‬i nu voi da, în veci, respingere,
Căci eu am încercat, la stingere,
Să-mi las prietenia amanet
Pentru-a te face să zâmbe‫܈‬ti, discret!
luturii din doruri
Am întins o mână
Înspre cireúul proaspăt înflorit
ùi mi s-au scuturat în palmă
ToĠi fluturii din doruri,
AdormiĠi în iarna amintirilor,
Puzderie de vise
Luminând universul înceĠoúat
Al gândurilor risipite
Prin speranĠe primăvăratice...
Iar atunci când am strâns pumnul,
Pentru a îmbrăĠiúa metafora,
M-au săgetat - în podul palmei -
Necântatele iubiri!
BĂICOIANU GEORGE
VocaĠii de ocazie
Privesc oamenii
Care latră,
Dar nu au vocative Po‫܊‬i cu u‫܈‬urin‫܊‬ă
De câini. Să învingi
Orice adversar,
Privesc oameni Dacă reu‫܈‬e‫܈‬ti
Care cântă, Să te învingi
Dar nu au voca‫܊‬ie Pe tine însu‫܊‬i,
De privighetori.
Atunci când
Privesc oameni Vrei să latri,
Care lasă Dar nu ai voca‫܊‬ie
În urma lor De câine
Adevărate colectii
De parfumuri costisitoare, Vrei sa cân‫܊‬i,
Dar nu au voca‫܊‬ie Dar nu ai voca‫܊‬ie de privighetoare,
De flori.
Vrei să min‫܊‬i,
Privesc oameni Dar nu ai voca‫܊‬ie
Care mint De politician,
Cu sinceritate
‫܇‬i totu‫܈‬i Convins fiind
Nu au voca‫܊‬ie În cel mai lăuntric
De politicieni. Ungher
Al sufletului,
Uitându-mă la ei,
Îmi amintesc cu mândrie Că nu ai
De bunicul meu Nici cea mai mică
Codin, Fărâmă
Care, De voca‫܊‬ie
Răstălmăcind Pe care,
Într-o pură filozofie De altfel,
De ‫܊‬ăran, Numai Dumnezeu
Zecile de căr‫܊‬i ‫܉‬i-o poate dărui.
Citite
La lumina ‫܈‬chioapă Bursa cuvintelor
A lămpii,
Dacă e‫܈‬ti interesat
Îmi amintea, Să afli
De fiecare dată Cât costă un kilogram
Când avea prilejul, De cereale,
Să mă provoace Trebuie să te adresezi
La discu‫܊‬ii La bursa cerealelor.
Cîndva, a fost
Despre ce trebuie La Brăila…
Să fac sau să nu fac
În via‫܊‬ă. Daca e‫܈‬ti interesat
Să afli
De fiecare Cât costă un kilogram
Data De o‫܊‬el, de fontă,
Îmi reamintea Sau de alte metale
Ca omul Care au dispărut
Este singurul animal Din politicile noastre
Care bea Guvernamentale
Fără să-i fie sete, De după
Dar mai ales, Anul respectiv,
Faptul că Trebuie să te adresezi

113
La bursa care se ocupă Asemănarea acestora
De aceste mărfuri. Cu compromisurile
Oamenilor obi‫܈‬nui‫܊‬i
Dacă e‫܈‬ti interesat Este aceea că,
Să afli Au la bază
Cât costă un kilogram Păcatul biblic
De sânge, Născut din gre‫܈‬elile
Trebuie să-l cite‫܈‬ti Făcute cu voie,
Pe Mircea Dinescu. Sau fără de voie,
Numai de la el Cu gândul
Po‫܊‬i să afli Sau cu fapta.
Paritatea Diferen‫܊‬a,
Între sânge ‫܈‬i bere. Este enormă ‫܈‬i monstruoasă:
Compromisurile oamenilor politici
În fiecare zi, Se nasc din vorbele
Ea este scrisă Care vor să devină
Cu o cerneală invizibilă Cuvinte,
În spectrul vizibil, Uitând cu desăvâr‫܈‬ire,
Pe un loz în plic Că omul
Creat după Nu este îndreptă‫܊‬it
Chipul ‫܈‬i asemănarea Să cuvânteze.
Modelului suedez. Cuvântul
Dacă moartea poate ‫ ܇‬to‫܊‬i îngerii
Să citească orice, Că îl înconjoară,
Inclusiv un ziar, Este Sufletul
Cu ajutorul săpunului Fiului răstignit
De măgar, Din cauza
Lozul acesta Unor compromisuri.
Va fi securizat
‫܇‬i va fi destinat Reguli
Exclusiv
Utopicilor După atâ‫܊‬ia ani
Costuma‫܊‬i în salopetă. De tranzi‫܊‬ie
Va fi un document În toate domeniile,
De o inestimabilă valoare Clasa suboamenilor
Filologică ‫܈‬tiin‫܊‬ifică ‫܈‬i practică. ‫܇‬i-a consolidat pozitiile
Studiindu-l cu maximă atentie, Parazitând totul,
Po‫܊‬i să afli paritatea Inclusiv râul ‫܈‬i ramul.
ntre toate cuvintele Fără vreo explica‫܊‬ie
‫܇‬i sintagmele Privind afec‫܊‬iunea ideologică,
Listate la bursă, Suboamenii au devenit
Fără sprijinul O categorie nouă
Nici unui partid, De slugi.
Sau coali‫܊‬ii politice. Salariile ‫܈‬i sporurile
De toate categoriile,
Compromisuri Indemniza‫܊‬iile ‫܈‬i diurnele,
Precum ‫܈‬i celelalte simbrii,
Ca să î‫܈‬i conserve privilegiile, Sunt propor‫܊‬ionate
Obedien‫܊‬a lini‫܈‬tii aparente Cu gradul de josnicie
‫܇‬i câ‫܊‬iva argin‫܊‬i Al fi‫܈‬ei postului.
Pentru viitorul incert, Pentru ei este o mândrie
Oamenii politici Această meserie
Î‫܈‬i desfă‫܈‬oară activitatea De slugă.
Într-un ve‫܈‬nic pomelnic Nu contează că
De compromisuri. Angajatorul de slugi

114
Este un escroc
De talie comunală,
Sau na‫܊‬ională.
‫܇‬i pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte
‫܇‬i o pecete
De legalitate ‫܈‬i normalitate,
Regulile pe care trebuie
Să le respectăm
Sunt crea‫܊‬ia
Acestor slugi.
CRĂCIUN VERA, Gala‫܊‬i
Nu te-ntreba…
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig.
E toamnă azi úi-n largul zării
Se rup fâúii de vânt, de frig!
Ce tristă-i zarea! Frunze ning…
Azi, picuri reci lovesc des pleoapa,
Iar ochii-mi se închid, apoi,
Unesc o lacrimă cu apa
ùi pasu-mi este mai greoi.
Ce tristă-i zarea, ca úi noi…
Copacii au rămas stingheri…
Cheamă prin ram privirea mea.
Dansează-n gol. Parcă mai ieri,
Prin frunze, dorul mi-l úoptea.
Ce tristă-i zarea, ea te vrea…
Nu te-ntreba de ce vin norii,
Nu te-ntreba de ce te strig…
E toamnă azi úi-n largul zării
Se rup fâúii de vânt, de frig…
Farmecul iernii
Cât de alb este întinsul
úi copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale
flori de gheaĠă se arată
ùi în liniútea deplină,
sub privirea mea curată,
Văd că iarna-i veúnicie
úi că totul este artă.
Mă afund, intru năvalnic prin zăpada
115
argintată.
Toată zarea-i veselie,
chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, úăgalnic,
raze mii ar vrea să-mpartă
ùi natura, dintr-o dată,
doar de alb e-nconjurată.
Ce e mai frumos ca iarna,
când laúi grijile deoparte,
Când laúi albul să te prindă
úi un chiot să îúi scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi,
doruri sunt departe….
Ce e mai frumos ca iarna,
când simĠi cerul mai aproape,
Când uiĠi vorbele mărunte
úi iubirile deúarte
ùi simĠi fulg uúor pe buze
ori sărutul său pe pleoape?
Rondelul toamnei
Sărut al tău surâs de toamnă,
Dar cu tristeĠea-n plin amurg,
Cu nostalgia care-ndeamnă
La amintiri ce-n picuri curg.
Zadarnic frunza te condamnă,
Ramuri golaúe cad, se scurg…
Sărut al tău surâs de toamnă,
Dar cu tristeĠea-n plin amurg.
Iar câmpu-n auriul pârg
E cununiĠă. Dor înseamnă…
Tu împleteúti culori cu sârg
La braĠul meu, frumoasă doamnă,
Sărut al tău surâs de toamnă.
Rondelul freziei
Deschide-te, frumoasă floare,
Parfumul lasă-l să mă prindă
Alungă-mi gândul care doare,
Scânteia-n suflet să aprindă!
Mai luminate ca-n oglindă
Petalele-Ġi lucesc la soare,
Deschide-te, frumoasă floare,
Parfumul lasă-l să mă prindă
Candoarea lin úi se perindă,
În jur tu dăruieúti culoare.
Zenitul însuúi să-Ġi cuprindă
Sclipirea în mărgăritare… Să nu săru‫܊‬i poe‫܊‬i

Deschide-te, frumoasă floare! Eu stau deasupra ta,

iar lemnul meu topit se prelinge pe chipul
LEPĂRDĂ RĂZVAN, Suceava tău de
mireasă e ‫܈‬i ‫܈‬arpele între noi, eu îl ‫܊‬in de
Lacrimă pe muchie de foaie mână ‫܈‬i tu îl săru‫܊‬i pe
Mefisto în somn î‫܊‬i ‫܈‬opte‫܈‬te că
Tot a‫܈‬tept o Iuliană în corn de lună nu doar primăvara fulgi de flori, fiori
‫܈‬i El nu ‫܈‬i ea culege cire‫܈‬e ofili‫܊‬i
de pe pieptul meu între două palme ruginite
Dar Lui nu-i pasă că vi‫܈‬inele Toamna, se mai mi‫܈‬că fruze pe verde.
au putrezit pe mantie de otravă Două scântei de sunet aseară în frig făceau
trece coada mea de câine sex căci nu există
roasă de timp sub mâna ta trece, Dragoste te min‫܊‬i, demonule.
iar eu a‫܈‬tept. Ochii îmi plâng de
Ce? Sete am murit înecat cu oasele mâinii tale.
Să te na‫܈‬ti din lacrimă Imperativ!
‫܈‬i
să te privesc pe muchie de foaie Risipe‫܈‬te ninsoarea mai repede în oglindă!
În ce nu a fost, ce nu va fi, ce nu pot Nu interesează că norii mor,
Să cuprind e un blestem cu tu e‫܈‬ti albă
pentru poe‫܊‬ii singuri în mine,
î‫܈‬i taie în cearcănul din pahare
fa‫܊‬a în două fe‫܊‬e de rază se aga‫܊‬ă se rotunje‫܈‬te noaptea ca un surâs palid.
‫܈‬i a‫܈‬teptarea ‫܈‬i vina Tu singură nu vrei să încercănezi
‫܇‬i poetul trist din mine în trupul meu,
‫܈‬i tu, te ive‫܈‬ti? în lipsa ta –
Fugi, dar eu. Eu fug, dar tu. Stăm. gândul din umbra unui col‫ ܊‬de sferă…
Ɖ ‫܇‬i vina oglinde‫܈‬te odată cu tine
E‫܈‬ti aproape... ‫܈‬i îmi simt moartea căci în tine mor ‫܈‬i norii ‫܈‬i iarna…
tremurând
undeva departe în cerul întins de noapte - LUNCĂ MIHAELA,Galda de Jos, Alba
pânza pictată de Klingsor în ultima sa
vară… Jumătă‫܊‬i de pronume
Vibra‫܊‬ia inimii unui lac îmi înconjură
buzele precum o face gândul nemuririi în Într-un timp
palma ta - un trandafir ro‫܈‬u care î‫܈‬i pierde ce acum doar îl simt,
petalele de fiecare dată când e atins. timp făr-anotimp,
Părul tău: o flacără neagră menită să ardă trupu-mi eteric
pentru albastrul care î‫܊‬i înconjură ochii cu ‫܊‬esătură de nor
sclipiri metalice de crizantemă proaspăt Făr de tălpi
ninsă… doar cu aripi în zbor
Coarda etern vibrândă ‫܈‬i-a topit pă‫܈‬ea fără-a pă‫܈‬i
existen‫܊‬a… prin dor.
Ochiul verde a început să se vestejească – Într-un timp-contur de-anotimp,
sângele din vinele unui mort printre Timp
trandafiri proaspe‫܊‬i… rămas între noi suspendat,
Chipul tău mai tânăr ca niciodată. când secundele se derulau sacadat
Al meu ne‫܈‬tiutor ca întotdeauna. eu, rostogoleam spre tine
Sub noi luna luna lucind în ultima picătură cuvinte -ntregite
de ploaie ‫܈‬i ‫܈‬optindu-‫܊‬i gândurile mele atât rotind pronumele Tu,
de plictisite ‫܈‬i plictisitoare… În Iubite
Lini‫܈‬tea mea stă în palmă ‫܈‬i se prelinge ‫܈‬i precum unui fluture de mătasă
u‫܈‬or – un vis cu tine. pronumelui Tu îi făcusem casă

116
înfă‫܈‬urându-l în gogoa‫܈‬ă aurită ‫܈‬i sub‫܊‬ire I-a‫ ܈‬striga tatei
până când pronumele Tu Încă nu pleca
devenea Iubire. mai dă-mi timp
Într-un timp- anotimp infinit să-‫܊‬i pot săruta
în care parcă ne-am rătăcit lacrima ta
secundele pâpâie ca un bă‫ ܊‬de chibrit. cu lacrima mea.
Inima devine cord tot mai des Tata tace ‫܈‬i pătrunde hotar făr de hotare.
cuvântu-ntregit golindu-l de sens. Mă arde lacrima mea de sare
Pronumele Tu î‫܈‬i cere drepturile-napoi cu gust de migdale
Aruncându-l pe Iubite-n noroi. închisă-n mută-ntrebare:
Pronumele Tu Cum să te strig tată
se desface din coconul de fire Iubire
cu bocancul lovind în cuvântul Iubire. sau
Într-un timp pe care acum îl ascult Iertare?
cu sufletul mut
cuvintele stau înjumătă‫܊‬ite între noi Asediul vieĠii
Eu am umerii goi
‫܈‬i aripa-mpăr‫܊‬ită la doi. Prin via‫܊‬a ‫܈‬chioapă ‫܈‬i croită strâmb
Am uitat cuvântul intreg haite de lupi devorează secundele de
pronumele franjurându-l în verb. plumb.
Timp derulându-l alert Uneori mai simt Iubirea hoarde de huni
Prin suflet inert. gonind prin stepe călare pe armăsari
nebuni.
Puncte comune Nebuna-mi inimă prinsă de-ale lor copite
se face colb pe cărări de ispite.
Într-o lume ce niciodată Caii gonesc ‫܈‬i în goana lor nebună
a noastră nu va fi, Dumnezeu se zbuciumă bicuit de furtună.
călătorim prin disperări , Inima-mi pleacă apoi spre-noptare
Sufletul olog în pe‫܈‬teri clipele stalactite de sare.
sprijinit pe toiagul cuvântului Sub arcade de timp mă intorc către mâine
se târă‫܈‬te hoarde de huni zdren‫܊‬ui‫܊‬i lângă negre
cu inconútienĠa nebunului. ruine.
Uneori speranĠele Cu orbitele goale armăsarii nebuni
răzbat de dincolo de timp, zdrobesc sub copite bălării de minciuni.
spărgând clipele Nechezând peste stepe
în cioburi de neuitare. la fortăre‫܊‬e de piatră
Brodăm electric visele câinii timpului mă mu‫܈‬că
cu roua dimineĠilor mă latră.
iubind ceea ce dat nu ne-a fost. Iar umbrele ucise din lună
Sub apusurile însângerate Asediul vie‫܊‬ii din trâmbi‫܊‬e sună.
ale însingurării
curcubeul se revarsă invers Depresie morbidă
aúteptând Cobor spre îmbătrânire
înlăuntrul nostru. Inima corabie în derivă
Sufletul, fluture ‫܈‬chiop
Tata-pendula între două hotare În catedrala cu clopot ruginit.
Îmi simt creierul scorbură bătrână
Privesc spre tata Cu gândurile, viermi colcăind.
pendulând între cele două lumi. Îmi simt inima cavernă
I-a‫ ܈‬lua capul în mâini Cu iubirea, liliac orb
să-i îi pot mângâia Suspendat de tavan
lacrima. Îmbracat cu zdren‫܊‬ele aripilor.
Dar tata se face tot mai sub‫܊‬ire Îmi simt sufletul ospiciu
licăr de privire În care speran‫܊‬e sinuciga‫܈‬e
‫܈‬i-o geană de iubire. Se izbesc ‫܊‬ipând cu capul de pere‫܊‬i.

117
Prof. MÂğU CRISTINA, Constan‫܊‬a
Tăvăleală
Am să mă tăvălesc pu‫܊‬in cu florile în
noaptea asta,
cu florile pe care niciodată nu mi le-ai
adus:
am să mă tăvălesc cu iri‫܈‬ii indigo,
ce dorm în pământ
până-n mai, când răsar
peste umbrele acelui spital;
O să am multiple orgasme olfactive –
mai bine,
‫܈‬i, poate, la sfâr‫܈‬it, am să le aprind
câte-o flacără-n pistile,
să-mi lumineze nop‫܊‬ile
în care mă visez îngropată sub tine.
În timp de pace
Sufăr de o lini‫܈‬te tembelă,
dar sufletul mi-e ciuruit ca o dantelă,
de‫܈‬i e timp de pace,
de‫܈‬i cordu-mi aruncă salve sângelui din
valve,
da....de‫܈‬i e pace
în mijlocul acestui pat
cu cearceaf apretat în care miroase-a fân,
dacă stau să mă adun;
când îmi apari în u‫܈‬a întredeschisă
a min‫܊‬ii mele încinse,
‫܈‬i te apropii tăcut, producându-mi
în ambele astragale-avânt.
în lini‫܈‬te ‫܈‬i pace
doar coama părului vopsit îmi zace.
da...e pace,
dar între primele coaste
eu simt ale cordului năpaste
ruginia înfrângere a cascadei de contraste.
Vis matinal
Tramvaie reveerice
s-au metamorfozat
în teleferice
‫܈‬i curg din cabluri
dintr-un univers în altul
tot mai feerice,
coboară, urcă scânteind,
prin fagurii de-asfalt scrâ‫܈‬nind.
Florile de col‫ ܊‬din stradă
î‫܈‬i sedimentează ... fulgii..de zăpadă?
118
Nu! Cu muguri ninge, ninge!
din curcubeu întregul verde
pe pâmânt, din cer, crud,
se prelinge.
Macii în ploaie
Be‫܊‬ia ro‫܈‬ie a macilor în ploaie
î‫܈‬i scutură-necată scamele în zare;
pătată e iarba de-atâta culoare
de cre‫܊‬ele valuri, de cre‫܊‬e petale.
Corola în mare î‫܈‬i răstoarnă ro‫܈‬ea‫܊‬a
‫܈‬i soare, mult soare, macii râvnesc după
ploaie.
Din mare, în mine, plăpând
î‫܈‬i înfig ro‫܈‬ii petale,
când ploaia-i respinge,
răbufnind în plin soare.
Macii în ploaie,
plăpândă-ncre‫܊‬ire,
sângerie paloare.
PERCIUN ION, Rezina, R.Moldova
Tu, Ardeal, ‫܊‬ară de râuri
Carpa‫܊‬ii sunt izvorul vie‫܊‬ii,
Vie‫܊‬ii ‫܉‬ării Române‫܈‬ti.
Aicea Mure‫܈‬ul ‫܈‬i Oltul
Din trupul ‫܊‬ării izvorăsc
Tu, Ardeal, ‫܊‬ară de munte,
Mândră ‫܊‬ară din pove‫܈‬ti
Ne rămâi de veci izvorul
‫܉‬ării noastre române‫܈‬ti
Curg Târnavele spre Alba,
Curg de veacuri. Curg mereu
Curge Oltul către Vâlcea
De pe muntele Giurgeu.
Some‫܈‬, Cri‫܈‬ul, Arie‫܈‬ul
Prin istoria română
Către Tisa î‫܈‬i duc apa,
Apa lor cea cristalină.
De pe piscuri curg izvoare
Peste plaiul ardelean,
Îngânând povestea noastră
Cu destin daco-roman.
Tu, Ardeal, ‫܊‬ară de râuri!
Ale tale ape line
Dunărea le-adună-n valuri –
Veritabele destine.
Roman‫܊‬ă
(Mi-e dor de tine, mamă)
Pustie e‫܈‬ti singurătate,
M-am săturat de tine
‫܇‬i mama-i dusă, hăt departe.
S-a dus ‫܈‬i nu mai vine.
Hai, vino iar, hai, vină-acasă,
Să-‫܊‬i fluture năframa,
Să fie lumea toată-a noastră.
Mi-e dor de tine, mamă.
Triste‫܊‬ea, care-i o povară
Cu gust târziu de toamnă,
Mi-aduce-un vis de primăvară.
Un vis cu tine, mamă.
Eram noi doi, eram acasă
‫܇‬i-‫܊‬i flutura năframa,
De toate-aveam în casă noastră.
Mi-e dor de tine, mamă.
Apoi, în vis, zburdam pe luncă,
Iar tu-mi ‫܈‬opteai voroava:
Vor trece ani ‫܈‬i-o via‫܊‬ă lungă
Tu să nu ui‫܊‬i de mama!
Căci dacă mama e acasă
‫܇‬i-i flutură năframa.
Va râde soarele-n fereastră.
Mi-e dor de tine, mamă.
Trecut-au ani, s-au dus ‫܈‬irag,
S-a dus ‫܈‬i-a vie‫܊‬ii dramă,
Singurătatea-mi stă în prag.
Mai vină-acasă, mamă.
-Hai, vină iar, hai, vină-acasă
Să-‫܊‬i fluture năframa,
E tot ce-mi vreau în via‫܊‬a asta.
Mi-e dor de tine, mamă.
Singurătate-vid de‫܈‬ert,
Te rog să pleci cu bine,
Nu-‫܊‬i port vreo pică ‫܈‬i te iert,
Căci mama-i lîngă mine.
‫܇‬i dacă mama-i iar acasă,
‫܇‬i-i flutură năframa
O lume-ntreagă e a noastră,
O lume-ntreagă-i mama.
119
Voi, anii, mei, unde-aĠi plecat?
S-a dus pe vânt o adiere,
Pe-aripi de vers uitat s-a dus.
Mă-n cearcă-un gând, o mângâiere –
Voi, anii mei, unde v-aĠi dus?
Se scurge-o clipă în tăcere
Pe apa timpului tăcut,
Plăcerea trece în durere –
Voi, anii mei, când aĠi trecut?
E toamnă iar úi stoluri pleacă
Spre Ġărmul cald îndepărtat.
Acelaúi gând iarăúi mă toacă –
Voi, anii mei, unde-aĠi plecat?
Stau úi mă-întreb pe la altare :
-Unde-am greúit? Ce s-a-ntâmplat?
Doar i-am iubit atât de tare,
Iar ei s-au dus. Unde-au plecat?
S-au dus, s-au dus în a lor vreme,
Orfan rămas-am fără ei.
Nu vreau să cred, nu-mi vine-a crede,
Că dânúii nu mai sunt ai mei...
Pe apa timpului trecut
O clipă trece-n adiere.
Sunt anii mei ce i-am avut –
Mândria mea, a mea avere.
Vin curat de poezie
Am băut sub clar de lună,
Dezmierdat de feerie,
Din potirul unei zâne
Vin curat de poezie.
Vin de via‫܊‬ă-de holtei,
Vin de iambi ‫܈‬i trohei,
Vin curat din acea vreme,
Vin de ode ‫܈‬i poeme.
Am băut ziua-n amiază,
Adunând cu gingă‫܈‬ie
De pe buze de mireasă,
Vin curat de armonie.
Am băut în miez de noapte
Vin de-amor la o be‫܊‬ie,
Împletită din dulci ‫܈‬oapte
Pe canva de nostalgie.
Am băut pe îndelete
Vin de-amor via‫܊‬a toată,
Dacă po‫܊‬i, Doamne, repetă
Să mai beau încă odată.
Vin din vreme de holtei,
Vin de iambi ‫܈‬i de trohei,
Vin curat din altă vreme
Vin de odă ‫܈‬i poeme.
CRĂCIUNESC CECILIA, Petro‫܈‬ani
Eternul tată
Copila se întoarce către tată
Dezvelindu-úi genunchii dezveliĠi de piele
Carne vie îi arată
ùi îl roagă: "Suflă-mi peste ei,
te rog, suflă vântul tău, tată"
Copila îúi întinde palma dreaptă
cu izvoare sângerii.
Iată, linia vieĠii nu se mai zăreúte.
"Rogu-te, tată, rana fiicei tale, oblojeúte"
Copila sfioasă iúi arată coastele zdrobite:
"Dă-mi, tată, oase însufleĠite!
Toate mă dor înlăuntru úi-n afară
ùi urlu prin păduri, să nu m-audă nimeni,
Cu fierea în clocot urlu ca o fiară.
Ah, carnea se topeúte pe mine!"
Cu amarul prelingându-se pe chip
ùi păr împletit în trei,
Copila iúi sfâúie sufletul úi-i arată:
"Tată, vindecă-mă toată"
Iar El răspunde blând,
cu ochii lacrimi úi-n úoaptă:
"Copilă, clipa durerii a trecut, aúteaptă"
ÎncolĠire
Cuvânt căzut pe pământ
Cu rădăcină divină,
ÎncolĠeúte úi despică-n infinituri acea
cortină
Între om úi cer, între cred úi sper.
Lumina pătrunzândă în Templul cel rece,
Firavă úi blândă,
Bate ceasul dinspre nouă înspre zece,
Bate úi durerea dărâmă
Acea fărâmă de speranĠă.
Sfârúitul trece,
SperanĠa răsare úi iar încolĠeúte.
Miresme de ieri, de azi, de mâine
Ecoul vocii de ieri,
SperanĠa că mai poĠi încă să speri,
Umbrele zilei de mâine
ProfeĠesc că vei suferi că un câine.
120
Iedera de ieri, durerea de azi,
Plângeri úi zbierete printre brazi,
Iasomie, ea úi o mie de trăiri,
Rupturi de inimă úi o sută de cârpiri.
Peste tot vezi munĠi de salcâm úi tei,
Picioare goale, fugind printre ei,
Sânziene úi roz, mov, verde,
Omul se tot pierde, vai, cum se tot pierde.
Eu nu pot să mor
Între pruni, trag să adorm
Ca un câine ce trage să moară pe poteci.
Rărunchii toĠi cască a somn,
Alungând toate coúmarurile realităĠii
groteúti.
Cu tălpile gâdilate de raze úi pleoape
umbrite,
Mă aúezai pe genunchii de tată.
Lacrimi bucuroase, negrăite,
Răsar, iar eu..eu mă las legănată.
În timpan aud o adiere a nemuririi.
O respir úi mă încleútez într-o îmbrăĠiúare
strânsă,
ÎmbrăĠiúarea sfântă a dumnezeirii
Care mă frânge, deúi nu-s înfrântă.
Simt cum îmi ard obrajii úi mă dor,
Plânsă úi cârcită stau în poala Ta.
“Uite, mamă, tată, eu nu pot să mor”
Copilă fiind, tot ziceam aúa,
ProfeĠind secretele din cer
Prin care sper eu acum.
Vai, cum sper.
DRĂGU‫܇‬IN LUSIANA, Slatina, Olt
Miracolul împreunării
degetele mele
îĠi alintă fiecare cerc al existenĠei
căldura inimii tale îmi pulsează
în vene fericirea
harta trupului meu ai Ġesut-o în seara aceea
când toate mângâierile blânde
îmi invadau fiinĠa
briza ochilor tăi mă înfiora până la extaz
povestea mâinilor tale o port în suflet
ca pe un trofeu úi ca pe o binecuvântare
útiind că acum úi dincolo de lumea aceasta
numai veúnicia va putea vorbi
fără supoziĠii
despre miracolul primei atingeri imaculate
numai atunci oamenii vor putea înĠelege Tăcerea are iz de iasomie
că Iubirea ne ajută să ne înălĠăm, În păr port diademe cu opal
să ne simĠim compleĠi, să strălucim, Îmbodobite doar cu salomie
doar atunci când mâinile caută
împreunarea. Mă muúcă iar dorinĠa seacă
ùi sfredeleúte cerul un fior
Împletim tăcerile Din mine gândurile pleacă
Asemeni unui rătăcit cocor
Vreau
să te leg de o margine a ploii Ce caută iar căldura verii
simt Când toamne-l izgonesc
că de milenii mă plimb cu tine Visând iar ziua Învierii
văd ùi serafimi ce-l primenesc
cum pictezi cu lacrimi bucuria
aud DIACONESCU LILIANA, Bucure‫܈‬ti
inima cum îĠi bate în tâmple
trăiesc Speran‫܊‬ă
dincolo de asperităĠile vieĠii
sunt Dacă m-a‫ ܈‬încorda într-un rând
ca un zefir într-o lume rece, ‫܈‬i a‫ ܈‬spune ce nu ‫܈‬tiu că ‫܈‬tiu
rămân Soarele mi-ar sclipi altfel pe frunte
roua anotimpurilor tale pustii To‫܊‬i bărba‫܊‬ii ar întoarce capul în urma mea
renasc ‫܇‬i vânzătoarele
în emoĠiile fragil debordante nu m-ar mai privi cu dispre‫܊‬
aútept Fiindcă nu cumpăr decât un covrig.
să împletim tăcerile cu Lumină Deocamdată am probleme de recunoa‫܈‬tere
tac Dar odată ‫܈‬i odată
pentru că eu te trăiesc în mine O să descifrez ce scrie pe spatele frunzelor
Sau, cu cu‫܊‬itul de bucătărie în mână
Când clipa mea te plouă Mă voi uita în intestinele de pui
‫܇‬i voi exclama 'Asta e!'
Umerii goi tresar Sau voi înmul‫܊‬i stropii de rouă
de egoism trupesc căzu‫܊‬i în zori
te-aú fi modelat iar Cu irizările din coama vasiliscului divin
din lutul nelumesc Spre aflarea noului număr de aur
sculpteză-mă firidă Sau îl voi găsi pre acesta
în niúa sufletului tău Între spălătorul de sticle
ca pe o albă silfidă ‫܇‬i desfundătorul de patimi...
undeva într-un hău Ei, undeva trebuie
în colĠuri părăsite să fie punctul G al Universului
bat orele cathartic Secretul ultim al existen‫܊‬ei
secunde nesfârúite Dar nu mai ‫܈‬tiu unde l-am pus.
pulsează enigmatic
esenĠa lumii mută La dame fatale
zidită-n veúnicie
de-o veche alăută Sunt femeia androgenică.
ce cântă-n silnicie Dacă ‫܈‬i doctorul a zis!
cerúeúte îndurare O picătură de testosteron peste medie
sperând viaĠă nouă ‫܇‬i la prima fâlfâire de gene
úi-a inimii iertare To‫܊‬i călătorii parte bărbătească din troleu
când clipa mea... te plouă ! cad secera‫܊‬i
Iar dentistul amu‫܊‬e‫܈‬te cu freza bâzâind în
Ziua Învierii mână
A‫܈‬a că merg cu ochii-ntredeschi‫܈‬i.
Iubirea ta-i un suvenir letal Păzea, sub aparen‫܊‬e umile

121
Sunt un vulcan care mocne‫܈‬te clocotind.
Sunt Coana Mi‫܊‬a pe bi‫܊‬iclu
Zei‫܊‬a după săvâr‫܈‬irea ofrandei
Numai gra‫܊‬ii, văluri ‫܈‬i delicii
Iar Cleopatra face sluj
La umbra nasului meu.
Pe cand nesfâr‫܈‬ite popoare
Fo‫܈‬nesc înfiorate la vederea-mi,
Voilà! În arcul de cerc al apusului
Fac baie în sânge de plop argintiu
‫܇‬i mă pregătesc să execut pirueta perfectă
Înainte de ie‫܈‬irea din scenă.
Courtois – Pourqoui?
Dansez în uragan cu o umbrelă în mână
- Func‫܊‬iile fiziologice au fost abolite
demult-
Pe cand înot printre undele CD player-
ului, presimt
Metafore înăbu‫܈‬ite în gând
Bunica aplecată deasupra albiei
Suspinând precum domni‫܊‬ele altor
vremuri.
Sunt modestă de fel, atât vreau:
Sinapse înflorite
Desăvâr‫܈‬irea unei priviri furi‫܈‬e
Replici perfecte când toată lumea se uită
Încâlceală în curcubee roz
Fructul perfect, îmblânzit
în cău‫܈‬ul palmei
Să-mi fie cald-frig
- Ah, du‫܈‬ul sco‫܊‬ian al trubadurilor!
Să-mi crească o nouă ramură în creier
Pe care să leagăn fantezii învelite
în staniol
‫܇‬i să urmez prin încrengătura
de gri-uri
În mod inspirat
Linia care tinde asimptotic.
Sunt în iubire
La robinet curge iubire
Dacă dau drumul aragazului izbucneúte
iubire
Inhalez cu nesa‫ ܊‬iubire când ies pe balcon,
Sunt în iubire.
Seara, când mă plimb pe stradă,
Farurile ma‫܈‬inilor mă orbesc cu efuziunile
lor
Clinchetul polonicului mi-e simfonie
‫܇‬i fredonez două cântece în acelaúi timp.
Când alerg după tramvai, alerg după iubire
122
‫܇‬i mă surprind avalan‫܈‬e de sentimente
iarna pe munte.
‫܇‬i dacă e să mor, să fie din iubire
‫܇‬i dacă e sa să depind de ceva, să fie
De cea mai dulce dintre servitu‫܊‬i
Creier, încă o por‫܊‬ie de serotonină!
Sunt atât de fericită acum
Încât cel mai firesc lucru de făcut
E să mă sinucid
Noroc că nu mă pot decide asupra metodei
Poate să dansez împiedicată în aurore
Până pe buza râpei?
Uită de Eros, zise el, practică Agape
E semn de evolu‫܊‬ie spirituală
Nu, lasă-mă a‫܈‬a, imperfectă ‫܈‬i ame‫܊‬ită de
tăria zorilor!
‫܇‬i pâna una-alta
A‫܈‬ază-‫܊‬i capul în poala mea ‫܈‬i fii cu mine
iubire
Alături în balul maniaco-depresiv
‫܇‬i rote‫܈‬te-te cu mine în cristalul rotund al
acestui moment.
IORDĂCHESCU ROBERT, 2 Mai
Teama strămoúilor
M-am dat jos din patul în care zăceam,
Fără vlagă, fără a úti încotro mă îndrept,
Ating cu tălpile murdare de frică pământul
sfânt,
Pe care păúesc cu teama de a nu-mi
deranja strămoúii,
Păúind neghiob
distrugând urmele străbunilor mei,
Străbuni care au luptat cu veacul,
Care au înrădăcinat în sufletul nostru
demnitate,
Mă tem de vântul furios să nu îmi fure
mirosul pământului,
Apa să nu-mi spele urmele,
Iar focul să nu-mi mistuie gândurile.
Trăsnit de fulgerul vremii întunecate
Apun cu ochii în sânul pământului,
căutând răspuns,
Răspuns care eu úi semenii mei
îl aúteptam demult.
Mânjit de singurătate,
stropit de utopia cuvintelor,
Sugrumate în pereĠii clepsidrei de cristal
Mă preling atingând fericirea
în fiecare grăunte
Măsurându-mă în secunde, în milenii…
Expirat în societate
Tresar în pungi de plastic prăfuite,
În rafturi cu termen expirat,
Fără adaos úi la un preĠ de nimic.
Înghesuit într-un colĠ,
Zac umilit de privirile perforante în
treacăt,
Îmbulzeala úi vacarmul de voci
mă aruncă într-un colĠ,
Sunt scanat, iar codul de bare
nu se potriveúte,
Nu exist, sunt acel produs
fără provenienĠă,
Fără certificat de autentificare.
Da! nu exist în baza de date,
Nu am gust, nu am miros,
Nu sunt solid úi nici lichid,
Ce guri pot hrăni? mă poate alege cineva?
Pot folosi la ceva? iar răspunsul vine:
Nu corespund cu piaĠa,
Cu cerinĠele oamenilor,
Mă vor retrage, pentru ca…
Încurc distribuirea
Altor produse la mare căutare.
Au încercat să mă dea la schimb
cu alte produse,
Dar în zadar…
Aúa că m-au aruncat
într-un colĠ în magazie,
Abandonat printre pânzele de păianjen
úi praful sufocant,
Iar găurile din pereĠii subĠiri găzduiau
razele de soare,
Înlăuntrul magaziei sumbre…
Doar doi paúi mai am până la tomberon,
Să zac printre gunoaiele nefolositoare.
Lumea ta
Î‫܊‬i simt lipsa...
Mă tratez cu gesturi glaciare
Ale infinitului tău...
Mă ‫܊‬ii încarcerat între două lumi:
Lumea ta ‫܈‬i lumea mea.
Extazia‫܊‬i vreau să sorbim
din clepsidre de cristal,
Timp măsurat în bule!
Duhnind a fericire.
O lume ciudată
Starea ta de fapt este propria con‫܈‬tiin‫܊‬ă ce
te ‫܊‬ine legat.
Văduva cu copii scăpa‫܊‬i pe străzi la joacă,
123
Iar bona copilului nenăscut
a‫܈‬teaptă un miracol în seara de 13.
Pisica neagră ghinionistă traversează
intersec‫܊‬ia pe verde într-o zi de Mar‫܊‬i,
Iar eu plătesc, cu cardul,
rochii negre de mirese.
Desfac răva‫܈‬e cu mesaje triste,
be‫܊‬i‫܈‬oare aromate cu iz stingher,
Iar ochii zac întredeschi‫܈‬i într-o lume
ciudată ce caută scăpare.
Îmi joc destinul la ruletă, iar crupierul de
la masa de joc este ‫܈‬ansa...
‫܇‬ase sute ‫܈‬aizeci ‫܈‬i sase este rezultatul
demonic al ruletei,
Sora î‫܊‬i e pierzania, iar frate î‫܊‬i este iadul.
Bancnote ceruite cu chipuri
de pre‫܈‬edin‫܊‬i de mult apu‫܈‬i,
Bucură azi via‫܊‬a propriilor slugi,
Valorile uitate pe chipuri imprimate
Stau azi mirate în ochii de cheflii...
ROTARU MIHAELA, Cluj-Napoca
Obiectiv industrial
Ziduri ridicate din gânduri,
frânturi de ‫܈‬antier.
Umbre până când soarele va mai sta.
e un fel de a gândi lumea
Dincolo de trădare,
perdea pestri‫܊‬ă, sfâ‫܈‬iată pe la col‫܊‬uri,
aruncată ostentativ peste resturi.
Dacă atâta se poate…
te rezumi la miezul lucrurilor,
construc‫܊‬ii ‫܈‬ubrede, grilaj de fier,
panouri, reclame luminoase sau rotative,
finisaje, execu‫܊‬ie, turnare placă beton ‫܈‬i
cofraje.
Spa‫܊‬iul citadin, un imens ‫܈‬antier
Modern modus vivendi
O clemă anină haine puse la vedere,
o bucurie baia aceasta de soare.
Clătinând nucul,
o pală ro‫܈‬ie de vânt
mătură asfaltul,
orizontul înro‫܈‬it al unei toamne sângerii,
da, sângele, toate ro‫܈‬ii,
doar e toamnă cu multe dotări industriale
‫܈‬i edilitare,
o formă complexă de a‫܈‬ezare omenească,
urbea sau vechiul târg cu func‫܊‬ii
administrative,
cetate pentru al‫܊‬ii, drum pavat, bitum cu
materiale minerale,
Performan‫܊‬e variabile, beton în cofrajele
construc‫܊‬iilor,
consolidată chintesen‫܊‬ă a ceea ce este:
ORA‫܇‬.
Gratitudine
Cuminecare,
Din dorin‫܊‬a unei palide revan‫܈‬e.
onorat de urări ‫܈‬i de oameni lumini,
le întorc înmiit,
dintr-o infidelitate ‫܈‬i o neputin‫܊‬ă a rostirii.
Cu încântarea de a fi cunoscut
bunătatea din adâncul firilor voastre,
păstrare acolo unde avem partea cea mai
întinată din noi,
ca inimi de care te apropii totdeauna cu
pre‫܊‬uire.
Imi face bine la hipertrofia vanită‫܊‬ii,
pe care o hrănesc zi de zi cu nutriente, în
întunecata taini‫܊‬ă.
Răspuns de mul‫܊‬umire care
nu obligă suplimentar,
doar se comunică.
Efectul Pygmalion
Prea bun în aprecieri (‫܈‬i nemeritat pentru
mine),
năvalnic, îmi vedeam steaua a‫܈‬a cum sunt,
năzuin‫܊‬ele tinere‫܊‬ii.
De la o vârstă, încerc să fac casă bună
Cu percep‫܊‬iile realiste despre mine.
Imboldurile de început mai pulsează,
trăgându-mi ‫܈‬ugubă‫܊‬, ‫܈‬ăgalnic cu ochiul,
dar mintea cea de pe urmă mă cheamă
la ordinea lungimii nasului ‫܈‬i a staturii
mele lăuntrice.
Plinătate în cuget – de la o vreme…
aplecare către toate, cu o serafică trăire.
TACHE ANASTASIA, Câmpina
Tăcere
Tăcerea e labirintul
unde rătacesc filosofii.
Cărămidă peste cărămidă
úi fiecare sunet devine mut.
Pe sunetul – iederă emis între cer úi
pământ,
urcă úi coboară îngerii.
E atâta invazie de tăceri,
încât sângerez
124
în toate culorile lumii úi ale nelumii.
TristeĠe
Hai să alungăm filosofii din tăcere
úi să facem din ea popas între poverile
vieĠii.
Printre degete, un schit ...
ùi-a împreunat palmele
úi le-a dus în dreptul inimii.
Spera ca spaĠiul plin de evlavie
dintre degete să devină schit
peste care să pogoare
toată lumina cerească.
Tot vântul ce tulbură
meditaĠia sfinĠilor
să tulbure úi visul acelui schit –
schitul dintre degetele lui.
În ultimul timp, aceste degete
au fost frunze-lacrimi
pe care le aduna de pe obrajii
din ce în ce mai tomnatici.
ùi mai voia ca inima să fie ochean
prin care privirea-i să spargă
cristalul astrelor.
Voia să surprindă cu acest ochean
măcar o broderie de liniúte
de pe ia unui înger.
EcuaĠie
În clipa în care simĠi
că pleoapa stângă Ġi se zbate de trei ori,
viaĠa îĠi dă o ecuaĠie de rezolvat :
păcat originar + x = om .
Atunci te simĠi zdrobit de râsul ei
care s-ar traduce matematic
prin ironie ridicată la pătrat.
Prin ceaĠa a mii de neamuri
ce au colindat pe pământ,
încerci un răspuns.
Tâmplele Ġi se încordează:
una devine eter; alta –
rotire de pescăruúi deasupra mării.
Încă o sforĠare
úi pe frunte se aprinde
luceafărul unui gând.
Necunoscuta ar putea fi
supliciul lui ,,a tăgădui’’.
Înger pe bicicletă
Pe o bicicletă gri metalic
cu roĠile căptuúite cu pulbere de nori
trecea în goană îngerul
în ale cărui plete se descântă zori.
Plutea ca visele în abisul trezirii.
InocenĠa lui lumina cât un mănunchi de
galaxii.
Pe chip mi se desena
încântarea mută a recunoaúterii.
Cu aripile strânse sub cămaúă
úi teniúii uzaĠi,
îngerul dăruia totul;
bani nu dădea niciodată.
Florăresele din colĠul străzii
îl priveau cu o nedumerire sarcastică
úi se întrebau dacă nu cumva
banii îi ard palmele.
Îngerul le-a privit trist
úi a pierdut controlul pedalelor.
Am avut noroc
că m-a evitat în ultimul moment.
Oare am avut noroc?
Av. MARAN ANDRADA, Bucure‫܈‬ti
Fără sfâr‫܈‬it
Aceste zori ivindu-se în via‫܊‬a mea banală,
Ca o resuscitare a inimii mele în repaos,
Vocea ta ca un ecou în arca amintirilor,
Salva‫܊‬i prin crea‫܊‬ie, prin cuvinte pline de
semin‫܊‬e,
Care vor rodi in căldura sângelui ce-‫܈‬i cere
iubirea furată.
Eu nu am fost a ta, decât abstract,
cu o sete de‫܈‬ertică,
Ca o magnolie înflorită în toamnă,
Ca o arie dintr-o opera celebră,
Ca o bijuterie vene‫܊‬iană,
pierdută pe cheiul trist,
Ca un strigăt de via‫܊‬ă-n război.
Tu cu perfec‫܊‬iunea trupului tău de statuie
antică,
Mă născoceai în plămădiri celeste
‫܇‬i strigătele mele spărgeau zidurile,
anii de a‫܈‬teptare,
Secundele albe, cuvintele albastre.
Noi am străbătut veacurile să construim
această iubire pură,
Nealterată de timp,
Neatinsă...
Noi am născut păsări azurii,
Ce au migrat spre alte ‫܊‬ări de soare,
‫܇‬i oceane bat la por‫܊‬ile stâncilor ‫܈‬i
125
Cântecul sirenelor ca o chemare eternă.
Vom na‫܈‬te căr‫܊‬i, cuvinte cu trupuri svelte,
Aurite de dorin‫܊‬ă ‫܈‬i a‫܈‬teptare.
Ploua în visul meu,
Ploua în visul meu, când te-am zărit prin
ani,
Cu silueta ta ce despica aerul de toamnă,
Mirosind a gutui,
Călcam pe covor de frunze galbene ‫܈‬i
Trăiam magic o iubire regăsită,
A‫܈‬teptată, închipuită,
Ca un pre‫܊‬ios mozaic tunisian,
Ca un vas etrusc expus,
Într-un muzeu obscur de provincie.
Călcai emanând triste‫܊‬ea abstractă
Ce te înso‫܊‬ea prin visul meu,
Unde ploaia de după amiază
Curgea pe chipul meu de personaj rus.
Eu fusesem pescăru‫܈‬ul tău,
Eu fusesem singurul tău pod
Peste angoasele adolescen‫܊‬ei,
Eu fusesem marea ‫܈‬i abisul,
Eu mă pierdusem prin vremuri
‫܇‬i acum e doar cea‫܊‬a în visul meu.
Na‫܈‬tere
Dacă pântecele mele ar rodi,
a‫ ܈‬învinge moartea,
Dacă zâmbetul copiilor nou născu‫܊‬i
S-ar depozita într-un loc ascuns,
Lumea ar fi mai pu‫܊‬in tristă.
Dacă bra‫܊‬ele tinere ar crea un lan‫ ܊‬uria‫܈‬
Ora‫܈‬ul acesta ar avea un scut de neînvins.
Dacă armele ar fi îngropate
‫܇‬i solda‫܊‬ii ar dansa hore nesfâr‫܈‬ite,
Pacea s-ar întrupa în spicele de grâu,
S-ar face pâine ‫܈‬i mâinile ‫܊‬ărăncilor
noastre,
Ar împăr‫܊‬i-o spre îndestularea flămânzilor.
Triste‫܊‬e englezească
Ce triste‫܊‬e englezească de toamnă în plină
primăvară,
Hanul vechi ‫܈‬i impregnat de amintiri
prăfuite,
Ne e casă temporară.
Tu-absent,cufundat în lumea visurilor tale în sentimentul parazitar al încle‫܈‬tării
spulberate, erotice –
‫܇‬i eu-so‫܊‬ie, amantă, feti‫܊‬ă frustrată de elaborata-i iluzie.
neputin‫܊‬ă de-a întoarce,
Timpul de început al iubirii noastre. A mai încercat ceva.
‫܇‬i încă ceva.
Port o bluză ro‫܈‬ie ‫܈‬i mănu‫܈‬i asortate,
Privesc la minunatul Cambridge, ‫܇‬i-a conceptualizat iubirea
mănânc căp‫܈‬uni printr-o inginerie de suflet.
‫܇‬i asist neputincioasă S-a fragmentat cu totul:
la declinul atrac‫܊‬iei tale. Ea – crestătură a buzelor, lacrimi iodate,
umeri fragili...
Să fie eclipsa de soare de vină, În disperare.
pentru lâncezeala englezească, Ce miză pauperă în contratimp!
Să fie amintirea ploilor din via‫܊‬a ta,
Să fie femeia din mine, acum îngrădită A crezut în alegoria bolnavă
‫܇‬i pre‫܊‬ios ridicată la nivel de bibelou. a emo‫܊‬ilor complementare.
Atât.
E un fel de cea‫܊‬ă ce se ridică din peronul
ce duce spre King’s cross, Etern incendiu, iluzie fără forme
Un cappuccino băut în grabă înainte de Arde pagina roasă
venirea trenului, Se cutremură lumea-i.
Oameni veni‫܊‬i din alte timpuri, elegan‫܊‬i,
Purtând paltoane negre Scrum fi-vor toate cuvintele iubirii
‫܈‬i papioane de mătase, vreodată rostite.
Plinbându-se prin Royal Academy. Scrum fi-va Ea...
‫܈‬i scrum fi-vor dorin‫܊‬ele toate.
O chelneri‫܊‬ă fran‫܊‬uzoaică mirată
că vin din România Clipe finale. O ultimă trăire – confuzia.
‫܇‬i zâmbetul tau de băie‫܊‬el proaspăt, O ultimă privire,
Pe strada cu castele printre rânduri.
‫܈‬i catedrale de piatră cenu‫܈‬ie. El – părea prezent, dar
nu se ascunde după litere...
Cople‫܈‬itor de ‫܈‬armant chiar ‫܈‬i-n
GLIGOR DELIA, Alba Iulia deplinătatea
absen‫܊‬ei.
Elipsă Vino!

Î‫܈‬i ducea pe bra‫܊‬ele-i translucide I-a scris o via‫܊‬ă –

via‫܊‬a. poate-a fost întotdeauna scrum.
O îmbră‫܊‬i‫܈‬a, convulsiv. Elipsă.
‫܇‬i totu‫܈‬i trăia, Elipsă.
murind
cu fiecare îmbră‫܊‬i‫܈‬are a pleoapelor mai Cum să nu iube‫܈‬ti vreodată o lună
mult –
‫܈‬i mai mult ‫܇‬i-a iubit luna
într-o abandonare progresivă. Cu-o intensitate stendhaliană
‫܇‬i luna, nebuna –
Dormita latent A alunecat printr-o fisură a galaxiei
pe-o pagină roasă, pe alocuri ‫܇‬i s-a tot dus.
sub‫܊‬iată de lacrimi-râu. Înspre neant.

‫܇‬i-a impus memorizarea celui din urmă De atunci ‫܈‬i-a tot căutat luna
sărut tragic-vulgar Într-alte luni
‫܇‬i n-a găsit-o în nicio lună-a altui privitor

126
Nici printre-alte luni ale altor galaxii. Carismatice grimase-i desenează văi
Era oare Ea, doar una? sub ochi.
Fiecare privitor cu-a sa?!
L-a întrebat pe Debussy Aproape putea privi amintirile stagnânde
‫܇‬i i-a răspuns c-un „claire de lune” pe fumul obsur
Dar nu a-n‫܊‬eles. cu-o claritate de netăgăduit.
Fumul obscur
Iubire neîmpărtă‫܈‬ită, al fabricilor de speran‫܊‬e,
Iubire egoistă – aflate-n depărtate orizonturi.
Prea pământeană. Schimbări de vreme- cu vânt de fum
Ce lună nebună, ce naivă ... ‫܇‬i esen‫܊‬ă de-amintire
‫܇‬i amintiri
Era pentru El întruchiparea frumosului ‫܇‬i-atât.
‫܇‬i frumosul e arta percep‫܊‬iei individuale. Involu‫܊‬ia inimii – e vid,
Era pentru El prezen‫܊‬a intelectului din nou.
‫܇‬i intelectul e temeiul existen‫܊‬ei Se-mbră‫܊‬i‫܈‬ează.
căutătoare. Se dezmiardă.
Era pentru El fericirea Se aruncă-n spini de sare
Iar fericirea e continua căutare, ‫܇‬i-i usucă pielea, ‫܈‬i-i îneacă ochii.
rara destin‫܊‬ie. Ochii cei pururi îneca‫܊‬i...
Era pentru El pasiunea,
Iar pasiunea e constan‫܊‬a bătăilor inimii. Stinge văpăi pe coapsa-i albă
Cărbuni ‫܈‬i scrum în spuma laptelui,
Nu voia decât să-l eclipseze Tusea convulsivă –
‫܇‬i El s-o adore. aruncă amintirile afară!
Ce năucă, ce prostu‫܊‬ă. Dar, mai sunt.
Ce pierdută, ce lună!
Rugină pe suflet,
Ar fi putut s-o poarte pe bra‫܊‬ele privirii Rugină în suflet,
S-o sărute doar noaptea Inginerie defectuoasă.
Să-i recite versuri stângace Parte lipsă – se caută înlocuitor.
S-o picteze sau s-o viseze. Se încearcă posibila regenerare
Putea s-o ocrotească în zorii cruzi ai zilei prin resurse proprii.
Căci o iubea.
Se e‫܈‬uează.
Iubirea, Ei nu-i părea vitală Se a‫܈‬teaptă.
‫܇‬-a dispărut fără-a cunoa‫܈‬te... împlinirea Se schimbă vremea.
prin iubire Se adâncesc văile
Ce păcat galactic. de sub aceia‫܈‬i ochi.
De atunci aleargă galaxii
Prin galaxii Slăbiciunea aducătoare de moarte
Pe lângă.
Mai ales pe lângă. Trimitea răcnete din străfundul sufletului
‫܇‬i împungeau cerul,
Nu va mai găsi o altă lună, Îl persiflau
Dar a sa e undeva pe-aproape – Îl admonestau,
O simte-n fiecare particulă de stea Îl contestau -
În fiecare strălucire albă... ‫܇‬i-l însu‫܈‬eau.
‫܇‬i e de-ajuns.
Nimic nu-i mai aproape decât cerul
Tempus fugit Sufletului desprins de trup.
Trup uscat de iubire, plimbă-‫܊‬i sufletul pe
Cum să-l uite când îi invocă prezen‫܊‬a cer!
în fiecare schimbare de vreme Nu te pierde, e amurg ‫܈‬i e doliu.
Ro‫܈‬u Tizian, privirea-i infern.

127
Refuză să se înfrupte din aceea‫܈‬i din pântecul lăptos al cerului
vulnerabilitate tăcerea se cuibăreúte
Dar vulnerabilitatea e singura-i op‫܊‬iune. în cuvinte înfrigurate
Să fie oricâte raze de soare, doar una-o ochi de speranĠe
poate orbi ancoraĠi în măduva râului
‫܇‬-aceea e întotdeauna târzie. se îmbarcă în corăbii de hârtie
la malul înserării
Slăbiciunea luminoasă aducătoare de trecătorii
amurg, respiră miresme de iarnă
Ultima rază, din oglinda timpului
Aceea‫܈‬i rază, se scurg trupuri de nisip
Acela‫܈‬i viciu... Supliciu? două felinare
petrec cântecul pietrelor
Amurgu-i era moarte în fiecare zi, rugăciune
Raza-i era singura orbire, ( tatălui meu)
Ce frumoasă op‫܊‬iune
Singura op‫܊‬iune. o, înger
Abia a‫܈‬tepta să mai moară candelă pe umărul drept al inimii
înc-odată. luminează cu ceruri de cântece
sufletele
Prof. GRECU MIHAELA, Geoagiu, plecate-n lumi făr' de zori
Hunedoara o, timp
cerc din ora spartă a zborului
cântec în alb umple cu măduve de liniúte
oasele
un mugur de cântec smulse din coloana pământului
răzbate prin inelul de iarnă al lunii o, lumânare
pianul de sunete al nopĠii aúterne grădină înaltă de soare
o ninsoare de greieri aprinde-n rugăciuni
peste câmpuri stinse-n tăcere palmele
arbori de ceaĠă ating raze înnoptate la răscruci de furtuni
printre gratiile cuburilor de aer o, vers
flori de zăpadă redefinesc lacrimă pe obrazul cuvântului
harta zborului sădeúte
conturată de aripa unui flutur de gheaĠă câmpuri de ninsori
inima în ochii cercuiĠi de scâncete
inima o, înger
se prăbuúeúte peste cupola candelă pe umărul drept al timpului
sculptată-n răsăritul unui mugur de cântec înalĠă o lumânare din vers
pe portativul scufundat în alb în respirul inimii
tremură
steagul unui suflet de iarnă dorinĠă

trecere aú vrea...
aripi pe fundalul de strigăte ale nopĠii
la malul înserării ochi de cer în umerii smulúi de ghearele
lumini se sting în oglinda râului fricii
două felinare un trup de stea
petrec cântecul pietrelor aú vrea
în aval de infinit în pulsul unei umbre
inimi ascunse-n scorbura îmbrăĠiúării efluviu de lumină sub înaltul
măsoară îngenuncherii
pulsul rar al arborilor în vremuri de lacrimă
aerul desfrunzit de păsări aú vrea
îúi născoceúte zborul ... o inimă de liniúte

128
sub tâmpla unui fulg de nea Dar Maria nu aude. Maria este surdă.

BURICESCU IUNIA, Geoagiu, Ea nu (îi) vrea

Hunedoara
Ea nu îi vrea.
ùi totu‫܈‬i, ea ce aude?
Nici ei
Care este sunetul singurătăĠii? nu o vor pe ea.
Ce aude Maria atunci Nu vrea zâmbete. Nu vrea flori. Nu vrea
când vrea să îúi întoarcă privirile plimbări
spre cineva úi dă doar de vid? lungi în parc, bune
Până acum a spus că nu-i pasă. pentru suflet. Nu vrea răsărituri de soare
Că poate trăi singură. pe balcon, cafele tari úi pâine
Doar are tot cu dulceaĠă. Nu vrea cursuri de dimineaĠă,
ce vrea. cărĠi ireale úi filme prea bune
CărĠi. Muzică. Artă. pentru realitate. Nu vrea poezii ale unor
Lumea (ei) ideală poeĠi frustraĠi de viată. Memorii.
la care aspiră.
Lacrimi. Zâmbete. Urelete.
Dar s-a gândit vreodată
ce va face dacă va ajunge acolo, Ea vrea vise.
sus,
unde vrea ea? Ea vrea lumea aia, în care totul e posibil.
Nu mai are ce să ceară de la realitate. A
Cine o va întâmpina pe Maria? dezamăgit-o (de prea multe ori).
Cine îi va săruta obrajii obosiĠi? SperanĠe deúarte, promisiuni uitate,
Cine o va bate pe spate prieteneúte aúteptări prea mari. Oameni
úi îi va spune "felicitări"? urâĠi
cu zâmbete sparte. Ea nu se află într-o
A crezut că nu are nevoie de ei. nuvelă stupidă studiată la úcoală.
Că ei au nevoie de Maria. Ea nu (îi) vrea.
Dar când nu mai au nevoie?
Ea ce face? Ei nu (o) vor.

Ei pleacă spre alte lumi. Alte universuri ViaĠa nu (o) vrea. Dar visele o cheamă cu
ascunse în spatele a doi ochi frumoúi. glas de sirenă úi ea cedează.
Universul ei s-a epuizat. Nu mai are putere să meargă înainte//
Sau poate nu-l mai înĠelege nimeni. încredere că va fi cum vrea ea.
A vrut sa fie specială? S-a săturat să fie Don Quijote la feminin.
Câteodată specialul dăunează
grav Ea vrea întregul, nu fragmente.
sănătăĠii. O carte completă, nu pasaje fără sens.
ùi o lasă singură pe Maria
pentru că nimeni nu are chef Vrea visele realitate, dar realitatea nu vise.
de mofturi de oameni speciali.
ùi totuúi... ùi stai. ùi te uiĠi…
Ce aude Maria când este singură?
Râsete …la limbile ceasului cum se fugăresc una
úi zâmbete pe alta.
úi culori …la televizor úi te întrebi câĠi neuroni
pe care ea le-a pierdut. îĠi mai mor în timp ce tu urmăreúti útiri
Acuarelele nu o vor ajuta. cretine.
Nu mai are pe nimeni. …la peisajul de afară úi te gândeúi
ùi pânza e sfâúiată. la vreme. La englezii care sunt mereu
supăraĠi pe ea.

129
…la unghiile tale mult prea roase Nimănui. Nimeni nu vrea cuvinte dulci.
pentru că nu mai ai răbdare. Unul pentru toĠi úi fiecare pentru el.
…la monitorul calculatorului ToĠi aúteptăm un miracol de la un
aúteptând un răspuns… dumnezeu fără chip.
Miracole păgâne pentru oameni de lut,
…ceva… prea fricoúi să-úi asume vina.
…orice care să îĠi arate că merge…
că trăieúte… Asta să fiu? Un om de lut? Fără suflet?
…însă nimic. Fără chip?
…moarte vie. Mai cred?
…liniúte zgomotoasă. Nu útiu ce să cred.

Strângi degetele pe marginea mesei úi te Mă uit în oglindă úi văd o problemă

ridici de la locul tău. de matematică.
Începi să arunci cu lucruri în jurul tău. Prea multe variabile. Necunoscute. Litere
Spargi farfurii. ùi tablouri. ùi o vază cu greceúti.
flori. ùi faĠa de masă brodată de bunica. Două constante care se pierd în masa de
Clipeúti des úi abia apoi realizezi dezastrul caractere.
din jurul tău. Toate la fel.
Un egal după care urmează un semn mare
Haos pur úi gras
de întrebare.
Te pui în genunchi úi îĠi ceri scuze dar útii
că răul nu poate fi reparat. Eu sunt x. Mic. Rahitic. Urât.
Parcă era o glumă sadică de genul pe Dansez haotic pentru a primi atenĠie.
internet. Pentru a primi o valoare.
Un chip.
Te întorci înapoi în faĠa calculatorului cu Un scop.
speranĠa că ai primit un răspuns. Eu am chip.
Nimic. Oare am?
L-am primit la naútere?
Arunci calculatorul pe jos. Sau
l-am pierdut în uter úi mi-am pus masca
Acum nu mai poĠi vedea nici dacă ai dinainte de ieúi în lume?
primit mesaj, nici dacă nu. Ce suntem noi în afara măútilor pe care le
ÎĠi ceri iar scuze. purtăm?
Scuzele nu îĠi cumpară alt calculator. Trebuie doar să útim cum sa le jucăm úi
Scuzele nu îti aduc un răspuns. putem să dormim liniútiĠi seara.

Necunoscută Altă dimineaĠă. Alt început.

Acelaúi x. Acelaúi suflet pe care l-am
Sunt o persoană fără nume. ignorat.
Fără chip. Fără identitate. Nu e negru. Sau alb. Sau gri.
Cine sunt eu? Este
Nu útiu. transparent.
Mă las modelată de alĠii. Poartă amprentele celor pe care i-am
va fac vouă pe plac... întâlnit ieri.
...doar pentru a mă găsi pe mine. Alaltăieri. Anul trecut.
ExperienĠe. Vorbe multe, aruncate în vânt.
Atingeri. ùoapte. În mijlocul lui pluteúte
Zâmbete úi lacrimi. necunoscuta.
Cred că toate astea mă pot forma. Că au o
anumite greutate. Il simĠeam în palmă. Pe nas. În buric. Pe
lobul urechii.
Dar cui îi pasă? L-am ignorat. Din nou.

130
A doua zi am văzut doar plastelină. că dincolo de cuvânt
Gata să fie modelată de voi. sălă‫܈‬luie‫܈‬te lumina aceea
care ‫܊‬ine totul în echilibru
Unul pentru toĠi.
Unul pentru durerea voastră. dă-mi mâna nu te teme
Eu pentru durerea lumii. pă‫܈‬e‫܈‬te în lumea mea
atât cât să vezi un copil
Îmi ignor sufletul pentru voi. cum se joacă cu soarele
Vouă să vă fie bine.
Vă aud plângând în somn. un răspuns
Nu pot să scap de voci.
De realitate. dacă ‫܊‬i-a‫ ܈‬spune că am îngenuncheat
E un scenariu macabru în care am înghiĠit tăcerea
...din greúeală... lângă un cuvânt care face cât toate
pilula roúie. celelalte la un loc
nu-i a‫܈‬a că ai în‫܊‬elege de unde vine poezia
În tot acest timp am crezut că mă zbat ‫܈‬i nu te-ar mai cople‫܈‬i teama că a‫ ܈‬putea
pentru mine. căuta evadarea
Să rezolv problema. într-un univers care nu cunoa‫܈‬te răsăritul?
Să găsesc necunoscuta
.... gravita‫܊‬ie
pentru voi.
Mă modelam pentru voi e destul să ‫܈‬tiu că orbitezi în jurul meu
ca să fiĠi voi fericiĠi. ‫܈‬i un flux de emo‫܊‬ii străpunge
m-am pierdut pe mine în momentul în care fiecare celulă
am încercat să găsesc o soluĠie la durerea poezia
lumii. freamătă
O simt. între noi
Dar nu pot face nimic. fără bariere
e‫܈‬ti
Urlu. cu mine în mine
Nu mă aude nimeni. nimic nu poate schimba cursul
Plâng. acestei for‫܊‬e ineluctabile
Nu mă crede nimeni. care afundă în tăcere
Îmi spuneĠi că sunt nebună. Că o asemenea o clipă interminabilă
durere nu există. de iubire
Nu o poĠi exprima.
poveste fără sfâr‫܈‬it
Totul este trist. Prea trist.
ùi noi, totuúi, mergem în fiecare seară la ‫܈‬tiu că auzi cuvintele acestei scrisori
culcare úi ne gândim ce să mâncăm mâine înainte ca ele să se a‫܈‬tearnă pe hârtie
dimineaĠă. promotor al universului meu
Patetic. tu, care ai văzut lumina înainte de răsărit
poate nici nu ar trebui să î‫܊‬i scriu
GRĂDINARU MARIA, Ia‫܈‬i dar simt plesnind primăvara sub tălpi
‫܈‬i poezia arzând înlăuntrul meu
spune-mi muntele de epistole ne-trimise

chiar î‫܊‬i închipui că te-ai putea împiedica nu pot răbda a‫܈‬teptarea

de o literă sfâ‫܈‬ii tăcerea cu for‫܊‬a uraganului
‫܈‬i iată
eu le văd altfel focul strigându-te prometeic pe nume
nici nu ‫܈‬tiu cum destinatar al acestei iubiri fără sfâr‫܈‬it
dar crede-mă
nu am fost niciodată mai sigură

131
IONESCU VICTOR, Bucure‫܈‬ti
Suntem biodegradabili!
Ne-am urcat în trenul vie‫܊‬ii,
Cre‫܈‬tem, vrem averi ‫܈‬i nume,
Noi, cei biodegradabili
Chiar de când venim pe lume!
Existen‫܊‬a nu-i comodă:
Zbucium, luptă, lacrimi, dor...
Suntem biodegradabili
‫܇‬i murim a‫܈‬a u‫܈‬or!
Căutând mereu perechea
Fericirea vrem, în doi...
Suntem biodegradabili,
Dar ce foc arde în noi!
Uneori murim ca-n joaca
De copii prin curtea ‫܈‬colii,
Suntem biodegradabili
‫܇‬i fragili în fa‫܊‬a bolii!
Min‫܊‬i mereu iscoditoare
Vrem să ‫܈‬tim... c-a‫܈‬a-i natura,
Suntem biodegradabili,
Dar iubim învă‫܊‬ătura!
Chiar dacă trăim cu sete
‫܇‬tim că via‫܊‬a-i un nimic:
Suntem biodegradabili
‫܇‬i ne stingem câte-un pic!
Cunoscând acestea toate
De pe când eram flăcăi,
Zic: da, biodegradabili,
Dar de ce suntem ‫܈‬i răi??!!
Simplu colind
Vine Crăciunul,
Cântări ‫܈‬i lumini,
Ne primi‫܊‬i colindul,
Fra‫܊‬ilor cre‫܈‬tini?
Venim să dăm veste
Bucuriei anume:
Cerescul Părinte
Pogoară în lume.
El, Mântuitorul,
Cum prooroci-au spus
Se na‫܈‬te la noapte
Prin pruncul Iisus.
Răsună colindul
Înalt, în văzduhuri,
Cântă arhangheli
‫܇‬i îngeri ‫܈‬i duhuri.
Mo‫܈‬ul ce vine
Prin ninsoare-albastră
Sania-‫܈‬i opre‫܈‬te
Chiar în poarta noastră.
În brazi clipesc stele
132
De foc ‫܈‬i de ger,
‫܇‬i câtă splendoare,
Flori dalbe de ler!
Atât ni-i colindul,
E gata cântarea,
Petrece‫܊‬i în pace,
Cu drag, sărbătoarea.
Podobi‫܊‬ivă-n suflet,
Gândi‫܊‬i la străbuni,
Nu uita‫܊‬i să fi‫܊‬i oameni,
Nu uita‫܊‬i să fi‫܊‬i buni!
Floare-albastră, Poezie…
Când luceafărul de seară
Bol‫܊‬ii-i pune căpătâi
Mă gândesc – a câta oară?
Că străluce peste Ġară
Pentru El, întâi úi-ntâi…
El, născut pentru durere,
Bun de sfânt în calendar,
A stors vorbele de miere,
De uimire, de tăcere,
Aripi dându-le. ùi har…
Mi-a‫ ܈‬dori cândva să scrie
Pe drapelul românesc:
Floare-albastră, poezie,
Steaua ta din veúnicie
Lumineze eminesc!
Noiembrie
Prin voaluri albastre de cea‫܊‬ă
Dansam un tangou de iubire, în doi...
Era minunat...Dar Siberii de ghea‫܊‬ă
Cumva au crescut, tiptil ‫܈‬i greoi,
În tine, în mine, în noi.
‫܇‬i, Doamne, frumos începuse:
Sărutul din parc ‫܈‬i plimbarea în doi...
Azi băncile noastre-s distruse
‫܇‬i plânge triste‫܊‬ea din ploi
În tine, în mine, în noi.
Probabil a‫܈‬a ne-a fost scrisă
În stele răcirea ‫܈‬i dorul de doi...
O u‫܈‬ă măcar să rămână deschisă,
Dar ‫܊‬ipă orgoliul: Nu da înapoi!
În tine, în mine, în noi.
Acum prea-târziul ne frânge,
Pierdut în neant este raiul în doi,
Ceva-n amintiri se mai zbate ‫܈‬i plânge…
Păcat de lumina-nflorită apoi
În tine, în mine, în noi...
MILITARU GEORGE, Tăriceni,
Prahova
Ruga
Se-amestecă viii cu mor‫܊‬ii
De secole, chiar de milenii.
La capătul trist, greu al sor‫܊‬ii
Stau numai iluzii, vedenii.
Să ne-nvelească-n noapte
cu cântece de magi
‫܇‬i-mbră‫܊‬i‫܈‬a‫܊‬i,
pământul ne va primi mai cald
Sub stelele albastre, sub cer înalt, tăcut,
Să simt tot universal o mare de smarald
‫܇‬i-alături, Eminescu plângând necunoscut.
Anotimpuri

Se moare mereu ‫܈‬i se naste ‫܇‬i toamna iar vine

Via‫܊‬a tot calcă pe moarte Cu vânt in fere‫܈‬ti
‫܇‬i nimeni nu poate cunoa‫܈‬te ‫܇‬i cade iar frunza
Sfâr‫܈‬itul. Îl crede departe. Pe unde nu e‫܈‬ti

Venim pe-astă lume cu plânsul. ‫܇‬i iarna cea rece

Plecăm către moarte-n speran‫܊‬a Se-abate pe plai
Că nimeni nu ‫܈‬tie, doar Dânsul, Zăpada iar cade
El ‫܊‬ine-n tărie balan‫܊‬a. Pe unde erai

De-aceea-năl‫܊‬am sfânta rugă ‫܇‬i dorul meu urca

Spre Cel care ne ‫܊‬ine în via‫܊‬ă. În primavera reci
Fă, Doamne, să nu se distrugă Să vină lumina
Speran‫܊‬a ‫܈‬i firul de a‫܊‬a! Pe unde mai treci

Iarna-n agonie O, vino tu vara

Cu soare durut
Fără putin‫܊‬ă de-a ne întâlni Să văd iar cărarea
-Peste zăpezi apasă sânii grele- Pe unde-am trecut!
Dar cu speran‫܊‬a de a ne uni
Cândva, târziu, sub umbra unei stele. Dar toamna se-nfoaie
‫܇‬i strigă prin văi
Se scurg în noi ninsorile d’antant Sunt reci de uimire
‫܇‬i se preschimbă-n flori de nemurire ‫܇‬i îngerii tăi
Iar asta, zi de zi ‫܈‬i an de an
Trăim în lacrima de nea iubire Ne-nvăluie iarna
În lan‫܊‬uri pe veci
Ca nu se-aprinde doar ca să mă-n‫܈‬ir ‫܇‬i nu mai e soare
În suferin‫܊‬a lumii străvezie ‫܇‬i tu nu mai treci
Când dorul e un fir de trandafir
‫܇‬i lacrima o iarnă-n agonie DRAGOMIR IULIA, Ploie‫܈‬ti

Alături, Eminescu Toamna din gânduri

Să ne-ntâlnim, iubito, la locul cunoscut, În Toamna gândului gutuie

Sub teiul sfânt ‫܈‬i dulce din margine de
lumi,
Topindu-ne în visul vie‫܊‬ii ce-a trecut,
Înfa‫܈‬ura‫܊‬i în cântecul izvorului, să nu-mi
Mai spui nimica, să ne iubim frumos,
Când seara-‫܈‬i mută dorul în sufletele
dragi,
Mireasma-mbătătoare, picând din cer, pe
jos
musteúte sucul mierii din cuvinte,
din inima ce-n dans tot suie
către pământul ce nu minte,
îúi strigă oful úi cântarea
prin ierburile despletite,
ascultă care e chemarea spre Ġărmul
ce se-ntinde înainte.
Sunt clipe când în glas răzbate zbucium,
se-neacă florile-n speranĠe,

133
lovesc neliniúti ca un bucium trezind
blocaje úi restanĠe,
în note de-nvinuiri deúarte sau note-
asurzitoare de tăcere,
în ce ne e-n dorinĠă úi-n putere,
în ce ne e sau nu ne este vrere.
Sunt clipe când pe aripa răbdării
se-aúază o-ntrebare nepoftită
schimbând direcĠia purtării
cu clocotul din inima rănită.
La tine-n suflet, cum mai e?
Mă-ntreb, în suflet cum îĠi este,
de picură în clipă bucurie,
de creúti în cântec úi-n poveste
lăsând prin zâmbet luminos o mărturie
c-ai prins în ramă negrăit spectacol
úi pacea s-a plecat cu-a ei splendoare
urzind în calea ta úi-a celorlalĠi miracol,
tărâm de dragoste, de-mbrăĠiúare.
Mă-ntreb dacă mai crapă
în cochilii tăinuite
gasteropodele îndoielii,
nesiguranĠe-n defilare,
úirag de aúteptări
ca-n microbuze-nghesuite,
rasismul de idei învâltorat de întrebare,
dacă Ġi-ai desfăcut cordonul la halatul
vieĠii
să laúi naturaleĠea să respire ce e sacru,
dacă ai primenit sălaúul inimii, al tinereĠii,
mă-ntreb de-n sufletu-ti e dulce,
amar sau acru.
Să mi te gust aú vrea, să-Ġi beau pelinul,
să pun în loc dulceaĠa, de mi-e cu putinĠă
să te cuprind în palme cu seninul,
sa te respir curat, căci tu înnobilezi
a mea fiinĠă. ( 3.09.2014 )
Călătoria
Mă simt pierdută în perdeaua de tăcere,
cu paúii dezlânati úi goi.
ùi din absenĠă în absenĠă, nesiguranĠe
în derută rostogolesc singurătatea-n doi.
Iubirea nu e certitudine, o útiu,
tânjim la o făptură de lumină,
úi zumzetul ce-i arzător úi viu tresară,
se înalĠă, se înclină.
Sunt vorbe ce m- aruncă în abis cu voalul
sau nudismul etalat,
alunec iute din real în vis
úi mă lovesc de-un Ġărm distant
134
úi neumblat.
Iau prea în serios úi broaútele úi crinii,
copacii, margaretele, ciulinii,
în inocenĠa-n care m-am blocat
când inima-úi deschide cupa-i delicată.
Mă-ntreb: să-mi fiu stăpână sau argat?
Când este viata mea săracă sau bogată?
Cunosc pădurea úi pustiul, útiu că la drum
îĠi iei provizii úi te înconjori,
de oameni cărora le pasă, care te-ajută
cu bagajul úi Ġi-adună-n cale flori.
M-am învăĠat să port în braĠe doar ce pot
să duc, de mâinile credinĠei să apuc,
să port în plete vise în culori úi să răzbesc
prin vânturi, printre nori,
cu ochii aĠintiti spre razele din gând,
analizând ce sunt sau ce nu sunt,
ce dă călătoriei sens anume.
Mă-ntreb: găsesc ce caut în această lume?
( 12.09.2014)
Schisma interioară
Nu vreau să dau prilej tristeĠii
să mă împresoare,
să-mi ia seninul dăruit de cer în clipă,
în cutreier,
am înĠeles prea bine care-i adevărul,
om de soare,
ar trebui să mă adun din inimă în creier,
fuior de timp să nu-mi fie risipă,
dar în istoria de cântec ca un greier,
m-avânt pe-a vieĠii uimitoare aripă..
Am înĠeles că singură-n poveste-mi port
cereasca rouă,
nu te acuz úi nu îĠi cer să-mparĠi pământul,
lumea-n două,
să prinzi în suflet curcubee, sau să înalĠi în
vise de zapadă zmee.
Mă joc ca un copil cu întrebarea, alerg
între emoĠie, senzaĠie, idee.
Triunghiuri de trăiri îúi războiesc cărarea
ca reacĠionari ce-úi strigă-n piaĠa vieĠii
amarul,
contemplu-n colloseumul de taine
furtunile úi darul
de a cuprinde-n pace cu gândul
încleútarea.
Rămâne doar în lumea mea chemarea,
cu schismele aprinse de stările mocnite,
ce nu se lasă a fi atinse sau privite.
Mă aflu în povestea de demult,
cu- Adam ‫܈‬i Eva ce-au gustat din fruct,
îmi ispăúesc úi astăzi vina
de-a nu păstra în Domnul rădăcina.
N-aútept să îmi pui gerbera sau trandafiri
în cale,
să-mi faci covor sau rai din sute de petale,
n-aútept nimic din ce nu Ġi-e firesc,
realul mă cuprinde, răspunsuri mă trezesc.
Îmi eúti dentist de doruri nerostite,
prin tine zâmbetele sunt clădite
úi tot tu-mi smulgi din suflet visul.
RenunĠ la fructe dulci de nu-Ġi sunt
paradisul.
IRIMIA VALENTIN, Ploie‫܈‬ti
Ultimul mărturisitor
aveam aripi
însă nu se inventase zborul
úaptele adânc al tâlcurilor
vibra în fiecare sorocire
era o trecere de semne
eră descântătoare era
timpul tricota cicatrici
pe cadenĠele departelui din mine
úi atunci am simĠit
ca mi se rătăcesc prin sânge
cele mai scumpe mirări
că durerea cuvântului
ucide durerea nevinovata a gândului
sunt contemporan
cu toĠi cei ce nu s-au născut încă
sunt ultimul mărturisitor
dindărătul universului
ce este pieritor
defăimător se repetă
ca o respirare tot mai ascunsă
cu inima în ochi
resorb ultima lumină proaspătă
din raĠia mea de cer
Oraúul unde mi-am uitat tăcerea
frigul îĠi taie accentele
catargele oraúului nu mai rodesc inimi
úi tu
despăturind tăcerea aceea nedesluúită
ai uitat demult pe cine aútepĠi
aerul e murdar de presimĠiri
toate îndărăturile
se reclădesc în jurul credinĠelor noastre
135
n-avem unde dormi de atâĠia
îngeri úi sfinĠi
gările sunt arse de strigăte
nădăjduirile s-au încuiat
în trupul zilei de ieri
imaginează-Ġi
cum nedumerirea se hrăneúte
din înĠelesurile asfaltului
casele îúi târăsc rădăcinile printre rumori
úi oamenii se ascund grăbiĠi unul în
celălalt
alinturile ne sunt scântei în calea
clopotelor
la cinci străzi în susul dimineĠii
aceiaúi copaci pudibonzi păstrează încă
te iubesc-ul acela ce îmi arsese instinctele
ni s-au lipit toate pragurile de tălpi
nu mai vedem cum chiar aúteptarea
a devenit un joc
nu mai vedem cum se surpă încă de astăzi
tot ce vom clădi mâine
Vârsta dinăuntrul coacerii
număram ape
úi umbra deveni mai adevărată decât mine
nu mai vedeam mirajul desăvârúirii
dar mirajul mă vedea pe mine
îngropat în alămurile îndoielii
ca o întâmplare părăsită de tâlcuri
făĠărnicia finitului se zbătea
lovindu-se repetat
de hotarul dintre secunde
de pe cealaltă parte a nimicului
moartea cea de toate zilele
uita să mai amestece întunericul
cu sângele meu
neantul ardea fără milă
întrupare întrupare am strigat
úi setea mi s-a transformat
într-o sete úi mai vinovată
se face umbră
úi se face prisos
nimeni nu mai vede cum vârsta
îmi părăseúte purgatoriul înĠelegerii
aúa că
pedepseúte-mă Doamne cu uitare
dă-mi amăgirea altui timp
coborât să culeagă făina oaselor mele
Viitorul e deja amintire
fiecare pas al tău poartă alt nume
úi fiecare literă din el încearcă să
descopere
cine pe cine
prelinge mai multă tăcere
curbura amiezii cercetează cu migală
unde se termină răzgândirile mele
úi unde începi tu
aerul ia forma indemnurilor tale
ascultă cum ni se sculptează niúte umbre
în Ġara unde fluviile curg pe cer
parcă ne închinăm la o icoană
ce n-a fost pictată încă
din când în când
ne lăsăm culeúi de vremelniciile înĠelegerii
apoi le culegem noi pe ele
suntem într-un amestec de lumi
am trezit strigătul úi acum îl privim
cum muúcă din iluzia mărginirii
nu mai e nevoie de niciun soroc
nebuni de liberi
vom scruta mileniile de sârguri
nu vom poposi
nici măcar la miazănoaptea întâmplării
acolo unde începe nicăieri-ul
în urmă
oglinzi împuúcate de foamea pupilelor
noastre
se vor retrage în cimitirul oglinzilor
viitorul e deja amintire
PĂTRAùCU DANIELA, Bucure‫܈‬ti
Te-aú invita la o cafea
Te-aú invita la o cafea, diseară,
să ne apuce zorii desenând
viraje pe-o úosea din călimară,
dar mi-este teamă c-ai să pleci curând.
Te-aú parfuma cu razele de soare,
să uit că ne inundă miezul nopĠii,
că te visez simĠindu-mă datoare
să te cuprind cu lacătele sorĠii.
136
Te-aú invita să mă răsfeĠi o clipă
dar útiu prea bine că nu ai habar
ce înseamnă zborul fără de aripă,
iubirea sfântă, fără de hotar.
Te-aú descifra lăsându-te să-mi dai
o primăvară ruptă de-ntuneric,
dar tu nu bei cafea, tu serveúti ceai
úi-ai să te stingi în mine esoteric.
Lipsesc
Ascund iar lacrimile la rever
úi fac un pas cât toată vâlvătaia,
un singur nor pe viaĠă îĠi mai cer
úi-apoi mă sting împăturindu-mi foaia.
Triumfător mi se aúterne drumul,
dar fără tine totu-i un mister,
sărutul tău mi-ar inspira parfumul
úi mi-ar aprinde stelele pe cer.
Ascund în dorul neútirbit de vreme
lacrimi însângerate de iubire,
îmi desemnez cu patimă probleme
cu gust apatic de închipuire.
Monotonia mă îngenunchează
la capătul peronului, găsesc
un úantier pe care se lucrează
non-stop, doar eu, doar eu lipsesc.
O apă úi-un pământ
Cei ce n-au curaj a-mi spune
Cu ce oare i-am rănit,
Sau n-au cum a descompune
Versul simplu ce-am grăit,
Mă privesc de-atâta vreme
ùi se-ntreabă ce-au citit,
Au întâmpinat probleme,
De la răsărit…
Cei care-mi lovesc cuvântul
Aúternut pe stânci,
Fug din viaĠa mea… ca vântul,
Deúi par adânci,
Au în ei iubiri de-o úchioapă
Fără de substrat,
Nu-s izvoare, sunt o apă
ùi-un pământ uscat.
Sub scuturi
Ai grijă de tine,
nu toĠi o pot face, să mângâi umerii visezi un cadou îl
iar ziua ce vine deschizi
e goală úi tace. repede departe
de aerul din gară & de fumul
Ai milă de soare, proaspăt de dimineaĠă
sărută-l pe coate,
chiar dacă te doare no 1. white voice of the earth
de nu se mai poate.
în grădină
Ai stimă de lună, sub o tulpină într-o carte sigură ascunzi
ea pare mai dură, de ani buni o viziune. se face că vine
din stele cunună ploaia picurii sunt viermi
îĠi face, úi-Ġi jură albi strivi‫܊‬i de ‫܊‬ânci pe uli‫܊‬ă
că nu-i îngheĠată,
deúi-i rătăcită, ploaia stă. pământul se crapă glezna
în noaptea pictată, trosne‫܈‬te
de vise iubită. crăpat pe dinăuntru în timp ce
sângele fermentează pe drumul încre‫܊‬it
Ai grijă de toate, tot mai mult la 14 zaruri strânse
nu-Ġi face poteci bine de glezna ame‫܊‬itoare & privirile
din ce nu se poate
spre nopĠile seci. de sticlă intră ‫܈‬i ies prin trupul acesta
care încă doarme cu cealaltă fa‫܊‬ă la
Ai toată puterea cer nimănui să spună cum mor ‫܈‬i
în mâinile tale, pietrele vine‫܊‬ii din palme alunecă
apucă durerea, în sfâr‫܈‬it/ acum prive‫܈‬te
alung-o la vale! mersul normal al zilei
de dincolo cu ochi de pescăru‫ ܈‬cu aripile
Ai grijă de fluturi, moi cu
nu toĠi înĠeleg toate drumurile sparte
să zboare cu scuturi
din zori să-i culeg. cum mai cade femeia din când în când

NECHIFOR LAVINIA, Suceava (m-)am tot întrebat cum stau în somn

gesturile
de care nu te po‫܊‬i desprinde pe jumătate vii …/ /... la celălalt
capăt
te întorci în sat. de aici se vede calea de trup/ e poate e mai u‫܈‬or să scapi
ferată o venă tare o piele de úarpe noaptea
tânăr la colĠul dispensarului/ casa e veche când lini‫܈‬tea cărnii cade pe nesim‫܊‬ite &
noaptea se întinde n-ai decât să faci fe- bră fără să
ca o apă mare. intri în ritmul camerei e o sim‫܊‬i
senzaĠie nouă ape‫܈‬i când între noi e acest mé- chant cu ochi
genunchii tari până termini de damă
gândul la malboro ro‫܈‬u. o senza‫܊‬ie pot să te privesc uneori ia- tă cum într-
călcată în picioare un fel
n-am fost niciodată din câte ‫܈‬tiu cu-
încă nu e gata adevărat
când
patul vine plapuma vin cear‫܈‬afuri roz lara în
ascunde petele când
cu clor. tu speli cu privirea fluturii în mine
care atârnă într-o mersul firesc &-atât
direcĠie incertă/ continui delentalmor‫܊‬ii
e un poem

137
 care mai cade
some(times)
în somn pe
jumătate vii deasupra acestei
femei, oricum nimeni nu merită
să fie min‫܊‬it într-un singur fel
ora‫܈‬ul e un dans de diminea‫܊‬ă
blocul d prim. drept în fa‫܊‬ă
obsesia albă a răsăritului 14 metri în jos
străzi
lini‫܈‬tite ca ni‫܈‬te cartoane presate
iei ora‫܈‬ul în palme ‫܊‬ii strâns
de glezna ame‫܊‬itoare/ urme vechi
pe fa‫܊‬a bulevardului nou sirene ‫܈‬i mai
vechi pulsul nu trece
dincolo betonul e sănătos sticla dansează
pănă
termină filmările termopanul se arcuie‫܈‬te
ca indila
danse
danse
danse în cimitirul din spate
sub pietre definitive aerul se lasă
să cadă din mers/ încolăcit ca un
anaconda un tren de mare viteză duce
poe‫܊‬ii la ghilotină ori de câte
ori opre‫܈‬te controlorul împră‫܈‬tie semin‫܊‬e
într-o carte le umple
buzunarele
până trec prin toate gările până te strigă
scurt
mama tata fra‫܊‬ii & surorile
pe numele mic
FLOAREA DAN, Bucure‫܈‬ti
Peisaje
Cazinou de iluzii în lumea de după,
Ruletă, jetoane… un úapte.
Jivine cu frunze uscate pe crupă,
Femei si copii fără lapte.
Pasager de ocazie într-o viaĠă stricată,
Dureri, pe tample, cusute.
Cuvânt de partid: niciodată,
Pasaje cu gânduri căzute.
Magnet de idei aruncate în ghenă,
Clasoare cu filele arse,
Un lan de minciuni pe pajistea ternă
TristeĠe în curĠi fără case.
138
Armate albastre la graniĠi de ceruri,
Dumnezeu peste tot…ca o flamă.
Broboade cu doine si leruri,
Pe masă: frânghie úi-o lamă.
Săraci, liniútiĠi, cu picioare de cârpă
Pe cruci cu inscripĠii ciudate,
Tămâie pe colĠuri de strungă,
Cu oi divizându-se-n sate.
Cordoane de ulii în zări părăsite,
ùosete murdare pe praguri.
Un câine de sticlă în lumi ocolite,
Mărgele de dans pe úiraguri.
Închide fereastra, năvalnică ură
ùi mută covorul în stradă,
Aruncă din uúă un lacăt pe gură
ùi bea din fântâna secată.
Decizie
În clepsidra albastră mi-am întors viaĠa cu
susul în jos
úi invers…tot sperând că firele de nisip
vor creúte mari úi vor sparge geamul.
ùi atunci, când cocori argintii au adus
ploaia în palmele noastre crăpate úi
stoarse,
am deschis ochii si te-am văzut
departe…pe celălalt mal…agitând o eúarfă
udă de sângele icarilor botezaĠi prea
aproape de soare.
Am stat acolo o veúnicie …eu iubindu-te
cu fiecare lacrimă…tu uitându-mă cu
fiecare răsuflare, până când noaptea veni
ca o manuúă de piele întoarsă, trecută
peste buzele noastre pline de sare…
Pescăruúii au murit Ġipând la peútii
albaútrii, prea adânci
pentru o poveste de vară... mirându-se
că sfârúitul poate să te prindă
úi la micul dejun.
Lumea se stinge! – ai strigat…dar era doar
vocea pereĠilor disperării care te strângeau
peste suflet, úi tu te pierdeai, pentru ca
mâine…o altă iubită
să se bucure de vis úi căldură.
Mai pe seară, perechi de úoapte stingeau
candele pline de îngeri úi visele de zăpadă
se topeau pe marginea despărĠirii noastre.
Aú fi putut întoarce norii dar, atunci,
Dumnezeu ar fi stat la picioarele noastre.
Mă uitam in oglindă cum vite crăpau în
nopĠi cu lună plină iar noi coseam păpădii
pe câmpuri, jucându-ne de-a copilăria.
Dincolo de chenare, lumea universală
tocmea lăutari la parastase úi bocitoare
la nunĠi. Totul murea calm, ca o livadă
plină de roadă la sărutul primului grad
cu nuanĠe de gheaĠă.
Am vărsat anotimpurile peste timp
úi ne-am încruciúat venele într-o încercare
disperată de supravieĠuire.
ùi atunci, dinspre moarte, ploaia căzu
ca o eliberare peste trupurile noastre
perforate de îndoieli úi trădare, úi noi...
ca doi amanĠi cu acte...am dat foc
trecutului ... ‫܈‬i am spart clepsidra
albastră... .
Călătorie
Fantă de culoare lângă ochi de ploaie,
Curcubeu tematic, viaĠa noastră fadă,
Mucegai pe suflet, lângă mâl úi zoaie…
Cine să reziste? Cine să te vadă?
Trec maúini, în goană, pe la noi, prin vise,
Se întoarce lumea de la parastase,
Mâna ta întinsă cere pagini scrise,
Zboară despărĠirea peste dor úi case.
Am plantat aseară o cireaúă udă,
Chiar la poarta úoaptei dusă înspre tine,
Marea ta de gânduri mi se pare crudă,
ùi măresc poteca unei ultimi vine.
Viscolul aduce útire dinspre munte,
Creasta albă curge peste mâini crăpate,
Urlă dimineaĠa úi se face punte,
Mierea face lobby în caleúti de lapte.
Pânza de păianjen Ġese muúte oarbe,
Într-un colĠ de minte, gălbejit de vreme,
Doar mesaje crude mintea noastră soarbe,
Se destramă timpul în acces de lene.
Asta-i viaĠa noastră…o cavernă vie,
Zăngănit de geamuri în timpane moarte
Unde doar poetul, verbul îl mai scrie,
Ca să intre mâine, înapoi, în carte.
PropoziĠii
În peútera mea toĠi pereĠii sunt roz.
În peútera mea am uúă la intrare.
În peútera mea nu cresc stalactite sau
stalagmite ci tapete idilice.
139
În peútera mea mă cert doar cu liliacul
de ora nouă, el fâlfâie prin suflet...
eu mă-mpiedic de aripi.
În peútera mea toate luminile
au ceară pe unghii.
În peútera mea singura jivină sunt eu.
În peútera mea televizorul
are rol de oglindă.
În peútera mea îngerii joacă table
cu demonii.
În peútera mea vecinul din stânga aduce
nota de plată iar cel din est fulgii din sobă.
În peútera mea am rationalizat aerul úi
respir doar la ore fixe...la úi cinci..
la úi patruzecisicinci...
În peútera mea am tot confortul din lume:
un pat de vise úi un tavan de ganduri.
În peútera mea n-am loc de tine...e drept ca
Ġi-am luat inima cu împrumut dar o Ġin în
rezervă caldă.
În peútera mea pictez cu litere de
piatra...anul acesta am reuúit să întregesc
titlul existenĠei mele.
În peútera mea crucile cânta colinde...
GRIGORE MIRELA, Rm-Sărat, Buzău
Romeo ‫܈‬i Julieta- Happy End!
Ascult cu o plăcere absolută,
Pe stradă, într-o seară-ncântătoare,
Povestea cea reală, ne‫܈‬tiută,
Despre iubirea celor două-odoare.
Romeo n-a murit, precum se pare,
‫܇‬i azi trăie‫܈‬te în Verona, cică,
Iar Julieta îi e so‫܊‬ia care
I-a fost alături ca o odaliscă.
După-ntâmplarea cu licoarea, care
Ne-a dat emo‫܊‬ii ‫܈‬i-i crezurăm mor‫܊‬i,
Ai lor s-au împăcat ‫܈‬i-n disperare
‫܇‬i-au dat acordul pentru a vie‫܊‬ii sor‫܊‬i.
În primii ani, ai lor, de căsnicie,
Ca-n fiecare casă, s-au iubit,
Dar cum nu ‫܊‬ine totu-o ve‫܈‬nicie,
Cam după zece ani s-au plictisit.
Romeo tot pleca de disperare
Că Julieta meli‫܊‬a întruna,
Venea acasă, câine în turbare,
Scârbit de-a lui so‫܊‬ie...pentru Juna.
Ei! Se-n‫܊‬elege, tot o Julietă,
Dar mai necoaptă- Sigur era solo!-
Că nu avea copii, nu era suptă
‫܇‬i-avea un corp ca nimfa lui Apollo.
‫܇‬i lumea nu-nceta să clevetească
Că Julieta, ca femeia, cică,
Tot a‫܈‬tepta Romeo s-o u‫܈‬chească
‫܇‬i-o poseda vecinul fără frică.
O, voi, Romeo, ce-i trecu‫܊‬i prin via‫܊‬ă,
Să nu îmi zice‫܊‬i că-aste vorbe spuse
Sunt doar minciuni cusute cu o a‫܊‬ă!
...Al meu concept de via‫܊‬ă mă seduse!
Voi, Juliete, nu sunte‫܊‬i mai breze
Că, sigur, când din meli‫܊‬ă dădea‫܊‬i,
Spera‫܊‬i Romeo ca să se tireze,
Iar voi, pe la vecini, vă dezmierda‫܊‬i!
Că-a‫܈‬a e de când lumea, cum se zice,
Când sita se tot cerne, dragul trece
‫܇‬i-n via‫܊‬ă- amoreza‫܊‬ii tinere‫܊‬ii
Ajung du‫܈‬mani de moarte-ai bătrâne‫܊‬ii.
Mai sunt ‫܈‬i cumpăta‫܊‬ii - Dar?! Excep‫܊‬ii!-
‫܇‬i regula-ntăresc, precum se pare,
Ei nu păcătuiesc, dar sunt adep‫܊‬ii:
,,Gre‫܈‬esc cu gândul, doar! Pe cine doare?”
Voyons, eúti în Mizilul de ieri ‫܈‬i de azi!
De-ar fi Mizilul ca Verona,
Eu n-a‫ ܈‬mai vrea să mai trăiesc,
Că mi-a‫ ܈‬sim‫܊‬i trădată vena
De neam ‫܈‬i suflet românesc!
Spunea, de la tribună-n seară,
Un senator cu-un drag curat
De-al lui Mizil… ‫܇‬i-ar vrea să pară
Un mizilean adevărat.
Ce-am face noi, de-am fi ca dân‫܈‬ii?...
Am suferi de-a‫܈‬a morale
‫܇‬i-ar fi anost, dacă to‫܊‬i in‫܈‬ii
Ar fi corec‫܊‬i. Ce vie‫܊‬i banale!...
Să ne lipsească clinciul, cearta,
Moravurile u‫܈‬urele?
Ne-am oftica ‫܈‬i-am face alta:
Ne-am vindeca de-a‫܈‬a belele!
‫܇‬i unde-ar fi cheful de via‫܊‬ă
La tot românul oropsit?
Ar fi doar simplu o paia‫܊‬ă
‫܇‬i-ar merge la lucru smerit.
140
Mizilu-ar prospera în ani,
Ai lui locuitori ar fi
Cu case mari ‫܈‬i cu mul‫܊‬i bani
‫܇‬i toată lumea ar munci.
Am duce-o via‫܊‬ă monotonă.
‫܇‬i?!... Clar! Am fi dezamăgi‫܊‬i.
Istoria ar fi doar clonă
Ora‫܈‬ului de-ndrăgosti‫܊‬i.
De-aceia poate, de ani buni,
N-am prosperat, că n-am trădat
Nici obiceiuri din străbuni
‫܇‬i nici năravuri n-am schimbat.
Ne place românismul acesta,
Ne-am învă‫܊‬at cu el, ce-i drept,
Iar cei ce vor să schimbe asta
Vor da cu mizilenii piept!
‫܇‬i-mi pun acum o întrebare:
De-ar fi Verona ca Mizilul,
Ce-ar face veroneanul oare?...
‫܇‬i-ar cere –n Iad, singur, exilul!
Dar nu-i Mizilul ca Verona
‫܇‬i constatăm: Nici viceversa!
O, voayons! ‫܉‬inem timona
Spre via‫܊‬a de huzur!... Perversa!
Deschide‫܊‬i poarta-n Bărăgan!
Deschide‫܊‬i poarta-n Bărăgan
‫܇‬i la Mizil, vă rog, pofti‫܊‬i!
Veni‫܊‬i aicea an de an
Pe mizileni să-i sorcovi‫܊‬i!
La festival să prezenta‫܊‬i
Doar epigrame cu mult haz
‫܇‬i doar succes să repurta‫܊‬i
Prin poante bune!... După caz.
Nu încerca‫܊‬i să face‫܊‬i blatul,
Ranetti vă a‫܈‬teaptă-n trombă!
Veni‫܊‬i cu muza, vă dau sfatul,
Să face‫܊‬i epigrame- bombă!
Când ei, jura‫܊‬ii, le-or citi,
Să stea cu frica-n sân! Că…Iată!
Cu fitileli de vor veni…
Desigur, o vor face lată!
Sunt cetă‫܊‬eanul turmentat
Sunt cetă‫܊‬eanul turmentat
‫܇‬i vreau s-ajung pân’ la Mizil,
C-am constatat că-s ahtiat
De epigramele cu stil.
Doresc demult un atentat
La premii. Sunt a‫܈‬a de- abil!
Că-s cetă‫܊‬eanul turmentat
‫܇‬i vreau s-ajung pân’ la Mizil!
M-am săturat de bunul sim‫܊‬
Din versul meu de parodii
‫܇‬i un rondel am încercat
La festivalul dintre vii.
Sunt cetă‫܊‬eanul turmentat…
Prof. FENICHIU CORINA, Timi‫܈‬oara
Ceasul
Călcăm peste cadrane sparte de ceasuri,
Tu de-o parte a orei, eu de cealaltă,
ùi poate că visăm posibile popasuri
Sau pur úi simplu o cu totul altă soartă ?
Orele tac, adânc infipte în timp,
Dar totuúi le simĠim cum trec nebune,
ùi-n răbdarea noastră, imensă, de Sisif,
Am putea colinda prin întreaga lume.
Câteodată se aud lupii gândirii febrile,
ùi iarna mai trece-n ecouri ciudate,
Dar noi, în nonsensul de úoapte úi zile
Pe cadrane strivite, navigăm mai departe !
O mânie oarbă úi-o liniúte albastră
Mai fulgeră acele unui timp nedorit,
În timp ce noi, pe drum cu soarta noastră,
Mergem cuminĠi spre plus infinit !
ùi orele toate devin rotunde úi grele,
ùi ceasul se zbate haotic în noi,
Desenând ireal posibile sfere
Când noi sărutăm despletitele ploi !
“Arta este un mare DA răspuns vieĠii
(Brâncuúi) »
Bătrânul nuc
Copacul drag copilăriei mele
Era bătrânul úi-mpozantul nuc,
Care-úi urca aproape pân’la stele
Corola sa bogată. Părea un gest năuc
Cum săruta cu braĠele-i întinse cerul,
Cum se lupta cu ploaia úi cu norii,
141
Cum înfrunzea sau cum murea sub gerul
Care ducea, departe,-n alte zări, cocorii!
Urcam úi eu, acolo, sus, pe-o cracă,
De eram tristă úi de mai plângeam,
ùi aúteptam acolo ca să-mi treacă
Orice durere ! Doamne, ce-l iubeam !
Dar a venit úi ziua rea în care
Noi ne-am mutat de-acolo la oraú…
Priveam în urma mea cu-nfiorare,
Un nuc bătrân, stingher úi-aúa golaú.
N-am mai trecut pe-acolo úi nu útiu
De mai trăieúte… I-o fi dor de mine ?
Dar seara, uneori, când e târziu,
Că l-am uitat îmi este-aúa ruúine !
Uneori…
Uneori atât de mic,
neînĠeles úi trist îmi pare
Sufletu-mi care se zbate,
parcă, fără de scăpare,
RaĠiunea úi iubirea se resping úi se atrag,
ùi ce am iubit odată astăzi
nu-mi mai pare drag.
Simt că vin úi zile-n
are trebuie să mă decid
Dacă visul meu se naúte ;
dacă vreau să îl ucid
Cu un singur gest, haotic,
de un presupus curaj,
Fără să-nĠeleg prea bine :
am pierdut ? E-un avantaj ?
« Cine sunt úi-n care soartă mă afund,
Cine strigă ? Ce mă doare ? Care gând ?
Câte drumuri, câte umbre úi cât fum,
Oare mâine, sau odată, sau acum ?
Ce e joc ? Ce-i curat, ce e pur ?
Cât am dat, cât am luat, cât mai fur ?
Cât mai pot să ascund úi să-mpart,
Cât mai vreau să accept úi să ard ? »
ùi trecând prin viaĠă ca o oarecare,
Simt că mă-mpresoară semne de-ntrebare,
ùi devin deodată-un om cu suflet mic
Care a schimbat totul pe nimic.
Uneori atât de mic, neînĠeles úi trist îmi
pare
Visul meu care, odată, mă făcea
încrezătoare,
ùi îngenuncheată parcă sub o stea fără de
soartă,
RaĠiunea úi iubirea-n două vor să mă
despartă !
Uitare
Îchin aceste versuri pentru iubirea moartă,
Pentru credinĠa care m-a răzvrătit cândva
Să-mi rătăcesc norocul úi să cerúesc o
poartă
Prin care să pot trece. Când cerul meu
murea
Murea în mine visul, cu păsări úi cu ape,
ùi mă umpleam cu taina păcatului
suprem :
Hulisem orice lege, dar te aveam aproape,
Erai întruchiparea secundei de blestem…
Crezusem că-i iubire, dar ea a fost ispită,
Că fericită sunt, crezusem numai eu,
M-a pedepsit lumina din pasărea oprită
Din zborul spre albastru.
ùi poate…Dumnezeu.
Închin aceste versuri pentru iubirea
moartă,
ùi pentru ochii tăi pe care i-am iubit…
Destinul meu ciudat mi-a-ncredinĠat o
soartă
De suflet nepereche úi veúnic chinuit.
Priveúte-mă acum ! Trăiesc în umbra ta
Ca un cocor rănit, abandonat úi trist !
În alte emisfere iubirea mea murea
ùi eu uitam de-a-ntregul pe lume că
exist…
SÎRBU ANA MARIA, Buzău
Nume cu rezonanĠă de prenume
/monútri hrăniĠi cu prea puĠin, ucigând
pentru mai mult /
ea e următoarea Ġintă: femeia care nu îúi
înúală niciodată bărbatul.
stele anapoda, atingeri anapoda
piele dezbrăcând o altă piele
strângerea claviculelor, a părului úi a
ambalajelor goale
contemporani judecaĠi prea aspru
142
săruturi cu gust de tutun úi biscuiĠi
autosugestie: nu o să îĠi uit niciodată râsul.
NU întrebarea dacă lumea ne va ajunge
vreodată, ci dacă noi vom ajunge lumii
unicorni ce vor fi decoloraĠi de timpul ce
trece
lumea ce nu înĠelege úi ne priveúte ciudat
piele de găină úi nu de la frig.
Modul tău de a te preacurvi iubitule, mă
înfioară…
drogaĠi úi frumoúi, râsete bolnave, groteúi ,
absurde
tu între mine úi ea.
să cerúeúti nu e cea mai uúoară muncă, e
umilirea intelectului
femei dănsând la bară pentru prima dată.
gât învineĠit, tapet căzut: ofilirea
sufletelor.
momentul când tu o atingi pe ea , în timp
ce mă atingi úi pe mine
mai mult pe ea, mai pervers pe mine.
Eu una (nu) mă pot îndrăgosti de un poet
contemporan!
lume nebună úi noi. viol între generaĠii.
canapea ruptă úi oameni fericiĠi
pedofili maturizaĠi prea târziu.
fericire echivalentă cu 500 de Ġigări fumate
/acum sunt împărĠiĠi în două categorii :
monútri sătui úi monútri fericiĠi/
< nu mai sunt pe hăr‫܊‬i dragonii,
dar există >
vă treziĠi zilnic într-o ceaĠă greĠoasă
picură peste voi cu idei neclare &
frustrările vă apasă corpurile
le înecaĠi în voi dar ele nu, nu, nu
nu mor, vă însoĠesc o viaĠă.
vă dor degetele când deschideĠi
chitanĠele unei vieĠi mai bune
vă izbiĠi cu buzele de uúi închise
priviri scufundate în bezna neútiinĠei
vi se înmoaie simĠurile & o luaĠi razna.
raze de soare scobind astfaltul, în punctul
lui slab
furtuni de praf când aruncaĠi în jur
tot ce aĠi adorat cânva & vă aruncaĠi în gol
din tavan se dezlipesc pieile úi se scurge
veninul copiilor uciúi la naútere.
caniculă obsedantă, când ar trebui să fie
iarnă
inventaĠi un al V-lea anotimp &
vă acoperiĠi ochii când peste voi
se prăbuúesc trupurile altora asemenea
vouă
nu mai slabi, mai nepăsători
mai pregătiĠi să moară
mori de vânt zuruind albastru, verde, mov
ligamente întinse pe pereĠi &
clavicule ronĠăite la micul-dejun
vă ascundeĠi de lumină ca niúte
animale hăituite de frig
e un climat incert: nu se mai învârte cerul
atunci când mor oameni.
vă cuibăriĠi la tremurul propriilor frici
vă plânge sângele când
daĠi foc coralilor ce străpung o mare
albastră. verde. mov.
vă iubiĠi, vă urâĠi, vă urâĠi, vă iubiĠi.
vă scoateĠi ochii, vă uitaĠi numele &
alergaĠi în cerc, în cerc, epuizant
clepsidre sparte în deúertul în care
se rătăcesc oameni vineĠi
crispaĠi de frigul ce ne ucide pe toĠi.
sunteĠi toĠi faĠă în faĠă & vă holbaĠi
ca la un ceremonial de
moarte a propriei vieĠi
& atunci
cerul se deschide úi nu mai rămâne nimic.
:: a face straight outta magazine ::
Amalia nu a murit, se joacă cu noi
ciocolată aerată, veche, uitată pe masă
haine aruncate pe jos + parfum vag
e exact ca atunci când
Amalia î‫܈‬i arunca toate păpu‫܈‬ile, dulciurile
pe jos
‫܈‬i ‫܊‬ipa : "juca‫܊‬i-vă cu mine! vă rog, juca‫܊‬i-
vă cu mine!"
lumini ‫܈‬terse, întunecate, faruri
muribunde,
+ ro‫܈‬ul hipnotizant al scrisului "NON-
STOP"
de pe geamul magazinului de pompe
funebre
ora‫ ܈‬înecat de ploaie, frig, întuneric ‫܈‬i
nefericire
143
memorie transformată în crematoriu,
‫܊‬ipete rare, sacadate, disperate
mama Amalia e exact ca atunci
când feti‫܊‬a se ascunsese atât de bine
‫܈‬i am căutat-o to‫܊‬i ore întregi
ciocolată amăruie + litrii de cafea
cearcăne, aer încărcat ‫܈‬i înecăcios
păduri pline de via‫܊‬ă ‫܈‬i fericire
+ verde calmant, atmosferă acvatică
sub sutele de vitralii naturale
păsări albe planând lent, căzând lini‫܈‬tite
ca o nin‫܈‬oare de vară.
Amalia se joacă cu to‫܊‬i
nu ‫܊‬ine cont de ochii plân‫܈‬i ai mamei
sau de oftatul apăsat ‫܈‬i înfiorător al bunicii
exact ca atunci când murise bunicul
‫܈‬i Amalia era fericită ‫܈‬i sim‫܊‬ea că bunicul
e acolo cu ea
noi nu mai existam, doar zâmbetul unui
copil cu ochii plân‫܈‬i.
bulgări de pământ, simâuri amor‫܊‬ite,
neclare, îndepărtate
+ miros de ceară ‫܈‬i de nemăsurată triste‫܊‬e
noroi peste tot ‫܈‬i rigiditate
mâini tremurând, copii îngrozi‫܊‬i
se aseamănă teribil totul cu ziua în care
mama Amalia î‫܈‬i pierduse tatăl
‫܈‬i ‫܈‬i-a jurat că nu va mai trăi niciodată
o moarte în felul ăsta.
feti‫܊‬ă fericită în ciuda lumii îndoliate
florile de pe mormânt mângâiate tandru
copii ferici‫܊‬i alergând pe străzi,
responsabili de via‫܊‬ă, cu propria via‫܊‬ă
neimaginându-‫܈‬i ce nenorociri îi a‫܈‬teaptă
pace & armonie în Univers
exact ca în ziua în care
Amalia a uitat să se trezească diminea‫܊‬a,
dintr-o joacă.
‫܈‬i mămica a ajuns mai târziu acasă
‫܈‬i casa era deja cuprinsă de flăcări
păpu‫܈‬ile se încălzeau, ciocolata se topea,
feti‫܊‬a se juca...
posibilitatea unui altfel de viitor, fără vise
sumbre
fără întrebarea obsedantă :"ce s-ar fi
întâmplat dacă?"
dacă Amalia s-ar fi adăpostit la mormântul
bunicului,
unde adora să se ascundă,
dacă s-ar fi jucat pe stradă cu ceilal‫܊‬i copii
corset de alge, licurici, mări infinite peste
suflete
albastru marin, fericirea celor ce î‫܈‬i strâng
la piepturi copii
sensibilitate vibrantă, suflet- piele de
găină.
poate Amalia nu a murit, ea doar adoră să
se joace cu noi to‫܊‬i.
Testament fotografic
de Ġi s-ar vedea gemetele úi frisoanele
ar fi perfecte pozele mele cu tine.
să te păstrez în fotografii úi să nu te arăt
nimănui
să fie toate miúcate de parcă ai alerga de la
un capăt al lumii la altul.
fotografii cu palme la ochi, cu cămăúi albe
úifonate
fotografii cu tăceri oximoronice, cu
cearúafuri îndoite úi cu perne pe jos.
cu luna ce s-ar scurge pe umerii tăi úi
săruturi fugitive pe spate.
sălbăticie úi sete, trupuri prăbuúindu-se în
slow-motion, brichete stricate
să ne lăsăm gândurile să se plictisească
asemenea trupurilor.
nu te miúca, în seara asta nu facem
fotografii.
să ne pierdem úi capul úi totul,
să nu ne ajungă cuvintele să ne cuprindem
unul pe altul
să avem toate pozele alea úi în rest nimic
úi să nu ne ajungă culorile.
să imortalizăm strigătele úi să fim fericiĠi
doar când ne plimbăm noaptea
în poze să vezi râsul meu, glasul meu,
faruri, lumini úi umbre
să te îndrăgosteúti de mine doar când tac,
după care să mă urăúti cum nu ai mai iubit
pe nimeni.
de pe acoperiú să vedem oraúul úi oamenii
ca niúte furnici ce nu útiu să se iubească
să nu uităm să fotografiem alergarea
disperată a unuia spre altul
úi momentele în care te fac să aútepĠi
úi úoaptele pe care le-am putea urla dar
preferăm să ni le impregnăm în piele
să pictăm răsuflările greoaie úi agitate úi
sacadate
144
úi inimile ce se zguduie úi hainele care
zboară prin cameră
jocurile pe care nu le câútigă niciunul
dintre noi pentru că ne iubim prea mult
istorie scrisă fără război, boală sau moarte
doar cu doi actori niciodată obosiĠi, uneori
erotici, dar rar.
úi câte nu vom putea afla niciodată din
poze.
úi câte nici măcar nu útim.
cum scoĠi telefonul mobil úi nu îndrăzneúti
să mă suni,
cum vrei să mă înúeli dar nu poĠi,
Dumnezeu fotografiază tot úi ne derulează
viaĠa în faĠa propriei morĠi
viaĠa mea va fi plină de tine úi de muzică
de saxofon, pian úi chitară
în timp ce zilele zboară încet, încet ca
niúte foi de hârtie:
voinĠa de a fi, nu mă vei face niciodată să
plec, bucuria cărnii
bucuria de a ne trezi dimineaĠă îmbrăĠiúaĠi,
să bem cafeaua adormiĠi,
să îmi strângi mâna.
mă întreb cât talent poate reuúi să
imortalizeze asta.
úi îngerii care ne înconjoară când ne
privim în ochi,
râsul lor când râzi de mine, chipurile lor
triste când Ġip la tine.
úi atunci când o să ni se albească părul
úi nu o să ne mai strălucească ochii,
vom îmbătrâni odată cu oraúele lumii
ce poze divine!
câte mai avem de încercat: să ne lăsăm
inundaĠi de apa mării
úi să găsim salvarea unul în altul,
să atingem prospeĠimea ierbii, iubită de
rouă
să nu mai fumăm Kent, ci orice altceva
să ne sărutăm pe toate trecerile de pieton
ale lumii
când semafoarele sunt pe intermitent
să ne învăĠăm reacĠiile pe dinafară
să nu ne uităm niciodată unul pe altul
să ne înúelăm toate aúteptările ,
să ne înúelăm cu oameni neînsemnaĠi,
să locuim la parter úi
sâmbăta úi duminica într-o casă cu uúi din
sticlă
să credem că suntem fericiĠi, să fim
o multitudine de poze ce urmează să fie
lipite pe geamuri.
toate cu consecinĠele lor, mă simt mică úi
fragilă
în fotografiile tale decolorate,
când plângeam de mi se zguduiau toate
cotloanele fiinĠei
când te-aú fi dus departe, te-aú fi lăsat să te
ascunzi în mine
când stăteam cu picioarele în apă úi când
ne sărutam în mijlocul străzii
când ne alergam prin casă úi aveam
picioarele goale úi reci
când ne ghemuiam sub pături úi ne cream
propriile Universuri
când îmi construiai constelaĠii pe spate,
când mă priveai dispreĠuitor
când zâmbeai, când mă priveai prin ochii
altor bărbaĠi
să apăsăm ca pe un detonator, să spargem
realitatea în fâúii
úi să ne împachetăm sufletele în ele,
să mergem amândoi cu mâinile în
buzunare, orgolioúi
să fumăm în tăcere Ġigări, să îmi porĠi
sufletul în buzunarul de la piept.
să fotografiem întrebărea simptomatică
:"mă iubeúti? mă iubeúti?"
úi becuri ce se ard, să fotografiem
răsucirea halucinantă pe cearúaf
când nu îmi pot controla râsul, când închid
ochii úi scriu despre noi.
vreau să cresc copilul din tine, să iau poza
să pun degetul pe buze, să opresc toate
cuvintele nedemne din lume
ar fi trebuit să fotografiezi momentul :
când Ġi-am zis că sunt geloasă úi am
zâmbit.
apoi mi-ai zis că sunt frumosă úi eu am zis
că îmi e frică úi am zâmbit
când mi-ai zis că útii să faci o femeie
fericită, úi eu am zis: "útii" úi am zâmbit
când am zis iubire úi am zâmbit.
când mi-ai zis că eúti gelos úi nu m-ai da
oricui, am zis "aiurea" úi am zâmbit.
nu vei recunoaúte zâmbetele între ele, te
asigur,
le vei clasa după impactul emoĠional úi
vei zâmbi.
îmi prăbuúesc lumile în pozele tale, îmi
ghemuiesc trupul în braĠele tale
lasă-Ġi ceasul, sacoul úi gândurile úi
supărările
145
eúti atât de al meu úi de neschimbat în
poza asta făcută când nu mă cunoúteai
nopĠi petrecute cu tine ce schelălăie prin
vene, ca niúte câini otrăviĠi
tânjesc după ziua în care stăteai cu
palmele întinse spre mine
pe spatele tuturor fotografiilor noastre, zac
ultimele îmbrăĠiúări
cât de frumoúi sunt oamenii când devin
doar tuúe muribunde
pe fotografii îndoite úi învechite de vreme.
útearsă de praf în fiecare zi, aproape
intactă
aparătă de ziduri úi ziduri de sentimente,
într-o continuă alergare în cerc
adăpostind două inimi înfrigurate úi
convinse că nu va muri niciodată
tronează ultima fotografie de dragoste a
lumii
úi în ea îĠi pot vedea zâmbetul apatic
din ziua în care mi-ai zis că mă iubeúti
pentru prima dată.
TUFAN VALENTIN, Buzău
Gnomic
SupremaĠia cerului mă sugrumă,
îmi pun întrebări úi tot eu găsesc răspunsul
–
totuúi suntem cu toĠii aici, presaĠi de
aceeaúi supremaĠie.
Acest tot, nu e un echilibru, e doar o
încercare
de mascare a adevărului din faĠa oglinzii.
Astăzi a căzut cerul, în fiecare picătură stă
încastrată
o durere, ca o înfăúurare sintetizată úi
cristalizată
trimisă înapoi spre îndreptare.
Gândirea de ansamblu ucide profunzimea
–
totul e perceput drept finalitate ori
trebuinĠă,
fără esenĠă ori abordare lăuntrică.
Fiecare piatră îúi spune povestea, ca
bătrânul înĠelept,
are rigoare úi profunzime, ea cunoaúte
forĠa paradisiacă
úi practică mersul pe apă,
dar totuúi nu e Iisus –
e piatra în care omul poate găsi alternativa.
Lumina trăieúte din forĠa revelatoare
a chipului de copil / el mai amână căderea
iminentă a cortinei.
Crepuscular
Agonia se aúază plat
peste resturile rămase
din împrăútierea existenĠei mele
în crepuscular.
Râmele de argint
se devorează unele pe altele
ca un ghem de cuvinte
ce dezvoltă ideea
ancorată în umbra eclipsei
senzoriale.
Printre catacombele azteci
sporii fertili ai oaselor în plin cuget
îúi aútern valenĠele ca o evanescenĠă
ce creúte însolit în propriul spor
de sine stătător –
astfel cântecul de lebădă
e canalizat în sufletul
născut odată cu propria distrugere
a materiei care nu a pledat în niciun fel.
capetele fără expresie agăĠate
peste cele cu Carrefour,
sau mâinile care abundă
din stejarii de la bibliotecă.
Geamul în lumina lunii e atât de tăios
că îmi străpunge materia ca o hologramă,
astfel că am timp să mă privesc
úi să mă redescopăr –
sinele are un iz prăfos, monocrom úi uitat,
îmi dă libertate de alegere.
Întind o mână
ce se precede în alta
úi aleg vasul de lut din care
creútea odinioară universul.
Nimic nu mai e la fel –
pereĠii au consistenĠa unei hârtii creponate
pe care scrijelesc cifrele nenăscute
ale unui univers imaterial –
ascensiunea e un testament
scris pe o hârtie milimetrică,
ascuns într-o capsulă,
sub pământul creionat în zig-zag.
Norii au făcut front comun cu secunda
Punctul de sprijin al palpabilului
e reprezentat de căderea în neant
a componentei spaĠio-temporale –
o partitură tonică de Darwin.

În centrul firmamentului Blestemul căzut peste nemurire,

o ancoră stă fixată a aúezat demiurgul în prim planul
úi nu se abate de la coordonatele universului –
timp-spaĠiu – acel părinte al secundei
punctul de reper pe care se sprijină ce úi-a trimis fiul pe pământ
balastul, ca un hublou în hainele materiei.
între realitate úi ficĠiune. Secunda se admiră în oglindă
ca un Narcis cu chip de rigoare –
Shift aerul lui nobil ce se pliază
peste trăsăturile paterne
Ca un reflex, îl fac să pară un mic prinĠ inabordabil.
la ieúirea din schimb
aútept troleul În starea de transă, picăturile de apă
úi în liniúte îmi întorc buzunarele pe dos, străjuiesc secunda
să mă agăĠ în ultima clipă ca un joc maniac de stări delirice
de falia unui alt univers. pe care le ucidem fără voie
Scaunul adună toate developările în acest tablou diform,
de peste zi – în lupta cu timpul.

146
CO‫܉‬OFANĂ RELU, Pa‫܈‬cani, Ia‫܈‬i
Ora‫܈‬ul din mine
în mine sălă‫܈‬luie‫܈‬te un ora‫܈‬
cu clădiri somnambule ‫܈‬i străzi mahmure
cu aer viciat de dorin‫܊‬e
murdar de lume
de la aortă ‫܈‬i până la carotidă
păstrez iubirea de azi
învelită-n ziarul de ieri
aú fi vrut să te iubesc la singular
tur-retur
ca un macho biblic
dar în mine forfote‫܈‬te ora‫܈‬ul
Ultima reprezenta‫܊‬ie
acesta este ultimul poem pentru tine
l-am ‫܊‬esut din ce a mai rămas
găurile din el sunt dezamăgirile
nu am reu‫܈‬it să scot petele de durere
nu trebuie să te superi
î‫܊‬i va ajunge pentru o rochie
să o por‫܊‬i atunci când
va trebui să-‫܊‬i îmbraci sufletul
la ultima reprezenta‫܊‬ie
oricum
e mai bine decât să vii goală
a‫ ܈‬fi vrut ca acest poem
să-‫܊‬i fie rochie frumoasă de seară
dar ai luftat
ai crezut ca vântul te va îmbrăca
din cap până în picioare
‫܈‬i-‫܊‬i va acoperi goliciunea
‫܈‬tiai că trebuie să venim perechi
te voi a‫܈‬tepta tot acolo
am cumparat deja bilete
pentru ultima reprezenta‫܊‬ie
Poemul fără bra‫܊‬e
acest poem nu are bra‫܊‬e
se strecoară printre gânduri
nu te ascunde după vitralii
mărul s-a copt
e rumen pe ambele păr‫܊‬i
nu mai ‫܈‬tii care e jumătatea otrăvită
poemul acesta nu mai are bra‫܊‬e
le-a pierdut pe frontul dintre noi
nu mai vrea să te prindă
să te mângâie dar nici să te lase
147
poate mâine-i vor cre‫܈‬te tentacule în loc de
aripi
să nu te mai ascunzi după vitralii
strigătul lui te va urmări
‫܊‬i se va lipi de timpane
‫܈‬i-mi vei repeta numele
‫܈‬i nu te vei opri
până nu vei mu‫܈‬ca
pentru a doua oară din măr
Poemul trup
am scris acest poem cu trupul
într-o zi am deschis ochii
‫܈‬i am încercat să scriu lumina
te-am căutat să-‫܊‬i aduc vederi de dincolo
când am scris cu bra‫܊‬ele
am sim‫܊‬it bucuria primei îmbrăti‫܈‬ări
capul te-a cercetat ra‫܊‬ional
ca pe un fenomen natural
acum nu mai ‫܈‬tiu dacă inima mea sau a ta
a pulsat acele versuri fierbin‫܊‬i
cred că ne-am plagiat reciproc
în ritmul primului dans
arterele ne-au deschis semantic por‫܊‬i de
mult închise
‫܈‬i am început să scriu falic clipele
orgasmului originar
în fuga inorogului picioarele
au lăsat pe nisip urmele ultimelor versuri
ale acestui trup poem
Prof. ARIEùAN DIANA, Caracal
Încă o simĠire
De ce mă mai apropii úi mă mai
îndepărtezi
de cruda desfrânare,
Dacă nu mi-ai încredinĠat frânghia
de care să-mi agăĠ speranĠele?
De ce-mi mai încătuúezi simĠirile
úi mă mai ascunzi de lumină,
Dacă m-ai îmbrăncit sub razele orbitoare
ale privirilor lacome?
De ce-mi mai îngheĠi răsuflarea de a ta
úi mă alungi în frig,
Dacă te-ai încălzit
de sufletul ucigător úi gol ùi setea lungă-n simfonii
al ardorii năpraznice, ArúiĠa grea s-o-ndure?
care te va cuprinde
în ghearele ei pătrunzătoare Incipit
úi-Ġi va sugruma
vlaga suavelor simĠuri, Regret enorm
Că neputinĠa searbă
lăsând în urma vâltorii sale doar ruine Mă limitează la un drum
úi-un scrum încă încins, Fără de armă,
ce poate-aprinde iar... Fără de truc sau ajutor,
Pe o cărare vastă,
...înc-o simĠire...? Far` de final sau incipit,
Spre zarea sa nefastă.
Rugă Dar dacă Ġelul meu
Este de neclintit,
Vino úi întunecă-mi privirea cu glasul tău De ce mă tăvălesc
ùi leagă-mi gândurile cu vocea ta În mâlul neoprit ?
în adâncurile închipuirilor ce pier Cel ce cu-al sau debit
rând pe rând, în abisurile conútiinĠei mele! Poate să-ngenuncheze
Din faúă licărirea
Loveúte-mă úi împinge mai adânc ùi apusul să-i vegheze.
lama tăiúului Însă în interior,
În rana crudă a vorbelor tale Spiritul vieĠuieúte,
úi aruncă-mă în sufocarea oarbă Cu-atât-ardoare-n el,
a orgoliului mort! SperanĠa cotropeúte
Respinge-mi trupul dorinĠei Orice negare clară,
ùi îndrumă-mă spre prăpastie, Sădită-n lut uscat,
lăsându-mă să zac în otrava ta Reconstruind fundaĠia
care mă ustură ùi-altarul îngropat.
úi-o simt în sânge!
CIOBICĂ CEZAR, Boto‫܈‬ani
Distruge-mi sufletul
úi îngroapă-mi speranĠele a‫܈‬adar
În mintea ta, dându-mă uitării
úi îndrăzneúte să mă ucizi, chiar ‫܈‬i lui îi era frică
Căci tu, la rândul tău, de dumnezeul- sperietoare
te vei zdrobi în mine! ce veghea uneori
împreună cu Monet
Stern într-un câmp cu maci
cuvintele adormeau pe rând
Nu útiu cât mai pot stăpâni ca sedate
Ardoarea-ncinsă! iar greierii măcinau pe îndelete
Oare mă poate-nnebuni tăcerea unui vechi poem
Lumina stinsă? prin ale cărui tran‫܈‬ee
copiii de pe strada revolu‫܊‬iei
Fără să văd sau să ating trăgeau pe nas prenadez
Cu vlaga strangulată, ‫܈‬i aruncau în to‫܊‬i îngerii căzu‫܊‬i
Oare m-a recitit, croind cu pui de cârti‫܊‬e
O ignoranĠă mată? de aceea nu vă mint
Cum poĠi să fii atât de crud, chiar ‫܈‬i mie mi-e frică
Să laúi pumnalul-adânc-n stern? să mai scriu
Oare ai spiritul zălud poezia nu mă mai dore‫܈‬te
ùi-orbit eúti în etern? e frigidă
Tu útii cumva cum e să fii se-ascunde prin tot felul
Blocat între măúti dure de spaĠii convulsive unde

148
de la o vreme amintirile cu tine
se taie gânduri ‫܈‬i idei le era teribil de frig
pentru a fi îndesate a‫܈‬a că le-am încălzit cu flacăra brichetei
într-o nouă metafizică până le-am ars

fi‫܊‬i aten‫܊‬i scumpii mei mi-am pus cenu‫܈‬ă în cap

acesta e semnul de carte la care ‫܈‬i m-am cuibărit pe la asfin‫܊‬it
după ce vă ve‫܊‬i fi fost dezintoxicat ca un fetus gata să vină pe lume
‫܈‬i deparazitat sub plapuma iernii
de toate ereziile lumii sub corneea dorului
vă ve‫܊‬i opri poate în că‫܈‬ti se auzea grâul încol‫܊‬ind
să-mi ‫܊‬ine‫܊‬i perfuzia pe muzică de Bach
‫܈‬i să-mi citi‫܊‬i în gând
analizele ‫܈‬i-apoi dogs days
ultimul poem hiperboreean
în care una dintre amante în ziua aceea fără oglinzi retrovizoare
mă leagănă pe picioare cerul era un bărbat cu chelie evidentă
‫܈‬i-mi tălmăce‫܈‬te care î‫܈‬i pudra frenetic
visele sterpe fa‫܊‬a de clovn mole‫܈‬ită bine
de falsa pudoare a femeilor cu nuri
dintr-odată sălbatici
jocul subversiv al acestora
eram foarte mic electriza imagina‫܊‬ia hormonilor la pândă
‫܈‬i visam urât căldura devenea
nu ‫܈‬tiu ce zi anotimp era o balenă e‫܈‬uată în tipsia amiezii
re‫܊‬in doar că ‫܈‬i dospind în vini‫܈‬oarele gândului
totul se scufunda într-o placentă murdară î‫܈‬i freca spinarea de cuiburile stelelor
băteam câmpii pe-un măgar ‫܈‬i ecloza ‫܈‬opârle de onix
prin ora‫܈‬ul pustiit parcă în nisipul sângelui
de amenin‫܊‬area iminentă
a unei noi apocalipse în ziua aceea fără afi‫܈‬aj electronic
într-un loc coco‫܈‬ii de tablă ora‫܈‬ul părea o ma‫܈‬ină decapotabilă
zbierau ca ni‫܈‬te miei abandonată la umbra unui vis
în ai căror ochi aerul se dezbrăca de aspectul de bărbat
lucea cu‫܊‬itul măcelarului cu chelie de majolică din al cărui nas de
sau poate asfin‫܊‬itul pepene ro‫܈‬u
curgea în delir apa mor‫܊‬ilor
rătăceam pe contrasens tu plecase‫܈‬i goală mi se pare
cu tolba goală în cimitirul amintirii
înso‫܊‬it de toate singurătă‫܊‬ile mele ca să-‫܊‬i îngropi acele păcate
fără chip fără vârstă sub ale căror degete
rumegând ca ni‫܈‬te vaci sterpe paginile sterpe ale vie‫܊‬ii
ultimul comunicat important către na‫܊‬iune cunoscuseră cerneala ‫܈‬i ha‫܈‬i‫܈‬ul iubirii
în jurul meu doar lingouri de sensuri când te-ai întors pe-o parte
înghe‫܊‬ate prin perdeaua de lacrimi
reflectând negrul bâhlit al ciorilor care luna transmitea în direct
tăbărau asupra luminii un interviu cu poe‫܊‬ii provinciei
ca într-un film al lui Hitchcock care aduna‫܊‬i la masa rotundă a clipei
destabilizând realul eviscerau literatura
contorsionându-mi eul tu miroseai a cauciuc
sub‫܊‬iat de atâta răceală ‫܈‬i umezeală a ebonită ‫܈‬i-a asfalt încins
am scos dintr-un buzunar o bucată de de tangoul limbilor solare
pâine din pescăru‫܈‬ii privirilor tale
am înmul‫܊‬it-o c-o veche rugăciune de vie‫܊‬uitoare cu fustă sutien
‫܈‬i-am început să hrănesc ‫܈‬i tocuri cuvintele atrofiate de dor

149
cădeau meteoric în de‫܈‬ertul clepsidrei
ai făcut imediat un du‫܈‬
‫܊‬i-ai lipit pe fa‫܊‬ă ab‫܊‬ibildul translucid
al dorin‫܊‬ei
‫܈‬i m-ai întrebat mieunând simfonic
de ce trebuie să fii o specie cu sâni
‫܈‬i toate celelalte
auzind zăngănind cuvântul sâni
am lăsat un vers fără aripi
‫܈‬i-am tresărit precum că‫܊‬elul lui Pavlov
respira‫܊‬ia mea de mimoză
savura extatic cântecul lor moale
de armonică oranj
mi-am înfipt apoi din‫܊‬ii de amant inofensiv
în cear‫܈‬aful mototolit al poemului
gata de aruncat la co‫܈‬
‫܈‬i ‫܊‬i-am zis ca să mântuie‫܈‬ti frumoaso
cu în‫܊‬elepciunea lor mătăsoasă
monotonia lumii
în noaptea aceea
s-a dat dezlegare la dezmă‫܊‬
blănurile de carne ale femeilor
luminau a giorno
trupurile ora‫܈‬ului exfoliat
aerul era un Don Juan plin de lavă
iar eu voyeur la o terasă
conversam cu degetul tău calcinat
alături dumnezeu î‫܈‬i ajusta triste‫܊‬ea
în arhiva unei scrumiere
ludică
ieri m-am dus să-l iau
pe fiu-meu cel mic de la grădini‫܊‬ă
la una din mescioare
alături de cei ‫܈‬apte pitici
‫܈‬i de Alba ca Zăpada
Dumnezeu o ‫܊‬inea pe genunchi
pe Scufi‫܊‬a Ro‫܈‬ie
‫܈‬i se juca cu plastilină
ce faci Doamne
l-am întrebat a‫܈‬a într-o doară
iaca fac lumea din nou
‫܈‬tii sunt la moda remake-urile
prima oară nu mi-a ie‫܈‬it atât de bine
au spus-o ‫܈‬i criticii de artă
acum mă ajută ‫܈‬i copiii
cu imagina‫܊‬ia lor debordantă
dintr-un col‫ ܊‬al camerei
Cenu‫܈‬ăreasa sufla peste tot ce ie‫܈‬ea
din mâna me‫܈‬terului olar
sufla ‫܈‬i le dădea tuturor
suflet din sufletul ei
150
până a albit de tot
afară ningea ‫܈‬i se auzeau colinde
doar pa‫܈‬ii mei întunecau continuu
cărarea către tine
de ce tată
m-a întrebat cel mic hrănind porumbeii
cu gluga trasă peste ochi
pentru că a‫܈‬a trebuie să fie
Ma‫܈‬tera n-are suflet
‫܈‬i-am încălecat
pe-un balon de săpun
Prof.ENEA MARIANA, Roman, Neam‫܊‬
Timpul vindecă
Timpul vindecă culegând din puritatea
arborilor
Dăruind culoarea minĠii întunecate,
Răsfoită, ar fi un roman încâlcit
Fără început, fără sfârúit,,dar,
Exista credinĠa, lumina din suflet
rănile pudrate cu fire de poezie fină,
Există durerea ce curge prin vene
Ca o toamnă pustie.
Există iubirea, primăvara inimii
Narcisa sufletului úi îngheĠul minĠii,
Există speranĠa călăuză de drumuri
Parcurge ani lumină
Ne întrebăm de ce e bătrână,
Timpul apropie, timpul rastoarnă,
Timpul vindecă.
Scrisoare
ÎĠi scriu ...
deúi nu Ġi-am mai scris vreodată,
degetele tremură sub umbra tăcerii,
útiu că în altă viaĠă
am fost o pasăre albastră
ce-úi avea cuibul într-o casă.
Îmi amintesc cum dormeam
cu frică prin nopĠile grele,
îmi amintesc de zborul înalt,
de privirile altor păsări,
îmi amintesc de oameni,
de copii lăsaĠi singuri acasă,
Îmi amintesc totul...
Nu e un vis,
trebuie să-mi amintesc de mine,
să útiu de unde fiecare bucurie,
de unde fiecare clipă de tristeĠe...
Cu ochii închiúi alint vântul,
la fiecare atingere,
te întrebi de unde nepasarea
atunci când mai privesc o floare,
dar ea vine din mine,
deúi sărut pământul de rugină
să dau cântec primăverii,
florilor parfum de rouă.
Nimic nu se întâmplă,
pământ pentru mine,
apă pentru tine,
foc pentru noi,
úoptesc cuvintele vremii
încărcate de bocete lungi,
dar timpul păstrează...
inima ruptă de zăpadă.
ÎĠi amintesc, nu e un vis,
acum plutesc fără să miúc,
nimic din trupul meu sărac,
nu mai tresare la atingeri,
cerul coboară peste mine
úi nu pot să-Ġi spun
cât de mult nu vreau
să fiu ca mine.
Risipiri de stele
Risipiri de stele curg agale,
în torente acre mă înfioară.
Plâng munĠii în răsăritul clipei,
luna aúteaptă o schimbare,
pământul împarte bucuria tristă
a orelor rămase fără frică,
când doar adâncul nopĠii mai respiră...
Gândurile străbat întreg cuprinsul,
se ascund timid prin tăcere.
ùi curg cascade de lumină,
dă nopĠii pete de culoare
pe umerii mei, lumina curge amară,
îngerii mă înfăúoară în mantie de stele
să nu curgă din mine, picături de flori
amare.
Cutremură iarna
Cerne iarna picături de stele,
inima îngheĠă amintirile mele,
cu gândul mă duc în poveste
să fur bucuria chiar dacă ea mă loveúte.
Curg fulgii, se lipesc de mine
îi sărut, nu mă pot abĠine,
151
cărările pictate cu argint,
mă păcălesc când nu revin.
Curg rânduri de petale,
revarsă lacrimi lumina albastră
printre cuvinte îngheĠate,
prin urme de zăpadă, lipsesc.
Cutremură iarna picături de perle,
mă ademeneúte sărutul ei din stele,
pe ramurile ei să-mi fac o căsuĠă.
Împedicată bat la prima uúă
să cer ajutor, să strig, nu e uúor.
Mă întreb dacă am bătut
unde trebuia să bat,
deúi numai iarna m-a îndrumat.
PASCALE ADELINA, Bucure‫܈‬ti
katzenunbewohnt
nu îmi amintesc ziua în care părin‫܊‬ii mi-au
cusut pe limbă sufletul dar
mama mi-a zis că era mic ‫܈‬i galben
cât să -l strângi într-un pumn
‫܈‬i mi-a fost de ajuns
noaptea fugeam sub pătură îmi făceam de
trei ori cruce cu limba ‫܈‬i
a‫܈‬teptam să vină
mâinile erau calde camera respira unghiile
se înfigeau în carne
aveam cinci modele diferite de pijamale o
mul‫܊‬ime de stări după ce răsărea luna
corpul devenea greoi lucrurile dădeau
să -‫܈‬i vorbească membrele se lipeau
abia atunci emo‫܊‬ia începea să bată la mine
în pernă ‫܈‬i frica îmi cresta
modele florale în sânge
*alles ist gut . alles ist hier. wir singen bis
zum Morgengrauen.
când am crescut mai mare m-am gândit
că poate ‫܈‬i poate e mai bine să las totul
să decurgă normal
în seara asta
inima mea e o pisică cu gâtul alb
care se chirce‫܈‬te de frig
#corpulnuprime‫܈‬tetransferul sau
copilul împătureúte de trei ori ambalajele
înainte să le pună în buzunar
ideea se usucă membrele sunt inerte (se zice că indică
e atât de multă lini‫܈‬te aici aproape locul)
că î‫܊‬i pot sim‫܊‬i mâna ajung să perforeze încet gaura
gonind aurolacii de pe alee de suflet

diminea‫܊‬a visele rămân organul cu care spune-mi takumi

te conectezi la univers chiar nu te sperie nici măcar pu‫܊‬in
când strada se schimbă atât de repede
când sunt atâtea moduri prin care ‫܈‬i emo‫܊‬ia coboară în subteran
po‫܊‬i să-‫܊‬i culci tâmplă pe bordură
& ?
sufletul vine scheunând
de fiecare dată la tine DUMITRIU MUGUR, Zimnicea

toate pisicile din lume În noaptea-n care...

vin să asiste la eclipsă
În noaptea-n care îngerii au liber,
Nancy Sinatra- Bang Bang De dincolo de lume, to‫܊‬i nebunii,
cum să î‫܊‬i spun totul să î‫܊‬i arăt toate Fandând u‫܈‬or
pisicile cu blana ca iarba după ce o tunzi Pe după felinare,
să ie‫܈‬im împreună la protest Rescriu în ‫܈‬oaptă cântecele Lunii
ca în the dreamers ‫܇‬i beau, pe-ascuns,
& vocea să î‫܊‬i tremure poezia Din cupe ruginite,
să te ducă vicleană de mânu‫܊‬ă Licori ce nu le-au fost sortite niciodată!
În noaptea-n care îngerii au liber,
mai târziu În noaptea aia am să te uit toată!
sângele î‫܈‬i va lăsa capul pe spate
te va săruta pe gât î‫܊‬i va spune În noaptea-n care lumea amu‫܊‬e‫܈‬te,
Doar eu, ‫܈‬optind până la urlet ‫܈‬i râzând,
/nu-i a‫܈‬a că sufletul meu e Le cânt nebunilor,
doar o furnicătură pe care o sim‫܊‬i suflând în câte-un munte
pe ‫܈‬ira spinării?/ ‫܇‬i îi adorm în case părăsite,
Cărându-i, rând pe rând, în câte-un pat
inima mea se va face albastră ‫܈‬i grea în Săpat în rezonan‫܊‬e de pendule
cartierul ăsta Care în noaptea aia nu mai bat!
împânzit de triste‫܊‬e În noaptea-n care lumea amu‫܊‬e‫܈‬te,
mi-a‫ ܈‬dori ca luna să fie mai aproape ‫܈‬i Numai atunci poate voi fi iertat!
emo‫܊‬ia mai intensă
Suflet! Defini‫܊‬ie!
aikido(ora 01:43) Sufletul mi-e o mansardă
Unde-n fiecare noapte,
din‫܊‬ii tăi mu‫܈‬că perna ‫܈‬i unghiile Fără un motiv anume
se îndeasă în carne m-ai Dar luând în serios
învă‫܊‬at o singură Misiunea sa meschină
tehnică de a aprecia omul De-a-mi cutremura auzul,
acum stai în scaun Moare în acorduri sumbre
creierul e bo‫܊‬it Un pian întors pe dos.
-takumi să mă iube‫܈‬ti ‫܈‬i pe mine Prin obloane mâzgălite
-takumi să îmi spui ‫܈‬i mie cum Cu mesaje scurte, reci,
func‫܊‬ionează noaptea atunci Gândul meu prive‫܈‬te-afară,
când Caută
toate becurile sunt stinse Cu disperare,
Vremea pântecelor seci,
& toate loviturile în X Se arunc-aproape-n gol,
Se rote‫܈‬te,

152
Se descal‫܊‬ă,
‫܇‬i prive‫܈‬te-n cheia Sol,
Lumea ce-i înghea‫܊‬ă-n fa‫܊‬ă
Simfonii în fundul gol.
Într-un col‫ ܊‬al încăperii,
Sub un felinar stupid,
Chicotind,
Scuipând aiurea,
Stă nebunul care-odată
Locuia pe-acoperi‫܈‬,
Urla cerului blesteme
‫܇‬i-apoi cobora în stradă,
Dând murdar dintr-o aripă,
Pe burlane, pe furi‫܈‬.
Sufletul mi-e cam atât!
Invizibil ‫܈‬i urât!
Albastru
Aripile îmi sunt arse
De sărutul tău albastru,
De căderea vinovată,
De devreme ‫܈‬i târziu,
De opac,
De-nsingurare,
De rocadele absurde
Ale unicei regine
Care-mi ia, dintr-o suflare,
Somnul plin de rubiniu...
Prin dureri anticipate
Urlă din‫܊‬ii tăi a moarte,
Iar din nop‫܊‬i justificate
Ochii tăi îmi ard absurdul...
Fugi femeie de îmi bate
Pe pere‫܊‬i, în mii de cuie,
Sufletul plimbat prin ce‫܊‬uri
Unde singur, nevăzutul,
Plimbă caii albi ai Lunii,
Îi rote‫܈‬te sistematic
În absurde acolade,
Mame triste-ale furtunii!
Fugi, femeie!
Fugi odată!
Lasă gandul herghelie
Să îmi zbată sub copite
Amăgirile nocturne!
Fugi, femeie, ‫܈‬i te-mbată
Cu blesteme cochilie
Repierdute, regăsite,
Pe un mal la Marea Moartă!
[…]
153
Îmi urcă treptele a anti-[stări-de-bine]
Iar carnea mea refuză să te-atingă...
Prin sânge nu-mi mai umblă, dinspre tine,
[Globule-ro‫܈‬ii] care mă intrigă!
Pe jos... Pe jos e rece ‫܈‬i devreme!
Pe sus sunt îngeri care ‫܊‬ipă-nfometa‫܊‬i!
Iar pene dintr-un zbor lipsit de semne,
Zburând necunoscu‫܊‬i necalcula‫܊‬i,
Îmi zbat în ‫܈‬oapte negre de blesteme,
Aceia‫܈‬i ve‫܈‬nici naufragia‫܊‬i!
Îmi caut Dumnezeul la [‫܈‬i-zece]
A‫܈‬tept un gong care îmi bate-absurd...
Sunt ultima secundă care trece...
Sunt [miezul-nop‫܊‬ii] coco‫܈‬at ‫܈‬i surd…
JIANU AUGUSTIN, Craiova
Fulg rătăcit
Parc-a trecut o via‫܊‬ă peste noi,
Destinul meu mi te-a adus pe tine,
Uitând să-mi dea ‫܈‬i timp pentru noi doi,
L-a rătăcit pe serbede coline.
‫܇‬i a trecut iubirea peste mine,
Iar gândul mi s-a risipit nebun,
Azi un crâmpei din visele caline,
‫܇‬i pa‫܈‬i înstrăina‫܊‬i pe un alt drum.
Ai via‫܊‬a ta, eu restul dintr-o via‫܊‬ă,
Nimic comun, doar zâmbetul ‫܈‬trengar,
Ce-a stat o clipă între noi prefa‫܊‬ă,
Înlocuind o zi din calendar.
Iar de-ai să ui‫܊‬i, să mă întrebi pe mine,
Zâmbind la clipa ce-a trecut frumos,
Cândva alintul zilelor prea pline,
Din via‫܊‬a ce-am trăit-o tumultos.
Secundele aleargă-n cercuri strâmte,
‫܇‬i nu mai este loc pentru damna‫܊‬i,
Frumo‫܈‬i eram atunci pe vârf de munte,
Suntem frumo‫܈‬i ‫܈‬i-acum, înstrăina‫܊‬i.
Nimic nu uit din dorurile mele,
Mi-e gândul la un fulg ce-a rătăcit,
Din fulgii albi ai iernilor rebele,
Emo‫܊‬ii dăltuite în granit.
Vânătoarea
Plec astăzi, fără să ezit,
La vânătoarea mea finală,
Să împlinesc ce-a fost urzit,
Mânu‫܈‬a iau pe mâna goală.
Să stea acolo-n stânga mea,
Doar gândul, ce-a fost ‫܈‬oim mereu,
Un peregrin ce încă vrea,
Să-mi stea alăturea la greu.
Plecăm spre tainicul de‫܈‬ert,
O oază splendidă cândva,
Fata morgana, vis incert,
Afla-vom oare undeva ?
O vânătoare nebunească,
Învins, sau doar învingător,
Triumf, sau hoit ce-o să hrănescă,
Doar vulturi neîndurători.
Trei zile doar de pribegit,
Trei zile-n aerul fierbinte,
Din anotimpul ce-a fugit,
Ascuns ‫܈‬i fără de cuvinte.
Sunt numai eu ‫܈‬i ‫܈‬oimul meu,
Nisip ‫܈‬i soarele fierbinte,
Scot capi‫܈‬onul ‫܈‬i-l fac zmeu,
Invoc ‫܈‬optit din cele sfinte.
Mi-e soarta-n aripa lui tare,
‫܇‬i-n ochii ageri, nemilo‫܈‬i,
Ce-or căuta acerb în zare,
Morgana printre mun‫܊‬ii ro‫܈‬i.
Se-nal‫܊‬ă o dată ‫܈‬i-înc-o dată,
Cu mici răgazuri de-adăstat,
‫܇‬i doua zile niciodată,
În zborul lui n-a pregetat.
‫܇‬i-a treia zi pe la amiază,
C-un strigăt scurt învingător,
Anun‫܊‬ă că o ipostază,
Dansează-n vajnicul cuptor.
‫܇‬i-ncepe-un drum chinuitor,
Când aerul în jur dansează,
Când talpile mă frig ‫܈‬i dor
‫܇‬i buze fripte dantelează.
Cărări nu am ‫܈‬i nici drum drept,
Iar ziua este pe sfâr‫܈‬ite
‫܇‬i nici puteri să mai a‫܈‬tept,
În zori fantasmele râvnite.
Nu mai am for‫܊‬ă ‫܈‬i nici timp.
Trei zile mi-au fost sorocite,
În vânătoarea contratimp,
154
Dintr-un de‫܈‬ert plin de ispite.
Chem ‫܈‬oimul meu ‫܈‬i îl dezleg,
Îl fac libert cu al meu nume
‫܇‬i-n frigul serii îl deleg,
Să poarte visul meu prin lume.
Se-aude-un ultim fâlfâit,
De aripi ce se-ndepărtează
‫܇‬i clopo‫܊‬elul îndrăgit,
Din alb argint, mai rezonează.
‫܇‬i între dune de de‫܈‬ert,
Cu ‫܈‬oimul meu de vânt purtat,
Ultimul gând de-acum libert,
Eu am fost singurul vânat.
Albatro‫܈‬ii
Ne-ndepărtăm cu fiecare clipă,
Doi albatro‫܈‬i măre‫܊‬i ‫܈‬i solitari,
Ce-‫܈‬i poartă demn suspinul sub aripă,
Pe mări indiferen‫܊‬i ‫܈‬i princiari.
Nostalgic un catarg încă drapează,
Ca o batistă ce-o destramă vântul,
În fluturări de pînză estompează,
Tăcerea care-a-nlocuit cuvântul.
Din tot ce-a fost doar versul mărturie,
Gând împotriva tuturor ‫܈‬i-a firii,
Doar răzvrătitul de serviciu scrie,
El nu a dat nicicând răgaz iubirii.
Monarhi peste pontoane ‫܈‬i furtună,
Din tot ce-a fost, doar versul mărturie,
Uria‫܈‬ii albi în marea cea nebună,
‫܇‬i zborul maiestuos plin de trufie…
Am să te tac în lacrima uitării,
Am să te tac în vise fără rod,
Iubita mea din pragul înserării,
Troi‫܊‬a mea ce stă la antipod.
Reverii
Mi s-a-noptat prea repede ‫܈‬i prea grăbit,
N-am apucat măcar să-mi iau la revedere,
Sub arini‫ ܈‬eu încă mai visam lungit,
Aveam cu clipele copile întrevedere.
‫܇‬i cu nuiaua de alun în dreapta mea,
Vrăjit de-al Jale‫܈‬ului tainic susurat,
Eu printre cleni uitam de lumea asta rea,
Când doară mierla îmi cânta cu glas curat.
Acelea‫܈‬i vise dragi m-au alintat mereu,
‫܇‬i inc-aud blânda dojană a mamei seara,
Pe unde-ai preumblat copile alizeu,
Doar n-o s-o ‫܊‬ii a‫܈‬a nebun mai toată vara ?
Iar biata mama nu avea cum ‫܈‬ti,
Că vara va dura o via‫܊‬ă-ntreagă,
Că visul voi purta ‫܈‬i-adăposti,
Ca pe-o iubire ce nu se dezleagă.
Când seara vine-a‫܈‬a neanun‫܊‬ată,
‫܇‬i nu spun nimanui la revedere,
Din vers îmi fac sentin‫܊‬ă ponun‫܊‬ată,
Din reverii surâsului ‫܈‬edere.
DRAGOMIR CECILIA, Ploie‫܈‬ti
Unde te grăbe‫܈‬ti, toamnă?
Unde te grăbe‫܈‬ti, toamnă?
Nu vezi că vara cu privirile ei
încă îmi aprinde în suflet scântei?
Nu vezi că frunzele rătăcite
Vor să respire, să ignore încă
‫܈‬i ochi de întuneric ‫܈‬i prăbu‫܈‬iri de stâncă?
Nu auzi glasul caldei chemări
metamorfozată în miez de vară?
De ce î‫܊‬i grăbe‫܈‬ti pa‫܈‬ii spre umbra tot mai
rară?
Cum vrei să în‫܈‬eli auzul cântărilor de
soare?
Nu ‫܈‬tii că acceptarea
mă apasă ‫܈‬i mă doare?
Vrei să îmi aduni trecutul,
să îl pui în dor să fiarbă?
Nu vezi că am prins în palme ‫܈‬i firele de
iarbă?
Nu ‫܈‬tii că chipul tău
îmi e du‫܈‬man pe veci?
De ce îmi mângâi fa‫܊‬a cu degetele reci?
De ce îmi trimi‫܊‬i în cale
glasul tăios al vântului turbat?
Vrei să îmi strivească raze care la geam
îmi bat?
De ce îmi furi lumina
din sufletu-mi tăcut?
Nu vezi că eu sunt soare ascuns într-un
sărut?
155
Mai lasă-mi, toamnă, visul
Pe buze să îmi stea!
Lasă-mă să fiu vara din revenirea ta!
‫܇‬i-atunci mă voi preface
în curgeri de-amintire,
Î‫܊‬i voi spăla întuneric cu albă dăinuire.
Ascultă-mi, toamnă, ruga
ascunsă în trupul verii!
Dă-mi străluciri de mare în bra‫܊‬ele
învierii!
‫܇‬i când oglinda apei
amurg va cro‫܈‬eta,
atunci să-mi mângâi gândul cu amor‫܊‬irea
ta…
Recviemul toamnei
Pe scenă dirijorul în fracul lui prea strâmt
Tu‫܈‬e‫܈‬te încet, î‫܈‬i mi‫܈‬că bagheta de
pământ.
Cu hainele austre ‫܈‬i plete arămii
Prive‫܈‬te portativul cu simfonii târzii.
Î‫܈‬i plimbă iar privirea prin lumile astrale,
Adună curcubeie în clipiri ancestrale.
Scrutează iar orchestra ‫܈‬i-i face semn
discret,
Când timpul se-oglinde‫܈‬te în ochiul lui
‫܈‬iret.
Cu flăcări de rubin îmbracă cer ‫܈‬i mare,
Î‫܈‬i duce iar străjerii să-‫܈‬i piardă pa‫܈‬ii-n
zare.
Îmbracă-n nostalgie albastrul lampion,
Când glasul, transgresatul, i-aduce verii
somn.
‫܇‬i toate în privirea-i sunt vechi, ‫܈‬i noi, ‫܈‬i
blânde,
Că sunetul îmbracă ‫܈‬i clipele umblânde.
Răsfrântă peste toate suspină umbra-n
taină,
Privind cu neputin‫܊‬ă la prea cernita-i
haină.
De dor, răstoarnă-n cale docile replieri,
Se împră‫܈‬tie-n tumultul din timpurii tăceri.
‫܇‬i-n zbatere de aripi sose‫܈‬te un ton sfios,
Se mi‫܈‬că o notă, două…ce început duios!
Izvorul desfătării – mici dansuri gra‫܊‬ioase.
Pe portativul rece misterul fluturi coase.
‫܇‬i-atin‫܈‬i azi de bagheta timidă, fermecată,
Se-nscriu în glasul toamnei cu vorbă
murmurată.
Ea-‫܈‬i cântă recviemul, ‫܈‬optit, tărăgănat,
În el se-aude via‫܊‬a cu plânsu-i îngânat.
În el se nasc speran‫܊‬e ‫܈‬i neîmpliniri se
sting,
Când într-un gând tomnatic visările se-
ating.
‫܇‬i astfel, dirijorul cuprins de frenezie
Răstoarnă portativul, ‫܈‬i notele, o mie…,
Pornesc la colindat spre por‫܊‬i desferecate,
Strigându-‫܈‬i armonia în zboruri scăpărate.
În mijloc de ianuarie
Când ochiul crepuscular clipe‫܈‬te în mijloc
de ianuarie,
Eminescu aleargă
pe zăpezile neatinse ale timpului,
Lăsând pe albul imaculat
urme uria‫܈‬e de genialitate,
Răfrânte într-un contur nedefinit
de dor de poezie,
Într-o dorin‫܊‬ă arzătoare de transcedere
a efemerului.
Amprentele pa‫܈‬ilor săi apasă u‫܈‬or sensul
vie‫܊‬ii.
În urma sa, zăpada se transformă în argint
fermecat,
Timpul în cântec insolit de eternitate
apăsătoare,
Gândurile sale în rugăciune constantă a
cugetului,
Iar chipul său în icoană unică a sfântului
pământean.
Privirea-i demnă ocole‫܈‬te glasurile
detractorilor ‫܈‬i ale zelatorilor
‫܇‬i ‫܊‬inte‫܈‬te un punct pe care îl transformă în
far de lumină,
În care prezentul se conjugă insistent cu
trecutul ‫܈‬i cu viitorul,
Renăscând de fiecare dată o înâl‫܊‬ime a
ideii ce nu poate fi atinsă,
Ce nu poate fi tocită de repetatele ‫܈‬optiri,
de repetatele rostiri.
Astăzi, privirea lui se aga‫܊‬ă
de sufletele noastre sensibile,
Dăruindu-ne un strop de căldură,
un strop de ve‫܈‬nicie.
156
Astăzi, ianuarie i-a multiplicat
eruditul său spirit călător
Prinzându-i în cununa stelară
încă o rază a dăinuirii,
Care ne face martorii mu‫܊‬i
ai acestui miracol ezoteric.
Ianuarie
Ianuarie în pa‫܈‬i de dans sose‫܈‬te,
Cu-argintu-i proaspăt ca un diamant,
Obrazul de pământ încet albe‫܈‬te
Cu florile aduse din neant.
E-un început de lume ce respiră
Prin fluturi ‫܈‬i petale de hermină,
Dormind pe fa‫܊‬a zilei ce răsfiră
Pe ochi de dor, lungi gene de lumină.
Natura e un vis de purpuri albe,
Cernut în ochiul unui timp amar,
Ce poartă sub luceferi mii de salbe
Unite într-un soare solitar.
Dorin‫܊‬i se-aduc la por‫܊‬i de univers,
Suspinul se aude-n mersul său.
Preaplinul enigmatic na‫܈‬te vers
Al unui dor, urcând spre Dumnezeu.
‫܇‬i din înalt, o ploaie de-amintire
Ne invadează gânduri prea cumin‫܊‬i,
Când poezia cere găzduire
În ve‫܈‬nicie, lângă zbor ‫܈‬i sfin‫܊‬i.
GHEORGHE M. ION, Bucure‫܈‬ti
Pasărea de foc
Din asfinĠit se naúte o pasăre de foc
ùi mă înalĠ de-acuma, úi, parcă, mă sufoc,
ùi se întoarce roata cu liniútea în sus,
ùi simt cum creúte-n mine o coastă-a lui
Iisus
Mă las rotit spre dealuri, spre vale,
niciodat’!
De când mă útiu, primit-am, dar úi mai
mult am dat
Din viaĠa mea - atâta cât pot să vă mai las
-
Doar amintiri úi temeri, úi, poate, înc-un
glas …
Oceane de lumină s-au ridicat úi pier
Topite sub omătul unui postum Prier,
Că, mult din cele spuse, gândite la pahar,
S-au rătăcit în visul acelor fără Har
ùi trec pe lângă alte asemenea poveri
Uitând că ochii lumii sunt,
astăzi, prea severi
ùi las să treacă umbra aceluiaúi apus,
Să uit că într-o vreme Destinul m-a supus
Dar simt cum creúte-n mine o coastă-a lui
Iisus
ùi se întoarce roata cu liniútea în sus,
ùi mă înalĠ de-acuma, úi, parcă, mă sufoc...
Din asfinĠit se naúte o pasăre de foc –
Drumurile ...
pentru a câta oară
drumurile mele se confundă cu
drumurile Cerului?
alerg, zbor, cobor, urc
deasupra durerilor lumii
rătăcit,
nevăzând
cuvintele ce îmi urmăresc
paúii ...
dar
sunt al Celui ce îmi dă
Poezia! ...
Doamne,
cine să mai citească Păsările?
De-atâta toamnă ...
De-atâta toamnă paúii îmi sugrum ...
Din amintiri păúesc înspre apus;
Îmi face moartea drum spre cimitir
Dar o întorc, útiind că nu mi-a pus
O ultimă dorinĠă în sicriu
ùi zarea ce rămas-a în pridvor ...
Încătuúez cuvinte úi un vis
ùi le redau acelora ce vor
Să mai citească vieĠi, că numai ei
ùtiu a-nĠelege drumul nepătruns ...
Nu-mi tânguiesc singurătăĠi târzii
ùi nu tânjesc după amiezi ce-au uns
Durerile... Mă plec să vă revăd
ÎndureraĠi, păúind în umbra mea,
157
Când mai ridic o inimă la Cer,
Iubind, dar neiubindu-mi liniútea ...
Sonet
Să nu mai plângi, iubito, nici dacă mă voi
duce! -
Să-Ġi risipeúti mirarea...
Venise rândul meu.
Stăpân pe gândul care mă rătăcea mereu
Stăteam în aúteptare
să-mi facă a mea cruce ...
Străinului din mine îi trebuia un Eu!
SingurătăĠi bolnave úi clipele caduce
Se-nfiripau spre seară, în iriúi să-mi usuce
Seninul vieĠii mele împovărat úi greu.
Sculptându-mi nepăsarea din visele trecute
Sar peste toate-acestea úi intru în dureri.
Sub pavăza ideii, atâtea gesturi mute
S-au rătăcit pe drumul ce dus-a nicăieri.
Strâng úi acuma ploaia
ce nu vrea să se mute
Sub dorurile mele ce sau pierdut de ieri ...
STRECHE FLORENTIN, Bucure‫܈‬ti
Q.E.D. (cu Andrei ùerban)
te aduni în cercuri de oameni
úi taci cum nu ai făcut-o niciodată,
corpul tău devine expresie,
o extensie a gândurilor uitate.
când începi să descoperi liniútea,
îĠi priveúti trupul cum se pierde,
te dezbraci de această haină,
deúi te doare, până când Ġipi:
Jo-ha-kyu!
Jo-ha-kyu!
Jo-ha-kyu!
úi înveĠi lecĠia vieĠii:
ceea ce rămâne din noi
sunt paúii úi praful lăsat în urmă,
căci pe marele zid de culoare albă
Cineva a scris cândva:
"Sic transit gloria mundi"
Credeam
Credeam că noi suntem oameni,
credeam că visăm la ascensiuni,
credeam ca-nvăĠăm să murim,
dar n-a fost decât un gând mărunt.
Acum nu mai cred că-s oameni,
acum ei sunt fantome triste,
cu vieĠile deja schimonosite,
sprijinându-se de trupurile moi.
Cei care nu preĠuiesc decât aurul din jur,
cei care nu mai sunt oameni pe pământ,
vor face închisoare pe celălalt tărâm
pentru fiecare înger care a plâns!
Ea (ne-iubirea)
Ea stă acolo, nemiúcată,
te priveúte din depărtare
are ochii tuturor oamenilor,
e toamnă agitată úi e iarnă,
vânt uscat úi rece în oase,
timpul care te aúteaptă
în secunde grele, nimicitoare.
Te naúti din ceilalĠi oameni,
te cuprinde mirarea trupului,
adulmeci încet senzaĠia de viaĠă,
vin animalele úi te muúcă
de inimă, să-Ġi dea iubirea,
apoi frământarea úi revolta -
te uiĠi în oglinda ta retrovizoare,
în aúteptarea altei naúteri -
ùi ea stă acolo, nemiúcată,
în timp ce tu alergi spre viaĠă!
Miros de lut
Carne din carnea mea
se întoarce tăcută
úi neîmblânzită,
úi nevinovată,
în ochiul femeii înger.
Muúcă-mi carnea, iubito,
muúcă-mă de cuvinte,
zideúte-mă de trupul tău,
alintă-mi umbră cu privirea
să aflu ce-i nemurirea...
Vino, îmblânzitoare de inimi,
vino să mă săruĠi de noapte bună,
până nu e prea târziu,
până nu încep să miros a lut.
158
GRIGORIU FLORIN, Bucure‫܈‬ti
Lumina vine de la bucure‫܈‬ti
-poem imperfect,
după vremurile pe care noi le trăim –
Cântul I
Lumina vine de la Bucure‫܈‬ti,
Văzui pe-un gard scris, din ma‫܈‬ina
Cu care zilnic călătore‫܈‬ti
Da lumina vine cu taxe, odată cu chenzina
Trebuie birurile, -o mie, să le plăte‫܈‬ti.
Cântă zei‫܊‬ă, luminile cele cu ve‫܈‬ti
Canalele de televiziuni din Bucure‫܈‬ti,
Cu bunăciuni ‫܈‬i cu glume porcoase,
Să facem bordeluri, unul la cinci case,
Căci altfel nu trăim, cum cei europene‫܈‬ti.
Multilateral să ne dezvoltăm, cu tatuaje -
Cântă zei‫܊‬ă, blocuri de sticlă, de zece etaje
Pline cu con‫܊‬opi‫܈‬ti ce-nvârt hârtii la
ferestre
‫܇‬i noua ladă, europeană, de euro-zestre
‫܇‬i sigur, lumina vine de la Bucure‫܈‬ti…
Cântul II.
Se-apropie comeata de spa‫܊‬iul carpatin.
Cântă zei‫܊‬ă, pe zeii ce vin!
Va fi o mare, o mare-ncercare
Un spectacol sublim ‫܈‬i-ntâi o arătare
De heruvim. O, tu, zei‫܊‬ă, fă-ne să ‫܈‬tim!
De vor curge râuri de miere ‫܈‬i lapte
Sau fi-va iară‫܈‬i un nouă sute ‫܈‬apte?
Sau peste bărba‫܊‬i ‫܈‬i peste femei
Suna-vor sirene, ca-n anul trei‫’܈‬trei?
E- ‫܊‬ara-n două, noi, robii ‫܈‬i ei…
Cântul III
Cântă, zei‫܊‬ă, pe Ali Baba ‫܈‬i cei ‫܈‬apte
pre‫܈‬edin‫܊‬i
Din două ‫܊‬ări, unite-ntr-un grai ‫܈‬i-n
credin‫܊‬i,
‫܇‬i guvernele lor din ‫܈‬aptezeci de ho‫܊‬i
Cântă zei‫܊‬ă, dacă mai po‫܊‬i,
Lumina ce vine, dacă soco‫܊‬i…-
Dar n-au ce mai fura, nu-s fabrici, uzine
Cântă zei‫܊‬ă, epoca risipitei averi ‫܈‬i ruine!
Nimic nu mai este, totul a fost,
Că ziceau… europenii… că n-aveau rost,
Că ne-mpovăra groaznic pre‫܊‬ul de cost…
Ce fabrici, uzine ‫܈‬i combinate,
Unde muncea‫܊‬i unul, ori opt cât ‫܈‬apte!
Mai bine sta‫܊‬i cu burta la soare
Mai bine umbla‫܊‬i, cer‫܈‬ind, după mâncare-
Cântă zei‫܊‬ă, noua îndestulare!
Să-mi ia cire‫܈‬ul ‫܈‬i nucul grădinii
‫܇‬i via din deal, cea vie din vale
Pentru-această cosmopolită, cărăruie ‫܈‬i
cale
‫܇‬i cum durerea pe noi se prăvale!

Cântul IV ‫܇‬i Zeus e sus. Nimic nu-l clinte‫܈‬te.

Cântă zei‫܊‬ă, mânia ce-aprinse Merită Premiul Nobel. Ah, ce va fi, de-l
Poporul nostru acum un an prime‫܈‬te,
‫܇‬i cum pre‫܈‬edintele nostru rămase Doar tu, zei‫܊‬ă, ‫܈‬tii, rogu-te –a nu spune,
Prin grija guvernului american, A mai trăi o zi, o oră, ca-n vremile bune
De‫܈‬i votase contra poporul romanian Ale copilăriei, o, de demult fericire,
minune!
O, tu zei‫܊‬ă, e‫܈‬ti una din cele frumoase
‫܇‬i cu-al meu aur î‫܊‬i voi face zece case Poem în vers liber, despre cunoa‫܈‬tere
‫܇‬i vă voi lua, da, la fiecare
Trei sute, ba cinci sute de bune hectare Cunoa‫܈‬te‫܊‬i
La Nana, la Nana, să fie O sută de oameni,
Un mare IAS de democra‫܊‬ie! Oameni adevăra‫܊‬i,
Ce de Domnul merită a fi salva‫܊‬i
Cântă zei‫܊‬ă, tu, trup înflorit De la înec, de la foc,
Cele o mie de fabrici care s-au construit De la putreziciune,
Muzeul Istoriei ‫܈‬i Arheologiei lumii O sută de oameni,
străvechi Ai ‫܉‬ării Noroc,
‫܇‬i-al Artei ‫܈‬i-al celor ce ne trag de urechi Ai ‫܉‬ării minune?
Că n-avem porci, avioane, ‫܈‬osele, curechi! Sau cel pu‫܊‬in o sută de oameni
Cumpăta‫܊‬i,
O, Spiru Haret! ‫܇‬i voi mari frumuse‫܊‬i fără Harnici în de ei respecta‫܊‬i,
so‫!܊‬ Tăcu‫܊‬i, talenta‫܊‬i,
Ce bine era când “doamna” mă punea la Care nu cer nimic de la nimeni
col‫!܊‬ ‫܇‬i tac
Eram cineva ‫܈‬i printre fete magistru ‫܇‬i fac
Eram mai ceva ca un prefect sau un Cu mâinile ‫܈‬i mintea lor
ministru, O casă, o fântână, cresc un copil,
Că fetele, colegele chicoteau ‫܈‬i veneau Mângâie o floare, cântă la Înviere,-n april,
lângă mine Oameni, pe care stă
Să nu fiu singur la această ru‫܈‬ine! România?
Cunoa‫܈‬te‫܊‬i
O, tu, linie dreaptă ‫܈‬i tu, linie-n trei O sută de oameni – temelia
muchii, Vremii de azi,
Ce bine loveai! ‫܇‬i voi nuci sub genunchii Pădure de stejari,
Mei de golan năzdrăvan, pus pe ‫܈‬otii Pădure de brazi,
Cu-oglinda pe pantof, să văd pe sub De cire‫܈‬i, de tei, de paltini, de juga‫܈‬tri,
rochii! De ulmi,
O, Doamne, ‫܈‬i ce blânzi mi-erau ochii! Pădurile noastre de a‫܈‬tri,
De pe române‫܈‬tile culmi?
Toate s-au dus! Ca broasca lui Ahile
Acolo unde merg, cu Trenul Numi‫܊‬i, în de voi, pe-ace‫܈‬ti o sută de
Regal,coropi‫܈‬ni‫܊‬ele-n zile oameni
De zaiafet, de chermeze, de baluri… ‫܇‬i numele lui Hristos
Ce trist să fii ‫܈‬i să n-ai idealuri, Fie deasupra voastră!
Să vezi cum apa curge, mocirlă, –ntre ‫܇‬i astfel, nimic nu-i pierdut!
maluri…

Cântă, zei‫܊‬ă! cum veni-vor străinii

159
Sonet bărbătesc
La ora patru, când ca bărbatul
Supus la năzdrăvanul care cre‫܈‬te
Mă duc la baie, el mă îmbolde‫܈‬te
Spre femeia mea, ca pe tot natul…
Dar ea a‫܈‬a frumos doarme, spre mine,
Că n-o alint ‫܈‬i nici n-o mângâi, normal
Ca eu să mă culc ‫܈‬i să visez bovine
‫܇‬i-o iapă mândră, a‫܈‬a ca orice cal.
În zori, când camera e-n alb, sidefie,
Femeia mea doarme cu fa‫܊‬a-n sus,
În partea de pat, opusă mie –
‫܇‬i ce-a‫ ܈‬mai avea aici de spus?
Dar spun: E bine să ai so‫܊‬ie
‫܇‬i mai ales a‫܈‬a o bărbă‫܊‬ie!
ONOFRA‫ ܇‬COSTEL, ‫܇‬eica Mare, Sibiu
one night to be confused
aúază-te lângă mine am să-Ġi povestesc
o întâmplare cu monútri timizi ca noi
urmăreúti pe facebook toate evenimentele
apeúi tab nou deschizi google maps
& cauĠi acelaúi loc în care vă întâlniĠi de
obicei
dragostea & viteza internetului între 32 km
respirăm aroma dulce trece prin podea prin
pereĠii camerei
până la tine pe băncile lor toate bătrânele
croúetează goblene
imaginea asta se transformă în doi copii
aúezaĠi pe o bancă
numărăm pietrele din bălĠi la doiúpe
suntem îndrăgostiĠi de un readhead
dragostea mea pentru tine e un desen cu
creta pe un trotuar din sibiu
ne străduim să purtăm o conversaĠie
despre casele
din celălalt capăt al oraúului mamele trec
strada
cu un singur copil de mână
împreună cu tine pot vedea spitalul de pe
d. bagdasar
& facultatea de ‫܈‬tiin‫܊‬e acolo am numărat
toate Ġigările
160
pe care le-am fumat într-o singură noapte
cineva
Ġi-a arătat drumul până la librărie
& bună ziua & raftul cu poezie
contemporană este în acelaúi loc
jaluzelele trase tavernele din strada
cărămizii Ġin de ‫܈‬ase când se apropie
cineva cunoscut se aúază la masă bunica
obiúnuia să-mi povestească
despre ei mai ales despre mersul lor greoi
în fiecare seară
aúteptăm ca altcineva să stingă lumina
:: one night to speed up truth
te treze‫܈‬ti pe cealaltă parte cu teama de a
nu-‫܊‬i rupe unghiile
& necesitatea unei alarme seara în care ai
fi putut face mai mult
genul ăla de realitate în care plângi în fa‫܊‬a
geamului
lana del rey î‫܊‬i împlete‫܈‬te părul
atenĠie distributivă pe facebook
pentru a rezista trebuie să ne ascundem
toate complexele de inferioritate sub pat
cât ‫܊‬ine noaptea povesteúte-mi despre o
înălĠime potrivită
toate detaliile care-Ġi amintesc de pieptul
unei bătrâne
când se face dimineaĠă
tremuri ca un bolnav de parkinson
arunci fotografiile cu bunică-ta
bărba‫܊‬ii se apropie de tine te lipe‫܈‬ti de u‫܈‬ă
senzaĠia că nimic din ce ai văzut pe
redtube nu s-a întâmplat
& programul tău meticulos pentru 23. 52
nu poĠi decât să priveúti
cineva îngrijeúte bolnavii
pietrele se lovesc de uúa din faĠă
nu poĠi decât să priveúti
un soare cu dinĠi când
nevoia de amfetamină creúte
“mind is a razorblade”
închide toate u‫܈‬ile
teama că altcineva ar putea citi mesajele
cre‫܈‬te.
mâinile unui străin obsedat de iertare
se apropie de tine
(spre diminea‫܊‬ă, dumnezeu ca o lamă de
ras ne va vorbi despre oamenii care stau la
coadă să cumpere covrigi. trebuie să
facem o hartă cu locurile unde ne place să
sim‫܊‬im atingerile.
este un exerci‫܊‬iu de încredere să mâncăm
singuri. repetăm motto-ul zilei de azi: ai
atâ‫܊‬ia prieteni printre tăietorii de lemne. un
alb plimbă un câine negru. fiecare obiect
ocupă locul celuilalt)
fratele tău poartă ‫܈‬osete cu spiderman
î‫܈‬i dore‫܈‬te să primească scrisori ‫܈‬i cd-uri
cu bob dylan
nimic din ce ‫܊‬i-au povestit cei de la parter
nu a fost adevărat
frica de a scrie despre ecrane mentale
‫܈‬i devotamentul nostru în fa‫܊‬a tabletelor de
serotonină
urmăre‫܈‬ti paznicul care se apropie – pe
strada
unde locuia colegul tău din generală
doi copii cântă “shine bright like a
diamond”– luminile ora‫܈‬ului
sunt semnul că nu ai ajuns destul de sus
exact. warm & unholy
vorbeúte-mi despre mesajele scrise
după doiúpe coridoarele largi úi întinse
vorbeúte-mi despre semnele de viaĠă
sub pătură
teama de a mângâia pisicile din faĠa uúii
& poeĠii care au scris despre Calea Lactee
aproape: sângele tău e o femeie tânără:
zâmbeúte printr-un geam aburit
dacă mergem la barul din centru vechi
nu ne mai încuiem în baie. odată mi-ai
desenat un păianjen
iar tipii de acolo citeau ziare comuniste
161
numărăm oamenii aúezaĠi ca niúte ursuleĠi
haribo
în faĠa luminilor verzi de la semafor
la marginea teraselor sunt toĠi
cei cărora le-am arătat afiúele cu câini
dispăruĠi
apropie-te de mine te rog apropie-te
MELINTE CRISTINA, Suceava
Timpul meu
Las timpul să se scurgă prin mine.
Mâinile îmi stau întinse pe luna,
Meteori‫܊‬ii mă zgârie când mă traversează,
Barba cre‫܈‬te odată cu pădurea
Dezvelind dantura în iarnă.
Apa îmi susură în urechi.
Cascadele se desprind de sub pleoape
Strângând naufragia‫܊‬i pe tărâmul viselor.
Vestigii antice se simt sub nisip,
Degetele cură‫܊‬ând amintiri sângeroase.
Las timpul să se scurgă prin mine
Până mă regăsesc printre minute.
Secundele mă îmbracă într-o haină
Din care se preling copilării, adolescen‫܊‬e.
Vântul răstoarnă sertarele pline de ore
Lângă picioarele păcatului.
Acum, mă scurg cu timpul meu.
Somnul
Dormeam pe treptele nemuririi,
Iar când m-am trezit
Nu mai găseam
Treapta de sus,
Treapta de jos,
Unde dormisem.
Căutam necontenit
Locul de unde plecasem.
Măcar atât!
Un ‫܈‬arpe mi se infiltrase în suflet
Pe treapta de jos
‫܇‬i încercam să-l prind de după ceafă,
Să izbesc în nemurire cu el.
Treapta de mai jos
Îmi aducea aminte de o existen‫܊‬ă tristă.
Noroc că mi-am găsit perna
Înnodată în malurile precare ale timpului
‫܇‬i am revenit pe treapta
Unde îmi lăsasem capul
Să se odihnească
Pe fiorii nemuririi.
Parfumul
Parfumul mângâia poala rochiei
Sorbind din vitalitatea faldurilor agitate.
Împletea nestinghereala culorilor tari
Cu timiditatea caldă a margaretelor.
Număra petalele albe, dezvelind delicat
Substratul sentimentelor.
Suspinele albinelor fugăreau parfumul
fantasmelor
Măturând cu bâzâitul lor
Galbenul topit al soarelui,
Mâzgălit pe pământul
Udat de mana frunzelor.
Obraznic, se furi‫܈‬ă sub ‫܊‬esătura rochiei
Să fie ferit de caniculă
‫܇‬i să nu se piardă
În vântul fierbinte al amiezei.
Poemul poetului be‫܊‬iv
În vin peni‫܊‬a, seara, mi-am muiat
‫܇‬i versul a ie‫܈‬it prea despuiat.
De-aceea, ziua, în Ġuic-am s-o îngrop
Din stihuri să aleg mai mult de-un strop.
Alcoolul să-mi duhnească din to‫܊‬i porii,
Când mă trezesc, pe fa‫܊‬ă să simt norii.
Pădurea să mă mângâie pe cre‫܈‬tet,
Sub versuri să arunc covorul ve‫܈‬ted.
Năuc de cap, în cârciumă să calc,
Să caut prin pahare cât mai pot să tac.
Licoarea când în vene-o să pătrundă
Hârtia de penel să nu se-ascundă.
Ce treab-ave‫܊‬i cu sufletul paharnic
Când Dumnezeu a fost cu mine darnic?
V-a‫܈‬tern sub ochi numai minună‫܊‬ii
Ce-n suflet sunt reale avu‫܊‬ii.
Sorbi‫܊‬i din ele, ca mine din alcool...
După ce scriu, rămân în suflet gol
‫܇‬i caut pe tejghele unsuroase foi
Să vă ajut să nu ajunge‫܊‬i ‫܈‬i voi goi.
TRIF LILIANA, Sibiu
Veúti
- Te rog, iubite, mai trimite-mi veúti
La miezul nopĠii, spune-mi despre tine,
Ce fus orar e-n lumea-n care eúti,
Cum trece timpul-n lipsa mea? ği-e bine?
162
Ce anotimpuri se succed úi cum
Te scuturi de aducerile-aminte
Când, milimetric, eu măsor pe drum
DistanĠa dintre liniúti úi cuvinte?
Ce fantezii brodezi pe depărtări
Ca să-mi aducă paúii mai aproape?
Tu poĠi uita acele-mbrăĠiúări,
Sărutu-acela ultim de pe pleoape?
- Iubita mea îĠi scriu pe-un colĠ de nor
Să útii că noaptea-i rece fără tine,
EmoĠiile stau la semafor,
Doar stelele coboară să m-aline.
E-acelaúi anotimp în care noi
Am împletit iubiri úi jurăminte
Iar prin poeme, când desculĠi, când goi,
Ne-am întâlnit, dincolo de cuvinte.
Aú vrea să-Ġi spun că-n pieptul meu trăieúti
ùi mâna ta pe buze-alunecând
O simt úi-acum, deci mă întreb, ce veúti
Să-Ġi mai trimit când sol mi-e orice gând.
Impardonabil
- Nu-mi pasă ce cred alĠii fiindcă útiu
Să nu-mi rezum iubirea la o clipă,
Între devreme úi mult prea târziu,
De veúnicii, nu vreau să fac risipă.
Trăiesc ciudat, pe graniĠa de jos
A lumii, pusă între paranteze,
Pe-un continent acvatic, preĠios
ùi nu plec de la false ipoteze.
Nici nu-mi exprim cu teamă pasiuni
În maniera gândului amabil,
În lumea ce renunĠă la minuni
Eu te iubesc total, impardonabil.
- Nu-mi pasă de-i caniculă sau praf
Ori dacă am stârnit în jur furtună,
Î‫܊‬i scriu pe gleznă versuri, olograf,
Săruturi mii î‫܊‬i las pe sâni arvună
Să ‫܈‬tie toată lumea că te vreau
În fiecare noapte despletită
La cumpăna de drumuri unde stau
‫܇‬i te a‫܈‬tept, fiindcă mi-ai fost sortită
Să fii a mea, să fiu numai al tău...
De mă condamnă zeii, sunt culpabil,
‫܇‬i cer să-mi dea verdictul cel mai greu
Că te iubesc total, impardonabil.
Vrei?
- Să stăm pe pragul sufletului seara
ùi visele să le-mpărĠim la trei,
Noi, doi nebuni, iar pe fundal vioara
Să cânte în surdină... Spune-mi! Vrei?
Să-mi cauĠi gura-n părul lung, de smoală,
Flămând, cu buze-aprinse de păcat,
Chiar de primim pedeapsa capitală
Eu nu te-am vrut, iubite, cumpătat...
ùtiu, locuim în spaĠii paralele,
Dar e de-ajuns de mână să mă iei,
Că nu-i distanĠă-ntre pământ úi stele
De neînvins... E de ajuns să vrei.
- Cum a‫ ܈‬putea să te refuz, hai spune,
Când ceasul mi-a rămas fixat la trei,
La ora când te mângâiam, minune,
Pierdu‫܊‬i într-o poiană, printre tei
‫܇‬i-‫܊‬i savuram pielea catifelată,
Flămând de tine, îmbătat de-amor,
Gustam aromele de ciocolată
Din buze, sâni ‫܈‬i-apoi de pe picior,
Când ne-am lăsat purta‫܊‬i de fantezie,
Iar ochii tăi căprui, în ochii mei,
S-au scufundat atunci pentru vecie;
E de prisos să mă întrebi: Mai vrei?
Credeam că útii
- Tu încă mă întrebi pe care tropic
Mi-am construit, aúa pentru-nceput,
Azil de vise albastre, filantropic,
Sau de-am uitat precarul meu trecut...
Tu încă vrei să útii de ce-n cuvinte
Mă-mpiedic úi un alt vocabular
Caut frenetic să-mi aduc aminte
Să pot să-Ġi spun ce simt, pe ce hotar
Al lumii m-am trudit s-aduc lumina
Pe care-o împletim în poezii
ùi recunosc, iubite,-a mea e vina
Că nu Ġi-am spus, dar eu credeam că útii.
- Sunt zile-n care-s beat de fericire
‫܇‬i îmi doresc să fie-a‫܈‬a mereu,
Secundele să-noate în iubire,
Cu acuarelele din curcubeu
Să te pictez pe sânii goi, pe fa‫܊‬ă,
Să-‫܊‬i tatuez pe ‫܈‬olduri poezii,
163
‫܇‬i explorând, nu doar la suprafa‫܊‬ă,
Trupul tău nud să uit de erezii,
De dogme ‫܈‬i de toate cele sfinte,
Dar uneori, în nop‫܊‬ile pustii,
Mi-atât de teamă că n-am fost cuminte
‫܇‬i vei pleca-n alt vers... credeam că ‫܈‬tii...
MOLDOVAN MIRCEA
A‫ ܈‬pune punct
A‫ ܈‬pune punct acestei vie‫܊‬i ce n-are
Un loc al ei în niciun calendar,
Să crească-n loc un semn de întrebare
Spre începutul altui trai amar.
A‫ ܈‬pune punct chiar dacă vorba încă
Mai rătăce‫܈‬te singură-n apus
Sub lini‫܈‬tea eternă ‫܈‬i adâncă
A gândului ce n-a putut fi spus.
A‫ ܈‬pune punct iluziei că mâine
Va fi un soare rătăcit pe zări,
Când totu-i doar o luptă pentru pâine
‫܇‬i calea rostul ultimei chemări.
A‫ ܈‬pune punct durerii absolute
Ce sfâ‫܈‬ie din to‫܊‬i ca un blestem,
Dar pe cărări mereu necunoscute,
Secunda alinării când o chem
Să potolească zilnica vâltoare
Nu aflu decât semne de-ntrebare !
Despăr‫܊‬iri
Sunt îngerii pleca‫܊‬i în altă lume
Noi suntem singuri, cine să ne-ndrume
‫܇‬i să ne dea un strop de alinare
În via‫܊‬a asta scurtă, trecătoare?
Doar despăr‫܊‬iri, de via‫܊‬ă ‫܈‬i de moarte
De clipe triste , de-amăgiri de‫܈‬arte,
Dar ce păcat, că mai întâi de toate
Nu vrem o despăr‫܊‬ire de păcate.
E-un cer aici, în mine ‫܈‬i în tine,
Chiar dacă rătăcim printre ruine,
Un altul sus, doar zările albastre
Îl pot aduce-n cerul lumii noastre.
Cândva tăcu‫܊‬i visam o lume nouă
‫܇‬i împăr‫܊‬eam în taină clipa-n două,
O parte o-nchideam în poezie
Iar una o păstrăm pentru vecie.
De-atunci nu ‫܈‬tim cât a trecut, decât
Că ne-am pierdut străini pe drum, atât…
‫܇‬i câte despăr‫܊‬iri vor mai veni
Doar pentru clipa când ne vom găsi !
Doar întâmplare
N-am să răspund scrisorii ce aduce
durerea ta întreagă, ce păcat
că por‫܊‬i ‫܈‬i tu acum aceea‫܈‬i cruce
atât de grea, de a nu fi uitat
secundele când visul peste toate
era stăpân, noi doar supu‫܈‬ii lui,
‫܈‬i ‫܈‬tii prea bine azi că nu se poate
să dai din zbuciumarea-‫܊‬i nimănui.
N-am să răspund nici frunzei ruginite
ce alinare-‫܈‬i caută-n zadar,
voi a‫܈‬tepta zăpezile dorite
când dorul mă îndeamnă, iar ‫܈‬i iar,
să plec înstrăinat spre altă zare
uitând fiorul mersului în doi.
N-am să-‫܊‬i răspund, e doar o întâmplare
că printre strofe-am rătăcit ‫܈‬i noi.
M-ai în‫܈‬elat
M-ai în‫܈‬elat cu zbaterea luminii
Tu cea sortită ve‫܈‬nicei dureri
‫܇‬i inima ‫܊‬i-a sângerat când spinii
Au răscolit fantasmele de ieri.
M-ai în‫܈‬elat cu zborul peste lume
Descătu‫܈‬ând dorin‫܊‬ele pe rând,
Dar n-ai avut o stea să te îndrume
Spre împlinirea ultimului gând.
M-ai în‫܈‬elat cu-n vis de libertate
Când lan‫܊‬uri grele-aripile-mi frângeau,
Acum chiar de ai vrea nu se mai poate
Să-mi iei din dorul ce voiam să-‫܊‬i dau.
M-ai în‫܈‬elat în toamne descărnate
Cu legănarea frunzelor în vânt
‫܇‬i or să vină ghe‫܊‬urile toate
În suflete cu sloiuri de cuvânt.
În lumea trecătoarelor pove‫܈‬ti
Ne-am în‫܈‬elat că-‫܊‬i sunt ‫܈‬i că îmi e‫܈‬ti…
164
GAGNIUC ANANIE, Constan‫܊‬a
Iarna nu-i ca vara!
- Ce, astea sunt condiĠii de viaĠă?
Zdrăngăni geamul, plin de flori de gheaĠă
Tremurând de frig. În iarna asta geroasă
Nu mai e chip să stai în casă!
- Taci úi suportă cojoacele babei Dochii
Nu e normal să mai închizi úi tu ochii?
Că tu, în vara cea caniculară
Stai úi în casă, dar úi afară!
Aúa că nu mă mai scoate din balamale
Îi trânti uúa, într-un fel, luându-l la vale
Profund miúcată, sări din baie faianĠa:
- Ia mai tacă-Ġi clanĠa!
Nu vezi cât eúti de încuiată úi goală
Fără pic de căptuúeală
Cablul de la radiator se făcu covrig:
- ùi eu mor de frig!
- Pe unul singur conútiinĠa nu-l mustră
Reflectă, prealuminată, o lustră
- Dacă te referi la noi,
Apa, în noi, nu curge úiroi!
Da, vă tratăm cu răceală
ùi nu mai faceĠi nouă morală!
Cpă, dacă-i pe-aúa, urgent
Ieúim de tot din apartament!
(Sări, din calorifer, un element)
- Ingratul!
Bătu din picioare patul
- Boul!
Sări din perete tabloul
- Eúti un infect!
Un „frigider”abject!
Acordeon cu burduf !
Îi zise masa, cu năduf
- N-am ce vă face!
Mai lăsaĠi-mă-n pace!
Ripostă cu fler
Vinovatul calorifer,
- Pentru voi
Sunt sloi!
ùi-ale voastre injurii, mă lasă rece!
Iar iarna asta, nu mai trece...
Concert Opus 9, La úcoală, iubito, copiii s-au dus
În Huuuuo prelungit În lume-am rămas numai noi paraziĠi...

Un pian cu clape negre Să mergem iubito, zburda-vom ca iezii

úi picioare unduioase
Tremurând úi dând din coadă,
de-ale degetelor oase
Ne vibrează o sonată,
lung, sfâúietor, teluric
ùi-i închis!, de săvârúirea
falsului în actul public...
Fluierele găurite, obiecte de-ale gurii
ùuieră pe nări bucata
cea mai grea a partiturii
ğinând loc de nai, tilincă,
sunt suflate úi se-ncruntă
C-au plecat în grup „colegii”,
în comună, la o nuntă
Un acordeon se-ndoaie,
geme Ġinut în curele
ğambalu-i lovit amarnic de lemnoase
ciocănele
Bateria-n pielea goală e izbită de un băĠ
Iar trombonul se înstrâmbă,
printre clape, strâns juvăĠ
Un arcuú îi cântă-n strună
contrabasului burtos
ScoĠând marca unui timbru,
deloc vechi sau valoros
O vioară-n prezentare
stă pe umeri ca o armă
ùi-o trompetă cu trei clape
face larmă de alarmă
O chitară curentată
úi-a întins prea mult o coardă
Bubuieli, loviri, tam-tam-uri, ca într-un
atac de hoardă
Cinci oboaie, trei cimpoaie stau la rând să-
úi dea suflarea
Pentru noi, ascultătorii, uúor de aflat
urmarea!...
NăuciĠi ieúim afară úi-ascultăm, vrăjiĠi, în
stradă
Pe-un cioban, ce-úi duce turma úi îngână o
baladă...
Tango „muncitoresc”
Te scoală iubito, e soarele sus
Cocoúii, de-o vreme, sunt toĠi răguúiĠi
ùi-om paúte úi noi vacile-n luncă
E ora trecută de timpul amiezii
Priveúte cum oamenii se-ntorc de la muncă
Te scoală iubito, fă patul în grabă
Eu merg în ogradă, pe cal să pun úaua
ùi-om face mâncare úi-om face úi treabă
Ridică-Ġi făptura, să-mi scot pijamaua!
DrăguĠo, iubirea, o fi ea eternă
Dar iată, priveúte o clipă-n afară
Hai, scoate-Ġi, păpuúo, căp’úorul din pernă
Admiră natura, din nou este seară!
De trei săptămâni faci pluta pe spate
Hai, scoală, sexoaso, pe geam îĠi aruncă
Privirea! - E noapte, te culcă bărbate
Că mâine începe zi nouă de „muncă”!
Piei satană !
La lumina unui sfeúnic
Scria dracul către lume:
De ce am un rău renume?
Eu, ce stau în iadul veúnic?
Că-i primesc pe răi, pe hoĠi
Mincinoúi úi păcătoúi
Când rostiĠi sentenĠioúi
„Să vă ia dracu’ pe toĠi!”
Oameni sunteĠi? Păi ce, dracu’
E depozit de gunoaie
Sau maúină de bătaie
Să-i toc eu, precum vi-i placu’?
„Unii au pe dracu-n carne”?
Astea-s aberaĠii!
ùi, din toĠi bărbaĠii
Ce, doar eu am coarne?
De atâtea chinuri gem
Pentru voi, sunt tot un drac!
Ba-s făcut în patru, ba-s băgat în sac
ùi-n acest veac, bomba:
M-aĠi făcut úi ghem!
Revoltat úi-n coarne împuns,
Final, i s-a dat un răspuns:
„Drace! N-ai ce face?
Nu ne-ajung toĠi birocraĠii?
ùi tu trimiĠi reclamaĠii?”

165
Rezolvarea cazului:
Nu-i de competenĠa nimănui
Ia mai daĠi-l...dracului!
BELDEANU DIANA, Suceava
ochiul s-a închis pre‫ ܊‬de o secundă
lumii i s-au desprins rădăcinile învine‫܊‬ite
de rău/ fiecare fir
îmbibat în sevă neagră sevă bolnavă
acum respiră
copacii înverzesc în mijlocul lui ianuarie
flori de cire‫ ܈‬în părul meu
sticlele se sparg tăria devine apă de izvor/
bătrânii î‫܈‬i spală mâinile în lapte
obloanele din abanos iau foc mă aplec pe
geam
strada e albă
chipuri albe
în cartier răsună spărgătorul de nuci
la alcoolicul de la 1
gândacii de bucătărie valsează
bărbatul ciung de după col‫܊‬
are ceai de soc în sticla de neumarkt
& fusta bo‫܊‬ită a tipei de la aprozar
e trenă din nou
ora‫܈‬ul e nebun
dream-catcherul de deasupra patului
levitează
luminează dormitorul cu unghia de jad
strălucesc rafturile ca ni‫܈‬te gene cu stelu‫܊‬e
shine on you crazy diamond
cresc aripi pene îmi sparg pielea sunt
un înger din carne
când să zbor/ obloanele se trag îmi
zdrobesc puful claviculei
sfărâmă oasele
keops ne cheamă
furtuni de nisip aruncă florile stelele albul
ora‫܈‬ul e nebun
acum se deschide
la tv e despre elicopterul care îndrăgea
ramurile ‫܈‬i pământul nu ‫܈‬i
oamenii. hemoragii interne arsuri de
gradul 3 & 4 la 9 ‫܈‬i ceva mă
împarte în două
prin ferestre mobile aburite văd jumătatea
de cer
unde dragonul î‫܈‬i înghite coada
la balcoane eve e‫܈‬uate î‫܈‬i împart ‫܊‬ipetele ‫܈‬i
compotul
copiii joacă ascunselea după gâfâitul
mamei
printre ruine din 77
‫܈‬i iar fractură lombară & coaste lipsă. la
parter
bărba‫܊‬i în costume în pijamale îi
condamnă
pe unchii anarhi‫܈‬ti
braconează inimi temătoare de mătu‫܈‬i cu
corzi vocale
compromise
cealaltă jumătate de cer sunt eu stau bine
mersi
într-o cutie de chibrituri cu stelele & cu
florile
de cire‫܈‬
strâng craniul de leu în care albinele au
făcut astă-vară miere
de gălbenele
sunt o fiin‫܊‬ă teantropică
abia acum în‫܊‬eleg cum e cu deus ex
machina
dar la balcon
eve e‫܈‬uate î‫܈‬i împart la nesfâr‫܈‬it ‫܊‬ipetele &
compotul
awakening/ peisaj bisolar
cre‫܈‬te subit arborele de accacia. depun la
rădăcină această
inimă acest aparat înzestrat cu precau‫܊‬ie.
po‫܊‬i sim‫܊‬i cum pulsează
cum ia pe nevăzute locul altei inimi &
trece
lumea prin orbite

cutremur 5 virgulă 7. ieri-seară am ‫܊‬ipat de are carapacea ei. scoar‫܊‬a translucidă

2 ori imprimă
urme de
pere‫܊‬ii dansează intră la apă. ni‫܈‬te copaci ră‫܈‬ină
de var bolnavi transfer privirea & lumea. am spatele
de igrasie nevăzută & mula‫܊‬i pe mine vărgat reflexia ta

166
se coace în coloana sticloasă
abia acum văd druizii luând forme de
feline
abia acum
ne înconjoară inele de piatră
că sunt craniile lui pol pot. sub tălpi
o toamnă neagră trosne‫܈‬te ca nuca dată
prin ma‫܈‬ină
mă în‫܊‬eapă această clipă îmi dă foc

tălpile care plâng gleznele care se printre degete flăcări mici ard frunzele
încolăcesc în liane vecinii intră în scară
fără suflu scarabei discre‫܊‬i care savurează alice intră ‫܈‬i ea prin gaura cheii
măduva
din când în când lasă marile clipe de MARTIN ION, Bucure‫܈‬ti
respiro
Lacustru
mintea e o sferă strivită la poli crăpături ca
la ziduri alei sub‫܊‬iri Pâraie
‫܈‬i rare Râuri
cu buchete de gânduri Fluvii
cu aripi muiate-n etanol Mări úi oceane
Ciclic
don’t wake me up Curg úi se evaporă
ùi se fac nouri
lasă aerul sterp & lasă druizii să strige la ùi din nouri grei
nesfâr‫܈‬it Furtuni se stârnesc
după feline după alte feline inima e o Iar în cale-mi tu nu mai vii
baterie Nu mai vii căci Ġi-e teamă
‫܈‬tiu de ce voia radu 2 sori ği-e teamă de fulgerul
Ce-ar putea noaptea-Ġi să lumineze
alice e închisă acolo Noaptea dintre tine úi inima ta
ùi-ntr-o fasciculă de lumină
azi plouă cu frunze. sub tălpi Tu ai putea să mă vezi
o toamnă neagră Pur úi simplu
trosne‫܈‬te ca nuca dată prin ma‫܈‬ină Lacustru
ùi dulce
mă în‫܊‬eapă acest ceas gol aleea de pe ùi sărat
tipografiei n-a fost ùi năvalnic
nicicând mai colorată ùi molcom
negru cald pentru frunze de nuci negru ùi-n valuri...
metalic ùi-n valuri înotând către tine
pentru castani & stejarul din col‫܊‬
the blackest black. fac pa‫܈‬i uria‫܈‬i imaginea Unter den Linden*
monocromă din jur e o fotografie
de dincolo e un semn nou al ora‫܈‬ului Frunze lipicioase de tei
blocuri simetrice Mari úi rotunde
îmi în‫܊‬eapă ‫܈‬oldurile/ alice gustă prea mult Galbene úi arămii
din prăjitură Sunt tot mai multe
Sub paúii mei apăsaĠi
alice e peste tot Sunt frunzele din toĠi anii...
Din toĠi anii
un parapantist plute‫܈‬te peste antene Care s-au strâns tot mai mult
scheletice corp suplu ùi-n loc să mă poarte tot mai sus
din plastilină neagră. fac acum forme Miile úi miliardele de straturi
rotunde din Mă fac
gândurile lui Din ce în ce mai mult
le scobesc ni‫܈‬te ochi & le fac o coroni‫܊‬ă Părtaú cu lipsa lor de clorofilă
‫܈‬i zici Doar copacul din care s-au prelins

167
Stă mândru úi drept învăluit în umbre...
La poalele pădurii de oameni
ğigara îúi porneúte iar dansul ei
*lb. germ., Pe sub tei ciudat
cu zborul inversat
Scrumiera pentru mâna stângă către covor...
(Târziul fără de sfârúit) úi cu parfum de ape tulburi...

Seara de poveste. Ce mult mă doare noaptea

Ninge fără úir. aúternută pe ochiul albastru de geam,
Târziul parcă nu se mai opreúte. inocent úi plin de dorinĠi...
Ce mult mă răneúte
Iubita mea – distinsă, iubita mea – acest romantism
Ġine cu mâna dreaptă Ġigara desuet,
aprinsă. inutil,
Priveúte, prin ochiul albastru de geam, aúezat de-a curmeziúul
absent priveúte... între,
misterioasă, între amorul meu noptatic
aproape lascivă... úi-acest covor
îúi scutură scrumul, îmbibat de scrumul ce-a dansat
îl scutură calm, pe întuneric...
cu gestul banal al corpului obiúnuit
să se-ntindă, Poate nu-i prea târziu
pe covor,
covorul cenuúiu cu motive roúii ÎĠi simt privirea
zoomorfe. Tentacule miriapode
Ale minĠii tale fecunde
Dar ea este atâta de frumoasă! ùi-ale vorbelor nerostite
E-atât de frumoasă... ÎĠi simt privirea
úi uit Arzând de dorinĠi
ceaĠa care inundă noaptea, În mii de clipe răsfrânte
ceaĠa care evadează pe fereastra ÎĠi simt privirea
deschisă. Ce-mi cade peste pleoape
ùi-n drumul ei
Pe umărul plutind în valuri Prin spectrul rogvaiv
– valuri miúcătoare de păr înnoptat – Al datului celest
aúez tributul, Mă úfichiuieúte fest
sărutul meu supus, ùi roúu
sărutul meu premeditat, ùi albastru
sărutul ùi oranj
datorat obrazului fardat ùi doare
úi gurii ei distinse. Doare
Din ochii – fructe de ienupăr – ÎĠi simt privirea
din ochii dulci mă-nvăluie ùi mă declar vinovat
o rugăciune... În faĠa instanĠei divine
úi iert Ġigara Pentru că preĠ de o viaĠă
ce-mi sufocă-n negura adâncă Am Ġinut pleoapele strâns
iarna mea de vis, Strâns lipite
noaptea de poveste, E târziu
târziul fără de sfârúit... ùtiu
Mă mai vrei...
Dar ea este atâta de frumoasă!
E-atât de frumoasă...
úi nu mai vreau decât să mă cufund
în mrejele acestui trup distins

168
CONSTANTINESCU REBECA,
Râmnicu Vâlcea
Alfa úi Omega
Zâmbetele sunt de obicei cuvintele
ce alunecă pe-o frunză de măr
Spre frânte de gheaĠa de-afară.
din Eden sunt aduse pe aripi de nea albatră
pentru a ne mai da o SperanĠă de soare.
Să útiĠi că până úi Raiul fără cuvânt nu are
îngeri úi căldură
pentru că Alfa este steaua polară úi rece.
Dar împlinim tot prin Omega pentru ca ea
reprezintă visul,trăirea,puterea ascunsă.
Umbrele se nasc din flori de cireú úi
poveste;
Cuvântul poate aduna în căuúul cerului
destine,speranĠă úi basme.
Omul trăieúte un vis picurat cu aromă de
paradis dar tot prin rostirea de taină.
Ce a fost la-nceput?_ tot cuvântul...
Va rămâne tot el la final strălucind
învierea în soare.
Pe frunzele cuvintelor..
Frunzele pică mereu ca niúte cuvinte
vrăjite..
pe cer alunecă către soare râzând
VERSURI.
Să râzi în versuri
poĠi doar în mări albastre de litere;
Zâmbeúte vraja strănutând peste nori de
însuúiri delicate...
A strănuta-n nori
Înseamnă
A cânta Versurile Raiului.
Cântecul Raiului
poate fi socotit doar de stele
ùi interpretat de lună úi soare.
Chiar dacă Luna úi Soarele joacă viaĠa pe
litere
acceptă misiuni în Calea Lactee furând
bagheta lui zeus úi ducând-o în
Nadirul de basm care nu-i decât Povestea
lui Beatrice-
Un înger divin al poveútilor din Paradis---
poveúti scuturate cad
169
ca niúte frunze prea pline de
Cuvânt.
Sincronizare…
Amestec litere în apa mării
ùi obĠin frumusetea eternă prin rostire.
Aduc împreună iubirea úi neputinĠa
úi
rezolv ecuaĠia sentimentelor alungate din
paradis.
când te gândeúti că toate plantele s-au
născut prin vorbă
nu poĠi alege decât bucuria existenĠei
pe Terra.
aici toate sunt colorate în mov-culoarea
fericirii..
raiul are culoarea pomilor în floare
galbenă de soare,
dar uneori orbim de atâta bine de iarbă úi
regia ne taie dreptul la soare pentru a
vedea prin lacrimi
Edenul pierdut prin orbire.
Dar toate cuvintele sunt dulci-amare pline
de raze de soare....
soare!
Dincolo de soare
până la soare
e greu de ajuns.;
multi nu útiu că trebuie să treci de apus.
Soarele e rotund cu braĠele întinse úi
încinse-
Zâmbeúte cu un ochi-CE MINUNE!
Soarele e mov...dar mulĠi nu-l văd aúa
Fiindcă
Poartă ca haină FERICIREA.
Fericirea nu-i galbenă...e multicoloră,
Plină de zâmbet,încredere,căldură.
Zâmbetul nu-i roúu-este larg úi mare ...ca o
tăcere de suflete încinse.
Încrederea nu-i incoloră...ea este de
culoare VERDE....dar mulĠi nu o văd
aúa....De ce?-Ei útiu.
Căldura este roúie...aúa cum mulĠi o
útiu..căci Inima Raiului i-a dăruit culoarea
sa.
Toate-s importante... dar fiecare le vede
incolore, inodore
úi Transcenden‫܊‬ă
ADEVĂRUL RÂDE MULTICOLOR...
doar prin Cuvânt. Invazia neologismelor
mi-a deformat imaginea
POP DORINA, Timi‫܈‬oara ‫܈‬i-n fuga comunicării spre nicăieri
pământul
Trotuarul sufletelor ascunde
lacrima din cuvânt.
Un pas. Vreau să respir!
Ecoul zăpezii În taină, mut silaba
‫܈‬i-a îmbrăcat durerea ‫܈‬i-o transform în nemurire,
în lacrimă. apoi mă-mbrac
cu primăvara vremii mele
Un timp. ‫܈‬i-mi plimb curajul în lumină.
Sufletul ploii
s-a ascuns în trupul Ridic privirea,
prafului. mă bucur
‫܈‬i respir române‫܈‬te.
O clipă.
La semaforul vie‫܊‬ii COL‫܉‬EA ADINA, Cluj-Napoca
a‫܈‬tept ca destinul să-ncălzească lini‫܈‬tea
cu-n sărut. Întoarcerea vorbei în cuvânt

Abecedarul umbrelor Când lipsa verbului

Ġi se zbate
Ar trebui sub tâmple
să decupez în nisip te opreúti, imediat,
literele valurilor, din orice cuvânt.
apoi Te înalĠi peste orice urme de úoapte
‫܈‬lefuite úi te-ascunzi în tăcere
cu până trece bătaia
în‫܊‬elepciune de vânt.
să înal‫ ܊‬în joacă ÎĠi muúti pe buze
castelul cuvintelor rătăciri de silabe
care vor ridica úi îneci în lacrimi
comunicarea orice început de gând.
la rangul Fereúte-Ġi privirea,
de reneagă-Ġi auzul
prin‫܊‬esă. úi, mai ales,
nu te încrede în niciun avânt.
Mi-a lunecat dorin‫܊‬a Zâmbeúte.
Am poruncit Numai zâmbirea
cioburilor poate aduce un verb,
să se reîncarneze înapoi, cu picioarele
în trupul ploii. pe pământ.
Tăcere
‫܈‬i Nod în gând
haos.
Zâmbetul alunecă Nu încerca
în verde, niciodată
iar să opreúti
inventarul privirii căderea liberă
tremură a unui gând
pe-un în zbor …
fir de iarbă.

170
Nu rămâne Zâmbetul face, întotdeauna,
nici măcar legătura
să priveúti între orice dorinĠe.
alunecarea
în piatră de cuvânt, E prea greu,
peste tăceri … mi-am zis.
Fără bucurie
Lumina sângerată în spatele ochilor închiúi
de aripa frântă úi fără zâmbet în tăcere
a gândului nu vreau nimic.
îĠi poate amurgi
ochiul sclipind Nu te grăbi,
sinele ... mi-a úoptit el.
Nu-Ġi face iluzii, nici promisiuni.
CondiĠional optativ intens Alege.
Dac-ar fi să-mi rătăcesc
printre rime părăsite Nimicul e acolo,
verdele, să-l amăgesc printre opĠiuni.
sub senzaĠii-ngălbenite,
Ġi-ar lipsi? GRAMA LUIZA, Smârdan, jud. Tulcea

De-ar fi să-mi râdă norii A‫ ܈‬fi venit

cu zâmbetu’ întins pe trup
úi-n păr, nebuni, cocorii,
din Ġipăt liniútea s-o rup,
ai vrea să fii?
Dac-o dată, din idee,
aú putea să smulg un os
úi în plânsul de femeie
aú ciopli tremur sfios,
oare-ai veni?
Să ai umbră, tu dorinĠă
úi să fii?
A‫ ܈‬fi venit la nunta desperecherii noastre
‫܇‬i-a‫ ܈‬fi atins cu stele sărutul tău de ierni
‫܉‬i-a‫ ܈‬fi lăsat în cale doar nop‫܊‬ile albastre,
Dar tu, prin mari de gânduri, chemările î‫܊‬i
cerni.
A‫ ܈‬fi venit cu gândul, ‫܈‬i-a‫ ܈‬fi venit cu
fapta,
‫܇‬i sufletul ce moare l-ai fi întors din drum,
Eu ‫܊‬i-a‫ ܈‬fi stat alături cu Domnul sfânt la
dreapta
Dar ‫܈‬tii, când taci, iubite, chemările-s de
scrum.

Povestea îngerul(ui) în umbra lunii A‫ ܈‬fi venit cu ploaie ca să-‫܊‬i aduc

Cap sau pajură? bel‫܈‬ugul,
Mă întrebă îngerul, Pe tâmpla ta cea ninsă sărutul mi-a‫ ܈‬fi pus,
plimbând, între degete, luna. N-ai fi ‫܈‬tiut, iubite, că-n mine arde rugul
Chemărilor din noapte, chemări ce nu s-au
Umbra ei miúcătoare spus.
mângâie totul
în cale, Cu-n anotimp în plete a‫ ܈‬fi venit la tine
cu dâre de întuneric ‫܇‬i-n fa‫܊‬a ta, plăpândă a‫ ܈‬fi îngenunchiat,
úi de răcoare. Cu sufletul cel mare ‫܈‬i zilele pu‫܊‬ine
A‫ ܈‬fi venit, iubite, dar tu nu m-ai chemat.
Alege fără să clipeúti,
mi-a spus, În fiecare joi
altfel, Mi-aú construi o casă printre valuri,
secunda ochiului închis, Un colĠ de stâncă chiar mi-ar fi de-ajuns,
le va dori pe amândouă... ‫܇‬i-n fiecare joi aú Ġine baluri
‫܇‬i vineri m-aú mira că n-ai ajuns.
ùi nu mai zâmbi, Odăile-ar purta nume de stele,
m-a certat. Podeaua de corali s-ar lumina,

171
Vise hazlii a‫ ܈‬pune drept perdele
‫܇‬i valuri line te-ar întâmpina.
Călu‫܊‬i de mare noaptea a‫ ܈‬trimite
Să ‫܊‬ină-n frâu talazuri ca să ‫܈‬tii
Că mar‫܊‬i e ziua când, pe negândite,
Te-a‫܈‬tept miracol peste mări să-mi fii.
Mi-a‫ ܈‬construi ‫܈‬i-o arcă fermecată
Ca-n duminici, când predică Neptun,
Să nu lipse‫܈‬ti la slujbe niciodată
Căci de iubire predică, ‫܈‬i-i bun.
În fiecare luni a‫ ܈‬găti pe‫܈‬te
Doar vinul să-l aduci, căci între stânci,
Nu cre‫܈‬te vi‫܊‬ă bună ‫܈‬i lipse‫܈‬te
Mereu aroma unor buze dulci.
Apoi e musai ca miercuri, spre seară,
Să ‫܊‬inem post de tot ce ne-a plăcut
De vin, de pe‫܈‬te, dar ca prima oară
Să facem iar din valuri a‫܈‬ternut.
‫܇‬i până sâmbătă spre diminea‫܊‬ă
Să mă iube‫܈‬ti tăcut, neostenit,
Doar ochii tăi să-mi spună cu dulcea‫܊‬ă
De ce la balul meu tu n-ai venit.
Doar drum este poetul
Doar drum este poetul
úi-i greu de străbătut
Căci útie taine sfinte úi n-are aúternut
Un colĠ de cer albastru îi mai culege cântul
ùi-n univers ecoul i-l poartă numai vântul.
PoĠi răscoli pământul,
dar setea nu i-o stinge
Căci el, tăcut úi palid,
din alte lumi descinde.
Nu-i spaĠiu să-l cuprindă nici gând să îl
îngroape
Poartă iubire-n suflet, neliniúte aproape,
Doar în iubiri se pierde deúi la vorbă-i rege
Îi poĠi citi tu versul, dar poĠi a-l înĠelege?
Doar drum este poetul, iar de îĠi iese-n
cale
Vorbeúte-i de iubire nu căuta cu jale
La tâmplele-i albite, la ochii-ncercănaĠi,
Din lumea-n care vine poeĠii-s judecaĠi
ùi osândiĠi să poarte un dor nebun de stele
ùi doar prin poezie s-ajungă pân' la ele.
Prin alchimia vorbei încearcă să te-nveĠe
S-alegi mereu iubirea din mii úi mii de feĠe
ùi-n el arde dorinĠa de-a fi, precum se útie,
172
Poetul ce trăieúte pe-o coală de hârtie.
Colind uitat
Să mă colinzi la început de vară
Când zorii zilei roua î‫܈‬i a‫܈‬terne
C-un Leru-i ler să faci iar să răsară
În ochii mei luminile eterne.
Am să te las afară, nu te teme,
Parfumul verii nu te troiene‫܈‬te
Dar, cine ‫܈‬tie, poate-auzi cum geme
Cire‫܈‬ul plin sub lini‫܈‬tea ce-l cre‫܈‬te.
Colindul tău, în noaptea fără nume,
L-or îngâna doar greierii, tăunii,
‫܇‬i poate eu, prin geam, ‫܈‬optit ‫܊‬i-oi spune:
„În vară mai colindă doar nebunii”.
Să mă colinzi apoi în plină noapte
Sub stele dorul meu ison să-‫܊‬i ‫܊‬ină
S-adorm cu glasul tău ce spune-n ‫܈‬oapte
Colind uitat ‫܈‬i fără rădăcină.
C-un anotimp ‫܊‬i-oi răsplăti colinda
Pe bra‫܊‬e îl vei duce către lună
Voi recunoa‫܈‬te trist, privind oglinda,
De Leru-i ler ‫܈‬i eu sunt o nebună.
ùALAPA DANIEL
Drobeta Turnu Severin
Femeia, adevărul nemărturisit
Nu-i nimic adevărat în toată poezia lumii
Spus, despre femeie, ascultaĠi-mă cu luare-
aminte,
Nu-i nici o iotă relevantă în anticele ode
Despre Venera, Diana, Penelopa,
Nici să nu vă gândiĠi s-o asemuiĠi cu Mona
Lisa,
Cu Ana lui Manole, cu Jeanne D’Arc,
Ori alte plăsmuri precum acestea,
E-o mare eroare să credeĠi
că femeia-i stea,
Un înger, un ceva cu nimb,
matrice neasemuită...
Nimic, vă spun, din toate astea, nimic nu-i
potrivit
Cum potrivite-s ale mele aceste câteva
cuvinte,
Acum, rostite, acum, pe tastatura
răbdătoare înúirate
Ca un Arghezi plăsmuindu-úi psalmii Femeia nu-i ce credem noi,
neferice, bieĠi muritori de rând,
Aceasta-i, deci, tot ce trebuie să útim O biată pleavă aruncată-n vânt,
despre femeie: cu minte arogantă,
Un nesfârúit galactic, eoni după eoni de- Mult prea înceată
núiri, metafore, spre a cuprinde-n searbedele-ni
ùi ode, úi muzici, úi grădini sub cerul liber Cuvinte, rime, note, linii
suspendate, úi stringuri alămite
Nu vei sfârúi să spui ce e femeia, deci, Ce galaxiile în superbele
crede-mă, vârtejuri procreară:
Cinstite frate, virtuos bărbat, copile, că Femeia – ùi-atunci, noi,
adevăr vă zic, noi despre ce vorbim, umile, prieten,
ùi n-aveĠi a vă teme: Femeia, cu cât o-nalĠi Vivace insomniac
în versuri, úi deĠinut al trezelor frisoane?
Cu atât ea-Ġi fuge dintre strofe, úi dispare,
Cu cât o împleteúti pe portative-n muzici Despre un adevăr ce-i încă nemărturisit, cu
diafane, siguranĠă...
Cu-atât va luneca în úoaptele neauzite,
clocotinde, lecĠia de zbor
Cu cât vei vrea s-o Ġii în baierele inimii, ca
sclavă, Iată sângele meu
Cu-atât îĠi va încercui úi minte, úi inima, úi Alergând în zig zag
zilele, În jurul capului meu...
ùi i te vei dedica rob prea-plecat úi pururea Eu, în burta acestui ĠânĠar,
ferice... Eu, ca un satelit în jurul meu,
ADN-ul meu gravitând ca o băúică
Femeia, zic, nu-i nici lumină, nici aripă de În jurul axei mele,
pasăre măiastră, Pe care nici eu, iată,
Nu-i visul ce-l frămânĠi sub gene-n nopĠile Nu mi-am văzut-o până acum...
serafice, Ce ameĠit mă simt în burta ĠânĠarului,
Nici demonul ce-Ġi bântuie Dar ce liber de mine!
întredeschiderile sacre, Oare, útie tânĠarul
Nu-i nici ecoul rugăciunii poposind sub Câte gânduri îmi poartă în el,
candele păgâne, Pe lângă gândurile lui,
ùi nici nu-i colĠ de Eden când te-nlănĠuie ùtie ea, insecta,
în braĠe, Câtă negură ascunde în burta
ùi nici vulcan ce te scufundă-n lava Ce-o trage, plină,
începutului de fire, După ea, câtă patimă, câtă dorinĠă,
Când te apasă sub rubiconde forme, Câtă scârbă, úi lacrimi,
sfârcuri tremurânde, ùi picuri de stea...?
Nu, femeia nu-i nimic, Sunt foamea lui ostoită,
îĠi zic, din toate astea, Sunt, de-acum, energia lui
Căci nu-i nici limbă, Care-i zbate aripile acelea translucide,
nici gândire, artă, nici filosofie Sunt zborul lui, mai exact,
Să o cuprindă în toate cele Eu, care n-am zburat niciodată,
ce s-ar cuveni a fi a zice... Doar cu avionul de hârtie,
În copilărie,
S-or strădui mai multe alte veacuri Dar, scurt, că sufeream de vertij;
ce-or veni Îi aud gândurile lui efemeride,
Să se întreacă spre a o rosti în toate cele, Efemere ca úi gândurile mele,
S-o zugrăvească-n forma, Gândim, deci, la fel,
úi-n culoarea, úi-n sunetul Aú zice, dar mă epuizez
Ce merita-le-va de-acuma, úi încă altele Sub propria lui greutate
Adăuginde la cele ce-s deja de slavă... Infinitezimală,
Mă transform în siajul lui,

173
Prin camera goală ca o burtă flămândă,
Goală, doar eu úi ĠânĠarul sătul,
Dar tot mai flămând pe măsură ce zboară,
ùi mă devoră pe mine,
Încă o dată, fâl, fâl,
ùi iar fâl, fâl, repede, repede,
Ca-ntr-o cursă contra-cronometru,
Unde s-o grăbi, bezmeticul,
Că ameĠesc úi eu,
Ori privindu-l, ori făcând voltele acelea,
La el în burtă...
Planează, dulce vampir,
Sunt tot mai puĠin, acolo,
Coboară, iată, vena, mai ia-mă cu tine
ùi-nvaĠă-mă zborul,
Aripile mele n-au mai crescut
De la naútere-ncoace,
Vreau să zbor, măcar aúa, în rate,
Stâmpărându-Ġi Ġie, foamea,
Decât devorându-mă pe mine,
Nemiúcare oarbă,
Bucată cu bucată,
Autodafe tot mai nereuúit,
Străin de mine, rătăcind prin vise-mi
boante,
Într-o lume în care úi foamei
Îi este lehamite să mai adaste,
Vino, úi mai zboară-mă cu viscerele
Tale slobode, curate, diafane,
Icoană a unei stări neterfelite
Prin cosmosul pervers,
Ca un maidan pierdut
La o partidă de pocher prenatal...
Paúaport pentru lumea de-aici
(Pentru Puiu R. úi “Paúaport pentru
lumea de dincolo”)
M-am plicitisit groaznic de lumea de
dincolo,
E o hărmălaie cu útaif pe-acolo,
ToĠi fac pe grozavii,
Fiecare vrea să fie cap-de-listă la spălarea
păcatelor,
Rugăciunile se sufocă între ele
Ca disperaĠii în lift
Când se cutremură blocul,
SfinĠii nu mai prididesc, sărmanii,
Cu orânduitul păcătoúilor,
Fac pe forĠele de ordine,
Par “mascaĠii” de pe lumea asta,
Să evite călcarea-n picioare úi pe suflete
A celor ajunúi acolo, mai de voie, mai de
nevoie...
174
Într-un colĠ, zac eu
úi cu vreo trei primadone,
Care privesc cu sictir spectacolul grotesc:
- Mă doare-n cot
de izbăvirea păcatelor mele,
Zice una, iote la ăútia cum se-mping
De parcă ei au inventat neprihănirea,
Hooo, mă, că nu se sfârúeúte eternitatea!
Fata are dreptate, că mai văzui unul, ieri,
Sau când l-oi fi văzut, că aici timpul
E un el de Hopa-Mitică, acu’ trece,
Acu’ nu trece, acu’ stă-n loc ca momâia,
Acu’ nici nu útii ce-i ăla,
Nici că-Ġi pasă de aúa… “invenĠie”,
Aúa Ġi se-nvârteúte mintea,
Te zăpăcesc îngerii cu rânduielile lor…
Iote-l pe acela… acela, nu îngerul, celălalt,
Muritorul de tranziĠie, îmbrăcat în tricou
Cu însemnele Iadului pe piept,
Vânde eternitate second hand,
ùi găseúte, culmea, cumpărători,
Iote, dintre ăia, care se-ngrămădesc
La raionul de iertarea păcatelor…
Mă plicitisesc de… viaĠă pe lumea asta,
De dincolo, de-aici,
de unde moartea e la ordinea zilei,
Dar despre care nimeni
nu suflă o vorbă cât o să dureze…
Cică, zic unii, că moartea nu durează
Mai mult ca viaĠa,
dar nici mai puĠin ca speranĠa…
Moartea are un antidot, mă, fraierilor,
Nu v-aĠi prins nici de atâta chestie!
De ce? Iote-o, de-aia,
că roata lumii se-nvârteúte,
Ca să schimbe lucrurile din când în când,
Că se împut toate cele de atâta stat pe
aceeaúi spiĠă,
ùi peaceeaúi obadă, de se dereglează
mersul Cerului,
ùi-al SorĠii, úi-al Fostului
úi-al Prezentelor, úi-al Viitoarelor,
Ce atâta filozofie,
nu citirăĠi úi voi, Ecleziastul?
- Hai, copile, nenumitule, îmi zice mama,
Pe unde tot umbli cu gândul,
Vino-ncoa’, să te nasc,
Când îmi fugiúi din placentă?
Ptiu, naúte-te-aú să te nasc,
La vreme fără osândă
úi cu pelin la brîu, copile!
- Vin, acum, mamă, că e atâta plictiseală Ce vară amară,
pe lumea cealaltă, Ce mare avară,
Hai, iote, mă cuibăresc la loc ùi ce piruete făceai tu,
în starea de dinainte, Cu graĠia ielelor visate
Scuză-mă, dădui o raită De descântece,
Prin lumea de-afară, mă iartă! Cântate de cântece,
ùi suite-n pântece
Vară cu Esmeralda Lumea să se-nvindece…
Piruete seci,
Zvârcolindu-se-n sălcii, Esmeralda,
Clorofile decolorate Vino, alungă ploaia asta seacă,
Spânzurate de trunchiurile sorĠii, ùi adu ploaia cu stropii de aur,
Aúa arăta vara aceea, FierbinĠi, să răsară vara aceea din nou,
Esmeralda, ùi să facem copii,
ğii minte, aveai ramuri de pluú Esmeralda,
La gât, împletite cu descântece, Să facem copii,
Ploua doar când te dezbrăcai Esmeralda,
De imaginea ta, Să-i botezăm în ploaia care va cade,
Iar eu făceam mărgele Să spele ploaia asta seacă,
Din privirile tale clorofilate Nedescântată,
Ca mărgeanul furat Alungată din calendarele
De din marginea Mării Vechi úi luate-n deúert…
ùi sfârúitul Zării…
Esmeralda,
Vara aceea fugită din calendare, Esmeralda,
Esmeralda, Ġii minte, Esmeralda…
Tu încercai să aduci ploaia,
Iar eu nu-nĠelegeam ce căutai GOGA CONSTANTIN, Fete‫܈‬ti
Printre sălciile vorbitoare,
Le învăĠai alfabetul mut Hypnotic
Ale timpului nenumit…
Măsura-úi dă rizomii în sonet
Esmeralda, Ġii minte, ùi izma creaĠă se înviorează,
Că ne-am iubit în hamacul Că poate macul azi o vizitează
Făcut din funiile ùi-aduce-o îngheĠată la cornet;
Cu care se spânzuraseră Ea este văduvă úi-acum visează
Clorofilele deocheate Că face-aúa, cu macul, un cuplet,
De vara aceea nebună, Când tot amurgul este violet
Nebună, Nebună, ùi când Bacovia mai delirează.
Mătrăgună-rună, Dar macul s-a oprit pe la narcise,
Argintiu-de-lună, E treaba lui, că este un erotic,
ùi m-ai adus, ùi ele sunt doar puncte pe abscise,
Esmeralda, Iar el nu vrea s-ajungă un nevrotic,
La marginea Mării, Când visele îi sunt cam interzise,
Împrejurul Zării, Chiar în exilul rosului hypnotic…
Să culeg mărgăritare úi coral,
Duh de mărgean-ochean, Biblică
Ca să-Ġi fac mărgele-mărgeluĠe,
Verzi-albastre, viu-turcoaz, S-o fi gândit la una sau la alta, :
ği le-aprindeai în obraz, Sau chiar la Eva, la al ei costum,
Iar de mine făceai haz, ùi i-a cioplit, veúmânt, în vânt, cu dalta,
Mi-era tare mult necaz… ù-apoi norocu-i, l-a cioplit în fum;
Din azimuturi i-a făcut un dor,
Ce vară a fost aceea, Din alizee i-a făcut suspine,
Esmeralda, În inimă i-a pus ecuator,

175
ùi-n gând mai multe clone de pricine;
ùi-a dăruit-o astfel lui Adam,
Pecetluind săruturi alkaline,
Amurgul zeilor va fi în Canaan,
Sau în poveúti Tăciune din cărbune?!...
Nisipul din clepsidră n-are timp
Un avatar de stele în priviri,
ùi-n inimă Vulcan atâta focu,
Buzele-încearcă fermecat’ ghiocu,
ùi valul te coboară-n amintiri,
Când Ġi se-arată fetele morgane,
Cu ielele seduse-n asfintit,
Cuvântul se cinsteúte cu absint,
Metaforele umblă pe gorgane,
Îngândurate, ah, de Poezie,
Ca Euterpe urcă în Olimp,
Nisipul din clepsidra n-are timp,
ùi Dragostea nu are Veúnicie…
Agate
Dac-ai putea....
Dar nu se poate
ùi-n miazăzi,
ùi-n miazănoapte,
Să fii la fest,
În est úi-n vest,
Câútigătoare,
La un test...
Căci din suspinele
De noapte,
ùi Din delirul,
Unei úoapte,
Se naúte Roua,
În agate...
ùi, din ispită,
O aripă,
La orice clipă
Risipită...
ZINA BIVOL, Chi‫܈‬inău
Nunta cu trei ochi
S-au dus dealurile din sat,
Am rămas doar eu ‫܈‬i pădurea
Să păzim liniile de tren.
Cu ciubotele de cocostârc
‫܇‬i rochi‫܊‬a mea cu pistrui albi
Mi-am petrecut bocancii
cu care mă întreceam
În fiecare seară la poartă,
Acolo unde se scriu scrisori cu creta
‫܇‬i se bat umerii cu bâta.
176
Acolo unde femeile
Nu au fost judecate niciodată.
Aliniere...Drep‫܊‬i...
Un doi, un doi, un doi, trei
‫܇‬i eram gata,
Gata să scriu,
Gata să strig,
Ce vor striga deja al‫܊‬ii...
Jur, jur, jur...
Am jurat pentru ieri, ziua florilor de
mâine.
I. Bor‫܈‬ul cu sfeclă
După aceea lini‫܈‬tea din sat
S-a făcut mută
Ca o fată mare
Se purta cu basma pe cap
Din vale la deal ‫܈‬i din deal la vale
Ca să nu-i tulbure cineva frumuse‫܊‬ea.
Ochii i s-au urcat în vârful capului
Tot a‫܈‬teaptând din an în an
Să coboare un vagon prăfuit
Din trenul fără pasageri.
De atunci nu a mai intrat prin sat
Nici sania lui Mo‫ ܈‬Crăciun,
Iar brazii s-au împră‫܈‬tiat.
Târziu a venit un avion
Dar fără aripi, fără bocancii mei cei
vechi...
Avea două mâini de fier
Cu care nu avem nicio putere să lupt,
Cele două bra‫܊‬e metalice m-au purtat pe
sus
Pâna m-au scăpat jos.
Atunci m-am ridicat,
Dar nu am jurat nimic,
Nimic mai mult decât o via‫܊‬ă.
Am început să trăiesc,
‫܇‬i mai târziu m-am împăcat ‫܈‬i cu iubirea.
Poate chiar ‫܈‬i mai mult decât el.
Buzunarul lui nu era rupt ca la unii
Aveam de unde să-l descos
‫܇‬i ce să rup de acolo.
Asta mi-au ‫܈‬optit-o butonii de la căma‫܈‬a
Cea veche.
‫܇‬i azi mai stă în dulapul cel nou.
Mo‫܈‬tenisem de la mama îndeletnicitul
cusutului
Chiar dacă nu ‫܊‬inusem niciodată acul în
mână.
Părin‫܊‬ii mei cu părin‫܊‬ii lui
Ne-au chemat la răspuns,
Au făcut un bor‫ ܈‬din sfeclă ro‫܈‬ie
Cu cartofi de câmp
‫܇‬i iarbă de pădure
Atunci tata i-a lăsat testament numele meu
Evdochia Vârfu.
Mama a adus perne cu puf de gâscă,
Prosoape, ‫܊‬oale…
‫܇‬i ni-a lăsat avere
O vacă care nu dădea lapte.
Sărmana!
Câte gânduri am muls împreună
‫܇‬i tot nu s-a mai făcut brânză.
‫܉‬ineam vaca de cap,
Testamentul de mână
‫܇‬i doream s-o iau la picior…
Să fug, să nu fug, să fug
Nuuuu nu fug nicăieri.
Cămă‫܈‬a m-a strâns de gât.
II. Alai
Pregătirile erau în toi
Costume dantelate, inele strălucite
Mărgele din smarald,
Pantofi din piele naturală, mănu‫܈‬i din crin
alb
Prieteni, vin, ‫܈‬ampanie.,
‫܇‬i totul doar spumă…
Muzica mai veselă ca muzica,
Mâncarea mai bună decât mâncarea,
Băutura mai umedă ca pe‫܈‬tele,
Eu mai frumoasă decât Frumoasa
Adormită
Zburam cu păsările mai sus decât penele,
Fiind mai fericită ca floarea ce stătea
uscată pe geam
‫܇‬i a‫܈‬teapta să-i dau o gură de apă
Din mănu‫܈‬a mea albă de mireasă.
Jurământul !? Jurământul a intrat în casă
Fără să-mi bată la u‫܈‬ă
A stat toată ziua cu mine la masă
‫܇‬i apoi s-a urcat pe geam.
Atunci ochiul meu stâng căzut printre flori
S-a înfipt într-un spin.
Strigam trenul să-‫܈‬i ia picioarele în mâini
‫܇‬i să-mi aducă la nuntă soldatul?!
Sărac, bătut, pierdut prin foile de tutun,
dar al meu.
El era fumul de ‫܊‬igară din care doream să
trag cu nesa‫܊‬.
Atunci osta‫܈‬ul s-a pornit ca un tren nebun
A intrat în satul Răzeni
177
‫܇‬i s-a oprit lângă dealul care l-a adus
acasă.
Mireasa lui...azi era mireasa altuia
Stăteam culcată după sobă
‫܇‬i priveam prin ochiul care de atunci nu
mai vede,
Nunta mirelui ‫܈‬i a vecinei.
Cât amar aveam pe buze,
Atât amar se striga în aceea zi.
Amar la mire ‫܈‬i vecină ! amar, amar...
Jur…jur…jur…Doamne?!
”Jurămintele cad greu când te visezi
regină”
III. Mi-e ochiul scârbit
Mi-e ochiul scârbit
‫܇‬i inima ca o trestie de zahăr topit.
S-a umplut paharul,
Muzica e mai tristă ca o doină,
Mâncarea mai acră ca poama
‫܇‬i eu mai urâta decât Frumoasa Adormită.
Părin‫܊‬ii mei ‫܈‬i părin‫܊‬ii lui
Nu au schimbat testamentul
‫܇‬i a‫܈‬a am născut ‫܈‬ase copii…
Împreună aveam trei ochi
Cu ei ne-am construit casa ‫܈‬i averea.
Soldatul a coborât din vagonul cu numărul
7
‫܇‬i s-a pus pe ro‫܊‬i.
Era una din ro‫܊‬ile so‫܊‬ului.
Ieri iubitul meu, azi ‫܈‬oferul iubitului meu.
Într-un trecut îndepărtat
Ochiul meu orb
A jurat să nu mai vadă pe nimeni decât
numai pe el.
IV. Bunica
Azi e 30 septembrie 1999
Cu numai o săptămână
În urmă soldatul ‫܈‬i-a schimbat ma‫܈‬ina
Pe un sicriu,
Iar Evdochia Vârfu adună crizantemele de
pe rochie
‫܇‬i a‫܈‬teaptă ca ele să înflorească.
Bunelul e singur în grădină
‫܈‬i culege poama,
A‫܈‬teaptă cineva să dea cep
Butoiului ce stă înfundat deja de 50 de ani.
Miroase a bor‫ ܈‬din sfeclă ro‫܈‬ie,
Cartofi de câmp
‫܇‬i iarbă de pădure.
Jurământul ce mergea
din urma vagoanelor
Azi s-a dezlegat ‫܈‬i a plecat din sta‫܊‬ie.
Bunică deja trenul nu va mai trece Eur(o)pian
Prin satul nostru,
‫܇‬i tu vei putea să-‫܊‬i vezi nepo‫܊‬eii ca pe o Caut o furnică
diminea‫܊‬ă nouă. Pe Maidanul dintre noi ‫܈‬i voi…
Fără ca să vreau
Pe bunica o mai doare ‫܈‬i azi ochiul, Întâlnesc greieri care îmi cântă toată ziua
Dar nu arată niciodată ce vede cu el. Prin laborator.
JUR, JUR, JUR Atâta chimie pe o muchie de cu‫܊‬it
Bunică să scriu o poveste despre voi doi. Căci nu-mi ajunge timp
Care se va numi Să mai adaug câteva elemente
Nunta cu trei ochi. În tabelul lui Mendeleev.
”Încap în cap doar cei ce au cap”
Fereastra cu lentile Nu mai căuta‫܊‬i euro prin buzunare
Dacă a‫܊‬i primit ieri salariul în lei.
Camera mea Chimia nu acceptă experimente
Are 6 pereĠii… În locuri publice.
Aúa o văd eu în fiecare dimineaĠă. Chiar dacă furnicile fac valuri
Am construit-o din hârtie cărămizie, într-o coajă de nucă,
Deoarece ploaia nu trece prin cărămidă. nu înseamnă că miezul stă într-o barcă.
„O ploaie violentă piaptănă fumul”,* Trăim în condi‫܊‬ii euro,
Dar zburleúte mai tare acoperiúul. Dar fără pian în casă
De aceea l-am fixat bine de umerii laĠi De aceea mergem pe clape
Ai omuleĠului meu de carton. Ca prin farfuri.
Odaia este exact de vârsta mea, Din vara aceasta grierul
I-am pregătit pentru anul viitor s-a lăsat de vioară
23 de lumânări úi un singur tort ‫܇‬i a început să cânte la clavir…
„Pentru orice incendiu trebuie Nu în zadar ninge pe Maidan.
ùi ceva dulce”
Zi de zi Vreau să-mi cumpăr un copac
Am altă culoare, La margina pianului
Deúi niciodată De acolo voi vedea
Nu mi-am schimbat decorul. ‫܇‬i oamenii lui april,
Uneori ie‫܈‬im la o vorbă cu drumurile Poate acum voi în‫܊‬elege
Aici putem afla mărimea ”Sonata lunii”
La orice încăl‫܊‬ăminte De Ludwig van Beettoven.
‫܇‬i greutatea la to‫܊‬i vecinii. Chiar dacă nu o mai aude,
Azi i-am aplicat pe globul ocular euu o văd
Al ferestrei lentile de contact Mai bine ca niciodată.
Pentru corectitudinea vederii.
Acum pot să privesc Trăim în condi‫܊‬ii euro,
Când vine úi când pleacă Dar fără pian în casă.
Strada de la mine.
Camera mea nu e mare, Doamna Ploaia
De aceea stau cu ea la uúă .
Mereu gata de a întâlni oaspeĠi noi. Aud cum îi picură săruturile
Fereastra cu lentile cunoaúte toĠi trecătorii, Pe umării mei goi
Până úi pe cel care nu a trecut pe aici ‫܇‬i ca o pasăre
niciodată. Mă ‫܊‬in de gâtul ei.
Dansăm…
Prin fereastră privesc cerul, iar prin mine E primul vals
trecătorul. La care mă pricep atât de bine,
Fii bun ‫܈‬i treci! În mâinele sale
Mă simt
*”Amorurile unui prinĠ” Guillaume Mai sigură ca niciodată…
Apollinaire Mă ridică mai sus ca cerul

178
‫܇‬i mă coboară mai jos decât pământul. iar jocul se-ncheie
Dacă dispar úi întoarcem foaia
O caut pe străzi aici întâlnim doar
‫܇‬tiu că niciodată lumina úi vocea
Nu este în casă. văpaia
noastră va dăinui
Dansez cu ploaia, o eră întreagă
Doamna cu ochii de apă poate chiar mai mult
‫܇‬i fa‫܊‬a mereu umedă ca gura unui pe‫܈‬te. în această Sagă.

Aud cum mă strigă, Fără cuvinte

‫܇‬i o caut în urechile acului.
Vreau să-i păstrez ‫܈‬i cel mai mic sunet. am rămas fără cuvinte
iată
Dansez, pentru încă-un ceas
Nu obosesc să dansez au tăcut pixul,
Niciodată. foaia
Eu niciodată nu obosesc chiar úi timpu-i fără glas
Să miros a ploaie. dar tu stai úi-asculĠi acum
fiecare ritm
Vă invit la dans! secundă
numai inima ta bate
ANDRONE MARIUS, Buzău la fel de mică
úi plăpândă
Instinct
strofa mea de-atâtea
începutul întotdeauna versuri
e cel mai dificil am scris-o fără cuvinte
dar luându-le pe rând e ascunsă-acum în suflet
ar fi chiar incredibil sau în inimă
cum sărim peste rânduri în minte
peste munĠi îngheĠaĠi
peste verdele florilor poezii fără cuvinte se-mprăútie
brazi încoronaĠi aievea
le-ascultăm acum cu toĠii
úi-apoi prindem un fir úi bogaĠii
Ġinem timpul în loc dar úi plebea
îl coasem limba lor fără cuvinte
descoasem da!
în al nostru joc cu toĠii-o-nĠelegem
până când va lua forma este sunetul tăcerii
pe care-o dorim atât de scump
instinctul ne spune dar úi etern
să nu ne oprim
Un milion de ani
împletim
despletim m-am născut dintr-odată
nu există frică acum un milion de ani
nici ură pe-o planetă superbă
ci e doar iubirea úi luminată de soare
pe care-o simĠim specimen complex
pictează un soare dar încă imperfect
pictează o lună de când vreau să mă repar
zâmbind jucăuúi să-mi fixez mecanismele
pe cerul senin úi să mă pot adapta

179
în acest mediu bizar deschide poarta
găsesc noi explicaĠii spre al tău parfum
descopăr noi drumuri mireasmă de Soare
úi tot mă împiedic în bule de aer mireasmă de Lună
în fire de iarbă mireasmă de stele
vibraĠii úi gânduri emană acum

sunt doar un copil úi culoarea învie

de-un milion de ani Ġi-apare în ochi
la fel de mic úi de naiv o, tu, verde pur
ca întotdeauna cât de mult mi-ai lipsit
perfectibil úi jucăus ca dulcea lumină
úi prin vânt privesc înainte a mândrului Soare
cu speranĠă în noaptea ce vine
spre următorul milion de ani după asfinĠit
cine voi fi atunci încă nu útiu
dar aútept COùTIUG BIANCA, Suceava
încerc să învăĠ cine sunt în prezent
printre atâtea porĠi închise bună seara frumos bună seara urât
e timpul să le deschid cu vise
dragostea
Oglinda apare invocată în romanele
obosite de tragism occidental
o floare răsare dragostea
îúi arată faĠa e doar o nevroză biochimică adusă la via‫܊‬ă
a trecut bariere de filme cu Brat Pitt & filtre sociale
a învins de romantism
úi gheaĠa dragostea
se duce încet e scopul si moartea majorită‫܊‬ii saturate
către alte zări de extrema exteriorului
către văi úi dealuri
úi-acum noi cărări alege‫܊‬i răul care vă face ferici‫܊‬i
ne ies la lumină-n
faĠa ochilor când urla‫܊‬i în tăcere când introspec‫܊‬iile
se văd în oglinda apasă glanda pineală & sistemul de
florilor de măr tranzac‫܊‬ii
ce zâmbesc neîncetat evit via‫܊‬a să evit moartea
úi ne-ndeamnă când siguran‫܊‬a e uciderea centurii de
la Soare siguran‫܊‬ă
căldură când rela‫܊‬iile sunt ocazii de întâlniri
iubire egocentriste
pace când sinele devine iluminat al fricii
încântare ‫܈‬i are nevoie de adep‫܊‬i
când î‫܈‬i impune exclusivismul paradoxal
ne cântă încet în realită‫܊‬ile multiple
le auzim vocea când ”doi” cre‫܈‬te într-o sectă de
care ne-a urmărit psihanali‫܈‬ti incul‫܊‬i ‫܈‬i nevoia‫܈‬i
de atâta timp
-de ce nu ne-asculĠi? dragostea voastră e
de ce nu ne cauĠi? un fel de nu mă suport
suntem lângă tine dar am găsit pe cineva care poate face asta
sufletu-Ġi oglindim
dragoste gre‫܊‬oasă
floare de măr plină de al meu
înfloreúte-n voie

180
îmbră‫܊‬i‫܈‬ări de tâmple paradoxal
niciodată în mod cantitativ
plouă pe moartea din trupul omului
plouă pe uscă‫܊‬imea oaselor lui după moarte nu este nimic
plouă pe uitare pentru că ea nu există
plouă pe copilul doar gândit ‫܈‬i nu creat ceea ce trebuia să se în‫܊‬eleagă din
înviere se va na‫܈‬te odată cu topirea tuturor
plouă în abandonare ‫܈‬i crucilor
în cei 7 pa‫܈‬i spre samadhi din aur
plouă în urechile surde după ce ne vom spovedi ‫܈‬i
plouă în cercurile karmice din jurul gâtului ne vom bate nevestele vom urmări
plouă în bucuriile cu mama ‫܈‬i tata show-ul acesta aviatic ‫܈‬i sinuciga‫܈‬
în sticlele de votkă de lângă numit prin zonele astea cugetătoare
ursule‫܊‬ii de plu‫܈‬
în ‫܊‬ipătul ploii via‫܊‬ă
în gura ciclopului
plouă în palmele iisu‫܈‬ilor deghiza‫܊‬i în Grea‫܊‬ă & dragoste
cer‫܈‬etori
î‫܊‬i înfigi gândurile în carnea mea palidă
plouă peste om să-l cure‫܊‬e sunetele
să-l hrănească atârnă disperate pe bra‫܊‬ele moi ‫܈‬i goale /
să-l obosească ochii tăi
o luăm de la capăt făcu‫܊‬i din frig

nimicul plouă peste ploaie se hrănesc cu puroiul min‫܊‬ii mele

se pare că
dumnezeu se bălăce‫܈‬te ne rugăm prin râs incontrolabil alergăm

copacul schizofrenic mutila‫܊‬i ‫܈‬i calmi

în soare.
avem sute de ani ‫܈‬i
organele încă se zbârcesc în noi î‫܊‬i promit cu dragoste:
albinele încă rumegă ochi ‫܈‬i î‫܊‬i vei atinge singur craniul.
fe‫܊‬e de masochi‫܈‬ti până atunci

din‫܊‬ii ni se dezlipesc obraznici ne refugiem unul sub coastele celuilalt

‫܈‬i fugim până ne dezmembrăm ca ca ni‫܈‬te copii cu pântece paralizate / te văd
marionetele sub pielea sfărmată - luminos & singur.
din podul bunicii a‫܈‬tep‫܊‬i în trupul meu letargic
poezia asta
fertilizăm creierele în borcane ‫܈‬i aruncăm
nou-născu‫܊‬ii la reciclare caldă, vindecătoare.
mâncăm lumină de becuri sparte ‫܈‬i
a‫܈‬teptăm PODEA SILVIU, Bucure‫܈‬ti
asistentele lirismului antic
până nu ne devorează toate ereziile Dictatura ochiului din limbă
moderne
Îmi plăcea cândva
inventate în laboratoare A degusta
de regizori trafican‫܊‬i de fra‫܊‬i Lumea care mă dezgusta.

suntem ceea ce ‫܈‬tim că există deci Tînăr fiind úi ipocrit

po‫܊‬i fi mai mult sau Mă foloseam de ea
mai pu‫܊‬in în func‫܊‬ie de pavilioanele tale Neútiind că, de fapt,
cerebrale Ea

181
Mă folosea. Soldatul

La urma urmei ce ar fi fost Zăcea într-o baltă de cuvinte.

Lumea, eu úi dezgustul Din rana-i deschisă scînceau rimele,
De gust? Din inima-i încă în batere cântau
Corurile alegoriilor,
Pînă când, Din privirea-i sticloasă, curgeau râuri ,
Ochiu-mi căzu metaforele...
Pe limbă. Mai dădu o dată din picior.
De atunci câútigai un simĠ: De acolo, din bocanc,
Al úaselea sau, Marúăluiră ultimele versuri
După spusele iubitei,
Singurul. Postume.
Al văzului prin gust
Al luminii peste dezgust, DUMITRU JUSTIN, Ploie‫܊܈‬i
Al meu peste al lor.
legal
Nimicul
implacabilă tristeĠe
„Nu te repezi în gol!” să cauĠi în lucruri mărunte
Mi-a spus Nimicul. luxul prin care digeri
„Nu te repezi în mine, moartea
Eu sunt buricul,
Eu sunt cîntatul cocoúului în zori de zi, circularitatea obiceiului.
Eu sunt poliĠia călare, extincĠia lui
Eu sunt iubita care nu va veni, pe o rază nemăsurată
Eu sunt autostrada neconstruită, a sentimentului.
Eu sunt casa nezidită,
Eu sunt tot ce n-a fost cucerirea unor spaĠii albe, vitale
ùi nu va fi, până la zidurile cetăĠilor meschine
Aúadar, nu te repezi în mine, unde orbecăieúti
Deoarece dacă nu ai fost prin întuneric
Va trebui să fii! úi boot camp-ul de luptă
ùi, dacă ai fi fost,
Erai, doar mâna mea stângă. aici se termină totul

Pedagogie expediĠia de acomodare

urmează primitivismul legal.
Trebuie să îĠi încifrezi suferinĠa despre care tot ce útii
Pentru a fi fericit. e că rulează obsesiv
Trebuie să îĠi codifici zborul din obiceiul
Pentru a putea pluti. de a măsura somnul raĠiunii
Trebuie să ai secrete cu suplicii hiperlucide.
Pentru a putea înĠelege misterul…
- De ce trebuie? luminescenĠa
mă întreabă copilul,
Marea freamătă, tată, O simt. Corpul e din ce în ce mai sfrijit,
Necodificată, neîncifrată fără greutate. Ca un fulg pe un pâmânt de
ùi nemărginită sticlă,
Îúi plimbă misterul sub el verdele tânăr, moral. Lumea aprinde
Printre secretele noastre. un roúu intimidabil al proiecĠiei stricte.
-Atunci, i - am răspuns, Ce ne trebuie? De ce mi-ar trebui?
Fii tu pescăruúul alb ! ObiectanĠi vârâĠi în venele spirtoase care
converg
cu eroarea.

182
Mamă tu m-ai născut liber. M-ai chemat
cu intrepiditate. Fără să útii cum arată
lumea gătită
mie dincolo de pântecul tău. Cu ce mă voi
hrăni
după sterilizarea sânului tău?
Dacă otrava nu se va scârbi de mine?
Sau haitele
bâtrâne vor adulmeca laptele fad al milei?
DimineaĠa, sub fluturi aurii cactuúii umili
încep
să se excite. Seara, se îngână în apus
umbre
de marmură.
Nimic.
nu e de fapt nimic sub sâmbure,
niciun miez de
adevăr comestibil.
plenitudinea până úi ea e o schiĠă
inaplicabilă.
LuminescenĠa, traiectorii din rotalit
verzui ca un absint ce se dilată în glanda
pineală, ultima fază a
conútiinĠei după care block –
în memorialul simĠirii
care se înăspreúte lent până la
redeschidere. Un răspuns
scurt. O atingere scurtă cu degetul
celeilalte mâini.
A celuilalt corp.
Ce crede un poet despre viaĠă
viaĠa putea fii un eúec mângâios -
o arsură pe aripa unui porumbel
stinsă cu miere,
un cal slăbănog cu plăgi sângerânde
alintat pe creútet de briza crepusculară,
ca o palmă de lumină strecurată
prin acoperiúul unui hambar
dărăpănat de tristeĠe.
fiecare zi te pofteúte sarcastică.
numeúte-Ġi cu ovaĠii neputinĠa
extatica sombră a melodiei everybody
hurts
cum ne-am montat în aúa fel
încât să credem
că nimeni nu va alege după tava metalică
cu obiecte, puse de părinĠi la un an,
decât satârul în care s-au oglindit
ochii sătui de lumină ai ultimului vânat,
bijuteriile úi banii, carĠile de credit
183
úi vom uita acolo, într-un colĠ,
crucifixul úi antidepresivele
totul pentru fluenĠa riscului
tu nu îĠi datorezi nimic decât un zâmbet
Ġipa unul mai nebun decât mine úi tine,
care scria cu graffiti
în gara de nord: refuză limitele!
la televizor am văzut cum unul úi-a pus
un zâmbet permanent, crustat în carne.
să fie în trend-ul celor care ascund
gânduri înfiorătoare în spatele zâmbetelor.
realitatea putea fi deúertul mănos al visului
decât o aripă răvăúită care deschide úi
închide un cerc hipnotic.
inechilibrul – resursele de ură ca formă
universală de salut,
în teatrul burlesc al naturii,
ce-úi leapădă otrava organică,
carnea aceasta toropită din care parcă
se naúte infernul, la fiecare peliculă
ce se perindă strabismelor dramatografe
( sugativa oculară de praf úi ruină ).
în final, întoarcete, pe obrazul chircit
s-a găsit moartea
cu buzele de fier încins
să te înăbuúe
cu un sărut.
Poemul lacrimilor noastre (poem social)
1.
o să dispară úi cea mai abordabilă formă
de înĠelegere
va rămâne doar frica
úi golul dintre cuvinte
dinĠii vor scrâúnii la acutele
unor revoluĠii lăuntrice
primele miúcări care fizic nu pot fi
susĠinute
se vor anula
se vor batjocori singure de cumplita
condiĠie
a legităĠii necauzate
încercări oarbe úi infantile
de a salva o lume care e
programată la autodistrugere
nu contează deloc ce vreau eu sau alĠii cu
limba înnodată, peste care s-a presărat
un soi de retorică insurgentă
ia-Ġi doza de indiferenĠă, tableta de frică
úi un avânt pentru un salt cât mai mare,
să treci depresiunea până nu-i canion până
nu-i surpată
de halucinaĠia extatică
lucrul, obiectul, munca
putrezite de supranatural sunt evocate
mincinos
tind să cred că regretul e demodat
úi nu vorbeúte decât din trufie – ca un ceas
deúteptător
care te trezeúte mult prea târziu
,,uite, ăsta e locul tău” îmi spun sofismele
patriei,
locul pe care poĠi
însemna grozăviile úi tristeĠile tale
,,da, ai auzit bine, ăsta e locul pe care nu
Ġi-l poate lua nimeni” úi atunci îmi trasez
linii mentale, cadre înduioúătoare din
primele respiraĠii ale sufletului
úi dispar cu ochii în trup
úi trupul se ascunde sub pătură
ca úi când ar aútepta
ca Dumnezeu chirurgul să lucreze
la faĠa schimonosită a fatalităĠii.
sunt realităĠi frivole care te útragulează ca
o anacondă
ajung chiar să te mâneze în hyper-realitate,
să te subjuge la anomalii plăcute úi încet
acceptate
sau se predau neantului
úi înfloresc în tine dezmierdări ciudate
pe care nu le regăseúti decât
în acele lucruri interzise
úi într-un fel analgezice
mi-am promis de multe ori
că voi schimba
ceva. am văzut
cum cei mai fericiĠi oameni nu se mai
întorc. urmează explozia evadării úi nu o
premeditează nici măcar vocea din surdina
ideii.
si da, ei trăiesc fericiĠi. Stau departe de
ochii curioúi
úi îmbătrânesc frumos, după aceiaúi lege a
firii, dar
în alte tipare, la care au contribuit
imaginaĠia úi vibraĠia spontană care au
scalpat imboldul de consum extravagant.
în ce parte a lumii ai vrea să trăieúti
úi în ce parte a lumii nu ai vrea nici măcar
să exiúti?
184
locul pe care îl doresc, pe care îl simt úi
totuúi mă cutremură este locul împărĠit.
alĠii cutreieră munĠii,
văile abrupte ale intervalelor de non-
implicare, împăciuitori úi rebeli, mistuiĠi
pe rugurile alienării. respiraĠia de la
răscrucea de drumuri, o dată cu drumul
se bifurcă úi mintea în resentimente úi
probabilitatea celeilalte căi.
am ajuns, aici este locul, simĠi-Ġi spuma
fierbinte a concesiei. Sacrificiul, greutatea,
tensiunea încep să adulmece uitarea,
rezultatul contează.
,,eúti fericit? ” Grimasa asta pe departe
credibilă lasă de dorit.
ce lipseúte, cărui organ,
cărui mădular îi aútepĠi satisfacĠia?
mai aúteaptă, binele nu începe cu tine.
(ImplicaĠia în angrenajele conútiinĠei
călăuzitoare
încă te situează pe pragul dezordinii.
Încă te probează. )
Binele nu începe cu cei încuviinĠaĠi în
experimente de înĠelegere prin contopire.
Binele este descrescător,
alină pe cei nepregătiĠi,
planând tocmai deasupra războiului când
viaĠa îi scapă din faúă.
2.
ochiul intoxicat de legea sa
începe să privească cu milă spre vise
descoperă că sunt epave,
osatura unei lumi avortate
sau celulele moarte
ale cuvântului
cuvântul care desemnează o lume este
strict legat de alfabetul chipului
nu útiu nimic despre eticheta socială, asta
pentru că nu îmi pasă
caut în oameni porunca de reconstuire
care numaidecât să le ridice din nisip
trecători
discursurile despre insuficienĠa amăgitoare
despre experienĠa posacă a lucrurilor
nedomesticite
mă fac să vomit, îmi aduc aminte că urmez
acelor momente de mutilare
în care se va toci discul de diamant
al hazardului
oamenii se îmbulzesc până úi la cea mai
măruntă pradă, să devoreze o bucăĠică
din ce au râvnit ceilalĠi când au pândit-o
úi au privit-o obconic
cuvântul căinĠă, în climatul himeric
de mulare a rizurilor pământului
pe chipuri
este scutit de pricepere
inima râncezeúte în piei de miel
tăbăcite
rapacitatea e scrijelită în ochi
úi zvâcneúte ca o rană
pe care o sărează
periodic amăgirea
úi paradisul fanat al imaginaĠiei
rezistenĠa la instrucĠia metodică
nu a dat nici un rezultat.
Planurile sociale
nu au fost dispuse compromisului.
Doar simple vorbe
încălzite în ochii promiĠători
ai celor care s-au încăpăĠânat
să dovedească
că merită să avem încredere,
că putem să dormim liniútiĠi.
3.
în plină liniúte ceasul e o bombă
psihologică
pragul e simbolul ezitării
úi al extensiei unei străluciri încordate
dincolo de această barieră
de acest nod din gâtlejul care fumegă lent
nisipul miúcător e fierbinte úi încă virgin –
aúteptându-mă să înghit măreĠia pustiului
harnică úi supusă maúină,
neclăită de sânge,
omule ce mustri ineficient disciplina ta
slabă de retractare !
admiraĠi infernul ăsta cărnos,
zgârcindu-se în a se da spre ajutor
celorlalĠi, dar atât de primitor
în invazii, gazda perfectă a tubercolezei, a
cancerului, a schizofreniei sau a
neurasteniei. martorul ocular
al celor mai nefaste fenomene,
despre care citeúte
úi se înspăimântă, despre care aude úi se
închină.
asta nu este limita fizică
în pofida căreia se dobândesc
abilităĠi speciale,
185
loviturile sub care se nasc nebuniile
frumoase, riscând să facă din om
un proiectil
care înfruntă, depăúeúte úi piere.
asta e o limită a curajului
de a vedea ce se întâmplă,
teamă narcotică, autistă, paranoică.
4.
prin cei depresivi se revelează lumea
cei care au dezvelit pieptul úi au sfârtecat
cu dinĠii
inimii tot ce era de o cruditate
diafană
mai apoi smalĠul s-a decalcifiat
úi ca ni‫܈‬te lei subnutri‫܊‬i
au primit restul abominabil al luptei:
laúitatea, aservirea úi jertfa
pentru noi nu s-au inventat lumi mai bune
doar în cei robiĠi
s-a găsit pace ca răspuns
al abjecĠiei úi umilinĠei
mintea se prelungeúte din hăĠiúul disperării
din amestecul de lumini artificiale
pe un taluz al riscului de pe care îúi strigă
extenuarea lumească
úi tot răul e făcut pentru noi,
toată rutina ambientelor iluzorii profilate
ca necesităĠi de larg consum
îmi rostesc deja pierdut cugetarea
epicureică
plăcerile sunt maxima valoare în viaĠă
se aúterne întunericul úi liniútea
mintea îúi dizolvă
ultima încrâncenare previzibilă
prosperă opoziĠiile judecăĠii
valsează dulcea ironie a pierderii úi
neînĠelegerea
a ceea ce rămâne
lipsa va fi sinonimă cu totul.
luxul, în care se cufundă fantoúa istovită
de
elocvenĠa celui viclean,
se pregăteúte să absoarbă mizeria de sub
tălpile intonaĠiei biologice
ca un părinte al panicii alterată în vise
continui agresiv să orbesc
naúterea de noi invazii
 sub vremuri... uitate...
lupt din cer cade lumina
úterg neguri cu efuzii de fericire úi
úi mă fac nevăzut dragoste.
copiii bradul crăciunul.
ca după o lungă retragere stele picurând în inimă
în ergastula iniĠiatică o muzică aparte...
să îndur ce se mai poate îndura
ninge liniútit e-atât de albă neaua
să am grija ca pumnul în care Ġin soarele ca-ntr-o poveste de demult...
să nu asfixieze lumina.
úi peste ierni
PETRU DINCĂ, Plopeni primăveri úi toamne
peste zăpezi úi covoare
Amurgul clepsidrei de frunze
fără început úi sfârúit
Timpul obosit întotdeauna
s-a oprit să respire… timpul.
Soarele e mai blând.
Vântul abia mai úopteúte prin sălcii. Van Gogh
Numai izvorul clipoceúte lin peste
pietrele scăldate de ape úi raze… Tulpini de chiparoúi urcând spre cer
Picură rouă pe ierburi úi lumini úi umbre.
lumina se cerne strecurată prin ramuri
înalte; Ai căutat lumina până în adâncul
un verde stins umbreúte cărarea. sufletului înrobit de frumos ai dat viaĠă
Printre copacii adormiĠi, mângâind în până úi umilului insignifiant
treacăt nu culori ai pictat pe pânze ci inima ta
ciupercile zvelte în nuanĠe febrile.
drumul se pierde în adâncul pădurii
ca-n mări necuprinse de tăcere úi somn… Peisaje mirifice câmpuri de maci úi de
Clipele picură peste oameni grâu
úi lucruri… cu floarea soarelui legănându-se adiată de
Nostalgie vânt úi oameni simpli
trudind pe întinsuri cu îndoială úi speranĠe
AsfinĠeúte... E seară... în suflet...
Mireasma clipelor trecute SperanĠe, pentru ce?
pluteúte în aer...
Inima le-a strâns pe toate Ai căutat lumina
măsurând veúnicia dar câtă umbră ai întâlnit câtă umbră...
ca un orologiu Câmpuri roúii de maci... vârfuri de
vechi chiparoúi urcând până la cer.
dintr-o casă bătrână
úi uitată, de Ġară, ROMAN CORINA, Bucure‫܈‬ti
un orologiu grav, tăcut
úi melancolic, Ceva
pe care se aútern
an de an, Ceva nu e-n regulă aici pe pământ,
rând pe rând, O piesă din marele puzzle lipse‫܈‬te.
amintirile vieĠii... O fi mai degrabă un singur cuvânt
Ce-n numele lui prea mult se jertfe‫܈‬te?
Perpetuum Ceva e altfel, ceva s-a-ntâmplat…
E harta iubirii de semeni prea lungă?
Visuri úi amintiri cum Sau poate că Domnul, e limitat
dorm sub iarnă úi sub zăpadă ‫܇‬i n-a reu‫܈‬it la to‫܊‬i să ajungă.

186
Ceva nu se leagă, ceva nu-i deajuns
Sau poate-i prea mult, sau poate deloc …
E Omul din oameni cu totul ascuns
Sau Raiul prea apă ‫܈‬i iadul prea foc?
Ceva-i diferit, ne-apasă pe to‫܊‬i…
Pedeapsa domne‫܈‬te în sfânta Ta carte.
Sau credem prea mult în karme ‫܈‬i ro‫܊‬i
‫܇‬i tot ce ne-adună mai mult ne desparte?
Ceva ne a‫܈‬teaptă, ceva n-am găsit…
Privim de pe loc cu vină ‫܈‬i teamă
Cumva parcă-n lan‫܊‬uri spre fructul oprit
‫܇‬i n-avem curaj. Ceva ne tot cheamă!
Ceva-i doar a‫܈‬a…. Ceva e degeaba
‫܇‬i câte în lume nu sunt în zadar!?
Iar timpul le dă secundelor graba
Iar noi nu aflăm răspunsul măcar.
Ceva…E ceva ce caut ‫܈‬i eu
‫܇‬i poate că mie-mi lipse‫܈‬te mai tare…
Fărâma aceea de Dumnezeu
Sădită în fapte, în rugi ‫܈‬i-n iertare.
De vorbă c-un tablou
Stăteam de vorbă c-un tablou
Reînflorind de primăvară,
‫܇‬i-l ascultam verde din nou,
Privind în el priveam afară.
Din parc, nostalgic înflori‫܊‬i,
Îi parfumau rama, castanii,
De mână, doi îndrăgosti‫܊‬i
Se sărutau, pă‫܈‬indu-‫܈‬i anii.
Din pensula cu dor albastru
Le-am pus pe cer în plină zi
Un porumbel cu chip de astru,
Să îi vegheze orice-ar fi .
Vorbeam culori pe pânza albă,
N-aveam talent, nici ‫܈‬evalet,
Doar inima pictându-mi caldă
Un fel de versuri, pe caiet.
A‫ ܈‬mai fi vrut, pentru o clipă
Să îi asigur nemurirea,
‫܇‬i-am mai pictat câte-o aripă
Purtând în zbor tăcut, iubirea,
Un felinar rodind lumină
La rădăcină de tablou
‫܇‬i două bănci ca de afină,
Atât. ‫܇‬i l-am privit din nou.
187
Părea că singur se va ‫܈‬terge,
Privirea-mi lăcrimă grăbită,
Dar mi-am spus: ”Lasă,eu pot merge
În cer cu pânza mâzgâlită...”
Căci dorul meu ‫܈‬i rostu-mi sfânt
Ce n-am avut talent să-l scriu,
Nici să-l pictez, ori să îl cânt,
Prin încercări, mi-a fost mai viu.
Prea târziu
E prea târziu. S-au ridicat cocorii
Cu karma gângurind în ciocul lor.
Se-nalĠă „deznegriĠi” cumva úi norii,
Iar moartea-úi spune ruga pe covor.
Noi suflete se-ntorc din depărtări
Iar timpul, în netimp pierdut se strânge.
Aproape istovit de nepăsări,
Doar dorul se mai gudură în sânge.
Între pământ úi cer un apostrof
Întoarcerii la sine-i toarce vise,
E prea târziu, sau prea devreme. Of,
N-am împlinit iertările promise...
Mă doare înălĠarea mai curând,
Înrădăcinatele impresii úi rostiri...
Îngenunchez trăiri din gând în gând
ùi ochii mei sunt Iude úi martiri.
E prea târziu, úi fără niciun rost
Echilibrez pe margine de drum
Tot ce voi fi úi toate ce am fost
Să mă adun în clipa de Acum.
Cu tine
În locul acela unde sparge
Lumina fiecare gând coborât,
Limba Iubirii cu mine
se joacă în sunete roúii de jad,
Cu tine-mi e bine acolo în carne,
cu tine-mi e totuúi urât
ùi prind ca nebuna în fluturi borcane,
îi sorb de durere úi cad.
Îúi curge cenuúa prin fumul Ġigării
pe cerul aspru al gurii
Un alt curcubeu ars din icoane
cu jasp atârnând pandantiv,
Cu tine sunt scopul încarnării iubirii,
sunt totuúi úi scopul urii
Să nască iertarea în menghina sării
cu martori în cruce tardiv.
Te „sunt” pe-un altar de mere prea acre,
sau poate la timp neculese
Pe scâncet de cuarĠ te chem mai aproape,
în Sine te plâng angelit,
Cu tine sunt văduva visului
care îmbracă în karmă mirese
Trăind nesfârúit sfârúite iluzii
úi-Ġi moare în braĠe grăbit.
Săpau tran‫܈‬ee-n pielea mea sobolii
‫܇‬i se târau prin vene anaconde,
Dar mă-ntremau obsesii rubiconde
Ce eludau atavicele dolii.
‫܇‬i când credeam că o să-mi fie vară
În toamna mea cu armonii celeste,
Frumosul vis cu glezne de vioară
A dispărut, tiptil, într-o poveste;
Acum, tăceri ‫܈‬i fluturi mă-nconjoară
‫܇‬i, prins de oase, suflul rugine‫܈‬te.

RĂDULESCU FLORIN, Bucure‫܈‬ti Freya

Eu n-am să mor, păpu‫܈‬o, niciodată ‫܊‬i-am uitat mireasma de icoană

Freya
Eu n-am să mor, păpu‫܈‬o, niciodată, azi mă rog doar la întâmplări banale
Ostatic î‫܊‬i voi fi în amintire, de‫܈‬i toamna asta
Când neagra întâmplare, ca pe-un mire, are gleznele tale
M-o săruta cu buzele-i de zloată. nu mi-e u‫܈‬or
Cândva, păstram un ciot de fericire e‫܈‬ti răstignită
În umbra ta picant înmiresmată, pe crucea oaselor mele
Din visul cu petale ‫܈‬i cravată din tălpi
A mai rămas, în zori, doar o psaltire. până la ultima
Să nu boce‫܈‬ti, că deranjăm vecinii, speran‫܊‬ă
Candriu, o să mă scurg spre cosânzene
Din alte zări, înve‫܈‬mântat cu pene MIREA EMILIAN, Craiova
De stru‫ ܊‬. Prin noapte vor vui sirene;
În urma mea, te-or colinda to‫܊‬i spinii, ciobul
‫܇‬i-or plânge, melancolice, actinii... s-a spart oglinda úi un ciob
mi-a pătruns în iris
iar acum văd totul
Sensei (sonet) într-un mozaic ciudat:

Iubita mea, eu sunt un porc hirsut, trecători cu capete de draci

Iar bărzăunii ce foiesc în vene copaci alergând pe străzi
Devin gladiatorii din arene cu poalele ridicate úi
Doar ca să-‫܊‬i guste mierea din sărut. tot mai multe femei serioase
Î‫܊‬i cos un estuar printre migrene, care seamănă
Ne integrăm cu sârg în absolut, cu Maria Magdalena
Spălând cu dero verbele ce put,
Apoi declari: -Ai lav iu, cetă‫܊‬ene! demonul
Să nu mă cau‫܊‬i. Plec să dau la rame
Într-un tărâm cablat la flori de tei, eram la un capăt al lumii
În timpul liber voi cosi madame úi rezonam cu celălalt capăt al lumii
Cu gust electoral de mititei, în care morĠii stăteau cuminĠi
Prive‫܈‬te cerul ars de integrame în aúteptarea demonilor
Dacă ‫܊‬i-e dor ‫܈‬i strigă-mă: "Sensei!" ce bine că
demonul meu
Vânam , cândva, un vis cu gene blonde s-a născut
(sonet) odată cu mine!...

Vânam , cândva, un vis cu gene blonde am economisit atâta

Pe cerul meu anost ‫܈‬i ros de molii, aúteptare
Sub coaste se stingeau funest magnolii, úi atâta chin în plus
Încătu‫܈‬ând surâsuri de gioconde. fără rost...

188
căsătorie ğărmul ei, de ingenioúi acostat,
inspiră cu forĠa Luminii de Sus –
acum sunt singur epilog a tot ce e oră încinsă,
dar situaĠia asta nu o să ireproúabil fructificată de inimi distinse...
mai dureze mult
De ğară port o cruce
mă voi căsători cu De ğară port o cruce úi mă doare
locomotiva care vine În braĠul drept úi stâng ce nu-mi ajung
acum Să sprijine-a luminilor splendoare
în viteză Rănită-n visul cu ecou prelung...
pe úine
ca să mă De flacără úi floare-mi este crezul,
îmbrăĠiúeze ùi nu cumva, ci cu un dor mereu
De florile de tei din Eminescu
defensivă Enigmă pentru lut. ùi corifeu
Al gândului, ce n-a uitat să-ncline
când priveúti prea mult în sus De zare, în tot pasu-i românesc,
riúti să-Ġi rupi pantalonii O pană – spre recepĠiile latine
în genunchi Cu energiile de tron regesc.
să nu găseúti nici ac úi
nici aĠă de cusut În umbra lui se mai ascund miúeii
úi să nu te înĠeleagă nimeni
ùi spume fac la gură într-un glas...
de aceea trebuie să mergi
pe burtă Când hangeru-úi împlântă în milenii
ca pe front El, bumerang, se roagă de-al lor ceas.
úi să ricoúezi gloanĠele De ğară port o cruce úi mă doare
cu fruntea bombată Balada Eminescului din ea
úi cu sufletul la vedere Coboară azi pigmeii din „SCRISOARE”
Căci nu pot strălucirea să i-o ia
GROSU LIDIA, Chi‫܈‬inău Ochi daltoniúti se-aprind de o lumină
Multicoloră-n freamăt de vioară
Mizil în forĠa creaĠiei ùi grâul se separă de neghină,
Căci Mâine Eminescu-i duh de ğară.
Acrostih
Pe destrămarea siguranĠei
Mi-ar părea rezonabilă Nu pot să mor când fulgeră-n adâncuri,
Ideea de a trăi în continuu Când fluturi albi se-mbată de arome
Zicerile acestui trandafir... Sfioase – ce-úi sărută, dulce,-n crânguri
L-aú depăna, de lună úi soare, libertatea Retragerea în haină policromă.
verbului, pe poale de rouă,
în fiecare zi – fir cu fir. ...De acalmie nu mai este timp
ùi nici de-a mă ascunde în găoace...
Nu aú ezita să dau ascultare C-un nou micromandat – „om fericit” –
forului de petale ce se înscriu Dansez pe vârf de ace perspicace.
oră a înĠelepciunii intonate de infinit...
Pictez pe destrămarea siguranĠei
Riscurile mi le-aú asuma, Un nou tablou, ce poartă dublu sens,
Ġintă selectând eterna chemare Din cupele-mplinirii úi speranĠei
a celor pentru care, prin stofa trăirii, Îmi sorb, cu soare, visul spre imens.
credinĠa în vers e o regenerare...
Străină urii, locul îl sfinĠesc
Regrete de ieri, regrete de azi... Cu litera de seamă ce-mi rezumă
este luxul de la Mizilul-Regat Iubirea de Iisus úi omenesc
al muzicii ce ar urma... La paragraful:„Demn de ea în lume”...

189
Consemnare
De fulgii care te cuprind să nu ai teamă:
Doresc úi ei s-aleagă un cuvânt
ùi să-l rostească în tăcerea unei game
Color – de aburi – sufletu-aprinzând,
Ca-n el să vezi, să simĠi cum peĠitorii
De clipe roz se-avântă peste zări...
Troian de vise-Ġi mângâie azi norii
ùi-a vieĠii înfiripă însumări...
DOZESCU ADELINA, Timiúoara
absenĠi
tristeĠea asta vorbeúte despre
firele de păr prinse ca într- un curcubeu
uúile închise în urma paúilor
ploile tur- retur
staĠiile de tramvai
noi în căutarea a nu útiu ce
azi
dezlipim etichete
dăm drumul la gaz
oamenii fac coadă la seminĠe
noi desfiletăm becuri
uúile sunt tot mai înguste
tristeĠea asta vorbeúte
noii în noi
flash-uri
în locul în care am făcut primii paúi
creúte o shaormerie
doi bătrâni în expectativă
pe bancă
un copil scapă pe jos o portocală
de -a buúilea
oamenii mă calcă pe cap
stânga dreapta grăbiĠi
nimeni
nu întreabă copilul
unde úi-a julit genunchii
li se scurge ketchup-ul
aúteaptă la coadă
plantaĠi ca niúte cruci
synopsis
ne târâim picioarele pe drumuri
în urmă fricile închid usi
de undeva din piept izbucnesc
marile războaie
che guevara, călareĠii fara cap
uúor uúor liniútea scuipă
praful de puúcă
190
chanson de belle nuit
iubite, pe la fereastra ta trec trenuri
călători se perindă grăbiĠi
întinzi mâna úi dai drumul unor porumbei
cu faĠa lipită de geam aútept cuminte
sărutul de noapte bună
liniútea îĠi truchează paúii
mă legăn
închid ochii
mama îmi ia mâna úi mă trece strada
NEGRU ALEXANDRA, Suceava
Let the storm come
e o geometrie ciudată a firii, această
dragoste,
cu tandreĠe úi frică în miezul halucinogen
al nopĠii;
cerul coboară lângă noi,
îi putem atinge luminiĠele,
iar tu devii aproape real,
aproape destructibil; un sfânt
cu zâmbet de lup ascuns în barba lungă.
suntem rebeli úi răniĠi,
dragostea noastră a coborât în stradă;
poĠi să mângâi
ce a mai rămas sănătos úi bun,
să îmi învârĠi cheiĠa de la spate,
să speri că mă voi comporta
ca o păpuúă cuminte.
Serile de vară
copil am fost úi totul a dispărut,
furia stă ascunsă sub preú ca praful
dinaintea uúii; mi s-au úters pistruii,
odată cu ei
toată ura úi mila pentru umanitate.
încă pot să am tot ce îmi doresc când Ġin
ochii închiúi,
úi e de ajuns,
lumea e un supermarket, e Funtown,
cineva îmi pune o ordine firească în sânge
úi mă învaĠă cum e cu supravieĠuirea.
e o geometrie ciudată a firii, această
dragoste,
cu mâna ta
pe inima mea
ca pe o Biblie: mărturiseúte.
Aúa se simte oraúul acum
Aúa se simte oraúul acum
în culori tari paralizante de opium
înĠepături de insecte pe piele apoi întinderi
de muúchi
guri toxice de îndrăgostiĠi muúcându-se
între ziduri
- úi-i vară chiar úi în adâncul mortului.
când patul meu sărac e un abator de
dragoste úi teroare
din care coborâm la final în perfuzii
cu trupurile roase cu organele slăbite
- ezităm la fiecare încercare de a tăia
cusăturile dintre noi
pentru că asta ar însemna să ne lăsăm
sângele pe întuneric.
când împărĠim aceeaúi demenĠă a taĠilor
noútri
pe care o urâm atât de mult
úi ne purtăm armele pe dinăuntru úi
frumuseĠea
- nu a mai rămas nimic
sănătos aici iubitule
nimic de salvat
stăm cu gâturile prinse în aceeaúi funie.
Serile de vară
am văzut
frica úi zbaterea celor dragi prin punga de
plastic
apoi blândeĠea miúcărilor úi renunĠarea
pulsul perfect întins ca un picior de
balerină
în aparate
patul a fost rece când l-am atins
noaptea lungă ca o mărturisire & trupul
greu purtat pe braĠe mult prea departe
apoi rupere de noduri
acelaúi final îl avem cu toĠii
dragul meu
liniútea mortului în serile de vară
e gura noastră umplută cu pietre
care nu mai útie să spună lucruri frumoase
úi totul e atât de adânc
stăm pe vârfuri în dragostea asta útiind
că ne-am putea îneca oricând.
Sevraj
191
stau în spatele geamurilor
cu părul furtună după atâtea nopĠi în care
nu am reuúit să găsesc un nume
pentru nevoia de tine.
sunt în sevraj
în derivă
în toate lumile care mă cheamă pe diferite
voci să le fiu zeiĠă iar eu fug din toate
radiind de spaimă.
aú putea să renunĠ. să abandonez totul. dar
uite-mă cum stau aici
ca un căpitan al cărui vapor se scufundă
úi sunt fericită. prefer oricând un bărbat-
epavă
decât unul fără nici un tremur, fără nici o
zgârietură
căci iubesc
defectele de fabricaĠie. pentru că asta
înseamnă să fii om. să scârĠâi când cineva
păúeúte
cu bocancii prin interiorul tău, să arzi când
mai ai o mie de mile la bord doar pentru că
cineva
úi-a uitat focul aprins.
în lumină lucrurile par atât de deformate.
mă gândesc că asta înseamnă sa iubeúti, să
te îngropi de viu în cineva care îĠi
seamănă: atunci mâna ta mângâie cu mâna
lui, zâmbetul tău devine zâmbetul lui,
ochiul tău priveúte prin ochiul lui
fobia ta se transformă în fobia lui úi aúa
mai departe
până la confuzie.
pentru că asta înseamnă să iubeúti,
să te îngropi de viu úi să speri că totul va fi
bine.
VĂTUIU ALIS, Orúova, MehedinĠi
Ne ‫܊‬inem de vorbă?
E frig
‫܈‬i în frunze picură toamna
doar până când vii să-mi aluneci hoinar
printre bra‫܊‬e ...
apoi se sparg în litere ciudate toate
versurile,
unele peste altele, amestecându-se;
‫܈‬i noi acolo, printre ele,
zâmbim...
‫܈‬i ne e frig
‫܈‬i ne-mbrăcăm unul în altul.
Iubire,
ne ‫܊‬inem de vorbă?
... până la buze, până la inimi,
până în nerostite iluzii ...
E frig
‫܈‬i m-acoperi cu tine pe pleoape;
ni se topesc poezii peste gene;
ni se ascunde o literă-n palme...
Iubire,
m-atingi în cuvinte
‫܈‬i-n patimi?
... până la zâmbet, până la ‫܈‬oaptă,
până-n petale de vorbe-adorate ...
Cine le mai vede culoarea ‫܈‬i le-admiră
penelul?!
Noi ne-am tocit doar prin gânduri poteci
‫܈‬i, tot mai singuri, unul de altul ne tot
rătăcim.
Pa‫܈‬ii se-a‫܈‬tern în tomnatice versuri
din anii în care, printre degete, ne
alunecau frunze;
‫܈‬i peste fo‫܈‬netul lor cădeam amândoi în
iubire.
Pădurea a rămas fără noi
‫܈‬i toamna nu mai are acum nuan‫܊‬ele toate.

Iubire, ... eram ‫܈‬i noi o culoare prin ea ...

ne ‫܊‬inem de vorbă
... în sublimă tăcere? Acum ne pictăm, în uitare, tăcerea.

Despletire E toamna aceea‫܈‬i?

Sunt anii prea grei?
Pe vârful unui fir de păr Ne îngălbenesc pe inimi frunze?
pă‫܈‬esc în balans timid către tine...
... un fir de blondă vină .... Cuno‫܈‬ti încă drumul spre poteca din
‫܈‬i multe drumuri despletite de vânt. gânduri?
Mă piepteni cu buze reci si grăbite; Sub frunze sunt eu!
Mă prinzi ‫܈‬i-‫܊‬i alunec mereu printre vorbe. Sub toamnă-i trecutul
‫܈‬i-n pu‫܊‬inele clipe
Ieri mă mângâiai cu sărutul; - e‫܈‬ti tu ...
Acum, doar mă ghice‫܈‬ti prin mul‫܊‬ime!
Pă‫܈‬e‫܈‬ti ... ‫܈‬i fir cu fir mă smulgi din iubire Nu sunt
...
Nu-s versul tău.
Î‫܊‬i simt încă degetele pe cre‫܈‬tetul meu ; O ‫܈‬tii ‫܈‬i tu,
O ‫܈‬tiu ‫܈‬i eu …
Lasă-mi părul s-alunece-n valuri peste Sunt doar petale peste ochii tăi,
tine! Sunt doar ecou dorin‫܊‬ei tale.
... peste buzele ‫܈‬i peste pieptul tău ... Nu-‫܊‬i sunt femeie;
...peste toată tăcerea dintre noi! Dorin‫܊‬ă ‫܈‬i uitare î‫܊‬i voi fi pe rând.
În încle‫܈‬tări c-altădată să ne-mpletim Nu-s a iubirii tale,
povara ... Nu-s nici măcar a tainei mele.

Fă-mi din venele tale Nu sunt…

elastic Nu-‫܊‬i sunt …
să-mi stăpâne‫܈‬ti despletirea! Nu-mi e‫܈‬ti …

Poteci prin gânduri Dorin‫܊‬ă, uitare, vers rostogolit

al poeziei scrise niciodată.
Pa‫܈‬i repezi prin zilele mele Nu-mi e‫܈‬ti nici dor,
‫܈‬i vorbe grăbite după u‫܈‬i zăvorâte. Nu-‫܊‬i sunt nici tihnă;
Doar dezgoliri de patimi
Peisaje de munte ‫܈‬i izvoare cumin‫܊‬i. ‫܈‬i prăbu‫܈‬iri de mun‫܊‬i !

fără noi frunzele cad pe poteci ...

192
ION ANCUğA-MARINELA, Bucureúti
Ars poetica
Efectuez mi‫܈‬cări de revolu‫܊‬ie
În jurul unui mit efervescent
‫܇‬i m-autodizolv ca-ntr-o solu‫܊‬ie
În care idealul e solvent.
Efectuez fotosinteză-n vene
‫܇‬i-n recea, hibernala-i inocen‫܊‬ă,
Zăpada peste mine se a‫܈‬terne
Cristalizând amorfa-mi existen‫܊‬ă.
Efectuez pân' la epuizare
Scenarii vagi ‫܈‬i suprarealiste,
În care omenirea-ntreagă are
Istoria-nmagazinată în reviste.
Efectuez un soi hibrid de artă,
Vrând moartea într-un fel să o sfidez,
Dându-i să bea cerneala din erată,
Hrănind-o cu hârtie de orez.
Din când în când, eu mai efectuez
‫܇‬i-o amplă reîntoarcere în mine,
În care-n amănunt mi-analizez
Trăirile organice ‫܈‬i cristaline.
Dar n-am putut nicicând efectua
Excursii pe potecile mentale,
Căci tare-a‫ ܈‬vrea să-mi pot recupera
Îndepărtatele-amintiri fetale.
Instantaneu prozaic
se sprijină-n zare
balcoane supuse;
tramvaie spre depouri se retrag,
cu tot cu regrete,
cu grea‫܊‬ă ‫܈‬i tuse,
‫܈‬inele le-au schimbat cu nervul vag.
plasturi pierdu‫܊‬i
în două vagoane
galbeni de rivanol sau hepatită,
zac între tălpile
unei cucoane
ce nu s-a operat de-apendicită.
din stre‫܈‬ini se scurge
un fum cam fluid
iar arborele cu păianjenii urbani
e parcă mai verde
‫܈‬i mai insipid
193
decât nisipul de acum trei ani.
cea‫܊‬a pe felii
nu mai stă întinsă;
se vinde-n schimb văzduhului murdar
lascivă ‫܈‬i goală,
de sete cuprinsă,
sorbind jumatea goală de pahar.
se-mpiedică podul
de curbe ‫܈‬i drepte;
mirosul de ciment ‫܈‬i de metrou
văzduhul inundă,
dar ce‫܊‬ii i-e sete,
iar dracul n-a ie‫܈‬it încă din ou.
Prin geamul de la bucătărie
În oala mea fierb paste zgomotos
‫܇‬i spuma stă să dea pe dinafară;
O macara pe cerul cavernos
Tot orizontul în spinare-l cară.
Clădirea ca o navă spa‫܊‬ială
Lovindu-se de steaua radierii,
‫܇‬i-a rupt o aripă esen‫܊‬ială
‫܇‬i inimile din to‫܊‬i inginerii.
O scară-n helix mai la depărtare
S-a-mpiedicat în pa‫܈‬ii-i de ciment;
Trifoiul de sub ea încă e-n floare,
Tălpile gâdilându-i insistent.
Pe când clepsidra-i violent izbită
De aisbergul războinic al negării,
Iar Politehnica se lasă cucerită
De farmecul timid al înserării,
Pe-o altă scară, parcă amor‫܊‬esc
Cu eticheta de-obiect pierdut
Pietre-n rinichi ‫܈‬i oasele de-azbest
‫܇‬i toate lucrurile ce nu le-am făcut.
Urbea viscerală
Arterele-i sunt trombozate cu troleibuze ‫܈‬i
tramvaie;
O macara la Poli-n curte cerul-ficat
biopsiază;
Prin vene, verdea Dâmbovi‫܊‬ă disociază în
‫܈‬iroaie
Pe când osciloscopul antic sinusoide
desenează.
Sub scutecul ei fin de cea‫܊‬ă am presărat
pudră de talc;
Pielea-i solzoasă de reptilă ‫܈‬i marmorată,
infiltrată,
Absoarbe raze selenare, se lăfăie pe
catafalc,
Făcând cu ochiul spre uzina ce dinspre
Militari se-arată.
În inimile-i subterane de sub grilajul de
beton
Vagoane-ntregi din zori aleargă, cu
cârti‫܊‬ele bugetare;
Miroase-a motorină arsă pe-un
suprapopulat peron –
O fi făcut infarct, probabil, vreuna dintre
magistrale.
Nu ventila, pune-‫܊‬i paltonul ‫܈‬i hai să
mergem la paradă -
Se-adună cancere – puzderie pe străzile
din Bucure‫܈‬ti;
Gătite, vascularizate, ifose-‫܈‬i dau pe
esplanadă,
Gândind cum să metastazeze în cartierul
Grozăve‫܈‬ti.
Urbe, fii crâncenă ‫܈‬i luptă! Nu i te dărui
tumorii
Ce-o să se mute de-azi pe mâine în
re‫܈‬edin‫܊‬a cerebrală;
Nestrămutat vrând să te-arunce către
abisul sucombării
De care opiul te aga‫܊‬ă în agonia-‫܊‬i
terminală.
La intersec‫܊‬ii, steagul păcii textura î‫܈‬i
exfoliază;
Din orizont pierit-au astăzi ‫܈‬i macaralele-
argintii;
‫܇‬aorma ‫܊‬i-a-mbâcsit colonul ‫܈‬i-un taxi
galben la amiază
În loc de dric î‫܊‬i poartă suflul spre marea
criptă-a celor vii.
TRUùCĂ DANIELA, Orleúti, Vâlcea
Dacă a‫ ܈‬fi...
Dacă aú fi o aspirină, aú ‫ۺ‬nvia un trandafir
Sau l-aú lăsa să devină... o ruină...
Dacă aú fi un ac ‫ۺ‬n vid, aú căuta un fir al
vieĠii
úi aú coase o cortină...
Dacă aú fi cenuúă, m-aú lăsa veúnic
călcată de bocancii cremui‫܊‬i ai
existen‫܊‬ialita‫܊‬ii...
194
Dacă aú o clepsidră pătată de vreme
aú înghiĠi nisip, lacrimi,probleme,
ba chiar..o parte din vreme,
Dacă aú fi un musafir, un trecător
Pe scena muritorilor flămânzi
Aú căpăta viză spre temuta
lume din „oglinzi”,
Dacă aú fi perfecĠiune, probabil că...
n-aú mai fi parte din lume,
Dacă aú fi lacrimă...aú trăi în eternitate,
Aú supravieĠui celor mai negre păcate,
ùi n-aú seca nici după moarte,
Dacă aú fi Calea Lactee, aú încerca
să-mi sting inima de viaĠă
dătătoare,
ùi poate...m-aú uni cu Andromeda,
Iar dacă obrazul meu deshidratat,
ar fi auzit de „iubire”,
Atunci, cu siguranĠă, mâna mea
îmbătrânită
nu ar mai scrie această
poezie...
Două realităĠi nocturne...
Două suflete aflate într-o simetrie deplină,
într-o idilă ce etalează fiinĠe ideale,
Gândesc la o poveste eternă a iubirii
tragice
la o păgână poveste terestră...
Mâinile lor se unesc pentru a sacrifica
prezentul,
credinĠa, sfinĠenia,vina, harul,
Ignoră magia, închină simbolic pocalul
ùi privesc, privesc visători spre stele
ce pendulează rătăcite între pământ si cer
apunând cu zilele.
Din timpul văzut ca întreg apare
un tânăr curajos
ce luptă pentru „ea”, cerúind
eternitatea iubirii zugrăvită pe un
balcon,
ùi păsări magice le cântă privind
spre oblon...
Dar,destinul intervine, îi separă,
îi desparte,
ùi chiar în aceeaúi noapte
otrava suspină...steaua cade.
Iar tinerii ce o privesc...se trezesc
la realitate.
„Am avut o nălucire,iar tu
nu erai cu mine...
Nici eu nu mă regăseam în ea,
dar focul,mă stăpânea.
O poveste «d'amour et d'aventure»
a lui Shakespeare, dramaturg,
În care timpul îi stăpânea
pe Romeo úi Julieta sa”..
ViaĠa în instanĠă...
A‫ ܈‬vrea ca inutilul să se transforme
în legende „comestibile”,
Aú vrea ca însăúi speran‫܊‬a să fie într-un
proces real cu realitatea ce mestecă
sentinĠe definitive,
Aú vrea să pictăm nemulĠumirea
în culori palpabile,
Aú vrea să amestecăm legislaĠia cu
imaginea
aburindă de pe retină,
pe un fond imaculat,nespulberat,
neprăfuit úi totuúi...ascuĠit...
Acolo unde nu există nicio garanĠie
că din larvă li se va sculpta norocul,
ùuviĠe casante votează pentru umanizarea
parfumului aruncat pe podeaua străină,
Iar generaĠiei din nisip roúu încă-i tremură
mâinile...de la cofeină.
Mintea încă propulsează afaceri pentru a
maximiza platformele sociale,
InspiraĠia, însă, transformă în fiecare seară
propoziĠiile în axiome,
Dar emoĠiile ne dezgustă cu adevăratele
probleme...
Jucându-se la infinit cu
Ridicarea la putere...
„Jocul”, e mitul copilăriei, e briza
oceanului de dulciuri,
„Ridicarea la putere” transpiră úi
decolorează nervuri pale, creponate, de
viitor satirizate
ùi... în „infinit” legate.

Un procuror este anesteziat de un chirurg RÎNCIOG TEODORA, Ploie‫܈‬ti

cu inimă de plumb, secĠionată în
romburi albastre, carouri albe... Cerul simetric
cu mâini catifelate, măgulitoare,
Ceaúca plină cu cerneala ce stă veúnic Aud adierea unei forme
în umbra materiei cenuúii contorsionându-se alunecos.
InfluenĠează realitatea, pătează camerele Privesc culoarea
obscure unui gând azuriu
în care zace putrezit inteligenĠa, ce clădeúte nestingherit
Îmbracă eternele cuvinte, sentimente, o crustacee diformă,
copleúite, născută úi ‫ۺ‬nviată mereu
născând într-un final incompetenĠa. din alte forme legate
cu un fir auriu.
Atunci când explodează o Supernovă, Miros nectarul duios
„totul” din jurul ei piere, al stropilor curgând
Dar, bătrânul Univers îúi continuă simetric.
drumul Simt cum o formă-năl‫܊‬ătoare
spre desăvârúire, ‫ۺ‬mi ‫ۺ‬ngână zborul,
Sângele materiei este adus ca probă ùi mai simt gustul dulce-amărui
în instanĠa de dincolo de porĠile încuiate, al norilor ce străbat
Blestemul legii este dezlegat de „uúierul” cerul ‫ۺ‬nmugurit de
care deĠine cheile înnodate cu frânturi flori ofilite.
din eternitate,
Iar noi, muritorii de rând ne păcălim Zbor!
prin presupuneri, prin studiile
noastre infime în faĠa timpului Peútele străveziu
că...iluzia rezistă totuúi
în faĠa dubiului... Un peúte străveziu
încrustat pe mâna mea
Ridicarea la putere Se zbenguie glorios
înotand printre valuri roúiatice
Gânduri de sticlă călătoresc cu autostopul úi printre cântece de sirene.

195
Străveziu
precum o sticlă fumurie
se zăreúte conturul
ce ‫ۺ‬n‫܊‬eapă
într-un col‫ ܊‬rotund al creierului
curgând sângeriu,
ùi sfâúâind carnea moale
împletind-o cu o notă aurie
alunecată de pe harpă:
înecat ‫ۺ‬n focul sângeriu
un zâmbet ‫ۺ‬nlăcrimat
e ‫ۺ‬ncrustat adânc.
Iar peútele străveziu
zbenghiundu-se glorios ‫ۺ‬n carne
sare deodată către cer
smulgând niúte vene
sub‫܊‬iatice úi ‫ۺ‬ncurcate
făcându-mi cu ochiul: “Am terminat.”
Răzbat printre cuvinte
Răzbat printre cuvinte,
pe cărarea greoaie
de în‫܊‬elesuri anoste.
Croiesc sălbatic sc۲ntei
diforme de lumină
úi le contopesc barbar
într-o crăiasă sublimă.
Lupt nestingherit în troiene
nemăsurate de cuvinte străine
raĠiunii fireúti, prin unduirea
oarbă a creării divine.
۹mpung, mă chinui suferind
să leg trăirea într-un
evantai de cuvinte legănate
de cerneală odioasă
imaginaĠiei fluide.
ùi în înecul laborios
de sufocări nemaivăzute
Se îngrămădesc alene, prin
conexiuni legate cu noduri
zidite din s۲nge m۲rúav:
poezia lumii într-un glas luminos-
g۲ndul.
Cresc
Ochii cu pleoapele ‫ۺ‬nchise zăresc
O sămânĠă de ciuline
căruia îi cresc
Peúti rotunzi
cărora le cresc
Nori zăpezii
196
cărora le cresc
Roze úi albăstrele
cărora le creúte
O nouă culoare,
Prinsă ‫ۺ‬ntre evantaie de lumină
Zburând pe sub ocean
ùi ‫ۺ‬notând printre ceruri:
Oglindind o prietenie.
MIREA MAGDA, Bucureúti
din punct de vedere al triste‫܊‬ii
cine e copilul ăsta
care doarme la picioarele mele
ca-ntr-o pe‫܈‬teră albă
fără apă
imaginând lumina
cine e urma asta de gheară nevăzută
care-‫܈‬i înfige mâinile în lini‫܈‬tea
agă‫܊‬ată la uscat?
zise poetul
după ce plescăi din buze
ca ni‫܈‬te ro‫܊‬i din‫܊‬ate
bătu două cuie în aer
apoi muri onvins
dragostea asta nu ‫܈‬tiu ce
ca ‫܈‬i cum ‫܊‬i-ai ‫܈‬terge
semnul animalului care te hrăne‫܈‬te
ca ‫܈‬i cum ai săruta
aburul nemuritor al unei ferestre
niciun ospiciu de nebunie
nici ‫܊‬ipenie de rană întoarsă de la cură‫܊‬at
nicio umbră de câine în vis
doar cineva care-‫܊‬i cântă lumea
înainte să adormi
istorii secunde
Stephanie are ‫܈‬osete noi
‫܈‬i o carte cu voci
o rezerva‫܊‬ie naturală de secrete
un ora‫ ܈‬în ruine
‫܈‬i timp să î‫܈‬i usuce inima
Stephanie lipse‫܈‬te din cerul oamenilor
se visează ucenică sălbatică
în schitul văratec al unui poet
care spală fuste vechi de femeie
‫܈‬i oasele murdare ale păianjenilor
Stephanie coboară uneori
într-un duh tânăr
ca o piatră scăpată u‫܈‬or
în mijlocul apei
ea vorbelor adevărate ploile toamnei de noi
dinspre plăceri oarbe doar clopotul tăcerii
spre o ploaie de neîn‫܊‬eles treze‫܈‬te la via‫܊‬ă uitarea
un înger ară cu plug de aur
iugăre de via‫܊‬ă împăr‫܊‬ite în duminici pământul în agonie
fiecare scânteie abandonată picură
STAN SILVIA, Caracal, Olt ‫܊‬ipătul înlăuntrul pământului
prin pere‫܊‬ii dezlipi‫܊‬i ai toamnei
Din umbletul lumii strigăt în plânsul frunzelor
străzi înnodate-n suspine poartă eternită‫܊‬ile pa‫܈‬ilor
tapetează auzul infirm îmbătrănind aerul
ecoul mul‫܊‬imii strangulat respirat în adâncuri
se-nclină-n abisul luminii
scâncet din lacrima brumei
ropot de lacrimi împră‫܈‬tie săge‫܊‬ile timpului
inundă infernul acordând clapele fantasmelor
un imn insolent minutarul se refugiază-n tâmpla secolului
clipe‫܈‬te eternul aclamând reîntregirea
unda urii înrămează prezentului anotimp
omul în umbletul lumii
CHELU ALEXANDRINA, Oradea
plâng pa‫܈‬ii cerului...
plâng pa‫܈‬ii cerului pe aleea gândului Sonet retrogradus – Aplauze
sălbatic
de ieri Tăcerea mă aplaudă, în vis,
a‫܈‬terne lacrimi ce se pierd În timp ce mângâi blânda mea chitară;
în murmurul ‫܈‬oaptelor adâncite-n chemări În întuneric, strălucesc, amară,
clopot de vise ce răsuna Cântându-mi dragostea din Paradis.
despletind fiecare secundă
fecundă a nop‫܊‬ii Iubirea e o dulce primăvară,
Nimic nu-i mai frumos din tot ce-am scris!
la margini de stele Am sufletul curat, frumos, deschis,
fiori de lumină ascund Atunci când îmi pătrunzi în gând, spre
rând seară...
pe rând
ochii închi‫܈‬i de prea multă lumină Tăcerea, tremurândă, mă respiră,
Mă adâncesc, trăindu-mi alte vieĠi,
ard lumânări închise in timpuri Mă regăsesc în alte dimineĠi,
la capăt de veac
se închide fereastra omului Suspin precum fiorul, calm, de liră...
por‫܊‬i ferecate de-un gînd iluzoriu Atunci când, în sfârúit, voi fi a ta,
scaldă în lacrimi Voi lumina mereu, precum o stea!
‫܈‬i cerul
‫܈‬i marea Voi lumina mereu, precum o stea,
Atunci când, în sfârúit, voi fi a ta;
unde e‫܈‬ti Suspin precum fiorul, calm, de liră,
Mă regăsesc în alte dimineĠi,
aud privirile cum prind rădăcini
căutându-te Mă adâncesc, trăindu-mi alte vieĠi:
col‫܊‬uri de zâmbete scrijelesc surâsul agă‫܊‬at Tăcerea, tremurândă, mă respiră,
în temni‫܊‬a a‫܈‬teptării Atunci când îmi pătrunzi în gând, spre
lăcrimează totul până la sânge seară,
unde e‫܈‬ti Am sufletul curat, frumos, deschis,
au obosit cuvintele strigându-te Nimic nu-i mai frumos din tot ce-am scris!
lespezile minutarului abundă-n ploi Iubirea e o dulce primăvară...

197
Cântându-mi dragostea din Paradis,
În întuneric, strălucesc, amară,
În timp ce mângâi blânda mea chitară,
Tăcerea mă aplaudă, în vis...
Sonet retrogradus – Promisiune
Promit să te sărut – úi am să tac,
Lăsându-te să-mi smulgi tăceri târzii,
Probabil vom culege păpădii
În freamătul miresmelor de mac.
Promit să tac atunci când vei veni,
Atunci când voi dori să te dezbrac
De vise úi de gânduri, lângă lac...
Nu mă îndepărta... Te voi iubi!
Decât trăind absentă, fără tine,
Mai bine-ntre luceferi, lăcrimând,
Mi-eúti patimă úi dor, úi vis, úi gând,
Atunci când nu te văd, între suspine...
Aúez cuvintele cu-ndemânare,
Când inima îmi bate úi mă doare.
---------------------------------------------
Când inima îmi bate úi mă doare,
Aúez cuvintele cu-ndemânare;
Atunci când nu te văd, între suspine,
Mi-eúti patimă úi dor, úi vis, úi gând...
Mai bine-ntre luceferi, lăcrimând,
Decât trăind absentă, fără tine.
Nu mă îndepărta... Te voi iubi!
De vise úi de gânduri, lângă lac,
Atunci când voi dori să te dezbrac,
Promit să tac! Atunci când vei veni,
În freamătul miresmelor de mac,
Probabil vom culege păpădii...
Lăsându-te să-mi smulgi tăceri târzii,
Promit să te sărut – úi am să tac!
Sonet retrogradus – Cununa
Pe cap mi-am pus cununa...versului,
În zborul tău m-am răstignit, în zori,
Am sângerat cu zâmbete úi flori,
Am plâns... de dragul tău úi-al cerului...
E sufletul un scâncet în culori,
E inima un cânt al raiului?
Simt oare,-n temeri, graiul dorului,
Iubirii, vieĠii... le suntem datori...
În gândul meu te port ca pe-un blestem,
Deúi te simt în mine... un poem,
198
Te venerez úi te iubesc enorm,
Nu útiu ce-nseamnă-odihna, nu am somn,
Aútept destinul să-mi întindă-o mână,
Aú vrea ca tu să îmi oferi cunună...
-------------------------------------------------
Aú vrea ca tu să îmi oferi cunună...
Aútept destinul să-mi întindă-o mână,
Nu útiu ce-nseamnă-odihna, nu am somn,
Te venerez úi te iubesc enorm,
Deúi te simt în mine... un poem,
În gândul meu te port ca pe-un blestem,
Iubirii, vieĠii... le suntem datori...
Simt oare,-n temeri, graiul dorului?
E inima un cânt al raiului?
E sufletul un scâncet în culori,
Am plâns... de dragul tău úi-al cerului,
Am sângerat cu zâmbete úi flori,
În zborul tău m-am răstignit, în zori,
Pe cap mi-am pus cununa...versului...
Sonet retrogradus – Detaúare
Încep prin a mă detaúa de toate!
Când multe par să cadă peste noi,
La câte drumuri facem prin noroi,
Nici nu mai vrem să ne uităm în spate.
Trecutul e-un volum cu multe foi...
De ce să plâng? De ce să-mi fac păcate?
Atâta timp cât mâinile-s curate,
Pot să trăiesc frumos úi-n frig, úi-n ploi.
Cu-o floare nu se face primăvară,
Deúi un ghiocel o prevesteúte...
În iarna ce se vrea o grea povară
Mă rup de lumea care mă urăúte...
Sunt totuúi mândră úi chiar optimistă!
E unică viaĠa de artistă!
E unică viaĠa de artistă!
Sunt totuúi mândră úi chiar optimistă:
Mă rup de lumea care mă urăúte
În iarna ce se vrea o grea povară...
Deúi un ghiocel o prevesteúte,
Cu-o floare nu se face primăvară...
Pot să trăiesc frumos úi-n frig, úi-n ploi,
Atâta timp cât mâinile-s curate!
De ce să plâng? De ce să-mi fac păcate?
Trecutul e-un volum cu multe foi...
Nici nu mai vrem să ne uităm în spate!
La câte drumuri facem prin noroi,
Când multe par să cadă peste noi,
Încep prin a mă detaúa de toate!
ùIMONAğI CLAUDIU, Geoagiu Băi
Densitatea fiin‫܊‬ei
Stăm alături pe covorul de lângă pat
pianul culege perle din prundi‫܈‬ul mării
iubito trupul tău lucitor
mi se sprijină subsoară ca o solie grea
el este acum ca ‫܈‬i un mort- blândul, în veci
necunoscut
căci ceasuri multe mai trebuie să treacă
până ce în carne
să curgă vor începe iară‫܈‬i ploile dorin‫܊‬ei
el este acum ca ‫܈‬i mort
asemenea pe‫܈‬telui captiv de prea multă zbatere
nu însă azvârlit pe nisip, o nu!
ci în apă, în chiar mediul său natural
aceasta e moartea dorită
pasămite cea mai dulce moarte
extinc‫܊‬ia pe locul unde-‫܊‬i sorbi puterea,
sorbindu-‫܊‬i-o încă
nu de înstrăinare să pieri, de vid
ci de tine însu‫܊‬i
prin densitatea propriei tale fiin‫܊‬e
nemaiputând respira.
Poem
tremură cu florile în vânt
ca ziarul de azi
omule în pumnii tăi e un poem al meu
strânge ‫܈‬i nu te uita!
când vei deschide ochii vei citi!
Metamorfoză
Impresibilă răsare în mine luna senină
lăsând apele, norii să treacă
mai jos ca Eva lăsând să-i cadă
de pe pântecul tandru
spălăcita frunză de vi‫܊‬ă
în toamna asta ca o mănu‫܈‬ă
din piele de vi‫܊‬el
sunt robul iubirii carnale
săgetând dinăuntrul copacilor ve‫܈‬nici
sentimentele care se retrag în dezordine
cine este fără de pată să-‫܈‬i acopere ochii
să râdă cei cu văzul rănit
(nimic nu-i amenin‫܊‬ă)
cei care stau la pândă la marginea Styxului
să-‫܈‬i umple gura cu mâlul dulceag
integru ca fierul spălat
o mare lumină contemplu în spirit
(cât am plâns cu gură de foc
abia scântei s-au zărit ‫܈‬i pucioasă)

Omul se întorcea acasă cu pa‫܈‬i mari aplecat peste inima caldă

pe pământ vai, cât de strâns o ‫܊‬ineam cu degete ro‫܈‬ii
intra mai întâi pe poartă ci ea deodată ca a unui copil îmi scapă
‫܈‬i abia pe urmă pe u‫܈‬ă se făcu lună umplând orizontul
omul se întoarce acasă călcând nesigur acum trupul meu negru
între cer ‫܈‬i pământ e încle‫܈‬tat de razele ei
nu mai intră pe poartă nebune‫܈‬te se înghesuie coastele
sună umil la u‫܈‬ă sar, goale, de gâtul materiei
care dansează transfigurată în clarul ocult.
omul deschide por‫܊‬ile mari
să încapă carul plin până-n vârf cu bucate Portret
omul deschidea u‫܈‬a scundă Această femeie e pură
să treacă pragul cu mielul pe umeri nu pentru că ar fi neatinsă
ci fiindcă la rândul ei
acum omul aduce cu el dore‫܈‬te cu blânde‫܊‬e
numai cheile reci de fier
precum Athena
omule unde e copăcelul sub o cască de aur respiră
căruia îi purtai rădăcinile în sac ochii îi sunt ve‫܈‬nici
cu pământul na‫܈‬terii lui proaspăt cu tot? cu zborul înalt al păsărilor
scânce‫܈‬te în parc fiece cuvânt spus
omule unde e pomul coboară de-a lungul bra‫܊‬elor albe
din care culegeai fructe coapte? ca pe o rampă dulce
purtat ginga‫ ܈‬spre lume totu‫܈‬i lumina turnată în forme
mai-nainte de a atinge pământul scapă ‫܈‬i inundă în clipe de gra‫܊‬ie
face curcubeie ‫܈‬i ape
apoi ca un elf îi simt curajul
fără murmur se stinge prigonindu-mă în îmbră‫܊‬i‫܈‬are
chipul tăcut o iubesc ca un fel de foame ‫܈‬i sete.
are multe zăvoare

199
 Un Leu greu

Mă leagă de el o veche úi împărtăúită prietenie, care s-a clădit pe temelia

unei nedezminĠite admiraĠii a Omului, pe care l-am cunoscut după ce, mai întâi, i-am
cunoscut úi apreciat CărĠile. Punctele obligatorii ale acestor manifestări umane, în
fapt silenĠioase úi discrete, au fost multe, de la colaborarea úi invitaĠiile lui la revista
„Pentru Patrie” pe care o conduceam, la vizitele mele în paradisul cultural úi de
omagiu creútin din Poian ğapului unde-úi petrecea verile, de la participarea lui la
lansarea unor cărĠi (pe una mi-a úi prefaĠat-o!) în diferite saloane sau librării la
întâlnirea „patriarhală” recreativ-ludică în cadrul întâmplărilor spirituale anuale
numite Festivalul internaĠional de poezie úi epigramă „Romeo úi Julieta la Mizil”.
Aúa cum l-am denumit (Euro-Leu!) portretizându-l (úi-n cuvinte, úi-ntr-un desen) în
cartea „Mirabile dictu”, úi i-a plăcut, era o enciclopedie a vervei úi vigorii, un „frumos
nebun bătrân al marilor oraúe Medgidia natală úi Bucureútii adoptivi”, un deĠinător de palmares administrativ (în
reviste literare, în edituri, în radio, la catedră, în cinematografie ca úef de casă de filme care a realizat pelicule
celebre úi ca producător al unor titluri nemuritoare, gen „Cantemir”, „Ciprian Porumbescu”, „Mihai Viteazul”,
„Ioanide”, „Actorul úi sălbaticii”, „Cu mâinile curate” etc.) úi creator (reportaje, pamflete – culminând cu volumele În
gura Leului! – romane celebre – ca „Insulele” sau „Drumul spre Damasc” – , piese de teatru – mai ales radiofonic!
–, amintiri, memorialistică – demne de respect sunt textele despre episcopul martir Grigore Leu! – , scenarii,
antologii, poeme, istoriografii) Corneliu Leu cel complex, profund úi vast a atras, deopotrivă, prietenii úi adversităʕi.
Spirit polemic, limbă tăioasă, talent efervescent, anvergură epică, spirit dinamic (a pus pe roate proiecte
publicistice precum revista Albina, a revigorat cultural satul românesc cu iniʕiative ample destinate comunelor, a
creat o editură dinamică, s-a luptat ca un vajnic urmaʓ al pelasgilor, pe care-i invoca privind de la poale enigmaticii
Bucegi, să se legifereze o zi a Limbii Române (ultima convorbire telefonică a avut ca subiect organizarea acesteia
în august!) úi, mai ceva ca tinerii generaʕiei facebook de azi, a devenit un fervent internaut creator de portal
cultural dinamic pe care-l gestiona cu dibăcie electronică úi cu prospeʕime intelectuală de invidiat.
A avut curajul să candideze úi la alegerile pentru conducerea breslei scriitorilor, dar piedicile care l-au
făcut să abandoneze au fost de natură administrativă. Ne-a rămas din acest demers un savuros dialog cu titularul
portofoliului!
Cred că secretul longevităʕii úi prolificităʕii sale îl reprezintă optimismul său debordant úi exteriorizările
umoristice, pe care i le-am admirat (eu, dar mai ales participanĠii de marcă úi numeroúi din oraúul prahovean al
zâmbetelor caragialeúti, dar úi ranettiene!) la Mizil, unde a úi fost recunoscut oficial (la Liceul „Gr. Tocilescu”) drept
ceea ce era: un Patriarh al spiritului.
Lucid, harnic (mă refer úi la har úi la vrednicie!), incisiv, documentat, actual, Corneliu Leu a fost un (apt)
combatant până la ultimul duh. De aceea multora, ca úi mine, ne va veni foarte greu să ne obiúnuim să scriem la
trecut, nu ne va veni să credem că numărul de apel telefonic va fi desfiinĠat, că portalul c@rteúi@rte nu-l mai are
administrator úi că el însuúi s-a hotărât să devină din nou apt combatant în plutonul corifeilor grăbiĠi alături de
prieteni precum Fanuú, Mircea Micu, Tomozei, Sorescu, Păunescu, Băieúu, PituĠ, Everac, dar úi Amza, Dinică,
Brăila, Motoi, Jean, Sergiu, Saizescu, Eusebiu. Aúa sunt toate despărĠirile de prieteni, mai ales când aceútia sunt
atinúi de aripa geniului, indiferent la ce vârstă se produc: grele. Iar, pentru a fi în spiritul său ludic, de un Leu greu,
cu atât mai anevoioase.
Prof.univ.dr. Nicolae Rotaru, scriitor
13.05.2015
Leu de strajĄ

Vestea sfârúitului unei personalităĠi atât de vivante cum a fost Corneliu Leu m-a lovit puternic, mult mai
mult decât altele despre diferiĠi cunoscuĠi cărora le transmit de obicei un gând de reculegere úi o urare de trecere
lină la cer. Mi-am dat seama deodată că resimĠeam un sentiment de rudenie afectată destul de profund úi am
rememorat motivele acestei stări, amintindu-mi mai ales de întâlnirile noastre, devenite aproape rituale, de la
acest festival atipic de la Mizil. Acolo ne întâlneam, discutam, conversam liber úi consonant despre atât de multe
lucruri despre care gândeam la fel, sau ne ascultam reciproc cu atenĠie úi admiraĠie, în luările de cuvânt. Mă
bucuram sincer úi măgulitor când vedeam – uneori doar cu coada ochiului! – cum el îi făcea atenĠi úi pe alĠii, úi nu
oarecine! îndemnându-i să mă asculte că au de ce.
Apoi Ġineam legătura peste an, el cerându-mi texte spre publicare. Imi amintesc că, spre ruúinea mea,
am amânat destul de mult, dar într-un sfârúit i-am trimis un text despre legătura lui Iorga cu Eminescu pe care l-a
publicat într-o „montură” impresionantă úi măgulitoare. Cu un lucru i-am rămas însă datoare úi acum voi regreta

200
de-a pururi datoria neplătită: că nu i-am trimis spre publicare un manuscris de carte deúi mi l-a cerut în mod
repetat. Ce bine ar fi dacă am învăĠa să preĠuim momentele importante ale vieĠii úi să nu le irosim iresponsabil cu
gândul – de fapt subconútient – nevolnic că va fi atâta timp pentru a face un lucru sau altul. Iată că timpul acela se
sfârúeúte brusc úi iremediabil úi nu mai putem face acel lucru amânat în chip uúuratic.
ùi ce prezenĠă era el la Mizil, cu adevărat un patriarh, preĠuit, admirat ascultat, întâmpinat – la propriu úi
la figurat - cu pâine úi sare. Iar de-acum înainte nu va mai exista decât în filme úi fotografii, atât cât s-a putut
imortaliza prezenĠa lui.
Dincolo de asta, senectutea sa nu s-a mulĠumit să se plimbe paúnic prin parcuri, ci el s-a simĠit mereu
dator să se implice în tot ceea ce conútiinĠa lui vitează útia că merită să lupte pentru un scop înalt úi major. Fel de
fel de texte vituperante úi combatante ce contrastau cu laúitatea sau indiferenĠa generală úi tratau subiecte
arzătoare soseau prin poúta electronică spre atenĠie úi publicare. Să-mi amintesc doar de lupta lui acerbă pentru
legitimarea ca sărbătoare oficială a Zilei Limbii Române care, deúi greu úi căznit, a prins totuúi elan úi s-au făcut
paúi importanĠi în această direcĠie. Îmi amintesc cum, la îndemnul său am fost la Ipoteúti úi am imprimat un
discurs adecvat temei pe care i l-am trimis spre a se adăuga întregului grandios organizat de el pentru celebrarea
acestei sărbători.
Dar, bref, discursul de acum riscă să nu se poată opri úi atunci apelez la o comparaĠie, sper,
adecvată.Vă amintiĠi cum, în faĠa unor mari edificii, palate, universităĠi ú.a., străjuiesc la intrare câte unul sau doi lei
mari de piatră? PrezenĠă lor are rostul de-a păzi respectivul edificiu, de-a transmite mesajul că acolo stă (stau) de
strajă aceste animale nobile úi puternice care vor împiedica orice agresiune úi încercare de atac úi că
impunătoarea lor prezenĠă e de natură să transmită respectul úi chiar teama eventualilor răufăcători. Aúa mi-l pot
imagina acum pe Corneliu Leu, acela care stătea în chip intuitiv de strajă valorilor majore ale conútiinĠei úi
spiritului nostru, luptând până când l-au Ġinut puterile constituĠiei omeneúti pentru păstrarea lor.
Aúadar plecarea lui la ceruri, atât de aproape în timp de comemorarea Poetului, reprezintă nu numai
regretabila pierdere a unui om de cultură, jurnalist, intelectual implicat în atâtea úi atâtea forme de promovare a
valorilor, ci úi o iremediabilă dispariĠie a unui asemenea „leu de strajă” al lor. Requiescat in pacem!

Dr. Lucia Olaru Nenati, scriitor

Nu-l plângeġi. Corneliu LEU trĄieûte!

În noaptea de sâmbătă spre duminică: 11-12 iulie a.c., m-a vizitat, în vis, Corneliu Leu:
,,Nu te speria, Domnule Dan, doar eúti născut în zodia Leului… Eu sunt, Corneliu Leu. ği se pare că mi s-a albit
barba de tot? Sprâncenele? Părul?… Tot aúa erau. Dar acum sunt, poate, argintate de pacea divină. M-am întâlnit
cu unchiul meu, Episcopul Martir Grigorie Leu. ùtii că, în urmă cu vreo trei-patru ani, mi-ai trimis fotografia pe
care tocmai o făcusei, la Mânăstirea Turnu, de pe malul Oltului, în Vâlcea, plăcii de marmură ce îi este dedicată.
Nu o útiam. Mi-ai stârnit o bucurie…”
Surâzător ca întotdeauna, vibrând de energie, dinamism úi vitalitate celestă -, scriitorul de altitudine stelară
Corneliu Leu este îmbrăcat – în visul meu -, abia acum îmi dau seama, în acelaúi sacou de un alb imperial, pe
care l-a purtat în acel octombrie al sfinĠirii Capelei icoanelor pe sticlă de pe hotarul Casei cu Lei, din Poiana
ğapului, cartier al staĠiunii balneare Buúteni, de sub genele înmărmurite în mister ale MunĠilor Bucegi, ale Sfinxului
úi Dochiei din CarpaĠii noútri Meridionali, punct încărcat cu energii pozitive tămăduitoare, descuind porĠi magice
către tărâmuri úi dimensiuni spirituale bănuite doar de iniĠiaĠi. Totul, sub aura Numărului lui Dumnezeu: 26. Adică
exact câte dimensiuni (lumi paralele) numără universul: 26. …ùi noi trăim abia în orizontul al treilea: 3D…
,,Spune-le alor mei, prietenilor úi tuturor celor apropiaĠi să nu-úi facă probleme. Eu sunt bine. Trăiesc. E drept, în
dimensiune spirituală. Am scăpat de efemerul trup de humă. Sunt liber ca păsările cerului. Ca îngerii, serafimii úi
heruvimii sunt de liber. ùi mi-am dat seama că noi, oamenii, cât trăim pe Pământ, facem o mare greúeală:
obsedaĠi de păcătoúeniile în plan fizic, nesătui în cel material, uităm că, în fond, în plan spiritual, suntem perfecĠi.
Nici n-avem cum să fim altfel, născuĠi fiind după chipul úi asemănarea lui Dumnezeu. Dar…, ne luăm cu viaĠa úi nu
vedem esenĠele… Mai e mult până departe… Aúa să le spui: Nu-l plângeġi. Corneliu LEU trĄieûte!”.
Face o pauză. Mă cercetează cu ochi scrutători. Zâmbeúte abia perceptibil, apoi continuă, cu voce de o blândeĠe
învăluitoare, dar fermă. Deosebit de fermă. Ca vocea unui comandant de aeronavă intergalactică:
,,Vezi că, sâmbătă, 19 iulie, vor să mă pomenească. Iar peste două zile, luni, 21 iulie 2015, dacă mai rămâneam
pe Pământ, aú fi fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 83 de ani. Nu mĄ plângeġi! Fiġi înġelegĄtori. BucuraĠi-vă
că am fost cuminte. Nu m-am canonit la pat úi nu am fost povară pentru nimeni. M-am dus repede. Prin cel mai
…sănătos infarct.”. Se opreúte într-o fracĠiune de secundă. În ochii jucăuúi, vii, scăpărând de o viaĠă spirituală
indubitabilă, descifrez ispita ludică a lui Corneliu Leu, inocenĠa neĠărmurită a sufletului de copil, pe care úi l-a
ocrotit în permanenĠă: ,,ÎĠi place, nu? Am ales o cale rapidă de a mă duce: aúa cum spuneam, am ales cel mai
…sănătos infarct.”. Ridică lin capul spre cer, de parcă ar căuta ConstelaĠia Orion, apoi reia: ,,De ce mi-a fost frică
nu am scăpat. ùtiĠi că vă ziceam: Nu am curaj să rămân aici, pe Valea Prahovei, prea mult, mai ales în sezonul
rece, când nopĠile sunt lungi… Că, dacă mi se întâmplă ceva, până vine Salvarea, până mă transportă la un spital
mare… Aûa a rânduit Dumnezeu ûi aûa s-a întâmplat. ÎncurajeazĄ-i pe toġi! ùi ciocniĠi un pahar de vin alb, în

201
cinstea mea. Voi fi acolo, jos, pe Pământ, împreună cu voi, întotdeauna. Cu spiritul. Nu vă fie frică: LEU Corneliu
nu mai pică! ùi nu uitaĠi de sărbătoarea oficială, naĠională, a Zilei Limbii Române. ğineĠi stindardul sus! Împreună
cu Tudor úi Vlad, fiii mei, faceĠi chiar imposibilul úi continuaĠi toate iniĠiativele noastre! Haide, pa! Vă îmbrăĠiúez. Să
le spui tot. Să nu uiĠi ceva. Tot să le zici!”
La vârsta patriarhilor, Corneliu Leu ne lasă moútenire o vitalitate, o energie úi un dinamism cu
adevărat… leonine. Cheia tinereĠii sale sufleteúti uimitoare consta în aceea că úi-a păstrat intactă prospeĠimea
sufletească specifică vârstei de aur: copilăria.
Născut în ziua de 21 iulie 1932, la Medgidia, a copilărit sub soarele de andezit, aur, miere úi aramă al
MunĠilor Măcinului úi Dobrogei, tărâm de confluenĠe multiculturale úi temelie a unei inconfundabile Axis Mundi cu
obârúii precreútine.
Tatăl, avocat, úi mama, medic, i-au oblăduit pruncia, pubertatea úi adolescenĠa sub crugul valorilor
fundamentale ale neamului românesc, pe aceste plaiuri pontice úi danubiene, respirând aerul tare de sub
sprânceana păduroasă a neclintiĠilor MunĠi CarpaĠi – coloana vertebrală a Europei – rimând cu Dunărea,
străveche axă economică úi comercială, culturală úi spirituală a bătrânului nostru continent.
Născut în miezul verii – sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway,
Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu -, Corneliu Leu a luat în
piept cu frenezie vâltoarea vieĠii, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în
schimbare. Trece rapid úi sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân
din ConstanĠa, aruncându-se, cu pasiune, patos úi luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist.
La vârsta când mulĠi dintre colegii de generaĠie traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii úi încremenirii
în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele
solzoase ale muncii de reporter úi redactor la Pagini dobrogene.
Între 18 úi 26 de ani, hălăduieúte pe úantierele întemeierilor postbelice din Ġară, ca jurnalist frenetic la
Radiodifuziunea Română, unde înfiinĠează Radio vacanġa. Concomitent, este student la Facultatea de Pedagogie
úi Psihologie a UniversităĠii din Bucureúti, apoi la aceea de Jurnaliûti Universali.
Călit în presa scrisă úi audio, accede la prestigioasa revistă Roumanie d’aujourd’hui, pentru ca, de la
30 la 33 de ani, vârsta christică, să fie redactor la hebdomadarul Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul
Modernizarea úi românizarea (de-sovietizarea) editurilor din Ġara noastră îi oferă marea răspundere de a
croi destinul nou înfiinĠatei Edituri Eminescu (la vârsta de 38-39 de ani: 1970-1971), unde, printre altele,
lansează colecĠia de mare notorietate ,,Romanul de dragoste”. De aici, face transbordarea în lumea filmului
artistic de lung metraj: director al Casei de Filme 4 (1973-1979), pe care o înfiinĠează úi unde este producător al
unor pelicule memorabile: Cantemir, Ioanide, Mihai Viteazul, Actorul úi sălbaticii, Ciprian Porumbescu, ğara
de piatră, Serata, Casa de la miezul nopĠii, Cu mâinile curate, Felix úi Otilia, Nea Mărin miliardar, Scrinul
negru, Tănase Scatiu, Castelul din CarpaĠi…
Ca redactor úef adjunct la Contemporanul (1979-1986), reînfiinĠează suplimentul Realitatea ilustrată.
După lovitura de stat capitalistă úi contrarevoluĠia din decembrie 1989, fiúa de activitate culturală a redutabilului
scriitor, om de presă, teatru úi film Corneliu Leu înregistrează aproape 30 de iniĠiative, dintre care amintim:

1. Ctitorirea Casei de Editură úi ProducĠie Audio, Video, Film Realitatea;

2. ÎnfiinĠarea FundaĠiei Episcopul Grigorie Leu – Miúcare pentru progresul satului românesc;
3. spectacolele radio-Tv cu public Cabaret politic, Hora tranziĠiei, Nu trageĠi în guvern, Bomba
tranziĠiei, Noi úi Europa, S-a schimbat schimbarea…;
4. Rubrica În gura leului;
5. Consfătuirea NaĠională a Intelectualilor de la Sate;
6. Institutul NaĠional de Personalism;
7. AsociaĠia FundaĠiilor pentru Dezvoltare Rurală;
8. Lansează, la 175 de ani de la apariĠie, noua serie a revistei Albina, care, din 2002, devine Albina
Românească;
9. În revista Pluralitas, lansează ipoteza Personalismului Diacronic úi publică Idei personaliste de
actualitate în opera lui C. Rădulescu-Motru;
10. În 2005 lansează conceptul de Societate Civilă TransnaĠională;
11. Ca profesor universitar, creează, în 2007, un curs de MeritocraĠie úi înfiinĠează Liga MeritocraĠiei;
12. Prin portalul de internet www.cartesiarte.ro, realizează, din 2008, o reĠea nonguvernamentală pentru
promovarea virtuală a culturii româneúti;
13. În anul 2009, pune bazele ReĠelei de iniĠiative úi universităĠi populare, în cadrul Programului European
de înfiinĠare a Grupurilor de AcĠiune Locală.

De reĠinut că a debutat la vârsta de 17 ani, cu poezia „Arta”, dar a optat ulterior, masiv, pentru proză, în
care libertatea de miúcare, spiritul de observaĠie, capacitatea de a crea atmosferă úi personaje viabile, captivante
se potriveau ca o mănuúă cu spiritul său scormonitor, Ġâúnind mereu în căutarea esenĠelor umane, creator de

202
universuri narative vibrante, pe spaĠiile restrânse, ale prozei scurte, ori, dimpotrivă, de ample desfăúurări, gen
frescă istorică úi socială, în romane pe teme incitante.
Bibliografia lui Corneliu Leu înregistrează circa 70 (úaptezeci) de apariĠii editoriale numai la capitolul
volume de nuvele, povestiri, romane, eseuri, studii úi articole, reportaje, cărora li se adaugă 21 de piese de teatru,
unele în serial, la Teatrul TVR (pe care îl inaugurează, cu piesa Familia, în 1958), Teatru la Microfon/ Teatrul
NaĠional Radiofonic, la instituĠiile de profil din ConstanĠa, Bacău, Piteúti, Craiova, Sibiu. Este autorul unor filme
artistice de mare audienĠă, precum: Asediul, Cota 2516, Casa dintre câmpuri, Circul spionilor.
Fervoarea úi apetitul narativ, acribia documentării, spiritul de analiză úi sinteză, cu mijloacele de mare
rafinament ale psihologului experimentat, plăcerea taifasului úi a despicării firului de păr în patru sunt atuuri ale
romancierului Corneliu Leu, probate convingător de la debutul din 1956 (la vârsta de numai 24 de ani !) în genul
proteic, cu Ochiu dracului, ori de la Plângerea lui Dracula (1977) până la Patriarhii (1979), Romanul nopĠii de
februarie (1984; detronarea Domnitorul Alexandru Ioan Cuza din 1866), Anonimul Brâncovenesc (1994),
Spionii birocraĠi (1996) sau până la Roma Termini, cap de pod al ciclului Blesteme contemporane, lansat în
2011.
Corneliu Leu – paltin semeĠ úi brad argintiu, veúnic verde, în Panteonul bărbaĠilor exemplari ai culturii române de
la cumpăna mileniilor al doilea úi al treilea – úi-a lansat, în vara anului 2007, Nuvele úi istorii, primul volum de
OPERE DEFINITIVE dintr-o serie de 11, anunĠate de el însuúi, la librăria Cărtureúti din Bucureúti. Din câte útim,
până acum au apărut deja alte câteva volume din seria anunĠată. Semn de vigoare úi spirit creator mereu tânăr,
ajuns în areopagul împlinirilor eclatante.
DacĄ mĄcar un sfert din bĄrbaġii cu tâmple ninse de luminĄ (ai acestei ġĄri) ar realiza câte 10 la
sutĄ din ceea ce a înfĄptuit ûi lasĄ moûtenire Corneliu Leu – pentru intelectualii de la sate, pentru păstrarea úi
promovarea culturii noastre în formele ei cu adevărat specifice úi autentice –, atunci am fi cu un secol mai în
faġĄ, adicĄ acolo pe unde s-ar cuveni sĄ ne aflĄm.
Dan Lupescu
Director fondator al Revistei LAMURA (serie nouĄ)

Corneliu Leu, prezent la Festivalul ”Romeo ʔi Julieta la Mizil” la aproape toate ediʖiile

203

203
ULTIMUL INTERVIU CU DL. PROF.UNIV. DR.
ALEXANDRU POPESCU ZORICA
(n.1920-d.2015)

Interviul-fluviu, în exclusivitate, promis gazdelor

de către dl.Profesor din ianuarie 2015, la festivitatea de
premiere a festivalului, interviu conĠinând informaĠii
netransmise până acum niciunei publicaĠii (conform
celor spuse atunci de dl. profesor) s-a concretizat în
primăvara lui 2015, când dl.prof.univ.dr. Alexandru
Popescu Zorica, însoĠit de dl. prof. dr. Costel Chiteú,
au venit pe 14.04.2015, la Liceul Teoretic „Grigore
Tocilescu”, de la Bucureúti. Amfitrioni au fost
managerul instituĠiei, prof. Victor Minea úi prof.
LaurenĠiu Bădicioiu. A fost un dialog între cei patru pe parcursul a cca patru ore, care l-a
avut în centru pe dl. prof. univ.dr. Al.Popescu Zorica.
Trebuie amintit aici, cu aleasă pre‫܊‬uire postumă, un mare prieten al Profesorului
Zorica,savantul ‫܇‬erban Constantin Milcoveanu,decorat cu Coroana României ‫܈‬i Steaua
României,panglica Virtutea Militară, Medalia Eliberării de sub regimul fascist.

Dialogul l-a început, ex abrupto, chiar protagonistul:

Prof. univ. Al. Popescu Zorica: Gheorghe Vrânceanu úi el, înainte să ajungă în Statele
Unite, la Boston, s-a oprit la Goettingen, unde a fost úi s-a împrietenit úi cu Robert
Openheimer. Tot ce útiu, útiu de la dânsul.
Prof. Victor Minea: Dacă îmi daĠi voie: Openheimer a plecat în America úi la un moment dat
a fost úeful echipei care a construit bomba atomică.
Z: Da!
M: A avut o funcĠie foarte importantă în ierarhia Statelor Unite după anii ‘50, când úi-a dat
seama, de fapt, ce au descoperit, au încercat să temporizeze, l-au dat de o parte, l-au cercetat
Serviciile Secrete Americane, care l-au acuzat de oarecare deviaĠie către stânga, simpatie
către stânga...
Z: Nu el este cel care a divulgat ruúilor, au fost al‫܊‬i doi care au divulgat secretul, pentru ca
ruúii în ‘49 au luat bomba atomică la 4 ani după Hiroshima. De la el útiu că s-a cunoscut cu
Openheimer la Gottingen úi el a ajuns la Harvard úi a mai făcut un doctorat.
Prof. Lauren‫܊‬iu Bădicioiu: Acest domn Vrânceanu?
Z: Da, úi odată ce a obĠinut úi doctoratul de la Harvard,s-a întors în Ġară úi în 1926, la 26 de
ani, era omul secolului.

B: 26 de ani?

Z: Da, s-a născut în 1900. A fost profesor universitar la Iaúi úi după a trecut la CernăuĠi, iar în
1939, când a murit ğiĠeica, a fost vacantată catedra úi cel care credea că o ia úi era cel mai
îndreptăĠit era Dan Barbilian. Pantazi era mai modest, n-a candidat, dar Dan Barbilian îúi
dorea să fie continuatorul catedrei. ùi...ascultaĠi ce vă zic?
Prof. Chiteú, Minea, Bădicioiu: Suntem numai ochi úi urechi!
Z: Vă divulg un secret, dar este adevărul pur, nu ca să supăr pe cineva ci pentru a explica
fenomenele care s-au petrecut pentru ca Dan Barbilian, în vara lui 1940 eu l-am avut profesor
în continuare. După moartea lui ğiĠeica úi Dan Barbilian s-a resemnat pentru că avea o
candidatură extraordinar de puternică. Eu am anuarul UniversităĠi din 1940 úi este unicat. Nu
útiu pe unde se mai găseúte. De ce este important? Eu nu útiam, dar în 1938, acum 77 de ani,

204
 nu útiam, nu auzisem nici de Stoilow, nici de Vrânceanu. ùi eram la
Casa Asigurărilor Sociale pe Bulevardul Carol, regele Carol cum îi
spuneam noi atunci úi director la etajul 4 avea biroul domnul Mihoc.
Îl vizitam săptămânal deoarece îl aveam ca asistent la catedra de
algebră a domnului Onicescu, în 1938 úi a prins drag de mine, drag
care a durat toată viaĠa, adică toată viaĠa lui... ùi toată viaĠa mea ca
amintire despre un suflet nobil úi o minte luminată...asta este
amintirea mea despre el... Când ne miúcam în biroul lui, care era
foarte lung, úi discutam, eu i-am pomenit de ğiĠeica úi Pompei,
sărbătoriĠi cu 5 ani înainte de 1934, că au devenit exageraĠi úi Ġin
minte cum, clar, domnul Mihoc mi-a spus: „Ei au fost mari úi rămân
mari în amintire, dar sunt depăúiĠi .” ùi atunci mi-a spus:
„Vrânceanu úi Stoilow, Vrânceanu pentru geometrie úi Stoilow pentru teoria funcĠiilor. „De la
CernăuĠi. Aúa m-am gândit eu, în toamna, în 1938.
M : Dl. Nicolescu tot de la CernăuĠi? Nu au venit împreună. Dl. Nicolescu în 1940 iar dl.
Stoilow în 1939.
Z : Asta este altă latură…Eu am vorbit despre geometrie úi teoria funcĠiilor…
B : ùi cu Dan Barbilian ce s-a întâmplat ?
Z : Ai răbdare…úi în acest moment a căutat úi avea nevoie de un sprijin politic. ùi pentru
acest sprijin politic…
M : AĠi spus dumneavooastră că nu a fost niciodată legionar…
Z : Păi nu a fost. ùi-a pus cămaúa verde de complezenĠă. A venit la Universitate în septembrie
1940 cu această cămaúă, văzut de ochii mei. El a aplicat pe 6 septembrie úi acum suntem în
noiembrie 1940. Cu puĠin timp înainte de asasinarea lui Madgearu úi a lui Iorga, iar domnul
Barbilian a candidat atunci pentru înfiinĠarea unei catedre de axiomatică, teoria numerelor úi
algebrei. ùi a câútigat această catedră faĠă de care avea contribuĠii extraordinare.
B: Imbatabile!
Z: În 1942. ùi deci nu îi útiu si exprimarea lui de mare fericire, de mare bucurie când
autorităĠile respective au hotărât úi validat această numire. Devine profesor la această catedră
de axiomatică úi teoria numerelor în toamna lui 1942 când eu nu mai eram student,
terminasem în iulie când mi-am luat licenĠa în 1942 úi sunt deci 72 de ani.
C : Pe ce v-aĠi luat licenĠa? Pe geometrie ?
Z: Pe vremea aceea nu era aúa ceva. Am luat pe examenele care erau impuse. Am avut
examen cu Stoilow, scrisoare cu Miron Nicolescu, examen cu Nae Teodorescu.
B: Pe ce procedură era? Bilet?
Z: Nu, nu era o discuĠie.
B: Cu ieúit la tablă?
Z: Da.
B: Ce expresia a avut atunci Dan Barbilian? AĠi spus că a avut o expresie de bucurie, fericire.
Z: În 1942 eu am fost foarte apropiat de el úi apropierea asta, chiar în octombrie 1938 când la
un seminar, sigur că toĠi colegii mei nu útiau decât materia de liceu. Ei nu auziseră de Polul
polar în raport cu un cerc. Mai ales cu o elipsă sau curbele polare faĠă de curbele algebrice.
Nici pomeneală. Eu le útiam pe astea datorită regulii pe care o impunea participarea la
concursurile gazetei matematice unde spunea: „În afară de matematică mai pregătiĠi:...úi
enumera” Aúa am ajuns eu la tratatele care mai erau atunci.
M: Atunci era pe analiză matematică.
Z: ùi a început o discuĠie între mine úi Barbilian, care, sigur, a fost impresionat văzând că am
asemenea cunoútinĠe. El punea un accent mare pe aúa numita teoremă a patrulaterului.
Teorema patrulaterului este o teoremă care vine din vremea lui Pappus. Pappus este ultimul
comentator roman, dar e grec. Ultimul comentator al elementelor lui Euclid, secolul IV d.Ch.
Teorema asta a patrulaterului complex spune că fiecare dintre cele trei diagonale ale
patrulaterului complex se bucură de aceeaúi proprietate că pe fiecare diagonală urmele
celorlalte două sunt conjugate armonic în raport cu vârfurile patrulaterului de pe acea
diagonală. Interesant... frumoasă propoziĠie, superbă! Superbă pentru că a făcut deliciul
tuturor gânditorilor de-a lungul secolelor. Că dacă am spus secolul IV, gândiĠi-vă că

205
reîmprospătarea apare abia în secolul XVI pe vremea lui Lezargue, deci după foarte mulĠi ani
úi le-a cerut lor să reia.
M: Dar nu este exclus să fi venit pe filiera arabă, cultura arabă. La un moment dat, o bună
parte a cuno‫܈‬tin‫܊‬elor de matematică ‫܈‬i nu numai, a fost răspândită în occident prin traduceri
din limba arabă în perioada colonizării arabe.
Z: Da, úi apropo de cultura arabă, am niúte rezerve foarte serioase. Dar eu zic altceva: că
matematica s-a dezvoltat pe meridiane. Meridiane care au pornit din nordul Africii úi s-au dus
spre Polul Nord oprindu-se la Gottingen, oprindu-se în Suedia, în FranĠa, traversând Spania,
oprindu-se în Anglia, oprindu-se în ScoĠia că nu aveau unde să se mai ducă mai departe. Aúa
au descoperit matematica. Matematica din secolele de după anul 1000 este o matematică
întinsă peste Europa de-a lungul meridianelor. Această hartă a meridianelor care se
adresează continentului european este atât de clară, de limpede úi am iubit-o atât de mult din
prima tinereĠe, m-am informat de ea de la 15 ani în continuare. Deci sunt 80 de ani de când
mă tot instruiesc.
M : Dar pentru istorie este puĠin, domnule profesor nu ? Când comparăm…
Z: Din 1936, când eram corespondent la Gazeta matematică, cred că sunt singurul în viaĠă…
Nu mai trăieúte nimeni, au murit toĠi. Dacă vă uitaĠi la Gazeta matematică din 15 septembrie
1945, când celebram 50 de ani úi căutaĠi lista membrilor, cred sunt cam singurul care
supravieĠuia.
M: Ar cam fi ultimul recensământ din perioada aceea, 50 de ani de la înfiinĠarea
recensământului...
Z: Poate or mai fi vreo câĠiva... Eu sunt membru al societăĠii din ziua de 19 februarie 1944,
iar corespondent la gazetă sunt din 1935, deci de acum 80 de ani la sărbătorirea anilor 40 am
participat.
M: Cred că cineva ar fi trebuit să spună: ”cea mai lungă activitate la gazetă o are profesorul
Zorica!”
Z: În 1936, Barbilian semnează un articol din doua numere ale Gazetei matematice. Acest
articol are titlul: „ConsideraĠiuni invariat teoretice asupra patrulaterului complet” úi că
teorema fundamentală de la care pleacă, după ce începuse ‫܈‬coala, fiind a lui Pappus o
întâlnesc imediat dupa 2 ani când îi sunt student la matematici, când domnul Barbilian face
apel tocmai la teorema de care vă vorbeam. Revin, pentru că atunci, în 1938, 15 octombrie, la
două săptămâni, úcoala începea la 1 octombrie. La úedinĠa următoare de seminar domnul
Barbilian l-a invitat pe domnul Mihoc. Zice: “Vino dragă, să îĠi arăt ceva.” El era curios. Eu
nu eram un geniu. Nici pomeneală, dar eram de atunci un iubitor de ce învăĠasem.
Pricepusem. ùi la acel seminar, în a doua parte a lui octombrie, domnul Mihoc, care mă avea
student la seminarul de algebră úi domnul Barbilian, care făcea singur seminarul, îl mai ajuta
din când în când úi ğiĠeica, fiul cel mare a lui ğiĠeica care a avut 3 copii: Radu, Gabriela úi
ùerban. Născu‫܊‬i unul după altul, an de an. 1906, 1907, 1908 úi atunci parcă îi văd în sala
numărul 1 de la universitate cum úi el úi Mihoc stăteau rezemaĠi de zidurile ferestrei dinspre
Elcachide, iar eu eram la tablă. A fost o conversaĠie între mine úi domnul Barbilian
nemaipomenită, aúa de grozavă a fost, încât domnul Barbilian m-a iubit până la sfârúitul vieĠii
úi concomitent úi domnul Mihoc. Că nu am fost promovat, au fost vicisitudinile politice prin
care am trăit. Am făcut úi temniĠă.
B: În 1951-1955?
Z: A fost úi grea úi riscantă la adresa vieĠii. Numai un destin m-a salvat pentru că ia imaginaĠi-
vă un fenomen pe care eu nu mi-l imaginez. Era o duminică, sfârúit de ianuarie 1952. Eram în
baracă úi dormeam pentru că la 6 seara intram în rondul de noapte de pe úantier, unde era
cumplit. Acolo cel mai cald era -30 grade la Izvorul Muntelui pe malul drept al BistriĠei. ùi
cum dormeam eu aúa încălĠat úi aveam paturi suprapuse úi eram la etaj, aveam un vis în care
apărea mama mea úi îmi spunea: „Nădăjduieúte, Sandule, că te vom salva!” ùi în clipa în care
eram aúa de deznădăjduit, pentru că nu am fost o forĠă fizică, mă prăbuúeam sub greutăĠile
tărgilor de beton. Căram câte 300 de târne pe zi, ca normă. Ceva înfricoúător! ùi îi rugam pe
deĠinuĠii torĠionari, că erau úi deĠinuĠii torĠionari: „PuneĠi-mi mai puĠin în lopeĠi ca să nu pierd
betonul pe drum. Că o încărcau peste măsură. ùi la majoritatea tărgilor se pierdea mult pe
drum. Când vă uitaĠi acolo, la baraj, când mergeĠi, am făcut tot digul ăla de beton imens care

206
 traversează BistriĠa în curbă de beton. Toată partea dreaptă sunt
úi tărgile mele. ùi din visul ăla mă trezeúte o zgâlĠâitură în
bocanc, adică în picior că eram la marginea patului. ùi întreb:
„Ce s-a întâmplat?”, oarecum speriat. La care colegul meu,
deĠinut în aceeaúi baracă în care eram cca 150 de persoane, îmi
spune: „SunteĠi chemat la biroul tehnic.” M-au trezit din visul în
care mama îmi spunea să rezist că vom avea grijă de tine. M-am
dus la biroul tehnic. Biroul tehnic condus úi din partea
deĠinuĠilor, dar mai ales din partea securităĠii, Locotenentul Dogaru, care era comandantul,
însoĠit de locotenentul Baltag, care era adjutant úi de alĠi securiúti gradaĠi inferior. Ne-a
înúiruit într-o cameră mai mare în formă de “U”. ToĠi erau păziĠi din dreapta, iar eu eram păzit
din stânga. Începe pe fiecare să întrebe úi unul zice: zidar, mozaicar, tinichigiu, dulgher,
meseriile pe care le aveau. Până a ajuns úi la mine úi nu mai útiu ce m-a întrebat, ceva legat de
specialitatea mea. Adică fusesem asistent la universitate vă daĠi seama. Suntem în1952, iar
după ce i-a aúezat pe toĠi în ordinea în care ne-a luat la întrebări, dar nu consecutiv. Adică
zicea: „Tu, tu.” Dar nu útiu după ce criterii, că se uitau acolo unde notaseră : „Tu, tu, tu!” ùi
când au ajuns la mine, au zis úi la mine :”Tu! De mâine nu mai eúti pe úantier, eúti în biroul
tehnic”. Uite aúa trăiesc după 70 de ani aproape. ùi am ajuns în biroul tehnic úi am
supravieĠuit. De matematică nu puteam să mă ocup, pentru că sarcina mea era pontajul, dar
aveam evidenĠa celor 3000 úi ceva de deĠinuĠi, câĠi eram acolo. Nu toĠi politici, dar nu ne
amestecau. Ce era de drept comun erau în barăci, ce era politic în altele. Dar toĠi eram 3000.
ùi îi útiam pe toĠi, având o memorie extraordinară, care m-a Ġinut până în ziua de azi. Ei au
apreciat această calitate a mea úi într-un fel se simĠeau mândri că mi-au zis: „Tu! Nu mai ieúi
pe úantier.”ùi viaĠa mi s-a îndulcit la interior.
M: Domnule profesor, merg des în zona aceea, mie îmi este destul de dragă, vorbim de Bicaz,
pentru că am niúte rude acolo.
Z: Dodeni?
M: Exact! Da. Am trecut de multe ori, dar vreau să vă spun că de câte ori voi trece pe acolo
mă voi uita pe malul drept.
Z: Acolo, pe malul drept al BistriĠei, úedeam. Să vă uitaĠi în sus să vedeĠi văile úi să vă
imaginaĠi că pe una din văile acelea mâncam la pauză, când eram în rondul de dimineaĠă până
la ora 10-11 puĠinele tartine unse cu magiun pe care nu le consumam la baracă, le luam în
buzunar să le mănânc acolo. ùi Ġin minte cât de dulce era, nici libertatea care a urmat nu era
aúa, nimic nu este mai gustos. Niciodată!
M: Dacă vă amintiĠi, a fost acolo un oarecare Dima Constantin?
Z: Nu…nu, nu Ġin minte…
M: Era pe acolo printre deĠinuĠi, dar nu ca deĠinut. Lucra la partea de organizare.
Z: Poate…Dacă mi-aĠi fi zis de inginerul Lăzescu, v-aú fi zis.
B: ùi, în afară de Paleologu, ce personalităĠi aĠi mai întâlnit acolo? Ca nume de notorietate
vreau să spun.
Z: Pe Paleologu l-am întâlnit la Jilava, nu la Bicaz.
B: Aha, la Jilava…
M: ùi la Bicaz cât aĠi stat, dom’ profesor? Doi ani?
Z: Aproape doi ani, până în iulie 1954.
M: De câte ori trec pe acolo o să îmi amintesc de povestea D-voastră.
Z: MergeĠi pe acolo úi veĠi da de urmele mele.
M: Pe úoseaua care trece pe la baraj scrie ceva…
Z: La Izvorul Muntelui, da.
M: Pe malul drept al barajului...
Z: Da, cel mai cumplit lucru erau zilele de duminică când puteau ca rudele deĠinuĠilor…
M: Să vină să vă viziteze.
Z: Dar în poartă, oprite în poartă úi deĠinutul să vină de la baraca lui de acolo anunĠat de
organele securiste úi se vedea cu ruda.
Z: Dar cea mai cumplită amintire este când au venit la mine, că nu exista weekend sau
duminică. Activitate era în fiecare zi. Veneau de la poartă să se intereseze de cel pe care îl

207
căutau rudele care veniseră să îl vadă, iar eu îi aveam în memorie, totuúi îi găseam fiúa
scria:”decedat”, „înhumat la cimitirul din Bicaz”. ùi transmiteam adevărul. ùi îmi imaginam
cum, că nu eu mergeam în poartă, cei delegaĠi ai securităĠii să comunice soĠiei, fraĠior,
neamurilor o veste atât de îngrozitoare. Cum mureau, să vă zic. IstoviĠi cum aú fi murit úi eu,
scăpau vagonetul care căra acolo unde era excavatorul, că se făcea pe malul stâng, traversa pe
pod pe malul unde eram eu, iar ei, deĠinuĠii, istoviĠi, nu se mai fereau. ùi venea vagonetul
peste ei úi îi omora. ùi au murit foarte mulĠi aúa striviĠi de vagoneĠi. Am fost martorul lor. Tot
ce vă spun acum eu am trăit. La un moment dat am vrut să scriu înaintea lui SoljeniĠân. Eu
scriam „Între malul stâng úi malul drept”. Aúa aveam în intenĠie, dar ajuns în libertate am uitat
de intenĠii, dar îi am proaspăt în minte pe toĠi după nume. ùi sigur că am vrut să redau
realitatea trăită. Aici nu aveai nevoie de imaginaĠie, realitatea era mult mai tare...
M: Dar colonia de muncă până unde o aveaĠi? Jos? În Dodeni acolo?
Z: Da, în Dodeni. Când urcaĠi dumneavoastră, sunt barăci care existau în 1970, poate mai
există úi acum. De unde útiu? Dintr-o vacanĠă cu copiii de la „Mihai Viteazu”…
M: Am să mă interesez úi vă spun.
Z: Una dintre barăcile de pe stânga, era baraca în care stăteam eu.
Dragul meu, încep să vă zic despre scopul cu care ne-am deplasat, datorită amabilităĠii acestui
om de atâta suflet care este profesorul Costel Chiteú. Trebuie să fiu precaut. Despre
evenimente contemporane este bine să nu vorbesc. Am exemplul celor de la „Charlie” unde
opiniile, libertatea de exprimare au fost curmate cu atâta sălbăticie úi primitivism. Nu. Mă
feresc pe cât posibil, dar de unde mi-a venit ideea unui interviu e foarte important dragii mei
úi să útiĠi că tot ce vă spun e realitate trăită, realitate útiută úi nu venită la a 7-a mână, ci chiar
în direct. ùi am să vă zic. M-a provocat extraordinar serialul de filme de la postul de
televiziune „Digi”, unde sâmbăta, Emil Hurezeanu prezintă filme foarte interesante cu
tematică úi despre desfăúurarea autentică a evenimentelor din trecut úi de mai aproape. ùi când
s-au împlinit 100 de ani de la atentatul de la Sarajevo, acum 1 an, în iunie 1914, filmul
respectiv care a arătat declanúarea Războiului Mondial, nu de francezi făcut, ci de englezi, nu
s-a oprit numai la anii începutului. În ansamblu a parcurs evenimentele până la Versailles.
Dacă erau numai anii începutului, nu mă mai sesizam, România era în stare de neutralitate,
stare care a durat, exact mai bine de doi ani, din iunie 1914 până în august 1916…
M: Doi ani úi două luni.
Z: Dragii mei iubiĠi, nu fac paradă de patriotism. Îmi
repugnă aúa ceva, dar nu pot să fiu orb úi opac la evenimente
care ne-au trezit sentimentele profund umane, pe care le-am
cunoscut de acum aproape 90 de ani. Eu nu pot să uit
figurile văduvelor proaspete pentru că erau la nici 10 ani,
erau la 9 ani după 1917, văduve pe care le vedeam la poarta
ministerului pe strada Spiru Haret, când coboram această
stradă pe ùtirbei Vodă, spre Ciúmigiu, traseul întoarcerii
acasă de la Liceul Arhiepiscopal „Sf. Iosif”, unde am fost elev între 1926-1938. Au trecut
aproape 90 de ani de când am văzut acele văduve úi acei copii, colegi ai mei de clasă, nu
mulĠi, Ġin minte de vreo doi. Ei nu mai aveau tată pentru că îúi pierduseră viaĠa pe câmpul de
luptă. Figurile acelor văduve necăjite, acele umbre înnegrite în veúmântul lor îmi trezeau un
sentiment pe care sufletul neîntinat al copilăriei îl adulmecă cu totul altfel decât atunci când
eúti în maturitate. E simĠirea pură, úi în cadrul simĠirii pure, păstrez amintirile despre care vă
vorbesc. ùi despre aceste jertfe úi despre multe altele să nu apară nici un cuvânt despre
participarea României la Războiul Mondial mi s-a părut, în desfăúurarea acelui film, un
sacrilegiu impardonabil! Pentru că, să útiĠi, vă fac o declaraĠie pe care o vreau să fie
consemnată, că nu a făcut-o nimeni sau poate s-a întâmplat în culisele diplomatice ale vremii.
Poate. Nu útiu asta. Bănuiesc. Dar în vorbirea specialiútilor úi celor care s-au documentat n-
am găsit-o. FranĠa a numit anul 1916, e oficial ce vă spun, dacă în 1916 în septembrie cel care
a devenit ulterior după eveniment, Mareúalul Joffre, a salvat FranĠa de la prăbuúire chiar
atunci în septembrie 1914 în bătăliile de la Marna. În 1916 la Neul de Verdun era triunghiul
fatal. Trei localităĠi despre care istoricii din FranĠa au scris: „Dacă se cade, Parisul cade. ùi

208
dacă Parisul cade, nu se útie dacă războiul continuă, pentru că nu mai ai unde. Se reduce
degringolada care avea să se întâmple în 1940.
M: ùi atunci războiul se putea încheia?
Z: Domnule, am zis, era o cotitură…
M: În regiunea Marne, am văzut, acum vreo zece ani când am fost, am trecut cu autocarul,
zona a rămas ca la 1916, cu tranúeele, bineînĠeles că nu mai aveau aceeaúi adâncime, dar au
rămas…
Z: Învelite de ierburi…
M: Da, da…
Z: Sigur, de vegetaĠie. Opinia mea este că România, în august 1916, a salvat destinul istoric al
Europei úi implicit, prin el, al omenirii pentru că a rupt armata germană, care găsindu-se în
pericol faĠă de intenĠiile ei balcanice, a trimis, rupând de pe frontul de vest, armata lui
Mackensen. ùi rupând acestă armată, cu care a avut de altfel succese, a slăbit forĠa de atac
asupra terenului de care v-am vorbit, încât opinia mea directă, personală úi pe care o am din
tinereĠe pentru că am citit cărĠile istorice ale timpului, este acest crez de care v-am zis:
România a salvat. Un lucru însă s-a întâmplat impardonabil: atunci, la Sf. Mărie, 1916, regele
Ferdinand a spus trei cuvinte: „Ordon, treceĠi CarpaĠii!” Dragii mei, acest lucru úi conĠinutul
acestui ordin este rezultatul unei activităĠi de propăúire care Ġinea încă din anii vremii lui
Lazăr úi ‫܇‬incai. Era vestita úcoală de la Blaj, erau acei mari cărturari, iubitori de neam.
M: Acest extraordinar secol al XVIII-lea!
Z: ùi el trebuia să mai zică ceva, lângă alea trei cuvinte încă trei: „desculĠi úi neinstruiĠi”
M: Aúa a úi fost.
Z: Aúa a fost…soldaĠii noútri nu aveau nici jambiere sau opinci. ğăranii se retrăgeau în panică
pe la Dragoslavele, Rucăr, pe la Jiu de unde au căzut cei doi eroi. De câte ori am trecut pe
acolo, m-am oprit pentru o lumânare úi o floare. ùi de ce au făcut mausoleul? În 1924 eu
aveam 4 ani úi bunica mea dinspre mamă, ea m-a crescut pe mine úi pe fratele meu, ne ducea
des la muzeul militar din Parcul Carol. Acolo am văzut în vitrină, tunica generalului
Dragalina găurită de gloanĠe úi însângerată. ùi cu imaginea asta am crescut. Nu puteam când
am ajuns pe valea Jiului, la monument, să nu mă opresc. ùi acum, dacă aú mai ajunge, acelaúi
gest l-aú face. ùi, când útiam toate lucrurile acestea, imaginaĠi-vă ce trist am fost când am
văzut filmul „România unui stat”. Istoricii noútri nu au luat poziĠie. Trebuiau să ia poziĠie, să
comenteze, la televiziune, să apară legat de film úi să spună ceva…
M: Să apere trecutul.
Z: Era de datoria lor să o facă. ùi pentru că au tăcut ei, vorbesc eu.
M: Totuúi francezii ne-au ajutat după Primul Război Mondial.ùi atunci când ne-au spus…
Z: O clipă! În 1915 francezii au trimis la vremea aceea, acum 100 de ani, armata condusă de
generalul Saraille. Nu era armata de pe front, era făcută din foarte mulĠi combatanĠi din
colonii: din Maroc, Tunisia. Erau úi din Africa, din Congo, de unde erau…Au ajuns úi au
debarcat la Gallipoli. Gallipoli era faĠa Dardanelelor úi i-a Ġinut în úah pe turci. Luptau acolo
ca să îi apere pe greci. Făceau presiuni pentru România, în intervalui ‘14-‘16, pentru
participare. ùi Guvernul Brătianu nu realiza úi nu consemna participarea fără o garanĠie a
tratatelor de după război.
M: Ce ar trebui să facem úi în momentul de faĠă: să cerem garanĠii. Cred că aúa ar trebui să
gândim.
Z: Extraordinară poziĠie, dar după mine úi o eroare. Să o consemnaĠi pentru că totul este
autentic. Pe vremea aceea nu exista noĠiunea de Ministerul Apărării NaĠionale. Se numea
Ministerul de Război úi ministru de război al României în 1914 era un oarecare g-ral Iliescu.
Ce mă impresionează este că după mulĠi ani după război,
probabil că este o rătăcire, o uitare, nu útiu. Nici nu útiu dacă
mai era în viaĠă. În 1924 apare Larrouse Universal în două
volume, micul Larrouse. Două volume mari, foarte mari úi în
primul volum la litera „I”, dacă vă pică acest volum, găsiĠi de
Iliescu, când desfaceĠi cartea, pe partea dreaptă, pe colĠul
drept, dinspre stânga, dinspre cotor, sus cu fotografie úi în
care i se dă poza generalului Iliescu faĠă de care am un

209
oprobriu. Oprobriul este că, în definitiv, ministerul se face
vinovat că au plecat desculĠi úi după, a fost cartierul general,
statul major care nu a avut consimĠământul lui Alexandru
Averescu úi a fost ideea aceea sublimă, dar costisitoare, pe
care sunt convins că nu o útiĠi :”Vă ordon treceĠi CarpaĠii ca să
cuceriĠi Dacia lui Traian úi Decebal!” Aúa au făcut úi la Jiu, úi
la Olt úi la Dragoslavele úi la Bran úi pe frontul de Est în
CarpaĠii Moldovei. ùtiu că am citit caietele intime ale
căpitanului Florian. ùi le-am citit în vremea regimului comunist. Mi le-a dat cineva, dar mi le-
a lăsat doar atât cât să le citesc. Ajunseseră la Târgu Mureú, domnule director, aúa de
înverúunaĠi erau. Îi băteau pe austro-ungari de mama focului, dar era o cursă infernală úi brusc
vine căpitanul úi nu îúi explică de ce. Explic eu: au oprit înaintarea că ajungeau úi la Cluj úi vă
daĠi seama că riscau să fie izolaĠi úi luaĠi toĠi prizonieri? O eroare! De ce? Pentru că generalul
Averescu nu a fost patriot, după părerea mea.
M: Era germanofil?
Z: Nuuu, era de partea frontului de vest. Pentru că în sud s-a produs marea dramă din
septembrie, la o lună. Drama a produs-o degringolada armatei ruse condusă de generalul
Cihoski. Ca să le împartă bulgarii úi nemĠii úi turcii. Ce s-a întâmplat? Încă de când au útiut că
se întâmplă evenimente în România în iulie cu o lună mai înainte úi a început să informeze
soldaĠii care mergeau úi traversau Serbia pe care o ocupaseră germanii, traversau Bulgaria
care era aliată.
M: Au întărit tot flancul sudic.
Z: ùi ajungeau acolo în zona Plovdiv. ùi acolo s-au confruntat. ùi acolo a fost geniul
Alexandru Averescu. Am cartea! Intitulată „OperaĠiunile de la SăpânĠa”, în care el este în
zona respectivă pe Dunăre úi în care Averescu a fost la un pas, un pas i-a mai lipsit ca să
învingă armata germană úi să salveze Muntenia. În anul 1916 aceea căreia îi zicem noi
Vechiul Regat, România Mică, devenise úi mai mică. Nu mai aveam Dobrogea, nu mai aveam
Oltenia, nu mai aveam Muntenia, dar ne-a primit Moldova. Din acest motiv iubesc eu
Moldova!
M: ùi ar fi trebuit ca Iaúiul să fie capitala României Mici úi nu Bucureútiul!
Z: O clipă! Moldova... ùi în acestă Moldovă s-au dus, fac o paranteză, toĠi în afară de doi mari
corifei: George ğiĠeica úi Ion Ionescu nu au plecat în Moldova. Restul, toĠi s-au dus. ùi
Davidoglu úi Pompei úi Averescu úi toĠi cei care erau atunci în epocă. Emil Pangrati, toĠi s-au
dus la Iaúi, unde s-a dus úi Guvernul Brătianu, unde s-a dus úi regele Ferdinand cu cartierul
general la Bicaz.
M: Au ajuns cu trenul.
Z: Eu am văzut că filmul nu aminteúte nici un cuvânt despre România. A fost atât de trist,
îngrozitor de trist. Pentru că, v-am spus, acestea sunt imaginile care mi-au format conceptul
de a fi Român: văduvele de pe Spiru Haret, colegii de bancă fără tată, care erau orfani, care nu
aveau nici măcar sorcovă úi, mai ales, brad de Crăciun úi toate despre care v-am vorbit pentru
că am păstrat úi unele date.
(Domnul profesor Zorica indică într-o fotografie): „Aici este Mausoleul de la Mărăúeúti. De
câte ori am trecut pe traseu, m-am oprit, am intrat, am aprins lumânare, úi am depus o floare.
De o parte úi de alta.”
M: În 1967, când s-au comemorat 50 de ani de la lupte, am fost úi eu acolo, împreună cu
dragul meu profesor de istorie, Alexe Mircea, pe care l-am avut în clasele a VII-a ‫܈‬i a VIII-a.
Z: Să vă zic, iată că au mai trecut aproape 50.
M: ùtiĠi, la Mărăúeúti eu am avut două persoane din familie: Stoica Ioni‫܊‬ă Neculai, bunicul
din partea mamei mele, care a fost la Mărăúeúti úi s-a întors cu schije pe care le-a purtat toată
viaĠa în picior. A trăit până la 77 de ani. În 1917, 1918 avea 20, 21 de ani úi, într-adevăr, au
ieúit în cămăúi. Celălalt a fost un frate al tatălui meu, Minea Dumitru.
Z: Pe Siret, acolo, la Corbeúti úi din partea tatălui, fratele cel mare, care la fel a fost în Primul
Război Mondial úi a luptat exact la Mărăúeúti acolo… FaĠă de aceste omisiuni pe care le-a
manifestat autoritatea, ce nu a luat poziĠie, m-am simĠit dator să facem dreptate în acest
interviu. Vă rog să reĠineĠi că acum 100 de ani, la vremea aceea când Turcia a intrat în război

210
 de partea Puterilor Centrale. Cum spunea FranĠa: „Lupt, dar
nu de pe linia Verdunului”. Acolo era centrul principal de
atac úi elemente coloniale au debarcat la Gallipoli úi au Ġinut
într-un timp pe turci pe loc. Când a trimis o armată înseamnă
instrucĠie, a trimis armament nu a trimis pocnitori, iar la noi
nimic. Au venit târziu, când au venit? După ianuarie 1917
pentru că tot instructajul s-a făcut în primăvara lui 1917
când, iarna fiind grea, germanii se opriseră la Focúani úi nu
dezlănĠuiau ofensiva. Au dezlănĠuit-o când vremea a fost prielnică, la sfârúit de iunie, început
de iulie 1917. Acolo a luptat tatăl meu. Tatăl meu a fost cavaler al ordinului militar „Mihai
Viteazu”. Tatăl meu a fost purtător al Legiunii de Onoare în Grad de Mare Comandor. Pe 16
martie 1917 se terminase convalescenĠa la cele trei răni foarte grave, căpătate în intervalul 24
iunie-19 iulie la Mărăúeúti, satul Goaga, comuna Prisăcaru, pădurea Străjescu, în spatele lor
fiind Corbeúti cu Siretul în care se scăldau. ùi acele nopĠi cumplite specificate în „Actul de
decorare”, i-au fost aduse la căpătâi. Încă nu ieúise din spital úi urma să meargă la locul de
instrucĠie. Ordinul „Mihai Viteazul” i l-a pus în piept în persoană Poincaré. Sunt consemnate
lucrurile astea toate, iar din partea preúedintelui Raymond Poincaré, care era văr primar cu
Maurice, dar cu 11 ani mai tânăr, i-a înmânat Legiunea de Onoare úi aceste două decoraĠii i-
au fost triumf pe tot parcursul vieĠii până au venit comuniútii úi nu au Ġinut cont de ele. Fac o
paranteză: în 1948 a încetat din viaĠă pe data de 23 noiembrie, arestat la 14 iulie 1947, din
acea acĠiune de care se fac vinovaĠi, după mine, că nu úi-au dat seama că este o cursă pentru a
fi lichidaĠi úi li s-a întins această momeală cu acei piloĠi de la Tămădău faĠă de care domnul
Ion Mihalache a útiut, s-a opus, dar aveau convingerea úi clauza că domnul Iuliu Maniu, dacă
susĠine ideea, înseamnă că e sigură. Uite că nu a fost sigură. ùi dacă Iuliu Maniu úi Mihalache
au fost arestaĠi marĠi, a mai trecut miercuri úi joi l-a dus pe tata. L-am condus eu până la
Prefectura de PoliĠie, clădire care este úi azi tot acolo úi unde ar fi stat mult úi bine, dar prin
intermediul socrului surorii mele, alături de Constantin Parhon, preúedinte de republică, l-au
eliberat pentru a participa la căsătoria fiului acestuia cu sora mea. ùi a venit acasă în 24
ianuarie 1948 úi a murit în 23 noiembrie acelaúi an. Dintre cele trei răni foarte grave de care
vă vorbesc, certificate de decorări, una era vizibilă pentru că era la gât, a fost úters de un
clonĠ. Trei-patru centimetri mai încolo ar fi fost fatal. Alta, era în braĠ. Nu se vedea că umbla
îmbrăcat. Nu cum se umblă astăzi, dar o vedeam la plajă, la mare úi a treia, era în picior, în
coapsă în piciorul drept. ùi pe asta deseori am văzut-o úi am pus degetul pe ea când eram la
plajă la sfârúitul anilor 20. ùi am útiut de la dânsul că fiind atât de adânc glonĠul, nu l-au putut
scoate. Se înĠepenise în os úi acolo a rămas. Când a murit mama în 1983 faĠă de 1948 sunt 30
úi ceva de ani. Acolo unde era locul de veci s-a făcut săpătură, am fost de faĠă, coúciugul nu a
mai fost găsit, s-a topit în pământ, n-am găsit decât claviculă úi umăr, dar ce credeĠi că am mai
găsit? Un inel pe care úi-l făcuse în locul celui de căsătorie úi pe care scria ca dată anul în care
a fost arestat. ùi-l făcuse când venise acasă úi nu l-a purtat decât în intervalul acesta ianuarie-
noiembrie. Dar am mai găsit ceva extraordinar: am găsit glonĠul. (Domnul profesor Zorica
începe să plângă.) „Cum se poate ca să fiu posesorul unor asemenea amintiri, care nu pot fi
povestite, care au fost úi sunt trăite úi să accept promisiunea de care se fac vinovaĠi specialiútii
noútri ce au rămas muĠi după ce au văzut filmul de care am fost provocat? La Verdun úi
intrarea României úi ruperea frontului de vest ca să facă faĠă pericolului de la sud de Dunăre úi
intenĠia pe care au avut-o. ùi dacă în 1919, în primăvară, pe vremea asta se cam terminase, se
apropia de sfârúit, România era supărată úi avea tot dreptul pentru că în România nu s-a trimis
o armată franceză, ci s-a trimis un corp expediĠionar limitat format din medici, generalul
Berthelot, conducător, instructori úi armament, carabine, mitraliere, dar instrucĠia nu au putut
să o facă, instrucĠie cu Ġăranii úi cu ofiĠerii úi cu gradele imediate după ofiĠeri. La carabină úi
la gura Ġevii era Ġăranul úi era mâna lui neinstruită. Groaznic! ùi aveau pretenĠia ca să dea
câútig de cauză Serbiei, să nu ne dea Timiúoara. Da! Nu au vrut să ne dea Timiúoara! De aia a
închis uúa Ionel Brătianu, de aia a căutat delegaĠia română să înduplece cât de cât
înverúunarea, dar nimeni poate nu i-a spus lui Clemenceau, pe care amintirea mea îl Ġine la
icoană: „Domnule premier, era premierul FranĠei, George Clemenceau, Serbia a părăsit Ġara úi
s-a retras în insula Corfu, care nu era în Serbia. România nu a fugit la Odesa, a fugit la Iaúi

211
care era tot România.” Aúa ar fi trebuit să îi vorbească.
Poate că aúa i-a vorbit Regina Maria, pentru că Regina
Maria este cea căreia i se datorează faptul că astăzi, aproape
la 100 de ani, noi suntem administratorii oraúului devenit
celebru în 1989, Timiúoara, oraúul proclamării.
M: Banatul, la 1918, eu útiu de la un bănăĠean, prodecan la
Facultatea de Economie ‫܈‬i Administrarea Afacerilor din
Timi‫܈‬oara, profesorul universitar Mihai Muta‫܈‬cu, că Tisa
trebuia să fie graniĠa, iar Banatul era cam în felul acesta: un sfert români, un sfert maghiari,
un sfert sârbi úi un sfert alte naĠionalităĠi: cehi, slovaci, germani etc. Deci erau sârbii, românii,
ungurii úi nemĠii cu celelalte minorităĠi, cehoslovaci... încă un sfert. Noi am cerut ca tot
Banatul să fie de partea României, dar până la urmă s-a trasat acea graniĠă care este úi astăzi.
Z: Da, pentru că la acea conferinĠă s-au pronunĠat.
M: Bine, noi am fost la Micul Trianon.
Z: Aia mai târziu, în 1920.
M: Pai da.
Z: Eu vorbesc în 1919. Este o distanĠă de 1 an. Că uite s-a întâmplat în 1920 cam tot pe
vremea asta. În apropiere de luna mai.
M: ùi erau cele două palate acolo: Micul Trianon úi Marele Trianon la o distanĠă de câ‫܊‬iva
kilometri de Versailles.
Z: ùi de la care, cum spuneam, ne-a trimis oameni de mare suflet.
M: A dirijat cumva politica României. Francezii au avut la un moment dat reacĠii dure faĠă de
noi.
Z: Vă citez: „În echipa lui Berthelot, misiunea franceză, se găsea un medic foarte tânăr úi
Lister, care e în cartierul meu, doctor care este britanic, statuia eroilor sanitari, de acolo de la
metrou. Acest medic foarte tânăr se numea Adain. ùi Adain scria extraordinar. Mă rog, multe
dintre argumente personale, dar poate a existat în cadrul oficialităĠilor epocii care au discutat
la faĠa locului, adică la Versailles în cadrul delegaĠiilor care participau în Sala Oglinzilor.
Pentru că eu útiu, úi asta útie orice istoric: România putea să fie condamnată în urma...că asta
ni se imputa: Că de ce am semnat Tratatul de la Buftea.
M: ArmistiĠiul?
Z: O clipă! Nu, Tratatul de la Buftea, ce armistiĠiu? Pace în toată regula, supunere.
Recunoaúterea înfrângerii, cu clauze care să fie favorabile úi convenabile Guvernului
României. Dar înainte de Buftea, cu o lună, o săptămână, chiar úi o zi, dar o lună chiar úi mai
bine de o lună a fost Brest Litovsk úi dacă la Brest Litovsk Rusia bolúevică face ce face úi tu
nu iei poziĠie faĠă de ea úi iei poziĠie asupra...
M: România...
Z: Se poate aúa ceva? Mare ruúine rămâne pe istorie! Dom’le, mare ruúine… ùi lucrurile astea
ar trebui să le spunem în continuu. Nu pentru dumneata sau dumnealui, ci pentru tinerii de
astăzi care cresc, vin úi nu útiu nimic despre lucrurile astea. Ei ar trebui să útie ca ei să fie
transmiĠători în continuare. ùi acest medic, Adain, a scris prin urmare clauza Tratatului de la
Buftea era: ca misiunea să plece. Obligat! ùi atunci a plecat misiunea militară condusă de
generalul Mathias Berthelot… Am articolul, articol care se intitulează aúa: „Pe aici numai
timpul a putut să treacă” pentru că este locul acela unde Eremia Grigorescu a scris: „Pe aici
nu se trece.” Că Mackensen pe peronul Gării de Nord la începul de iulie 1917, când declanúau
ofensiva, a zis: „ Peste două săptămâni ne întâlnim la Iaúi”, dar nu s-a mai întâmplat asta
niciodată. „Pe aici numai timpul a putut să treacă.”
M: VreĠi să ne traduceĠi ce aĠi spus? Au zis ceva că...
Z: Nu cunoúteam dacât o Ġară, FranĠa, patria mea, dar am cunoscut úi România. Suntem în
preziua sosirii generalului De Gaule…
M: În 1969?
Z: Da, 1969. Politica vremii de atunci era o politică sănătoasă úi poziĠia din 1968 vizavi de
Praga era o politică a demnităĠii. Nu era o mascaradă, trebuie să fii prea venal faĠă de un om
care poate a făcut multe rele, dar poate a făcut măcar unul bun. În credinĠă úi în convingeri.
Eu am scris asa: 1967. La sfârúitul tăcerii noi suntem împreună pentru aceeaúi idee. Acesta

212
este suflul măreĠiei FranĠei. ùi astea le-am scris ùi nu numai că
le-am scris, dar iată că aici le-am păstrat úi iată că am plecat
din Gara de Nord. Eu aveam 47 de ani.
M: Vedem că aveĠi biletele de tren?
Z: ùi mămica avea 74 de ani. ùi am păstrat biletele. Ne-am
urcat în tren, Bucureúti Nord-Mărăúeúti. La Mărăúeúti ne-am
oprit la o farmacistă cu care legasem relaĠie telefonică ca să ne
primească pe mine úi pe mama mea. Am plecat în ajun, iar a doua zi ne-am urcat în tren spre
Iaúi, dar ne-am dat jos la prima oprire, halta Cosmeúti úi de acolo ne-am dat jos úi ne-am
întors îndărăt dar nu de-a lungul căii ferate ci pe drumurile care se arătau, am traversat
pădurea Străjescu, comuna Prisaca úi satul Doaga, unde a luptat tăticu’. ùi aici am păstrat
biletele de tren. (Domnul profesor Zorica arăta biletele.) Sunt duble úi aici sunt imagini pe
care le-am păstrat. Sunt duble pentru că sunt două persoane. Mama úi cu mine, ea la 74, eu la
47.

Z: Multe lucruri nu îmi convin, dar nu ai voie să nu le spui motivând că-Ġi convin ori nu,
pentru că eúti obligat să le spui. Moralmente! Nu poĠi hotărî tu... . Păi da, e logic. Lucrul ăsta
să útii că nu e de ieri sau de azi. E valabil de la izgonirea lui Adam din Rai.
B: Dar nu Ġine de sentimente, ea trebuie să funcĠioneze indiferent de sentimente. Având o
societate în care elitele nu prea mai există úi cei care sunt elite sunt lipsiĠi de caracter. De
aceea probabil aceasta lipsă de...
Z: Sunt úi ariviúti...
B: Da, exact.Ariviúti.
Z: Au o situaĠie pe care nu vor să o piardă.
B: Exact ce aĠi spus dumneavoastră la început: că lumea în care trăim este otrăvită de bani, de
valoarea banului.
Z: Păi aúa este.
B: Dar cum de nu v-aĠi implicat în societate, în politică, să contribuiĠi la reforme, să schimbaĠi
mentalităĠi?
Z: Exact această întrebare mi-o pune mie Caius Iacob în 1990. El a încetat din viaĠă în 1992.
Dar în 1990 era foarte sănătos. ùi mi-a zis: „Domnule Zorica, cum se poate? Tatăl dumitale,
cu toate aceste elemente constructive úi dumneata stai pe aici departe de...”
B: Era ctitor.
Z: Da, prima dată a făcut ctitoria, Ġi-o spun sigur. Pe Mihalache l-a cunoscut înainte de război
cât timp a fost în cooperaĠie, tăticu’, înainte de 1912, că în 1912 a fost transferat la Casa de
Depunere úi a fost la Câmpulung Muscel úi aúa l-am cunoscut pe Mihalache. S-au întâlnit
amândoi răniĠi la Spitalul „Alexandru Beldiman” din Bârlad. ùi acolo au ticluit‚ împreună cu
mentorii lor mai experimentaĠi, Gheorghe Pop sau Dobrescu de la Argeú, tot învăĠător. El i-a
îndemnat că erau reprezentanĠi de seamă.
M: ùi avea baza.
Z: ùi culmea, Berbecaru nu avea, dar Văgăunescu, învăĠător avea „Mihai Viteazu”.
B: Cu ordinul…
Z: Da, dar nu se dădeau ca certificatele!
B: Contrapunctul foarte bun!
Z: Eu râd, dar lăcrimez, că e cumplit.
M: Scări de valoare...
Z: 301 au fost toĠi. 301 de românaúi. Atât. Pentru România Mare. Eroi...
M: După Primul Război Mondial...
Z: 301. Îi útiu. Eram acasă.
M: ùi fondator a fost Dobrescu de la Argeú?
Z: Berbecaru, Mihalache, tăticu’ úi Văgăunescu.
B: Zic să continuăm discuĠia cu Caius Iacob ca e interesant răspunsul pe care l-aĠi dat mai
devreme.
Z: Da, dar exact întrebarea dumitale mi-a pus o.
B: Că nu aĠi făcut politică activă…

213
 Z: Cum? Când?
B: Cu o asemenea tradiĠie în familie…
M: Tatăl domnului profesor Caius Iacob a fost unul dintre cei
care au semnat Unirea la Arad.
Z: Arad da.
M: ùi mi se pare ca a fost semnat chiar în casa dânsului.
Z: El era...de asta îl úi chema Caius, că el a fost botezat de
Cicio Pop? úi de asta îl cheama úi Stefan. Că lumea nu útie că îl
cheamă ùtefan Caius Iacob. Vă spun acest amănunt esenĠial ca an. Cicio Pop a fost
preúedintele Camerei la întoarcerea lui Carol al II- lea. Iar în 1928 cu doi ani înainte
preúedintele Parlamentului a fost Dimitrie Pompei, nu Nicolae Iorga.
B: Totuúi, de ce nu aĠi făcut politică?
Z: Dragă, astăzi sunt fericit că nu am făcut, fiindcă au fost multe lichele…
B: Asta retrospectiv, dar în momentul acela de ce nu aĠi luat decizia?
Z: Asta útiu. Destin fericit. Ca m-ar fi compromis.
B: AĠi avut intuiĠia să nu vă implicaĠi.
Z: Da. Pentru câĠiva a fost poate úi amintirea surdă a tatălui meu care îmi spunea dezamăgit,
să útiĠi că ăsta este adevărul, Penescu care a fost secretarul general al Partidului, a fost, deúi
arestat úi el la 14 Iulie, el este cel care a denunĠat. Ăsta este adevărul! Tăticu’ era foarte
decepĠionat la întoarcerea din iulie, în acel ianuarie interval până în noiembrie 1948. ùi
secretarul partidului i-a trădat. Dar eu am altă teorie.
B: AĠi fost úi dumneavoastră acuzat la un moment dat.
Z: Partidul NaĠional ğărănesc a murit miercuri 27 noiembrie1940 la locul care se nume‫܈‬te
Coada Lungă la pădurea Snagov prin asasinarea lui Virgil Madgearu. Asta e în opinia mea!
După aia a venit degringolada cu toĠi care s-au perindat.
B: Veni vorba de legionari ca să avem o continuitate. Legionarii au lăsat în istoria României
în perioada interbelică o dâră roúie prin asasinate. Unul l-aĠi menĠionat, comise la adresa
importanĠilor oameni de pace.
Z: Nu toate.
B: Nu toate...
Z: Dar ar trebui să mentionaĠi că a fost un factor pozitiv la sfârúitul...
B: Tocmai vroiam să vă întreb ce a însemnat pentru dumneavoastră legionarismul.
Z: În anul 1919 când eu încă nu mă născusem, hoardele ruseúti în retragere care făceau urgii
în Bucovina, că prin Bucovina s-au retras, afară de confruntările cu armata română, la
Paúcani, unde au avut loc, au fost în acelaúi timp stăvilite úi de tineretul care atunci s-a
îndreptat spre formarea legiunii. Nu era formată încă. Tineretul ăla de atunci a fost curat,
ulterior e posibil să fi intervenit germenii otrăvitori ai acelor forĠe oculte care întotdeauna
caută ca să producă dezbinarea. ùi au existat asemenea ”oculte”. Nu le nominalizez. Nu vreau
sa fiu părtinitor, chiar dacă am convingeri, tac. Dar s-a întâmplat aúa ceva la început. Au fost
tinerei de 19 ani, 20 maxim, aúa aveau toĠi, că erau născuĠi după 1899.
M: ùi Codreanu a fost o capacitate…
Z: Da.
B: Mai târziu au apărut alĠii: Eliade, Blaga, Cioran.
M: Nu, nu.
Z: Nu.
B: Au articole în Prolegionarism, cum nu?
Z: Da dragule, dar au explicaĠii toate. Pentru că partidele politice erau venale úi altii îi
susĠineau. Adică îi susĠineau pe ăia care puteau să aducă voturi. Bunea Stancu de la Brăila,
sau Cosma ăsta de la Prahova, al dumneavoastră. Aútia erau importanĠi, nu ei care doar... Să
útii adevărul pur úi sigur. Nu e ceva rău să ai dubii.
B: L-aĠi menĠionat pe Dan Barbilian, dar aú vrea să vă duc în altă direcĠie cu Dan Barbilian.
Ca asistent al matematicianului úi scriitorului Dan Barbilian, Ion Barbu deci, la Facultatea de
Matematică din cadrul UniversităĠii Bucureúti, aĠi participat nu numai la seminarii sau la
cursurile acestuia, dar úi la momente să le zicem extracurriculare. Ce locuri frecventa poetul úi
ce teme favorite de discuĠie avea? ùtim că aĠi menĠionat chiar dumneavoastră undeva o

214
întâlnire cu Dan Barbilian care a durat foarte mult. Pe ce teme discutaĠi sau ce subiecte
aborda? Cum era în conversaĠii?
M: Farmecul acelor întâlniri…
B: Că mi-aĠi spus că aĠi stat vreo opt ore într-o zi în care aĠi fost la Capúa úi v-a uitat
Dumnezeu acolo într-o discuĠie de aĠi chiulit de la un curs plicticos.
Z: La Nistor.
B: Sau de la Nistor
Z: Păi dacă m-a luat de la curs de dimineaĠă la 9 úi am stat până la ora închiderii acolo.
B: Ce subiecte abordaĠi?
Z: Numai matematică.
B: Numai matematică? Nu creed...
Z: Numai matematică...
M: Poate niúte picanterii...
Z: Nu, nimic. Cert este că apare cu o studentă la ora prânzului Nicolae Ciorănescu, la care úi
Barbilian úi el úi-au făcut fiecare cu ochiul, dar sigur că eu părând ca parte bărbătească lângă
el s-o fi crezut că este vorba de homosexuali. La care Barbilian îi zice lui Ciorănescu, parcă îl
aud: „Discipulum” adică parte de vocaĠia în domeniu. Deci Ciorănescu mă cunoútea.
Ciorănescu pentru mine este o parte interesantă să vi-o spun úi pe asta că e tot cu Dan
Barbilian úi e inedită. Anul nu mai útiu să îl precizez, că a fost 1945, că a fost 1946, cam aúa.
Oricum sunt 70 de ani. Eram în sala de lectură a bibliotecii, în camera unde consultau
biblioteca profesorii, că eram asistent, nu mai eram student, eram deci legitim acolo. ùi vine
un individ în etate, cum mi se părea mie atunci úi poate úi era. A venit să se intereseze de
domnul Ciorănescu pentru că are întâlnire cu el úi eu l-am invitat la o conversaĠie iar
Ciorănescu, după câte-mi amintesc, parcă nu a apărut. La un moment dat eu l-am întrebat
indiscret despre ce problemă este vorba úi atunci mi-am dat seama de ce nu vine, pentru că
acesta pretindea că útie să facă cu rigla úi compasul împărĠirea cercului în úapte axe. Doamne,
dacă aĠi înregistrat-o să útiĠi că e pură.
B: Am înregistrat-o. HaideĠi să revenim la contemporaneitate. Am găsit o referinĠă undeva că
aveĠi un ginere în America. Aú vrea să vă întreb cum vi se pare această Ġară?
Z: Mie mi s-a părut excepĠională din primul moment în care am văzut ordinea când m-am dus
după niúte cumpărături úi am văzut cum se plasau maúinile, iar cei care erau invalizi aveau
prioritate cât mai aproape de uúa magazinului. MăreĠia acestor magazine, că nu apăruseră la
noi încă aúa magazine, organizarea lor úi starea calitativă a ceea ce făceau m-au impresionat.
Ulterior am vizitat ferma la 17:20 unde a fost filmat serialul „Dallas”.
B: EraĠi „consumator” de „Dallas”?
Z: Da, da. În totalitate. ùi după aceea...
B: AĠi fost înainte de 1989 acolo?
Z: Nu. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost Harvard.
B: AĠi spus că domnul Vrânceanu a plecat acolo?
Z: Nu. A absolvit acolo. Dragă amice, tu eúti aúa mare iubitor de lucrurile astea. Ai fost în
America? Dacă mergi, caută să mergi la Boston, că se merită. Pe partea lui Rever acolo e
sublim. ùi bibliotecile lor úi tot. Parcă Ġin minte cum mă îndemna domnul Stoilov în 1940, la
sfârúitul anilor 40, să citesc revistele americane că acolo este sursa celor mai moderne
concepte úi el este autorul moral úi material al revistei care soseúte úi există úi astăzi la
bibliotecă úi alea toate sunt meritul românesc. El a înnobilat.
B: ùtiĠi ce se întâmplă? Noi suntem foarte bucuroúi că sunteĠi aici úi că suntem prieteni aúa
cum aĠi spus. Îmi permit să vă citez, dar avem un lucru care ne leagă în sensul bun al
cuvântului, ne leagă, ne apropie, úi anume că ne-am întâlnit la
un festival de poezie. Până atunci domnul director v-a mai
întâlnit, dar eu nu úi am considerat că este foarte oportună
venirea Dumneavoastră aici. Dar vroiam să vă pun o întrebare
în legătură cu festivalul, că, de fapt, asta este ceea ce ne
leagă, dincolo de matematică.
M: Acum vreau să spun ca nu aú fi putut să pun întrebarea de
unul singur, dar mi se pare mai firesc ca măcar o mică

215
contribuĠie LaurenĠiu să aibă pentru că, de fapt, el a fost germenele festivalului, l-a lucrat cât a
putut, l-am ajutat úi eu, hai să zicem, că l-am ctitorit împreună, dar el a fost cel care a semănat
acea sămânĠă fertilă.
Z: „Luceafărul”, „Luceafărul” este unde am publicat...
B: V-aĠi amintit revista aceea…
M: Întrebarea ar fi cam aúa, domnul profesor:
Ce legătura vedeĠi între poezie, epigramă úi matematică.
Z: Spiritualitate.
B: ùi ultima întrebare care este o întrebare personală…
Z: Legat de aceasta întrebare, eseurile mele poetice, naive că nu am fost un Ion Barbu, n-am
avut viziune de răstălmăcire, dar am scris úi promit că am să vi le dau să le păstraĠi ca
documente istorice. Una este legată de Ierusalim, alta este legată de cele două pleiade: pleiada
mică úi pleiada mare úi mai sunt încă vreo câteva úi pentru că răspund în acest fel la întrebarea
cu poezia.
B: Bun, am înĠeles. Vreau să vă întreb cum vedeĠi acest festival de epoezie la care au fost
prezenĠi Solomon Marcus, Daniel Cristea Enache, Corneliu Leu, Dan C. Mihăilescu,
Alexandru Mironov, Radu Gologan, Mihai Stănescu, Mircea Dinescu, Ecaterina Andronescu
úi aúa mai departe...de-a lungul anilor. Cum priviĠi dumneavoastră acest festival?
Z: O întâlnire în contemporaneitate între atitudini de eroare úi confuzie superficială, dar
acceptată plauzibil în autenticitatea valorilor de adâncime.
B: Trebuie să decelăm afirmaĠia…
Z: Da, dar útiu că aĠi înĠeles.
M: Ce e eroarea superficială, mă gândeam…
B: Ce e în jurul nostru probabil…
Z: Nu, nu, nu… Vai ce frumos úi bine a fost!
M, B: Am în‫܊‬eles. Mul‫܊‬umim!
Z: Am să vă zic pe final câteva cuvinte pe care am să vă rog să le consemnaĠi. Toma Albu
face mult caz din ceea ce am să vă zic aici. În Bucureúti, poate úi în alte oraúe primeúti
telefoane de la diverúi care nu te cunosc, dar au anumite afaceri, întreprinderi în natura în care
după răspunsul pe care îl dai, consemnează date cu care lucrează. Că ele aduc sau nu
beneficii, dar lucrează. Interlocutorul e o femeie úi mă întreabă : „Cum staĠi cu sănătatea?
Când aĠi luat ultimul medicament?” úi eu răspund corect: „Ultimul medicament l-am luat în
1936.” Asta a fost cu ani în urmă. ùi asta rămâne perplexă. Am simĠit-o după voce, dar dorind
să continui conversaĠia vine cu a doua întrebare: „ùi vă amintiĠi ce aĠi luat?” Provocarea era
foarte mare, dar i-am răspuns: „Parcă era un bicarbonat.” La care îmi închide telefonul de mi-
a venit tonul pe loc.
B: Culmea e că noi râdem, dar nu a fost glumă. Este realitate.
M: Astfel de realităĠi merită să le savurezi.
B: ùi modul eliptic în care se spun...
M: LaurenĠiu a rămas încă cu câteva lucruri neclare, bănuiesc, despre viaĠa personală a
domnului Barbilian.
B: Nu neapărat. Nu vreau să intrăm în zona pitorească.
M: S-a construit un anumit folclor în jurul dânsului úi nu ‫܈‬tim cât de adevărat ar fi.
Z: Lui îi plăcea nu partea de frumuseĠe fizică, ca probă că a avut sentimente pentru Otilia
Cazimir, care era mutră. A avut sentimente úi nu am cunoscut-o pe doamna Papadat
Bengescu. El era un om înalt, autentic, ceea ce este prin totul, mai ales prin conceptia
înzestrarii de natură genială. Domnul Mihoc avea o vorbă, pe care mi-a spus-o mie nu o
singura dată, de mai multe ori. ùi mi-o spunea acum 60 de ani, nu mai înainte. Barbilian a
murit în 1961, Stoilov a murit în 4 aprilie 1961 úi domnul Mihoc spunea foarte frumos: Pentru
nea Nae spunea, Sandule, pentru Mihoc niciodată, dar nici tovarăúii, domnul Sorescu nu mi-a
spus pe nume niciodată deúi noi îi spuneam nenea GhiĠă. ùi domnul Mihoc spunea: „Domnule
Zorica, generaĠiile viitoare vor fi geloase pe noi că am fost contemporani cu Barbilian.” Ce
frumoasă... superbă vorbă! ùi mi-a spus-o de multe ori. Interesant nu?
M, B: Da, interesant!
M: Sentiment mai frumos ca acesta nu poĠi să...

216
B: Dar ce útiĠi despre pariul acesta dintre el úi Tudor Vianu că aúa scrie?
M: A fost un auto compliment... Domnul Mihoc era brăilean, nu? Greúesc?
Z: Dom’le, după útiinĠa mea, mama lui era săsoaică, iar tatal lui era din Ġinutul Brăilei. De
asta sunt sigur, iar casa în care a locuit când era elev la Liceul „ùincai” adică la începutul
anilor 1920, când m-am născut eu, strada Meteor se numea, a dispărut sub buldozerele Casei
Poporului. Cobora din Uranus, în pantă paralele cu toate străzile alea care mergeau în jos spre
Antipa. Cazărmi úi toate care erau acolo.
M: În zona stadionului Republicii.
Z: Da, da.
M: AĠi fost progresist, domnule profesor? Că vorbeaĠi de strada doctor Staicovici, fiindcă, la
fotbal, Progresul acolo avea sediul.
Z: Nu am făcut pasiune, dar mi-a plăcut úi îmi place. Dar ca să fiu fan sau suporter, nu.
B: Vroiam să vă întreb, începusem. Despre pariul acela cu Tudor Vianu ce útiĠi, că el a făcut
un pariu cu Tudor Vianu cum că va scrie poezii. Aúa scrie în Istoria literaturii. La un an de
zile a publicat „Joc secund”. AĠi auzit ceva din discuĠiile lor cum că ar fi făcut acest pariu?
Z: Nu, nu.
B: A fost o ambiĠie, se pare… Să scrie poezie.
Z: Un singur lucru l-am văzut. Eram cu dânsul la Capúa, cu domnul Barbilian. Nu la Capúa,
mai aproape de facultate. ùi la ieúire am dat nas în nas cu Rosetti, profesorul de la Litere.
B: ùi erau în ceartă.
Z: Întocmai. Dar Roseti îl avea în evlavie, categoric. Adică útia că se găseúte în faĠa unui
singuratec. Conceptual vorbind.
B: În literatură, chiar singuratic!
Z: La care nu s-au salutat, dar s-au încruciúat la ieúire, că eu eram în spatele lui Barbilian, m-
am dat în spate úi parcă Barbilian a grăbit ieúirea ca să îl împingă.
B: Era cam coleric… AĠi mai relatat úi cu Camil Petrescu la un moment dat că s-au întâlnit úi
au dat spate în spate la Nestor sau nu útiu unde. Că nici cu Camil Petrescu nu era în relatii
bune. Dar cu Tudor Arghezi erau relaĠii en froid total.
Z: ùi cu Emil Botta.
B: A, nu útiam de Botta, útiam de Arghezi, că Barbu a spus despre Tudor Arghezi că are o
poezie leneúa refuzată de idee. Cine avea curaj să spună că Arghezi are o poezie de acest fel?
Z: Sunt câteva plăsmuiri ale lui care sunt superbe în mod sublim, te zguduie.
B: Ei bine, aveĠi úi fiorul matematic Dumneavoastră, le simĠiĠi altfel. Pentru mine
„aphelic, perihelic”, etc. nu înseamnă mai nimic. Mă depăúesc…
Z: Vă mulĠumesc foarte mult pentru primire!
B, M: Nu, noi vă mulĠumim!

Mul‫܊‬umim elevei Matache M. Mădălina, din clasa a XI-a D,

pentru transcrierea interviului!
(Ultima fotografie în care apare dl.prof.univ.dr. Al. Popescu Zorica)

217
Prof. univ. dr. ‫܇‬tefan CAZIMIR
Acad. Nicolae Dabija
Acad. Solomon MARCUS
Prof.univ.dr. Miron OPREA
Acad. Nicolae DABIJA
Despre un osta‫ ܈‬al Limbii române
În România se desfăúoară anual
zeci de Festivaluri InternaĠionale de
Poezie, Muzică, Teatru,Cinematografie
etc., la care participă, de regulă, două
Ġări: România úi Republica Moldova.
Mai potrivit ar fi să le spunem
Festivaluri Interna‫܊‬ionale ale Limbii
Române. Deoarece chiar atunci când
sunt prezente úi alte Ġări – Ucraina,
Serbia, Ungaria, Bulgaria etc. – acestea
218
sunt reprezentate tot de vorbitori ai
Limbii Române.
Unul dintre aceste Festivaluri, de
Poezie úi Epigramă, organizat de doi
oameni deosebiĠi – LaurenĠiu
Bădicioiu úi Victor Minea –, susĠinut
de un primar cu drag de poezie úi de tot
ce e frumos, Emil Pro‫܈‬can, se
desfăúoară, an de an, în ultima sâmbătă
a lunii ianuarie, la Mizil.
Astfel, datorită acestei manifestări,
Mizilul s-a transformat dintr-un oraú de
provincie într-un centru cultural.
La 29 ianuarie 2012 am avut
onoarea să fiu invitat la una dintre
ediĠiile acestui Festival. Atmosfera de
bună dispoziĠie a fost creată de
epigramiútii úi poeĠii sosiĠi din diferite
oraúe ale Ġării úi de peste hotare
(Republica Moldova), dar, în primul
rând, de gazdele care făceau risipă de
mult suflet în tot ce puseseră la cale.
Atunci l-am întâlnit pentru
prima dată pe Corneliu Leu, un scriitor
pe care-l citisem úi care-mi devenise
drag cu mult înainte de a-l cunoa‫܈‬te.
În prima zi, dar úi în a doua, dar
úi în a treia, întrucât ningea generos úi
úoselele erau înzăpezite, iar noi nu
aveam unde ne grăbi, Festivalul s-a
transformat într-un club de discuĠii.
– Când serbează basarabenii Ziua
Limbii Române? ne-a întrebat maestrul.
– Pe 31 august.
– Ce ziceĠi dacă această zi ar fi serbată
úi în România?
– Am mai avea încă o sărbătoare
comună, am spus. ùi bătrânul prozator,
împreună cu senatorul Sorin Roúca
Stănescu, prezent la Festival, au
formulat chiar atunci textul unei
iniĠiative legislative, ei având la
îndemână úi o scrisoare expediată
anterior celor două camere legiuitoare
ale României de către elevii úi
profesorii Liceului Teoretic „Grigore
Tocilescu”, unde se desfăúura
Festivalul „Romeo úi Julieta de Mizil”.
ToĠi scriitori prezenĠi úi-au pus
semnătura sub acel text. Urma ca
senatorul Sorin Roúca Stănescu să-i
dea rostire de la tribuna înaltului for
legislativ al României.
Distinsul ziarist s-a Ġinut de
cuvânt. După ce a pronunĠat-o, doi
deputaĠi, Eugen Tomac úi Viorel
Badea, úi-au amintit că depuseseră úi
dânúii o iniĠiativă asemănătoare ceva
mai devreme, într-o perioadă când
partidul domniilor lor, PDL, avea o
majoritate covâr‫܈‬itoare în parlament,
dar care o respinseseră cu mult drag.
Propunerea lui Sorin Roúca
Stănescu a fost votată unanim de către
noua componenĠă a legislativului.
Astfel, 31 august, numită la noi
Zi NaĠională a Limbii Române, a
devenit Sărbătoare NaĠională úi în
România.
De atunci încoace cei doi
deputaĠi aleúi în circumscripĠia
basarabeană pentru Parlamentul úi
Senatul României, nu încetează să-úi
atribuie meritul unic de a fi reuúit ca
legea să fie votată, uitând să
men‫܊‬ioneze că acest lucru s-a
întâmplat nu pe atunci când partidul
domniilor lor era reprezentat cu o
majoritate covârúitoare, ci atunci când
acesta se afla într-o minoritate
covârúitoare.
Dar meritul cel mai mare le
aparĠine altora. Unul dintre cei al căror
nume trebuie menĠionat e Sorin Roúca
Stănescu, pe atunci senator PNL, pe
care Corneliu Leu l-a convins să-úi
asume misiunea de a face din
sărbătoarea Basarabiei una a întregii
ğări.
Acum distinsul prozator a
plecat la ceruri. E de datoria noastră să
ne amintim de faptele bune care l-au
însoĠit de-a lungul întregii sale vieĠi pe
unul dinte cei mai mari apărători úi
promotori ai frumuseĠilor Limbii
Române. Să nu-l uităm!
219
Daniel Cristea-ENACHE, Bucure‫܈‬ti
Director de imagine al Uniunii
Scriitorilor din România, critic
literar, director al revistei Literatura
de azi, www.literaturadeazi.ro
(Adresându-se, în preziua festivităĠii de
premiere, epigramiútilor, poeĠilor
prezenĠi úi organizatorilor)
„Acum câteva zile am fost la
Londra. (n.r. faĠă de data de
30.01.2015) Pentru mine, a veni la
Mizil este la fel de important ca a
merge la Londra úi viceversa, că mă
gândeam úi la Caragiale úi la Nichita
Stănescu, cei din apropiere, nu? De ce
este la fel de important pentru mine a
veni la Mizil ca úi a merge la Londra?
Pentru că, am spus eu, úi, îmi pare rău,
repet ceea ce am spus. Nu pot să vin cu
un discurs ad-hoc. Un discurs pentru
Mizil úi un discurs pentru Londra. Eu
am acelaúi discurs úi pentru Londra úi
pentru Mizil. Am spus un lucru foarte
simplu úi pe care fiecare dintre
Domniile Voastre îl puteĠi verifica prin
propria Dvs. experienĠă. Nu este un
lucru din cărĠi, nu este un lucru de
spirit, este un lucru din realitate, este
un element referenĠial, este ceva ce
face parte din cotidianul nostru, sau din
ceea ce ar trebui să fie cotidianul
nostru úi anume faptul că-am spus eu
cu un vechi proverb-omul sfinĠeúte
locul úi că nu este important unde eúti,
important este ce eúti úi ce poĠi face tu
cu ceea ce poĠi fi. După cum bine útiĠi
noi românii avem un accentuat
complex de inferioritate úi noi credem
sau am fost învăĠaĠi să credem că noi
suntem cei mai răi dintre toĠi, cei mai
mediocri, cei mai periferici, cei mai
marginali, cei mai fără úansă. ùi am
fost la Londra, am fost la Tate Modern,
unul dintre cele mai importante muzee
din lume úi cel mai important exponat
al acelui muzeu, întâmplător, asta este,
era creat de un român pe nume
Brâncuúi.
 Pe mulĠi dintre Dvs. v-am citit,
dar am venit aici, úi vorbesc în nume
personal, dar cred că úi domnul Dan C.
Mihăilescu este în asentimentul meu-
am venit aici, la Mizil, ca să vă
ascultăm pe Dvs. pentru că pe noi ne-
am tot ascultat úi ne útim foarte bine ce
suntem úi ce putem, am venit aici să vă
ascultăm pe Dvs., am venit să vă
ascultăm creaĠiile, am venit să ni se
reconfirme ceea ce útiam: ce poate face
aici la Mizil, ce atmosferă poate crea
aici la Mizil, ce climat cultural úi
educaĠional un professor ca LaurenĠiu
Bădicioiu, care, în a sa biografie, are úi
o pată, are un dosar prost: a fost coleg
cu mine de facultate!”-
Christian CRĂCIUN, Flore‫܈‬ti
Profesor, scriitor
Împotriva timpului
E o ciudă‫܊‬enie ceea ce se întâmplă
an de an, în buza iernii, la Mizil.
Oamenii (din ce în ce mai mul‫܊‬i, în sală
mereu trebuie aduse scaune în plus)
biruie timpul, mai mereu viscolit, ‫܈‬i
timpurile pentru a se bucura împreună
(un fel de pleonasm existen‫܊‬ial acesta:
nu există bucurie decât împreună!). E
un act de „diziden‫܊‬ă” majoră fa‫܊‬ă de
contextul mizofil. Epigrame, poezie,
spiciuri pe subiecte culturale, prezen‫܊‬e
culturale venerabile, ata‫܈‬ante, căr‫܊‬i ‫܈‬i
reviste, mă gândesc la toate acestea ca
la un mod mai subtil de a combate
subdezvoltarea. Zona nu este deloc
fericită economic. Eufemistic spus.
Profesez eu însumi într-un astfel de
mediu inert ‫܈‬i tocmai de aceea mă
încântă ceea ce se întâmplă la Mizil,
salvarea prin cultură. Pare o utopie de
intelectual palid, dar sunt convins că,
pe termen lung, victoria va fi de partea
mizilenilor ca entitate. Faptul că se
ac‫܊‬ionează sinergic ‫܈‬i energic, de la
administra‫܊‬ia urbei la fe‫܊‬ele biserice‫܈‬ti,
de la profesori la elevi, de la
organiza‫܊‬ii civice la entuziasmele
individuale, de la tineri la nonagenari
220
este în sine o victorie. Evenimentul are
rezonan‫܊‬ă na‫܊‬ională (includ Chi‫܈‬inăul)
‫܈‬i ar trebui luat ca studiu de caz, ca
exemplu. E încă o dovadă a mărturiei
anonime că omul sfin‫܊‬e‫܈‬te locul. Nu
pot decât să le doresc organizatorilor
energie, perseveren‫܊‬ă, imagina‫܊‬ie! Până
la urmă vor/vom învinge!
Dan NOREA, Constan‫܊‬a
Scriitor, pre‫܈‬edinte al Clubului
Umori‫܈‬tilor Constăn‫܊‬eni (CUC)
În ceea ce prive‫܈‬te Edi‫܊‬ia a
VIII-a a Festivalului literar “Romeo ‫܈‬i
Julieta la Mizil”, pot să spun că, la fel
ca edi‫܊‬iile anterioare, diferă substan‫܊‬ial
de alte festivaluri similare. Mai întâi,
m-au impresionat competen‫܊‬a,
consecven‫܊‬a ‫܈‬i insisten‫܊‬a cu care cei
doi tătici ai festivalului, Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu ‫܈‬i Victor Minea, î‫܈‬i
promovează copilul pe toate căile
posibile. Sunt nu numai buni
promotori, dar ‫܈‬i ni‫܈‬te organizatori de
excep‫܊‬ie. Dacă ar sprijini pe cineva în
alegeri, candidatul lor ar ie‫܈‬i pre‫܈‬edinte
la mare distan‫܊‬ă. Mai apoi, m-a bucurat
prezen‫܊‬a la festival a întregii elite a
umorului ‫܈‬i epigramei române‫܈‬ti, în
frunte cu ‫܇‬tefan Cazimir, George
Corbu ‫܈‬i Elis Râpeanu.
La urmă, dar cel mai important,
mi s-a părut de-a dreptul uimitor
modul în care sunt atrase la festival
nume grele ale culturii, care vin la
Mizil, precum fluturii la o lampă, în
ciuda zăpezilor frecvente de la sfâr‫܈‬itul
lui ianuarie. Anul acesta am avut
onoarea ‫܈‬i plăcerea să-i vedem ‫܈‬i
ascultăm pe acad. Solomon Marcus,
acad. Nicolae Dabija, Dan C.
Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache,
Corneliu Leu. Ultimul va asista la
edi‫܊‬ia a IX-a de undeva din cer,
aplaudându-i pe mizileni pentru încă o
edi‫܊‬ie reu‫܈‬ită.
Felicitări din inimă pentru
edi‫܊‬iile trecute ‫܈‬i mult succes la edi‫܊‬iile
viitoare!
Zina BIVOL, Chi‫܈‬inău
Poetă, actri‫܊‬ă, jurnalistă
Există lume bună, lumea care scrie ce
simte ‫܈‬i simte ceea ce scrie...datorită
organizatorului Lauren‫܊‬iu Bădicioiu ‫܈‬i
întregii echipe iată că Mizilul adună de
peste tot oamenii care ‫܈‬tiu cât
cântăre‫܈‬te cuvântul în toată puterea lui
de convingere.
Trebuie să recunosc că mul‫܊‬umită
acestui festival am reu‫܈‬it să-mi fac noi
prieteni
‫܇‬i să apreciez ‫܈‬i mai mult valoriile
române. De câte ori am mers spre
Mizil sau m-am întors inspira‫܊‬ia mi-a
fost o bună prietenă a‫܈‬a că nici de data
asta Mizilul nu a scăpat fără un vers
blond de la o zână brunetă.
La Mizil
La Mizil se mu‫܈‬că din poezie
Ca dintr-o pâine.
Pofta mare la to‫܊‬i cititorii...
Aici se împletesc cuvintele din făină
albă
‫܇‬i se pun la copt odată în an
‫܇‬i atunci în inima iernii.
Ianuarie adună toate vreascurile
Din ‫܊‬ară ‫܈‬i face un foc de cinste
Pentru to‫܊‬i oamenii ce se cinstesc
Prin vers...dincolo de lumea lor.
La Mizil se sorbe‫܈‬te din epigramă
Ca dintr-un vin bun.
Aici se încoronează sclavul
‫܇‬i este decapitat regele.
Aici stau to‫܊‬i la o masă rotundă
‫܇‬i vorbesc la pătrat.
Aici se mu‫܈‬că din poezie ca dintr-o
pâine
‫܇‬i se soarbe epigrama ca un vin bun.
Mizil nu mă lăsa să uit de tine
Intră mai des pe pagina mea de
facebook
‫܇‬i invită-mă la un ceai.
221
Lauren‫܊‬iu GHI‫܉‬Ă, Bucure‫܈‬ti
Redactor-‫܈‬ef la revista ”Epigrama”
Men‫܊‬iune la Epigramă
După fiecare festival de la Mizil
îmi spun: „Gata, am epuizat tema. Ce
naiba să mai scriu de Mizil, de Romeo
Юi Julieta?”. ‫܇‬i uite că de fiecare dată
tot îmi mai vin idei, tot mai încropesc
una-două epigrame demne, chiar
competitive (zic unii!).
Poate respectul pentru inimo‫܈‬ii
băie‫܊‬i de acolo, în frunte cu
inepuizabilul Bădicioiu, poate emo‫܊‬ia
reîntâlnirii cu blajinul domn Minea, nu
‫܈‬tiu ce mă tot inspiră ‫܈‬i mă tot
îmboldesc să nu abandonez ‫܈‬i să
reinventez roata, apa caldă ‫܈‬i rimele la
Mizil. A‫܈‬a s-a întâmplat ‫܈‬i în acest an
‫܈‬i, uite, chiar nu fără succes! Deci,
până nu ridic cupa supremă ‫܈‬i nu
primesc tricoul galben de la tizul meu,
nu mă las! Gata, încep lucrul la edi‫܊‬ia
următoare! Doar n-o să lipsesc de la
întâlnire!
Prof. univ. dr. math. Miron OPREA
Pre‫܈‬edinte al Funda‫܊‬iei Oamenilor
de Эtiinаă Prahova
A fost pentru prima dată când
am participat la edi‫܊‬ia a VIII-a a
acestui Festival ‫܈‬i, iată că, după
aproape o lună de zile, nu pot uita
bucuriile intelectuale ‫܈‬i suflete‫܈‬ti pe
care le-am trăit în acea zi, împreună cu
o serie de intelectuali de marcă din
cultura ‫܈‬i ‫܈‬tiin‫܊‬a românească de astăzi.
Poe‫܊‬i, litera‫܊‬i, matematicieni de
marcă (acad. Solomon Marcus, prof.
univ. Ion Chi‫܊‬escu, prof. Al. Popescu-
Zorica, prof. C. Chite‫܈ ܈‬.a.) au dat
strălucire acestei reuniuni.
Aproape toate zonele ‫܊‬ării
noastre s-au întâlnit la Mizil spre a-‫܈‬i
aduce contribu‫܊‬ia pământului românesc
din aurul cenuЮiu al oamenilor săi. Au
venit din Cluj, Ia‫܈‬i, Bucure‫܈‬ti, Bra‫܈‬ov
etc. personalită‫܊‬i notorii ale culturii
române‫܈‬ti care plugăresc pe ogorul
poeziei ‫܈‬i al epigramei. O bucurie
deosebită am trăit-o în acea zi gustând
cu nesa‫ ܊‬din produc‫܊‬iile „aurului
cenu‫܈‬iu” ale grupului fra‫܊‬ilor no‫܈‬tri din
Basarabia.
Felicit din toată inima strădania
organizatorilor acestui festival de la
Mizil ‫܈‬i le urez, în continuare, succes
în această nobilă ac‫܊‬iune.
Felicitări, cu totul deosebite, le
adresez profesorilor V. Minea ‫܈‬i L.
Bădicioiu, inima Festivalului !
Doru DUMITRESCU, Bucure‫܈‬ti
Inspector în Ministerul Educa‫܊‬iei
‫܈‬i Cercetării ‫܇‬tiin‫܊‬ifice
Lume, lume vino la Mizil în ianuarie
‫܇‬i a fost ‫܈‬i a VIII- edi‫܊‬ie. Afară:
ploaie, urmată de soare ‫܈‬i vânt
Înăuntru: lume multă, de calitate. Pâine
‫܈‬i sare. Discu‫܊‬ii între patru ochi. Stand
de căr‫܊‬i. Efervescen‫܊‬ă creatoare.
Fotografii de grup. Discursuri mai mari
sau mai mici. Luări de cuvânt mai
interesante sau fără priză la public.
Epigrame tot timpul. Poezie ‫܈‬i culoare.
Premii. Diplome ‫܈‬i plicuri. Căr‫܊‬i.
Interviuri, amintiri. Istorie ‫܈‬i memorii.
Râsete ‫܈‬i voie bună. Telefoane mobile
‫܈‬i convorbiri scurte, la obiect. Zâmbete
de polite‫܊‬e. Discu‫܊‬ii animate. Drumul
spre locul faptei. Lipsă de locuri.
Aranjamente. În sfâr‫܈‬it, totul e bine.
Discu‫܊‬ii prelungite, până seara tărziu.
Totul e bine când se sfâr‫܈‬e‫܈‬te cu bine.
Ananie GAGNIUC, Constan‫܊‬a
Instantanee –cliúee – festival odisee...
La festivalul de la Mizil a plouat
tot timpul. Cu aplauze. „Romeo úi
Julieta la Mizil” a fost o reuúită
deplină, într-o Ġară tristă, dar de umor
plină. ùi de poezie. Inimosul profesor
LaurenĠiu Bădicioiu, în tandem cu
domnul director Victor Minea, de la
Liceul „Grigore Tocilescu” au fost de
top! Un maraton de cinci ore – non
222
stop, cu prelegeri, proiecĠii, direcĠii,
lecĠii, cu academicieni de marcă úi
corifei din Ġară ai poeziei úi epigramei,
care au umplut sala, inimile úi sufletele
participanĠilor. Afară plouă continuu.
Se fac poze – selfie – instantanee.
Bunduri îúi arată dintele. Gârda scoate
- gest rar – un sfert pe sticlă de palincă,
plină pe un sfert. Afară plouă. Plouă úi-
n gât. Ica Ungureanu se urcă pe statuia
lui Grigore Tocilescu. Are un corp
obraznic! Nici Noni Gagniuc nu-i mai
prejos. Are un corp geometric.
Bădicioiu întreabă pe 47 virgulă doi
dintre participanĠi dacă vor un pahar cu
apă. „Apă??” întreabă Gagu, Bunduri
úi Efim Tarlapan... Rodica Rodean face
298 de fotografii. Alexandra Chelu
cântă la chitară. Dan Norea aplaudă
cântecul, dar nu-i place numele.
„Chelu?” C-tin Moldovan, primar poet,
retras la Mănăstire, fie ea úi a
Humorului, recită trei psalmi. E luat la
„pălmi”. Aplauze. Afară plouă. Ia
cuvântul genialul bâlbâit al literaturii
române - Dan C. Mihăilescu. Ca să-i
înĠelegeĠi modestia, nici nu m-a
corectat că l-am numit Mihăescu.
Aúa-s oamenii mari! Intelectual
vorbind. I se dă cuvântul lui Daniel
Cristea-Enache. Dacă n-aĠi auzit de el,
mai citiĠi literatură. Bun de bun.
Afară, normal, plouă. Bădicioiu face
419 poze. Minea face 13-14. „O să iasă
bine festivalul?” Pe Tarlapan l-a luat
valul... Se dau 99 de menĠiuni la
epigramă úi poezie. Lumea e
mulĠumită, mulĠumită úi primarului
Proúcan. A-mPROùCA-N epigramiúti
cu diplome, iată valoarea! Am uitat să
vă spun: afară plouă! Sunt prezente
domniĠe din Republica Moldova.
Ne-au amintit că pe lume există úi
femei. ùi afară... plouă! Nu scriu multe
despre poezie că nu (mă) pricep. Am
reĠinut o singură metaforă: „la margine
de timp”. Afară...nu vă mai spun!
Despre Ioan Toderaúcu, Abel Florian,
n-am ce scrie-comenta-preciza. Au fost
în juriu. De ce să-i mai înjur úi eu?
Marele premiu: Ioan-Petru Gârda. Pe
merit! E nebun de bun omul ăsta! Are
un singur defect: la Cluj e primar Emil
Boc.
VreĠi sau nu, voi încheia „cronica”
prezentând literaĠi chinuiĠi – cum altfel
– de talent. Unii, chiar de viitor: Anton
Muraru Aurel Cehan, C-tin Goga,
Valentin Ursu etc. CredeĠi că dacă-i
aminteam pe Solomon Marcus, Zorica
etc., acest text era mai citit? ùi Petru
Brumă, că trebuie să trag spuză pe
constănĠeni. Sâc!
P.S. De la muzeul oului (de la Vama),
Cătălina Orúivski ne-a vorbit de ouă.
ùi afară... afară tot plouă! Anul trecut
a nins în draci. De mai venim úi la
anul, va fi soare! Oare?
Efim TARLAPAN, Cluj, Chi‫܈‬inău
Men‫܊‬iune la Epigramă
Romeo úi Julieta vine, de obicei,
la Mizil, în dricul iernii, încât aceúti
doi eterni amorezi au impresia că
nimeresc de fiecare dată nu în coastele
Ploieútilor, ci pe undeva prin Siberia
sau pe la Polul Nord.
Sfârúitul lunii ianuarie a anului
2013 a fost îndeosebi de năbădios.
Viscol puternic, troiene, ger năprasnic.
Abuz de iarnă, ce mai! Unii mari
invitaĠi bucureúteni ai mizilenilor s-au
speriat, absentând de la “nunta” literar-
umoristică shakespeareană.
Organizatorii au Ġinut cont de
capriciile climei úi, în anul 2015, au
pus surplus de căldură sufletească pe
parcursul organizării. Ne-am bucurat
de-o zi de iarnă calmă, chiar cu-n pic
de soare cu dinĠi… epigramatici.
Au fost prezenĠi toĠi invitaĠii, atât
de mulĠi, încât unii au rămas oarecum
supăraĠi că n-au încăput în poza
tradiĠională de grup. N-ar fi fost rău să
facă act de prezenĠă úi vreun exeget din
Englitera, care, cred eu, ar fi îmbogăĠit
bibliografia marelui Will cu încă o
pagină grăitoare, legată de faima-i
universală.
223
Dr. ing. Anton MURARU, Bucureúti
(Epigramă, locul 11, menĠiune)
31.01.2015
Impresii
Am coborât în gara Mizil, pentru
prima dată în viaĠă, în compania a trei
distinse doamne úi a unui onorabil
domn, sosiĠi aici pentru momentul final
al Festivalului. Cum de un timp
memoria îmi joacă feste, am reĠinut un
singur nume: Victoria Milescu.
Cu sfială am intrat în clădirea
Liceului Teoretic “Grigore Tocilescu”,
apoi, prin tunelul viu flancat de eleve
úi elevi candizi úi surâzători, în
cancelaria úcolii. Am găsit-o
primitoare úi caldă, în contrast cu
imaginea de potenĠial loc de “supliciu”
de pe vremea în care, elev fiind, nu
îndrăzneam să trec prin faĠa unui
profesor. O, tempora! O, mores!
Odată consumat momentul de
socializare, paúii m-au îndreptat spre
sala de festivităĠi a Liceului.
Desferecându-mi inima úi dându-i frâu
liber să rezoneze pe frecvenĠe înalte,
m-am eliberat de mine úi timp de 4
ceasuri m-am lăsat cotropit de fiorul
liric autentic.
Au dat valoare úi culoare
întâmplării invitaĠi speciali úi
personalităĠi de prim rang:
academicianul Solomon Marcus, la cei
90 de ani de viaĠă, debordând de
energie úi spirit în discursul său
remarcabil asupra zonelor
“contaminate” cu umor involuntar – de
la emisiunile TVR la teoria jocurilor;
academicianul Nicolae Dabija, scriitor
úi istoric literar, în fruntea unei
delegaĠii de poeĠi úi epigramiúti din
Chiúinău, venită “în patria lui
Eminescu din patria lui Eminescu” úi
reprezentând “străinătatea” la Festival;
profesorul universitar ùtefan Cazimir
úi preúedintele Uniunii Epigramiútilor,
George Corbu, într-un dialog
epigramistic úi autoironic inedit;
criticii literari Dan C. Mihăilescu úi
Daniel Cristea-Enache, vorbind de
umor ca alternativă la “furia
autodistructivă, masochismul naĠional
úi plăcerea îngrozitoare de a ne turna
haznaua în cap”. Victoria Milescu,
Efim Tarlapan din Chiúinău, Ananie
Gagniuc, prezentatoarea Luiza Toboc
de la Televiziunea Valea Prahovei,
responsabili pe linie de artă úi cultură,
precum úi alĠi participanĠi au avut
partea lor de contribuĠie la reuúita
acestui act de cultură.
Festivitatea de premiere a adus
la lumină protagoniútii acestei
competiĠii úi totodată autori ai unui
regal de epigramă úi poezie ce a urmat,
spre deliciul audienĠei, constituită, în
mare parte, din… ceilalĠi concurenĠi.
Nici muzica bună nu a lipsit din
economia evenimentului, fie ea de
fundal sau live. AmbianĠa úi trataĠia
deosebită de la localul select
Alexandra Café, alte surprize ale
organizatorilor, au încheiat “apoteotic”
Festivalul.
Ceea ce se întâmplă de câĠiva
ani buni la Mizil pare să reînvie aura
unor generaĠii apuse de dascăli,
profund ataúate de úcoală úi de elevii
lor. Acei oameni luminaĠi au útiut să
conjuge verbul a face la toate diatezele
úi la toate timpurile, deúi, cel mai
adesea, au fost lipsiĠi de căldura
recunoútinĠei autorităĠilor statului úi
chiar a învăĠăceilor. Profesorii Victor
Minea, director, úi LaurenĠiu Bădicioiu
sunt muguri viguroúi ai acestei “stirpe”
ce o credeam în pragul extincĠiei.
Primarul Emil Proúcan, emisar al
autorităĠii dar úi om de cultură úi
scriitor, completează sinergic o echipă
redutabilă. În planul secund, alĠi
profesori úi elevi de liceu, sponsori úi
voluntari pun umărul la un succes
memorabil. Liderii implicaĠi dovedesc
abilităĠi surprinzătoare de management
úi marketing cultural, performând la
nivel înalt într-o comunitate cu resurse
modeste.
224
Am plecat cu frumoase úi durabile
impresii de la acest eveniment úi cu o
senzaĠie de plenitudine, pe care o ai
numai atunci când Ġi se dăruieúte ceva
peste aúteptări. În drum spre gară, am
realizat, de fapt, ce companie selectă
am avut la coborârea în staĠia Mizil,
fără să útiu: Victoria Milescu, fostă
laureată úi preúedintă a juriului în
ediĠia curentă, la secĠiunea Poezie;
Anca Hirschpek, marele premiu
“George Ranetti”, poezie; Monica
Mureúan, premiul “Agatha Bacovia”,
poezie; dr. Corneliu Zeană, epigramist
redutabil...
Vă felicit pentru că aĠi creat deja o
tradiĠie úi vă îndemn să stăruiĠi în
“greúeală”!
Premiere la epigrame
(lui George Corbu)
Gârda, în urale,
Cupa ia úi-un plic;
Corbu, osanale,
„Corbii”... ciocu’ mic.
Spre restaurantul Alexandra Café
Cu un gol în suflet, iacă,
La local, printre alei,
“Corbii”, plinul merg să-úi facă,
ùi de-aceea-s… plini de ei!
Candidat la primăria Bruxelles
(lui Emil Proúcan)
De va fi ales edil,
Să aducă-n veci ofrande,
PopulaĠiei flamande
(Ce-l votă úi la… Mizil!)
Verdict
(lui ùtefan Cazimir)
Deúi pledă “nevinovat”,
Fusese aspru condamnat.
Verdict: umor calificat.
Deúi încovoiat de “cruce”,
Cu sârg úi voioúie-o duce.
Opera integrală
(lui Solomon Marcus, la 90 de ani)
FuncĠii mari úi derivate –
Refuzate; cu migală,
Pe-a útiinĠei magistrală,
A clădit o... Integrală.
Victoria MILESCU, Bucure‫܈‬ti
Scriitor, membru al juriului
Am ajuns cu bine în Bucureúti, cu
sufletul plin de bucuria reîntâlnirii cu
vechi úi dragi prieteni, dar mai ales
având sentimentul că acolo unde există
oameni minunaĠi se întâmplă úi lucruri
minunate, care ne încarcă pentru un
timp cu energie, încredere úi curaj. Vă
mulĠumesc pentru ospitalitate úi
generozitate, pentru eforturile văzute úi
nevăzute pe care le-aĠi făcut ca úi ediĠia
din anul acesta a deja tradiĠionalului
Festival "Romeo úi Julieta la Mizil" să
fie una de excepĠie, de neuitat, cum de
neuitat va rămâne úi Liceul "Grigore
Tocilescu", din a cărui pâine úi sare au
gustat poate úi cei ce vor scrie istoria
literară a acestor timpuri. Am fost
onorată să fiu aici, în Mizil, invitată,
premiantă úi colaboratoare úi aú dori să
contaĠi în continuare pe sprijinul meu,
pe prietenia mea. Vă felicit úi vă
doresc tot binele!
Marius VLĂSCEANU, Buzău
Scriitor
Doresc să mul‫܊‬umesc cordial
distin‫܈‬ilor domni organizatori ai
evenimentului cultural de la Mizil
pentru invita‫܊‬ie, dar, mai ales , pentru
aten‫܊‬ia deosebită de care m-am bucurat
‫܈‬i am fost tratat pe tot parcursul zilei...
Sper ca acest an să revin acolo,
cu proiecte culturale ini‫܊‬iate de mine,
fie o lansare de carte a mea, ori
seminarii culturale pe teme de
educa‫܊‬ie, cultură ‫܈‬i tineret. Felicitări
domnului director al Liceului Teoretic
”Grigore Tocilescu”, onorabilul domn
225
Victor Minea, pentru impecabilitatea
evenimentului, domnului Bădicioiu
Lauren‫܊‬iu, un veritabil domn ‫܈‬i elegant
orator, dar ‫܈‬i domnului Claudiu
Remus-Minea, prietenul ‫܈‬i gazda mea.
Felicitări tuturor!
Corneliu ZEANĂ, Bucure‫܈‬ti
Medic, scriitor
Dragă LaurenĠiu,
Cred că eúti asaltat de mesaje de
mulĠumire úi felicitări pentru reuúita
Festivalului, eveniment memorabil,
care a reuúit să adune floarea
epigramiútilor. Mă bucur în mod
special pentru cei din Moldova, am
avut norocul să fiu aúezat, la masă,
lângă Nicolae Dabija. Opinie
personală: bine că nu a mai venit
Ecaterina Andronescu, nu doar că nu
are umor, dar are un discurs de
absolută platitudine. Nu ‫܈‬tiu cum a
putut fi ministru, probabil
recomandarea lui Vanghelie a contat.
Felicitări, felicitări, felicitări!
Vasile LARCO, Ia‫܈‬i
Men‫܊‬iune la Epigramă
A opta întâlnire de nota zece
Chiar dacă ora‫܈‬ul Mizil nu se
află în Banat, îndrăznesc să spun că
acesta e „fruncea”. În primul rând că
are-n frunte un primar destoinic în
persoana poetului Emil Pro‫܈‬can, apoi
că există Liceul „Grigore Tocilescu”,
unde pe primul loc se află
aprofundarea cuno‫܈‬tin‫܊‬elor elevilor,
dar ‫܈‬i ale cadrelor didactice, tot pe
locul întâi se află disciplina, activitatea
culturală, pregătirea ‫܈‬colarilor pentru
via‫܊‬ă etc. A‫܈‬adar pe locul doi nu se află
nicio preocupare, cele pe care nu le-am
specificat se află tot pe primul loc, în
abrevierea „etc”. „Omul sfin‫܊‬e‫܈‬te
locul”, iar aici la Liceul men‫܊‬ionat,
oamenii sunt: prof. Victor Minea,
directorul Liceului, prof. Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu, alte cadre didactice, elevi ‫܈‬i
to‫܊‬i cei care sprijină activitatea
didactică ‫܈‬i culturală.
La sfâr‫܈‬itul lunii sărindar-gerar a
acestui an, pe o vreme primăvăratică,
asta, probabil ca o compensare a
vremii siberiene de anul trecut, a avut
loc o întâlnire culturală ‫܈‬i de suflet,
ridicată la cote peste a‫܈‬teptări, după
părerea mea, cu participarea unor
personalită‫܊‬i deosebite, publicul
beneficiind de: poezii, epigrame,
prelegeri, comunicări, muzică,
delectare gastronomică, unde prezent a
fost ‫܈‬i Bachus prin licoarea de la
Tohani. Tuturor, mul‫܊‬umiri din partea
mea, epigramatic afirmând:
Că Festivalul dăinuie‫܈‬te
‫܇‬i-i la-năl‫܊‬ime an de an,
Întreaga urbe-i mul‫܊‬ume‫܈‬te
Maestrului Emil Pro‫܈‬can!
Ridic azi cu plăcere ‫܊‬oiu`
‫܇‬i pentru Minea, Bădicioiu!
Festivalul de la Mizil, nu e o
noutate ce spun, nu remarc numai eu,
este unul cu cea mai mare participare
din punct de vedere concuren‫܊‬ial,
probabil a fost greu de jurizat, de
departajat, sunt concuren‫܊‬i ferici‫܊‬i, mai
pu‫܊‬in ferici‫܊‬i ‫܈‬i dezamăgi‫܊‬i, ca după
oricare confruntare, fie ea ‫܈‬i literară.
A‫܈‬adar:
Ca din preajma unei muze,
‫܇‬tim, că altfel nu se poate:
Pleci cu zâmbetul pe buze,
Ori cu buzele umflate!
Manifestările dedicate zilelor
Liceului, festivitatea de premiere a
concuren‫܊‬ilor de la sec‫܊‬iunile de poezie
‫܈‬i de epigramă, alocu‫܊‬iunile
personalită‫܊‬ilor prezente, slujba
religioasă, dar ‫܈‬i programul muzical,
au avut loc în cocheta sală de
festivită‫܊‬i, neîncăpătoare, dar
primitoare, dovedind că ac‫܊‬iunea
întreprinsă s-a bucurat de un
binemeritat succes, anume că:
226
E-un Festival cum nu e altul
Ce face-n poezie saltul,
‫܉‬inând o sală în picioare...
Când sala scaune nu are!
Desigur, e o zicere epigramatică,
sala a avut scaune suficiente, în
realitate totul s-a desfă‫܈‬urat sub semnul
notei zece, felicitări organizatorilor,
personal aduc mul‫܊‬umirile mele, trăind
cu speran‫܊‬a revederii la cea de a noua,
a zecea ‫܈‬i a nouăzecea întâlnire, că
pentru mine ar fi preten‫܊‬ia mult prea
mare de a mă vedea participant ‫܈‬i la
centenarul Festivalului. Mult succes,
sănătate tuturor ‫܈‬i un car, două, trei de
noroc! LA REVEDERE!
Aurel CEHAN, Hu‫܈‬i
Epigramist
De trei ori: Bravo, Mizil !!!
Mă număr printre naúii de botez ai
Festivalului "Romeo úi Julieta la
Mizil". Un "Copil" care a crescut
frumos , de la an la an. Festivalul a
devenit mare atât la propriu , cât úi la
figurat. La prima ediĠie a acestui
Festival am fost onorat cu premiul
"Agatha Bacovia". Sunt mândru de
asta úi rămân fidel acestui Festival pe
durată nedeterminată. La ediĠia din
acest an au fost prezenĠi, ca de obicei,
úi fraĠii nostrii de peste Prut. I-am
simĠit calzi úi mereu aproape. Am
glumit, am râs, am legat noi prietenii, -
oameni frumoúi úi slobozi la minte!
Am gustat cu plăcere din bucatele,
licorile úi tradiĠiile locului.
Organizatorii au fost de nota zece!
Bravo, Minea! Bravo, Bădicioiu!
Bravo, Proúcan!
De trei ori: Bravo, Mizil!!!
Alexandru RUSU, Bucure‫܈‬ti
Redactor,Radio România Actualită‫܊‬i
Acum, cînd se vorbeúte intens despre
binomul SRI - DNA, vă mărturisesc că
prefer binomul Minea - Bădicioiu.
Adică, "Romeo úi Julieta la Mizil"
(aici, poate pentru a fi politically
corect, ar trebui să scriu doar Julieta).
Anul acesta, cei doi inimoúi
organizatori au ascultat (nu
telefoanele!) sugestia din interviul de
la Radio România ActualităĠi úi au
rezolvat úi cu vremea. Aúa că a fost o
vreme de primăvară, să nu poată spune
nici un cârcotaú că vreun fulg, vreun
gheĠuú etc. ar fi fost ca barieră între
dorin‫܊‬a ‫܈‬i putin‫܊‬a de a fi prezent la
Mizil. Atmosferă caldă, ca de obicei,
încălzită parcă mai abitir de
tradiĠionala prietenie frăĠească (nu
altfel!) cu Republica Moldova.
Atmosferă animată de Dan C.
Mihăilescu úi Daniel Cristea Enache,
de care am avut prilejul să ne bucurăm
cu o seară înainte. Sper că úi ei de noi!
Aúa că, dacă voi fi invitat úi la anul, o
iau pe Drumul Vinului úi... vin!
Ica UNGUREANU, Buzău
Men‫܊‬iune la Epigramă
Despre Fstivalul “Romeo úi Julieta
la Mizil” s-a vorbit, se vorbeúte úi se va
mai vorbi mulĠi ani înainte numai de
bine. Pe bune!
Ce pot spune eu, care am participat
pentru prima dată?
Că mizilenii sunt gazde primitoare,
dovadă că în holul liceului ”Grigore
Tocilescu” am fost întâmpinaĠi de două
Cosânzene, cu pâine úi sare.
Că am respirat acelaúi aer cu
personalităĠi ale culturii româneúti din
Ġară, de peste Prut.
Că am ascultat cu interes úi
încântare discursurile invitaĠilor de
onoare.
Că amicii mei epigramiúti au dat
culoare când au apărut în costumele de
Roúiori.
Că a fost un festival reuúit, unde
lirismul úi umorul au făcut casă bună
împreună. Sincere mulĠumiri úi
felicitări organizatorilor!
227
Elena PAVEL, Mizil
Profesor la Liceul ”Gr. Tocilescu”
În fiecare an, la sfâr‫܈‬it de
ianuarie, particip cu mare bucurie
la Festivalul Interna‫܊‬ional de Poezie
‫܈‬i Epigramă "Romeo ‫܈‬i Julieta la
Mizil”.
Cea de-a opta edi‫܊‬ie, ca ‫܈‬i
cele care au precedat-o, a fost la
înăl‫܊‬ime, o adevărată sărbătoare a
sufletului.
Sala de festivită‫܊‬i a Liceului
Teoretic ”Grigore Tocilescu" a fost
neîncăpătoare pentru numărul mare
de participan‫܊‬i -multi au stat pe hol
nevrând să rateze ocazia unică de
a-i asculta pe invita‫܊‬ii de onoare-
personalită‫܊‬i de seamă ale culturii
române precum ‫܈‬i reprezentan‫܊‬i ai
Ministerului Educa‫܊‬iei ‫܈‬i Cercetării ,
ai ISJPH.
Am ascultat cu deosebit
interes prelegerea plină de substan‫܊‬ă
a acad. Solomon Marcus despre
importan‫܊‬a umorului în educa‫܊‬ia
elevilor ‫܈‬i în cotidianul nostru, am
apreciat umorul fin al scriitorilor
Dan C.Mihăilescu - "Omul care
aduce cartea" , Daniel Cristea
Enache ‫܈‬i ‫܇‬tefan Cazimir .
Ce ‫܈‬ansă au avut elevii liceului
nostru de a-i cunoaste pe ace‫܈‬ti
oameni minuna‫܊‬i !
Am apreciat ‫܈‬i calitatea
epigramelor ‫܈‬i poeziilor care au fost
recompensate cu premii
‫܈‬imen‫܊‬iuni de către juriu.
Acest festival ne-a oferit ‫܈‬ansa
de a zâmbi împreună, de a uita
pentru câteva ore micile necazuri,
căci umorul este pilula care te
ajuta să înghi‫܊‬i amărăciunea.
A fost o atmosfera încărcată de
emo‫܊‬ie ‫܈‬i de frumuse‫܊‬e. Ca
profesoară a acestui liceu, îmi
exprim bucuria de a fi participat ‫܈‬i
anul acesta la o manifestare
culturală autentică.
 Felicit coordonatorii festivalului
prof.Lauren‫܊‬iu Bădicioiu ‫܈‬i directorul
liceului, prof. Victor Minea, pentru
eforturile depuse spre a ne oferi un
moment de delectare spirituală.
Elena LEACH, Sângeorz Băi,
(jud. BistriĠa Năsăud)
Men‫܊‬iune la Epigramă
În egală măsură gospodari úi
iubitori de cultură, prin trăire úi
fapte palpabile, organizatorii celei de-
a VIII-a ediĠii a Festivalului
„Romeo úi Julieta la Mizil”, LaurenĠiu
Bădicioiu – spiriduúul omniprezent úi
neobosit, Victor Minea – directorul
Liceului „Grigore Tocilescu” , cu
toĠii, s-au întrecut pe sine.
O asemenea densitate pe
metru pătrat, de minĠi luminate úi
úugubeĠe, indiferent de rangul
deĠinut, mai rar mi-a fost dat să
văd. Nu îi voi aminti pentru că o
vor face gazdele. S-a simĠit totuúi
lipsa doamnei prof. Dr. Elis
Râpeanu, care ar fi adus un plus de
culoare úi veselie cu epigramele úi
madrigalurile dumneaei, ale domnilor
Ion Diviza úi Gheorghe Bâlici din
Chiúinău, cu inconfundabila zeflemea
tipic „moldovenească”, susĠinută cu
vitejie de data aceasta doar de Efim
Tarlapan .
De la adolescenĠi la maturi
úi „foarte maturi”, simĠirea, trăirea,
reacĠiile la cele prezentate au fost
identice, poezia, umorul úi muzica
fiind cei trei factori care au ridicat
Festivalul la puterea a treia.
Felicitări úi mulĠumiri pentru
posibilitatea de a participa la minunata
manifestare, care aduce o distincĠie
în plus oraúului Mizil, ajungând să
fie cunoscut nu numai în judeĠ ci úi
în Ġară sau peste graniĠe! Multumesc,
încă o dată, MulĠumiri úi Felicitări!
228
Mihai MORAR, Ploie‫܈‬ti
Inspector de română,
membru al juriului la Epigramă
Fiecare edi‫܊‬ie a acestui Festival
reprezintă o nouă provocare, o
alternativă la excelen‫܊‬ă. Tot ce s-a
întâmplat a contribuit la etosul liceului,
gazda primitoare a tuturor celor
îndrăgosti‫܊‬i de epigramă ‫܈‬i poezie.
Ca membru al juriului la epigramă,
am avut revela‫܊‬ia unor valori autentice.
Nu poate fi vorba doar de "triumful
talentului" (că tot suntem în ‫܊‬ara lui
Caragiale), cât, mai ales, de fericita
întâlnire a vorbei cu fapta, a cugetului
cu sim‫܊‬irea.
Invita‫܊‬ii de marcă sosi‫܊‬i la Mizil au
dat greutate evenimentului, ca în
fiecare an ‫܈‬i au făcut deliciul
ascultătorilor. Concuren‫܊‬a a fost
acerbă, iar rezultatele, pe măsura. Dar
ceea ce este foarte important este
faptul ca acest festival rămane "opera
aperta", cultivând surpriza la nivel
panoramic.
Constantin MOLDOVAN, primarul
comunei Mănăstirea Humorului
Men‫܊‬iune la Epigramă
Am fost ‫܈‬i anul acesta la Mizil,
acolo unde Dumnezeu întămâiază
ve‫܈‬nicia în doruri - întinzând curcubeul
prieteniei peste sufletele poe‫܊‬ilor
îndrăgosti‫܊‬i de adâncul din cuvinte - ‫܈‬i
dăruie‫܈‬te menestrelilor puterea de a
plânge zâmbind soarta marii iubiri
dintre Romeo ‫܈‬i Julieta!
Le mul‫܊‬umesc acelor oameni
frumo‫܈‬i, întâlni‫܊‬i în urbea lui Ranetti,
care ‫܈‬tiu - ‫܈‬i vor - să pre‫܊‬uiască
adevărul rostit, poezia, muzica ‫܈‬i
iubirea, îmbră‫܊‬i‫܈‬ându-i, pe fiecare în
parte, dincolo de cuvinte, cu toată
sinceritatea gândului bun.
Se cuvine, de asemenea, să aduc
binemeritate mul‫܊‬umiri ‫܈‬i laude
organizatorilor, în primul rând
domnilor Victor Minea ‫܈‬i Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu, pentru strădania ‫܈‬i
priceperea de care dau dovadă în
scopul men‫܊‬inerii la cote înalte a
acestui prestigios Festival. Vivat
pentru Liceul Teoretic "Grigore
Tocilescu" din Mizil!
‫܇‬i cum altfel a‫ ܈‬putea încheia
(marea mea dragoste fiind poezia),
dacă nu dăruindu-vă un sonet scris la
lumina jarului din suflet. Pentru că,
întotdeauna, scriu cu pana înmuiată în
suflet...
Sonet retrogradus...TOT
Când po‫܊‬i visa, nimic nu te răpune,
Vei fi învingător întotdeauna,
Purtând, pe cre‫܈‬tet, stelele ‫܈‬i luna
‫܇‬i po‫܊‬i spera în ori‫܈‬ice minune.
Nu trebuie să crezi că e totuna
Să fii un jar aprins sau doar tăciune;
Ar însemna să n-ai nimic a spune
În lupta dusă, ve‫܈‬nic, cu Fortuna.
Nu vom intra, nicicând, în nemurire
Trăind, mereu, cu gândul la mărire...
În veci nu vom atinge împlinirea!
N-au fost lăsa‫܊‬i să intre în uitare
‫܇‬i au rămas cu fa‫܊‬a către soare
Doar cei ce n-au sacrificat iubirea.
...................................................
Doar cei ce n-au sacrificat iubirea
‫܇‬i au rămas cu fa‫܊‬a către soare
N-au fost lăsa‫܊‬i să intre în uitare.
În veci nu vom atinge împlinirea
Trăind, mereu, cu gândul la mărire...
Nu vom intra, nicicând, în nemurire.
În lupta dusă, ve‫܈‬nic, cu Fortuna,
Ar însemna să n-ai nimic a spune;
Să fii un jar aprins sau doar tăciune
Nu trebuie să crezi că e totuna
‫܇‬i po‫܊‬i spera în ori‫܈‬ice minune
Purtând, pe cre‫܈‬tet, stelele ‫܈‬i luna...
Vei fi învingător întotdeauna:
Când po‫܊‬i visa, nimic nu te răpune!
229
Emil PRO‫܇‬CAN, membru al
juriului la sec‫܊‬iunea Poezie,
primarul ora‫܈‬ului Mizil
Orice manifestare în care sufletul
oamenilor se conectează la puterea de
zâmbet, este, pentru mine, un prilej de
autentică bucurie! Festivalul de
epigramă úi poezie „Romeo úi Julieta
la Mizil” ajuns la a opta ediĠie, a
devenit o oază în care drumeĠii pot bea
apa limpede din izvorele lumii, pot
mângâia cerul oglindit în ei, pot merge
desculĠi pe cărările neumblate ale
sufeltului, pot descoperi pietrele
preĠioase din visteriile copilăriei, pot
înălĠa zmee, se pot întoarce întru
cunoaúterea de dincolo de ei! Fetele
morgana devin nimfe ce umplu cupe
cu ambrozie.
Manifestare de bun simĠ în care
oameni din diferite locuri din Ġară, úi
nu numai, se întâlnesc pentru a exersa
bucuria de a fi în forma ei autentică!
PeronalităĠi ale vieĠii culturale úi
útiinĠifice de o parte, de cealată o sală
arhiplină în care oamenii prezenĠi
devin copiii care mângâie corola de
minuni a lumii! O altfel de liniúte, un
alt fel de a primi, un altfel de a respira!
Cuvintele capătă diversele forme
ale luminii precum rogvaivul naúte
curcubeul. Oamenii se spovedesc altor
oameni! Nu de păcate! Totul devine
binecuvântare úi mântuire! Aerul se
comprima odată cu timpul! Încleútarea
cunoaúterii naúte zâmbete!
Felicitări tuturor úi la cât mai
multe ediĠii!
Prof. univ.dr. Alexandru ‫܇‬ONEA,
pre‫܈‬edintele Senatului Universită‫܊‬ii
de ‫܇‬tiin‫܊‬e Agronomice ‫܈‬i Medicină
Veterinară, Bucure‫܈‬ti
Mizilul este locul unde se desfă‫܈‬oară
–Concursul Interna‫܊‬ional de poezie ‫܈‬i
epigramă ,, Romeo ‫܈‬i Julieta” la Mizil.
La Mizil vin numai cei care iubesc
poezia ‫܈‬i epigrama, dar ‫܈‬i cei care
pentru o zi se deta‫܈‬ează de problemele
curente, pentru a lua doza anuală de râs
( terapia prin râs). Acest eveniment
reprezintă Sărbătoarea Liceului (a
ora‫܈‬ului), este locul unde se descoperă
talente ‫܈‬i unde se dau premii.
Însemnătatea acestei zile este
dată de valoarea concuren‫܊‬ilor, de
perenitatea acestei ac‫܊‬iuni ‫܈‬i mai ales
de personalită‫܊‬ile care anual participă
la acest eveniment.
Mizilul este locul unde la sfâr‫܈‬itul
lunii ianuarie, într-o sală cochetă, încap
academicienii, profesorii universitari,
cadrele didactice, politicienii, scriitorii,
epigrami‫܈‬tii, elevii etc., anima‫܊‬i de de
starea de spirit- umor ‫܈‬i terapie prin
rîs. Toate acestea par ireale , dar sunt
adevărate. Juriul o ia în serios,
promovând valoarea ‫܈‬i talentul, fără a
face rabat de la calitate. Aici visul
poate deveni realitate.
Pentru toate acestea consider că
festivalul se bucură de o lagă audien‫܊‬ă,
de longevitate ‫܈‬i mai ales de un
prestigiu binemeritat.
Am avut o ‫܈‬ansă să fiu alături de
Academicianul SOLOMON Marcu,
Acad. Dabija, Popescu ZOICA,
Cazimir Ionescu etc.
Am avut o ‫܈‬ansă să ascult eseul
,,UMORUL la ROMÂNI”, sus‫܊‬inut de
Academicianul SOLOMON MARCUS
(matematician care în acest an va
împlini frumoasa vârstă de 90 de ani.
La Mul‫܊‬i Ani Domnule Academician).
Noi, absolven‫܊‬ii ne mândrim cu
acest LICEU (lăca‫ ܈‬de cultură ‫܈‬i de
spiritualitate) ‫܈‬i suntem recunoscători
PROFESORILOR no‫܈‬tri, care au
implantat în inimile noastre dragostea
pentru muncă, pentru învă‫܊‬ătură,
pentru valoare, pentru frumos
(constatând că Valoarea rămâne
valoare).
Mă străduiesc ca anual să ajung la
liceu ‫܈‬i să ocup un loc în sala de
festivită‫܊‬i, pentru a putea onora
eforturile depuse de Domnul Profesor
Lauren‫܊‬iu BĂDICIOIU, Director
230
Victor MINEA ‫܈‬i de Primarul Emil
PRO‫܇‬CAN.
Merită a fi eviden‫܊‬iat efortul
depus de organizatori ‫܈‬i mai ales de
perenitatea lui (Edi‫܊‬ia a VIII-a).
Festivalul a devenit un brand al
ora‫܈‬ului, eveniment care se derulează
cu exactitate, fără a ‫܊‬ine cont de nimic
‫܈‬i nici măcar de condi‫܊‬iile
meteorologice.
Liliana POPA, Bucure‫܈‬ti
Redactor la Radio România
Locul 10 la secĠiunea Poezie
Pentru o zi capitala culturală
a României a fost la Mizil !
Iată ce se poate întâmpla într-un
liceu din România într-o zi de
sâmbătă! A fost adevărată sărbătoare a
valorii autentice, min‫܊‬i luminate s-au
întâlnit ‫܈‬i au vorbit.
Nicolae Dabija, din "ğara de
dincolo" - cum ar fi spus Sadoveanu,
a declarat "Literatura este cartea de
vizită a unui popor". ùi trebuie să-l mai
citez pentru că a fost impresionant úi
adevărat ce a urmat..". De o parte úi de
alta a Prutului se râde la epigrame fără
să fim poligloĠi !" "HaideĠi să facem o
Ġară pe care să o merităm úi să ne
merite !"
Daniel Cristea Enache, aici în
calitate de critic literar, a precizat
importanĠa celui care descoperă un
scriitor talentat:" Maiorescu e mare
pentru că l-a recunoscut pe Eminescu,
Manolescu e important pentru că l-a
recunoscut pe Cărtărescu".
Dan C.Mihăilescu a povestit
cum diverúi părinĠi îl întreabă câte cărĠi
ar trebui să citeasc odraslele lor, cam
câte pe an....numărul precizat de ei
fiind destul de mic. Dar a făcut o
pledoarie pentru lectură úi importanĠa
ei care a încântat pe toată lumea.
Bunicul care îi citeúte nepotului îi
deschide gustul pentru citit.
Eu personal, cred că toată viaĠa
avem nevoie de fapt de poveúti. De
asta mergem la balet, la teatru, citim
mereu úi unii chiar scriem. "Lectura e
un viciu încă nepedepsit...." "Nu omul
e sub vremi, optzeciúii au scris bine úi
înainte úi după 1989.
Iar umor fin úi de calitate avem." Dan
C.Mihăilescu
”A existat un derby între
Eminescu úi Caragiale... între mulĠi
scriitori. De la Nistru pân la Tisa tot
românu râsu-mi-sa. Suntem o Ġară
plină de umor, dar avem un
masochism, o furie de a ne turna
hasnaua în cap. Râsul e ca o cămaúă de
aloe, te apără úi de foc", Dan C.
Mihăilescu..
Unul dintre epigramiúti, nu am
reĠinut numele a avut o teorie
personală, care sună cam aúa: "
Dumnezeu a făcut lumea úi s-a odihnit,
Dumnezeu a făcut femeia úi s-a
odihnit, Dumnezeu a făcut bărbatul úi
de atunci nu s-a mai odihnit nimeni".
Istoricul Doru Dumitrescu, un fost elev
al liceului, a vorbit despre istoricul
vechii urbe care datează din secolul
XVI. A fost un sat domnesc creat de
căpitanii lui Mihai Viteazul, ajuns apoi
în proprietatea Brâncoveanului úi mai
apoi în proprietatea fiicei acestuia,
Safta Brâncoveanu care vinde parte din
terenuri.În 1866 oraúul aflat acum în
proprietatea lui Ioan Cantacuzino,
arde. Oraúul este refăcutúi este declarat
liber în 1895, iar în 1905 Caragiale
scrie la Mizil ...O zi solemnă. Primarul
Leonida Condeescu...se pare că[ a fost
protagonistul, bobocul din "Conu
Leonida faĠă cu reacĠiunea'...
Prof.Elena VOROTNEAC,
purtător de cuvânt al Directorului
General, DGETS Chiúinău
La Mizil…
Indiferent ce s-ar întâmpla,
în lume va exista mereu creaĠia.
ùi asta, mai ales, datorită celor care
mânuiesc cuvintele… Atâta timp cât
231
nu moare poezia, va fi ‫܈‬i un licăr de
lumină în sufletele oamenilor.
Organizatorii Festivalului Interna‫܊‬ional
de poezie ‫܈‬i epigramă „Romeo ‫܈‬i
Julieta la Mizil”, în‫܊‬elegând bine acest
adevăr, reu‫܈‬esc să adune în ora‫܈‬ul lui
Ranetti - în miez de iarnă - oameni
frumo‫܈‬i, în numele prieteniei ‫܈‬i a
versului care înal‫܊‬ă. Uimitor este că, la
Mizil, academicianul este pe picior de
egalitate cu elevul, iar marii scriitori le
zâmbesc încurajator celor care abia
pă‫܈‬esc pe calea afirmării.
Acest Festival este o
adevărată rampă de lansare pentru cei
atin‫܈‬i de aripa talentului, inspirând,
înfrumuse‫܊‬ând ‫܈‬i dăruind în numele
iubirii.
Mă simt onorată să fac parte
din această familie specială ‫܈‬i savurez,
întotdeauna, cu încântare, momentele
pline de un farmec aparte oferite de
către cei care sunt prieteni cu metafora
‫܈‬i poanta.
În numele DirecĠiei Generale de
EducaĠie, Tineret úi Sport a Consiliului
Municipal Chiúinău, Republica
Moldova, aduc alese mulĠumiri
gazdelor úi organizatorilor pentru buna
desfăúurare a activităĠii, pentru
primirea deosebită, dorindu-le multă
forĠă, curaj úi inspira‫܊‬ie în ceea ce fac
atât de bine ‫܈‬i frumos, asigurându-i de
pre‫܊‬uirea ‫܈‬i respectul nostru.
Av. prof.univ.dr.Alexandru ‫܉‬ICLEA,
Bucure‫܈‬ti
În primul rând, mul‫܊‬umesc
pentru diploma primită; sunt fidel
ora‫܈‬ului Mizil, unde am învă‫܊‬at ‫܈‬i m-
am format ca om. ‫܇‬i cei doi fii ai mei,
acum cadre didactice universitare, au
învă‫܊‬at, ca ‫܈‬i mine ‫܈‬i so‫܊‬ia mea, la
acela‫܈‬i Liceu ”Grigore Tocilescu”.
În al doilea rând, am fost
profund impresionat de capacitatea
organizatorică ‫܈‬i persuasivă a prof.
Victor Minea ‫܈‬i prof. Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu, care au reu‫܈‬it să strângă în
acela‫܈‬i loc, în cadrul festivalului, mari
valori ale culturii române‫܈‬ti de pe
ambele maluri ale Prutului.
Participarea a fost extraordinară din
toate punctele de vedere, atât
cantitativ, cât ‫܈‬i calitativ. A‫܊‬i
demonstrat că "setea" de cultură este
vie ‫܈‬i permanentă, mai importantă
decât existen‫܊‬a materiala ‫܈‬i fenomenul
politic, continuat de actualii eroi ai lui
Ranetti.
LA MUL‫܉‬I ANI! ‫܇‬i să ne
vedem cu bine, la următoarele edi‫܊‬ii ale
festivalului ”Romeo ‫܈‬i Julieta” sunt
nemuritori!
Anca HIRSCHPEK, Bucure‫܈‬ti
Marele Premiu ”George Ranetti”
la Poezie
7 diminea‫܊‬a. Încarc în trenul spre
Mizil pre‫܊‬ioasa-mi greutate. Găsesc
u‫܈‬or vagonul-sunt doar trei!- ‫܈‬i locul
plu‫܈‬at. Apare ‫܈‬i Monica Mure‫܈‬an, o
altă premiantă. Facem cuno‫܈‬tin‫܊‬ă.
Ajungem într-o gară uitată, parcă, de
lume. Un taxi ne duce la liceu. Suntem
întâmpina‫܊‬i cu pâine ‫܈‬i sare. Încet,
încet, î‫܈‬i fac apari‫܊‬ia ‫܈‬i al‫܊‬i oaspe‫܊‬i. Nu
‫܈‬tiu pe nimeni. Sunt atât de obosită
încât beau cafea după cafea, dar nici
asta nu ajută. Timiditatea mea nu se
simte în stare să facă cuno‫܈‬tin‫܊‬ă cu
nimeni, a‫܈‬a că stau ‫܈‬i observ. Pe la 10
trecem în sala de festivită‫܊‬i. ‫܇‬i începe
un program foarte interesant, punctat
de personalită‫܊‬i una ‫܈‬i una. Mă gândesc
la cât au citit ‫܈‬i la cât au făcut ei ‫܈‬i mi
se pare că nu voi avea niciodată timpul
‫܈‬i energia pentru ceva durabil. Sunt
majoritatea oameni în etate, cel mai
vârstnic are 95 de ani ‫܈‬i o acurate‫܊‬e a
amintirilor fantastică.
Mă impresionează teribil ‫܈‬i ascult
cu sufletul la gură pove‫܈‬ti care ‫܈‬i-ar
putea găsi locul în manualul de istorie.
Atmosfera face „poc!” la fiecare câteva
minute cu câte o epigramă bine aleasă.
La un moment dat, sunt poftită afară, la
un interviu pentru Tv, unde afirm că
232
mă voi apuca ‫܈‬i de... epigramă. S-o văd
‫܈‬i pe asta, hahhaha!
Lauren‫܊‬iu e lipit de aparatul foto, cred
că face mii de poze, iar din cînd în cînd
se ‫܈‬terge pe frunte. Deh, prea multe de
organizat!
Când, în sfîr‫܈‬it, se face premierea
la poezie, mă simt într-un hal fără de
hal. Emo‫܊‬ionată, obosită, flămîndă, cu
o durere de cap sâcâitoare. Nu recit
nicio poezie, a‫ ܈‬vrea să spun ceva
interesant dar nu găsesc la îndemînă
decît cîteva cuvinte. Bine că s-a
terminat! A trecut de ora 3, toată lumea
are capul calendar, mul‫܊‬i au făcut deja
sute de ture pe culoar. Într-o perioadă
în care nu ne sim‫܊‬im bine dacă nu dăm
cîte-un like sau nu postăm ceva la
fiecare oră, e greu să stăm mult timp ‫܈‬i
să ascultăm pove‫܈‬ti, fie ele ‫܈‬i
excep‫܊‬ionale. “Eroismul” ne este
recompensat la un restaurant din
apropiere.
În fa‫܊‬a mesei frumos aranjate,
flancată de companioni plăcu‫܊‬i, îmi
regăsesc un procent din verva de
odinioară. Depănăm pove‫܈‬ti, impresii,
încerc –eu , care beau un pahar de
Revelion ‫܈‬i unul de Pa‫܈‬te-chiar ‫܈‬i vinul
dulce care ni se aduce. E bine, durerea
uită de bietul meu cap ‫܈‬i pleacă, mintea
se îmbracă pe nesim‫܊‬ite cu alte irizări
de spirit alese... pe sprânceană!
Pe la 4 jumătate trebuie să plecăm, să
prindem trenul. Mă regăsesc în gară
între 5 epigrami‫܈‬ti care î‫܈‬i aruncă
vorbe de duh în sala de a‫܈‬teptare. Doi
iau trenul spre Ia‫܈‬i, restul ”apelăm”
Bucure‫܈‬tiul.
Ajung spre 7 seara în gară ‫܈‬i
renasc atunci cînd îmi văd o parte a
familiei-so‫܊‬ul ‫܈‬i Alex, băiatul cel mare.
Când vede medalia o pune imediat la
gât. Poate peste ani va scrie ‫܈‬i el…
Lucia Olaru NENATI, Boto‫܈‬ani
Scriitor
O impresie? Desigur! Doar că
acum “Fenomenul de la Mizil” nu mă
mai miră căci am depăsit momentul
uimirii că e posibilă o asemenea
manifestare de anvergură la o instituĠie
lipsită de logistica specifică instituĠiilor
culturale, cum este un liceu dintr-un
oraú unde, nu de multă vreme, opreúte
trenul în gară.
Acum particip cu conútiinĠa că iau
parte la un eveniment care merită
efortul deplasării úi, mai ales, admir
sincer constanĠa cu care faptul se
repetă, ajungând acum la a opta
repetiĠie fără să-i scadă vigoarea. Chiar
dacă e pleonastic deja, tot trebuie să
relev că lucrul se datorează “energiei
luminate” a protagoniútilor ce nu
obosesc úi nu se plictisesc să reia
mereu totul de la capăt, aúa cum nu se
întâmplă prea des în cutuma noastră.
Mă bucur, aúadar, că se mai
întâmplă úi lucruri bune, nu numai
dezastrele care ne copleúesc de pe
ecranele TV úi că s-a întâmplat să fiu úi
eu pe acolo, ba chiar “în inima Codului
Roúu”. Vă doresc doar sănătate căci
restul v-a dat Dumnezeu din belúug!
Nae BUNDURI, Braúov, Premiul
„Grigore Tocilescu” la Epigramă,
Vă spun cu toată sinceritatea că,
înaintea începerii acestui festival, adică
înainte de anul 2007, nu útiam mare
lucru despre oraúul Mizil úi, spre
ruúinea mea, nici de faptul că
personalităĠi de seamă îúi au sorgintea
într-o localitate care, în final, mi s-a
părut primitoare, aúezată úi mai mult
decât atât, de un calm desăvârúit,
specific orăúelelor de úes úi colinare.
M-a impresionat oraúul
printr-un aspect care de obicei trece
neobservat. Nu am văzut nici blocuri
turn din sticlă úi beton, nici úosele
suspendate dar în acelaúi timp, nici
tineret fiĠos cu maúini tunate care să te
sfideze la tot pasul. Am avut chiar
surprinderea úi onoarea să fiu salutat
cu un “bună ziua” sincer úi curat de
câĠiva copii care treceau pe lângă
233
Liceul “Grigore Tocilescu” cu totul
întâmplător, fiind sâmbăta, când nu
erau cursuri.
Am mai remarcat ceva ce în
oraúele mari nu prea întâlneúti.
Fizionomia caldă úi zâmbitoare a
omului de pe stradă úi amabilitatea cu
care acesta e gata să te ajute sau să te
scoată din impas. FeĠe senine,
nebântuite de graba de a prinde
metroul, de teama de a traversa o
stradă pe care poate veni un bolid cu o
beizadea la volan úi care, în mod
“firesc”, are prioritate cu Lamborghini
úi pe trecerea de pietoni.
Revenind la festival, am
remarcat ceva ce m-a făcut să cred că
în această Ġară nu a dispărut cultura úi
nici susĠinătorii ei. În primul rând
densitatea de academicieni, în
adevăratul sens al cuvântului, pe
metrul pătrat din sălile festivalului úi,
mai mult, numărul impresionant de
spectatori de toate vârstele. Am văzut
în sală fete de 16-17 ani care au
preferat festivalul “Romeo úi Julieta”,
cluburilor de fiĠe sau te miri ce baruri
cu apucături dubioase, am văzut
oameni în vârstă cu bărbii tremurânde
care au venit să aplaude un umor fără
nuanĠe mercantile sau destinat unui
segment de piaĠă dornic de kitsch.
Am lăsat la urmă ceea ce cred că
e mai important: abnegaĠia,
entuziasmul, exuberanĠa úi
generozitatea protagoniútilor în frunte
cu Profesorul LaurenĠiu Bădicioiu,
Directorul Victor Minea, Primarul-
scriitor Emil Proúcan, sprijiniĠi de
Doamnele Profesoare úi nu în ultimul
rând, tinerele vlăstare, elevele liceului
care au reuúit să ne trezească multora,
nostalgia anilor de liceu iar toate
calităĠile enumerate fiind încununate
de o modestie frumoasă a oamenilor
din provincie. Totul a decurs conform
programului, totul a fost în grafic.
MulĠumesc Mizil!
Cercetător út. Mihai HAIVAS, Ia‫܈‬i
Academia Română, Filiala Ia‫܈‬i
Men‫܊‬iune la Epigramă
Mizilul a deschis cu succes seria
anuală a festivalurilor de umor ‫܈‬i
poezie!
Participând pentru prima oară la
acest festival, mi s-au confirmat
informaĠiile extrem de favorabile pe
care le aveam deja de la participanĠii la
ediĠii anterioare, aúa cum va rezulta din
prezentarea de mai jos.
- Primire călduroasă, într-o atmosferă
de sărbătoare, întâmpinaĠi fiind de
minunaĠii elevi úi profesori ai acestui
prestigios liceu.
- InvitaĠi de marcă din învăĠământul
superior (pentru mine, ca
matematician, o bucurie-n plus cu un
prezidiu aproape eminamente
matematic!), ai Uniunii Scriitorilor din
România úi Republica Moldova, din
Ministerul EducaĠiei ú.a.
-Implicarea responsabilă
oficilialităĠilor locale ( dl. Primar fiind
chiar membru al juriului!) precum úi a
Inspectoratului ùcolar Prahova.
- Turniruri epigramatice úi de poezie
reuúite, desfăúurate într-o atmosferă
prietenească úi de bună dispoziĠie.
- Festivitatea de premiere, precedată
de discursurile deosebit de interesante
ale invitaĠilor de onoare úi desfăúurată
în condiĠii excelente, cu o sală
arhiplină.
-Organizarea de ansamblu a
Festivalului, desfăúurată sub bagheta
celor doi profesori-dirijori :
VICTOR MINEA úi LAURENğIU
BĂDICIOIU, primeúte din partea mea
nota ZECE cu felicitări, având úi
convingerea că Festivalul de la Mizil
(peste 450 de participanĠi, la această
ediĠie), deschizătorul úirului de
festivaluri úi concursuri de umor úi
poezie, va fi úi în ediĠiile viitoare
MODEL de conlucrare úi implicare a
tuturor forĠelor locale în astfel de
evenimente culturale.
În final, una dintre epigramele
mele trimise la această ediĠie :
FESTIVAL DE SUCCES ÎN PLINĂ
IARNĂ
Cu numeroase menĠiuni,
Dar úi substanĠiale premii
La cele două secĠiuni...
MIZILUL dă cu tifla vremii!
N.B. Pentru ediĠia de anul viitor, când,
probabil, va fi introdusă úi secĠiunea
FABULĂ, versul trei va trebui adaptat,
dar úi sponsorizarea, mărită pe măsură!
SUCCES EDIğIILOR
URMĂTOARE!
Ing. ùtefanela BĂDICIOIU
FIBA Balote‫܈‬ti, Ilfov
Între Crăciun úi Paúte este
Festivalul „Romeo si Julieta la Mizil”.
Multe localităĠi mici au devenit celebre
datorita festivalurilor care s-au Ġinut în
ele.
a Aúa s-a întâmplat úi cu Mizilul.
Cu mare drag aútept momentul
deoarece este vorba despre oraúul meu
natal, de liceul la care am învăĠat, de
copilăria úi adolescenĠa mea úi, mai
ales, de dragul meu frate, prof.
LaurenĠiu Bădicioiu. PuĠin peltic,
deútept úi inimos peste poate... Nu útiu
cât de bine útie să bată un cui sau să
schimbe un bec, dar la festivaluri se
pricepe-zic eu, care sunt doar sora lui
mai mare.
Frumoase úi valoroase lucrările
premiate.
Felicitări d-lui director Minea!
Mul‫܊‬umim pentru ospitalitate!
Mult succes elevilor liceului!
Ne revedem la ediĠia a noua!
Elena MIHALACHI, studentă
la Academia de ùtiinĠe a Moldovei
Ialoveni, Răzeni, R. Moldova
Lucrurile întîmplătoare pot crea
momente speciale. Ideea de a participa
la Festivalul Interna‫܊‬ional de Poezie ‫܈‬i
234
Epigramă ”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”,
mi-a venit spontan, ne‫܈‬tiind că astfel,
îmi voi schimba cursul destinului într-o
direc‫܊‬ie mai bună. Pot afirma aceasta
pentru că aici am cunoscut oameni
frumo‫܈‬i la suflet ‫܈‬i la chip, oameni care
mi-au marcat mult aceste două zile
petrecute la Mizil. Aduc sincere
mul‫܊‬umiri, organizatorilor festivalului,
care mi-au oferit ‫܈‬ansa să fiu acolo
unde poezia e la ea acasă. Vă
mul‫܊‬umesc pentru faptul că m-am
sim‫܊‬it un mic poet într-un cerc de
personalită‫܊‬i notorii ce au devenit
pentru mine un model. Am fost
profund impresionată de faptul că
atâ‫܊‬ia oameni promovează valorile
române‫܈‬ti, le cultivă în sufletele junilor
corup‫܊‬i de cuvânt, devenind creatori de
noi de descenden‫܊‬i ai artei.
Cu drag de voi o să revin în Mizil
pentru a primi din nou doza de plăcere
poetică, pentru sufletul meu de copil!
‫܉‬in să vă mul‫܊‬umesc pentru primirea
ospitalieră ‫܈‬i prietenoasă; pentru că a‫܊‬i
avut grijă de noi ‫܈‬i ne-a‫܊‬i dăruit căldura
dvs. sufletească. Sincer, o să-mi fie
tare dor de Dvs. ‫܈‬i de ceilal‫܊‬i pentru că
m-am sim‫܊‬it ca acasă. Sper la o
continuă colaborare cu Dvs. ‫܈‬i vom
‫܊‬ine legătura pe re‫܊‬elele de socializare.
Mi-a plăcut să cunosc un om cu
sufletul atât de frumos!
Cătălina OR‫܇‬IVSCHI, epigramistă,
Vama, jud. Suceava
În urbea despre care au scris
Ranetti, Bogza úi Caragiale, la sfârúitul
unui ianuarie blând care ne-a înviorat
cu câĠiva stropi de ploaie úi cu raze
palide de soare, tocmai s-a încheiat o
adevărată sărbătoare a cuvântului scris
úi rostit. Aceste raze de soare ce ne-au
încălzit, sigur au acumulat energie din
sufletele inimoúilor organizatori ai
Festivalului InternaĠional de poezie úi
epigramă, pe care-i útim cu toĠii –
domnul director Victor Minea, domnul
profesor LaurenĠiu Bădicioiu, domnul
235
primar Emil Proúcan úi alĠii, mulĠi, pe
care-i ghicim doar úi care au pus cu
toĠii umărul pentru reuúita deplină a
acestei acĠiuni de amploare. Cuvântul
scris úi rostit a transformat totul în
clipe de înălĠare úi de lumină, revărsate
peste noi, pe firul poveútii de dragoste
a lui Romeo úi a Julietei, a lui Miúu úi a
Vetei, de personalităĠi marcante ale
culturii noastre: domnul academician
Nicolae Dabija, venit de pe celălalt mal
al Prutului ,,acasă’’, la Mizil, domnii
Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea
Enache, ùtefan Cazimir, academicianul
Solomon Marcus úi alĠi oameni de
seamă, la care s-au adăugat
epigramiútii úi poeĠii – câtă frunză, câtă
iarbă... StaĠia de poútă din vechime
devine, de opt ani încoace, la fiecare
sfârúit de ianuarie, centrul cultural al
Ġării.
Deja visăm să participăm úi anul
viitor la festival! Un regret avem
totuúi: anul acesta vremea a Ġinut cu
organizatorii úi nu am putut rămâne
mai mult la Mizil, aúa cum s-a
întâmplat anul trecut...
MulĠumim tuturor celor care au
făcut ca această poveste să fie atât de
frumoasă!
Mizilul cai de poútă-avea-n trecut,
Iar azi ca un cal breaz e cunoscut
Cu festivalul său, când mulĠi
poeĠi
Ades cai verzi visează, pe pereĠi...
Epigramiútii, chiar de-s mai
pragmatici,
Visează, transformându-se-n fanatici,
Frumoase Juliete, mii de Vete,
Vin de Tohani în sute de navete,
Iar fetele úi doamnele, firesc,
Să-l afle pe Romeo îúi doresc.
ùtiu: Bogza úi Ranetti-au povestit
De-acest oraú úi cine n-a citit
,,O zi solemnă’’-a lui Caragiale?
Având aceste date úi semnale,
Plecat-am spre Mizil, chiar deîndată
La festival când fost-am invitată.
Nu-i greu de-ajuns aici: e-adevărat
C-opreúte orice accelerat
ùi-s mulĠi acei ce vin, de ani úi ani
Că sunt aproape cramele Tohani.
Sosiră mulĠi, de-aproape, de departe,
Trecând chiar Prutul, care fraĠi
desparte,
La festivalu-acesta-aúa de seamă,
De poezie úi de epigramă.
Venit-au –câtă frunză, câtă iarbă,
PoeĠi,din versuri albe ca să soarbă
Înveúniciri, da-i rog, de-o să dorească,
Ce-au scris pe mine să mă
lămurească...
Venit-au cu săgeĠi, cu tolba plină
Epigramiúti ce scos-au la lumină
Sărate poante, haz úi voie bună,
Când epigramei i-au cântat în strună.
Dan C. Mihăilescu ne-a-ncântat!
Cu gurile căscate-am ascultat
Tot ce a spus úi tare-aú fi dorit
Din cuvântări să nu se fi oprit.
Apoi vorbit-a Cristea Daniel
Enache úi vă spun c-a fost la fel:
O sărbătoare ce a împletit
Magia cu cuvântul ce-a rostit.
De peste Prut, venind la noi cu drag,
Dabija lacrimi a iscat – úirag,
Spunând, cu vorba-i calmă úi aleasă,
Că a venit de-acasă tot acasă!
Dar, am uitat ca să vă povestesc
C-a fost úi un festin împărătesc,
Stropit cu feluri multe de lichide,
Ce-au săturat úi gurile avide...
Acum mărturisesc că l-am iertat
Pe un confrate ce a comentat,
Spunând că eu clocesc des epigrama
Chiar la Muzeul Oului din Vama.
236
Sunt unii – úi-am dedus c-o vorbă,
două,
Invidioúi că n-au atâtea ouă,
Dar spun cu fală nedisimulată
Că n-au cum să mă-ntreacă niciodată!
A doua zi a fost chiar un regal:
Discursuri, intervenĠii făr’egal.
Aúa de mulĠi vorbit-au! Vă explic:
Tot fost-a important, nu mizilic!
Chiar Marcus Solomon – să ĠineĠi
seama -
ùi Cazimir – flirtând cu epigrama...
Dabija úi Enache úi-alte nume,
Mihăilescu, oameni cu renume...
Cei buni luat-au multe premii-apoi.
La epigramă-am socotit úi noi
Ca Gârda premiul mare să îl ieie,
Că el colecĠionează doar trofee!
ùi dup-atâta vorbă úi úedinĠă,
ToĠi am considerat că-i cu priinĠă
Ca să golim platouri úi pahare.
...Viteza fost-a chiar ameĠitoare...
Iar timpul a fost bun úi însorit,
Nu a fost frig, nu ne-am înzăpezit.
Cum tot a fost frumos, acum conchid:
Regret că am plecat aúa rapid!
Pr. Prof. Dr. Mihail MILEA
Funda‫܊‬ia pentru Copii ”Sfantul Sava”
de la Buzău
Ecouri cere‫܈‬ti despre Festivalul
“Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”,
edi‫܊‬ia a VIII-a
Ce este frumos ‫܈‬i lui Dumnezeu
îi place. Dostoievski spunea că
“frumosul va salva lumea”. Pentru
mine personal a fost o mare reu‫܈‬ită
edi‫܊‬ia a VIII-a a Festivalului
Interna‫܊‬ional “Romeo ‫܈‬i Julieta la
Mizil”.
Totul a fost frumos; începând de
la organizatorii Funda‫܊‬iei culturale din
cadrul Liceului Teoretic “Grigore
Tocilescu”, unde s-a desfă‫܈‬urat acest
proiect cultural prin strădania domnilor
Minea Victor ‫܈‬i Bădicioiu Lauren‫܊‬iu;
frumo‫܈‬i la chip ‫܈‬i la suflet au fost to‫܊‬i
participan‫܊‬ii acestui festival. Am văzut
în sală chipul luminos al poetului
na‫܊‬ional, Dabija Nicolae, de la
Chi‫܈‬inău , alături de primarul Mizilului
Emil Pro‫܈‬can, primul la toate
activită‫܊‬ile cultural oră‫܈‬ene‫܈‬ti.
Vremea a fost foarte frumoasă.
De‫܈‬i anotimpul era de iarnă, totu‫܈‬i
afară era primăvară, iar în sufletele
tuturor, multă căldura tropicală.
În acele zile de 30-31 ianuarie 2015,
Mizilul a devenit o capitală culturală
cu statut interna‫܊‬ional.
În calitate de preot ‫܈‬i de slujitor
bisericesc am transmis tuturor celor de
fa‫܊‬ă prezen‫܊‬i la festivalul de premiere:
binecuvântare ‫܈‬i bucurie sfântă. Mare
este Dumnezeu ‫܈‬i minunate sunt
lucrările Lui. Acest festival este o
lucrare minunată în care s-a pus mult
suflet ‫܈‬i credin‫܊‬ă. Fără de Dumnezeu
nu putem face lucruri minunate ‫܈‬i
trainice. Faptul că acest festival este la
Edi‫܊‬ia a VIII-a ne dă certitudinea că
este pe un drum bun, că este coordonat
de o echipă bună, cu profesioni‫܈‬ti ‫܈‬i
oameni credincio‫܈‬i. Se află într-o
strânsă legătură între cultură ‫܈‬i cultul
religios. Orice act cultural pentru a
avea succes porne‫܈‬te, mai întâi de la
binecuvântarea Bisericii care este
mâna lui Dumnezeu întinsă spre noi
oamenii.
Vă binecuvântăm pe to‫܊‬i ‫܈‬i
Dumnezeu să vă dăruiască sănătate,
ani mul‫܊‬i cu bucurie, ca să ne mai
întâlnim împreună la aceste festivită‫܊‬i
culturale în orasul Mizil.
237
George Eugen DOINARU,Constan‫܊‬a
Director la Radio Neptun
Mizil , ianuarie 2015 –
OAZĂ DE NORMALITATE!
Aflându-ne noi, subsemnatul ‫܈‬i
Walter Ghicolescu, pentru prima oară
în incitanta urbe Mizil, fost-am
încerca‫܊‬i de fireasca emo‫܊‬ie, cu greu
regăsindu-ne. Primirea amicală, lipsită
de scorĠo‫܈‬enia ‫܈‬i falsa solemnitate,
adesea ipocrită, din păcate încă des
întîlnită pe meleagurile noastre, a
spulberat instant orice re‫܊‬ineri,
reticen‫܊‬e, sfieli ‫܈‬i alte asemenea
neprielnice stări. Din start, mul‫܊‬umiri
Domnului director Minea ‫܈‬i prietenului
Lauren‫܊‬iu Bădicioiu.
Peste pu‫܊‬ină vreme avea să înceapă
adevărata poveste....Mai întîi o
memorabilă seară fastuoasă – primul
contact cu vesela adunare a
epigrami‫܈‬tilor ‫܈‬i poe‫܊‬ilor deja sosi‫܊‬i.
Nu pot să nu salut , cu adîncă
plecăciune, o venerabilă doamnă
gălbuie ce se clătina ademenitoare în
nedumerite pahare secundată de o
indescriptibilă ciorbă de peri‫܈‬oare ‫܈‬i un
alai de alte alese bucate. Nobilul vin
sosit la timp a inaugurat competi‫܊‬ia
ad-hoc ‫܈‬i încruci‫܈‬area floretelor a dat
năvală. Vorbe de spirit memorabile,
calambururi, jocuri de cuvinte subtile,
toate stropite din bel‫܈‬ug cu umor ,
veselie ‫܈‬i voie bună....Doar frîngerea
nop‫܊‬ii a curmat dezlăn‫܊‬uitele dueluri....
‫܇‬i a fost ziua a doua....
Începută sub cele mai favorabile
auspicii...pâinea ‫܈‬i sarea strămo‫܈‬ească,
înmânarea mapelor ‫܈‬i a programului,
vizitarea faimosului ‫܈‬i
cvasicentenarului liceu “Grigore
Tocilescu”, fotografii de grup ‫܈‬i/sau
individuale, defilarea ilu‫܈‬trilor invita‫܊‬i
(academicieni, profesori, doctori,
scriitori, poe‫܊‬i, critici...toată floarea cea
vestită, în veselul Mizil sosită.....
Timp de ore bune, în amfiteatrul
plin ochi, s-au perindat la microfon
fiin‫܊‬e pline de har ‫܈‬i talent..Lucruri
serioase, grave pe alocuri, s-au rostit
spre luare aminte, spre ascultare ‫܈‬i
îndreptare a lor. În a‫܈‬teptarea
momentului nostru de muzică ‫܈‬i poezie
ne-am lăsat fura‫܊‬i de galopul vorbelor
de duh, a cuvintelor magice mustind de
inteligen‫܊‬ă ‫܈‬i speran‫܊‬ă..Sperăm, din
toată inima, că ‫܈‬i modesta noastră
presta‫܊‬ie artistică să nu fi stricat
ARMONIA celestă care a plutit peste
cerul Mizilului în astralele ore ale celei
de-a VIII –a edi‫܊‬ii a Festivalului.
În cele din urmă, a‫܈‬a cum spune
poetul “ sfâr‫܈‬itul a venit fără de
veste”…O palidă triste‫܊‬e s-a insinuat
,tulburându-ne…Nu apropiata
despăr‫܊‬ire o generase cât revela‫܊‬ia
bruscă a unui adevăr amar: a trebuit să
venim la Mizil ‫܈‬i să constatăm, spre
surprinderea noastră, că mai
existălocuri în această nenorocoasă
‫܊‬ară a noastră unde
NORMALITATEA e la ea acasă,unde
buna cuviin‫܊‬ă, decen‫܊‬a, inteligen‫܊‬a,
spiritualitatea sunt pre‫܊‬uite. ‫܇‬i unde
SPERANTA î‫܈‬i aruncă spre cer ,
încrezătoare, bogă‫܊‬ia ei de muguri.
Gaudeamus igitur!
P.S. RESPECT celor implica‫܊‬i în
organizare (de la elevi la profesori, de
la dedicatul director la inimosul ‫܈‬i
implicatul primar). Numai cine a pus
la cale ‫܈‬i a realizat asemenea
manifestări de suflet poate pre‫܊‬ui cu
adevărat ceea ce au reu‫܈‬it prietenoasele
noastre gazde, binecuvântate fie ele în
veac.
Maria Divoiu, profesor, director adj. al
Liceului Teoretic
Prof. Dumitru POPA
Vălenii de Munte
Edi‫܊‬ia a 8-a a Festivalului de epigramă
‫܈‬i poezie „ROMEO ‫܇‬I JULIETA la
MIZIL” reprezintă o infuzie de aer
proaspăt, oxigenat în paleta multiplelor
manifestări culturale din ‫܊‬ară.
238
Inimo‫܈‬ii organizatori, prof. Victor
Minea ‫܈‬i Lauren‫܊‬iu Bădicioiu au reu‫܈‬it
să aducă în fiecare edi‫܊‬ie personalită‫܊‬i
de prim rang din domeniul culturii.
Amintim doar câteva somită‫܊‬i ca:
Solomon Marcus, Mircea Ionescu
Quintus, Nicolae Dabija, Dan
C.Mihăilescu, ‫܇‬tefan Cazimir, Mircea
Dinescu, Daniela Vlădescu ‫܈‬i al‫܊‬ii, care
prin participare, conferin‫܊‬e ‫܈‬i evocări,
au creat acel liant între perspectiva
academic ‫܈‬i noul val din literatura ‫܈‬i în
general din cultura românească.
Este impresionant cum într-un ora‫ ܈‬cu
o destul de restrânsă for‫܊‬ă financiară se
poate organiza o asemenea manifestare
de anvergură interna‫܊‬ională cu
participan‫܊‬i din toate teritoriile locuite
de români. Este un miracol pe care îl
datoram acestor inimo‫܈‬i organizatori,
prof. dir. Victor Minea ‫܈‬i prof.
Lauren‫܊‬iu Bădicioiu, cărora le
mul‫܊‬umesc în numele tuturor
participan‫܊‬ilor!
Sunt sigur că edi‫܊‬iile următoare vor
cre‫܈‬te an de an ca o floare minunată în
grădina culturii române‫܈‬ti.
Alexandrina CHELU, Oradea
Cantautor
Timpul a trecut fără să ne
îmbătrânească, iar Mizilul a crescut în
dragoste úi spirit de la o ediĠie la alta.
Au trecut 5 ani frumoúi de când
am tot poposit pe aceste meleaguri úi
de fiecare dată a fost o rupere magică
de cotidianul sufocant, o păúire într-o
lume mai frumoasă, plină de iubire,
frumuseĠe, artă úi cuvânt.
Le mulĠumesc organizatorilor
pentru veúnica úi calda primire în
sufletul acestui festival! Multi ani ire
(care-a dat în română úi mulĠămire)!
Nata‫܈‬a GRIGORESCU, Slatina
Jurnalist la Gazeta Oltului
Dumnezeu s-a născut la Mizil
Ziua de 31 ianuarie a.c. avea să fie,
pentru deja celebra localitate din
Prahova, Mizil, o zi de mare sărbătoare
spirituală. Au fost aici premiaĠi cei mai
buni dintre cei mai buni poeĠi úi
epigramiúti, participanĠi la Festivalul
InternaĠional „Romeo úi Julieta la
Mizil”, aflat la cea de-a VIII-a ediĠie.
Într-o „Ġară plină de tristeĠe úi de omor”
– aúa cum ar spune cei de la Academia
CaĠavencu – liderii localităĠii Mizil (o
localitate aparent neînsemnată, dar în
care s-au născut scriitorul úi umoristul
George Ranetti, Agatha Grigorescu
Bacovia, soĠia marelui Bacovia,
precum úi marele istoric úi folclorist
Grigore Tocilescu ) reuúesc – iată – să
arate lumii că Dumnezeu s-a născut la
Mizil úi nu în exil, aúa cum spunea
cândva, cu mare năduf, olteanul nostru
de la Segarcea, Horia Vintilă.
Aúadar, la această a VIII-a ediĠie a
acestui festival al românilor de
pretutindeni, festivitatea de premiere a
Ġinut non-stop vreo cinci ore, într-o
sală plină până la refuz, în care umorul,
poezia úi românismul de calitate úi-au
spus cuvântul.
Au fost prezente nume grele ale
Academiei Române úi ale Republicii
Moldova, precum Solomon Marcus úi
Nicolae Dabija, criticii Dan C.
Mihăilescu úi Daniel Cristea Enache,
celebrul caragiolog, prof.univ.dr.
ùtefan Cazimir úi pre‫܈‬edintele Uniunii
Epigrami‫܈‬tilor din România, George
Corbu, nemaivorbind de corifeii
epigramei úi poeziei, veniĠi din toate
colĠurile Ġării úi ale lumii.
Printre aceútia, ca reprezentant al
Olteniei, a fost prezent úi colegul
nostru, ziaristul Dumitru Sârghie, care
a obĠinut o binemeritată MenĠiune, la
SecĠiunea Poezie.
239
Profesorul LaurenĠiu Bădicioiu,
directorul Festivalului úi preúedinte al
FundaĠiei Culturale ”Romeo úi Julieta
la Mizil”, s-a întrecut pe sine,
organizând, împreună cu directorul
Liceului ”Grigore Tocilescu” o
manifestare fără cusur, o manifestare
de înaltă Ġinută intelectuală úi de
profundă respiraĠie românească.
Au cuvântat directori din
ministere, inspectori úcolari generali,
primarul Mizilului, Emil Proúcan, el
însuúi un scriitor rafinat, academicienii
Solomon Marcus úi Nicolae Dabija
(românul absolut de dincolo de Prut),
prof.univ. Alexandru Popescu Zorica úi
multe alte personalităĠi ale patriei
române.
La concurs, au participat 126 de
epigramiúti úi 322 de poeĠi din toată
lumea. Unii epigramiúti mai hâtri au
spus că au participat úi concurenĠi de
pe alte planete… Nu-i exclus, fiindcă
Mizilul este deja o planetă a artelor.
Gabriel DEGERATU, Bucure‫܈‬ti
Redactor la TVR
Am fost la ediĠiile a úasea úi a
opta ale festivalului úi am ratat-o pe
cea dintre ele, din cauza codului roúu
meteorologic. Împreună cu
cameramanul IonuĠ Petrescu, am văzut
în două rânduri manifestarea în plen úi
în culise úi pot spune că a fost o mare
bucurie. Este o întâmplare vie, care
există úi va continua. Am fost onoraĠi
să vedem la lucru epigramiúti úi poeĠi
de valoare, consacraĠi úi debutanĠi. Am
consemnat cu bucurie că la Mizil
există una dintre puĠinele manifestări
de gen din România, una de valoare,
asta datorită ,,încăpăĠânării”
organizatorilor, ,,frumoúii nebuni” ai
oraúului. Până la reîntâlnire, câteva
gânduri, într-o tentativă epigramistică:
Festival cu útaif úi úpil
Are mare căutare
Vin cu toĠii la Mizil
Pentru artă úi... licoare
Florina DINESCU DINU, Ploie‫܈‬ti
Epigramistă
Numerele au vibra‫܊‬ii
La fel ca sunetele
Dacă v-a‫܊‬i întrebat ce au în comun
matematica, muzica ‫܈‬i poezia, afla‫܊‬i că
aceste arte sunt sclavele vibra‫܊‬iilor.
Am răspuns invita‫܊‬iei făcută cu
prietenie de către domnii Victor Minea
‫܈‬i Lauren‫܊‬iu Bădicioiu pentru a
participa la deja renumitul festival „
Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”, ‫܈‬tiind că
mă voi încărca energetic la maximum
în atmosfera atât de plăcută în care
I.Q.-ul este la el acasă...
Pu‫܊‬ine persoane, multe, foarte
multe personalită‫܊‬i, toate vibrând la
unison cu dizerta‫܊‬iile despre poezie,
matematică, muzică, umor ‫܈‬i nu numai.
Fascina‫܊‬ie!‫܇‬i iară‫܈‬i vibra‫܊‬ii. ‫܇‬i iară‫܈‬i
poezie. ‫܇‬i muzică. ‫܇‬i umor. ‫܇‬i
epigramă. ‫܇‬i ironie! Mul‫܊‬umim
organizatorilor ‫܈‬i a‫܈‬teptăm cu bucurie,
dar ‫܈‬i nerăbdare, viitoarele edi‫܊‬ii ale
festivalului mizilean.
D.M. GAFTONEANU, Boto‫܈‬ani
Dublă men‫܊‬iune: Poezie ‫܈‬i Epigramă
Recent încheiata manifestare
culturală de la Mizil, Festivalul
InternaĠional de Poezie úi Epigramă
„Romeo úi Julieta la Mizil” ajuns la
ediĠia a VIII-a, a fost una cu totul de
excep‫܊‬ie dacă o privim chiar ‫܈‬i numai
prin prisma numarului mare al
concuren‫܊‬ilor- nu pu‫܊‬ini dintre ei cu
îndelungată experien‫܊‬ă competi‫܊‬ională,
a exigen‫܊‬ei ‫܈‬i a corectitudinii juriului, a
ospitalită‫܊‬ii gazdelor, a prezen‫܊‬ei unor
invita‫܊‬i rara avis de talia acad.
Solomon Marcus, acad. Nicolae
Dabija, prof. Alexandru Popescu
Zorica, patriarhul festivalului la
aproape suta de ani, prof. univ. ‫܇‬tefan
Cazimir, dr. Lucia Olaru Nenati,
George Corbu, pre‫܈‬edintele Uniunii
Epigrami‫܈‬tilor iar, întrucât lista poate
240
continua până departe, nu voi omite
numele onorabililor critici literari Dan
C. Mihăilescu ‫܈‬i Daniel Cristea
Enache, cărora le dedic următoarele
catrene umoristice:
Oratorului Dan C. Mihăilescu: ,,/
Pericle, Moise, Demostene/ Эi mulаi
pecare nu-i mai Юtiu/ Cu
Dumneavoastră, nota bene,/ Nu au
egal... ca spirit viu!”
Criticului-unicat D(aniel) C(ristea)
Enache: ,,/ Aristotel lângă Horaаiu,/
Perechea Maiorescu-Gherea.../Dacă
doriаi, îmi spun părerea,/ D(e) C(e)
Enache, apoi... spaаiu!/”
Sincere felicitări directorului liceului
,,Grigore Tocilescu”, prof. Victor
Minea ‫܈‬i coordonatorului proiectului
festivalului, prof. Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu!
În loc de concluzie, ,,Părerea mea:
Celor ce cred Mizilul mizilic,/ Precum
bătrâna vulpe, eu le zic,/ Pe când îi
strică viei mugurii:/ Tohanilor, vi-s
acri strugurii!/”
Dr. Sorin COTLARCIUC
Ia‫܈‬i, 02 februarie 2015
Întâlnire poetică
de iarnă primăvăratică
De opt ani, când aud pomenindu-se de
Mizil, îmi vin în minte: Festivalul
„Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”, George
Ranetti, Victor Minea, Lauren‫܊‬iu
Bădicioiu, Emil Pro‫܈‬can, a‫܈‬adar:
oameni deosebi‫܊‬i, evenimente
culturale, întâlniri prietene‫܈‬ti, locuri
memorabile, de care este greu să te
despar‫܊‬i, sau de care să nu-‫܊‬i aduci
aminte cu deosebită plăcere.
Particip pentru a doua oară la
prestigioasele manifestări organizate la
Mizil: zilele Liceului „Grigore
Tocilescu”,concurs de poezie ‫܈‬i de
epigramă, prilej de a pleca mai bogat
spiritual, bogă‫܊‬ie nedeclarată organelor
fiscale. Organizarea impecabilă a celei
de a opta întâlnire nu a surprins pe
nimeni, deoarece ‫܈‬i celelalte anterioare
s-au aflat în vârful piramidei calită‫܊‬ii
culturale. Au fost invita‫܊‬i de marcă:
academicieni, profesori, poe‫܊‬i,
epigrami‫܈‬ti, numeros public, atra‫܈‬i de
muza poeziei, e bunei dispozi‫܊‬ii, a
dorin‫܊‬ei de revedere după un an de zile,
de la cea de a ‫܈‬aptea manifestare
culturală ‫܈‬i de suflet.
Recitalurile de poezie ‫܈‬i de
epigramă au fost la înăl‫܊‬imea
a‫܈‬teptărilor, prelegerile prezentate ne-
au lărgit cuno‫܈‬tin‫܊‬ele, interven‫܊‬iile din
public au fost la obiect ‫܈‬i nu
plictisitoare. Din alocu‫܊‬iunile unor
personalită‫܊‬i a ie‫܈‬it în eviden‫܊‬ă punctul
de atrac‫܊‬ie, floarea rară a umorului, a
epigramei ‫܈‬i anume poanta, acea
generatoare de râs, care creează buna
dispozi‫܊‬ie, dar epigramatic afirm:
Spun unii intelectuali,
Cum râsul permanent îngraЮă,
Să nu fim supraponderali
Ar trebui oprit din faЮă!
Desigur, nu-l vom opri, din contra
luptăm să-l între‫܊‬inem, chiar dacă ne-
om îngră‫܈‬a, asta vrem, deoarece prea
ne sub‫܊‬iază criza actuală, care nu ne
mai slăbe‫܈‬te.A fost un program riguros
respectat, o adevărată manifestare
culturală, urmată de muzică ‫܈‬i de
cocktail delicios. Cum să nu revii la un
asemenea festival? Anul trecut
spuneam: Iar ca să vin ‫܈‬i altădată/ Va
trebui întâi să plec! Acum îmi men‫܊‬in
dorin‫܊‬a de a reveni, de a participa la cât
mai multe edi‫܊‬ii, dar, fiind modest din
fire:
N-am să abuzez, e clar,
Eu poetul Cotlarciuc,
Эi-o să spun la centenar:
Încă unul Юi mă duc!
241
Să auzim numai de foarte bine să ne
revedem sănăto‫܈‬i!
Petru-Ioan GÂRDA, Cluj-Napoca
Marele premiu ”George Ranetti”
la Epigramă
Festivalul ”Romeo ‫܈‬i Julieta la
Mizil” este un fenomen. Este un
exemplu despre ce se face dintr-un
”proiect” – termen la modă, dar
potrivit aici – atunci când responsabilul
se implică. Pentru că ar fi putut să fie
un eveniment cu douăzeci de
participan‫܊‬i, cu premierea, cu o masă
comună ‫܈‬i cu un ecou limitat, ceea ce
ar fi fost destul pentru a fi declarat un
proiect reu‫܈‬it, ‫܈‬i a devenit un festival
cu zeci de invita‫܊‬i de marcă – înclusiv
mini‫܈‬tri, oameni de ‫܈‬tiin‫܊‬ă ‫܈‬i artă,
academicieni – cu manifestări culturale
de anvergură, cu un ecou na‫܊‬ional ‫܈‬i
interna‫܊‬ional.
Mergând spre casă cu un tren
care merge cu viteza melcului
tranchilizat, m-am întrebat unde ar fi
fost astăzi proiectul ”România”, dacă
ar fi fost încredin‫܊‬at unor oameni ca
Lauren‫܊‬iu Bădicioiu...
Silviu CRISTACHE, participant
la sec‫܊‬iunea Poezie, Bucure‫܈‬ti
De câteva zile, la rugămintea bunului
meu prieten, prof. Bădicioiu, tot mă
chinui să a‫܈‬tern pe coala albă de hârtie
câteva vorbe, impresii despre ceea ce a
însemnat Festivalul ”Romeo ‫܈‬i Julieta
la Mizil” anul acesta. Nu am reusit
nici până acum. De ce? Poate ‫܈‬i
datorită faptului că am fost, ca de
fiecare dată, cople‫܈‬it de ceea ce se
întâmpla în micul ora‫ ܈‬prahovean.
Cuvintele nu-‫܈‬i au rostul... e un străin
lângă mine, ce contează? De acum e
prietenul meu, fratele meu , alături de
acare am stat la masa ”duelului
poetic”, pe care l-am în‫܊‬epat cu vârful
condeiului, care a râs la glumele mele,
alături de care am petrecut... alături de
care mi-am creat amintiri frumoase,
care sper să ‫܊‬ină măcar până la anul, ca
să am ce povesti apoi.
Invita‫܊‬ii au fost la înăl‫܊‬ime, câ‫܈‬tigătorii
au fost la înăltime, restul concuren‫܊‬ilor
au fost la înăl‫܊‬ime, micul ‫܈‬colar Romeo
(poate chiar eu), a fost acela‫܈‬i romantic
incurabil, alături de a sa frumoasă
Julietă... de peste Prut. Mi-am revăzut
prietenii...
Monica MURE‫܇‬AN, Bucure‫܈‬ti
Premiul ”Agatha Bacovia” la Poezie
Ecoul bucuriei
Edi‫܊‬ia a VIII-a a Festivalului
Interna‫܊‬ional Romeo Юi Julieta la Mizil
mi-a prilejuit mie personal nu numai
bucuria de a participa la concursul de
poezie ‫܈‬i a câ‫܈‬tiga – de data aceasta ! –
Premiul Agatha Bacovia, dar ‫܈‬i de a fi
martor la un eveniment cultural de
calitate ‫܈‬i bun-gust, cum nu a‫ ܈‬fi crezut
ca mai este posibil în lumea noastră
invadată de prea multă materialitate ‫܈‬i
uneori chiar ignoran‫܊‬ă.
Sigur, materialitatea ne condi‫܊‬ionează
existen‫܊‬a, dar, din când în când, avem
nevoie de vibra‫܊‬iile înalte ale
spiritualită‫܊‬ii, de bucuria de a ne întâlni
‫܈‬i comunica pe viu, nu prin mijloacele
tehnicii actuale, cu semenii no‫܈‬tri de
care ne leagă nu numai simpatia,
aprecierea ‫܈‬i respectul, dar ‫܈‬i
preocupările noastre literare comune.
Iată că Mizilul ne-a oferit un fel
de pa‫܈‬aport ce ne-a prilejuit o astfel de
întâlnire ‫܈‬i, astfel, tineri ‫܈‬i maturi,
academicieni ‫܈‬i oameni cu ocupa‫܊‬ii sau
activită‫܊‬i în domenii mai... pământene,
critici literari ‫܈‬i formatori de opinie,
profesori ‫܈‬i elevi, arti‫܈‬ti ‫܈‬i cantautori,
poe‫܊‬i visători ‫܈‬i epigrami‫܈‬ti cu poantă,
aplomb ‫܈‬i sim‫ ܊‬critic ‫܈‬.a.m.d. ‫܈‬i-au dat
mâna fră‫܊‬e‫܈‬te într-o atmosferă de
căldură ‫܈‬i bună dispozi‫܊‬ie cum rar mai
vezi !
242
Desigur, organizatorii Festivalului
‫܈‬i-au pus de asemenea amprenta
necesară creării acestei atmosfere ‫܈‬i au
dat dovadă de solicitudine, afec‫܊‬iune ‫܈‬i
mare deschidere în a da aten‫܊‬ie fiecărui
participant în parte ‫܈‬i, având în vedere
numărul de ordinul sutelor al celor
prezen‫܊‬i, cum ‫܈‬i bucuria acestora,
ace‫܈‬tia merită toate laudele.
A fost o experien‫܊‬ă interesantă ‫܈‬i
necesară ‫܈‬i de aceea la întoarcerea
acasă de la Mizil, am sim‫܊‬it că ecoul
acestei bucurii s-a amplificat lăsându-
mi în suflet o amintire foarte frumoasă.
Serghie BUCUR, Câmpina
Jurnalist
STRATFORD von MIZIL
La aproape patru secole după ce
ursitoarele au adus în sătucul englezesc
Stradford von Avon, un Shakespeare,
uns cu geniul celui mai mare
dramaturg al lumii de la Evul Mediu
încoace, urmaúele acestor divinităĠi au
blagoslovit un alt sat, de data aceasta
românesc, cu nume de staĠie de poúte,
Menzil, Mizilul de mai târziu, cu un
om de teatru cu un nume foarte
muzical: George Ranetti! Gusturile úi
imaginaĠia acestui cetăĠean onorabil s-
au condensat, pe hârtie, în actele
celebrei dramolete „Romeo úi Julieta la
Mizil” – întâmplare ce neîndoios l-ar fi
uimit pe Marele William!
Umblători prin lumea mare, Dear
Romeo úi Misiss Julieta, în pauzele
dintre stagiunile jucate pe scenele celor
Cinci continente, s-au urcat dumnealor
în Expressul de Londra – Paris –
Bucureúti, cu ocaziunea vacanĠei de
vară plănuind să străbată drumul de
fier ce duce spre Bărăganul lui Panait
Istrati. ùi, acostând personalul de clasa
a III-a, cu bănci de lemn úi frâne
mecanice, manvrate de conductori cu
caschete roúii, în uniforme cu nasturii
útanĠaĠi cu sigla CFR-ului, în gara
Mizil, faimoasa pereche britanică, încă
îndrăgostită, luă o birjă cu muscal pe
capră, cu destinaĠia otelul potrivit
pentru amorurile lor...
Din forfota úi îmbulzeala care
anima la ora aceea peronul gării Mizil,
se desprinseră doi domni – parcă Tatăl
úi Fiul, ca vârste – care, aflând ce vor
junii îndrăgostiĠi din Englitera, îi luară
cu dânúii, pe gratis, la o úcoală unde ei
povestiră oaspeĠilor cu ce se ocupă.
Ajunúi pe o străduĠă lăturalnică, eroii
shakespearinei au fost poftiĠi în sala de
oaspeĠi, unde mâncară – englezeúte ! –
úi unde, un al treilea Domn sosit aici,
se prezentă cu accente byroniene:
George Ranetti!
Prânzul, de proporĠii pantagruelice,
stârni în inimile fericite ale
globbetrotterilor opriĠi de acum úi la
Mizil, dorinĠa să rămână în urbea unui
mare boier, adică lord, în limbajul
musafirilor, útiut de o Ġăriúoară-ntreagă
aúa: Leonida Condeescu. Pătruns de
frumuseĠea tandemului Romeo úi
Julieta, fire burlescă, atinsă de
úfichiuironiile unui oarecare Caragiale,
ajuns la domiciliul conjugal,
publicistul Ranetti scrise, până
dimineaĠa, comica dramă „Romeo úi
Julieta la Mizil”, piesă cu care
monúerul de baútină mizileană intră în
Istoria pe care, mai încolo vreme, un
anume George Călinescu o alcătui úi
publică la anul de după Hristos, 1941.
- Pe noi, domnilor, vedem că ne
cunoaúteĠi, útiĠi cine suntem!, legară
vorbele tinerii insulari, uitându-se când
unul la altul când la gazde.
Dumnevoastră cine sunteĠi?
Cei doi domni care îi invitaseră aici
– pe străduĠa Nicolae Bălcescu – gata-
gata să facă pe serviabilii măcar cu
Julieta, care avea o ditamai valiza, cu
etichete pe care scria numele celor mai
multe úi mari capitale ale lumii, se
prezentară, oarecum timizi dar demni,
oficial:
- Eu sunt, spuse „Fiul”, profesorul
LaurenĠiu Bădicoiu, thank you!
243
- Iar eu, adăugă baritonal „Tatăl”,
profesorul Victor Minea, directorul
liceului!
- Liceul ? îngăimă Romeo...
- „Grigore Tocilescu”, my dear
Romeo, my misiss Julieta! Welcome!
Întâlnirea s-a întins până noaptea
târziu, pentru că deveni o modestă dar
afectivă reuniune, „din cauza” altor
domni sosiĠi incognito, văzând dânúii
lumină, la ore aúa de înaintate... Primul
fu dl Emil Proúcan, primarul urbei în
care adăstară sublimii Romeo úi
Julieta. Om cu carte din biblioteca lui
Hyppocrates, edil cu îndelungi state
administrative úi, când are vreme, úi
scriitor. Dânsul fu urmat de domnii
Claudiu Minea, economist, Ion
Busuioc, avocat úi un fabulos moralist,
Alexandru Cristian Minea, profesor
universitar doctor. Care, fulgeraĠi de o
idee supremă, întemeiară pe loc
FundaĠia Culturală „Romeo úi Julieta la
Mizil”, prezent fiind „naúul” ei,
maestrul George Ranetti, precum úi
Festivalul InternaĠional de Epigramă úi
Poezie care, de 8 ani, Planeta útie că
poartă (úi o să poarte peste alĠii)
numele tragediei lui William
Shakespeare, „Romeo úi Julieta”,
graĠie grupului Minea-Bădicioiu-
Proúcan-Minea-Busuioc-Minea –
ingenioúii intelectuali autohtoni,
consacrat în maniera ranettiană:
„Romeo úi Julieta la Mizil”!!!
Prof. Dan CULICOVSCHI, Ploie‫܈‬ti
Colegiul Na‫܊‬ional ”Mihai Viteazul”
Ploie‫܈‬ti; realizator al emisiunii
”Oameni de valoare”, Prahova TV
În ziua de gra‫܊‬ie 31 ianuarie 2015,
am fost la Mizil, onorând invita‫܊‬ia
organizatorilor celei de-a opta edi‫܊‬ii a
Festivalului de poezie ‫܈‬i epigramă
”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”.
Am fost întâmpinat de directorul
Liceului ”Grigore Tocilescu”, prof.
Victor MINEA (care ‫܈‬i-a amintit că în
urmă cu vreo 10 ani am corectat aici
lucrările de la bacalaureat) ‫܈‬i de prof.
Lauren‫܊‬iu BĂDICIOIU, sufletul
organizării festivalului, căruia
epigramistul Gh. Solcan i-a dedicat
următorul catren :
Săbii scoase, ce măcel !
Care este cel mai cel ?
La Mizil porni războiu
Laurenаiu Bădicioiu !
Desigur, războiul condeielor
pline de verva ‫܈܈‬i talent ale
participantilor la festival ! A fost multă
lume bună în sala de festivită‫܊‬i a
liceului Gr.Tocilescu”. Criticii literari
Dan C. MIHĂILESCU ‫܈‬i Daniel
Cristea ENACHE, binecunoscuti ‫܈‬i
telespectatorilor, ambii exprimând în
luările lor de cuvânt puncte de vedere
extrem de interesante.
Acad. Solomon MARCUS a
demonstrat cu erudi‫܊‬ie că umorul nu-i
doar pentru divertisment, iar colegul
sau academic, Nicolae DABIJA a
vorbit ”Despre poezia românilor”.
Venerabilul Mircea Ionescu QUINTUS
n-a putut fi prezent, dar a dictat
telefonic un catren dedicat festivalului
‫܈‬i a promis că în 2017, când va împlini
100 de ani, nu va lipsi.
Am asistat ‫܈‬i la un dialog inedit
între prof. univ.dr. ‫܇‬tefan CAZIMIR ‫܈‬i
pre‫܈‬edintele Uniunii Epigrami‫܈‬tilor din
România, George CORBU, primul
răspunzând în versuri la întrebările
celui de-al doilea.
Din partea Inspectoratului
‫܇‬colar Prahova au fost prezen‫܊‬i colegii
prof. Cristina PETRE, Nicolae
ANGELESCU, Tudor IANCU ‫܈‬i
Mihai MORAR, care au luat cuvântul
sau au făcut parte din juriu. N-a lipsit
nici primarul urbei, Emil PRO‫܇‬CAN,
el însu‫܈‬i poet.
Prezentarea festivalului a fost
făcuta la microfon de o profesionistă în
adevăratul sens al cuvântului, Luiza
TOBOC, cunoscut moderator al unei
emisiuni a postului Valea Prahovei TV.
244
În concluzie, o atmosferă la
superlativ (întregită de subîn‫܊‬eleasa
Repriză a treia, de la Alexandra Café,
aflată în vecinătate) , care m-a convins
să particip ‫܈‬i eu la următoarea edi‫܊‬ie !
O a‫܈‬tept cu nerăbdare ‫܈‬i interes!
Ion MAZILU, Ploie‫܈‬ti
Rebusist
Cu siguran‫܊‬ă festivalul ,, Romeo
‫܈‬i Julieta " la Mizil a devenit un
FENOMEN . Timpul a demonstrat că ,
de la an la an , numărul participan‫܊‬ilor
se inmul‫܊‬e‫܈‬te , calitatea ‫܈‬i diversitatea
probelor cre‫܈‬te Iar cine a participat o
singură dată , rămăne aspirant sigur la
următoarele participări . Grea misie
pentru organizatori pentru asigurarea
desfă‫܈‬urării în optime condi‫܊‬ii (spatiu ,
timp , juriu ) .Înalta ‫܊‬inută este de acum
Sarbătoarea ,,Spiritului ‫܈‬i Crea‫܊‬iei " a
condeielor din ‫܊‬ară ‫܈‬i străinătate .Un
festival la care toată lumea că‫܈‬tigă;
premia‫܊‬i ‫܈‬i participan‫܊‬i deopotrivă În
mod sigur FENOMENUL face din
oră‫܈‬elul Mizil un reper al spiritualitătii
romăne‫܈‬ti , Salutăm ini‫܊‬iatorii de la
Liceul Grigore Tocilescu , respectiv
domnii Bădicioiu ‫܈‬i Minea ;să rămănă
acelea‫܈‬i gazde implicate ‫܈‬i amabile !
Alexandra HANGANU, Cahul,
R. Moldova, profesor de română
Mă închin în fa‫܊‬a organizatorilor
festivalului, care au reu‫܈‬it încă o dată
să dea glas ‫܈‬i ecou poeziei ‫܈‬i
epigramei. Din partea tuturor
participan‫܊‬ilor din ora‫܈‬ul Cahul,
Republica Moldova, la Festivalul
”Romeo ‫܈‬i Julieta la Mizil”, ed. a VIII-
a,aduc sincere mul‫܊‬umiri
organizatorilor, care au depus mult
efort ‫܈‬i au dat dovadă de perseveren‫܊‬ă
în realizarea acestuia. Au luptat ‫܈‬i au
reu‫܈‬it-argumentul puternic că oamenii
mari sfidează obstacolele ‫܈‬i realizează
lucruri perene pentru societate.
Organizarea unui eveniment cultural
atât de amplu arată deschiderea către
un fenomen literar viu ‫܈‬i o schimbare
de atitudine în ceea ce prive‫܈‬te cultura,
arta ‫܈‬i poezia.
Vasile MANOLE, Gala‫܊‬i
Premiul Agatha Bacovia”
la Epigramă
Rememorând evenimentele de la
ediĠia a VIII-a a Festivalul
InternaĠional de Poezie úi Epigramă
„Romeo úi Julieta la Mizil”, retrăiesc
atmosfera vibrantă specifică
festivalurilor de umor devenite deja
tradiĠie în spaĠiul cultural românesc.
Întregul program al festivalului, de la
primirea cu pâine úi sare a invitaĠilor la
intrarea în liceul „Grigore Tocilescu”,
intonarea imnului naĠional úi a imnului
liceului, retrospectiva ediĠiei
anterioare, discursurile personalităĠilor
culturii romane invitate la festival,
premierea propriu-zisă, duelul
epigramatic dintre dl. profesor
ùtefan Cazimir úi preúedintele Uniunii
Epigramiútilor din România dl. George
Corbu úi până la recitalurile de
epigramă úi poezie ale laureaĠilor au
făcut din acest eveniment ceva unic úi
irepetabil.
Alături de excelenta organizare
a festivalului au stat jurizarea
transparentă, exigenĠa juriului, numărul
mare de participanĠi din Ġară úi
străinătate. Toate aceste atribute au
făcut din Mizil, pentru o zi, capitala
umorului românesc. Epigrama braĠ la
braĠ cu poezia au fost la loc de cinste la
Mizil, iar amfitrionii au fost úi sunt
într-o continuă autodepăúire. Felicitări
organizatorilor, în primul rând dlui
prof. LaurenĠiu Bădicioiu, dlui director
Victor Minea úi dlui primar Emil
Proúcan.
245
Festivalul InternaĠional
de poezie úi epigramă
“Romeo úi Julieta la Mizil”
EdiĠia a VIII-a, 2014-2015
(Articol publicat în revista gălăĠeană
„Axis Libri” editată de Biblioteca
JudeĠeană ”V.A. Urechia”)
Material transmis de dl. Vasile Manole
Acest festival cu participare
internaĠională, ajuns la a VIII-a ediĠie,
a debutat în anul 2007 cu prilejul
împlinirii a 100 ani de la publicarea
satirei politice “Romeo úi Julieta la
Mizil” de către George Ranetti,
mizilean la origine.
Printre invitaĠii de seamă ai
festivalului din anul acesta s-au
numărat: academicienii Solomon
Marcus úi Nicolae Dabija, profesorul
universitar ùtefan Cazimir,
conferenĠiar universitar dr. Daniel
Cristea Enache, Dan C. Mihăilescu –
realizatorul emisiunii “Omul cu
cartea”, precum úi foarte mulĠi
epigramiúti, profesori úi inspectori
úcolari. Membri juriului au fost George
Corbu – preúedintele Uniunii
Epigramiútilor din România, Ioan
Toderaúcu úi Florian Abel –
câútigătorii ultimelor două ediĠii ale
festivalului.
Premierea participanĠilor a avut
loc pe 31 ianuarie,în Sala Liceului
Teoretic “Grigore Tocilescu” din
Mizil, într-o atmosferă de sărbătoare,
toĠi participanĠii prezenĠi fiind
întâmpinaĠi cu pâine úi sare de eleve
ale liceului îmbrăcate în costume
naĠionale, festivitatea propriu-zisă
începând cu imnul naĠional úi imnul
liceului, retrospectiva ediĠiei trecute,
fotografia de grup úi salutul adresat
oaspeĠilor de organizatorii festivalului.
Atmosfera din sala Liceului
“Grigore Tocilescu” este greu de
descris atunci când se întâlnesc atâtea
spirite ascuĠite în a mânui floreta
epigramei, umorul fiind pe buzele
tuturor, fie ei participanĠi, organizatori
sau membri ai juriului. Prima premiere
a fost cea de la secĠiunea de epigramă,
urmată de cea de la secĠiunea de
poezie. Numărul de participanĠi la
secĠiunea de epigramă a fost 126,
număr depăúit cu mult de cei 322
participanĠi la secĠiunea de poezie.
Participarea a fost
internaĠională, concurenĠii fiind din
România, Republica Moldova, Belgia,
Canada, Italia etc.
La secĠiunea de epigramă
regulamentul concursului prevedea
două teme:
-tema impusă (o epigrama având ca
subiect oraúul Mizil)
-tema liberă (trei epigrame)
Bibliografia concursului a cuprins:
revista “Furnica”, “175 minute la
Mizil”, de Geo Bogza, “O zi solemnă”,
de I.L. Caragiale úi “Romeo úi Julieta
la Mizil”, de G. Ranetti.
Din GalaĠi la secĠiunea de
epigramă au participat domnii Vasile
Manole, care a câstigat premiul
”Agatha Bacovia” úi domnul Gheorghe
Gurău căruia i s-a acordat menĠiune.
Delega‫܊‬ia Liceului Teoretic Puhoi,
Ialoveni, R. Moldova, delega‫܊‬ie
condusă de director Maria Bumbu
Mă bucur că am fost invitată ‫܈‬i
nu am cuvinte să vă mul‫܊‬umesc!
Ioana Dumitrăchescu, Oradea
Festivalul de la Mizil este
apropiat sufletului meu ‫܈‬i mă simt
întotdeauna foarte bine când vin
aici.Oamenii de cultură pe care i-am
întâlnit ‫܈‬i care m-au apreciat, m-au
făcut să mă simt foarte bine. Festivalul
acesta este extraordinar ‫܈‬i mă bucur
din inimă că există. Vă doresc mult
succes în tot ceea ce face‫܊‬i! Vă iubesc
‫܈‬i vă apreciez pentru tot ceea ce face‫܊‬i!
Angelica POPESCU,
judecător la Tribunalul Mizil
”Există un fond de idei al poporului
român deasupra noastră, care ne
tutelează, spunea mentorul meu din
facultate”. ”Sînt fericit că m-am născut
aici”, mai spunea.
Revenind la festival, cred că e
tutelat de prietenia dintre Sf. Grigorie
Teologul ‫܈‬i Sf. Vasile cel Mare. M-a
impresionat căldura ‫܈‬i bucuria
românilor iubitori de versuri din toate
‫܊‬inuturile.
Minunat!

Cu mult respect ‫܈‬i mare dragoste

pentru organizatorii acestui festival ‫܈‬i
pentru Liceul Teoretic ”Grigore
Tocilescu”, liceu partener pentru noi.
Am trăit aici clipe frumoase! La
mai mult ‫܈‬i la mai mare!

Rodica RODEAN, pre‫܈‬edinte al

Asocia‫܊‬iei Universul Prieteniei, Ia‫܈‬i

Un festival de înaltă clasă, cu

personalită‫܊‬i marcante, participan‫܊‬i
talenta‫܊‬i ‫܈‬i organizatori care merită tot
respectul nostru.
Sincere felicitări ‫܈‬i putere de
muncă!

246
TABEL CU PARTICIPANfII LA EPIGRAM

1. AGA LUCIA SELENITY, Sânpetru, jud. BraƔov

2. APOLLO SILVIAN, PloieƔti
3. BADEA ADRIAN, CĉlĉraƔi
4. BAJI LUDOVIC, TimiƔoara
5. BICOIANU GEORGE, Alexandria, Teleorman
6. BÂLEA CRISTIAN, DomneƔti, jud. ArgeƔ
7. BÂLICI GHEORGHE, ChiƔinĉu
8. BEJENARU VICTORIA, Cahul, R. Moldova
9 BUNDURI NICOLAE , BraƔov
9. BUԐU ELENA, Craiova
10. CALOT MADLINA, Târgu Jiu
11. CALOT RODICA, Târgu Jiu
12. CALOT VALENTIN, Târgu Jiu
13. CALOTESCU TUDOR GHEORGHE, CĉrbuneƔti, jud. Gorj
14. CEAUbU GEORGE, Cârna, jud. Dolj
15. CEHAN AURE, HuƔi
16. CHELU ALEXANDRINA, Oradea
17. CHITUL GRIGORE, Bistriԑa
18. COJOCARU SABINA, ChiƔinĉu
19. CONSTANTINESCU NICUbOR, BucureƔti
20. CONԐEVICI CLAUDIU, Constanԑa
21. COSTACHE ELENA, BucureƔti
22. COTLARCIUC SORIN, Vama
23. COԐOFAN RELU, PaƔcani
24. CRCIUN VERA, Galaԑi
25. CRISTACHE SILVIU, BucureƔti
26. CROITORU VIOLETA, Sulina
27. CUZUIOC ION, ChiƔinĉu
28. DAVID VALENTIN, OrĉƔtie, jud. Hunedoara
29. DIACONESCU LILIANA, BucureƔti
30. DINESCU FLORINA, PloieƔti
31. DIVIZA ION, ChiƔinĉu
32. DÎRVARIU PAUL
33. DOBRE LIVIU, boldanu, jud. CĉlĉraƔi
34. DUMITRU MONACU, BotoƔani
35. ENESCU CONSTANTIN, BucureƔti
36. ERASLAN DOGAN, ChiƔinĉu
37. FINCHELSTEIN SORIN, Toronto, Canada
38. FLMÂNZEANU MARIA, BucureƔti
39. GAFTONEANU MIHAI, BotoƔani
40. GAGNIUC ANANIE, Constanԑa
41. GHIԐ LAURENԐIU, BucureƔti
42. GOGA CONSTANTIN, FeteƔti
43. GRIGORE MARIAN DOBREANU, Târgu Jiu

247
44. GRIGORE MIRELA, Rm. Sĉrat
45. GRIGORIU FLORIN, BucureƔti
46. GROSU LIDIA, RuseƔtii Noi, Ialoveni, R.Moldova
47. GROZA GENTIANA, Cluj-Napoca
48. GROZAVU MELANIA, FocƔani
49. GURU GHEORGHE, Galaԑi
50. HAIVAS MIHAI, IaƔi
51. HRBOR MAGDALENA, BraƔov
52. HELEANU AURELIAN, PloieƔti
53. ILIE MARIAN, Buzĉu
54. ILIONI ANCA, PetroƔani
55. ILIbIU EUGEN, Deva
56. IOAN PETRU GÂRDA, Cluj-Napoca
57. IONESCU STEJREL, TimiƔoara
58. IONESCU VICTOR, BucureƔti
59. IONESCU VICTOR, BucureƔti
60. IORGU LAURENԐIU, Italia
61. IbTOC VIRGIL, Quebec, Canada
62. JANET NIC, Ostroveni, Dolj
63. LARCO VASILE, IaƔi
64. LAZR IOAN, Brenceu de Sus, TimiƔ
65. LCTUb DANIEL, Cĉlan
66. LEACH ELENA, Sângeorz Bĉi
67. LESENCIUC IOAN, Suceava
68. LOCULESC MIHAI, ChiƔinĉu
69. LUCHIAN AURORA, Vaslui
70. MANOLACHE LIVIU, Bergamo, Italia
71. MARIN CONSTANTIN, BucureƔti
72. MELNIC DORU, IaƔi
73. MEREACRE NICOLAE, CosteƔti, Ialoveni, R. Moldova
74. MICUԐ ION, Rm.Vâlcea
75. MIHILA SIMONA, Greaca, jud. Giurgiu
76. MIHU MARIUS, PloieƔti
77. MILITARU GEORGE, birna, jud. Prahova
78. MOISA GAVRIL, Cluj-Napoca
79. MOLDOVAN CONSTANTIN, Mĉnĉstirea Humorului
80. MOLEbAG MIHAI, Tulcea
81. MORObAN VALERIA, Vatra Dornei
82. MURARU ANTON, BucureƔti
83. NECULAI FLORIAN, Buzĉu
84. NEGRUԐ CORNEL, Brĉila
85. NICOLAE MDLINA, ConstanƜa
86. NITU IOAN, Vama, jud. Suceava
87. NOREA DAN, Constanԑa
88. OLTEAN ALEXANDRU, Bistriԑa
89. OLTEANU CONSTANTIN, BraƔov

248
90. ORbIVSCHI CTLINA, Vama, jud. Suceava
91. PANDELE BARBU DANIEL, BucureƔti
92. PANTAZI NICOLAE, StoeneƔti, jud. Prahova
93. PEIU NICOLAE, TimiƔoara
94. PERCIUN ION, Rezina, R.Moldova
95. POPA RZVAN, PloieƔti
96. POPESCU ADRIAN, Rĉdĉuԑi, jud. Suceava
97. POSTELNICU GHEORGHE,
98. PURCIA SEVER, Sibiu
99. RACOLԐA PETRU, Seini, jud. MaramureƔ
100. RDUCAN ADRIANA, Craiova
101. RÂPEANU ELIS, BucureƔti
102. RÂPEANU RDIԐA, Nĉvodari
103. RITI IONEL, BraƔov
104. ROTARU FLORIN, Buzĉu
105. ROTARU MIHAELA, Cluj-Napoca
106. RUSE ION, Sĉcele, jud. Constanԑa
107. SÎRGHIE DUMITRU MITIF, Slatina
108. SOFLU BOGDAN, Straja, jud. Suceava
109. SPTARIU COSTEL, Caracal
110. SPIRIDON ELENA, binca Veche, jud. BraƔov
111. STANCU NICOLAE, IaƔi
112. STOICESCU VENERA, Frĉsinet, jud. CĉlĉraƔi
113. bTEFAN AL SAbA, Câmpina
114. TEODORU VERONICA, Brĉila
115. TOPOR NICOLAE, TĉtuleƔti, jud. Olt
116. ԐÂRU LAURA, BraƔov
117. ԐICLEA ALEXANDRU, Mizil/BucureƔti
118. UNGUREANU ICA, Buzĉu
119. UNGUREANU PETRE, Corabia
120. VALI SLAVU PETRONELA, Aninoasa, jud.Hunedoara
121. VASILACHE LIANA, Bruxelles
122. VASILE MANOLE, Galaԑi
123. VAbCAN ION, Cioburciu, R.Moldova
124. ZAHARIA MARIAN, Ostrov, jud. Constanԑa
125. ZEAN CORNELIU, BucureƔti

249
TABEL CU PARTICIPANfII LA POEZIE

1 NUMELE bI PRENUMELE
2 AFANAS TATIANA CRECIUN, Chiƕinĉu
3 AGA LUCIA SELENITY, Comuna Sânpetru, Braƕov
4 ALECU FLORINA, Ploiesti
5 AMALANCI MIHAELA, Bacĉu
6 AMBROCI ZINAIDA, Chiƕinĉu
7 ANDRONE MARIUS, Buzĉu
8 ARDELEAN CAMELIA
9 ARDELEANU OTTILIA ,Nĉvodari
10 ARIEbAN DIANA, Caracal
11 AVRAM ALINA, ConstanƜa
12 BCNARU RAMONA, Slatina
13 BADEA ADRIAN, Cĉlĉraƕi
14 BICOIANU GEORGE, Bucureƕti
15 BLCEANU MIHAI, Bucureƕti
16 BLAN GABRIELA, Sibiu
17 BLAN IONUԐ, Vatra Dornei
18 BÂLEA CRISTIAN, Domneƕti, Argeƕ
19 BARBU DIANA, Cĉlĉraƕi
20 BRBULESCU VASILE, Slatina
21 BARGAN ECATERINA, Chiƕinĉu
22 BÂRNEAԐ LAVINIA, Cĉlĉraƕi
23 BEJAN CAROLINA, Ungheni, Republica Moldova
24 BEJENARU VICTORIA, Cahul, Republica Moldova
25 BELDEANU DIANA, Suceava
26 BERBECEL EDUARD, Iaƕi
27 BÎRLEAZ COSTIN, Mĉgureni
28 BOTA LUCIAN, Aiud, Alba
29 BOTOROGA COSMIN, sat Borodeƕti, com. Pochidia, Vaslui
30 BRAN ANDREEA, Bucureƕti
31 BRATU NICOLAE, Râmnicu Sĉrat, Buzĉu
32 BRUZAN IASMINA, Batiz, Hunedoara
33 BURCEA RALUCA, Izvoarele, Prahova
34 BURICESCU IUNIA, Geoagiu, Hunedoara
35 BUTUC MIHAELA, Bĉlĉƕeƕti, Criuleni, R. Moldova
36 CALOT RODICA, Târgu Jiu
37 CALOTESCU TUDOR, CĉrbuneƔti, Gorj
38 CMUI PETRUԐ, BucureƔti
39 CNNIC ANDREEA, Mĉgurele, jud. Ilfov
40 CÂRDEI MARIANA, Bucureƕti
41 CTLIN ANDREI, Bucureƕti
42 CAZACU ALA, Chiƕinĉu
43 CHELU ALEXANDRINA, Oradea
44 CHINDEA MARIA, BucureƔti
45 CHIPER NICULINA, Bârlad
46 CHIb ANDA CLAUDIA, Alba Iulia
47 CHIԐU CRISTIAN, Filipeƕtii de Târg, Prahova
48 CIBOTARIU NARCIS, Ortĉƕti, com. Drĉgĉneƕti, NeamƜ
250

250
49 CIBOTARU SANDU, Pelinia, Drochia, R.Moldova
50 CIOBANU VICTOR, BucureƔti
51 CIOBIC CEZAR, Botoƕani
52 CIOCANELLI SILVIU, Câmpina
53 COJOCARU SABINA, Chiƕinĉu
54 COLfEA ADINA, Cluj Napoca
55 CONSTANTIN ANA MARIA,
56 CONSTANTINESCU REBECA, Rm. Vâlcea
57 COROCEA CODRUԐA, Câmpulung Moldovenesc
58 COSMA INGRID, ConstanƜa
59 COSTACHE ELENA, BucureƔti
60 CObTIUG BIANCA, Suceava
61 COTLARCIUC SORIN, Vama, Suceava
62 COfOFAN RELU, Paƕcani, Iaƕi
63 COZMA ILIUԐ, TomeƔti, IaƔi
64 COZMA LAURA, Buzĉu
65 COZMESCU SIMION, Cĉlan, Hunedoara
66 CRCIUN VERA, GalaƜi
67 CRCIUNESC CECILIA, Petroƕani
68 CRISTACHE SILVIU, Bucureƕti
69 CRISTEA MELANIA, Craiova
70 CROITORU VIOLETA, Sulina, Tulcea
71 CUZUIOC ION, Chiƕinĉu
72 DALIAN FLORENTINA, Slobozia
73 DAN FLORIAN
74 DASCLU LOREDANA, Bucureƕti
75 DEGERATU VIRGILIUS, Rogova, MehedinƜi
76 DIACONESCU LILIANA, Bucureƕti
77 DINA MADELEINE , Bucureƕti
78 DINU ELEODOR, CruƕeƜ, satul Mĉiag, Gorj
79 DÎRVARIU PAUL
80 DIԐ VALERIA, Mizil
81 DOBRE GABRIELA, Ploieƕti
82 DOBRE LIVIU, Cĉlĉraƕi
83 DOGEANU IOANA, Potcoava, jud. Olt
84 DOLOTON MIHAI, Cĉlĉraƕi
85 DONEA ECATERINA, ConstanƜa
86 DONԐU MIHAI, ReƕiƜa
87 DOZESCU ADELINA, Timiƕoara
88 DRGAN CRISTIAN, OlteniƜa, Cĉlĉraƕi
89 DRGOIANU ANA, fânƜĉreni, Gorj
90 DRAGOMIR CECILIA, Ploieƕti
91 DRAGOMIR IULIA, Ploieƕti
92 DRAGONICI ANA MARIA, BistriƜa
93 DRGUSIN LUSIANA, Slatina, Olt
94 DUDESCU SILVIU, BraƔov
95 DUMITRACHE LAURENTIU, Piteƕti
96 DUMITRACHESCU IOANA, Oradea
97 DUMITRIU MUGUR , Ziminicea, Teleorman
98 DUMITRU JUSTIN, Ploieƕti

251
99 DUMITRU LEcENCO, Austin, Texas, SUA
100 DUMITRU MOLDOVAN, Alba Iulia
101 DUNCA ANA CLAUDIA, Ciceu Poieni, BistriƜa Nĉsĉud
102 DURLOI VASILE, Buzĉu
103 ENEA GELA, Craiova
104 ENEA MARIANA, Roman
105 ENESCU CONSTANTIN, Bucureƕti
106 FENICHIU CORINA, Timiƕoara
107 FILIMON ADI, RoƔu, Ilfov
108 FLMÂNZEANU MARIA, Bucureƕti
109 FLOAREA DAN, Bucureƕti
110 FLOREA MIRCEA, Bucureƕti
111 FLUTURE FLORIN, ConstanƜa
112 GAFTONEANU MIHAI, BotoƔani
113 GAGNIUC ANANIE, ConstanƜa
114 GALBN GABRIELA, Piatra NeamƜ
115 GEAMBAbU LAURA, Snagov, Ilfov
116 GEAMBAcU VALENTINA, Al. VlahuƜĉ, Vaslui
117 GELETU MONICA, Giurgiu
118 GHEORGHE ION,
119 GHERBLUԐ GABRIEL, Galaԑi
120 GHIԐ GEORGIAN, PloieƔti
121 GHIԐAN EMILIA, ReƕiƜa
122 GÎBU ANA MARIA, Dorohoi
123 GÎDEA OANA, Bucureƕti
124 GINA ZAHARIA, Buzĉu
125 GLIGOR DELIA, Alba iulia
126 GLUCK DIANA, Giera, Timiƕ
127 GOGA CONSTANTIN, Feteƕti
128 GOMBOb FLORICA, Marghita, Bihor
129 GRDINARU MARIA, Iaƕi
130 GRAMA LUIZA, Smîrdan, Tulcea
131 GRECU MIHAELA, Geoagiu, Hunedoara
132 GRECU ROXANA, satul cura, Gorj
133 GRECU RUXANDRA, Bucureƕti
134 GRIGORAb IOAN, Baia Mare
135 GRIGORE MARIAN DOBREANU, Târgu-Jiu
136 GRIGORE MIRELA, Rm. Sĉrat, Buzĉu
137 GRIGORIU FLORIN, Bucureƕti
138 GRIGOROV CRISTINA, Hamburg, Germania
139 GROSU LIDIA, Ruseƕtii Noi, Ialoveni, R.Moldova
140 GURU GHEORGHE, GalaƜi
141 HADAR ANGELA, Sibiu
142 HALMAGI IOAN, Deva, Hunedoara
143 HANGANU ALEXANDRA, R.Moldova
144 HEMEN OANA, Cahul, R. Moldova
145 HÎNCIANU ABIANA, Vaslui
146 HIRSCHPEK ANCA, BucureƔti
147 HOSTIUC OANA, Cluj-Napoca
148 HUZA VASILE, Drobeta Turnu Severin

252
149 ILIE MARIAN, Bucureƕti
150 ILIbIU EUGEN, Deva, Hunedoara
151 ION ANCUԐA, Bucureƕti
152 ION MARIETA ALINA, Brĉila
153 ION VIOLETA, Bucureƕti
154 IONESCU COSTEL, Topoloveni
155 IONESCU STEJREL, Bucureƕti
156 IONESCU VICTOR, Bucureƕti
157 IORDACHE NONI-EMIL, Popeƕti Leordeni, Ilfov
158 IORDCHESCU ROBERT, 2 Mai
159 IRIMIA VALENTIN, Ploieƕti
160 JIANU AUGUSTIN, Craiova
161 LCTUb CRISTINA, Sĉrata Galbenĉ, Hânceƕti, R.Moldova
162 LAVRIC PAULA, IaƔi, Londra
163 LEPARDA BOGDAN, Suceava
164 LESENCIUC IOAN, Suceava
165 LUCA CIPOLLA, Milano, Italia
166 LUCA GILBERT, Cĉlĉraƕi
167 LUCA bTEFANIA CARMEN, Bacĉu
168 LUCACI SORIN, BucureƔti
169 LUCHIAN AURORA, Vaslui
170 LUGOVIN MIHAELA, Ialoveni, R.Moldova
171 LUNC MIHAELA, Galda de Jos
172 MAIER ALEXANDRU,
174 MARAN ANDRADA, Bucureƕti
175 MARCU RALF, Bucureƕti
176 MARCU STEFANA, Iaƕi
177 MARIAN DANIEL, Deva
178 MARTIN ION, Bucureƕti
179 MRUNԐELUL NICOLAE
180 MÂԐU CRISTINA,
181 MELINTE CRISTINA, Suceava
182 MELNIC DORU, Iaƕi
183 MIHAI LARISA, Râmnicu Vâlcea
184 MIHIL GABRIEL, Galaԑi
185 MIHIL SIMONA, Greaca, jud. Giurgiu
186 MIHALACHE MARIA, Piteƕti
187 MIHALACHI ELENA, Rĉzeni, R.Moldova
188 MIHU MARIUS, Ploieƕti
189 MILITARU GEORGE, Tĉriceni, Prahova
190 MIREA EMILIAN, Craiova
191 MIREA MAGDA, Bucureƕti
192 MOISA GAVRIL, Cluj-Napoca
193 MOISEI ELENA, Sibiu
194 MOISEI NICOLETA, Ialoveni, R.Moldova
195 MOLDOVAN CONSTANTIN, Mĉnĉstirea Humorului
196 MOLDOVAN DUMITRU, Mediaƕ, Sibiu
197 MOLDOVAN MIRCEA, Lupeni
198 MORObAN VALERIA, Vatra Dornei
199 MUNTEAN ANDREEA, Timiƕoara

253
200 MUNTEAN CLAUDIA, BucureƔti
201 MUREbAN MONICA, BucureƔti
202 MURGULEԐ SONIA, BucureƔti
203 NDEJDE ANGELINA, IaƔi
204 NAN ANDRADA, Deva
205 NEAGU CRISTIAN, Bucuresti
206 NEAGU RALUCA, BucureƔti
207 NECHIFOR LAVINIA, Suceava
208 NECULAI FLORIAN, Buzĉu
209 NEDEA MRIOARA
210 NEDELCU ANA, Ploieƕti
211 NEGAR ECATERINA,Orhei, Republica Moldova
212 NEGRU ALEXANDRA, Suceava
213 NICOAR ISABELA, Deva
214 NICOLAE IOANA, Ploieƕti
215 NISTOR CRINTEA, Cotihana, Cahul, R. Moldova
216 NIԐ PETRUԐA, Bĉjani, Buzĉu
217 NOVAC ADRIANA, Bucureƕti
218 OLTEAN ALEXANDRU, BistriƜa
219 OLTEANU CONSTANTIN
220 ONOFRAS COSTEL, ceica Mare, Sibiu
221 PANDELEA BARBU GABRIEL, BucureƔti
222 PANTAZI NICOLAE, Stoeneƕti, Prahova
223 PAPARUZ ADRIAN, ZĉrneƔti
224 PÂRÂU OVIDIU OAN, Bucureƕti
225 PASAT CARMEN, Paƕcani, Iaƕi
226 PASCALE ADELINA, Bucureƕti
227 PTRbCIOIU EMANUEL, BucureƔti
228 PTRAbCU DANIELA, Bucureƕti
229 PERCIUN ION, Rezina, R. Moldova
230 PETRE CLAUDIA MINELA, Bucureƕti
231 PETRESCU IULIAN, Braƕov
232 PETRU DINC, Plopeni
233 PICU ELENA GEORGIANA, Tĉtĉrani, Prahova
234 POAM COVACI IULIA, Ploieƕti
235 PODEA SILVIU, Bucureƕti
236 POP DORINA, Timiƕoara
237 POPA DENISA CUREA
238 POPA LILIANA, BucureƔti
239 POPA RZVAN, Ploieƕti
240 POPESCU ADRIAN, GalaƜi
241 POSTELNICU GHEORGHE, Dridu, IalomiƜa
242 PREDA NELU, Rĉcari, DâmboviƜa
243 PRICOP MDLINA, Cluj-Napoca
244 PRIOTEASA PETRE, Craiova
245 PURCIA SEVER, Sibiu
246 PUbCAbU OANA, Pârjol, jud. Bacĉu
247 RDULESCU FLORIN, Bucureƕti
248 RÂPEANU RDIfA, Nĉvodari
249 RAbCU MIHAELA, Târgu-Mureƕ

254
250 RÎNCIOG TEODORA, Ploieƕti
251 ROMAN MIHAELA CORINA, Bucureƕti
252 ROMAN FLORIN, SebiƔ, Arad
253 ROTARU MIHAELA, Cluj-Napoca
254 ROZA UMME HANI, Chiƕinĉu
255 SACHIR URFET, Mangalia
256 bALAPA DANIEL, Drobeta Turnu Severin
257 SANDU TEODOR, Piatra NeamƜ
258 SAVA MANUELA, Râmnicu-Sĉrat
259 SAVA LUCICA, BucureƔti
260 SCRIPA TATIANA, CernĉuƜi
262 SIMA RALUCA, Deva
263 bIMONAԐI CLAUDIU, Geoagiu Bĉi
264 SINCA LAURA, Braƕov
265 SINOV OVIDIU, Iaƕi
266 SÎRBU ANA MARIA, Râmnicu Sĉrat
267 SÎRGHIE DUMITRU MITIF, Slatina
268 SOFLU BOGDAN, Timiƕoara
269 SPTARIU CONSTANTIN, Caracal
270 SPTARU MARIAN, Bucureƕti
271 SPIRIDON ELENA, cinca Veche, Braƕov
272 STAN ELENA, Drajna de Sus, Prahova
273 STAN MARIA, Cĉlĉraƕi
274 STAN SILVIA, comuna Teslui, Preajba de Pĉdure, jud. Dolj
275 STANCIUC ESTERA, bcheia, Suceava
276 STANCU NICOLAE, Iaƕi
277 STNESCU MARIA
278 cTEFNESCU CRISTIAN, Câmpulung Muscel
279 STÎNGU MARIUS, Timiƕoara
280 STOICESCU VENERA, Frĉsinet, Cĉlĉraƕi
281 STRECHE FLORENTIN, Bucureƕti
282 SUCIU RALUCA, sat Hartagani, comuna BĉiƜa, Hunedoara
283 SUDE EMIL, Poiana Câmpina
284 SUDITU CTLINA, Lespezi, IaƔi
285 TACHE ANASTASIA, Câmpina
286 TNASE CARMEN, Slobozia
287 ԐÂRU LAURA, BraƔov
288 TEODORU VERONICA, Brĉila
289 TESCARU ALINA, ConstanƜa
290 TIMAR IZABELLA, Timiƕoara
291 TIMUC MARIA, Bucureƕti
292 TOMA DIANA, IaƔi
293 TOMA bTEFAN, Ploieƕti
294 TOMA VALERIA, Calvini, Buzĉu
295 TOPLICEANU bTEFAN , Vaslui
296 TRISTARU ANCA, Braƕov
297 TRIF LILIANA, Sibiu
298 TRIFAN MARILENA, Buzĉu
299 TRUbC DANIELA
300 TRUԐ DENIS

255
301 TUFAN VALENTIN, Buzĉu
302 ԐURCANU ANDREI, Ialoveni, R. Moldova
303 ԐUԐUIANU EMILIA, Cordun, NeamƜ
304 ULUITU AURELIAN, Bucureƕti
305 URSACHI IRINA, Câmpulung Moldovenesc
306 URSENCO IGOR, Bucureƕti
307 UTVINEANTU ANDREEA, Vîlcĉneƕti, Prahova
308 VDUVA ANDREEA, Filipeƕtii de Pĉdure, Prahova
309 VLEAN CALIN BENEDICT, Gîrbĉu, Cluj
310 VAbCAN ION, Cioburciu, ctefan-Vodĉ, R. Moldova
311 VTUIU ALIS, Orƕova
312 VÎJU CORNELIA, Movila Miresii, Brĉila
313 VLAD PETCU TEODOR, Bucureƕti
314 VLADEI VERONICA, Chirileni, R. Moldova
315 VLEJU ANIbOARA, Crucea, Suceava
316 VOICU ANDREEA, Drĉgĉƕani, Vâlcea
317 VOICU TUDOR, BucureƔti
318 ZAHARIA GINA, Buzĉu
319 ZAMFIRESCU IRINA, Bucureƕti
320 ZANFIRESCU ELENA, Slatina, Olt
321 ZAVRICICO ANA, Cenac, Cimiƕlia, R. Moldova
322 ZINA BIVOL, Chiƕinĉu
323 ZINAIDA AMBROCI, Chiƕinĉu
324 ZOICAb CRISTIAN, Baia Mare

CUPRINS:

De la Codul roʔu la iarba verde din... miezul iernii, la Mizil, Laurenʖiu BĄdicioiu, 4
Umorul dincolo de divertisment, acad. Solomon Marcus, 6
Povestea unui parteneriat între Liceul Teoretic ”Grigore Tocilescu”, Colegiul Naʖional
”I.L.Caragiale” Ploieûti ʔi Fundaʖia CulturalĄ ”Romeo ʔi Julieta la Mizil”, 16
Mizileanul George Ranetti-epigramistul, portret de Ioan Petru Gârda, 19
Premiile la Secʖiunea EpigramĄ, 23
Premiile la Secʖiunea Poezie, 41
In memoriam Corneliu Leu, ”patriarhul” festivalului, prof.univ.dr. Nicolae Rotaru,
dr. Lucia Olaru Nenati, Dan Lupescu, 200
In memoriam prof. univ. Al. Popescu Zorica, ultimul interviu acordat organizatorilor, 204
Impresiile participanʖilor la ed. a VIII-a, 218
Tabelul cu participanʖii la Epigramă, 247
Tabelul cu participanʖii la Poezie, 250

256