Epigrama 70

EPIGRAMA_70_2:Layout 1 11/28/2014 4:50 PM Page 1
Anul XXII – serie nouă nr. 70, decembrie 2014
pUbLICAŢIE A UnIUnII EpIGRAMIŞTILoR DIn RoMânIA

director: GeorGe Corbu Redactor-şef: Laurenţiu Ghiţă
„Parcere personis, dicere de vitiis“

Marcus Valerius Martialis
DIN SUMAR> La mulţi ani!

l EDITORIAL: La despărţirea de Valerian
LICĂ;
l CLUBUL CLUBURILOR – SATIRICON –
35 de toamne!;
l CORNELIU BERBENTE: „Epigrama
adevărată este un suflet mare într-un trup mic“
(partea a doua);
l DESPRE EPIGRAMĂ ŞI STATUTUL EI
ESTETIC – Ovidiu Ghidirmic;
l IN MEMORIAM – Mircea Trifu, de Elis
râpEanu;
l CRONICILE CONCURSURILOR şi
FESTIVALURILOR de la: Vaslui, Timişoara,
Caransebeş, Râmnicu Vâlcea;
l ESEU: Epigrama vs. Senryu – de dan
nOrEa;
l MEDALION: IOAN LAzĂR;
l OPINII, CONTRIBUţII – dan căpruciu,
nicuşor constantinescu
l Concursurile revistei, Anunţuri;
l LOC DE DAT… CU CAP – Bundurizări de
Epigrama toamnă;
l Aniversări, , Dueluri, provocări etc;
CARICATURA, în acest număr: Octavian
Directori fondatori: BOUR.
VIRGILIU SLĂVESCU – seria veche Grafica: Mihai Danielescu , Gheorghe Mitroiu
MIRCEA TRIFU – seria nouă şi Costel Pătrăşcan.
REDACT, IONALE
n IMPORTANT
Din cauza creşterii costurilor legate de tipărirea şi expedierea revistei, suntem nevoiţi
să majorăm preţul de vânzare al unui exemplar. Pentru cenacluri şi cluburi, din 2015,
preţul se majorează la 6 (şase) lei, iar pentru abonaţii individuali, la 9 (nouă) lei.
Responsabilitatea privind textele publicate aparţine în totalitate celor care semnează!

redacţia revistei nu este alcătuită nici din enciclopedişti în ale epigramei şi nu este
nici organ de verificare a originalităţii epigramelor şi articolelor colaboratorilor noştri. În
măsura în care avem cunoştinţă de vreo neregulă, o semnalăm şi luăm măsurile de rigoare.
Eventualele erori apar numai din necunoaştere şi neintenţionat.
prezumţia de bună intenţie trebuie să funcţioneze şi la acest nivel.
n RUGĂMINTE
pentru a evita aglomerarea căsuţelor poştale personale ale redactorilor revistei şi ştergerea
accidentală, odată cu nedoritele spamuri sau mesaje ciudate, rugăm ca materialele pentru
revistă (şi numai materialele pentru revistă) să se trimită pe e-mail pe adresa:
revistaepigrama@yahoo.com.
Rugăm, astfel, să nu încărcaţi mailul cu forwardări de mesaje umanitare, cereri de donaţii,
peisaje minunate, mesaje de retransmis, „Jos X, jos Y“ etc. În marea lor majoritate, acestea nu
sunt altceva decât atacuri la sistemele informatice şi putem pierde tot ce avem stocat.
anunţăm, de asemenea, că am deschis şi un cont în care se pot face plăţi. menţionaţi,
atunci când faceţi o plată: „pEnTru rEViSTĂ“ şi daţi adresa la care doriţi să vă fie trimisă
revista:
Titular: Laurenţiu Ghiţă,
iBan: RO 34 PIRB 4213 0390 4200 2000, piraeus Bank, Sucursala Giurgiului,
Bucureşti.
În ceea ce priveşte poşta clasică, vă rugăm să trimiteţi toate materialele, corespondenţa
etc., pe adresa:
Ştefan-Cornel Rodean, C.P. 712, O.P. 7 Sibiu, jud. Sibiu.
dl. rodean se va ocupa şi cu problemele de abonamente, plăţi şi distribuţie în teritoriu.
numărul următor al revistei va apărea la începutul lunii martie 2015. materialele pentru
revistă le aşteptăm până cel târziu vineri, 23 Ianuarie 2015. ce soseşte după această
dată riscă direct retrogradarea în marele Kosch! Încercăm să scoatem revista mai devreme,
pentru a putea fi distribuită la cluburi pentru prima şedinţă din lună, aşa că, rugam un pic
de zor la trimis materiale!
Rugăm, pe cât posibil, separaţi pe foi distincte, epigramele pentru concursuri, cele
sezoniere, cele pentru TOP E etc. E greu de administrat o singura pagină în care sunt
puse toate, grămadă!
n Rugăm doamnele şi domnişoarele epigramiste să se mobilizeze, pentru a putea

realiza în numărul următor pagini alcătuite exclusiv de ele.
n CONCURSURILE REVISTEI:
1. compuneţi minim o epigramă pe rime date: sâni / castă;
2. TOp E – rugăm cluburile, cenaclurile sau asocierile, să trimită câte 3 (trei) epigrame
de autori diferiţi, pe tema: „Ceapă degerată“;
3. comentaţi (daţi replici) la epigrama: Epitaf unui conducător // A domnit uitând de
gloată / Şi, în culmea gloriei, / A murit călcat de-o roată... /A istoriei. (mircea c.dinescu);
4. compuneţi minim o epigramă la tema: „Minciunele“.
n Legat de concursul TOP E, reiterăm rugămintea ca materialele să fie trimise DE CĂTRE
CENACLURI, nu individual, întrucât menirea acestui concurs este promovarea colectivelor.
Caseta redacţională: Redactor-şef: Laurenţiu GhIţĂ

Redactor-şef adjunct: Ştefan-Cornel RODEAN Tehnoredactare texte: Bogdan GhIţĂ
Corespondenţi activi: Toată suflarea epigramofilă. Unii mai mult, alţii, mai puţin mult (!)
EPIGRAMA 3
EDITORIAL
La despãrt, irea de VALERIAN LICÃ

colegii din uniunea Epigramiştilor din românia – societatea de
scriitori care în anul care vine va sărbători un sfert de veac de existenţă –
deplâng pierderea unui confrate şi prieten, a celui care ne-a părăsit
pentru totdeauna la 22 septembrie 2014, maestrul Valerian LicĂ.
Editorial, comilitonul nostru atât de regretat, şi-a pus
semnătura pe patru volume de catrene umoristice: „GLOanŢE
OarBE“ (1997), „EpiGramE cu Şi FĂrĂ adrESĂ“ (1999),
„FLOriLEGiu EpiGramaTic“ (2004) şi „LicĂ-riri Spiri-
TuaLE“ (2009), la două dintre acestea făcându-mi onoarea de a-mi
solicita un cuvânt introductiv care nu a putut lua decât forma unui laudatio.
ca epigramist cu state vechi, regretatul maestru a fost preocupat de abordarea
unei tematici majore, având un cult al formei, din creaţia sa putând fi oricând selectate,
oriunde şi de către oricine (îndeosebi de iubitorii de spirit de calitate), piese antologice,
multe dintre acestea figurând deja în culegerile şi antologiile de gen din ultimele
decenii.
dar titlul său de glorie şi de mândrie rămâne editarea revistei EpiGrama (serie
nouă), un pariu câştigat de întreprinzătorul tenace, de conducătorul dârz al unei echipe
redacţionale calificate. din cei 22 de ani de apariţie a publicaţiei noastre, mandatul
respectatului nostru confrate în fruntea acesteia, în calitatea onorantă de redactor-şef, este,
de departe, cel mai lung şi cel mai fructuos în realizări: 10 ani (2002–2011). de numele
său va rămîne de-a pururi legată impunerea definitivă a acestei reviste în peisajul
publicistic autohton. cu o competenţă ce surpindea la un conducător de formaţie
inginerească, el a asigurat apariţia a 40 de numere, din cele 70 editate până în prezent –
un adevărat jubileu! – al unei publicaţii-unicat prin profilul ei axat pe cultivarea unei
specii literare prestigioase, ţinând de specificul nostru naţional. au fost zece ani de
zbucium, reprezentând o încununare a unui aport excepţional dăruit unei mişcări literare
şi unui fenomen ce nu încetează să uimească. istoricul literar interesat de conţinutul aceste
reviste singulare în publicistica noastră va fi în măsură să aprecieze contribuţia ei (şi a lui
Valerian Lică) considerabilă la revigorarea formei literare tradiţionale în literatura română,
care este epigrama.
revista, dar şi redactorul ei şef, au primit premiul u.E.r.pe anul 2011 pentru
calităţile remarcabile ale publicaţiei, puse în slujirea obiectivelor mişcării literare
promovate de uniunea noastră.
O componentă de seamă a activităţii sale literare a reprezentat-o valorificarea
creaţiei epigramatice clasice şi contemporane, contribuţiile sale fiind substanţiale.
autor şi / sau coautor al culegerilor tematice din seria „EpiGrama 2000“, iniţiată de
u.E.r., al dicţionarelor şi antologiilor de profil, maestrul acumulase o experienţă de
invidiat, dovedind exigenţă, gust, informaţie exhaustivă şi, mai ales, o generozitate ce
trebuie să stea mereu la temelia unor asemenea construcţii.
devotamentul unei asemenea personalităţi în slujba interesului general a consti-
tuit pentru noi toţi, un îndemn de a acţiona cu şi mai mare energie pentru promovarea
epigramei, pentru consolidarea statutului ei literar, ilustrul nostru coleg fiind un
strălucit exemplu în acest demers. El este şi va rămâne vrednic de omagiul şi
recunoştinţa noastră în eternitate.
George CORBU
4 EPIGRAMA
INTERVIU
Corneliu Berbente>
Epigrama adev\rat\ este un suflet mare
;ntr-un trup mic
Interviu cu George Corbu
– Partea a doua – (Continuare din numărul 69)
8. Atitudinea Dumneavoastră faţă de epigramă are o motivaţie anume? Aţi fost

ţinta unor epigrame? Acestea v-au produs neplăceri sau inamiciţii?
din fericire, cei care m-au atacat erau epigramişti buni, iar epigramele în cauză excelente,
astfel încât s-a ajuns la un duel plăcut şi util. dau mai jos două exemple. Victor macarevici,
făcând aluzie la profesia mea de inginer de aviaţie, scrie: „Cu două aripi şi elan, / Nu-i greu să
fii aerian, / Dar e mai greu în patru rime / Să fii mereu la înălţime!“. George Zarafu, legat de
faptul că primul meu volum de epigrame are prefaţa scrisă de un academician (regretatul profesor
radu p. Voinea), brodează: „Şi-a trimis volumu-n lume / Să-şi trăiască singur viaţa, / Însă timpul,
pus pe glume, / A păstrat numai Prefaţa!“. nu dau şi răspunsurile mele la cele două atacuri.
Oricum, au fost mai slabe!
9. Posedaţi în bibliotecă volume, culegeri sau antologii de epigrame? Le consultaţi
cu folos?
desigur! chiar nu se poate fără aşa ceva. Sunt utile în orice moment şi mai ales în
momentele de dificultate sau lipsă de inspiraţie. consultarea lor îţi aduce aminte că „totuşi se
poate“! cel mai mare bibliofil de epigramă pe care l-am cunoscut a fost profesorul de matematici
nic petrescu din piteşti care, la un moment dat, a început să mai şi vândă dintre ele, astfel că acum
sunt în posesia unor exemplare rare.
10. În calitatea lui de creator de tip aparte, epigramistul poate sau trebuie să
beneficieze de un statut nediscriminatoriu?
dacă vreau să înţeleg bine sintagma „de tip aparte“, aş opta pentru o comparaţie cu
pamfletistul, căruia i se acordă „nişte circumstanţe“, având în vedere că meseria lui e „să muşte“.
Epigramistul poate beneficia parţial de astfel de cicumstanţe, de prezumpţia de „bună intenţie“.
discriminările din afara breslei sunt mai uşor de pus pe seama necunoaşterii, a unei acţiuni pripite,
sau a inapetenţei penru epigramă. mai greu sunt de înţeles atacurile dinlăuntrul breslei, atunci
când trec repede peste buna intenţie, lăsând un loc prea mare orgoliului. aici revine un rol
important cenaclurilor, care trebuie să-i deprindă pe membri să fie critici şi autocritici, să fie
receptivi la sugestii, „să spele rufele“ în interiorul cenaclului.
11. Ce relaţie este între public şi epigramă?
după experienţa mea, publicul (românesc) este receptiv la epigramă şi înclină să-i privească
pe epigramişti cu simpatie. ca profesor universitar, am semnale că studenţii mă vedeau cu ochi
buni ca epigramist, chiar dacă unele epigrame îi vizau pe cei leneşi, bineînţeles fără nominalizări.
colegii de la alte universităţi din ţară mă apreciau şi ca epigramist, nu doar ca profesionist.
Bănuiesc însă că dacă aş fi fost un slab profesionist, părerea lor ar fi fost mai puţin bună şi despre
epigramist. Îmi amintesc că o dată, în Suedia, făcând apel la un profesor de origine română să-
mi faciliteze cazarea la universitatea din uppsala, spunându-i la telefon cum mă cheamă, a
exclamat: „– a, cel care a scris epigrama cu învăţământul la distanţă!“. Epigrama suna aşa:
„Învăţământul la distanţă / Ar fi, în ultimă instanţă, / Un fel de-nvăţământ departe / Şi de profesor,
şi de carte!“.
12. Cunoaşteţi legături între epigrama românească şi cea universală?
În afară de cele de care are parte orice epigramist care este interesat să vadă cum au scris
întemeietorii epigramei, pe care i-am trecut în revistă la întrebarea nr. 2, nu cunosc alte legături.
EPIGRAMA 5
INTERVIU
13. Din anul 1990 există U.E.R., în care sunt integrate 25 de nuclee de epigramişti.
Vi se pare aceasta un fapt semnificativ pentru climatul literar actual?
da, mi se pare semnificativ şi necesar ca epigramiştii din nuclee să ştie că nu sunt
singuri, că au o uniune a lor. ca membru fondator, am carnetul cu nr. 42, cu semnătura lui
mircea Trifu. pot spune că uniunea a jucat un rol important în organizarea şi lărgirea mişcării
epigamatitice din ţară, fiind un organism cu autoritate recunoscută. În ciuda unor sincope, a
unor neînţelegeri şi orgolii, sunt convins că u.E.r. va rezista intemperiilor şi va contribui la
recunoaşterea şi impunerea epigramei ca gen literar într-un viitor nu prea îndepărtat.
14. Există admiratori dar şi detractori ai genului. Consideraţi că sunt argumente,
de o parte şi de alta, care să legitimeze o asemenea atitudine?
când chiar un creator ca Eminescu a avut (şi mai are) detractori, de ce n-ar avea şi epigrama?
aceasta arată că este un organism viu, care se face simţit. desigur, sunt multe epigrame slabe,
subproducţii, care, mai ales în condiţiile editoriale de astăzi, pot apărea în număr mare, producând
efecte nocive, de sufocare, lăsând o impresie greşită a ceea ce este epigrama şi asupra a ce poate
deveni ea în perspectivă. dar acest lucru este valabil pentru orice gen literar, pentru orice domeniu
al culturii, ştiinţei etc. cred că, oricum, la început sunt admiratorii. aceştia atrag detractorii? iată
o-ntrebare!
15. În ultimii ani au apărut două lucrări consacrate epigramei şi locului ei în
literatura contemporană, datorate Doamnei Elis Râpeanu şi lui Ioan Feneşan. Vi se par
utile asemenea demersuri hermeneutice?
desigur, asemenea demersuri sunt foarte utile. Ele arată, pe lângă conţinutul util şi efortul
de sistematizare, importanţa care i se dă epigramei. un articol sau un interviu care apar în revistele
genului sunt importante, dar o carte întreagă înseamnă mult mai mult. desigur, pot exista unele
păreri diferite, controverse; importantă este argumentaţia, aşezarea într-un context mai larg.
Exemplificările sunt, de asemenea, utile, chiar dacă unele pot fi superficial sau chiar greşit
interpretate.
16. Epigrama şi umorul se află într-o legătură nu totdeauna pusă în evidenţă. Aţi putea
glosa în legătură cu această apartenenţă? Dacă umorul este, cum s-a spus, o trăsătură
distinctivă a fizionomiei morale a românilor, alcătuind o componentă spirituală a poporului
nostru, ce consecinţe decurg din acest fapt pentru epigramă?
cred că umor există la toate popoarele; sper să nu existe vreun popor atât de nefericit încât
să-i lipsescă umorul cu desăvârşire! când se fac afirmaţii privind grupuri mari de oameni, statistica
este întotdeauna implicată. deci, la români, umorul este mai răspândit, i se dă o importanţă mai
mare, uneori tinzând să înlocuiască o activitate, o acţiune necesară. alteori acţiunea se îmbină
fericit cu umorul, spre binele tuturor. Este adevărat că o critică făcută cu umor este mai uşor
primită, cel criticat fiind astfel ajutat să se îndrepte. aceasta este valabil şi pentru epigramă, unde
umorul este salutar. dar epigrama nu se poate lipsi de conţinut: umorul este doar o formă, nu se
glumeşte doar de dragul glumei. Este posibil ca o glumă (spre exemplu, bazată pe un joc de
cuvinte, sau analogie), să fie bună într-un context şi proastă într-un alt context. dacă poporul
român a rezistat mai uşor unor nedreptăţi datorate unora mai puternici sau mai răi, folosind
umorul, putem reţine că important a fost faptul că a avut mintea trează, nu s-a descurajat, a căutat
soluţii ingenioase pentru a face faţă, chiar pentru a supravieţui. a face doar haz de necaz e bine
pentru moment, dar apoi trebuie acţionat; este interesant că uneori însuşi modul în care a fost
construit hazul poate sugera un mod de acţiune neaşteptat. Sunt povestiri din care aflăm că anumite
capcane întinse duşmanilor au fost inspirate de povestiri hazlii, cu oameni sau cu animale.
umorul poate fi prezent în epigramă sub diferite forme, dintre care eu nu exclud autoironia.
noutatea este importantă: o idee complet nouă este rară; se poate însă pune însă în valoare o parte
dintr-o idee mai cunoscută într-un context nou, se poate completa sensul, se poate da o formă
literară mai plăcută, dar adăugând totuşi ceva diferit. În orice caz, un element de noutate este
obligatoriu. amintesc aici şi obiceiul de a versifica „bancuri“: nu, versificarea nu este suficientă!
mai trebuie pus ceva care să schimbe cât mai mult (şi cât mai bine), să dea o altă turnură, să
adauge un unghi nou de vedere etc. etc.
Vă mulţumesc!
6 EPIGRAMA
CONCURS
REzULTATELE
CONCURSULUI DE REPLICI
(COMENTARII) EPIGRAMATICE:
Victima, epigrama care se cerea
comentată a fost:
MEDICINA ŞI jUSTIţIA CELERITATEA DOSARELOR

Azi, două instituţii de valoare CU Iz ELECTORAL
Sunt surse de o mare amăgire: Cum viaţa şi-adevărul, ca valoare,
Când viaţa e trimisă-n cimitire, Fatalităţii-adesea se supun,
Iar adevărul moare în dosare. Re-nvie adevărul din dosare
(Nicolae Ivan) Atuncea când momentu-i oportun.
Sever Purcia
Analizând probele depuse la dosar, în numele
legilor epigramei, instanţa a hotărât ca dl. MEDICINA ŞI jUSTIţIA
Valentin David să primească Premiul I Când m-am dus la judecată
(cu executare). Se anexează proba În sfârşit văzui dreptatea,
incriminatorie: Cum era la ochi legată
Căutându-şi sănătatea.
PATIMILE jUSTIţIEI Vasile Manole
mari medici, muncind în zadar,
Trecând peste pragul ruşinii,
RĂSTĂLMĂCIRE
au dus-o la veterinar, Printr-un revers cu axiome clare,
Văzând c-are... orbul găinii. Catrenului i-aduc răstălmăcire:
E plină medicina de dosare
După administrarea probelor la dosar, alţi Iar adevărul, mort în cimitire.
inculpaţi, din acelaşi lot, au primit premii Laurian Ionică
cu suspendare:
DUPĂ FAPTĂ...
CONFIRMARE CU ADAOS La cele două instituţii
Ai dreptate. Şi-n spitale Cu dreptul merg cei înţelepţi,
Şi la Tribunal se lasă Cu stângul calcă găgăuţii,
Cu probleme colosale De intră-n lumea... celor drepţi.
Dacă plicu-l uiţi acasă! Ion Răşinaru
Gheorghe Gh. Popescu MEDIC LEGIST
DUET FUNERAR Cum în instanţă, nu în van,
Azi, doctorii nu-şi schimbă părul Verdictu-i e admis drept probă,
Când se încurcă-n jonglerii, E-ndreptăţit ca, simultan,
Da-ngroapă oamenii de vii, Să poarte şi halat şi robă.
George Petrone
Iar magistraţii... adevărul!
Ioan Prodan CATEGORII
Sunt medici azi, de mare anvergură,
*** Ce calea morţii curajos o ţin,
Doar două instituţii au vigoare Dar şi judecători care se jură
În ţara asta, azi debusolată: Că adevărul e ascuns în vin.
O DNA, ce fabrică dosare Ştefan Al.-Saşa
Şi-o medicină de cerşit coplată! Se înaintează spre recurs la Curtea de Apel
Liviu Zanfirescu următorii, învinuiţi de elaborarea unor epigrame
jUDICIARĂ ŞI OPTIMISM MISTIC suspecte de publicare: George Ceauşu, Nicolae
Mihu, Petre Băneşti, Dan Căpruciu, Nicolae
Adevărul, ştim oricare, Căruceru, Ion Cuzuioc, Dan_T, Florina Dinescu-
Niciodată el nu piere; Dinu, Petru-Ioan Gârda, Ioan Farcaş, Eugen
Chiar de moare în dosare, Ilişiu, Constantin Iuraşcu-TATAIA, Ion Micuţ,
Va ieşi la... Înviere! Ioan Crăciun-Petrişan, Ionel Iacob-Bencei şi
Vasile Larco Ioan Lazăr.
EPIGRAMA 7
ANIVERSĂRI
Le urãm
La mult, i ani ,
de Ziua lor !...
CRIzA GENERALĂ TRĂIRI BĂTRâNEŞTI
La o simplă analiză La noi viaţa se înfruntă
Situaţia-i albastră Mai deosebit un pic:
Că, de-un timp, în ţara noastră, Soaţa merge ca la nuntă
Doar prostia nu-i în criză. Şi eu merg ca… după dric.
IOAN PRODAN – 75 ani IOAN hODAŞ – 65 ani
ANTISISTEM LA ANIVERSARE
Astăzi, ca şi-n alte dăţi, Draga mea vecină de pe scară
Suferim de vechi păcate; Ne surprinde iar în mod plăcut,
Doamne,-s multe libertăţi Că-mplinește-o nouă primăvară
Şi o singură dreptate! După două toamne ce-au trecut.
IOAN CRĂCIUN-PETRIŞAN – 70 ANI IOAN TODERAŞCU – 55 ani
SE MAI ÎNTâMPLĂ CĂDERE... ÎN PĂCAT

Pe șeful, un subordonat Ambițios precum o stâncă,
L-a săpunit și l-a frecat Aș fi putut ușor să scap,
Trei ore, fără de sfială. De nu mi-ar fi căzut pe cap
(Erau la baia comunală!). Această domnișoară... Încă!
MIhAI CUţULENCU – 55 ani
PĂUN CONDRUţ – 70 ani
CONSTATARE (PE GENUNChI)
LOGICĂ DE MAFIOT
Trecut-au 70 de primăveri –
Pe cel mai redutabil adversar Veniră azi, porniră, oare, ieri?
Întâi cu mult noroi l-am împroşcat Raportul este bine compensat:
Şi-apoi, chiar prea de tot fiind murdar, E trupul greu, da-n minte ușurat.
...L-am curăţat! ICONIţA MICU – N-o credeţi!
DAN NOREA – 65 ani
MOŞ CRĂCIUN
Pe Moș Crăciun l-am așteptat,
Speranța însă-a fost în van,
Mă tem că hornu-e-nfundat
Cu Moșul de acum un an.
LAURENţIU ORĂŞANU – 65 ani
8 EPIGRAMA
CLUBUL CLUBURILOR
SATIRICON – 35 de toamne!
Fişă de cadre (1979–2014)
„Cine are teamă de inteligenţa epigramiştilor? Epigrama este fizionomia spiritului,
este retorica literaturii. De aceea, epigrama nu trebuie subestimată nici în literatură,
nici în istoria acesteia. Cu ocazia împlinirii a 35 de ani de la înfiinţarea Cenaclului
„Satiricon“, care a devenit o adevărată şcoală de epigramă, doresc membrilor acestuia
viaţă lungă, luminoasă, iar „ţepii“ epigramelor lor să brăzdeze şi să „însămânţeze
ogorul nedesţelenit“ al unora cu sămânţa moralei, eticii, civilizaţiei, etc.“
(Al. Florin ţENE, membru corespondent al academiei americano română,
preşedintele Ligii Scriitorilor români)
l data naşterii: 25 iunie 1979, orele 18.00 (au semnat actul de constituire 18
membri, din care azi mai sunt în viaţă ion Bindea şi alexandru Stănescu), primul
preşedinte: pavel Bellu;
l primul festival ,,Eterna epigramă“ în anul 1990. prima revistă pentru uz
intern (apare când poate), Caietul ,,Satiricon“, a fost editată în anul 1981, singulară
în mişcarea epigramatică românească;
l din 10 augut 1990 este afiliat la uniunea Epigramiştilor din românia
(preşedintele de atunci al cenaclului fiind ioan pop);
l În timp, prin cadrul cenaclului au trecut peste 100 de membri de diverse
profesii şi ocupaţii;
l colecţia ,,Satiricon“ (antologie / culegere de epigrame cu toţi parti -
cipanţii la Festivalul ,,Eterna Epigramă“, editată după fiecare ediţie) a ajuns la
volumul numărul 24;
l Lunar, după fiecare şedinţă de cenaclu, Ziarul „Făclia de Cluj“, publică
selecţia ,,CIOACE LA... SATIRICON“;
l În cadrul cenaclului, prof. ioan Bindea şi Valentin Vişinescu au editat 7
volume de „rESTiTuiri“ (Vasile Langa, Zeno Turdeanu, Titu Olteanu, Traian
marcu, Gavril Glodeanu, mircea matcaboji, aristotel cruceanu), pentru confraţii
care nu au reuşit să publice un volum în timpul vieţii;
l din 2004, în cadrul cenaclului, s-a instituit premiul ,,Vasile Langa“, acordat
epigramistului anului;
l Grafica lucrărilor editate de către cenaclu a fost realizată de reputaţii
caricaturişti şi graficieni Octavian Bour şi Virgil Tomuleţ;
l În cadrul cenaclului sunt patru Seniori ai Cetăţii (Eugen albu, Barbu Bălan,
marius mălai şi Zeno milea), patru membri ai Uniunii Scriitorilor (cornel
cacoveanu, Gabriela Genţiana Groza, maria ioniţă şi ioan marinescu-puiu) şi 12
membri ai Ligii Scriitorilor Români;
l preşedinţi de onoare: ioan pop şi marian popescu, iar membri de onoare ai
cenaclului ,,Satiricon“ sunt: George corbu, Efim Tarlapan şi dan Brudaşcu.
GAVRIL MOISA
EPIGRAMA 9
CLUBUL CLUBURILOR
SATIRICON – 35
DUPĂ SĂRBĂTORI REALITATE
când oaspeţii s-au dus acasă E un fapt tulburător,
Şi-am vrut s-aspir şi eu covorul, de rostit numai în gând:
mi s-a-nfundat aspiratorul noi suntem un brav popor
c-un oaspete rămas sub masă. doar aşa... din când în când!
Eugen Albu Viorel Cacoveanu
SĂRBĂTORI DE IARNĂ LUPUL RUSESC

după soartă şi noroc, Vine putin către noi,
nu-s puteri utopice: Face rusia balşoi;
unii stau pe lângă foc, ponta şi Băsescu-n şatră
alţii beau la tropice. unul către altul latră...
Ionel Andraşoni Teodor Capotă
BILANţUL UNUI „EPIGRAMIST“ POLITICA ExTERNĂ – IERI ŞI AzI

a scris catrene multe (nouă) cuvântările de bază
Şi epigrame chiar (vreo două), Sunt aceleaşi de mulţi ani,
dar nu i-au fost antologate doar cuvântul „ruşi“ din frază
decât din două... jumătate. L-am schimbat cu-„americani“.
Barbu Bălan Octavian Cordoş
APROPO DE UBI BENE IBI PATRIA CONSTATARE

despre noi şi despre ţară, ruşii, ocupând crimeea
Orice-ar zice chiar duşmanii, mi-au produs deja fiori:
de prisos s-o spunem iară: chiar de nu îmi iau femeia,
patria e... ubi banii! Tot vor fi copii... din flori!
Ion Bindea Vasile B. Gădălin
EMISARII ORAŞ AGLOMERAT

pe la noi vuieşte satul când vin în cluj-napoca, pentru
c-au venit nişte deştepţi că fiecare stradă-i plină,
Să ne-nveţe ce-i cu statul... nicicum nu pot parca în centru!
din poziţia de drepţi. de altfel, nici nu am maşină...
Emil Bodea Petru-Ioan Gârda
NOUL COD PENAL VOT „DEŞTEPT“ ÎN ROMâNIA

Este bine că prescrie capitalismul românesc
multe fapte de hoţie: E-o artă-adevărată:
Vom ajunge renumiţi pe-aceia ce te fraieresc
ca o ţară de cinstiţi. ...Îi mai alegi o dată!
Aurel Buzgău Genţiana Groza
10 EPIGRAMA
CLUBUL CLUBURILOR
SATIRICON – 35
TRIUMF EDITORIAL CĂzĂTURI
curg în valuri autorii, iată, totuşi, că se poate,
cărţi inundă uniunea, după vorbe, după fapte:
Oare pentru când minunea cei cu-avere peste noapte
Să vedem şi scriitorii?! cad, mai nou, „ca musca-n lapte!“
Ana Marinoiu Gheorghe Mraişte
CE NE DORESC UNIREA PRINCIPATELOR
NOUĂ, PENSIONARILOR ŞI REGIONALIzAREA
ne ameninţă mai marii Sorbind milcόvul pe-nsetate,
că-n buget e-o lipsă mare; românii-aşa s-au ameţit,
Vor ca toţi pensionarii că dup-un secol şi jumate
Să dispară din... dosare! ...Încă nici azi nu s-au trezit!
Doina Miclea Gavril Neciu
APROPO DE STRĂINI SIMULARE ExAMEN
ne vor cumpăra pământul, EVALUARE NAţIONALĂ
Vor fi latifundiari rezultatele redau
Şi-şi vor spune-n legi cuvântul... Truda lor şi n-o să neg
noi, măcar de-am fi... plugari! că elevii noştri au
Marius Miclea Simulat un an întreg!
Radu Păcurar
CUGETARE
când i-am văzut pe umorişti CERERE ŞI OFERTĂ
atât de gravi, aşa de trişti, cum trăia de azi, pe mâine,
am suspinat, în gândul meu: mi-a cerut cinci mii de-o pâine
„cu-adevărat că e de rău!“... Şi i-am zis mărinimos:
Iconiţa Octavia Micu Bea-i, bătrâne, sănătos!
Eugen Pop
NIMIC NU SE PIERDE
doar stăpânul l-am schimbat BUTOIUL... FĂRĂ FUND
Şi hârtia de-ambalat... – mă uit la tine şi mă-nchin:
iar în rest, cu „vremea“-n pas, cum poţi să bei atâta vin?
Slugi am fost, slugi am rămas! – Şi eu mă uit mirat la tine,
zeno Millea că de o zi te uiţi la mine!
Marian Popescu
PROFESOARA ŞPĂGARĂ
ai jecmănit părinţi de-a rându’, BUNICII CĂTRE NEPOATĂ, LA 18 ANI
chiar dacă viaţa-i foarte grea! Şi pân-acum ne-ai judecat
mă mir că eşti aşa de rea ideile, dar azi, deodată,
Şi să te cheme, totuşi... Blându! cum ai ajuns la majorat,
Mircea Roşa-Miro poţi să ne dai în judecată.
Mihai Teognoste
CA LA NOI...
(După Olimpiada Internaţională RUGĂMINTE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN
de matematică) copilul ce ştie ce-i drama:
Se-ntorc olimpicii în ţară Să nu îmi aduci jucărie,
cu pieptul de medalii plin; de vrei să îmi faci bucurie
L-aeroport, nicio fanfară, Împacă-i pe tata şi mama!
nici dracul nu ştia că vin! Valentin Vişinescu
Gavril Moisa Selecţie de Petru-Ioan Gârda
EPIGRAMA 11
EVENIMENT
TANDEM EPIGRAMISTIC B|N|}EAN

Cronica Festivalurilor de Epigram\ de la Caransebe[
[i Timi[oara 26–28 septembrie 2014
În perioada 26–28 septembrie 2014, pe o vreme de toamnă superbă, au avut loc două festivaluri
de epigramă sincronizate, la caransebeş şi Timişoara. Fiecare festival a avut premianţii lui, organizatori
locali şi program distinct. dar invitaţii au fost comuni şi s-au mutat (corectă e diateza pasivă: au fost
mutaţi), de la caransebeş înspre Timişoara.
În caransebeş, primul punct din program a fost un pelerinaj la locul de veci al celui care
organizase festivalurile precedente, cunoscutul epigramist nicolae nicolae, plecat dintre noi în
primăvară. următoarea vizită a fost una complet ieşită din comun. domnul ioan cojocariu, directorul
casei de cultură „George
Suru“ din caransebeş, ne-a
prezentat cu mândrie două
construcţii „ridicate“ de
domnia sa. Ghilimelele vor să
spună că una din cele două
construcţii nu a fost înălţată,
ci mai degrabă săpată. E
vorba de un bordei, un
adevărat palat subpământean,
exact ca un sanctuar dacic.
mai concret, este o con-
strucţie rotundă, cu un altar în
Poza de grup a participanţilor la Festival mijloc unde se poate face (şi
chiar s-a făcut) focul, cu
pereţii şi toate accesoriile interioare din lemn. inclusiv mesele la care urmaşii dacilor au închinat
câteva păhărele în cinstea lui Zamolxe.
a doua zi, după o fotografie de grup pe treptele catedralei ortodoxe, am mers la primărie, pentru
festivitatea de premiere. S-a început cu mici inevitabile discursuri: viceprimarul – dr. Filip Străjeriu, city-
managerul municipiului – prof. nicolae Borceanu, directorul casei de cultură – ioan cojocariu,
preşedintele uEr – George corbu, preşedintele cenaclului „apostrof din caransebeş – ioan Jorz.
domnul George corbu a deplâns, în discursul domniei sale, suprapunerea festivalului de la Brăila cu
tandemul caransebeş-Timişoara, ceea ce mi-a iscat câteva reflecţii personale. E adevărat, există festivaluri
culturale cu mai multe secţiuni (Vaslui, Bistriţa, Slatina, Tg. Jiu), cărora uEr nu le poate impune o anumită
agendă. dar Brăila, caransebeş şi Timişoara au o singură secţiune: epigrama. dacă nici acestor cenacluri
nu le poate fi impusă sincronizarea calendarului, asta nu dovedeşte altceva decât o totală lipsă de autoritate
a conducerii uEr. ceea ce sugerează importanţa şi urgenţa înlocuirii vechiului statut al uEr cu unul nou
în care, printre altele, gradul de subordonare a filialelor să fie mult mai bine evidenţiat.
La rândul lui, ioan Jorz a anunţat că pierderea regretatului nicolae nicolae nu va duce la dispariţia
cenaclului, ci dimpotrivă. i-a prezentat pe membrii actuali, din care i-am reţinut pe ioan Ghera din
Ohaba-mâtnic, câştigătorul unuia din premiile de la Timişoara şi pe costel Stancu din reşiţa, o mai
veche cunoştinţă.
n-o mai lungesc şi prezint clasamentul şi câte o epigramă, exact aşa cum le-am primit de la ioan Jorz,
lucru pentru care îi mulţumesc. reamintesc cele două teme: „Slugă la doi stăpâni“ şi „jumătatea mea“.
Locul I – ION TODERAŞCU, Locul II – GhEORGhE ŞChIOP,
Vaslui: Porumbacu de jos
LOCUIND LA MAMA SOACRĂ LEGAT DE GLIE
Căsătorit de-o lună şi mai bine, Străin în ţara mea natală,
Am înţeles ce-i aia libertate, Pe viaţă slugă eu rămân
De vreme ce – şi rog a se reţine – Sub marea cizmă bicefală
Mă regăsesc în titlul temei date!... A Parlamentului român.
12 EPIGRAMA
EVENIMENT
Locul III – DAN NOREA, Premiul la tema „Epitaful unui ticălos“ –
Constanţa: VALI SLAVU, Aninoasa / hD:
OPTIMISM EPITAFUL UNUI TICĂLOS
Dragi prieteni, am o veste Reîntors la malul mării,
Ce tristeţea îmi alină: Zace-aici un şef de stat;
La pahare şi neveste A făcut mult bine ţării...
Jumătatea mea-i mai plină. Moartea, când ni l-a luat!
au mai fost acordate menţiuni: Dan Premiul pentru grupaj – ALExANDRU ŞTEFAN
Căpruciu şi Mihai Sălcuţan.
(AL SAŞA), Câmpina:.
după festivitate a avut loc o vizită la tabăra EPITAF
de sculptură din andezit, una din mândriile locale. Aicea zace-un ticălos
partea a doua a tandemului epigramistic, cea timi- Sub crucea dintr-un lemn ales
şoreană, a debutat cu o vizită la cramele „recaş“, Furată până la deces.
terminată, evident, cu o degustare de vinuri. Ştiţi Şi după moarte tot s-a scos!
cum are loc o degustare de vin, aşa e?
O cină prelungită a avut loc la pensiunea Premiul Casei de Cultură a Municipiului
di-ana-TOm din comuna Bazoşu nou. pentru Timişoara – ION DIVIzA, Chişinău:
a cinsti ospitalitatea celor doi patroni, ana şi TOATE DRUMURILE DUC LA ROMA?
Toma, domnul Bencei ne-a rugat să scriem Pân’ la Roma e un pas,
fiecare câte o epigramă sau madrigal, catrene pe Dar mai scumpă-i ţărişoara:
care înainte de plecare le-a citit cu glas tare, după Drumurile lui POPA’S
care le-a înmânat destinatarilor. V-o reproduc pe Toate duc la… Timişoara.
cea scrisă de mine: Slăvim astăzi clipa (cu pana) Premiul special al juriului – GAVRIL MOISA,
/ În care, simţindu-i aroma, / În templul zeiţei
Diana / Intrat-a ereticul Toma. Cluj-Napoca:
duminică dimineaţa, după o fotografie de EPITAF UNUI TICĂLOS
grup în faţa hotelului central, a urmat o vizită la În acest cavou luxos,
herghelia izvin. următorul popas a avut loc la Cu un aer nesimţit,
mănăstirea izvorul lui miron. numele e derutant, Doarme-un mare ticălos…
pentru că reuneşte două elemente distincte. E Tot aşa cum a trăit.
adevărat că există acolo un izvor de apă termală, Premiul Cenaclului „Ridendo“ – DAN
drept care poţi vedea câteva lacuri mici cu nuferi NOREA, Constanţa:
şi peşti exotici. dar nu a fost descoperit de vreun jUDECATA DE APOI
păstor numit miron, ci mănăstirea a fost înfiinţată Când cel mai mare ticălos
la iniţiativa unui păstor de alt nivel, miron cristea, În smoală zece ani a stat,
primul patriarh al Bisericii Ortodoxe române, uns Satan a declarat ritos:
în perioada interbelică. Lăsaţi-l încă un mandat!
Festivitatea de premiere a avut loc la
căminul cultural din comuna curtea unde, după Premiul „In memoriam Damian Ureche“ –
scurtele discursuri protocolare, domnul George NIChI URSEI, rm. Vâlcea:
corbu a prezentat volumul „Ridendiştii de azi“, PE MORMâNTUL UNUI TICĂLOS
volum aniversar îngrijit de ionel iacob-Bencei, Zace-aici un oarecare,
cu ocazia împlinirii a 45 de ani a cenaclului de Machiavelic personaj,
Satiră şi umor „ridendo“ din Timişoara. după Ce de moarte nu fu-n stare
recital, ajungem, în sfârşit, la premii: Să mai scape prin șantaj…
Premiul la tema „Degeaba“ – FLORIAN ABEL, au mai fost acordate menţiuni: Florina
Grindu-Ialomiţa: dinescu-dinu (ploieşti), mihai Sălcuţan
SUPERDEGEABA (Buzău), nicolae Brelea (Tg.Jiu). ar mai trebui
menţionat că, la fel ca în seara precedentă,
Aleşilor, cu toată graba, domnul Bencei a rugat epigramiştii să scrie în
Mereu le căutaţi defect onoarea gazdelor câte o epigramă sau madrigal,
Că stau în funcţie degeaba. fără a se institui un premiu. am reţinut doar
Degeaba, dar o fac perfect. ultimul vers din catrenul Florinei dinescu,
Premiul la tema „Popa şi papa“ – ION GhERA, dedicat primarului: „În Curtea-a mâncat tot
Ohaba Mâtnic / CS: poporul“. a iscat o cascadă de râsete, n-am
POPA ŞI PAPA înţeles de ce. cu foamea şi setea (de cultură)
Ştie-se pe-ntreg pământul astâmpărate, cu urechile plăcut gâdilate de
Ce le-oferă viitorul: menestrelul Victor Gioroceanu, am urcat veseli
Papa Francisc va fi „Sfântul“, în autocar. Şi veseli am rămas până la Timişoara.
Iar POPA’S – „Nemuritorul“. A consemnat Dan NOREA
EPIGRAMA 13
CONCURS
REZULTATELE
CONCURSULUI
PE RIME DATE
(rimele: preşedinte, aur)
Sincer, ne cam aşteptam ca epigramele să vizeze
doar un anume preşedinte.
Şi pentru că nu e vorba de preşedintele
Asociaţiei de Locatari din blocul meu
(stau la casă), am acordat medalia de aur
epigramei d-lui: VASILE MANOLE ,
care a izbutit să uite
de flotă şi de „Iepoca de Aur“! RECOLTĂ
ne aduce toamna de-aur,
TEzAURUL DE MOSCOVA dacă nu luăm aminte,
A vorbit domn’ preşedinte În al roadelor tezaur
Foarte mult de-acest tezaur, Şi o „poamă“... preşedinte.
Până şi-a adus aminte Nicolae Peiu
Că „tăcerea e de aur“.
***
Medalii de argint cred că pricepe chiar şi-un graur
s-au mai acordat pentru: că vor românii preşedinte
ce s-aibă caracter de aur
ARTA DE A FACE AUR dar, mai cu seamă, multă minte.
Fostul nostru preşedinte Constantin Iuraşcu-Tataia
E la casa lui tezaur;
a chitit, ca om cu minte, DORINţĂ
cum se face flota aur! cum de zodie sunt taur,
Gheorghe Gh. Popescu
Îmi doresc de-acu-nainte,
Sufletul să-l am de aur...
PREŞEDINTE – AUR Şi „arginţi“ de preşedinte.
azi avem un preşedinte, Nae Bunduri
un adevărat tezaur,
dânsul şi când tace minte VISUL UNUI PARVENIT
…ca în epoca de aur. Tânjesc să mă văd preşedinte,
Petru Băneşti
recurg la puteri de balaur,
Sacrific şi crez de sorginte,
SINGURA OPţIUNE căci Ţara-i... o mină de aur.
ajunge nuţi preşedinte, Ioan Şiman
când Băse, iscusitul faur,
În excursie la Roșia Montană, cu un săculeț
de flotă îşi aduce-aminte,
de cianură, în căutarea aurului, au plecat:
Şi-i prinde-un „peştişor de aur“! George Petrone, Petru-Ioan Gârda, Ionel Iacob-
Eugen Ilişiu Bencei şi Nichi Ursei.
14 EPIGRAMA
EVENIMENT
Plecat-am nou\ din Vaslui

[i ne-am ;ntors mai mul]i!
Constată LAURENţIU GhIţĂ
S-a tras cortina, iată, şi peste a XXiii-a

ediţie a Festivalului de umor cOnSTanTin
TĂnaSE, organizat, cum se ştie, la fiecare doi
ani, în micuţul târg al Vasluiului, capitala
mondială a umorului românesc. Gazdă deja
tradiţională, neobositul Gelu Voicu Bichineţ,
un amfitrion desăvârşit, s-a strecurat cu dexte-
ritate prin tot hăţişul durerilor de cap ale unui
organizator şi a putut avea pentru fiecare un
zâmbet, o ciorbă, un pat! Semnatarul acestor
rânduri s-a strecurat şi el cu dexteritate printr-
un program încărcat, reuşind să fie alături de
Vasile Larco şi Ica Ungureanu luându-şi nasurile semenii săi, epigramiştii, măcar două zile.
la purtare
Timp suficient pentru trăiri intense, pentru
lauri, pentru vizite şi pentru pupături (comsomoliste, pe obraz!).
dar să nu consumăm spaţiul tipografic cu lăcrămele şi să trecem la treabă, pentru
posteritate. aşadar, vineri, 10 octombrie, pe un soare nebunatic, în Sala mare a consiliulu
Judeţean Vaslui, s-au decernat premiile Festivalului. La Secţiunea manuscris, marele premiu
s-a dus la Buzău, unde evoluează constant şi de-a dreptul furtunos, o doamnă care răspunde
la apelativul Ica Ungureanu. restul premiilor s-a scurs către: Bucureşti – Laurenţiu Ghiţă,
premiul i, Braşov – Nae Bunduri, premiul ii, iar premiul iii a satisfăcut celelalte regiuni
istorice: Lucian Perţa – maramureş şi Vasile Vajoga, iaşi. menţiuni: Dorel Gaftoneanu –
Botoşani, Mihai Bădulescu şi Florin Rotaru – Buzău, Ştefan Al. Saşa – câmpina, Nicuşor
Constantinescu –Bucureşti şi Valentin David – Orăştie.
La Secţiunea carte a plouat cu premii, culminând cu premiul de Excelenţă obţinut de
maestrul Ştefan Cazimir si două premii Speciale, obţinute de Gheorghe Bâlici – chişinău
şi George Petrone – iaşi. aşa cum ne-a obişnuit, ieşeanul Vasile Larco nu putea pleca cu
mâna goală, punând mâna pe nasul lui Tănase, care consfinţea premiul i şi pentru care autorul
acestor rânduri i-a dedicat următorul catren: Un lucru ţi-a rămas, / Primind trofeul care /
Înfăţişează-un nas: / Să nu-l iei la purtare!
premii ii au avut de împărţit: Laurenţiu Orăşanu, Cristian Dumitrescu şi Mihai Batog-
Bujeniţă, iar premii iii: Petru Ioan Gârda, Efim Tarlapan şi Laurenţiu Ghiţă. În fine,
menţiuni au recompensat pe: Ion Diviza, Lică Pavel, Ion Moraru, Florin Alexandru şi
Constantin Cristian.
O secţiune aparte a constituit-o cea de carte – antologie, la care a triumfat piteşteanul Nic
Petrescu, urmat de Ionel Iacob-Bencei, Gavril Moisa şi Mihai Sălcuţan, strâns uniţi în
jurul premiului i, Mihai Cosma, exilat pe premiul ii şi Emil Ianuş şi Nelu Vasile, încheind
plutonul premianţilor, cu medalia de bronz.
acum, câteva cuvinte despre concurs. părerea multora a fost că s-a exagerat cu cerinţele.
rime date – două perechi, temă şi, în plus cerinţa „naţional / specific“ nu au făcut decât să
uniformizeze epigramele şi să instituie o monotonie inevitabilă. poate o slăbire a „hăţurilor“
ar fi benefică pentru creşterea calităţii materialelor prezentate, în viitor. de aceea, suntem şi
noi siliţi să ne limităm selecţia, întrucât majoritatea participanţilor au cam „bătut“ aceleaşi
cărări. Şi, de data asta, garantat, nu prea e din vina lor.
iata doar exemplificări din creaţiile primilor clasaţi.
EPIGRAMA 15
EVENIMENT
ICA UNGUREANU (Marele Premiu):
Yankeilor, care au baze militare în Est Bucuroşi le-om duce?... Poate!
Aţi investit aici valută, Că vom vota şi vom lua iar plasă
Dar zboară ştirile prin presă, Cinsit vă spun, m-apucă mare spaimă,
C-ar fi scăpat, la o dispută, Când ştiu că Ics e doar escroc „de clasă“,
„Căţeaua“ rusului, din lesă. Iar Icsulescu -hoţ de proastă faimă.
LAURENţIU GhIţĂ (Premiul I): NAE BUNDURI (Premiul II):
Dacă-i dai nas lui Ivan...! În zona Mării Negre
Înghiţind prea iute şi pe loc, Crimeea, Le-om duce toate fără spaimă
Şmecherului Putin i-a venit ideea Şi nimănui nu „tragem plasă”,
Că-ar putea să bage în a lui desagă, Că-ntr-un liceu cu-aşa o faimă,
Cât Obama doarme, Ucraína-ntreagă! Luat-am BAC-ul… trei din clasă.
Declaraţie post-viol (á la Vaslui) Absolvenţii unu liceu din Vaslui
M-a violat, dar n-o să-i fac dojană, „Yankeii“ au adus ideea
Căci ştiu că n-a făcut-o de pomană: De linişte în zona-ntreagă
Cât mai posed în gură-un ultim dinte, Şi ruşii – pacea în Crimeea
Sunt încă senzuală şi fierbinte! (Cu carabina în desagă!)
E, şi cam atât
despre premii, clasa-
mente şi diplome.
am traversat apoi
frumosul centru al
Vasluiului până peste
drum, la Bolta rece,
omonima furnalului
de creaţie de la iaşi,
prilej de epigrame,
şpriţ, poezii (aici s-a
dezlănţuit maestrul
nicuşor constanti-
nescu, o bibliotecă
Poza de grup, la Podul Înalt
ambulantă în materie
de poezie şi epi-
gramă). Bineînţeles că pasionaţii genului au slobozit şi-o internaţională şi un Bandiera rosa,
dar, deh, la un pahar, câte nu scapă omul! Şi dacă mai faci şi un carcalete cu imnul regal,
halimaiul e garantat!
a doua zi, cu moralul refăcut, am adus un omagiu marelui Ştefan aflat la podul Înalt, pe
calul său cu un picior ridicat (nu pentru scopuri canine, ci pentru că, aşa cum ne spun
cunoscătorii, sculptorul a subliniat faptul ca a murit în urma unei răni căpătate în luptă). apoi,
cap-compas către muzeul Vasile pârvan din Bârlad unde, după un apreciat recital al
laureaţilor, un nene a jurizat două concursuri: unul mai puţin ad-hoc, întrucât tema fusese
dată deunăzi şi, profitând de sforăitul colegilor de cameră, fiecare a muncit pe brânci, cu toate
că, în final, biletul câştigător a fost, ca la o veritabilă loterie, un outsider... Şi unul prea ad-hoc,
în sensul că a lansat tema şi l-a declarat câştigător imediat pe Vasile Larco, prin blocarea
adversarilor la mantinelă.
asta a fost anul acesta, abia aşteptăm sa treacă 2015 şi să ne pregătim din nou pentru acest
prestigios Festival a cărui a 50-a ediţie sperăm să o apucăm sănătoşi!
16 EPIGRAMA
hOMO EPIGRAMATICUS
ale[ii no[tri...
CONCLUzIE
Când mari corupţi acum domină
Şi ţara este în declin,
Privatizarea se termină
Mereu, în coadă de... rechin!
Gheorghe Constantinescu-GECO
LUNA DE MIERE
PENTRU COALIţIILE POLITICE
Infim prilej de sărbătoare,
Când liderii ciocnesc o cupă,
Şi când îşi fabrică dosare
Atât de necesare... după! REMANIERE GUVERNAMENTALĂ
Grigore Chitul
Guvernul s-a remaniat
FAţĂ-N FAţĂ CU DEMNITARII Și regăsim printre efecte
Nu-i înjur, chiar de mi-i greu, Un Minister desființat
Nu le zic ce-n gură-mi vine, Cu tot cu Marile Proiecte.
Dar, de-i văd, instantaneu, Dan Norea
Pic-o lacrimă din mine.
Nichi Ursei
CANDIDAţII,
ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ
DUPĂ ALEGERI Îi privesc c-un fel de detaşare,
Văd viitorul ca prin ceaţă, Ba chiar mă amuză, într-un fel,
Iluzia-i demenţială Cum îşi dau cuvântul de onoare
Când apa iute o îngheaţă, Şi rămân, pe urmă, fără el!...
Minciuna prezidenţială. Ioan Toderaşcu
Dan Căpruciu
PARLAMENTARII AU IMUNITATE
AVANTAjE BIOGRAFICE Îmbracă noii deputaţi
La marile alegeri ce urmează, Costume noi, cu etichetă
E Tăriceanu candidat de soi,
Şi-s veseli, că se văd scăpaţi
Căci dacă doar nevestele-l votează,
De cele-n dungi şi cu bonetă.
Ajunge negreşit în turul doi!
Corneliu zeana
Eugen Ilișiu
ALEŞILOR PREŞEDINTELE MARINAR …

Eu nu le zic, că sunt ateu, Marinarul nu mai scapă
Nimic legat de Dumnezeu; De cusur – şi chiar socot că
Văzând ce fac cu-acest popor; Ba fusese... om la apă,
Le zic mereu de mama lor. Ba ajuns-a... om la votcă.
Gavril Moisa Nae Bunduri
EPIGRAMA 17
EVENIMENT
noi
[i...
ele
VIAţĂ DEzORDONATĂ
Soţia mea întruna cască LUNA NOASTRĂ DE MIERE
Şi-i toată ziua afectată, că am avut-o,-i foarte bine,
că umblă-n baruri noaptea toată... dar văd că,-n ample partituri,
doar, doar o să mă mai găsească! ni s-a transmis, de la albine,
Nicolae Mihu O viaţă cu... înţepături!
Gheorghe Bâlici
DAMĂ DE CONSUMAţIE
cu dragostea m-am lins pe bot ÎN LUNA DE MIERE
Şi adevărul vreau să-l ştii: Ea vrea o lună ca-n serai,
Ea a crezut că nu mai pot, cu ,,all inclusive“, în dubai;
iar eu că n-am cu ce plăti. Şi soţul vrea la fel, e cert,
Ştefan Al. Saşa că-i tot promite... în deşert!
Vasile Vajoga
LUNA DE MIERE (DEFINIţIE)
Voiaj la început de trai, ÎN LUNA DE MIERE
când totul este poezie, El i-a-ndeplinit plăcerea:
mirajul care pare rai, S-au cazat la un hotel,
pentru divina comedie! dar cum ea adoră „mierea“
Mihai Sălcuţan ar mai vrea vreo cinci ca el.
Viorica Stancu
PASUL URMĂTOR! CUMPĂTARE
Luna lor de miere i-a ferit Eu ştiu ce e economia,
de iscoade, bârfe, gură cască... Şi nu cad pe-a risipei pantă,
Şi atât de bine s-au simţit ca să mă laude soţia
c-au decis... să se căsătorească! Şi să pot ţine şi-o amantă!
George Petrone Eugen Ilișiu
EL, ÎN ŞI DUPĂ LUNA DE MIERE RELATIVITATE

a fost o lună adorabil, un sfrijit, pe-a lui soție,
purtându-se fenomenal mare, grasă – o purcea –
de tandru, de finuţ, de-amabil, O prezintă cu mândrie:
pe urmă, s-a purtat... normal! „Ea e jumătatea mea!“
Gheorghe Şchiop Dan Norea
18 EPIGRAMA
hYDE PARk
bunduriz\ri
de iarn\
Epigramistei ANY DRĂGOIANU, la Lui PETRE BRUMĂ, pentru „Priviri
„Pişcături de... Ţânţăreni“ din cerdac“
Doamnă Any – mici ţepari, Lui Petre ca să-i fiu pe plac,
Seva-n vene nu mi-o uscă, Te rog stimate cititor,
Nu am teamă de „ţânţari“... Priveşte şi tu din cerdac...
Dar sunt tare rău de muscă! Să vezi o Brumă de umor!
PAULEI DIMITRIU, la volumul La „Prăvălia cu umor“
„Amalgam“ de pe malul mării
Amalgam, în bună parte, Printre valurile stivă,
Pare „digerabil“, deci, Hazu-i frate cu deruta:
Dacă n-ai şti că-i o carte, Ba e CUC-ul în derivă,
Ai jura că e... ghiveci. Ba e Norea dus cu pluta!
Lui PETRE CIOCLU, la volumul Lui GhEORGhE BâLICI, la „O mie
„Epigrama... punte între ţări“ şi una de epigrame“
Toţi groparii-şi pleacă fruntea, Eu nu scriu epigrame, dar,
Crucea când mi-o pun pe soclu, La Bâlici, care scrie-ntruna,
Căci trecând, în fine... „puntea“, Făcând sumarul inventar,
Frate m-am făcut... cu Cioclu! O mie sunt... dar nu văd una!
Doamnei ELIS RâPEANU, mini- Lui IOAN FILIMON, la volumul

fabulă la volumul „Cuvinte pot- „Nu chiar totul e de râs“
covite“ Mare critic nu prea îs
Cugetă diverse vite Dar afirm de-această carte:
Şi viţeii pe la porţi: Jumătate nu-i de râs...
De „Cuvinte potcovite“ Da-i de plâns a doua parte!
Or să râdă caii morţi!
La volumul „Alternanţe“, de
Lui EFIM TARLAPAN, la volumul chirurgul CORNELIU zEANĂ
„Raiul n-are ruşine“ Ca să nu îţi curme drumul
Criticul – un om de bine, Dom’ chirurg – tu alternezi:
Îi şoptise în tremolo: Poţi să-i şi citeşti volumul...
Dacă-n Rai nu e ruşine... Dar te pune să semnezi.
Publică-ţi volumu-acolo! Bundurizator atestat: NAE BUNDURI
EPIGRAMA 19
COLţUL SPADASINILOR
Domnului GEORGE CORBU, autorul Lui PETRE STOICA, autorul volu-

„Duelului sutei de sonete“ mului „Șambelan la curtea conia-
Zic – citind pe îndelete cului“
cele-o sută de sonete – de când eşti şambelan la curţi-coniace,
că duelul şi duetul, Tot numărând troheii,-n poloboace,
negreşit, fac tot bănetul. Ţi s-a-nălţat vertiginos chiar poezia,
Nicolae Căruceru dar, fără-a-ntrece-n pene ciocârlia…!
Ioan Pachia-Tatomirescu
Unui autor de succes
Lui IONEL IACOB-BENCEI, pentru
Faimoasa carte ţi-am citit
volumul „Ce-mi șoptește mie muza“
Şi-amarnic plâns m-a podidit…
abia apoi mi-am amintit cel ce cartea ţi-o citeşte
că o primisem gratuit. nu-şi reţine-o constatare:
Nicolae Căruceru nu ştiu muza ce-ţi şopteşte,
dar s-o facă-un pic mai tare!
Epigramistului ION MICUţ, autorul Laurenţiu Ghiţă
cărţii: „Bancomatul cu epigrame“
Lui MIhAI SĂLCUţAN, pentru
doream din suflet să-mi urmeze-un sfat, volumul „Candela nestinsă“
dar n-am cuvinte ca să-l pot convinge: La expunerea-ţi extinsă,
Să lase bancomatul necifrat... plictisiţi, noi glăsuim:
de epigrame cine se atinge? Lasă candela aprinsă,
Vasile Larco poate,-aşa nu adormim.
Epigramiştilor Gh. BĂLĂCEANU şi Laurenţiu Ghiţă
MIhAI hAIVAS, coordonatorii cule- ION MANEA: „Lăptarul de la miezul
gerii „Epigrama zilei“ nopţii“
Eu nu vreau să vă zic de rău nelu manea, evident,
Şi nici n-o să mă ţin de glume, Scrie proză ca să-mi placă,
dar „Epigrama zilei“, zău, Ştiu că are mult talent,
Întunecă prea multă lume! nu ştiam că are... vacă!
Vasile Larco Constantin Cristian
POŞTA REDACţIEI Poetului iluzionist

răspund acelor care îmi scriu VASILE VAjOGA
nemulţumiţi când îmi citeşti din opera-ţi grozavă,
că-n filele revistei ei nu se regăsesc: Întreb discret, fiind în grea derivă:
prefer să mă înjure acei ce nu-s citiţi Tot ce transmiţi prin vocea ta suavă
decât să mă înjure acei care citesc! n-o fi iluzie auditivă?
Laurenţiu Ghiţă Vasile Larco
20 EPIGRAMA
OPINII
Despre epigram\
[i statutul ei estetic
Ovidiu Ghidirmic
Înainte de toate, se impune să clarificăm statutul estetic al epigramei, pentru a nu ne mai
pierde în discuţii sterile şi oţioase, agasante şi plicticoase, generate de tot felul de diletanţi şi
veleitari, fără cunoştinţe temeinice de teorie şi istorie literară.
Să începem cu o primă disociere necesară. Epigrama este o specie şi nu un gen literar.
Epigrama este o specie ce aparţine genului liric, din punct de vedere formal, atâta timp cât este
scrisă în versuri, şi genului satirico-umoristic, în general, prin ironie şi umor, categorii estetice
înrudite şi interferente, dar nu şi identice. ironia este distructivă şi maliţioasă. umorul este benign
şi constructiv.
Orce demers hermeneutic porneşte de la etimologie. clarificarea termenilor literari începe
cu etimologia. acesta este şi cazul epigramei, termen care provine din grecescul „epi-gramma“,
care înseamnă „inscripţie“. acest sens primordial al termenului ne spune totul despre statutul
estetic al epigramei, pentru că din el decurg toate trăsăturile specifice ale acestei specii literare, ce
se defineşte mai ales prin concizie, lapidaritate şi concentrare maximă. Epigrama este o specie
scurtă, de regulă, de dimensiunea unui distih sau a unui catren. mai frecvent a unui catren. dar
aceasta nu înseamnă că nu poate fi încărcată de sensuri. Latinii aveau o vorbă: „Non multa, sed
multum!“. Există şi epigrame cu un conţinut filosofic, din care se poate desprinde o întreagă
filosofie. din acest punct de vedere, epigrama este o specie înrudită cu aforismul, maxima, sentinţa,
în care este concentrată înţelepciunea popoarelor. cele mai profunde epigrame sunt cele de o
sentenţiozitate aforistică. acestea sunt şi cele pe care le preferăm. concizia este o calitate a stilului,
un apanaj al marilor scriitori. de pildă, în literatura noastră, caragiale stăpâneşte arta supremei
concizii. „MOMENTE ŞI SCHIŢE“ sunt capodopere ale conciziei, în care nici un cuvânt nu este
în plus şi este la locul lui. de aceea, caragiale a fost şi un redutabil epigramist. nu trebuie să
omitem calamburul şi tonalitatea ludică a epigramei.
credem că secretul unei bune epigrame constă în imprevizibilitatea şi subtilitatea poantei
finale. Epigrama este cu atât mai bună cu cât poanta (fr. „pointe“, engl. „point“) este mai
imprevizibilă şi mai subtilă.
Epigrama este un ferment indispensabil şi un condiment al vieţii literare din toate timpurile,
sarea şi piperul literaturii, care ajută la întreţinerea unei atmosfere destinse, şi a unei bunedispoziţii
permanente, atât de necesare climatului spiritual din orice epocă. Este oricând nevoie de săgeţile
epigramei şi de şarjele amicale.
Epigrama nu poate lipsi din nicio literatură şi îţi are locul ei bine stabilit în literatură.
nimeni nu poate face abstracţie de istoria milenară a epigramei.
ca şi celelalte specii literare, şi epigrama are o origine grecească.Vechii greci au descoperit-
o, dar latinii au dus-o la desăvârşire. Tradiţia epigramei e străveche şi începe cu epigramişti ca
Trepandru (sec. Viii î.e.n.) şi Arhiloh (sec. Vii î.e.n.), anteriori lui Alceu şi Sapho din Lesbos
(sec. Vi î.e.n.), creatori ai strofei alcaice şi safice. În literatura greacă, epigrama a culminat cu
Simonide din kios (sec. Vi–V î.e.n.), care a scris două tipuri de epigrame: encomiastice (laude
aduse eroilor şi atleţilor) şi satirice, vizând vicii umane şi moravuri sociale.
În literatura latină, cel care a fixat definitiv statutul estetic al epigramei şi maestrul
incontestabil al acestei specii, a fost (Marcus Valerius) Marţial (40–104 e.n.).
În marile literaturi occidentale, începând cu renaşterea, trecând prin perioada Barocului, în
clasicism, iluminism, romantism şi până în epoca modernă, au scris epigrame unii din cei mai
mari scriitori ai tutoror timpurilor: Michelangelo, Machiavelli, Gianbatista Marino, Ugo
Foscolo (literatura italiană); Lope de Vega, Tirso de Malina, Luis de Gongora (literatura
spaniolă); Racine, Boileau, Rousseau, Voltaire, (literatura franceză); Ben johnson, Swift, Oscar
(Continuare la pag. 23)
EPIGRAMA 21
IN MEMORIAM
MIRCEA TRIFU (1922-1994)

S-au împlinit anul acesta 20 de ani de când MIRCEA TRIFU ne-a părăsit,
plecând în lumea lui marţial. numele său este legat de reînvierea creaţiei epigramatice
româneşti de după război când, la sfârşitul deceniului al şaptelea, EpiGrama
românească şi-a spus, poate, precum petru rareş, „voi fi iarăşi ce am fost şi mai mult
decât atât“. E momentul în care apar cluburi umoristice şi de epigramişti, ceea ce
determină o adevărată efervescenţă a EpiGramEi româneşti. această mişcare a izvorât, în egală măsură,
dintr-o necesitate a literaturii române, reaşezată şi cu echilibrul regăsit, de a scoate în evidenţă anumite
aspecte sociale şi umane demne de criticat, dar şi din nevoia de manifestare a unor personalităţi dotate cu
talent şi cu simţul umorului, de a lua atitudine faţă de fenomenele micro şi macrosociale ale momentului
respectiv. Încetul cu încetul, în centrul acestei mişcări, dându-i strălucire şi impulsionând-o, s-a remarcat
activitatea clubului Epigramiştilor „cincinaT paVELEScu“, ale cărui baze au fost puse de un grup de
epigramişti entuziaşti în frunte cu Mircea Trifu, şi al cărui preşedinte a fost aproape 25 de ani. Tot el a pus
bazele uniunii Epigramiştilor din românia, în 1990. ceea ce se poate afirma este faptul că u.E.r. a
preexistat, deci, înaintea înfiinţării ei, pentru că Mircea Trifu a concentrat în mâna lui întreaga creaţie
epigramatică din ţară. după apariţia u.E.r., fiecare club din ţară şi-a întărit identitatea, devenind, de regulă,
filială a uniunii. El a fost sufletul mişcării epigramistice de la noi, mişcare în care i-a cuprins pe toţi
mânuitorii condeiului ascuţit din ţară. Bun organizator, cu un simţ extraordinar de a menţine echilibrul fără
să facă rabat de la calitate, ţinea în mână toate firele care duceau la cenaclurile din ţară. Fără să-şi adune în
jur clică, dădea fiecăruia ce i se cuvine (şi-i cunoştea pe toţi, după creaţia lor). avea un simţ extraordinar de
a „mirosi“ talentul şi, cei care nu reuşeau să fie la înălţimea încrederii acordate, se lăsau singuri păgubaşi.
La umbra şi sub ocrotirea lui Mircea Trifu, care ţinea la unitatea breslei pe care o considera familia lui, au
crescut mulţi dintre cei care susţin şi azi curcubeul luminos al epigramei. din păcate, s-a mutat în lumea lui
marţial înainte de vreme (în iunie 1994), lăsând multe lucrări şi lucruri neterminate; dar spiritul lui veghează
încă asupra epigramei româneşti. a reuşit să unească într-o reţea care formează un soi de „confrerie“ toate
cluburile şi cenaclurile epigramistice din ţară. a organizat acţiuni menite să promoveze şi să difuzeze
EpiGrama: recitaluri, turniruri, concursuri, simpozioane, emisiuni radio şi TV. etc. a atras de partea
clubului personalităţi care preţuiesc catrenul în care „spiritul musteşte şi fierbe ca şampania“ – printre
acestea numărându-se marele om de cultură Şerban Cioculescu, cel care credea că epigramistul, cu un
zâmbet, poate cuceri un rai întreg, şi că în epigramă spiritul musteşte ca şampania.
a publicat două volume de autor: „EPIGRAME“ (1976) şi „NICI CINCINAT, NICI PĂSTOREL“
(1985). Sub îngrijirea sa au apărut peste zece antologii şi culegeri de epigrame ale clubului, în care sunt
prezenţi epigramişti din întreaga ţară. publică epigramele celor mai buni epigramişti în reviste pe care le-a
iniţiat sau care au apărut sub îndrumarea sa: „Poante la pătrat“, suplimentul EpiGrama al revistei
urZica, iar în anii din urmă, în „Papagalul“, „Ora“ şi, ca redactor-şef, în „Scaiul“. Totuşi, visul său cel
mare a fost să reînvie revista „EpiGrama“ şi astfel, în 1993, după 50 de ani, reia tradiţia revistei lui Virgil
Slăvescu, cu sprijinul material al tânărului nostru confrate Viorel Martin. din păcate, n-a apucat să scoată
decât trei numere, lăsându-l redactat pe al patrulea.
Mircea Trifu a fost şi va rămâne el însuşi un epigramist de mare valoare, creator de epigramă cu
o înaltă ţinută artistică, maestru de necontestat al catrenului perfect din punct de vedere prozodic.
Epigrama sa, cu tentă umoristică, dar şi satirică accentuată, cu înclinaţie spre definirea tipologiei umane
şi spre aforism, se apropie de filozofia existenţială.
Toate acestea au făcut din Mircea Trifu o personalitate de primă mărime în peisajul EpiGramEi
româneşti din ultimele decenii, nu numai ca epigramist de frunte, ci şi ca organizator, îndrumător şi
teoretician al EpiGramEi. În afară de observaţiile făcute la obiect, a prezentat un număr impresionant
de studii despre EpiGramĂ, statistici, referate în cadrul clubului, comunicări în cadrul simpozioanelor
care au avut loc în diversele oraşe din ţară cu puternice nuclee de epigramişti (cluj-napoca, iaşi, Braşov,
ploieşti, Brăila, Galaţi etc.), prefeţe sau postfeţe.
Suntem datori să-i continuăm strădania, să-i continuăm opera, să apărăm cauza EpiGramEi
româneşti aşa cum a făcut-o el un sfert de veac. Existenţa şi înflorirea fără precedent, la ora actuală, a
EpiGramEi româneşti întăreşte statutul nostru de insulă de romanitate ridicată din valurile istoriei pe
aceste meleaguri binecuvântate de dumnezeu. prin activitatea sa neîntreruptă timp de 25 de ani, în care a
organizat mişcarea epigramistică, dar având tot timpul în vedere creaţia epigramatică, raţiunea organizării
acestei mişcări, chiar şi la 20 de ani împliniţi de la dispariţia sa, Mircea Trifu e prezent printre noi cu sfaturile
sale, ca îndrumător, ca epigramist de valoare, continuând să lumineze şi azi calea epigramei româneşti.
Dr. Elis Râpeanu
22 EPIGRAMA
hOMO EPIGRAMATICUS
Hai noroc [i...

sãnãtate!!!
NEPRICEPERE EPITAF
mi i-au tratat cu apă chioară Zace-aicea păstorel,
de la izvor, nişte mişei, cavaler de Ottonel,
aşa că gripa aviară nu-l treziţi,
S-a tot extins... în puii mei! că... păgubiţi!
Petru Ion Gârda TABOR
LEAC SIGUR REVELIONUL PENSIONARILOR

La durerile de şale, Se organizează bine
Sigur, scândura e leac, depăşind orice agapă,
dacă-i pui şi laterale ca din iarna care vine,
Şi deasupra, un capac! nu ştiu câţi din ei mai scapă.
Elis Râpeanu – Bucureşti Gavril Moisa
ŞI ÎN ACEST AN… METAMORFOzĂ

La masa de revelion, chiar şi plicul de scrisoare
Bucatele – cârnaţi, piftie, are parte de schimbare,
Sarmale, fructe de sezon – devenind, din plic banal,
Se judecă-n… contumacie. instrument chirurgical.
Nicolae Căruceru Ioan Prodan
EVOLUţIE CUMINţIT
În tinereţe ne-ntâlneam, El n-a avut, vreo şase ani,
Să ne fălim ce breji eram, a băuturii boală
dar de o vreme ne vedem, Şi nici pe droguri n-a dat bani;
ca să jelim cum nu putem… apoi, s-a dus la şcoală...
Eugen Ilişiu Ştefan-Cornel Rodean
UNUI FOST DEţINUT BĂTRâNII DIN UNELE AzILURI

iată, dumnealui, se pare, Stau, sub plapumă, covrig,
c-a luat cu iarna plasă: cu mănuşi şi cu fular,
a ieşit de la „răcoare“ căci le clănţăne, de frig,
Şi a dat de frig acasă. Şi proteza în pahar.
Vasile Larco Vali Slavu
EPIGRAMA 23
MEDALION
IOAN LAZăR
Născut în anul 1969 în localitatea
Bencecu de Sus, Judeţul Timiş
Din anul 2013 – membru „Ridendo“
Timişoara.
REFLECţIA MINCIUNII
mai bine scurtă la picioare,
Să port pe veci ăst handicap,
decât ca adevărul care,
adesea, e scurtat de cap!
EUROPEANĂ GENEzĂ
invocând bicarbonaţii, adam şi Eva, tinerei,
Spun că „micul” nostru nu e au fost „convinşi“, prin viclenie,
Bun, deci să-ncercăm cârnaţii... de şarpele cu clopoţei,
ce pe gât ni-i bagă uE. Să stea pe veci la TErra-pie.
STATUI ALEGERI DEMOCRATICE
Bustul său, din piatră dură, La congres, o recidivă:
are-un avantaj vădit: unu-i reales cu fală,
În mod sigur nu se fură, doar vreo zece-s împotrivă...
ca şi bronzul, la topit. (numărul celor din sală!).
(Continuare din pag. 20)

Wilde, Shaw (literatura engleză); Martin Opitz, Friedrich von Logau, Lessing, Goethe, Schiller
(literatura germană). Să nu uităm literatura rusă: Antioh Cantemir, Puşkin, Lermontov.
În literatura română, un corespondent în folclor al epigramei rămîne strigătura. printre primii
noştri epigramişti se numără poeţii Văcăreşti. dintre marii noştri clasici, a excelat în arta
epigramei I. L. Caragiale. ceva mai târziu, dintre moderni, s-au impus: Macedonski şi
Topârceanu. În perioada interbelică, epigrama a culminat prin Cincinat Pavelescu şi Al. O.
Teodoreanu (Păstorel). În literatura noastră postbelică există o amplă mişcare epigramistică.
după o astfel de listă, oricât de sumară, cine ar mai putea nega statutul estetic al epigramei?
În vremea din urmă au apărut chiar tratate despre epigramă. cum este teza de doctorat
„EPIGRAMA ÎN LITERATURA ROMâNĂ“, (2001), a d-nei Elis Râpeanu, o lucrare doctă
şi solidă, de nivel academic.
Epigrama este o specie foarte gustată de publicul larg, cu admiratori fanatici şi denigratori,
cu argumente pro şi contra. critica nu contestă viabilitatea şi legitimitatea speciei, dar au existat
şi critici mari, care au manifestat tendinţa de a minimaliza importanţa epigramei şi de a o considera
o specie minoră, cum a fost G. Călinescu, care spunea despre epigramă că este „un strănut literar“.
afirmaţia nu trebuie să ne surprindă la „divinul“ critic, care avea un suflu epopeic în tot ceea ce
scria, dar i-a scandalizat pe unii epigramişti, care s-au ridicat ca roiurile de ţânţari să străpungă,
zadarnic, epiderma pachidermului, un adevărat monstru sacru al culturii româneşti.
În opinia noastră, deşi este născută dintr-o inspiraţie de moment, epigrama nu este o specie
sortită efemerului. Vorbele memorabile au capacitatea de a străbate veacurile!
24 EPIGRAMA
ESEU
S tudiu comparativ între două genuri scurte –
epigrama şi senryu
Un scurt istoric al genurilor scurte umoristice
de Dan NOREA
A. 1. Epigrama
din cele prezentate în acest material, epigrama este genul cu cea mai mare vechime – a apărut în Grecia
antică acum peste 2500 ani. numele explică apariţia epigramei (în traducere „inscripţie pe“): inscripţie pe
morminte, pe statui, pe arme. dar adevărata afirmare ca gen literar a cunoscut-o în roma antică, în special
prin exponentul ei cel mai de seamă, marţial – perspective // Gemelus se însoară şi-o vrea pe Maronilla; /
Cu daruri o răsfaţă şi îi imploră mila. / Atât e de frumoasă? – Nici nu se pomeneşte! / Atunci cu ce-l încântă
atât de mult? – Tuşeşte! marţial – Medic şi cioclu / Diaulus era medic şi cioclu s-a făcut. / Aceeaşi meserie
o ia de la-nceput.
În Evul mediu, renaşterea a readus epigrama în atenţia scriitorilor. Genul a fost practicat de nume
cunoscute din italia, Franţa, Spania, anglia, Germania, rusia... Voltaire – Epitaf unui papagal / E îngropat
aici, devale, / Un papagal. Vorbea curent / O zi şi-o noapte în taclale... / El a lăsat, prin testament, / Acest
talent... stăpânei sale.
un lucru ciudat la prima vedere este acela că, în prezent, epigrama este prezentă aproape exclusiv în
spaţiile de limbă română – românia, republica moldova, Banatul sârbesc, Bucovina... Explicaţia este că
românul posedă, în măsură mai mare decât alte popoare, darul de a face haz de necaz. Optimismul, dorinţa
de a petrece, ironia şi, mai ales, autoironia sunt atribute existente la români în cel mai înalt grad. dacă
germanii, unul din popoarele harnice ale Europei, dau de necaz, se pun pe treabă. românii mai întâi fac haz
şi pe urmă, dacă mai au timp şi chef (chef – iată un cuvânt polisemantic care spune totul), se pun şi ei pe
treabă. da, dar spuneţi-mi numele unui umorist renumit în literatura germană!
mari scriitori români au înnobilat genul – caragiale, macedonski, Topârceanu. dar cei care i-au adus
popularitate au fost epigramiştii din prima jumătate a secolului XX – cincinat pavelescu, păstorel
Teodoreanu, ion ionescu-Quintus, nicolae crevedia, Ştefan Tropcea. Generaţia de după al doilea război
mondial a urcat epigrama pe noi culmi, aducând-o la nivelul de perfecţiune de azi – mircea Trifu (cel care a
înfiinţat uniunea Epigramiştilor din românia), alexandru clenciu, nicolae Ghiţescu, Giuseppe navarra,
Stelian ionescu, Sorin Beiu. Orice enumerare e nedreaptă, dar nu se poate fără. cred că aţi observat că, în
galeria marilor epigramişti, m-am ferit să nominalizez persoane în viaţă, deşi multe din ele (neutrul e bine
folosit, avem şi femei valoroase) ar merita să figureze. În schimb, am ales marea majoritate a exemplelor de
la epigramişti contemporani, având volumele lor în bibliotecă.
A. 2. Robaiul
Robaiul (la plural robaiat) este o poezie lirică persană cu caracter filozofic meditativ. ca structură, este
alcătuită din patru versuri, cu rimă de tip a-a-b-a. a apărut în sec X, dar în următoarele două secole,
reprezentanţii cei mai de seamă au făcut ca robaiul să intre definitiv în literatura lumii – Omar Khayyam,
Saadi, hafez. Vezi spune: ce caută robaiul printre genurile umoristice? citiţi catrenul următor, scris de Omar
Khayyam şi găsiţi răspunsul: Sus pe boltă-atârnă-n spaţiu ditai taur, / Altu-i poartă-n spate pulberea-i de
aur... / Între-aceşti doi tauri, uite-mi-l pe-Allah, / Câţi măgari mai paşte-n iarba din coclaur!
A. 3. Limerick-ul
Limerick-ul este o poezie umoristică existentă numai în spaţiul englez şi irlandez. apărut în Evul mediu,
denumirea poemului provine probabil de la oraşul irlandez Limerick. are formă fixă: cinci versuri, cu rime
a-a-b-b-a, cu o metrică rigidă, în care versurile 3 şi 4 au mai puţine picioare. La origine bazat exclusiv pe
absurd, limerick-ul a evoluat, ajungând să atingă o gamă largă de teme: ironie, poantă anecdotică, grotesc,
umor negru etc. cel mai celebru autor de limerick-uri rămâne poetul irlandez Edward Lear cu volumul
„cartea nonsensurilor“. iată câteva limerick-uri în original: There was an Old Man of Bohemia, / Whose
daughter was christened Euphemia; / Till one day, to his grief, / She married a thief; / Which grieved that
Old Man of Bohemia (E. Lear)
Era un batrân în Boemia / Ce-avea o fată, Eufemia; / Ea, într-o zi, l-a uimit / Şi s-a măritat c-un bandit,
/ Ce trist a fost cel din Boemia! (n.r. Traducere aproximativă – Laurenţiu Ghiţă)
Sau: There was a young fellow named Hall, / Who fell in the spring in the fall. / ’T would have been a
sad thing / Had he died in the spring. / But he didn’t – he died in the fall. (W. S. Gilbert).
Odată, un tip, prost grămadă, / Căzu-ntr-un izvor de cascadă / Ce jale-ar fi fost în popor / De-ar fi
decedat în izvor, / Dar el a murit în cascadă! (n.r. Traducere aproximativă – Laurenţiu Ghiţă)
Sau: A fly and a flea in a flue / Were imprisoned, so what could they do? / Said the fly, «Let us flee!» /
«Let us fly!» said the flea. / So they flew through a flaw in the flue (carolyn Wells).
EPIGRAMA 25
ESEU
O muscă şi-un purice, iată-i intrând / În nasul cuiva, ce se-afla respirând / Cătând o scăpare, muscanu-
a propus / Să zboare-mpreună, pe nară, în sus / Şi-aşa, au zburat, de-un strănut profitând! (n.r. Traducere
aproximativă – Laurenţiu Ghiţă).
după cum observaţi, e foarte dificil ca, în procesul traducerii, să păstrezi atât semnificaţia cât şi metrica.
dacă mai sunt şi jocuri de cuvinte, devine imposibil.
La noi, puţini autori au abordat genul. Totuşi, am găsit câteva exemple.
Elena malec // Era într-o vreme un lord / Crescut la o şcoală-n Oxfórd / Dar are în ghete / Un iz de şosete
/ Crescut parcă-n brânza Roquefort.
Laurenţiu Orăşanu // Era un sergent în Tunis / Cu haine de lucru închis, / Dar când şi le-a dat / Jos,
brusc, dintr-o dat', / Femeile-n cor au zis bis.
A. 4. Senryu
În Japonia, de-a lungul perioadei Edo (1600–1868), mari maeştri precum matsuo Bashō, Yosa Buson şi
Kobayashi issa scriu versuri sub formă de tristih cunoscute în epocă drept hokku. abia spre sfârşitul sec. XiX
aceste poeme au primit denumirea, retroactiv, de haiku. multă vreme, haiku-ul era o preocupare exclusivă
a elitelor.
prin sec. XVii, oamenii de rând au început şi ei să scrie haiku, fără să respecte regulile de bază stabilite
de înaintaşi. a început să fie descrisă, de multe ori cu umor, viaţa cotidiană şi natura umană, în locul naturii
propriu-zise. Karai hachiemon (1718–1790), care îşi publica propriile haikuuri sub pseudonimul literar Karai
Senryu (în traducere „salcia de pe mal“), a început să culeagă aceste poeme, să le sorteze şi să le publice într-
o antologie care, în timpul vieţii lui, a ajuns la 23 volume. ulterior, în onoarea lui, tristihurile de gen au fost
denumite senryuri.
iată unul din poemele scrise de Karai Senryu: Hoţul / pe care l-am prins / era fiul meu.
La noi în ţară, cel care a impulsionat puternic apariţia haikuului a fost Florin Vasiliu, fondatorul Societăţii
române de haiku. ulterior au apărut şi în provincie cenacluri de haiku, cel mai important fiind cel din
constanţa. nu trebuie omis aportul lui corneliu Traian atanasiu, care promovează cu succes haikuul prin
intermediul internetului.
În limba română, senryuri au fost publicate fie strecurate în volume de haiku, fie în câteva antologii,
editate de Valentin nicoliţov. dar singurele volume de autor sunt „Zâmbete în stil japonez“ de Jules cohn
Botea, considerat în mod unanim maestrul incontestabil al genului şi, ultimul din listă, cu voia dumneavoastră,
„Ucenic la şcoala de senryu“ de dan norea.
iată un senryu cunoscut al lui Jules cohn Botea: Sunt tare bolnav. / Voi lua medicamente / Ssă mor sănătos!
A. 5. kyoka
aşa cum senryu este considerat un haiku umoristic, tot aşa kyoka este, pe scurt, o tanka umoristică. a
apărut în Japonia prin sec. XVii. are structura de silabe 5-7-5-7-7, mai exact este compus dintr-un tristih cu
structură de haiku şi un distih final. distihul aduce o întorsătură sau, în anumite cazuri, conţine o concluzie.
iată exemple.
Ryokan / Unii se sacrifică / pentru a elibera lumea / pe când eu ascuns / în coliba de ierburi / îmi cultiv
trândăvia
Jules cohn Botea // Cu barca în larg / pe dâra de lumină / a lunii pline./ Totul ar fi minunat / dacă n-ar
fi mâine... luni
A. 6. Alte genuri scurte
mi se pare interesant ca, măcar în trecere, să enumăr alte câteva genuri scurte, scoase de-a valma din
memorie, fără o analiză critică:
aforismul – Tudor muşatescu: Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
distihul aforistic – Stelian Filip: Iubirea ce mă strigă, din tinereţea mea / O cânt abia acuma, când n-o
mai pot avea.
definiţia aforistică – mihai Frunză: Ceai rusesc – Băutură foarte fierbinte; când temperatura ei scade la
40 grade, se numeşte vodcă.
pilula – ananie Gagniuc: S-a plâns că, de un timp, soţul ei doarme neîntors. Neîntors acasă...
aş adăuga un gen scurt umoristic, universal valabil – bancul, în ciuda desconsiderării din partea criticilor
literari. mi-a căzut în mână o culegere de bancuri evreieşti, care mi-au provocat nu numai zâmbete, dar şi
aceeaşi plăcere estetică de care am avut parte la citirea unor poezii sau proze umoristice de calitate.
La capitolul alte genuri scurte din alte ţări, prietenul meu din chişinău, ion diviza, mi-a semnalat
existenţa în rusia a unui gen scurt foarte popular – poemul într-un vers, asemănător celui lansat la noi de ion
pillat, dar cu tentă umoristică sau satirică.
Sunt convins că dacă scotocim bine prin india, africa de Sud sau Brazilia, găsim genuri specifice de
literatură umoristică în format scurt sau scurtissim. mă bate gândul ca, în acest scop, să cer o bursă la uniunea
Scriitorilor. (Urmarea, în numărul viitor)
26 EPIGRAMA
CONCURS
Consens politic în echipa Puterii
TOP E P I G R A M A Sunt ca-ntr-o haită că, târziu,
În miez de noapte, strânşi grămadă,
dulăii latră a pustiu,
Tema: „Munca în echipã“ căţeii-aprobă dând din coadă.
George Petrone
Răsturnări spectaculoase după ultima Clubul Epigramiştilor Clujeni –
etapă. Tricoul galben a fost preluat de echipa
din Iohannisburg, într-o tresărire de orgoliu,
„Satiricon“ (CECSC) – 7,38 puncte
după rezultatele mai modeste din trecut. În Munca în echipă
ceafa lor, suflă GLUPI Iaşi (craca Petrone- procedeu-i brevetat
Vajoga din trunchiul ieşean). În revenire de o minte românească:
puternică, pe turnantă, SATIRICON-ul a luat E mai greu de sesizat
faţa desantului oltean, o veritabilă surPRAză, cine nu vrea să muncească.
venită de la Craiova! Urmează apoi un pluton Gavril Moisa
compact, din care s-au iţit hunedorenii hD, ***
care au devansat o surprinzător de palidă O echipă azi înseamnă
prestaţie a puternicului grup braşovean, ca şi – Varianta romanească-
a revelaţiei ediţiei de acum două numere, Locul unde se îndeamnă
buzoienii dream-team-NIGRIM. Încheie lista unii pe-alţii să chiulească.
Ridendiştii, încă în căutări, cuibul de CUCi, Aurel Buzgău
trezit din hibernarea de vară (sic!) , CUV-ioşii
bădiei Nichi şi ploieştenii biciuiţi (insuficient) Cenaclul Epigramiştilor Olteni
de doamna Dinescu-Dinu. Craiova (CEO) – 7,27 puncte
În echipă
Clubul Umoriştilor „Nicolaus Olahus“ când se face totu-n pripă,
Sibiu (CUOS) –7,83 puncte La grămadă sau grupat,
munca este în echipă,
Poliţiştii şi poliţiste în echipă
chiulul este separat.
Eficienţi din prima clipă, Marius Coge
atenţi în orişice moment,
Fac bună treabă în echipă; Munca în echipă
dar, când nu au echipament... Oriunde-i muncă, se porneşte
Sever Purcia cu o echipă, punct de bază:
În ea pe faţă se munceşte,
Munca în echipă iar pe la spate se lucrează.
şi nenumăratele firme de pază janet Nică
românii se asociază, Asociaţia Epigramiştilor hunedoreni
că „unde-s doi puterea creşte”; „Umor hD“ – 7,10 puncte
deci, primul dintre ei lucrează, Polifonie
iar cel de-al doilea-l păzeşte.
C. Părăian
convins era că duo el forma
cu-a sa soţie,-n dragoste maestră,
Gruparea de Literatură Umoristică dar toţi vecinii de pe strada sa
Zâmbeau, ştiind că-i vorba de-o orchestră.
„Păstorel“ Iaşi – (GLUPI) – 7,55 puncte David Valentin
hai, Româniaaa! Echipa perfectă
La cum driblează-i prima de pe listă, ne poţi vedea-mpreună-n orice clipă,
prin fente, iarăşi e fenomenală, pe mine şi pe-un foarte bun amic,
deci, este clar că-i profesionistă deoarece noi suntem o echipă:
Echipa noastră... guvernamentală! Echipa celor ce nu fac nimic.
Daniel Bratu Vali Slavu
EPIGRAMA 27
CONCURS
Clubul Epigramiştilor Braşoveni – Braşov Clubul Umoriştilor Constănţeni „Prăvălia
(CEB) – 6,93 puncte cu umor“, (CUC) – 6,48 puncte
Cauza eşecului
S-a făcut din nou risipă, Munca în echipă
mintea ne-a venit la urmă: munceşte domn primar, de ieri,
munca este în echipă La planul urbei, de la anul;
Însă spiritul... de turmă! L-ajută doi consilieri
Gheorghe Constantinescu-GECO ce dau cu zarul... sau cu banul.
Cenaclul de Satiră şi Umor „Ridendo“ Ion Ruse
Timişoara (CSURT) – 6,78 puncte
Munca în echipă Clubul Umoriştilor Vâlceni,
categoric are-un scop Râmnicu-Vâlcea (CUV) – 6,48 puncte
Şi-i tratată ca atare: Olteanul şi munca în echipă
unul e la târnăcop, Olteanul nostru, nicio clipă,
Şase vin ca să repare... nu lasă pentru altul cheful
Ioan Lazăr Şi munca dură, în echipă,
Cenaclul Umoriştilor La care el să fie şeful.
„Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim“ Alexandra Mihăeşti
Buzău (CUNB) – 6,73 puncte
Răsplata muncii Clubul Epigramiştilor Ploieşteni
Treaba merge brici la noi, „I. Ionescu Quintus“, Ploieşti
când echipa e unită; (CEPIIQ) – 6.40 puncte
carul greu e tras de boi
Şi măgarii doar profită. Activitate parlamentară
Ica Ungureanu Organizarea e judicioasă,
pe munca în echipă pun temei.
Asociaţia Literară „Păstorel“ Iaşi
când unii îşi fac treburile-acasă,
(ALPI) – 6,55 puncte Votează cei prezenţi şi pentru ei.
Echipa de şoc
Şef e cel cu mintea trează, Stefan Al Saşa
4 – 5 supraveghează,
cam vreo 7 raportează, Clubul Epigramiştilor „SPINUL“,
Însă unul chiar lucrează! Baia Mare (CESB) – 6,25 puncte
Eugen Deutsch
V
Clasamentul final confirmă supremaţia ieşenilor, ambele cluburi fiind în partea superioară. Poate o
surpriză pentru unii, infiltrarea buzoienilor în plutonul fruntaş, este efectul mobilizării resurselor valoroase
de care nu duce lipsă. Cum nu e o surpriză clasarea trioului braşovean printre fruntaşi. În rest, no comments,
poate doar să subliniem performanţa SPINULUI băimărean, care, tăcut, fără să facă valuri, iată-l înaintea
unor grupări cu pretenţii.
Poate, într-un număr viitor, vom face un comentariu mai extins. Până atunci, noi considerăm că acest
concurs merită continuat, pentru că, într-adevăr, stimulează munca în echipe. (LGh)
28 EPIGRAMA
CARUSELUL CU EPIGRAME
. . .
r a me
pi g
E
DISPARIţII
adesea-n parc, odinioară,
cânta fanfara militară, EPITAF
acum nu mai avem fanfară, L-învinse-aicea sărăcia –
nici parc, nici militari în ţară. O boală grea pe-acest pământ –
Nicolae Căruceru Şi leac îi fuse „doctoria“
numită „zeamă de mormânt“.
ÎN AN ELECTORAL Elis Râpeanu
candidatul cu rutină BUMERANG
Şi cu-n ascendent moral,
Economii europene
Văd, renunţă la piscină...
Împărtăşesc o soartă grea,
Vrea bazin... electoral.
Gheorghe Constantinescu-GECO
când cea a rusiei, alene,
E pedepsită... şi nu prea!?
MAMĂ CU MULţI COPII, Liviu Zanfirescu
DE REVELION
IARNA A DEBUTAT
când împărţea în şapte-un ou, CU ALEGERI PREzIDENţIALE
Sărmana fără de pereche, Zero grade-s zile-ntregi,
Zicea: mâncaţi, e anul nou, de când iarna s-a lăsat,
doar sărăcia ne e veche! Şi-atunci, cum să mai alegi
Vasile Larco
preşedinte „dezgheţat“?
CONCLUzIA CELOR RĂMAŞI Nichi Ursei
ÎN ţARĂ, LA SFâRŞIT DE AN IARNĂ
deşi se vorbeşte că-n ţară peste tot e frig şi ceaţă
nivelul de viaţă tot scade, Şi sunt minus multe grade,
acuma trăim ca afară: Văd că şi guvernu-ngheaţă.
În case, sunt două-trei grade. ...dacă-ngheaţă, nu mai cade.
Vali Slavu Aurel Buzgău
FONTANA DI TREVI AMENDAMENT

de soacră şi nevastă strâns de mână, La noi se doarme-n parlament
Eu mă rugam intens la o fântână, Şi-al imnului îndemn e-n van,
când soacra a căzut şi s-a-necat... deci cer un mic amendament:
Să fie, oare, chiar adevărat?!? Să i se zică iar... divan.
Marinică Dobreanu Nicolae Peiu
EPIGRAMA 29
Epigrame...
TOAMNĂ TâRzIE FOTBALUL ŞI TRASUL LA POARTĂ

a stat din fiert în damigene Fotbaliştii lui mitică
Şi mustu-ncepe-o nouă viaţă; Trag la birt, cu câte-o halbă,
doar sângele mai fierbe-n vene câţiva şefi trag una mică
...La crâşmăriţa cea fâşneaţă. Şi-alţii trag la poarta albă.
Dan Căpruciu Valer Ciceu
VOTANTUL – NOUL DIOGENE 14 CONCURENţI PE-UN LOC

cu felinaru-n plină zi candidaţii, zâmbitori,
El caută, strângând din dinţi, Începând campania,
un Om spre a se linişti, Se şi văd câştigători
dar dă mereu de preşedinţi! Şi promit... şampania.
Dumitru Cireaşă
Vasile Til Blidaru
INSCRIPţIE FEMEIA ÎN VIzIUNEA UNUI MISOGIN

din locul cu lumină şi verdeaţă Este monstru fără nume,
iubito, gânduri bune îţi trimit, Este demon, e damnatul
căci stau şi eu aici mai liniştit Bun doar să aducă-n lume
atâta vreme cât te ştiu în viaţă… Giuvaier sublim – bărbatul.
Mihai Moleşag Filip Stoica
(Continuare din pag. 12)

FIORI DRUMURILE NOASTRE...
Soţia-mi dă mereu fiori: cu nevestica mea – cocheta –
Guriţa ei e ca o floare puteam urca pe culmi divine
ce se deschide de cu zori Sau chiar înconjura planeta...
Şi se închide la culcare. La cât m-a dus prin magazine.
Laurenţiu Orăşanu Nae Bunduri
COLIND NEINSPIRAT SUPER PROTECţIE?!

cum sunt vecinei amorez, prevăzător – doar preventiv –
m-am dus cu steaua în colind, Şi-a pus şi un prezervativ,
S-o văd, în braţe s-o cuprind dar asta nu l-a protejat,
Şi am văzut... dar stele verzi. când soţul „dânsei“... l-a-mpuşcat!
Ion Răşinaru Marinică Dobreanu
30 EPIGRAMA
OPINII
Meritã epigrama mai mult?

Poate deveni ea un „brand” de ]arã?
ne aflăm în faţa unei expansiuni fără precedent în mai toate colţurile ţării a epigramei,
atât din punct de vedere al creaţiei, cât şi în ce priveşte prezenţa ei în manifestările de gen care
au loc în aproape toate marile oraşe ale ţării, agrementate cu concursuri pe diferite teme şi nu
în ultimul rând, prezenţa ei prin publicarea a numeroase cărţi de autor, antologii, sau volume
colective, cât şi apariţia cu regularitate a mai multor reviste consacrate epigramei.
putem spune fără lipsă de modestie, parafrazând un slogan des întâlnit, că epigrama
cucereşte românia, spre cinstea creatorilor de epigrame, a conducătorilor de cenacluri şi nu
în ultimul rând a conducerii uniunii Epigramiştilor din românia. Ba putem afirma că ea a
trecut demult hotarele ţării şi mă refer aici la Basarabia străbună, la Banatul Sârbesc şi
punctual, în ţări precum canada, Sua, Elveţia ş.a., acolo unde există vorbitori de limba
română şi creatori de epigrame. din acest punct de vedere, putem confirma că suntem nişte
demni urmaşi ai strămoşilor latini, din rândul cărora epigrama îşi trage seva, românia fiind
unica ţară din lume în care creaţia acestei specii literare proliferează.
aşa stând lucrurile, poate epigrama deveni, alături de celelalte realizări contemporane,
un „brand“ al româniei? merită ea să treacă şi hotarele lingvistice şi să fie prezentă pe arena
internaţională alături, să zicem, de „haiku“? S-au făcut unele încercări oarecum timide de
traducere a epigramei şi aş cita una dintre acestea, pe cea din cadrul Festivalului de Epigramă
craiova 2013, când au fost traduse epigrame ale participanţilor în cinci limbi străine. Fără ca
ele să ajungă la vorbitori nativi ai acestor limbi din ţările respective, fără a se încerca
stimularea acestora de a scrie ei înşişi epigrame. dar trebuie să ne mulţumim doar cu atât,
acum când „presiunea“ creşte mereu ca la abur în „cazanul“ creaţiei epigramistice şi se simte
nevoia acută a unor supape de evacuare?
consider că a sosit momentul ca o parte din cele mai izbutite creaţii – ale clasicilor şi
contemporanilor – să fie traduse în cât mai multe limbi, publicate pentru început într-o singură
carte amplă şi difuzate în întreaga lume cu sprijinul institutului cultural român, care poate
asigura şi costul tiparului, sau în broşuri consacrate câte unei limbi străine în parte. Totul este
să putem fi suficient de convingători în susţinerea acţiunii.
Traducerile ar putea fi realizate de cadre ale facultăţile de litere din Bucureşti, craiova,
iaşi etc, Bucureştiul şi clujul, prin facultăţile de profil, având „în portofoliu“ un evantai
apreciabil de limbi străine din Europa, asia şi nu numai.
Epigrama, fiind o creaţie literară plină de spiritualitate şi realizată succint, poate avea
adepţi în multe ţări, unde nu se cunoaşte despre existenţa ei şi astfel s-ar putea ca în china,
de exemplu, să apară mai mulţi epigramişti decât sunt azi în românia, dacă se va găsi un
singur iubitor de de epigramă să zicem, la un milion de chinezi! iar dacă chinezii ne vor face
trenuri de mare viteză, ori autostrăzi, de ce nu ar putea face şi epigrame?
În ce priveşte selecţia epigramelor traduse, acestea ar trebui să aibă o adresabilitate
universală, fără subtilităţi pe care nu le înţeleg decât românii, să trateze cu precădere teme ale
existenţialismului uman.
pentru uşurinţa selecţiei, propun a se colecta de la o suită de epigramişti dintre cei mai
buni, un set de 8–10 epigrame alese de ei însişi, din care să poată fi selectate epigramele ce
se vor traduce.
Sper că dacă propunerea mea se va realiza, atunci în carte să nu existe derapaje ale
preferinţelor către unii autori, ca în antologia piteşteană, în care autorul e prezent cu o sută
de epigrame, iar ceilalţi cu 1, 2... max 10.
nu consider că cele de mai sus ar putea fi o utopie, ori o „aventură literară“, chiar în
ipoteza în care propunerea mea nu va avea prea mulţi adepţi. celor potrivnici ideii le cer
iertare pentru că mi-am lăsat prea slobodă „fantezia“.
Dan CĂPRUCIU
EPIGRAMA 31
CONTRIBUţII
UN PUNCT DE VEDERE
Nicu[or Constantinescu
În numărul 69 al revistei EpiGrama, din septembrie 2014, colegul Liviu Zanfirescu,
cunoscut şi apreciat epigramist şi poet, este de părere că se impune elaborarea şi apariţia unor
materiale şi chiar a unei metodici prin care specialişti şi autori consacraţi să-şi împărtăşească
experienţa, să-şi exprime opiniile şi să-şi dezvăluie secretele în legătură cu modalităţile prin
care poate fi concepută şi realizată o epigramă. despre felul în care un creator poate da viaţă
operelor sale s-a scris mult, s-au elaborat şi teze de doctorat şi există multe indicaţii,
recomandări şi suficient material documentar, chiar în paginile revistei EpiGrama, pentru
cei dornici să scrie epigrame. pe de altă parte, se ştie că actul de creaţie este personal, intim
şi el poartă amprenta şi personalitatea autorului. „Stilul este omul însuşi“ spunea Buffon, iar
nicolae iorga era de părere că „Stilul care nu se naşte spontaneu, odată cu gândul pe care
trebuie să-l îmbrace este o perucă de împrumut, pieptănată dar moartă“ În actul de creaţie,
fiecare autor trebuie să fie şi să rămână el însuşi; orice şablon, împrumut ori plagiat par de
neconceput. Îmi permit să cred că, de cele mai multe ori, dădăceala, oferirea de jaloane, reţete,
soluţii, modalităţi, norme, reguli şi exemple pot îngrădi, limita şi standardiza modalităţile de
realizare a creaţiei literare, ne-ar putea determina să devenim şablonarzi, să închistăm în tipare
prestabilite gânduri, idei, concepte, simţăminte şi atitudini, să devenim toţi o apă şi-un pământ.
chiar dacă modelele au rolul şi importanţa lor, sugestiile domnului Liviu Zanfirescu ar putea
deveni, cel puţin după părerea mea, mai degrabă o frână decât un stimulent în munca de
creaţie. prin pregătirea, experienţa, poziţia socială şi atitudinea pe care o are faţă de
evenimentele la care participă sau este martor, prin interesele, afinităţile şi antipatiile pe care
le are, un autor poate imprima creaţiei sale o anumită doză de subiectivism, deşi el are datoria
morală să fie imparțial, echidistant în relatarea şi interpretarea evenimentelor şi fenomenelor
spre care se apleacă. În acest context, nu ştiu cât de mult i-ar putea folosi domnului Liviu
Zanfirescu relatările şi destăinuirile mele, atâta timp cât domnia sa îşi are un stil personal de
exprimare şi modalităţi proprii de percepere, interpretare şi exprimare artistică; nu este mai
puţin adevărat că, uneori, acelaşi autor nu rămâne tributar propriilor maniere şi modalităţi de
exprimare, ci se adaptează unor situaţii şi cerinţe particulare, ocazionale (teme unice, rime sau
cuvinte impuse, restricţii prozodice, forme fixe etc.). un epigramist ager şi slobod la minte
ştie şi simte cum să procedeze în varii situaţii, căci, în ultimă instanță, succesul în munca de
creaţie presupune şi un dram de har, o scânteie care să-ţi înflăcăreze imaginaţia, un imbold
în măsură să-ţi declanşeze şi să-ţi pună în mişcare resorturile intime ale minţii şi sufletului,
pentru a înfăptui creaţii care să te definească şi detaşeze de semenii tăi.
Scurt [i cuprinz\tor – valerian lic\

CREz AFLUENţĂ DE POEţI MEDIOCRI
În sutele de epigrame, Cu infinitele tristeţi,
Produse-n diferite game, Se semnalează, fără scuze,
Să-vezi pe-alţii,-i foarte bine, O abundenţă de poeţi
Dar să te vezi întâi pe tine. Şi o penurie de muze.
ATITUDINE FAţĂ DE EPIGRAMĂ INSPIRAţIE
Apar în breaslă lorzi, titani, E iubita ce-o aştepţi,
Dar epigrama valoroasă Cu capricii feminine;
Îndură de atăţia ani Vine când nici nu te-aştepţi,
Statutul de cenuşăreasă! Şi, când o aştepţi, nu vine!
32 EPIGRAMA
CONCURS
Rezultatele concursului
„ EPIGRAMEI “
Tema:
„Crama, mustul
[i pastrama “
Măi frate, cum dăm teme de-astea,
culinare, cum ne pun doamnele la colţ
imediat! Specialistă fiind, (se ştie că la jOC DE TOAMNĂ PĂSTORELIAN
Ploieşti era renumit restaurantul Berbec,
Ţine-n mână păstorel
cu o excelantă pastramă şi vin aşişderea),
d-na Florina Dinescu-Dinu un careu de aşi, fidel:
mustul şi pastrama,
ne-a pus pe tavă următoarea epigramă:
crama, epigrama.
Vasile Larco
S-A TERMINAT!
CASNICĂ
Sătul de must şi de pastramă Fierbe soaţa mea ca mustul
Sărată, grasă, de batal, Şi m-ar pune la pastramă,
jurai să nu mai calc prin cramă. că am prins, de-o vreme, gustul
…De mâine-aleg un alt local! nopţilor pierdute-n cramă.
Nichi Ursei
În preajma grătarului, cu paharele PREFERINţĂ… BAhICĂ
pline, o acompaniază: La începutul lui „Gerar“,
În crama plină cu pahare,
*** Servesc şi must mai dulce, dar
pastramă, lăutari şi must prefer pastrama... că e tare.
Sunt trei aspecte ce-o intrigă, Nae Bunduri
În orice cramă de bun gust, AUTUMNALĂ
pe cuvioasa mămăligă. după zile cu năduf,
Petru Băneşti Se închide „berăria“
Şi începe „mustăria“,
AUTUMNALĂ care o să aibă... stuf.
merg, atras de fumul gros, Ionel Iacob-Bencei
pe drumeag în jos, spre cramă,
TOAMNA LA VIE
Să mă satur de pastramă...
de câte ori cobor în cramă,
mustul nu pot să-l miros!
Eu, care nu-s un abstinent,
Dan_T
după o vadră şi-o pastramă
NEVASTA MĂ ALINTĂ Simt că „mustesc“ de-atât talent.
George Petrone
dacă nu-ţi schimbi gustul
A mai rămas în cramă, să chefuiască,
Şi mai mergi în cramă, spre dimineaţă, o gaşcă consistentă:
Scot din tine mustul Gheorghe Constantinescu-GECO, Valentin
Şi te fac pastramă! David, Ioan Farcaş, Liviu Gogu, Eugen
Petru Ioan Gârda Ilişiu, Vasile Manole.
EPIGRAMA 33
Dintre
sute
de penit, e
VIS NEÎMPLINIT CUM SE AUDE
Cu blonda Udrea din Buzău Peste tot auzi suspine,
Eu am votat și de ieșea, Nu mai eşti cu viaţa-n ton;
Cu riscul de-a trăi mai rău, Viitorul sună bine,
Speram s-o simt… pe pielea mea! Numai dacă eşti... afon.
Vasile Til Blidaru Constantin Mândruţă
URNA MOBILĂ BOSTĂNĂRIE

Ca soluţie utilă Sfidându-i pe săracii, rupții
Şi măsură nobilă, Ce trag la șaibă sau la sapă,
Urna asta e mobilă Se umflă-atât de mult corupții
Când votantu-i móbilă. Că mulți, din fericire, crapă!
Mihai Moleşag Petru Ioan Gârda
PARADOx GâND NOSTALGIC

Traian Băsescu a descoperit Foarte rău a fost odată,
Un așa-zis agent acoperit Perioada-i, clar, uitată;
Și luptă-acum, cu toată îndârjirea, Oamenii tot sărăceau...
Ca să-și acopere descoperirea. Căci munceau și nu furau!
Vasile Larco
Nicuşor Constantinescu
EUROPARLAMENTARUL
ÎN AUTOBUz
Ne-mbată capul cu poveşti,
Când urcă o femeie obosită, E prea băţos şi plin de zel,
Chiar de maşina este-aproape goală, Să nu chiulească-n Bucureşti,
Nepotul meu, cuminte, o invită Se duce tocmai la Bruxelles!
Urgent, pe locul lui,... la mine-n poală! Ioan Prodan
Ştefan Cornel Rodean
CU COLINDUL,
PARLAMENTAR IDEAL LA POARTA UNUI DEMNITAR
Un „musafir“ neaşteptat Când am pornit să-l colindăm
Cu mic, cu mare vor să vadă Pe-un demnitar de mare rang,
La Parlament, imaculat; Cântam „Domn’, domn’ să înălţăm!“
Ei da, e omul de zăpadă. Şi gândul ne era la ştreang.
Dan Căpruciu Vali Slavu
34 EPIGRAMA
hOMO EPIGRAMATICUS
Mândria
de a fi
român
GUVERNANţII ŞI ŞCOALA ANTIMIORITICĂ
Pân-acum nu renovară Ciobanii n-o mai duc ca-n Rai
Nicio şcoală, dar nu-i bai, Şi-ncep ca să priceapă
Că vor ţine şcoli de vară Că nu sunt „pe-un picior de plai“,
La Mamaia şi 2 Mai. Ci c-un picior în groapă.
GEORGE CEAUŞU ŞTEFAN-CORNEL RODEAN
REVELAţIE PREVIzIUNI DESPRE INTRODUCEREA

E o iluzie că-n lume MANUALELOR DIGITALE
Te identifici după nume, Vom azvârli caietele,
Toţi suntem – şi n-avem habar – Banale pixuri şi peniţe
Doar câte-un număr de dosar. Şi, până vin tabletele,
NICOLAE CĂRUCERU Ne vom întoarce la… tăbliţe!
VALI SLAVU
PARADOx
BEAT, CU TRACTORUL
Recunosc tacit,
Sincer, nu-mi convine, Ieri, s-a răsturnat în şanţul
Un neisprăvit... Unde finul – poamă bună! –
Vrea să ne termine! Dormita de-un ceas... Bilanţul?
GhEORGhE CONSTANTINESCU GECO Cine seamănă, se-adună!
IOAN TODERAŞCU
ÎN PRAG DE VACANţĂ TEAMA hOţULUI
Cu destulă claritate Ce-a furat, mereu păzește
Spun elevii spre bunici: Și cam doarme iepurește,
Un semestru dăm la spate... Căci zicala se aplică:
Și-un noian de note mici! „Hoţului, de hoț i-e frică“!
VASILE LARCO CONSTANTIN ENESCU
DUPĂ REVOLUţIE BOGĂţIE LA SOROCA

Evadând din inerţie, Deși ni-e viața un pastel,
Azi, pe teritoriu-ntreg, Suntem un neam cu sânge nobil
Toţi doresc democraţie, Și ne-am făcut un mic castel,
Dar puţini o înţeleg. Că nu-ncăpeam într-un imobil!
IOAN PRODAN MARINICĂ DOBREANU
EPIGRAMA 35
hOMO EPIGRAMATICUS
Mândria
de a fi
român
LA TRIBUNAL PALTONUL
C-o să câştige,-a fost convinsă, E, ce-i drept, cam rupt în coate,
Dar proba ei a fost respinsă: Însă nu l-am aruncat;
Dovada scrisă pe hârtie Când e frig, să știi, nepoate,
Era de-o sută, nu de-o mie. Prinde foarte bine-n pat!
Elis Râpeanu George zarafu
UNOR VITICULTORI LENEŞI IARNA LA BLOC

Ocupați mai mult cu somnul, Cum era de presupus,
N-au scos vin s-ajungă, dar Iarna-şi face giumbuşlucu’:
O să-l înmulțească DOMNUL Rândunelele s-au dus
Cârciumar. Iar aici... ne-ngheaţă cucu’!
Petru-Ioan Gârda Nae Bunduri
MĂSURI DE SIGURANţĂ ÎN jUSTIţIE CEARTĂ PRODUCTIVĂ

La Curte-i uşa ferecată, Când s-au certat, ca adversari,
Nu poţi s-o spargi cu dinamită, Primarul c-unul, hoţ de soi,
Că e păzită de armată Aflai că sunt, în sat, măgari
Și se deschide doar cu mită. Mai mulţi, decât ştiam, cu doi.
Ion Micuţ janet Nică
TESTAMENT POSIBIL
De stau puţin şi mă gândesc, Păstorel aşa ar spune,
Aş vrea în iadul românesc, Cum îl ştiu mereu pe fază:
Iar cauza nu este fala, „Fii deşteaptă, naţiune,
Ci... că furat-au toată... smoala! N-a zis nimeni să fii trează“.
Dan Norea Mihai Moleşag
BANChERUL ROMâN jANDARMUL LA INUNDAţII

E omul zilei, integral, Având un cazier curat,
Că e de-al nostru, mioritic, El prin concurs fu angajat
Cel ce-a pornit c-un capital... Şi-aşa cum e, mai în etate,
Politic! Ajunse salvamar la sate.
Nicolae Mihu Ion Croitoru
36 EPIGRAMA
CARICATURA
OCTAVIAN BOUR
octavian boUR este unul

din vârfurile incontestabile ale
graficii satirice românești. precizia
și acuratețea desenului său sunt
uimitoare, trezind un sentiment de
admirație. prin conținutul ideatic,
desenul său se îndreaptă mai mult
spre caracterul uman, interpre-
tează în spiritul vremii deformările
realității zilelor noastre. Este artis-
tul care a transpus grafic, la cote
nemaiîntâlnite, temele multor festi-
valuri ETERnA EpIGRAMĂ, la Cluj
napoca.
EPIGRAMA 37
EVENIMENT
Vorba poveŞtii de la Râmnicul Vâlcii

31 octombrie. râmnicu Vâlcea. haloween. Zi de groază. două zile până la vot. 3–0
Steaua-dinamo. Fotografie, făcută la primărie, cu aparatul lui petru-ioan Gârda. Îl are de la
străbunicul lui, participant la revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Sunt „aproape“ 17 invitaţi din
ţară, şacali ai umorului, veniţi să-i îngrozească pe râmniceni şi pe vâlceni, laolaltă. Vârfuri de
lance la festival, trei corifei în umor, veterani în condei, cu ştate vechi, chiar ancestrale: domnii
Ştefan cazimir, George corbu, la care se adaugă, tot din timpul răscoalei din Bobâlna, domnul
petre Gigea-Gorun. Buni! Buni de buni!
Fără o ordine anume, mi-au „sărit în ochi“, colţoşii c-tin Tudorache şi alexandru hanganu.
au fost la înălţime! (rm. Vâlcea – cota 269 metri). În micuţa sală a teatrului „ariel“ (?) drăgălaşa
doamnă Elena Stoica deschide festivalul cu „N-avem“! nici d-aia, nici d-aia... dar ce avem?
„Avem umor!“, au răspuns, prin creaţiile lor, participanţii, viitorii premianţi şi votanţi. ionuţ-
daniel Ţucă (de,... procuror!), a conchis (nu închis), şarjând amical despre sală: „Ferestre ioc,
înghesuită / Această sală minuscúlă / Şi dacă nu era-ncălzită / Puteai să juri că-i o celulă!“ a
forţat rima, deşi avea atâtea variante... dar, te pui cu procurorii? S-a râs. deşi..., pardon, reţinut.
Laurenţiu Ghiţă a replicat: „cum spaima nu ne-a fost destulă / Mă văd silit a explica / Această
sală-i o celulă / Şi poate fi... celula mea!“ ce... ce s-a mai aplaudat! după cuvântul preşedintelui
u.E.r., dl. G. corbu, au urmat, într-un recital – regal, cu umor scânteietor: nicolae dragoş,
nicuşor constantinescu, Janet nică, Gavril moisa, ionel iacob-Bencei şi toţi cei menţionaţi mai
sus, care, fiind menţionaţi, nu-i mai menţionez(!)... a-ncheiat „calvaru’“ Florin rotaru. unul
singur n-a fost aplaudat deloc: petru-ioan Gârda. Încă nu sosise.
a urmat o piesă, pusă în scenă de doru moţoc: „TEXTuL, ÎnainTE dE TOaTE“. Eu
n-am rămas la reprezentaţie, pentru că l-am dus pe „agonistul“ rotaru să se cazeze la hotel
„panoramic“, fost „Gemina“, fost al partidului (şi mai zice lumea c-am avut o grea moştenire!).
Ţuica buzoianului împlinea patru ani, exact vârsta fiului său, în ziua cu pricina. din care pricină,
a trebuit sărbătorit, mai ales c-a sosit şi clujeanul de Gârda, care cu greu a putut s-o ia din loc, din
arealul marelui Boc...Tustrei am plecat cu taxiul spre restaurantul „castel“. masa, la restaurant,
a fost din lemn masiv, cred că mahon. Foarte plăcută a fost şi arhitectura localului. muzica şi-a
făcut de cap! dar a fost bine, per total. personalul amabil. permanent percutant. iar nichi ursei
Poza de grup, din faţa Primăriei

38 EPIGRAMA
EVENIMENT
ne-a anunţat cuvintele pentru concursul ad-hoc, de epigramă: amor şi lumânare. ce...
„împreunare“! au câştigat: premiul doi (o şampanie) – Fl. rotaru (Soţia prietenului meu //.
Mi-a dat o sărutare, la plecare / De mi-a aprins călcâiele de-amor / Şi mi-a mai dat, în dar,
o lumânare / Că tot făcu pomană-n dormitor), iar premiul întâi (o sticlă de whisky) – ionuţ-
daniel Ţucă (Bătrânul şi dragostea // Avid fiind de dulce-amor / Suflă cu sete-n lumânare /
Şi-n liniştea din dormitor / Fu tocmai ultima suflare). creaţii dulci-amare...
1 noiembrie. dimineaţă. ceaţă. Vâlcea MENţIUNE: LAURENţIU GhIţĂ
prinde viaţă. mic dejun. i. i. Bencei – drum AVEM DE LA CINE ÎNVĂţA
bun! Toamnă brumărie. La primărie, toţi Pruncii noştri-n viaţă, or să performeze,
invitaţii, organizatorii, mai puţin organele Că au de la cine, multe, a-nvăţa:
locale. că de, urmau alegerile prezidenţiale... De la Prim-Ministru – cum să copieze,
manifestarea festivalului a durat... fest! S-a De la Preşedinte – whisky cum să bea!
început cu două lansări de cărţi. Laudatio
pentru „La BELLE EpOQuE“ (Ştefan MENţIUNE: jANET NICĂ
cazimir) sau „LaBELE pOc“, cum doriţi, ŞI TOTUŞI…
şi „cu Ochii-n 4“ (nicolae dragoş). apoi, Justiţia, chiar dacă-i moale,
recital al creatorilor locali. unele din epi- Se zbate, totuşi, fără frică,
grame, de top! au urmat premierile. marele Pe infractori să-i dea pe cale…
premiu, ionuţ-daniel Ţucă! nu că-i de la Pe Calea Rahovei, adică!
procuratură, dar chiar a avut literatură!
pe merit. dar iată clasamentul secţiunii MENţIUNE: ANANIE GAGNIUC
„EpiGramĂ“: zISA LUI ANTON PANN
MARELE PREMIU „TRAIAN LUNGU“: ŞI ACTUALA CLASĂ POLITICĂ
IONUţ DANIEL ţUCĂ: Unii chiar ne dau povaţă
DRUMUL SPRE „RAhOVA“ Dar pe sine nu se-nvaţă;
Doar două căi în minte-mi vin, Azi e-o clasă mult mai hoaţă:
Spre Rahova să pleci de-ai vrea: A adăugat… „înhaţă“ !
Întâia este prin Vidin dragilor, n-am ştiut că am dormit în
Şi-a doua e prin…D.N.A. cameră cu marele premiant (că el n-a prea
dormit cu mine, din cauze... sonore!), cu
PREMIUL I: CONSTANTIN TUDORAChE care am venit pe post de copilot, pe două
PRINCIPII autostrăzi. În trei cuvinte intuiţi viitorul
În lumea asta dură şi hapsână, meu de preşedinte? Procuror, copilot,
În care încă nu-mi găsesc un rost, autostrăzi... Văd că sunteţi aici puţini
Mai bine pier pe propria mea mână, scriitori, creatori, un nucleu, un grup
Decât s-ascult povaţa unui prost. select... un mănunchi. Vă salut, din
PREMIUL II: ALExANDRU hANGANU rărunchi!
PENITENCIARUL ne vedem rar, tot mai rar. Şi nu
DIN CALEA RAhOVEI mă refer la registru auto român... am
E locul ce pe mulţi îi bulversează, fost întrebat dacă mi-am luat lemne pentru
Unde se schimbă-al ordinei registru, iarnă. În afară de cele patru scânduri, da,
Cu paznici educaţi, ce se-adresează un butuc, vreau să spun... vin de butuc, îl
beau şi mă fac lemn! citând din udrea
Cu „domnul senator“ sau „domn’ ministru“!
(cornel udrea): „azi noapte a fost aşa de
PREMIUL III: IONEL IACOB-BENCEI ger, încât un câine care a dat colţul, s-a
NICI POVAţĂ, NICI ÎNVAţĂ… rupt în două“!
Şcoala, azi, înseamnă ceartă, Vă mulţumesc! până la urmă o să
Decădere şi umor : reuşesc să... vă „mulţumesc!“
„Râde ciob de oală spartă“ Înaltă stimă şi adânc respect,
Şi elev de profesor. Ananie GAGNIUC
d e - a l e n oa s t r e . . .
nominalizările pentru premiile uEr pe anul 2014 vor fi publicate în numărul următor al
revistei, criteriile fiind următoarele: propunerile cenaclurilor şi ale revistei Epigrama,
achitarea la zi a cotizaţiilor pe ultimii 3 ani, performanţe deosebite, de notorietate, la categoria
de premiere vizată. preponderente vor fi recomandările cenaclurilor care au răspuns adresei
uEr nr. 99/30 iunie 2014.
l În atenţia cenaclurilor UER!
În anul 2015 se împlinesc 25 de ani de la crearea uniunii Epigramiştilor din românia (10
august 1990). adresăm rugămintea ca activităţile cenaclurilor din anul viitor să fie plasate sub
semnul acestui jubileu (concursuri, festivaluri, simpozioane, materialele pentru revista
„Epigrama“, apariţii în mass media etc.).
conducerea uEr are în vedere organizarea unor activităţi menite a celebra evenimentul:
simpozion aniversar, acordarea de insigne şi diplome aniversare, publicarea în revista
„Epigrama“ a unor materiale omagiale, editarea volumului nr. 25 din seria „Epigrama 2000“.
membrii fondatori sunt invitaţi a publica amintiri, documente relevante, fotografii ş.a., din
momentul înfiinţării uniunii noastre de scriitori.
cenaclurile sunt rugate a trimite, până la 30 ianuarie 2015, tabelul membrilor acestora,
prezenţi şi decedaţi, cu specificarea celor care au fost fondatori ai uEr, a distincţiilor
individuale primite din partea uEr (membru de onoare, diplomă de merit, de gratitudine, de
excelenţă), a celor colective (acordate cenaclului) şi, separat, propuneri întemeiate pentru
primirea de noi membrii în uEr.
datele sunt imperios necesare alcătuirii evidenţei la zi, elaborării strategiei de dezvoltare
a uEr, redactării viitorului Statut.
l numeroşi epigramişti sesizează repetarea unor suprapuneri ale festivalurilor şi
concursurilor anuale de umor şi epigramă, le apreciază ca păgubitoare şi solicită coordonarea
tuturor factorilor implicaţi, inclusiv a uEr, pentru evitarea fenomenului pe viitor. În anii
2013 şi 2014 festivalul de la Brăila a coincis cu festivalurile de la Bistriţa, respectiv,
caransebeş-Timişoara. Tot în acest an, festivalul de la Slatina s-a desfăşurat în paralel cu cel
de la Vaslui. considerăm şi noi că este de dorit a se preîntâmpina astfel de coincidenţe
nedorite, pentru a se permite participarea scriitorilor epigramişti la toate manifestările de
gen în cele mai bune condiţiuni, şi adresăm un apel stăruitor în acest sens.
l În nr. 66/decembrie 2013 al revistei anunţam intenţia umoristului petre cioclu din israel
de a edita lucrarea „umor românesc versificat“, valorificând creaţiile epigramiştilor în alte
specii umoristice în afară de epigramă. recent, autorul ne-a informat că doreşte să diversifice
conţinutul lucrării incluzând, pe lângă versuri, şi proză umoristică realizată de epigramişti,
solicitând în acest scop filialelor uEr cel puţin 20–30 de scurte povestiri / schiţe. materialele
pot fi trimise, de urgenţă, fie direct autorului, fie pe adresa redacţiei revistei.
l Îi informăm pe cititorii noştri că domnul constantin Tudorache semnează, de ceva
vreme, două interesante rubrici permanente, dedicate epigramei („reporter în regatul
epigramei“ şi „răsfoiri şi comentarii“), în revista „atitudini“ editată de casa de cultură
„i. L. caragiale“ a municipiului ploieşti.
FIţI PE FAzĂ!
CONCURSUL NAţIONAL DE EPIGRAMĂ „MIRCEA TRIFU“, Ediţia a x-a
Se vor trimite 3 epigrame la tema „Unde-i lege nu-i tocmeală“ (catrenul să cuprindă fie dictonul,
fie unul din cuvintele lege, tocmeală, a se tocmi) şi două epigrame libere, în două exemplare, în sistem
motto (din două cuvinte!)
cerinţe: catrene cu versuri egale, de 4–5 picioare prozodice (7–11 silabe), dacă ritmul este bisilabic
(trohaic sau iambic), scrise unul sub altul, pe o coală a4, cu diacritice, cu litere cât mai mari.
Trimiteţi pe adresa: Elis Râpeanu, Str. Luterană, Nr. 1, Ap. 38, Bucureşti – 010161, până la data
poştei: 15 ianuarie 2015.
Epigramiştii bucureşteni nu participă la concurs, dar vor fi selectaţi în volum.
EPIGRAMA
NOSTALGIE DE IARNĂ
I Zăpadă, ger, căciulă şi zăbun;
Copiii se gândesc la Moş Crăciun.
A
Iar taţii lor, cu slujba instabilă,
Oftează şi-l doresc pe... Moş Gerilă!
Constantin Iuraşcu-Tataia
RT ELEGRAMĂ DE CRĂCIUN
M-au trecut subit fiorii:
N
„Mama soacră decedată“.
...Şi-au venit colindătorii:
„O, ce veste minunată“!
RUGĂ UNUI CONFRATE
Când iarna bate iar la uşă,
AI Ioan Toderaşcu
ARNĂ CU SUBSTRAT
Ca duelist de modă veche, A nins cu fulgi de-o şchioapă peste plai
Să nu-mi arunci doar o mănuşă, Şi stratul gros spre zare dă de ştire:
Te rog, aruncă-mi o pereche!
Gheorghe Constantinescu P Opt luni, de-acum încolo, până-n mai,
Românii fi-vor sub… acoperire.
janet Nică
SPERANţA MOARE ULTIMA
Chiar dacă frigul, de Crăciun,
Va fi teribil, vreau şi sper
E C RIzĂ
ŞI-N ţARA LUI MOŞ CRĂCIUN
Că mi-e paltonul gros şi bun, Vine Moşul pe-nserate
Şi n-am să simt că-n casă-i ger! De pe albele platouri
Eugen Deutsch
DARURILE IERNII
U Dar cu sacul gol în spate...
Să primească el cadouri.
Vasile Larco
Cum darurile mă dispun,
Mă rog la Cel de Sus şi sper
Că, şi la iarnă, când nu-i ger,
LÎ N NOAPTEA DINTRE ANI
Anului ce s-a retras
Să inventeze-un Moş Crăciun.
Ioan Fârte-Adi I I se ţine parastas,
Lumea cântă şi dansează
Pentru anul ce-l botează.
INDExARE
Cum prin zloată şi prin ger, T, Vasile ţincaş
Ne aduce-un „ce“ mai bun.

La mul]i ani!
Indexaţi vă rog, vă cer,
Pensia lui Moş Crăciun!
Viorica Găinariu
Ã Redacţia
ISSN 1224-3426 Tipărit sub îngrijirea Tipografiei GrafIca XX

Epigrama 70

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epigrama 70

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EPIGRAMA_70_2:Layout 1 11/28/2014 4:50 PM Page 1

Anul XXII – serie nouă nr. 70, decembrie 2014

pUbLICAŢIE A UnIUnII EpIGRAMIŞTILoR DIn RoMânIA

„Parcere personis, dicere de vitiis“

DIN SUMAR> La mulţi ani!

Responsabilitatea privind textele publicate aparţine în totalitate celor care semnează!

n Rugăm doamnele şi domnişoarele epigramiste să se mobilizeze, pentru a putea

Caseta redacţională: Redactor-şef: Laurenţiu GhIţĂ

La despãrt, irea de VALERIAN LICÃ

8. Atitudinea Dumneavoastră faţă de epigramă are o motivaţie anume? Aţi fost

MEDICINA ŞI jUSTIţIA CELERITATEA DOSARELOR

SE MAI ÎNTâMPLĂ CĂDERE... ÎN PĂCAT

SĂRBĂTORI DE IARNĂ LUPUL RUSESC

BILANţUL UNUI „EPIGRAMIST“ POLITICA ExTERNĂ – IERI ŞI AzI

APROPO DE UBI BENE IBI PATRIA CONSTATARE

EMISARII ORAŞ AGLOMERAT

NOUL COD PENAL VOT „DEŞTEPT“ ÎN ROMâNIA

TANDEM EPIGRAMISTIC B|N|}EAN

Plecat-am nou\ din Vaslui

S-a tras cortina, iată, şi peste a XXiii-a

ALEŞILOR PREŞEDINTELE MARINAR …

EL, ÎN ŞI DUPĂ LUNA DE MIERE RELATIVITATE

Doamnei ELIS RâPEANU, mini- Lui IOAN FILIMON, la volumul

Domnului GEORGE CORBU, autorul Lui PETRE STOICA, autorul volu-

POŞTA REDACţIEI Poetului iluzionist

MIRCEA TRIFU (1922-1994)

Hai noroc [i...

LEAC SIGUR REVELIONUL PENSIONARILOR

ŞI ÎN ACEST AN… METAMORFOzĂ

UNUI FOST DEţINUT BĂTRâNII DIN UNELE AzILURI

(Continuare din pag. 20)

FONTANA DI TREVI AMENDAMENT

TOAMNĂ TâRzIE FOTBALUL ŞI TRASUL LA POARTĂ

VOTANTUL – NOUL DIOGENE 14 CONCURENţI PE-UN LOC

INSCRIPţIE FEMEIA ÎN VIzIUNEA UNUI MISOGIN

(Continuare din pag. 12)

COLIND NEINSPIRAT SUPER PROTECţIE?!

Meritã epigrama mai mult?

Scurt [i cuprinz\tor – valerian lic\

URNA MOBILĂ BOSTĂNĂRIE

PARADOx GâND NOSTALGIC

REVELAţIE PREVIzIUNI DESPRE INTRODUCEREA

DUPĂ REVOLUţIE BOGĂţIE LA SOROCA

UNOR VITICULTORI LENEŞI IARNA LA BLOC

MĂSURI DE SIGURANţĂ ÎN jUSTIţIE CEARTĂ PRODUCTIVĂ

BANChERUL ROMâN jANDARMUL LA INUNDAţII

octavian boUR este unul

Vorba poveŞtii de la Râmnicul Vâlcii

Poza de grup, din faţa Primăriei

Ne aduce-un „ce“ mai bun.

ISSN 1224-3426 Tipărit sub îngrijirea Tipografiei GrafIca XX

S-ar putea să vă placă și