anul XX – serie nou\
60, iunie 2012
publica}ie a uniunii epigraMi{tilor din roM+nia
director> GeorGe corbu
„Parcere personis, dicere de vitiis“
Marcus Valerius Martialis
vara
Epigrama
Directori fondatori:
VIRGILIU SLĂVESCU – seria veche
MIRCEA TRIFU – seria nouă
nr.
Redactor-[ef> Lauren}iu Ghi}|
Politicianul pe litoral
S-a expus uşor la soare,
Când pe faţă, când pe spate,
Şi s-a îmbăiat în mare,
Să se spele de păcate!
Rodica Hanu-Pavel
La plajă
Spunem astăzi cu candoare:
Moda este trecătoare!
Dar etern o să reziste
Moda dată de nudiste!
Nicolae Mihu
Prevestiri
Ascult în crâng ciocănitoarea,
Ca un preludiu la asediu,
Ce parcă-aduce-avertizarea,
Că vine soaţa din concediu.
Nicolae Nicolae
Nudism
Pe litoral e sărăcie,
Sau mi se pare numai mie,
Văzând cum toţi, fără sfială,
Se plimbă doar în pielea goală?
Dumitru Botar-TABOR
Luna iulie
E luna ce arsuri produce,
Căci soarele trimite raze
Fierbinţi, aşa să ne usuce…
Precum factura de la „Gaze“.
Vasile Larco
REDACT
, IONALE
n Rugăminte
Pentru a evita aglomerarea căsuţelor poştale personale, ale redactorilor revistei, şi ştergerea
accidentală, odată cu nedoritele spamuri sau mesaje ciudate, rugăm ca materialele pentru revistă să se
trimită pe e-mail pe adresa: revistaepigrama@yahoo.com.
Rugăm, insistent, să nu încărcaţi e-mailul cu forwardări de mesaje umanitare, cereri de donaţii,
peisaje minunate, mesaje de retransmis, „Jos X, jos Y“ etc. În marea lor majoritate, acestea nu sunt
altceva decât atacuri la sistemele informatice şi putem pierde tot ce avem stocat.
Anunţăm, de asemenea, că am deschis şi un cont în care se pot face plăţi. Menţionaţi, atunci
când faceţi o plată: „PENTRU REVISTĂ“:
Titular: laurenţiu ghiţă.
iBan: RO 34 PiRB 4213 0390 4200 2000, Piraeus Bank, sucursala giurgiului, Bucureşti.
l În ceea ce priveşte poşta clasică, vă rugăm să trimiteţi toate materialele, corespondenţa
etc., pe adresa:
Ştefan-Cornel Rodean, O. P. 7, C. P. 712, sibiu, jud. sibiu.
Dl. Rodean se va ocupa şi cu problemele de abonamente, plăţi şi distribuţie parţială în
teritoriu.
l Numărul următor al revistei va apărea la începutul lunii septembrie 2012. Materialele pentru
revistă le aşteptăm până cel târziu vineri, 20 iulie a.c. Ce soseşte după această dată riscă direct
retrogradarea în Marele Kosch!
l Rugăm, pe cât posibil, separaţi pe foi distincte epigramele pentru concursuri, cele sezoniere,
cele pentru TOP E etc. E greu de administrat o singură pagină în care sunt puse toate, grămadă!

n Rugăminte
Anunţăm că s-a început o campanie de ajutorare a fraţilor noştri din Serbia, prin trimiterea de cărţi
în limba română. Sufletul acestei acţiuni este maestrul Ionel Iacob-Bencei din Timişoara.
Rugăm pe cine are în plus cărţi de epigramă, poezie, proză etc. să le trimită pe adresa:
Vasile BaRBu, str. a.P.i., nr. 62, uzdin 26216, serbia
Pentru comunitatea românilor din serbia, societatea literar-artistică tiBisCus uzdin

n COnCuRsuRile ReVistei:
1. Comentaţi (daţi replici) la epigrama: Filozofie // Destinu-acesta e nedrept, / Sucit mai e şi-al vieţii
rost, / Te naşti frumos, te naşti deştept / Şi mori apoi ca orice prost! // Alexandru Clenciu
2. Compuneţi minim o epigramă cu rimele obligatorii: ţigară / bogat.
3. Compuneţi minim o epigramă pe tema: „A ruginit frunza din vii...“.
4. TOP E: Rugăm cenaclurile să trimită maxim 3 epigrame inedite ale membrilor lor.
eRate
Epigrama „tradiţie“, publicată la pagina 13 în nr. 59/martie 2012, sub numele d-lui Laurian
Ionică, aparţine, de fapt, d-lui Gavril Neciu şi a fost publicată în Epigrama nr.57/septembrie 2011,
la concursul tematic pe rimele studentă / cămin. Epigrama d-lui Laurian Ionică: Doamnei ministru
Udrea: În minister când avansă femeia, / Pe cel mai mare şi mai sigur post, / Nu ştim precis a cui a
fost ideea / Dar, pentru dânsa, cât de bine-a fost! a fost furată de un admirator anonim.
– Pagina 13, la concursul pe rime date, epigrama „Dacă n-ar greşi femeia, / Chiar şi-n zilele de
post, / Popa ar lansa ideea / Că şi Raiul e anost“, a fost atribuită d-lui Dan Norea, în defavoarea d-lui
Dan Teodor Dănilă. Ne cerem scuze şi facem cuvenita rectificare.
– Un ecou din trecut: în nr. 58/2011, la lista premiilor festivalului de la Galaţi, la presiunea Serviciilor
Secrete, au fost „săriţi“ d-nii Mihai Haivas şi Gh. Bălăceanu, care au obţinut premiile pentru antologie,
respectiv proză.
ePigRama 
editORial

maeştrii şi epigrama
Noi, epigramiştii, în peregrinările noastre, ne întâlnim cu lume, fel de fel. Pe lângă critici,
public, cititori, epigramele noastre ajung şi pe masa maeştrilor literelor şi, spre marea noastră
fericire şi mândrie, cititul micilor noastre perle de spirit stârneşte acestora nu numai un zâmbet
condescendent, ci şi un real interes şi, mai mult, o tentaţie de a cocheta cu acest sinuos gen.
Avem în acest număr un exemplu al acestei aplecări a însuşi marelui Caragiale. Există
nenumărate exemple în antologii, culegeri, de încercări ale marilor nume: Tudor Arghezi,
Victor Eftimiu, Octavian Goga etc.
Contemporaneitatea nu este străină acestui fenomen. Avem deosebita plăcere să vă
aducem la cunoştinţă, pentru posteritate, rânduri scrise de personalităţi deosebite, vrăjite de
jocul celor patru versuri şugubeţe.
Special pentru revista EPIGRAMA, iată o tentativă epigramatică a maestrului ion Brad,
cu ocazia primirii unui prestigios premiu din partea revistei: HARABABURA, păstorită de alt
geniu al umorului românesc, dl. Geo Saizescu:
Vorba dulce mult aduce // Ştim demult vechea zicală, / Dar azi, mi-a şoptit Păcală: /
„Vorba rea şi-amară-n gură, / Se schimbă-n... harababură“!
Cu aceeaşi bucurie, semnalăm aplecarea spre epigramă a altui mare umorist contem-
poran, maestrul Viorel Cacoveanu, de la care avem onoarea de a semnala, dintr-un ciclu de
„epigrame, ca oglindă a lumii“, o mostră:
Propunerea cetăţenilor // Mergând spre Judecata de Apoi, / Să înjumătăţim păcatul: /
Deci, într-un an să furăm noi, / Şi-n următorul fură statul!
Mulţumind maeştrilor pentru aplecarea lor asupra umilei noastre muze, să trecem la
ale noastre.
Laurenţiu Ghiţă

Scurt [i cuprinz\tor
Filozof în halat unuia cu musca pe căciulă
...Şi am cugetat: E firească întrebarea,
Când mă gândesc, De priveşti căciula sa:
Cât mi-a luat – La ce trage zburătoarea,
Să-mbătrânesc...! Miere-o fi, sau... altceva?
Cornel Udrea Gheorghe Păun
unui politician, care ***
şi-a ridicat vila lângă cimitir De când mă aflu pe pământ,
Casă-naltă, cu pridvor, Trec prin necazuri fel de fel:
Îndreptat spre cimitir; Eu caricaturist nu sunt,
O privesc şi te admir: Dar deseori le-am fost model.
Ştii să vezi în viitor!
Ştefan Cazimir
Florentin Popescu
Înjosire ***
În al lumii furnicar, Dintr-o greşeală, poţi ajunge chiar
Cu probleme complicate, În vârful piramidei omeneşti.
Rău e să-ai un demnitar Fereşte-te de gustul ei amar,
Fără pic de demnitate! Când s-o afla ce nulitate eşti!
Gheorghe Gh. Popescu Paula Romanescu
 ePigRama
COnCuRs
Rezultatele concursului
„ epigRamei “>
Tema
„ Cine fur| aZi un ou ... “
am scormonit, atât în cuibar, cât şi în
staul şi, într-un final, l-am prins pe
dl. dan teOdOR-dănilă, care astăzi
a furat un ou, fiindcă a afirmat că:
Cine FuRă azi un Ou...
Hoţul, după stilul nou,
spilcuit, la patru ace,
azi nu fură-un fleac de ou,
Ci găina care-l face.
ei s-au jurat că n-au furat, dar
i-am prins cu epigramele în gură şi pe:
PReţul OuălOR s-a duBlat
În luna FeBRuaRie
La preţul ăsta, cred c-un ou
Se fură din Alimentara
Cu mult mai greu decât un bou,
Cât timp de boi e plină ţara.
Eugen Albu
aRgHeziană
Azi se fură-n grup, cu clanul,
Pe puţin, măcar un bou;
Ce să facă, hoţomanul,
Cu „bănuţul“... dintr-un ou!
Constantin Cristian
***
Deşi proverbul nu e nou,
El n-are niciun randament...
Mai simplu e să furi un ou,
Că boii sunt în parlament!
Nicolae Nicolae
BRaVului COnduCătOR
Acest bărbat, acest erou,
Sau patriot la-naltă cotă,
Vă jur că n-a furat un ou...
Dar nu bag mâna pentru flotă.
Nichi Ursei
CuRsuRi de VaRă
La şcoala de politichie,
Cursanţii, toţi, primesc cadou,
Ca să înveţe meserie,
Tratatul „Cum să furi un ou“!
Eugen Ilişiu
PROVeRB aCtualizat
Proverbul a evoluat:
Azi, cine fură doar un ou,
De ceilalţi e considerat
Un fraier, mare cât un bou.
Ioan Fârte
simţul măsuRii
Cu ouă nu s-a complicat,
A fost puţin mai delicat,
Că nu s-a lăcomit la taur,
Ci la un viţeluş… din aur.
Ion Micuţ
COnFiRmaRe
Începutul n-a fost oul,
A furat din prima boul!
Azi, evaluându-i prada,
Văd că fură... cu cireada!
Mihai Sălcuţan
VaRiantă
Cine fură azi un bou,
De e om mai chibzuit,
Mâine va fura un ou;
Boul… prea s-a ieftinit!
Zeno Millea
Cu o mânuţă în cuibar s-au mai aflat şi:
NICOLAE CĂRUCERU, NICOLAE TOPOR,
VASILE LARCO, DAN CĂPRUCIU, EUGEN
DEUTSCH, MIRCEA MICLE, NISTOR I. BUD
şi ROMULUS FILIP.
ePigRama 
inteRViu
MIHAI S|LCU}AN

STATUTUL EpIgrAMISTULUI
:N LUMEA LITErAr| SE C+{TIg|
prIN VALOArE
Interviu realizat de George Corbu

Mihai Sălcuţan este un avocat de succes al baroului buzoian, practicând

o publicistică de largă deschidere culturală, din care au rezultat, deocamdată, două dense volume. S-a afirmat
ca un epigramist de talent, prin 5 volume de catrene spirituale, prin rondelurile sale epigramatice, reunite în
volumul MIC ÎNDREPTAR PENTRU NĂRAVURI MARI, caracterizate printr-un original mod de construcţie:
catrenul terminal fiind o epigramă proprie, cunoscută ca atare, încorporată în noua structură lirică şi care,
graţie acestui procedeu, primeşte o nouă existenţă.
Este, în acelaşi timp, un cunoscător şi apărător al tradiţiei locale în materie de umor, un harnic autor
de culegeri de gen şi, nu în ultimul rând, conducător de cenaclu şi admirabil organizator al unui Festival de
Umor şi Epigramă la Buzău, transformând municipiul într-un prestigios centru epigramatic naţional.
Interviul pe care ni l-a acordat îi desemnează nu doar statura intelectuală, evidentă, ci şi forţa şi
perspicacitatea de cuprindere şi pătrundere a fenomenului, erudiţia într-un domeniu în care exegeza nu şi-a
spus ultimul cuvânt, abundând poncifele şi truismele, şi în care, de aceea, orice contribuţie este binevenită,
salutară. Să urmărim captivanta pledoarie a acestei personalităţi a epigramisticii contemporane.
1. Consideraţi că, în cazul epigramei, avem de-a face cu o simplă specie literară (sau a
ironiei), ori cu un gen literar autonom?
Doresc să privesc spre viitor şi să mă alătur celor, din ce în ce mai numeroşi, care consideră că
epigrama are trăsăturile unui gen literar autonom, sui-generis, creator de artă literară, care posedă un limbaj
literar specific, care are reguli riguroase de construcţie din punct de vedere prozodic şi stilistic, cu multiple
forme de exprimare – umoristică, satirică, aforistică, epitaf, madrigal, distih – şi o fulminantă sclipire de spirit
cuprinsă în poantă.
Faptul că adepţii şi beneficiarii genului sunt, în particular, amatorii de literatură şi, în general,
aceia de cultură, face trimitere la apartenenţa literară indiscutabilă. Aşa cum admitem că societatea
omenească a cunoscut o continuă dezvoltare, la fel trebuie să acceptăm şi evoluţia literaturii şi nicidecum
să o încorsetăm în tipare imuabile.
În aparenţă, genul pare facil, dar în fond este unul dificil şi acest adevăr este desluşit de oricine
încearcă abordarea lui. Condiţia de bază a creatorului de epigramă este aceea de a avea reală vocaţie.
În dovedirea susţinerilor invoc şi fenomenul epigramatic românesc, cu aproape 450 de creatori
activi, organizaţi în 25 de cenacluri specifice, răspândite pe întreg teritoriul ţării, precum şi într-o uniune
naţională – Uniunea Epigramiştilor din România – cu publicaţie proprie, „EPIGRAMA“, dar şi cu multe
altele asemenea în teritoriu, ce demonstrează amploarea şi vitalitatea de neignorat. Lor trebuie să-i
adăugăm şi pe cei 400 de epigramişti ce ne privesc din trecut, mulţi din empireul epigramei, a căror
operă este cunoscută şi consemnată în crestomaţia genului. Bogata literatură actuală şi anterioară în
domeniu – volume de autor, culegeri tematice, antologii, publicaţii diverse – întăreşte şi mai mult
argumentarea.
2. În legătură cu aria de răspândire a epigramei, este ea un gen prin excelenţă latin?
Epigrama, apărută în Grecia cu opt secole înainte de naşterea lui Christos, a cunoscut o deplină
dezvoltare şi afirmare în civilizaţia romană, Marcus Valerius Martialis – Marţial – fiind considerat
adevăratul creator al acesteia care, cu cele 12 cărţi de epigrame publicate, s-a impus drept cel mai mare
epigramist al tuturor timpurilor.
Răspândirea la popoarele de origine latină a fost una firească, aşa cum extinderea universală este
de înţeles, lucrurile petrecându-se similar cu toate genurile şi tendinţele literare care nu au stagnat în aria
lor de apariţie.
3. epigrama este (sau poate fi) o oglindă a epocii istorice pe care o redă şi în care se
manifestă? este mult? este puţin?
Epigrama este oglinda epocii şi încă una fidelă, cu vizibilitate aproape completă, întrucât subiectele
sunt luate preponderent din realitatea zilei. Niciun domeniu nu este omis: politic, social, cultural. Tratarea
 ePigRama
inteRViu
temelor, pătrunderea până la esenţa acestora şi rolul tămăduitor al demersului, plasează epigramistul în
avangarda spiritelor societăţii. Aşadar, nu este puţin lucru!
Cititorul mai puţin avizat nu trebuie să-şi imagineze că epigrama, surprinzând ipostaze ale
momentului, devine un produs perisabil. O asemenea observaţie este valabilă numai în cazul unor situaţii
particulare. În cele patru rânduri ale catrenului sunt spuse adevărurile esenţiale, cu caracter de
generalitate, care dăinuie peste veacuri, pentru că morala, comportamentul, educaţia evoluează în timp,
dar omul îşi păstrează inevitabil numeroasele sale metehne.
Pentru a fi convingător, exemplific cu câteva epigrame scrise în urmă cu un secol: „Sărmanii
noştri munţi bătrâni / Eu nu mă mir că sunteţi trişti. / Strămoşii noşti v-au fost stăpâni / Noi, cei de azi,
abia turişti“. (Octavian Goga, 1902); „Ca opozanţi ei fac paradă / Cu tricolore artificii, / Dar la
guvern se pun pe pradă / Şi-înoată pân’ la gât în vicii!“ („Program politic“, Vasile Bogrea,1924);
„Iubita mea cu ochii verzi / Are un trup atât de mic, / Încât în patul meu o pierz / Şi o găsesc la vreun
amic“ („Ei“, D. Teleor, înainte de 1920); „Lupoaica-şi zice cu durere / Uitându-se spre primărie: / ...Am
şi eu doi sugaci, nu-i vorbă, / Dar ea, sărmana, peste-o mie!“ („Tablou clujan“, Gabriel Ţepelea, 1936).
Şi exemplele ar putea umple un voluminos volum.
4. Cum aţi defini dumneavoastră epigrama?
Defininirea este o operaţiune logică, apriată, rezultată în urma unei abordări ştiinţifice ce relevă
conţinutul unei noţiuni prin enunţarea elementelor esenţiale şi presupune acceptarea ei de către
specialişti şi de un număr cât mai mare de persoane. Ţinând cont de aceste constrângeri, admit că, în
prezent, epigrama este o specie a genului liric exprimată sub forma unui catren, de regulă umoristic sau
satiric, terminat cu o poantă.
Într-o exprimare liberă, lipsită de rigoare, afirm că epigrama este esenţă de spirit, ce se adresează
minţii – şi nu inimii precum poezia (excepţie făcând madrigalul) – de către persoane dotate cu umor
propriu, capabile să-l guste şi pe al altora.
5. Consideraţi că există o filozofie (logică) a epigramei?
Epigramistul are la dispoziţie puţine cuvinte pentru realizarea creaţiei şi la rezultatul dorit nu
poate ajunge decât printr-o logică riguroasă. Aproape totdeauna în crearea unei epigrame se porneşte
de la poantă, care este pusă în valoare printr-o construcţie ingenioasă, la care spiritul creator este
determinant. Întregul trebuie să aibă o articulare unitară, o „arhitectură“ impecabilă, ce trebuie să tindă
a rămâne în istorie şi în memoria cititorului. Procedeele artistice folosite pentru punerea în valoare a
poantelor sunt dintre cele mai diverse, iar drumul până la acestea se obţine prin raţionament consecvent
şi profund, care dirijează progresiv emoţiile spre final. Talentul şi inspiraţia nu sunt suficiente, trebuind
să existe şi o logică a creaţiei, care o pune în evidenţă şi îi subliniază originalitatea.
6. Care ar fi, după dumneavoastră, secretul unei bune epigrame?
Secretul epigramei este secretul lui Polichinelle, regulile existând şi fiind cunoscute, iar cel al
unei epigrame bune constă tocmai în respectarea acestora, la care se adaugă, esenţial, geniul creator al
epigramistului. Acesta trebuie să aibă o instrucţie suficientă, să fie cult, cu experienţă de viaţă, să aibă
un ascuţit spirit de observaţie, de conciziune şi, peste toate, să cunoască virtuţile limbii române, care este
minunat de bogată şi oferă posibilităţi de exprimare nuanţate şi diverse.
7. În calitatea lui de creator aparte, epigramistul poate sau trebuie să beneficieze de un
statut nediscriminatoriu?
Sunt tentat să recomand renunţarea la adverbul „aparte“ şi să consider epigramistul un creator
obişnuit, în rând cu toţi ceilalţi. În acest fel ar beneficia, în mod firesc, de egalitate de tratament, evident
nediscriminatoriu. Statutul epigramistului în lumea literară se câştigă prin valoare, prin consecvenţă
artistică, notorietate. Cazurile de discriminare la nivelul individului trebuiesc analizate fiecare în parte.
Dacă întrebarea are în vedere epigrama în genere, căreia îi sunt închise – deocamdată – porţile
Uniunii Scriitorilor, putem vorbi de o prelungită discriminare prin inexplicabila rezistenţă la
recunoaşterea statutului literar al acesteia. În acest fel se menţine situaţia paradoxală în care se găsesc
foarte mulţi epigramişti, membri ai UER, care sunt şi membri ai Uniunii Scriitorilor, primiţi în aceasta
pentru afirmarea în alte genuri literare şi nicidecum pentru creaţia epigramatică, precum şi existenţa a
două uniuni de creaţie cu acelaşi obiect al muncii asemănător.
8. Ce relaţie există între public şi epigramă?
Adjoncţiunea dintre public şi epigramă este una esenţială, face parte dintr-un întreg, în care
ambele părţi se condiţionează reciproc. Epigramistul se adresează publicului cu un mesaj obţinut prin
excogitaţie, expus într-un limbaj umoristic specific, care poate fi uşor înţeles. Publicul este cel care
„consumă“ produsul creaţiei sale şi fără interesul acestuia demersul creator nu s-ar justifica.
9. Cunoaşteţi legături între epigrama românească şi cea universală?
Continuare în pag. 35
ePigRama
aniVeRsăRi
La mult, i ani!...
de ziua lor
Bărbaţii
Despre bărbaţii buni, deştepţi,
Zicea un ins, odinioară,
Că, la-nceput sunt înţelepţi,
Iar, dup-aceea,... se însoară!
iOn gHeRa – 65 ani
unui conferenţiar
La expunerea-ţi pompoasă,
Nu ştiu cine-i păgubitul:
Eu, că-mi furi o după-masă,
Tu, că-mi chinui sforăitul!
seVeR PuRCia – 75 ani
dărnicie de soacră
E soacră-mea, ciudată,
Cum nu găseşti nici una!
Mi-a dat întreaga fată,
Când i-am cerut doar mâna!
Paulian dumitRiCă – 75 ani
iarna-i grea
Debranşat de la căldură,
Epigramei mă consacru,
Căci contez, într-o măsură,
Ca poet, pe... focul sacru!
eugen COţa – 65 ani
Chefliului, la aniversarea soţiei
O spune dragei Salomeea,
Cu nelipsitul „La Mulţi Ani“
Deşi o floare e femeia,
„Buchetul“ e… de Drăgăşani!
FlORea FlOResCu – 60 ani
teorie şi practică
Invocând democraţia,
Ei şi-au prezentat oferta:
Avem legi antimafia,
Care-aplică doar… OMERTA!
niCOlae gHinOiu – 70 ani

Câştigător la loterie
Bucurie pentru toţi
La-nceput, apoi, durere…
Fericind copii, nepoţi,
Lui i-a mai rămas… de-o bere!
tRaian COnCiatu – 70 ani
Capra vecinului
Eu, în problemă-s lămurit deplin,
Motive de-ndoială cred că nu-s:
De-o să sucombe capra la vecin,
A mea se-alege c-un izlaz în plus!
ŞteFan BOBOC-PungeŞteanu – 80 ani
trenuri „Regio“ şi „inter Regio“
Şi drumu-i prost şi trenul vechi,
Aşa cum e şi chiriaşul...
Se schimbă tot ce e străvechi.
(Măcar să ne rămână... „naşul“)!
niCOlae niCOlae – 85 ani
sirena
Pe nisip o văd şi-mi creşte
Apetitul cel fierbinte,
Însă, jumătatea peşte
Cere banii înainte!
miHai FRunză – 65 ani
la mintea de pe urmă
M-am tot rugat, la tinereţe,
Să am noroc, să fiu prosper,
Şi, Doamne,-acum, să mă răsfeţe,
Îmi dai, când... nu ţi le mai cer.
iOan Şiman – 80 ani
Bac
Pentru cei ce-nvaţă carte
E-un vapor ce-i duce-n spate,
Peste râul ce desparte
Un liceu de-o facultate.
eugen iliŞiu – 70 ani
 ePigRama
CluBul CluBuRilOR

cenaclul de
satir\ [i umor
„ridendo “
t imi[oara
Ce este PaROdia...
Când vorbim de parodie
(„Zică lumea orişice“),
Este o bijuterie
Ieftină, dar asta e!
nicolae andronescu
duPă intRaRea În euROPa
Deşi eşti supărat un pic,
Amice, nu mă duşmăni;
Te-aş saluta ca pe-un amic,
Dar n-am avizul F.M.I...!
Ştefan Buzărnescu
unei POetese
Când e clar că n-ai valoare,
În zadar te tot frămânţi;
Nu poţi fi privighetoare,
Dacă nu ştii ca să cânţi.
Petru Chira
eleCtORală
Cu înclinaţii spre gregar,
Îi vom alege iar şi-n urmă...
Români, treziţi-vă, măcar
Acum, din spiritul de turmă!
arcadie Chirşbaum
la datORie
Parlamentarii ne şochează:
Preocupaţi de viitor,
Nu dorm... atunci când se votează
Salariul şi pensia lor.
mircea Ciugudean
adaPtaRe
Bătrâneii, cu măsură,
Pentru ciorba lor din case,
Chiar de n-au un dinte-n gură,
Cumpără pe rupte... oase.
traian Conciatu
la PensiOnaRea
CadRelOR militaRe
Ca şi Dante-n „Comedie...“
(Cea divină), zic o stanţă:
„Treceţi toţi în civilie,
Dar lăsaţi orice speranţă!“
ioan Crăciun-Petrişan
uRmând exemPlul
PReŞedintelui t. B.
– Dom’ profesor, vă rog tare,
Nu-mi daţi premiu; ţineţi minte!
Că aş vrea, când fi-voi mare,
Să m-aleagă Preşedinte.
ioan Fărcaş
„uniRea“ la ROmâni
Cu „cârmaciul” Trăienică,
Ce vorbeşte din parcare,
Am serbat „unirea mică“
Printr-o dezbinare mare.
ionel iacob-Bencei
ÎntRe dOuă Rele
Trag din sticlă, trag din pipă,
Dar acum am învăţat
Că-i mai bine „mort de beat“,
Decât decedat de gripă...
Corneliu iovuţa
antRenament
Merg astăzi deputaţii
Cu mâinile la spate,
Să se înveţe fraţii
Pe când vor fi legate.
Caius Rogobete
Panseu
La o muncă în echipă,
Prostul nu se înfiripă;
Însă în societate
E o „personalitate“.
ion Petre stoica
selecţie îngrijită de i. i.-Bencei
ePigRama 
COntRiBuţii

Un premiu de nota 10
Au trecut 10 ani de când maestrul Ştefan Popa-POPa’s, altruist din fire, cinsteşte memoria marelui
epigramist român Dimitrie Jega (oltean din Gogoşu de Dolj, 1912–1986, stabilit în Banat), cel care ne-a fost „baci“
la Cenaclul de satiră şi umor RIDENDO din Timişoara vreme de 12 ani (1972–1983). Perioada respectivă este una
de referinţă în istoria cenaclului din urbea de pe Bega, ca fiind cea de plină afirmare naţională, iar la „secţia
caricatură“ şi pe plan internaţional, prin harul tânărului (pe atunci) Ştefan Popa, student la Facultatea de mecanică
a Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara.
Era prin anii 1976–1977, când Dimitrie Jega, urmărind presa locală, a descoperit un nume nou în caricatură:
Ştefan Popa. Apreciindu-i lucrările, s-a interesat la redacţia cotidianului „DRAPELUL ROŞU“ şi astfel,
„compartimentul de caricatură“ s-a întărit cu un tânăr plin de neastâmpăr, „foc“ de talentat, cu un râs molipsitor, pus
mereu pe şotii, ce se anunţa de mare viitor în grafica satirică. Aşa a şi fost.
La scurtă vreme, datorită strădaniei personale, dar şi emulaţiei colective, alături de alte două nume: neboişa
Rosici (NERO) şi nicolae lengher, talentatul Ştefan Popa avea să fie invitat cu o „personală“ în Franţa (1978).
Cum „isprava“ costa ceva parale, era pus în situaţia penibilă de a nu putea onora invitaţia datorită costului deplasării:
5.000 lei (trei salarii bune la vremea aceea)!
Maestrul Jega, care urmărea îndeaproape evenimentul, într-o duminică de vară, i-a făcut o „vizită de lucru“
viitorului maestru POPA’S în Căminul nr. 18 din Campusul timişorean. După ce l-a întrebat ba de una, ba de alta şi
a privit cu atenţie lucrările pregătite pentru expoziţie, i-a retezat-o ex-abrupto: – „Ce faci, te-ai hotărât, te duci în
Franţa“? Cu o jenă scuzabilă, interlocutorul i-a răspuns: „M-aş duce, dar n-am bani de deplasare; îmi trebuie circa
5.000 de lei şi n-am de la cine să împrumut pe termen lung“.
Dimitirie Jega a mai „mustăcit“ puţin, apoi a dus mâna la buzunarul de la piept al hainei, a scos un teanc de
bancnote şi l-a pus pe masa de lucru, zicându-i: – „Ţine 5.000 de lei şi te duci în Franţa. Acum este momentul să te
afirmi. Mi-i restitui dumneata când vei putea, din premiile pe care le vei primi“.
Maestrul POPA’S recunoaşte că, dacă nu prindea acel „moment“, soarta sa putea fi alta, mai defavorabilă.
Anii au trecut, fostul student a absolvit cu brio ca inginer, dar au început inerentele greutăţi ale vieţii; aşa că
restituirea sumei împrumutate avea să fie amânată sine die, cu acordul ambelor părţi.
Spaţiul nu ne permite o prezentare in extenso a personalităţii lui dimitrie Jega; am făcut-o în volumul
memorial (1996) şi în cele două volume aniversare: „RIDENDO“ (2004) şi „RIDENDO la 40 de ani“ (2009), apărute
sub îngrijirea lui I. I.-Bencei. Cert este că „prietenul nostru mai în vârstă“ a început să dea semne de oboseală de prin
1983, când s-a şi retras de la conducerea cenaclului; dar a mai venit – sporadic – la câteva şedinţe lunare.
În 1984 boala s-a agravat, iar în următorul an „ridendiştii“ şi câţiva epigramişti craioveni au donat sânge
pentru ameliorarea sănătăţii sale, fiind internat în câteva rânduri la „Clinicile Noi“ (astăzi Spitalul Municipal) din
Timişoara. Cu un efort supraomenesc, a participat pentru ultima oară la o şedinţă a cenaclului în luna ianuarie 1986,
ca peste două luni să ne părăsească pentru totdeauna. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul din localitatea Coşteiu,
aproape de municipiul Lugoj, alături de soţia Valeria.
Semnatarul acestor rânduri şi Cenaclul RIDENDO, cu sprijinul Casei de Cultură a Municipiului Timişoara,
i-am cinstit memoria prin depuneri de coroane (1994 şi 2002), în pelerinaj cu epigramiştii din ţară prezenţi la
„Întâlnirea de la Timişoara“ şi prin dezvelirea unei plăci comemorative în foaierul Casei de Cultură a municipiului.
La toate aceste acţiuni s-a făcut simţită prezenţa maestrului Ştefan Popa-POPa’s, dar primul său gest de recunoştinţă
a fost, în anul 1993, când a finanţat tipărirea plachetei post-mortem „Căţeluşul Fulger-Viu“, o poveste vânătorească
suculentă, banii rezultaţi fiind donaţi văduvei Valeria Jega.
Meritul principal şi de netăgăduit al maestrului faţă de primul său Mecena a fost instruirea şi sponsorizarea
Premiului „Dimitrie Jega“ pentru epigramă, premiu ce se acordă anual de Fundaţia POPa’s aRt’ şi Cenaclul de
satiră şi umor RIDENDO (maestrul fiind Preşedinte de Onoare al acestuia) unui epigramist care se încadrează în
criteriile stabilite de comun acord, care îl definesc pe Dimitrie Jega: ţinută morală, talent, originalitate, prozodie
perfectă, poantă, fair-play.
Deşi, pentru iniţiator, premiul este, oarecum, sentimental, beneficiarul se bucură de o diplomă înrămată în
atelierul POPa’s, de o recompensă bănească: 100 Euro, başca o lucrare semnată de maestru. Propunerile pentru
premiere se fac într-o discreţie totală, iar partea administrativă (transport, înmânare etc.) cade în sarcina consilierului
de specialitate I. I.-Bencei.
În cei 10 ani de la instituire (2002–2011), acest premiu a fost decernat epigramiştilor: Ionel Iacob-Bencei
(Timişoara, 2002, la propunerea Cenaclului RIDENDO şi a Casei de cultură a municipiului); George Petrone (Iaşi,
2003); Mircea Ionescu-Quintus (Ploieşti, 2004); Gheorghe Penciu (Bucureşti, 2005); Nicolae Petrescu (Piteşti, 2006);
George Corbu (Bucureşti, 2007); Efim Tarlapan (Cluj-Napoca,2008), Petru Chira (Timişoara,2009), Mircea C.
Dinescu – postmortem – (Ploieşti, 2010); şi Gheorghe Leu (Brăila, 2011). Premiul are o semnificaţie aparte: nu este
acordat pentru un rezultat la un concurs tematic, ci pentru reuşite succesive de-a lungul a decenii de activitate. Ce
formă mai potrivită putea găsi maestrul POPA’S pentru a-şi manifesta recunoştinţa faţă de un mare epigramist şi un
iscusit conducător de cenaclu?
Gestul său de filantropie perpetuează numele lui dimitrie Jega, cinsteşte o personalitate din lumea epigramei,
bucură anual un epigramist de valoare şi – indirect – aduce un serviciu Uniunii Epigramiştilor din România. Frumos
şi nobil din partea unui artist de excepţie, că nu a uitat oamenii care l-au ajutat cândva în viaţă. Cu modestie, mă
consider unul dintre aceşti fericiţi.
Stimate maestre, primeşte omagiile noastre, la care se alătură şi mulţumirile conducerii U.E.R. prin persoana
domnului George Corbu, preşedintele uniunii.
Robul lui dumnezeu şi al epigramei,
iOnel iaCOB-BenCei
Preşedintele Cenaclului RIDENDO Timişoara
 ePigRama
eVeniment

Zâmbetul din Prier

al pupezei de Vişeu
Ştiam că, pentru a ajunge în Maramureş, am de făcut
un drum lung şi obositor, dar mi-am spus că merită.
Sâmbătă, 21 aprilie, la ora 11, când am ajuns la Casa de
Cultură din Vişeu de Sus, colegii se pregăteau să plece la
Primărie, unde ne aşteptau iubitorii de umor. La prezidiu,
se aflau Lucian Perţa (directorul Festivalului – a X-a ediţie!),
Vasile Ciolpan (primarul oraşului), George Corbu
(preşedintele U.E.R.), Mihai Haivas, Vasile Larco şi Marian Nicolae-Tomi (membrii juriului). Pe masă,
stăteau, frumos aranjate, trofeele (sub formă de pupăză) alături de cartea omagială „Zâmbete în prier – Un
deceniu de umor la Vişeu de Sus“, revista „Colac peste pupăză“, colacii şi tradiţionalul lapte de pupăză,
de 60 grade. Domnul profesor Lucian Perţa a înmânat premiile, iar câştigătorii au citit textele premiate.
După festivitatea de premiere, ne-am deplasat la Muzeul de Istorie. Masa de prânz a fost servită
pe ritmuri tradiţionale de ceteră şi de zongoră, după care, ne-am adunat în zona verde din spatele
pensiunii „La Cassa“, prilej de relaxare, dar şi de a discuta cu prietenii. Ceteraşii ansamblului folcloric
„Maramureşul“ ne-au însoţit şi acolo, înveselindu-ne cu melodii specifice zonei.
Duminică, 22 aprilie, după micul dejun, am pornit spre Gara CFF Vişeu de Sus, spre a merge într-o
călătorie cu mocăniţa – trenul amintirilor – pe Valea Vaserului. Situată în nordul ţării, la graniţa cu Ucraina,
această cale ferată forestieră este cunoscută în lume ca fiind ultima pe care mai circulă locomotive cu abur.
Odată cu dezvoltarea transportului rutier, căile ferate similare, din Europa, au dispărut una câte una. Din
fericire, la Vişeu de Sus, mocăniţa îşi continuă şi acum, după 80 de ani, drumul pe calea ferată îngustă (cu
un ecartament de 76 centimetri), spre încântarea turiştilor.
Când am ajuns la Paltin, abia am reuşit să ne adăpostim în foişoarele de pe malul apei, că s-a şi pornit
o ploaie torenţială. Acolo, am mâncat şi am scris epigrame pe rime date (prier şi mocăniţă), pentru concursul
ad-hoc. Câştigătorii concursului au fost: George Corbu, Gheorghe Bâlici şi Cătălina Orşivschi. În epigrama
pe care am scris-o pentru acel concurs, am vrut să evidenţiez atmosfera de bună dispoziţie în care s-a
desfăşurat călătoria: Pe Valea Vaserului // Epigramiştii, în prier, / Gustând cu sticla sau căniţa, / Au spus
catrene-aşa cu fler, / De-au aburit şi… mocăniţa.
„Aburită“ de epigramişti, mocăniţa s-a pus în mişcare şi, pufăind, ne-a dus înapoi, la Vişeu de Sus.
PalmaResul FestiValului
secţiunea „epigramă“
Premiul i Premiul al ii-lea
ion mORaRu (Galaţi) gheorghe BălăCeanu (Iaşi)
Brokerul teoria şi practica
Acuma, despre dânsul poţi să spui, Ca şcolăriţă – nu vreau să bravez –
Că seamănă leit cu un şcolar: La teorie n-am stat foarte bine,
El stă mereu, atent, în banca lui Da-n practică, la felul cum lucrez,
Şi urmăreşte cursul... valutar! Toţi şefii sunt satisfăcuţi... de mine.
şi gheorghe BâliCi (Chişinău)
lenea în criză
Cu criza asta, pasămite,
Având mereu o viaţă grea,
Eşti leneş cât îţi poţi permite,
Dar nu tot timpul cât ai vrea!...
Premiul al iii-lea
Ştefan-Cornel ROdean (Sibiu)
la distanţă...
De câţiva ani, în ultimă instanţă,
Şcolarii şi studenţii, fără zel,
Urmează-nvăţământul la distanţă;
Dovadă certă că se tem de el...!
ePigRama 
eVeniment
Concurs-centenar
Dimitrie JEGA
Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi
Cenaclul de Satiră şi umor RIDENDO, prin vocea
robului lui Dumnezeu şi al epigramei, neobositul
Ionel Iacob-Bencei, au continuat seria de
manifestări dedicate Centenarului naşterii lui
Dimitrie Jega, prin organizarea unui concurs de
Foto: dl. ionel iacob-Bencei şi trei dintre epigramă.
premianţi: laurian ionică, Vali slavu şi Din lipsă de spaţiu, ne rezumăm doar la a
Petru ioan gârda. aminti pe merituoşii câştigători:
– Premiul pentru tema 1: „ De la ciuma roşie la râia portocalie“ – nicolae BunduRi
(Braşov);
– Premiul pentru tema 2: „Ţara noastră unde e / Ţara noastră, ce-aţi făcut cu ea?“ –
Petru-ioan gâRda (Cluj Napoca);
– Premiul pentru tema 3: Comentariu la epigrama „FAMILIALĂ“, de Dimitrie JEGA –
Ioan TODERAŞCU (Costeşti, Vaslui);
– Premiul pentru grupaj: Petronela-Vali slaVu (Aninoasa, Hunedoara);
– Premiul Casei de Cultură a Municipiului Timişoara: laurian iOniCă (Boureni, Dolj);
– Premiul Cenaclului RIDENDO: Janet niCă (Zăval, Gorj);
– Premiul Special al Juriului: grigore tunŞanu (Târgu Jiu);
– Menţiuni: nicuşor COnstantinesCu (Bucureşti), ioan FâRte (Baia Mare), ion
CuzuiOC (Chişinău), eugen iliŞiu (Deva).

ion diViza (Chişinău)

eterna osândă
De eşti sărman, cu blugii rupţi,
Sau un boier, cu-averi perene,
Cu lenea nu poţi să te lupţi
Şi chiar atunci când poţi, ţi-e lene!
şi grigore CHitul (Bistriţa)
Şcoala românească
Azi, prin oraşe şi comune,
Sunt clase pline de şcolari,
Ce-nvaţă numai lucruri bune...
Desigur, până cresc mai mari.
secţiunea „Parodie“:
Premiul i – grigore-marian dOBReanu
(Târgu Jiu),
Premiul al ii-lea – grigore CHitul (Bistriţa)
şi Vali slaVu (Aninoasa),
Premiul al iii-lea – alexandru Oltean
(Bistriţa) şi Janet niCă (Ostroveni)
secţiunea „Volum“:
Volum de epigrame – eugen alBu: „În
cursul zilei de azi-noapte“;
Volum de rondeluri – sorin COtlaRCiuC:
„Lumea pe clape de rondel“;
Volum de sonete – dan CăPRuCiu: „Sonatele
sonete“;
Volum de proză – mihai sălCuţan: „Cronica
unui început de mileniu“;
Volum de antologie – Vasile P lăCintă :
„Istoria umorului gălăţean de la C.
Conachi până în prezent“;
Premiul Opera Omnia – ion Bindea: „Epigra-
me 80“ şi ioan Şiman: „Răbufnire octo-
genară“;
Premiul pentru debut – Cătălina ORŞiVsCHi:
„Pete de rugină“;
Premiul Cenaclului „Pupăza“ – ioan-dorel
tOdea: „Epigrame şi catrene“;
Premiul Revistei „Colac peste pupăză“ –
toma g. ROCneanu: „Clubul epigra-
mistic SPINUL din Baia Mare“;
Premiul Casei de Cultură – dorel mihai
gaFtOneanu: „Steaua Nordului, Polaris“.
a consemnat Vali slaVu
 ePigRama
eVeniment

Concursul „ Mircea Trifu“

ediţia a Vii-a, 2012, Bucureşti
Există un concurs de epigramă care îşi
poartă paşii domol-domol, printre similarele sale
mai cu ştaif.
Culmea, el e sortit să mai salveze faţa Capitalei, pusă în dificultate de
amploarea şi fastul unor festivaluri din provincie, mult mai bine şi mai spectaculos
organizate. O doamnă (e adevărat, unicul nostru Doctor în epigramă), elis
Râpeanu, ajutată de rudele marelui Mircea Trifu, l-a pus pe picioare şi a reuşit să
îi menţină suflul viu, iată, şi la a şaptea ediţie.
marele Premiu „miRCea tRiFu“ 2012 Premiul i
eugen deutsCH, Iaşi nicolae miHu, Sibiu
eminesCiană ePigRama
Dintre sute de dosare, Epigrama elevată,
Cu corupţi şi cu excese, Care-s sigur că vă place,
Câte vor ajunge, oare, Este cea ce-i îmbrăcată
În instanţă, la procese? C-un costum la patru ace.

Premiul ii ex aequo menţiune ex aequo

Petronela-Vali slaVu (aninoasa,
Hunedoara)
misiunea unui PReOt
Fiind atâţia păcătoşi
Pe scena vieţii, ca un teatru,
Să-i vadă buni şi credincioşi,
Ar face şi pe dracu-n patru!
Premiul ii ex aequo
ion diViza (Chişinău)
BOlŞeViCii la PaRadă
Îi văd în piaţă, defilând;
Ei sunt o forţă de temut –
Având în cap un singur gând,
Căci două n-ar fi încăput.
Premiul iii
ioan tOdeRaŞCu (Costeşti, Vaslui)
duPă PRima PRaŞilă
Întârziind cu prima mult prea tare,
Căci a plouat cam fără încetare,
Să iasă din impas, găsiră cheia,
Trecând rapid la praşila… a treia!
ionel Riti (Braşov)
FanFaROnul
De-ar fi puţin mai înţelept,
Şi-ar face două-trei palate
Din cărămizile-adunate...
Cu care s-a bătut pe piept.
menţiune ex aequo
gheorghe BălăCeanu (Iaşi)
PăReRea mea
Deşi adesea mi s-a spus
Că fără pile nu se poate,
Eu cred că unu-ajunge sus,
Când are mulţi de zero-n spate.
Vom încheia, amintind tema ediţiei
următoare: „PRietenul aneVOie
se CunOaŞte“, la care se vor trimite 3
epigrame la tema impusă şi 2 cu temă
liberă, în 2 exemplare, sistem motto, pe
adresa: Elis Râpeanu, str. luterană, nr.
1, ap. 38, sector 1, Bucureşti – 010160,
până la data de 15 ianuarie 2013.
lauRenţiu gHiţă
ePigRama 
COnCuRs

REZULTATELE CONCURSULUI
pE RImE dATE
(Rimele: lumină, pahar)

disputa a fost grea, dar, după câteva

pahare, s-a făcut lumină:
Câştigător a fost declarat dl.
constantin iura{cu-tataia
cu următoarea epigramă:
unui sCRiitOR
Ciudăţenie Dumnezeu ţi-a dat un har,
Chiar dacă pare unora bizar, Cărţile ţi-au dat lumină,
Afirm că-n lume poartă mare vină: Însă muza cea divină
Acei ce se bazează pe pahar, Tu o cauţi în pahar.
Să scoată adevăruri la lumină. Vasile ţincaş

au mai punctat: CRedinţă demOCRatiCă

BăutORul FRuntaŞ
Beau, ca omul gospodar,
Calculat şi, din rutină,
Am măsura la pahar
… zi-lumină!
dan Prundoiu
sFat PRietenesC
Viaţa de surprize-i plină
Iar, de eşti un om cu har,
Nu căta nicicând lumină
Să găseşti într-un pahar.
dan Căpruciu
K.O.
Efect de upercut bizar,
Ce-ţi taie calea spre lumină,
La fel ca ultimul pahar,
Când bei o damigeană plină.
ioan Fârte
În noaptea Învierii e lumină,
Creştinii o aşteaptă ca un dar,
Pioşii, în biserică se-nchină;
În bar, cei pe de-alături, c-un pahar!
Viorica găinariu
ROmânul HaRniC
În faţa sa o lume se înclină,
Fiind ştiut că are-un mare har:
De cum în zori apare o lumină,
El pune iute mâna pe… pahar!
Florina dinescu
La câteva picături, au mai licărit câteva raze
de lumină dinspre: Vasile larco, eugen
ilişiu, mircea micle, mihai sălcuţan,
nistor i. Bud, eugen Pop.

in VinO VeRitas
Nu e musai să ai har,
Pentru-a scoate la lumină
Adevărul, c-un pahar,
Dacă damigeana-i plină.
sever Purcia
 ePigRama
istORie liteRaRă

CArAgIALE
ŞI EpIgrAMA
Elis Râpeanu

Legăturile dintre Caragiale şi epigramă sunt fireşti şi s-au

manifestat pe multiple planuri:
– ca strălucit umorist, nu putea să nu guste şi să nu aprecieze această specie literară concisă
– amuzantă sau acidă;
– ca publicist, în perioada în care gazetăria umoristică devine îndeletnicire de scriitor,
găzduieşte în revista sa, „MOFTUL ROMÂN“, nenumărate epigrame;
– ironia sa, izvorâtă din profunzimea unui mare spirit, din inteligenţă şi din sclipirile duhului
său muşcător, nu putea rămâne departe de epigramă: o practică el însuşi, fie ca armă de atac sau
ca replică, fie pentru a-şi exprima, la modul umoristic sau satiric, convingeri, idei, pentru a marca
evenimente de notorietate.
Printre creaţiile literare cu care debutează la „GHIMPELE“, se numără şi epigrama. Acest
debut e descoperit de Şerban Cioculescu, în 1940 şi făcut cunoscut într-un studiu salutat şi de
nicolae iorga. În această revistă, Caragiale publică peste 20 de materiale, în versuri sau în proză,
semnate ILC, C, Car, Rac sau Palicar.
Printre acestea, în mai 1874, publică o epigramă adresată „Unui poetastru“, despre care
aflăm, la republicarea ei, două luni mai târziu, că e vorba de „Tânărul Aamsky“, adică
macedonski, care avea atunci 20 de ani, iar Caragiale 22: – Tânărul X... are darul / De a scrie
poezie. / – Dar carte, ceva, ştie? / – A-nvăţat abecedarul!
Această epigramă este purtătoare de multiple semnificaţii, pe care orice istoric literar le
poate descifra:
– debutul literar al lui Caragiale include şi epigrama;
– imperfecţiunile ei ritmice vădesc faptul că însuşi Caragiale se afla în perioada
improvizaţiei în materie de epigramă, şi că acest gen de scriere încă îşi căuta drumul de afirmare
în literatura română;
– ea demonstrează dispoziţia războinică a tânărului Caragiale, pe care îl deranjau zgomotul
publicitar al lui macedonski, aroganţa lui, narcisismul, ifosele nobiliare, fronda lui turbulentă.
Caragiale respiră, prin toţi porii, ironie, convertită adesea în satiră – categorie estetică din sfera
comicului, care, încă de la aristofan, şi-a luat dreptul de a îngroşa adevărul până la deformare. Această
înclinare marchează şi comportamentul său în relaţiile cu diverşi amici sau adversari, având adesea o
atitudine fluctuantă – păcat şi povară a marilor oameni de spirit. Dacă în „GHIMPELE“ îl botezase
pe macedonski Conte de Geniadevski, în „MOFTUL ROMÂN“, îl numeşte Macabron. Nici „copiii“
„macabrului“ nu scapă de ironia sa, printre aceştia numărându-se Cincinat
Pavelescu – „tânărul fiu al muzelor cu nume clasic“, pe care macedonski
îl proclamase drept cel mai mare poet al veacului, după Victor Hugo. Totuşi,
prietenia lui Cincinat faţă de autorul „Scrisorii pierdute“ se menţine până
la sfârşitul vieţii dramaturgului. Ea e bazată nu numai pe admiraţie şi
preţuire, ci şi pe recunoştinţă: lui Caragiale îi datorează transferul său de la
Clejani, judeţul Vlaşca, la Sinaia. Şi Caragiale îl preţuia pe Cincinat, mai
ales după ce i-a pus la încercare puterea de a improviza – una din condiţiile
care se impun, după marele umorist, epigramistului. Ca scriitor care trudea pe
text, e neîncrezător în uşurinţa de comunere pavelistă şi-l supune la o probă.
* Desenele din acest articol au fost preluate cu acordul administratorului site-ului
http://www.personality.com, dl. Nicolae Ioniţă.
ePigRama 
istORie liteRaRă
Timp de gândire – 5 minute, locul creaţiei – un peron de gară, numărul versurilor hotărât dinainte, ca
şi dispunerea rimelor într-un anumit fel. Cincinat a trecut examenul cu brio, rezultatul fiind acesta: Şi,
fiindcă-mi place numai versul, / Arareori citesc jurnale, / Dar, când nu vrea să vie somnul, / Atuncea
cumpăr UNIVERSUL / Fiindcă-ntr-însul scrie domnul / Caragiale.
Între cei doi a existat, se pare, şi colaborarea la compunerea bincunoscutei epigrame
referitoare la Caragiale, Birtaş şi scriitor, scrisă în „perioada berăriei Gambrinus“.Cercetătorul
nicolae ţimiraş (ADEVĂRUL, 13.XI.1931, p. 2) consideră că ea e scrisă de Caragiale şi conferă
următoarea variantă: Iancu Luca Caragiale, / Negustor de băutură, / Face şi literatură, / Însă nu
face parale.
„MOFTUL ROMÂN“ (seria I – 1893, seria a II-a – 1901–1902) devine o adevărată rampă
de lansare de epigrame noi: în fiecare număr apar catrene semnate cu pseudonime, precum CAIR,
CAR, FAR, FIRFIRIC, UZZU, MECMET ş.a. În 11 noiembrie 1901, apar „Lecţii de poetică
epigramatice“ – 5 catrene semnate FIRFIRIC, dintre care cităm:
GENUL LIRIC GENUL DIDACTIC
Mă-ntrebaşi ieri: Genul liric Gen didactic: Spanachide,
Pe ce poţi să-l recunoşti? Ţinc şi Niger, Karr şi Gion,
Între tine şi-ntre dânsul Iar la coadă, mucalitul,
Sunt mai mult de zece poşti! Ne-ntrecutul pici: Caion.
Numărul următor (18.XI.1901) publică un adevărat pamflet în 4 versuri:
UNUI SATIRIC VIOLENT
Ai dreptate, lumea este
Putredă până la oase;
De-aia cruntele-ţi satire
Sunt aşa de viermănoase!
Orice întâmplare sau eveniment, interpretate la modul umoristic, devin apte de a intra în
paginile „MOFTULUI ROMÂN“. Întoarcerea prinţului Ferdinand, cu tânăra sa mireasă, maria
de edinburg – nepoată a reginei Victoria, prilejuieşte o dispută între „MOFTUL ROMÂN“, şi
„CONSTITUŢIONALUL“, carpist şi guvernamental – „spiritualul organ oficios“. Nenea Iancu
exclamă: „Ah! Mii de poiene misterioase şi de bombe! Va fi o polemică foarte caldă!“, apoi face
o recomandare într-un distih:
Când mănânci aşa iahnie,
Nu mai face gălăgie!
Printre colaboratorii „MOFTULUI ROMÂN“, se numără şi V. a. urechiă, care, într-o conferinţă
ţinută la Ateneu, combate „şarlatanismul în medicină“. Atins, pe atunci binecunoscutul farmacist
Popini („Cine nu-l cunoaşte pe Popini – inventatorul Salvadentului român?“) trimite o scrisoare de
protest, cu o epigramă la adresa lui V. a. urechiă. Cum acesta colabora şi la „REVISTA NOUĂ“ a
lui Haşdeu, catrenul (publicat în numărul 6, 1893) se referă la „perechea“ Haşdeu-urechiă: Istorică
pereche – / Aşa prieteni zic şi eu! / Urechiă jură-ntr-un Haşdeu / Haşdeu într-o ureche!
În numărul din 11 noiembrie 1901, apare o epigramă amuzantă, semnată de negrea, pe o
temă frecventă în epigramistica românească: Guţă, arhitect de case, / Umblă foarte încântat, / Umblă
beat de fericire, / Umblă pur şi simplu beat / Că nevasta l-a lăsat.
Din „MOFTUL ROMÂN“ (seria a II-a) aflăm despre vâlva pe
care a făcut-o epigrama lui teleor (Ţaţa), adresată unui burghez
parvenit: Un lucru natural, / Iubitul meu amic: / Cu cât te nalţi mai
sus, / Cu-atât te văz mai mic.
Or, „EVENIMENTUL“ din Iaşi, precum şi nenumăratele scrisori
primite la „MOFTUL ROMÂN“, confirmă faptul că o epigramă foarte
asemănătoare publicase a. C. Cuza cu mult mai înainte. Această
dezvăluire duce la o răcire a relaţiilor dintre Caragiale şi ţaţa,
exprimată într-un schimb de „amabilităţi“ epigramatice:
Continuare în pag. 21

CaRuselul Cu ePigRame
a l t, i e p i g r a m i s, t i
uneia CaRe se laudă Că aRe O
„Fată Ca O FlOaRe“
O fi floare fata ta!...
Am ghicit şi eu îndată:
Mulţi susţin c-ar fi lalea,
Dar eu cred că e „muşcată“.
n. grassu
eVOluţie
Zice Darwin, într-un tom,
Că am coborât din pom!
Unii însă, pe alocuri,
Au sărit direct în blocuri!
Valeriu grădinaru
***
Fata mamii, ca o floare,
Ascultând cam mult manele,
E acuma la strâmtoare...
La Bosfor, sau Dardanele?!
mihaela-diana grigore
COnstataRe
M-a uimit destăinuirea
Unui om cu multă carte:
Banii n-aduc fericirea,
Ci o duc şi mai departe!
igor grosu
se mai ÎntâmPlă
Delegatul de la Centru
A punctat concluziile,
Adâncind temeinic pentru
Cei prezenţi, ... confuziile!
Vasile grosu
OBRăzniCie
Pe el îl doare undeva
Că unii nu au ce mânca.
Dar eu nu sunt aşa ca el,
Mă doare-n cot de toţi, la fel.
teodor groza-delacodru
ePigRama
unui mediC
Nu-i plac pachetele de Kent!
Îl cred, dar fac un mic retuş:
Din dragoste de pacient,
Preferă... „ultimul cartuş“!
aurel iancu
duPă „O sCRisOaRe PieRdută“
ÎntR-O slaBă distRiBuţie
Paradoxal, dar fac prinsoare,
Că-n piesa care s-a jucat,
Doar „Cetăţeanul turmentat”
A stat mai bine pe picioare!
dan-Radu ionescu
autORului unui ReCent
VOlum de ePigRame
Cartea, orişice s-ar zice,
Îţi vorbesc fără ocol,
A umplut un loc, amice,
Ce putea să stea şi gol!
Victor ionescu-Faur
unui aVOCat Ce susţine Că a sCRis
POezii, daR le-a PieRdut
Le-ai pierdut, da,-ntr-o privinţă,
N-ai motive de regret:
Cu doi martori, la sentinţă,
Dovedeşti c-ai fost poet!
nae iordache
ePigRama 
staRea ePigRamei

ancheta „ epigramei “
alexandru Hanganu
Cenaclul Umoriştilor Brăileni
„Ştefan Tropcea“ – Brăila

1. definiţia epigramei
Simplu: e spirit, talent, fulger, trăsnet...
De fapt, e foarte greu să defineşti cu adevărat epigrama. Mulţi se încurcă în propriile lor
idei, definind epigrama în mod subiectiv sau se încurcă în ideile altora, pe care le vând la taraba
mediocrităţii, după ceşi-au pus amprenta personală. Epigrama nu se defineşte: ea se face! Dar...
pentru aceasta trebuie să ştii cum. Epigrama nu este o creaţie individuală; autorul este ajutat de
cei din jurul său prin felul în care trăiesc. Dacă epigrama ar putea fi încadrată în canoane
matematice, ar fi făcută de oricine. Ea nu-i aşa! E o floare care, după ce o descoperi, te obligă
s-o uzi cu lacrimi, de râs sau de plâns, adunate de la cei ce o iubesc.
2. statutul literar al epigramei:
Epigrama e o zvârlugă. Faptul că este gen sau specie constituie doar un subiect de
controversă pentru critica literară specializată. Este clar că epigrama este lirică: ea cântă şi încântă,
ea este chintesenţa. Este singura formă literară care poate cuprinde, în numai câteva cuvinte, o
epopee şi nu e nici pe departe un strănut – al inteligenţei, e adevărat – cum a catalogat-o George
Călinescu. Chiar dacă o încadrăm la gen literar e prea puţin, pentru simplul motiv că în epigramă
regăsim aproape toate genurile literare.
3. starea epigramei româneşti.
Dacă luăm unul dintre sensurile expresiei, în epigrama românească nu e stare. În
primul rând, pentru că majoritatea celor care scriu epigrame nu prea au stare nici la
propriu, nici la figurat!
Epigrama este, prin ea însăşi, o revoluţie. Niciodată, la nici un gen literar nu a fost atâta
freamăt; aici monştrii iluzorii capătă contur, aici cad capete pe gânduri şi nu le strivesc... Epigrama
nu-i o expunere de subiecte literare. Epigrama este rodul ştiinţei de a face umor de calitate cu har
şi înţelepciune.
4. Ce trebuie făcut pentru ca epigrama să fie cunoscută şi apreciată mai bine?
În primul rând să o cultivăm! Bineînţeles că pe cea de bună calitate! Să creem un curent
având ca ţintă liceele, casele de cultură etc. Să descoperim talente, pe care să le încurajăm,
să le formăm, să le facem să se îndrăgostească de această zână a literaturii care este epigrama.
Cel mai important lucru ar consta în sensibilizarea autorităţilor locale, a celor care
răspund în primul rând de cultură, mai ales în localităţile unde există mişcare epigramatică.
5. Ce părere aveţi despre revista „ePigRama“?
Luată în mare, această nouă serie a unei reviste prestigioase, este bună.
Ar fi de punctat, totuşi, un aspect: ar fi bine ca aceia care se ocupă de realizarea ei să
nu mai umble în texte. Nu este doar o observaţie a noastră, ci a mai multor confraţi care au
pus această problemă (numai într-un cadru informal, însă!).
Ar fi bine dacă s-ar înfiinţa o poştă a redacţiei, unde colectivul redacţional ar putea
comunica observaţiile cu privire la creaţie şi autorul ei. În rest, viaţă lungă acestui ecran de
proiecţie al epigramei româneşti.
 ePigRama
aneCdOte ePigRamatiCe
Radu D. Rosetti (1874–1964)
anecdote epigramatice
Prof. dumitru Botar
Avocat şi epigramist, personalitate a timpului său, cu succese notabile în
ambele ipostaze, ne-a lăsat 8 cărţi de epigramă, fiind inclus în alte 14 volume
colective. Prietenia lui cu familia poetului Octavian Goga era cunoscută în epocă, el
fiind avocatul care l-a divorţat pe poet de Hortensia Cosma şi pe Veturia Triteanu de Lazăr Triteanu, faci-
litând căsătoria lui Goga cu Veturia.
După decesul lui Octavian Goga (1938), a continuat relaţia de prietenie cu Veturia, pe care o vizita
la Ciucea, sau îi scria tot felul de scrisori, la finalul cărora strecura şi câte o epigramă, spre a-i mai
descreţi fruntea, pentru pierderea grea pe care o suferise. La un moment dat, Veturia Goga vine la
Bucureşti să semneze un contract cu Uniunea Scriitorilor, prin care unii scriitori puteau veni la Ciucea
pentru creaţie şi odihnă. În acest context, Radu D. Rosetti îi scrie o scrisoare şi o epigramă lui Mircea
Luca, soţul Geaninei – fiica adoptivă a soţilor Goga – prilejuită de faptul că, între timp, Niculescu,
directorul Fondului Literar, fusese schimbat cu un oarecare Finţi: Comitetul dă bani greu, / Sclav supus
al referinţii, / Fi’ndcă, pân’ la Dumnezeu, / Te mănâncă... Finţi.
În altă scrisoare către cei doi le spune că nu mai mănâncă la Restaurantul Uniunii Scriitorilor, din
cauza noului şef al cantinei, care se numea Cazan, în legătură cu care toţi se întrebau:
– Cum e mâncarea la cantina scriitorilor?
– Cum să fie? „Ca la Cazan“!
Peste drum, era şi un restaurant particular, proprietarul numindu-se Vasile Tigaie, iar Radu D.
Rosetti nu mânca „la Cazan“, fiincă bucatele erau mai gustoase „la Tigaie“.
Ne mai amuzăm cu o epigramă făcută unei iubite mai de la bătrâneţe, pe care o alinta „puişor“
şi care l-a cam „tradus“: Puişorul mult drag mie / Azi, cu ură mă împroşcă / Fi’ndcă, vai, ce parodie,
/ A fost pui şi-acum e cloşcă.
Prin 1957, se văita că are scleroză de gradul 3, situaţie în care nu trebuia să mănânce sărat, trecând
la un restaurant dietetic, unde meniul era cam scump, de unde comentariul: Se mănâncă foarte bine, /
Fără sare, minunat, / Feluri proaspete şi fine, / Numai preţul e sărat!
Amintind aceste frumoase şi hazoase secvenţe, am dorit să-l readucem printre noi pe unul din cei mai
valoroşi epigramişti, nume de referinţă în peisajul epigramatic românesc, un adevărat senior al genului.

?Anunţ
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, PROZĂ , EPIGRAMĂ, TEATRU SCURT, PICTURĂ,
FOTOGRAFIE ARTISTICĂ, HERALDICĂ ŞI VEXILOLOGIE „PE ARIPI DE DOR DOMNESC“
EDIŢIA a V-a, DOMNEŞTI, 26 august 2012
Fundaţia „PETRE IONESCU-MUSCEL”, colectivul de redacţie al revistei „Pietrele Doamnei“, Casa de Cultură Domneşti, Liga
Scriitorilor din România – filiala Argeş, Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” – filiala Argeş, Asociaţia Naţională de Vexilologie „Tricolorul“, Primăria
Domneşti, Cenaclul „Nicolae Velea” din Curtea de Argeş şi Biblioteca Municipală din Curtea de Argeş, organizează Concursul Naţional de
poezie, proză, teatru scurt, epigramă, pictură şi fotografie artistică – „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”.
La concurs pot participa creatori din întreaga ţară, indiferent de vârstă. Tema concursului o reprezintă: lumea satului românesc. Nu
se vor lua în considerare creaţii ce abordează alte teme. Una din creaţiile autorilor va avea ca temă satul Domneşti – proză sau poezie, adevăr
sau ficţiune. Juriul format din critici literari şi de artă, poeţi, scriitori, artişti de imagine, pictori, va acorda câte trei premii pentru fiecare secţiune:
Premiul I, II şi III, concretizate în „Diplome” şi publicarea în revista „Pietrele Doamnei“. Picturile şi fotografiile premiate vor face obiectul unei
expoziţii organizate la Casa de Cultură Domneşti în cursul lunii august. La vernisajul acestei expoziţii – din ziua de 26 august 2012 – vor
fi citite poeziile şi epigramele premiate. Concurenţii vor trimite opţional: 5 poezii, 5 epigrame, 2 proze scurte, 2 texte teatru scurt, 1 text
heraldică şi vexilologie, scrise la calculator. Lucrările vor fi semnate cu un MOTO. Într-un plic închis, care va însoţi lucrările, vor fi introduse
toate datele concurentului, inclusiv adresa şi numărul de telefon. Acelaşi moto va figura şi pe plicul închis. Artiştii fotografi vor trimite 5 lucrări
având dimensiunea de 20x 30 cm, iar pictorii vor trimite un singur tablou reprezentativ, însoţit de un plic ce va conţine numele şi adresa
autorului. Lucrările pentru concurs se vor expedia până la 25 iulie 2012 pe adresa: Fundaţia „Petre Ionescu-Muscel”, Bulevardul Al. Ioan Cuza,
Nr. 77, Localitatea Domneşti, judeţul Argeş, cod 117370. Informaţii la telefon: 0248/269115; 0744682591, 0726234732.
Festivitatea de premiere va avea loc în ziua de 26 august 2012, ora 11,00 la Casa de Cultură din comuna Domneşti, judeţul Argeş.
ORGANIZATORII
ePigRama
CaRuselul Cu ePigRame
Dintre sute
de peni]e
Flux COntinuu
Prin barăci şi bălării,
Ziua şi în miezul nopţii,
Fac românii la copii,
Iar străinii... fac adopţii.
Constantin Cristian
Viaţa În Familie
De-abia aştept până deseară,
Când pe la zece fără-un sfert,
Repetă Lola la vioară,
Să am motiv ca să mă cert.
mihai danielescu
HOtăRâRea eCHiPei
De-acuma niciun jucător
Ei nu mai vor să vândă, deci
Voinţa este-a tuturor:
Vor vinde numai câte-un meci!
nicolae david
ReVendiCaRe
I-a mulţumit lui Dumnezeu
Că a rămas însărcinată,
De parcă Domnul şi nu eu
Va căpăta statut de tată.
dan teodor dănilă
PaRadOx
Prost stăm cu zootehnia,
Nimeni nu-i mai dă impuls,
Dar vedem că-n România
Unii-au foarte mult de muls.
gavril neciu
eReditaRă
Şi-au înzestrat progenitura
C-o sete de cultură, iată
El, de la mamă-a luat cultura...
Fireşte setea, de la tată.
gheorghe Burduşel
dRum Bun... Şi Cale Bătută!
Dintre multele păreri,
Înainte de votare,
Spun aleşilor de ieri:
„Ciocul mic şi pasul mare!”
ionel iacob-Bencei

FRate
Accesoriu oarecare,
Ce-i învaţă pe ciobani,
Când e vorba de „mâncare“,
Cum că „brânza e pe bani!“
eugen ilişiu
nedumeRiRe
Însurătoarea, după cum se ştie,
Nu-i altceva decât o loterie,
Cu o remarcă-n plus, care intrigă:
La loterie se mai şi câştigă.
laurian ionică
leCtuRi
Ai vrut în viaţă un traseu
Alături doar de oameni culţi.
Să fii Othello e mai greu,
Iar Iago încă sunt prea mulţi.
gheorghe leu
ePitaF unei eduCatOaRe
Doamna asta de sub cruce
S-a dus dintre muritori,
Dar nu ştiu ce-o să educe:
Îngeraşi sau drăcuşori.
ionel Jecu
dOamne !
Doamne! Cu a ta grădină...,
Mă gândeam (a câta oară),
Cred că este arhiplină
De-aia-s mulţi pe dinafară!
liviu Kaiter
exCes
Un poliţist prea plin de zel
Şi inhibat de-a sa corvoadă,
A amendat ieri un căţel:
Că nu avea covrig în coadă.
ioan Prodan
imPOzit
Cam mulţi au spus c-ar vrea să fie
Impozit mare pe prostie,
Dar nu stă-n gândul nimănui
Să-l pună pe prostia lui.
elis Râpeanu
 ePigRama
RadiOgRaFii liteRaRe

Toamnele lui Nicolae

Nicolae-Paul Mihail (Nicomah)

Să vezi scris negru pe hârtie şi să nu-ţi vină să crezi: zilele acestea, pe 11 iunie mai precis, confratele
Nicolae Nicolae, prieten de-al nostru şi confrate emerit în epigramă, împlineşte de patru ori câte douăzeci de
ani, plus o bonificaţie de 5 ani din partea breslei, fiindcă a fost băiat de treabă şi a scris cel puţin 12 cărţi în
slujba nobilei arte a catrenului cu poantă. Te uiţi la el căutând vreun rid sau vreun fir de păr alb în barbă sau
în mustaţă... Aş, ţi-ai găsit! E acelaşi Nae Bis, pe care l-am cunoscut acum un secol (mai precis acum douăzeci
de ani), când tagma noastră forfotea pe întreg cuprinsul Patriei ca să-i mai scoatem din mahmureală pe
nenorocoşii noştri contemporani.
Pentru cei ce nu prea frecventează epigrama, inginerul silvic Nicolae Nicolae e şi un ditamai membru
de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România, şi preşedinte al filialei U.E.R. Caransebeş. Nu a scris doar
epigrame la viaţa lui, ci şi pamflete, scenete, sonete, cuplete, caiete (tot ce se termină în „ete“), domenii în care,
alături de Deutsch şi de Albu, se dovedeşte deosebit de inspirat şi de prodigios. Orice-ai face, nu ai atâtea
deşte la mâini şi la picioare ca să-i numeri toate abilităţile literare şi îţi mai trebuie şi un computer rapid, că,
dacă întorci capul, te pomeneşti că-ţi mai toarnă o capodoperă!... (Bravo, Nicule!) Şi nici nu dă semne că o
să-i treacă! Talent la el cu carul... deşi nu e din Caracal, ci din Rast. Şi ar fi mai bine să-l scutim de bârfe şi de
tămâieri, să-l lăsăm să-şi câştige şi el o pâine cu sudoarea frunţii.
Fiindcă s-ar putea să existe şi în familia noastră cârcotaşi gata să răstălmăcească şi rugăciunea Tatăl
Nostru, hai să le facem şi lor o bucurie notând aici câteva influenţe, mai mult sau mai puţin licite şi oarecum
metafizice. Să luăm la refec volumele sale:
CÂTE-UN STROP DE EPIGRAMĂ: vezi cota apelor Dunării şi revărsările fluviului Mississipi;
CATRENE CU ŞI FĂRĂ T.V.A: aici poate fi mâna lui Mugur Isărescu sau a lui Varujan ; PAMFLETE: e unul
cu mustaţă la televizor care ar fi o bună sursă de inspiraţie; ÎN TREACĂT: ne gândim la Dante: guarda e
passa ; VERSURI ŞI REVERSURI: hai să-l băgăm aici şi pe Cătălin Botezatu; LAMPA LUI DIOGENE: ar
merge Centrala de la Cernavodă, dar şi primăria Capitalei; VITRALII: (Pârvu Mutu şi încă vreo trei-patru;
PĂCATE COMPENSATE: Bartolomeu Anania şi Gigi Becali; ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT:
Marcel Proust, „A recherche du temps perdu“ şi poate puţin Calistrat Hogaş; PE ARIPILE TIMPULUI: vezi
Pe aripile vântului de Margaret Mitchel; ÎN CĂTAREA PUŞTII: apropo la nefericiţii mistreţi ai lui Ţiriac,
jertfiţi pe altarul globalismului multilateral dezvoltat; UMOR CU VEDERE LA MARE: după Ovidiu, Tristia
şi Pontica, sau numai Pontice; BALADE DISIDENTE: aflată încă în manuscris, surse posibile Dan Iosif şi
Ticu Dumitrescu. În ceea ce priveşte manuscrisele din congelator, pe acelea le vom lansa când autorul va
împlini suta (ca nea Vasile Moşneanu) cu condiţia să ne mai poftească şi pe noi la trataţie.
Până una-alta, ca să respectăm protocoalele secrete ale artei epigramatice şi ale unei mai plauzibile
cădelniţări, să-l chemăm şi pe autor la rampă, cu toate actele lui de nobleţe. Dă-i drumul, Nicule!
„Parlamentul se adună / În deplin consimţământ /
Cam de patru ori pe lună / Şi odată pe pământ.“ (Parlamentară, 11)
Odată ca niciodată! Dar lasă că trece şi asta!...
Acum alta:
„La Geneză, Dumnezeu / Dacă-avea un parlament /
Sigur spun, deşi-s ateu / Aveam un haos excelent! (Geneza, 11)
Sunt, într-adevăr, epigrame consacrate, cunoscute de tot natul, dar ele, luate împreună, alcătuiesc cartea
de vizită cea mai expresivă a epigramistului Nicolae Nicolae, el însuşi rob al acestei nobile arte. Numai că
n-o să ne oprim aici. Şi-n politică, asemenea multor altor amatori de geniu, şi Nae Bis găseşte accente
convingătoare, care vin să incrimineze cu vioiciune satirico-umoristică starea naţiunii, caracterizată azi de un
haloimăs păgubos şi ridicol. Cică:
„Trei zile-ntr-una-aş vrea să beau / Cum spune Dante în Infern /
Trei zile beat aş vrea să stau / Să mă trezesc în alt guvern.“ (Dorinţă, 35)
De fapt, cu băutura se dă mare. În realitate e profilat pe lapte bătut şi ceai de tei, amestecat cu sunătoare
(proaspătă). Oricum, face ce face şi le potriveşte. Cum se-ntâmplă şi mai la vale, când ghionturile lui la trei
coaste par şi mai dureroase. Ca mai jos:
„Zicea un mucalit de clasă / Zâmbind şiret, ca-ntre complici /
Că n-a văzut nicicând să iasă / Din vreo privatizare... bici“ (Efectul privatizării, 114)
Continuare în pg. 39
ePigRama 
istORie liteRaRă
CaRagiale Şi ePigRama – Continuare din pag. 15
TELEOR CĂTRE CARAGIALE CARAGIALE CĂTRE TELEOR
Şi după ce, pe la Regie, Că n-am destul de sare-a mea,
Fuseşi atâta timp mai mare, Te rog, amice,-a mă sCuza,
Este păcat să-ţi zică lumea Dar c-aş fura-o altuia,
Că n-ai şi tu niţică sare.1) Nu cred că poţi a m-aCuza!
*** ***
Ai fost funcţionar cinstit, Nu zic... Poate că n-am haz,
Tu, la Regie, cât îmi pare, Dar, te rog, admite-mi scuza,
Căci văd că nu ai profitat Scumpe-amice:-n orice caz,
Nici de tutun şi nici de sare. Eu sunt eu şi – nu şi Cuza.
Procesul literar CAZU-CUZA se încheie în defavoarea ambilor autori: atât epigrama lui
Cuza (publicată în 1886), ce „se găseşte în toate antologiile şcolare“, cât şi cea lui ţaţa
(publicată în 1901) au ca punct de plecare acelaşi catren, scris de un german – Fliegen Blasster
– cu 16 ani înainte. Dar, pentru a respecta adevărul literar, precizăm că o epigramă cu aceeaşi
desfăşurare de idei fusese scrisă de marele epigramist german Friedrich von logau, (1604–
1655) în secolul al XVII-lea. Iat-o: tradusă de Florea Ştefănescu: PARVENITULUI // Un
înţelept a spus / De-acel ce-i de nimic: / Cu cât e dus mai sus, / De jos îl vezi mai mic.
Preocupat de venituri şi datorii – domeniu care s-a dovedit păgubos pentru cel înzestrat
de Dumnezeu cu harul scriitoricesc, adaptează la această temă o epigramă a lui Radu d.
Rosetti, adresată lui Brătianu şi apărută în „ Cronicele lui Max 1886“, pagina 311 („Când
e lună veche, / N-aud de-o ureche;/ Când e lună nouă, / N-aud de-amândouă“): Pentru-o
datorie veche, / Eşti fudul de o ureche; / Pentru-o datorie nouă, / Eşti fudul de amândouă.
O ţintă predilectă a atacurilor sale este prostia. Ca şi alecsandri, care scria: Privind fără-
ncetare / Prostia omenească / De lung urât cuprinsă, / Eternitatea cască. Nenea Iancu afirmă:
Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. Şi, dacă rămasă individuală, poate fi considerată o
slăbiciune caracteristică omului, când e colectivă, devine dăunătoare. Se declară preocupat,
mai ales, de prostia manifestată acut în zona politicului, pe care o înfierează în piesele şi în
publicaţiile sale. În 1885, pornind de la un articol scris de Fr. Paulhan, „Despre prostie la om“,
publicat în Revue politique et littéraire, Caragiale, în consens cu acesta, consideră că prostia
este „mai mult un chip de a înţelege rău, decât a nu înţelege deloc şi, mai adesea, ea se manifestă
prin pretenţie“. În epigrama „Unui filozof pleşuv“, îşi îndreaptă ironia sarcastică spre o astfel
de pretenţie, care „ne loveşte prin contrastul între ceea ce ni se anunţă şi ceea ce ni se dă în
adevăr“, după cum se exprima însuşi autorul: Măiastră-i Natura! În veci nu greşeşte / Şi toate
le pune la loc potrivit: / Deasupra o lună, sub care domneşte / O noapte adâncă şi fără sfârşit!
Contaminat de atmosfera vremii, când se practicau şaradele şi alte jocuri de cuvinte
asemănătoare, Caragiale îl satirizează pe un jucător de cărţi („clubman“), într-un catren rămas
celebru: La cărţi, c-un as, eşti asasin, / Cu spada-n luptă, spadasin, / Dar, fără spadă, fără
as, / Tu singur spune: Ce-ai rămas?
De sub condeiul marelui umorist au ţâşnit şi epigrame cu tentă picantă:
UNEI TINERE UNUI SENATOR
Când erai micuţă,-n şcoală, Cănit? Şi crezi că ăsta-i chipul
Mi-era drag să fiu şcolar; Să-ntinereşti într-adevăr?
Azi, când tobă eşti de carte, Ca Venerii să-i fii discipul,
Zău, m-aş prinde toboşar! Mai va ceva, pe lângă păr!
Prin creaţiile sale epigramatice, Caragiale – un umorist complet – scoate în relief virtuţile
catrenului cu poantă. El se dedică epigramei ca oricărui produs literar ce stă sub semnul umorului,
al „moftului“, al ironiei, al satirei, al sarcasmului. Deşi scrie încruntat lucrurile cele mai hazlii,
după cum spunea Barbu lăzăreanu îşi varsă pojarul ironiei, nu apa de trandafiri a glumei
dulcegi. Raportată la întreaga sa operă, putem afirma, în spiritul său, că epigrama e o bijuterie cu
diamant, purtată pe degetul mic al literaturii.
1
Sarea şi tutunul făceau parte din Regia statului.

COmentaRiu ePigRamă
după îndelungi deliberări, dorind să se
asigure că nu va pedepsi o grămadă de
nevinovaţi, completul de judecată a decis
să acorde tROFeul Calităţii, d-lui
nichi ursei, pentru epigrama:
ÎntReBaRe
Când nimeni de frică nu ştie,
Când răul nicicum nu se-ndreaptă,
Cum vreţi la români să mai fie
Balanţa justiţiei dreaptă...
aflaţi în sala de judecată, au mai fost citaţi:
***
Balanţa şi-a pierdut din echilibru,
S-au cam rărit acei nevinovaţi,
Fiindcă azi, doar hoţii de calibru
Sporesc procentul celor achitaţi.
dan teodor dănilă
Balanţa Justiţiei
Ăsta-i tipicul:
Cei din instanţă
Pun în balanţă,
Sigur, şi plicul!
eugen deutsch
Justiţia ROmână
„Stat în stat“ – cu rol aparte
Şi putere absolută –
Ce dreptatea o împarte:
Când pe lei, când pe valută.
aurel Baican
ePigRama
justi}ie
***
Doar un principiu n-a fost respectat:
„Decât să laşi ca, între condamnaţi
Să se strecoare un nevinovat,
Mai bine scapi o sută vinovaţi.“
nicolae Căruceru
Justiţie
Cum să caţi la jurii vină
Şi să dobândeşti dreptate,
Când balanţa se înclină
Tot spre cei... cu greutate.
Constantin Cristian
Justiţia
„În sala paşilor pierduţi”
Împricinaţii-s abătuţi,
Că din cei ce s-au judecat...
Doar jumătate-au câştigat!
nicolae mihu
anOmalii JudiCiaRe
La tribunal, eu n-am să-accept,
Dar cine îşi mai dă acceptul:
Sunt condamnaţi azi pe nedrept…
Acei ce n-au venit cu dreptul!
Vasile larco
sPeCiFiC
Românul nu e învăţat
Să îşi tocmească avocat,
Căci e sensibil mai uşor
Să îţi tocmeşti... judecător!
eugen ilişiu
Pe banca acuzaţilor au mai fost zăriţi
şi: emil ianuş, laurian ionică, nicolae
nicolae, ioan Fârte, ion moraru, mircea
micle, mihai sălcuţan, zeno millea.
ePigRama
CaRtea de ePigRamă
„B|TRÂNE}E, HAINE GRELE“
(seria „epigrama 2000“, nr. 22)
PensiOnaRii Şi nOile PReţuRi
Cândva ne împingea nevoia
Să cumpărăm salam cu soia.
Azi, nu putem lua un gram
Din cel mai ordinar salam.
Valerian lică
BătRâneasCă
Când văd atâtea trufandale
În orice seară, la şosea,
Tuşesc cu tâlc, mă-ndrept de şale
Şi... mă întorc la baba mea.
Victor macarevici
VâRsta FemeilOR
Şi la vârstă-naintată
Ne va demonstra femeia,
Cum că ea, la vârsta-a treia,
Nu ajunge niciodată.
teodor Portărescu
„BuCuRiile“ tOamnei
Când toamna vine în decor,
Apare şi-o recesiune:
Se fac reduceri în amor
Şi creşteri mari... la tensiune.
gheorghe Popescu-geR
audienţe la PuBliCul CititOR
al ReVistelOR sexy
Din mulţimea de reviste
Ce îţi vând tarabele,
Pe la câte-or să reziste
Cu lectura... babele?
miltiade ionescu
nOnagenaR
La Ploieşti găsindu-mi vatra,
Am ajuns la vârsta-a patra,
Însă, când privesc femeia,
Nu mă simt nici la a treia!
mircea ionescu-Quintus
O dOVadă Că sunt BătRân...
Şi nu-mi COnVine
În tramvai, azi dimineaţă,
Când mă întorceam din piaţă,
O cucoană m-a jignit:
Locul mi l-a oferit.
Ovidiu Creangă

dRagOste la VâRsta a tReia
Pe ale dragostei alei,
Când ne-ntâlnim din interes,
Să-mi ceri, iubito, tot ce vrei,
Dar nu prea mult şi nu prea des!
Constantin tudorache
unui CRai tOmnatiC
Să nu plângi vârsta ta ingrată!
Când Cupidon e genial,
Îţi pregăteşte o săgeată
Muiată în GEROVITAL.
Cornelius enescu
OCHii Văd, inima CeRe...
Când te apuci de nebunii,
O faci cum procedează toţi:
La tinereţe nu prea ştii,
La bătrâneţe nu mai poţi.
mihai sălcuţan
O nOuă exPResie a gRiJii
guVeRnului
În baza unor estimaţii,
Bătrânilor, ce trag să moară,
Li se acordă compensaţii
La...lumânările de ceară.
neculai darie
RegRete eteRne
Cu multe doamne am călcat
Porunca Ta, pe care-o ştii...
Dar, Doamne sfinte, ce păcat...
Că nu mai pot păcătui!
eugen deutsch
ReFleCţiile unui VâRstniC
CaRe COCHetează Cu O tânăRă
Sunt amabil eu cu ea,
Şi se pare că îi plac,
Dacă, pân’ la urmă, vrea...
Ce mă fac?
Petre gigea-gorun
gimnastiCa PensiOnaRului
După multe încercări,
Pot să fac – la o adică –
Şi o sută de flotări...
Însă cine mă ridică?
ionel iacob-Bencei
 ePigRama
eVeniment
O aniversare de marc| –
Cenaclul «SPINUL» Baia Mare,
la 10 ani

În ziua de 2 aprilie 2012 a avut loc şedinţa festivă a

Cenaclului epigramatic SPINUL, prilejuită de împlinirea a 10
ani de viaţă continuă a acestuia, la care a fost invitată şi
conducerea Uniunii Epigramiştilor din România.
Manifestarea s-a desfăşurat în incinta Bibliotecii
Judeţene „Petre Dulfu“ din Baia Mare, sub egida căreia funcţionează cenaclul, la ea luând parte membrii
acestuia, în frunte cu preşedintele său, scriitorul Ioan Şiman, care a fost omagiat, cu această ocazie, pentru
cele 8 decenii de rodnică existenţă.
În cuvântul său, dr.Teodor Ardelean, directorul bibliotecii menţionate, a subliniat dimensiunea evolutivă
a activităţii desfăşurate de cenaclul aniversar. Eruditul om de cultură şi respectatul manager cultural a lansat
două idei foarte importante pentru mişcarea noastră literară: posibilitatea inaugurării unui festival de epigramă
la Baia Mare şi oferta de a găzdui un Muzeu al Epigramei Româneşti în acest oraş.
În continuare, s-a procedat la un bilanţ al muncii de cenaclu, cei prezenţi împărtăşind din realizările şi
perspectivele de dezvoltare şi diversificare a acesteia. S-a insistat asupra importanţei cenaclului în plan local,
dar şi naţional prin participarea la festivalurile şi concursurile de gen. Publicaţiile sale, începând cu revista
trimestrială SPINUL, care nu a înregistrat nicio sincopă în apariţia ei de până acum, se bucură de aprecieri
unanime, ca şi volumele membrilor săi, de altfel. A fost elogiat aportul grupării la dezvoltarea mişcării
epigramatice contemporane, în care rolul prof. Ioan Şiman este de cea mai mare însemnătate. Laudele aduse
acestei personalităţi sunt întru totul îndreptăţite, iar implicarea sa în destinul cenaclului îl recomandă pentru a
continua îndrumarea acestuia.
Datorate colegilor Toma G. Rocneanu (4) şi Nistor I. Bud (1), cele 5 volume consacrate acestui cenaclu
constituie veritabile pagini de istorie culturală, puţine cenacluri similare putându-se mândri cu realizări cum
sunt cele obţinute, în numai un deceniu, de către acesta.
Întâlnirea a decurs într-o atmosferă colegială, de respect şi preţuire reciprocă a celor ce au luat parte la
eveniment, înscriind încă o filă prestigioasă în cronica prezentă şi viitoare a unui cenaclu care, deşi situat la
mare distanţă de Capitală, rămâne afiliat structural şi, totodată, strâns unit în jurul obiectivelor pe care atât el,
cât şi conducerea Uniunii Epigramiştilor din România în ansamblu, le promovează cu consecvenţă.
Cu acest prilej, într-o sală cu mese special amenajate, a fost prezentată o expoziţie aniversară
consemnând activitatea Clubului SPINUL în cei 10 ani de fiinţare, care a cuprins volumele de autor (18) şi
volumele colective (4) ale membrilor săi, colecţia revistei de cenaclu (25 de numere, în 6 ani de apariţie),
selecţii din revista EPIGRAMA şi din celelalte reviste de profil, în care au fost publicaţi membrii clubului,
multele volume personale şi colective primite din ţară în care figurează spiniştii, diplomele obţinute la
festivalurile naţionale şi locale, un Album retrospectiv cuprinzând peste 100 de fotografii, 4 mari dosare-mapă
înregistrând cu minuţie activitatea clubului (procese verbale, acte etc.) extrase din articolele critice privind
creaţia epigramiştilor băimăreni.
În cadrul manifestării, un loc aparte a fost rezervat întâlnirii cu publicul, într-un recital ad hoc de
epigramă şi umor, acţiune moderată cu strălucire, inspirat şi avizat, de aceeaşi personalitate iradiantă-directorul
Teodor Ardelean, care şi-a ales drept ghid spiritual pe strămoşul Martial, din care a selectat citate semnificative
pentru a ilustra diversele secvenţe ale programului. Au citit epigrame şi producţii umoristice: Maria Berciu,
Nistor I. Bud, Romulus Filip, Ioan Adi Fârte, Viorica Găinariu-Tazlău, Mircea Micle, Vasile Mureşan, Mircea
Pop-Buzeşti, Toma G. Rocneanu, Vasile Ţincaş, George
Corbu. Au prezentat mesaje, saluturi şi urări: Florica
Bud, preşedinte al Cenaclului Scriitorilor din Mara-
mureş, Vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor din Baia
Mare, prof. univ. Dr. Horvat Săluc, preşedintele
Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare şi director al
revistei culturale „Nord Literar “, Liana Pop, Rodica
Eisikovits, din Israel, actorul Paul Antoniu şi Victor
Gorduza.
Într-o atmosferă de sărbătoare au fost lansate
volumul de epigrame „Răbufnire octogenară“’ de Ioan
ePigRama 
eseu
Epigrama între pro şi contra
Aş începe acest modest eseu cu o surprinzătoare, dar ultracompetentă, opinie a distinsului
profesor Ştefan Cazimir şi doamnei doctor în epigramă Elis Râpeanu: „Literatura românească este
locul unde s-a refugiat epigrama universală. Nicăieri în lume nu s-au scris epigrame ca la noi.“Această
constatare este inserată în admirabilul studiu „Epigrama în literatura română“, lucrare de doctorat a
distinsei poete şi epigramiste Elis Râpeanu, studiu apărut în anul 2001.
Pericolul sufocării epigramei, aşa cum spune domnul profesor, conducătorul respectivei lucrări de
doctorat susţinut la vremea respectivă de către autoare, sau al „inflaţiei“, aşa cum susţine chiar domnia-
sa, este real şi poate deveni nociv. De aceea, această milenară creaţie literară se poate pierde în noianul
de catrene, mai mult sau mai puţin „şchioape“, care nu au nimic comun cu epigrama.
Opinia axiomatică a unui reputat critic literar, Petru Poantă: „Ca specie a creaţiei, epigrama aparţine
organic literaturii. Există teoreticieni foarte intrasigenţi care o marginalizează, aşa precum poeticianul spaniol
Bousono care, în celebra sa carte Teoria expresiei poetice, o exclude din spaţiul poeziei.“
Se înţelege că epigrama nu parvine la o substanţă „abisală“ şi nici la un orizont metafizic. Ea
n-are profunzime, ci, preponderent, încântătoare efecte de suprafaţă. Are, în schimb, frumuseţe prin
însăşi ingeniozitatea jocurilor sale spirituale.
În vremea noastră, la români, ea cunoaşte o specializare formidabilă. E un fenomen public, cam
cum este haiku-ul la japonezi. Dacă mă întrebaţi despre constituirea, în luna august 1990, a Uniunii
Epigramiştilor din România, vă răspund simplu: această Uniune este o asociaţie de „breaslă“, absolut
legitimă. Ea nu înseamnă o instituţionalizare în sens birocratic a unei specii literare, ci, mai degrabă,
eficientizarea unui fenomen literar. Înfiinţarea ei este cumva o fatalitate. Ea a fost impusă de numărul
mare de epigramişti. Ea a dat nume unei realităţi preexistente. Şi important e că funcţionează.
Punctul de vedere al uniunii scriitorilor din România.
Care este atitudinea scriitorilor faţă de epigramă?
Majoritatea o apreciază, ca oameni de litere. Mulţi dintre ei au cochetat cu epigrama. Unii au
curtat-o cu folos. Alţii însă nu au reuşit să-i descifreze resorturile, confundând-o cu o strofă de
circumstanţă, înjghebată la repezeală. Poate aşa se explică lipsa de preţuire a unora. (E.R.)
Ştefan Tropcea spunea: Epigrama e hulită / Doar de minţile înguste / Care nu pot s-o înghită, /
Nici s-o guste.
Epigrama are însă locul ei bine stabilit în literatură, mai ales în literatura românească, unde se
pare că s-a refugiat epigrama universală. Nu orice scriitor poate să scrie epigramă. Această specie
presupune un talent de o anumită factură, dar şi o indiscutabilă capacitate de sinteză.
Referindu-ne strict la punctul de vedere actual al Uniunii Scriitorilor din România, nu putem trece
cu vederea consecvenţa demonstrată de acest prestigios for în afişarea unui răspicat „veto“ în cazul
dosarelor de admitere fundamentate exclusiv pe această specie literară. Punctul de vedere al reputatului
critic literar Petru Poantă este semnificativ.
Pentru a stăvili, totuşi, inflaţia catrenelor eşuate, se impune creşterea exponenţială a exigenţei
„oamenilor cu foarfeca“.
Cornelius enescu

Şiman, precum şi cercetarea consacrată acestuia de către biblioteca ce patronează cenaclul, sub titlul: „Documentar
bibliografic aniversar“.
În cuvântul său, preşedintele U.E.R, a înfăţişat, succint, rolul pe care îl asumă această asociaţie de
scriitori profesionişti, modul ei de organizare şi funcţionare, contribuţia cenaclului sărbătorit la îndeplinirea
sarcinilor ce-i revin. A menţionat, cu satisfacţie, faptul că meritul esenţial în cultivarea epigramei în Baia
Mare a revenit, iniţial, cotidianului „Graiul Maramureşului“ şi a adus mulţumiri publice ziariştilor Anca Goja
şi Andrei Fărcaş. Maestrul Ioan Şiman a fost felicitat călduros pentru calităţile sale de cadru didactic, de
scriitor şi, nu în ultimul rând, de conducător de cenaclu.
Pentru activitatea de sprijinire a mişcării epigramatice contemporane, prof. Teodor Ardelean a fost distins
cu titlul de Membru de Onoare al Uniunii Epigramiştilor din România, confraţilor Toma G. Rocneanu şi Nistor
I. Bud fiindu-le acordată câte o Diplomă de Merit, pentru meritele lor la promovarea epigramei româneşti.
a consemnat g. C.
 ePigRama
COnCuRs
Clubul epigramiştilor olteni,
top epigrama dezamăgire
Craiova (CeOC) – 8 puncte

la etapa a ii-a a concursului între cluburi, În noaptea nunții cu-o fecioară,

participarea a fost mai scăzută decât data Intră bărbatul la idei:
precedentă. am primit materiale numai de la Nu se simți, ca prima oară,
19 cluburi, semn că nu chiar toată lumea este În largul lui, ci-n „largul” ei.
interesată de această activitate. Oricum, am Janet nică
primit mai multe semnale care ne obligă să
regândim acest concurs, pentru anul care vine. Clubul umoriştilor „Valentin silvestru“,
Clubul umoriştilor vâlceni, Râmnicu-Vâlcea Vaslui (CuVs) – 8 puncte
(CuV) – 8 puncte tânăra văduvă
data 12.12.2012 = apocalipsa??? Caracterul ei integru
Trăiesc în haos şi în lipsă, Feste s-ar părea că-i joacă:
În ochi am boabe reci de rouă, Ziua, se îmbracă-n negru,
Dar nu mă tem de-apocalipsă... Noaptea, negrul o dezbracă…
Că o suport din optzeci’nouă! ioan toderaşcu
nichi ursei Clubul umoriştilor „nicolaus Olahus“,
asociaţia epigramiştilor din moldova, sibiu (CunOs) – 8 puncte
Chişinău (aem) – 8 puncte moştenire garantată
unui poet prodigios Păduri întregi, de-un timp, s-au ras,
Scrie mii şi mii de rânduri, Ne-afirmă optimiştii logici,
Dar, nicicând, pe bardul chel, Că la urmaşi le-au mai rămas
N-o să-l vezi furat de gânduri, Doar arborii... genealogici!
Pentru că le fură el! nicolae mihu
ion diviza Clubul epigramiştilor Prahoveni „ion ionescu
academia liberă „Păstorel“, iaşi Quintus“, Ploieşti (CePiiQ) – 7 puncte
(alPi) – 9 puncte Portretul unui politician
Cumpătare
Fiind cu viciul paralelă Zugrăvit ca-ntr-un tablou,
Şi patimii punând cenzura, El e omul de tip nou.
Ea soţului i-a fost fidelă… Când e vorba de cultură,
(Dar nici n-a întrecut măsura.) Este doar... caricatură !
george Petrone Virgil Petcu
Clubul epigramiştilor „spinul“, Clubul epigramiştilor „Cincinat Pavelescu“,
Baia mare (CesBm) – 8 puncte Bucureşti (CeCPB) – 7 puncte
Cod de avertizare sluţirea copacilor
Românii-au observat târziu, Bucureştiu-i tot o rană
În iarna cu un ger rapace, Sub Oprescu. Foarte trist:
Că-n ţară-i cod portocaliu... Vrea copaci fără coroană
Cam de vreo patru ani încoace. Fi’ndcă-i antimonarhist
ioan Fârte Corneliu zeana
Cenaclul de satirã şi umor „Ridendo“, Clubul umoriştilor tulceni „Haz“,
timişoara (CsuRt) – 8 puncte tulcea (CutH) – 7 puncte
apocalipsa anului 2012 Regulă parlamentară
Chiar de nu îi ducem lipsa, În cele două camere, se pare,
Pe români ne paşte drama: O regulă se-aplică neclintit:
Va veni „Apocalipsa“... Doar vorbele rămân sforăitoare…
Când dispare epigrama! Căci somnu-a devenit mai liniştit.
ionel-iacob Bencei gheorghe Băisan
ePigRama
COnCuRs
Clubul umoriştilor „Verva“, galaţi
(CuVg) – 7 puncte
Căldură mare
Seacă apa în izvor,
Nu-i nici rouă-n zori de ziuă,
Demnitarii storc de zor
Câte-un strop... să-l bată-n piuă!
Constantin Cristian
Clubul umoriştilor constănţeni,
„Prăvălia cu umor“ (CuC) – 7 puncte
de 1 mai
Privesc din Cosmos şi zăresc
Ce mare-i zidul chinezesc,
Dar ţara mea, n-o văd de-aici:
E-ascunsă-n fumul de la mici.
ion Ruse
Clubul epigramiştilor clujeni „satiricon“,
(CeCs) – 6 puncte
traian B. vrea să ciuruiască
şi Roşia montană
Pe-aici a fost şi-un alt TRAIAN,
Iar urmele mereu rămân –
Doar că era-Împărat roman,
Iar cel de azi - pirat român.
eugen albu
Cenaclul umoriştilor n. gr. mihăescu –
„nigRim“, Buzău (CunB) – 6 puncte
graniţa de la Prut după
aderarea României la ue
Cu toţi românii o deplâng,
Că-i pusă de-un destin nedrept,
Chiar dacă, de pe malul stâng,
Mutată-i straja... pe cel drept.
mihai sălcuţan
Cenaclul de epigramă „aPOstROF“,
Caransebeş (CeaC) – 6 puncte
intenţii
Aş vrea oricum să evadez
Din ţara asta oropsită,
Dar cred că sap, ca un chinez,
Într-o direcţie greşită.
nicolae nicolae
top epigrama

Clubul umoriştilor „Paşaport de oltean“,
slatina (Cus) – 6 puncte
teoria lui darwin
Când sunt cu ea, numai noi doi,
Îmi zice soaţa „maimuţoi“...
Eu nici nu-ncerc să o combat,
Căci sunt un tip... evoluat.
nicolae topor
Clubul umoristic „Hohote“, – tg. Jiu
(CuHtJ) – 6 puncte
eveniment monden
Dimineaţa, până-n prânz,
Vaca a născut un mânz,
Armăsaru-i un erou,
Tatăl fericit... un BOU!
grigore tunsanu
Clubul epigramiştilor, braşoveni, Braşov
(CeB) – 7 puncte
Criza mondială
Nimeni nu se mai avântă,
Lenea are mulţi confraţi
Şi prin lume foamea cântă:
„M-am născut între Carpaţi!”
nae Bunduri
POst sCRiPtum
la precedenta ediţie a concursului, dintr-o
greşeala tehnică, epigrama d-lui nichi ursei,
reprezentând Cenaclul umoriştilor Vâlceni,
CuV, a fost „sărită“ din schemă.
Facem aici cuvenita rectificare, cerându-ne
scuze. Redactorul responsabil a fost biciuit.
Clubul umoriştilor vâlceni, Râmnicu-Vâlcea
(CuV) – 8 puncte
Cine naşte monştri?
Aflat la vârsta-nţelepciunii,
De monştri, spun când mi se cere,
Că-i naşte somnul raţiunii;
Dar şi partidul la putere!
nichi ursei
Clasamentul după 2 etape:
alPi – 18 p.; CuV, aem, CuVs – 16 p.;
CesBm, CsuRt, CeOC, CunOs, CePiiQ,
CeCPB, CutH, CuVg – 15 p.; CuC, CeB, –
14 p.; CeCs, CunB, CeaC, CuHtJ – 13 p.;
Cus – 12 p.; CFat, CaP – 7 p.

CaRuselul Cu ePigRame
zodiac
Balanţa Justiţiei
Un mecanism ce cântăreşte
Şi faţa lumii cea ascunsă;
Se balansează şi se-opreşte
În funcţie de cum e unsă!
Corneliu iovuţa – gemeni
unui mediC
Bolile ce ne omoară,
Nu mai poţi să le alini.
Doctori mulţi avem în ţară,
Însă medici... prea puţini!
dumitru Botar – taBOR – gemeni
eReditaRă
Şi-au înzestrat progenitura
Cu sete de cultură, iată:
El, de la mamă-a prins cultura
Şi setea-a prins-o de la tată!
gheorghe Burduşel – gemeni
ViCtime ale tRanziţiei
Într-o oală, sub capac,
De aşa restricţie,
Mai găsim câte-un gândac....
Mort de inaniţie.
ica ungureanu – gemeni
FilOzOFie COntemPORană
Actualul stat de drept,
Poate nu ne-a „tras în piept“,
Dar atât ne-a îndreptat,
Că ne-a... cocoşat!
Corin Bianu –gemeni
Viaţă de PesCaR
Ca să-şi mai aline viaţa lui cea grea,
Pescuia doar ziua, iară noaptea bea.
De când draga-i soaţă l-a admonestat,
El programul zilnic şi l-a inversat.
teodor Popovici – Rac
temeRi asCunse
Cu proştii n-am să mă compar,
Că treaba asta nu-mi convine,
Însă, mă tem (sper, în zadar),
Că se compară ei cu mine
nicolae-Paul mihail -niCOmaH – Rac
măRtuRisiRe de CRedinţă
De grădina fericirii
Cu-ndârjire, mă ocup,
Altoind, şi trandafirii,
Şi golanii care-i rup.
emil Cremer – Rac
ePigRama
mOtiV de diVORţ
Cum ajuns-au la insulte,
Este simplu să-mi explic:
Dânsa îi făcea cam multe,
Însă dânsul, mai nimic!
nelu ionescu-Quintus – leu
Pâinea Şi Cuţitul
Suntem simpli figuranţi
Într-o lume de doi bani:
Pâinea e la guvernanţi,
Iar cuţitul, la ţigani.
Radu ionescu-danuBiu – leu
intROsPeCţie
De-am putea să fim eroi,
Învingându-ne pe noi,
În oglinda orişicui
N-am zări decât statui!
george Corbu – leu
unei tineRe
N-a vrut doctor, nici şofer,
Nici primar, nici deputat,
Ci un simplu pompier...
Că-i „ardea“ de măritat!
Rodica Hanu-Pavel – leu
POliglOte
Că ştiu atât de multe limbi,
E prea târziu să le mai schimbi!
Dar, eu le rog să mă asculte,
Că, la femei, şi una-s multe!
mircea micle – leu
Pană de CuRent
Urcând pe scări, s-a stins lumina
Şi-am mai făcut doi paşi sau trei;
Şi mă strângea la piept vecina,
Crezând că sunt... bărbatul ei.
Constantin Părăian – leu
mOda Feminină
Azi, la modă, e paradă.
Preţu-l văd şi trag concluzii,
Cred că fusta o să scadă
Până unde-mi fac iluzii!
ionel Jecu – leu
ePigRama 
COlţul sPadasinilOR

epigramistului miRCea POP-BuzeŞti, la Revista „lumea ePigRamei“

lansarea volumului „Bolnavii tranziţiei ii“
N-o accept şi ştiţi de ce?
Văzând atâta suferinţă Am să vă explic anume:
În cartea-ţi cu bolnavi, recentă, Epigrama e cum e ,
Eu cred că are trebuinţă Însă „Lumea“-i vai de lume!...
De-o operaţie urgentă! nicolae nicolae
ioan Fârte
epigramistului alexandRu Hanganu, Cătălina ORŞiVisCHi a publicat „Pete
autorul volumului: „sclipiri de artificii“ de rugină“.
Doar sclipiri? Eu nu prefer Jur că nu am nici o vină
Ce-a ieşit din şirul cozii: Când în carte-i cat atent,
La bun artificier, Nu doar „pete de rugină“...
Poantele ar fi explozii!
Ci... o urmă de talent.
ioan Farcaş
nichi ursei
epigramistului niCOlae niCOlae,
autorul cărţii: „umor cu vedere la mare“ epigramistului dan CăPRuCiu, autorul
Afirm spre opul de vânzare volumului: „Orfan de soacră“
Şi nu sunt vorbe de pe dealuri: Mi-ai dat o veste foarte rea,
Umorul e-ndreptat spre mare, Şi, de cumva te consolează,
Dar râsul e luat de valuri!
Ţi-o recomand pe soacră-mea...
Vasile larco
Că, poate-poate, te-nfiază!
epigramistului sORin COtlaRCiuC, laurenţiu ghiţă
autorul cărţii: „Faţa nevăzută a lumii“
Toţi cititorii-s în derută, lui COnstantin iuRaŞCu-tataia,
Nu ştiu ce faţă e tratată; pentru volumul: „Pocnind din bici...“
Vorbeşti de una nevăzută, În opu-analizat de noi,
Dar din păcate,-i cea... aflată! La fel, se tot pocnea din bici:
Vasile larco
Coşbuc pocnea pe lângă boi,
eugen deutsCH, şi „Codul epigramelor“ Tataia, lângă nişte-amici.
Nişte întrebări mă rod laurenţiu ghiţă
Şi rămâne să se vadă:
Cum la tine e un cod,
Iar la Petre Chiva... Coadă?
Constantin Cristian
Vasile PlăCintă, observă că scriu
„Cronici Cristianizate“
Vorba asta, moldovene,
Nu vrea muza s-o dezmintă,
E mai rău când faci catrene
Şi sub ele scrii... Plăcintă.
Constantin Cristian
 ePigRama
eVeniment
FestiValului naţiOnal de ePigRamă
„ C=t e Buz\ul de mare“
ediţia a xiii-a, 2012

de dan nORea
Pentru poeţi, luna mai e luna florilor. Pentru epigramişti, e luna festivalului de la Buzău.
La Buzău, vinerea nu e zi pierdută. La ora 17, după o fotografie de grup, am străbătut Piaţa Dacia,
până la Primărie unde, în Sala de Festivităţi, a avut loc masa rotundă „Cu umorul nu-i de glumit“. Pe
mesele somptuoase, ne aşteptau covrigii deveniţi tradiţionali.
La prezidiu, un buchet impresionant de personalităţi. Enumăr: Ştefan Cazimir, profesor universitar,
umorist de marcă, Elis Râpeanu, profesor universitar, doctor în epigramă, Petre Gigea-Gorun, fost
ambasador, vicepreşedinte al UER şi preşedintele Cenaclului Epigramiştilor Olteni, Mihai Sălcuţan,
vicepreşedinte al UER, director al festivalului, George Corbu, preşedintele UER, academician Mihai
Cimpoi, din Chişinău, Preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Uniunilor de Creaţie din Moldova, Nicolae-
Paul Mihail din Sinaia, venerabilul şi unanim respectatul patriarh al epigramei româneşti, Viorel
Pietrăreanu, director al Casei de Cultură „Ion Caraion“, preşedinte al festivalului.
Domnul Mihai Sălcuţan a început prin a adresa participanţilor un salut de „Bun venit!“ şi
epigramistei Vali Slavu, joviale urări de „La mulţi ani!“, cu ocazia zilei de naştere, întâmplată acum
câţiva anişori chiar pe 11 mai. După care, a luat cuvântul domnul George Corbu, pentru a prezenta
ultima apariţie editorială semnată Mihai Sălcuţan – „Cronica unui început de mileniu“, un volum de texte
pe care jurnaliştii le-ar încadra la eseuri, iar eseiştii la reportaje. Pentru că au câte puţin din fiecare.
Pentru a ne aminti că suntem la un festival de epigramă, s-a ridicat Vasile Larco: Prolificului Mihai
Sălcuţan, autor al volumului „Cronica unui început de mileniu“ // „Mult ai scris, nu mi-e necaz, / Dar
te rog ceva firesc: / Dă-mi, prietene, răgaz, / Un mileniu, s-o citesc“.
A intervenit şi Laurenţiu Ghiţă cu un catren având aparenţă de madrigal, care face aluzie la
deplasările prezentate în carte, pe ambele maluri ale Prutului: La XIII-a ediţie a festivalului „Cât e
Buzăul de mare“ // „Constat cu firească mirare / Acum, în al treişpelea an / Că, oricât Buzău-i de
mare, / E mic pentru un Sălcuţan“.
După care, domnul Mihai Sălcuţan a prezentat un material despre Ion Pavelescu, membru al primei
dinastii de epigramişti din România, frate al lui Cincinat şi unchi al lui Mircea Pavelescu. Cum
materialul de anul acesta urmează unuia prezentat anul trecut, despre Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim,
se pare că e vorba deja de o nouă tradiţie la Buzău. Apoi, dl Nicolae-Paul Mihail a făcut o emoţionantă
trecere în revistă a înaintaşilor absenţi, cu care se întâlnea altădată la festivaluri.
Academicianul Mihai Cimpoi, un mare susţinător al epigramei, a propus printre altele un dicţionar
al tuturor epigramiştilor de pe toate meleagurile româneşti, incluzând zone mai puţin cunoscute –
Bucovina, Banatul sârbesc, Basarabia de sud, Cadrilater.
După o scurtă alocuţiune, domnul George Corbu a anunţat premiile anuale acordate de U.E.R. Nu
le enumăr, vor fi publicate în revista „Epigrama“.
Menţionez cu plăcere că, mai mult decât la alte festivaluri, duelurile epigramatice au fost multe şi
savuroase, atât la mesele de seară, de vineri şi de sâmbătă, cât şi pe scenă, în timpul recitalurilor. S-au
înţepat Gheorghe Bâlici cu Nelu Gârda, Constanţa Apostol cu Ion Diviza, Vali Slavu cu cine i-a ieşit în
cale, care, fiind aniversată în chiar acea seară, a mulţumit cu cuvintele: „De ziua mea, dau de băut! //
Eu vă doresc, iubiţi confraţi, / Să vă simţiţi, aicea, bine, / De ziua mea, glumiţi, mâncaţi / Şi beţi… că
nu beţi de la mine!“
Replicile n-au întârziat:
Gheorghe Bâlici – „Dedicaţie de ziua ta // La vârsta ce acum o ai, / Fiindcă-arăţi atât de bine, / Tu
de mâncare nu ne dai ,/ Dar ce am mai muşca din tine!...“
Dan Norea – „Tot din partea lui Vali Slavu // Eu vă invit să staţi la masă, / Mâncaţi, glumiţi şi
râdeţi bine / Cu poante de la voi de-acasă, / Nu de la mine!“
Şi cu asta am ajuns la activitatea de sâmbătă dimineaţă – o vizită, urmată de degustare, la crama
„Lacerta“ de la Năieni. Pare că s-a creat o nouă tradiţie buzoiană, în ultimii cinci ani, aceasta este a treia
cramă vizitată. La mai multe!
ePigRama
eVeniment
La prezentare, Laurenţiu Ghiţă a făcut
gazdelor o sugestie: „Gazdelor de la Lacerta, /
Le lansăm acum oferta / Să creeze-n astă cramă
/ Şi un raft cu epigramă“.
Masa de prânz a avut loc la hotelul-
restaurant „Poiana Pinului“, şi el devenit
tradiţional, aflat pe Valea Tisăului, în inima
pădurii, la 40 km de Buzău.
Sâmbătă la ora 17 – deplasare cu autocarul la
Consiliul Judeţean unde, în hol am admirat
caricaturile lui Milică Ene, iar în Sala Mare a
avut loc spectacolul de gală. Recitalurile
epigramiştilor au alternat cu momente artistice –
cântăreaţa de muzică populară Gabriela Bolocan,
formaţia Kronos şi cântăreaţa de muzică uşoară
din Chişinău, Silvia Grigore.
Ultimul punct, mult aşteptat – premiile
festivalului. Fiecare premiu a fost însoţit de
lectura unei epigrame a premiantului respectiv,
epigrame pe care le voi prezenta şi eu aici, prin
bunăvoinţa domnului Sălcuţan.
Dacă n-a reieşit deja, subliniez acum – la
Buzău s-au creat nişte tradiţii, care devin evidente
de la un festival la altul. Cum este al cincilea an
consecutiv în care scriu cronica festivalului, sper
ca şi aceasta să devină o tradiţie, pe care mă
angajez s-o respect mulţi ani de acum încolo.
Bineînţeles, cu condiţia să fiu invitat.
lista PRemiilOR
Concursul Naţional de Epigramă cu temele:
„Apocalipsa anului 2012“ şi „De florile
mărului“
La tema „Apocalipsa anului 2012“
Premiul ii: gh. Constantinescu, Braşov:
apocalipsa anului 2012
Când viaţa este un calvar
Şi jaful vezi că nu-i oprit,
Apocalipsa, vă declar,
Va fi... Sfârşitul Fericit!
Premiul i: alexandru Ştefan-saŞa, Câmpina:
apocalipsa 2012
Când vine crudul cataclism,
Prevăd cercetătorii-astrali,
Vom reveni la comunism
Fiind, în fine, toţi... egali!
La tema „De florile mărului“
Premiul iii: Constanţa apostol, Galaţi
Primăvara, cu iubitul
Pomi diverşi îmi dau fiori
Cu alaiul lor de flori,
Tot fiori, dar altfel am
Lângă „mărul lui Adam“!

Premiul ii: Petronela-Vali slavu, Aninoasa,
Hunedoara:
unei secretare
La angajare, şeful tău –
Bătrân, bolnav de amnezie –
De flori de măr ţi-a pus gând rău,
Că unde l-o fi pus, nu ştie!
Premiul i: ion diviza, Chişinău:
atotputernicul boss
Din jilţul moale al puterii
Nu-l poate alunga nici focul:
El cheamă-n dată pompierii,
Când trebuie de stins... chiştocul.
Pentru ambele teme, cumulate:
Premiul ii: gheorghe Şchiop, Porumbacul de
Jos, Sibiu :
Hărnicie
Displace tristul adevăr:
Că pe cinstita muncii piaţă,
Visăm, trudind de flori de măr,
Străvechea pară mălăiaţă.
Premiul i: ion moraru, Galaţi:
lăsatul… secului
Cum în casă de-ale gurii n-am,
Când pe lângă galantare trec,
Mi se mişcă „mărul lui Adam“
De-atâta înghiţit în sec!
Concursul Naţional de Creaţie Literară:
1. liviu-lucian Perţa, Vişeul de Sus;
2. Cătălina Orşivschi, Vama, Suceava
Premiile speciale ale Festivalului: Marele
premiu „N. Gr. Mihăescu Nigrim“: mircea
ionescu-Quintus, Ploieşti; Premiul „Ion I.
Pavelescu“: mihai Cimpoi, Chişinău; Premiul
„Octavian Moşescu“: nicolae-Paul mihail,
Sinaia; Premiul „Ion Băieşu“: george Corbu,
Bucureşti; Premiul „George Ciprian“: Ştefan
Cazimir, Bucureşti.
 ePigRama
eseu

RÂSUL
A râde este la îndemâna oricui. Motivele de râs sunt multiple, cum
tot la fel sunt şi cele de plâns, care de multe ori se întrepătrund.
Râsul e deconectant. După o zi de muncă, după o perioadă de
încordare, de stresuri, emoţii sau tristeţe, râsul – şi mă refer la faptul de
a râde, de a zâmbi – este un balsam, o picătură de apă la rădăcina unei flori care începe să se
ofilească, un sărut pe fruntea unui copilaş în semn de iertare sau o umbră descoperită în
deşertul veşnic torid, după lungi căutări.
În viaţa de toate zilele este bine să avem capacitatea de a ne rupe complet de ceea ce
a fost apăsător şi sufocant, să acordăm tuturora numai timpul şi importanţa pe care le
merită, să ne rezervăm eforturile pentru perioada ce urmează, căci aceasta este mult mai
importantă decât ceea care a trecut. Câteva clipe de umor ne readuc zâmbetul pe buze şi
ce este mai, sau tot atât de important, e că zâmbetul nostru îi face şi pe cei din jur să se
simtă bine în compania noastră.
Epigramistul încearcă să creeze starea de râs, să formeze acea dispoziţie care să provoace
hilaritate. Aşadar, după cum afirma actorul şi distinsul profesor universitar Alexandru Lazăr
în cartea sa, Comicul şi umorul, Editura Panfilius, Iaşi, 2003, din punct de vedere al
dispoziţiei, râsul nu este altceva decât o stare, o stare ca poezia, o stare ca muzica, o stare ca
orice altă artă trăită intens şi liber. Desigur, nu orice epigramă conduce la râs, la acea reacţie
fiziologică, ci poate conduce la meditaţie, poate crea acea stare ca unii să se simtă cu „musca
pe căciulă“, de a râde „mânzeşte“, deoarece satirizează elementele negative ale unui caracter
omenesc, ale unei situaţii, după cum ziceam cândva prin următorul catren: În al umorului
decor / Un fapt concret se-adeverește: / Poți oferi râs tuturor, / Dar avizații râd mânzește.
Referitor la pofta de râs, râsul fiind o manifestare a spiritului, omul râde de orice. După
cum menţiona acelaşi autor Alexandru Lazăr în cartea sus menţionată, de la grecii antici şi
până astăzi principiul n-a suferit nici o modificare şi nici nu sunt şanse să apară modificări
în viitor: râdem pedepsind slăbiciunile omeneşti. Orice: oameni, obiecte, situaţii, animale
sau orice fiinţe, viaţa, moartea, lucrurile laice sau sfinte, etc. nu-şi află iertarea în suflul
necruţător al râsului. Omul râde de viciile pe care le descoperă la el şi la semenii lui. Dar cu
ce scop? Consider că motivele sunt multe: „râzând îndreptăm moravurile“, apoi, pentru a-l
pune într-o situaţie inferioară pe cineva în favoarea altcuiva într-o anumită împrejurare
favorabilă epigramistului şi nu numai, pentru a crea o bună dispoziţie publicului sau cititorului,
pentru etalarea talentului creatorului de umor etc.
Din păcate, unii epigramişti nu creează motive de râs (căci despre râs este acum vorba,
nu mă refer şi la alte categorii de epigrame: aforistice, madrigal etc.), lansând producţii care
nu se ridică la înălţimea aşteptărilor, sunt constatative, fără adresă, sunt jignitoare, scot în
evidenţă un defect fizic, cu greşeli de prozodie, sunt similitudini, aşadar: Pe al umorului teren
/ Remarca e de pus în ramă: / Ușor se scrie un catren, / Dar cât de greu o epigramă!
Se ştie că omului îi place să râdă, această dispoziţie îl face să se simtă bine, să mai uite
de necazuri, numai că: Românului să râdă-i place, / Umorul e întruna treaz, / Dar de o vreme
se cam face / Destul de mult haz de necaz!
Aşadar, prinde bine sfatul: Când traiul nu e prea ușor / Și nu ai bani nici de bucate,
Citește-o carte de umor / Măcar să râzi pe săturate!
În încheiere, doresc să reamintesc faptul că umoristul, epigramistul, înzestrat cu talent
şi cu o revoltă interioară dusă până la indignare, nu râde el de personajele sale, ci opera sa, iar
cazul, ceea ce a ironizat, de multe ori poate fi general valabil.
Vasile laRCO
ePigRama
medaliOn
Ananie Gagniuc
o revelaţie (şi)
a epigramei
VOltaiRe, desPRe
un Biet COndeieR
Acest GAGNIUC e genial,
Talentu-i înnăscut,
Exprim regretul meu total
Că nu l-am cunoscut!
giCă PetResCu lui
PăstORel
„Ia mai bea un păhărel!”
I-a cântat lui Păstorel,
Care s-a răstit urât:
„Cum aşa, numai atât?!“
la deRmatOlOg
Întâlnindu-l într-o sală,
Îl opri şi-l puse-n temă:
– N-am venit cu mâna goală!
Am în palmă... o eczemă!
inVitaţie la exPOziţie
Foarte-amabil şi atent,
La pictură o invită:
– Haide, e un nou curent...
– Nu mă duc. Şi-aşa-s răcită!
ORdin de RetRageRe
În câteva cuvinte,
Ordonă la război:
– Soldaţi, de-acu-nainte,
Vom merge înapoi!
Dintre sute de peni]e
mediCului meu OFtalmOlOg
Mai văd doar puţin, ca prin ceaţă,
Pe stradă când merg mă împiedic,
Dar am, mai departe, în viaţă
Încredere oarbă în medic.
Ştefan Cornel Rodean
sCOPul sCuză miJlOaCele
Am dat la doctori bani, un car,
Când soacra mi-a căzut la pat;
Efortul n-a fost în zadar,
Că, pân’ la urmă, a crăpat.
Ştefan al. saşa

COnstataRe
„Cine-a pus cârciuma-n drum
Ăla n-a fost om nebun!“
Ci, cu mintea cam nătângă,
Că putea s-o pună... lângă!
sCRisOaRe de adiO
sOţiei guRaliVe
Află, nevestică dragă,
Te-am iubit ca un nebun,
Te-am iubit o viaţă-ntreagă,
Dar... n-am apucat să-ţi spun!
gânduRi În PReaJma
anului nOu
Un porc, în prag de sărbătoare,
Îşi zise: „Nu mănânc, să scap,
Că, dacă mă îngraş prea tare
Îmi mai aprind şi paie-n cap!“
sOţ mOdel
Seara, când ajunge-acasă,
Dacă foamea îl cuprinde,
Soaţa îi întinde masă,
El ia masa... şi-o întinde!
unOR VeCini
Cântec, dans, ca la revistă;
Zguduit, constat eu, trist,
Blocul, cred că mai rezistă,
Însă eu nu mai rezist!
PRemieRii Filat Şi POnta la meCiul
atletiCO madRid-atHletiC BilBaO
Tot cu gândul la Unire,
Premierii democraţi;
Au venit ca să admire
O... bătaie între fraţi!
mihai Cimpoi
unui POlitiCian al mOmentului
România noastră, draga,
Va ajunge la liman,
Când îl va schimba pe Blaga
Din Vasile,-n Lucian!
george Corbu
 ePigRama
CaRiCatuRa

Caricatura, sora epigramei –

Din ciclul „Înălţimi“ de nicolae ioniţă
* A se vizita şi: www.personality.com – muzeul neamului Românesc
ePigRama 
inteRViu
Continuare din pg. 6
Epigrama românească nu poate fi evulsionată din cea universală, fiind parte componentă a
acesteia şi nu de azi, de ieri, ci de secole. Primul epigramist român cunoscut, Nicolaus Olahus (1493–
1568), apreciat pentru săgeţile îndreptate împotriva metehnelor contemporanilor, era prieten apropiat
al lui Erasmus din Rotterdam şi a ajuns regent al Ungariei, în anul 1562. Antioh Cantemir, fiul
domnitorului Dimitrie Cantemir, care a domnit în două rânduri în Moldova (1695–1700) şi (1705–
1707) şi a devenit unul dintre fondatorii limbii ruse literare moderne, a fost creator de epigramă.
Anvergura europeană a celor două personalităţi exemplifică convingător legătura despre care vorbim,
continuată de generaţiile următoare, şcolite în Vest şi aflate în permanentă legătură cu cultura apuseană.
Observând epigrama românească contemporană constatăm că aceasta are o răspândire extinsă
în întreaga lume datorată simpatrioţilor noştri ce locuiesc în Canada, SUA, Anglia, Germania, Elveţia,
Israel, Serbia. Nu-i amintesc pe cei din Republica Moldova, pentru că ei fac parte din Uniunea
Epigramiştilor din România.
În anii 2002 şi 2003, în seria „Epigrama 2000“, editată de UER, au fost publicate două volume
bilingve, română şi italiană, ale „Antologiei epigramei româneşti contemporane“, în traducerea Vioricăi
Verbovschi Cristodulo şi îngrijirea lui George Corbu.
În anul 2006, tot în seria „Epigrama 2000“ a UER, a fost publicată o altă ediţie bilingvă de
epigramă românească, de data aceasta româno-franceză, datorată lui Gheorghe Culicovschi, Dan
Culicovschi şi Eugen Deutsch.
Quod erat demonstrandum!
10. există admiratori, dar şi detractori ai genului. Consideraţi că există argumente, de o
parte şi de alta, care să legitimeze o asemenea atitudine?
Într-o cunoscută apoftegmă, filozoful francez Denis Diderot afirma că despre acelaşi lucru doi
oameni au păreri diferite şi viaţa ne demonstrează că are deplină dreptate.
De regulă, detractorii fac parte din categoria oamenilor care, din varii motive sau interese, nu au
sau nu vor să aibă o gândire ziditoare şi abordează cu amplexiune teme importante. Cred că ţinta nu
trebuie să fie aceşti criticaştri şi pentru a nu intra într-o dialelă fără sfârşit cu ei, propun să-i lăsăm să-şi
găsească singuri argumentele şi aderenţii. Dacă admit că „românul e născut poet“, vor ajunge să
recunoască şi că „românul e născut epigramist“. Viitorul să îi judece!
Consider că în balanţa dreptei judecăţi determinant este numărul de admiratori ai genului,
copleşitor de mare în raport cu acela al detractorilor. Epigrama trebuie îndreptată către aceştia şi raportată
la gustul şi judecata publicului, totdeauna sănătoasă, nedenaturată de prejudecăţi sau exhibiţii, fie ele şi
intelectuale. Adresându-se deopotrivă minţii şi sensibilităţii omeneşti, în numele adevărului şi al
frumosului, epigrama se justifică în măsura în care se transformă în element util pentru o bună parte a
societăţii. Atâta vreme cât există interes din partea cititorilor va exista şi epigramă.
11. epigrama şi umorul se află într-o legătură nu totdeauna pusă în evidenţă. aţi putea glosa
în legătură cu această apartenenţă? dacă umorul este, cum s-a spus, o notă distinctivă a
fizionomiei morale a românilor, alcătuind o componentă spirituală a poporului nostru, ce
consecinţe decurg din acest fapt pentru epigramă?
Adrian Marino afirma că „umorul devine nu numai treapta cea mai înaltă a comicului, dar şi
definiţia unui punct de vedere filosofic“. La rândul nostru, observăm că, în filozofia morală a românului,
umorul, care este născut din adevărurile vieţii, constituie un liant social, o comuniune spirituală care
înalţă şi defineşte un grad superior de evoluţie culturală. Începutul anului 2012 a relevat, în cadrul
amplelor manifestaţii populare, un „umor de criză“ (în format A4 şi vocal), cât se poate de inspirat şi
original care, într-un context grav, dramatic chiar, a demonstrat predispoziţia nativă a românului de a face
haz de necaz.
Spiritul popular a creat de secole tipul omului duhliu, autor sau păstrător de zicători, anecdote,
proverbe, de folclor din care umorul nu a lipsit. Literatura cultă a evidenţiat umorul scriitorilor Ion
Creangă, I. L. Caragiale, greu de egalat, şi după ei pe cel al multor altora.
Epigrama se află în strânsă legătură cu umorul prin procedeele umoristice folosite în tratarea unor
subiecte serioase, aparentei uşurinţe cu care abordează anormalul, ridicolul, iraţionalul, nedreptatea,
nonsensul din realitatea înconjurătoare. Mesajul transmis societăţii de către epigramist se remarcă prin
atitudine intelectuală curajoasă, bine definită.
Împreună, umorul şi epigrama, având scop şi finalitate comună, trebuie să împlinească îndemnul,
transmis de Horaţiu peste veacuri, Ridendo dicere verum.
12. epuizând întrebările programate, v-aş întreba, în încheiere, dacă a fost vreuna pe care
v-aţi aştepta să v-o pun?
Mă gândesc chiar la mai multe, dar cred că este bine să continuăm cu alt prilej.
Vă mulţumesc.

CaRuselul Cu ePigRame
homo...
epigramaticus
Pe drumuri
La zor şeful m-a luat,
Că l-am criticat cam dur;
Azi eu caut, disperat,
Un şef fără-acest cusur.
Ion Cuzuioc
iluzii deşarte
Oricât eşti de exaltat,
Viaţa-ţi pune piedici grele:
Chiar şi drumul asfaltat,
Face găuri în pingele.
Dan Căpruciu
scop în viaţă
Şcolarul, chiar şi cel sărman,
Îşi construieşte viitorul,
Cu ţelul de-a sluji poporul.
(De preferat, pe cel german)!
Laurenţiu Ghiţă
anunţ
Să nu vă surprindă dacă –
M-adresez adepţilor –
Că şi proştii vor să-şi facă
Sfatul înţelepţilor.
Marian Popescu
spovedania unui copil
Nu mai pot să mai amân
Să mă laud la monah,
C-am bătut rău un bătrân,
Într-un parc retras... la şah!
Irina Păcurar, elevă, 9 ani
urmaşii lui Burebista
Ei au ars neîncetat
Tot ce se găsea în vie,
Astfel, au înfiinţat
Prima lor distilerie!
Radu Păcurar
Femeia
Având etern acelaşi rol
În lumea celor ce cuvântă,
Pe bucăţele e o Sfântă,
Numai întreagă-i... dracul gol!
Constantin Iordan
ePigRama
unui vârstnic
Nu prea trecea nici săptămâna,
Să nu pui tu pe una mâna,
Acuma, când mai ieşi pe stradă,
Regreţi că n-are balustradă.
Mircea Micle
unei „scriitoare“
Când am ajuns în aşternut,
Mi-a spus că este la debut,
Însă m-am lămurit, oricum,
Că debutase în... volum.
Gavril Moisa
Şalele
Segmentul de spinare
Ce ispăşeşte stoic
Avântul paranoic...
De-a sta-n două picioare!
Zeno Millea
stanţă utopică ridurilor mele
Ca nişte urme de vătrai,
Aceste cute-n epidermă
Îmi dau o mină tot mai fermă
Şi locuri libere-n tramvai…!
Florina Dinescu
Confesiunea unui copil-problemă
Sperând c-aşa mă procopsesc,
Atât de des mă pedepsesc,
Că nici n-au timp, părinţii mei,
Să se mai bată şi-ntre ei!
Vali Slavu
Prietenul care s-a „ajuns“
Azi nu mă mai cheamă
Un prieten drag,
Nu mă bagă-n seamă,
Însă eu îl ... bag!
Paul Curiman
ePigRama 
eVeniment

Premiile U.E.R. Pe anul 2011

În cadrul Festivalului de la Buzău din acest an, conform tradiţiei, au fost acordate Premiile
U.E.R. pe anul 2011, expresie a aprecierii activităţii celor evidenţiaţi pe parcursul unui întreg an.
Examinând rapoartele de activitate ale cenaclurilor de profil, propunerile acestora, clasa-
mentele întocmite de revista EPIGRAMA şi aportul personal, semnificativ, în afirmarea epigramei
în literatura română contemporană, precum şi în activitatea Uniunii Epigramiştilor din România, au
fost decernate următoarele distincţii:
– Titlul de EPIGRAMIST AL ANULUI 2011: nicolae nicolae, (Caransebeş);
– Premiul OPERA OMNIA: elis Râpeanu ( Bucureşti);
– Premiul Special al UER: Ovidiu Creangă (Toronto, Canada). Premiul a fost acordat şi sponsorizat
în nume propriu de dl. George Corbu, Preşedintele U.E.R.;
– Premiul pentru activitatea managerială de cenaclu: Ştefan-Cornel Rodean (Sibiu), Preşedintele
Cenaclului Umoriştilor Sibieni „NICOLAUS OLAHUS”;
– Premiul pentru autor de epigrame din afara ţării: dr. teodor Popovici (Chişinău, Rep. Moldova);
– Premiul pentru reviste umoristice: Valerian lică (Bucureşti) redactor-şef la revista EPIGRAMA
până în anul 2011;
– Premiul pentru volum de debut: laurian ionică (Boureni, Dolj), pentru volumul „PILULE
I(L)AURIANTE”, Craiova, Fundaţia „Scrisul Românesc”. Premiul a fost acordat şi
sponsorizat în nume propriu de către dl. Mihai Sălcuţan, vicepreşedinte al U.E.R.;
– Premiul pentru volume aniversare / comemorative: ion scarlat şi liliana scarlat, pentru volumul:
„SCRIERI”, de Ion Pena, (Bucureşti, Editura Printech);
– Premiul pentru participare statornică la activităţile cenaclurilor şi ale U.E.R., ex-aequo, următorilor:
prof. univ. dr. ion Pătraşcu (Craiova) şi prof. eugen Pop (Cluj Napoca);
– Premiul pentru devotament în organizarea şi susţinerea mişcării epigramatice naţionale: gheorghe
Bâlici (Chişinău);
– Premiul pentru distincţii obţinute cu prilejul festivalurilor şi concursurilor naţionale de umor şi
epigramă: Vasile Vajoga (Iaşi);
– Premiul pentru longevitate: prof. miltiade ionescu (Craiova), prof. Victor macarevici (Bucureşti)
şi gheorghe Păun-ulmu (Bucureşti/ Curtea de Argeş).
Faţă de Nominalizările pentru premiile U.E.R. publicate în revista EPIGRAMA nr. 59/ martie
2012, s-a renunţat la al doilea premiu pentru volum de debut, ce urma a fi acordat regretatului
confrate Corneliu Costăchescu-ALE, decedat înainte de a lua la cunoştinţă de această nominalizare.
U.E.R.

Of, întreţinerea! Post-electorală

Nu sunt lămurit deloc HOMO Trăind abia de azi pe mâine E
Că plătesc prea mult la bloc. Căţeii luptă pentru-o pâine, P
O-ntrebare mă apasă: Dulăii luptă serios I
La hotel dorm, sau acasă? Doar pentru înc-un os de ros...
Gheorghe Grosu Eugen Pop G
Omul printre oameni arhitectul şi soacra R
După cum se poartă-n caz,
Pot să-l definesc pe om,
Cum tot strigă, mânioasa, A
Că ea-i ţine toată casa,
Fie semen cu obraz, Ar plasa-o-ntr-o firidă, M
Fie… locatar de pom. Drept suport … cariatidă ! A
Titi Turcoiu
eu nu!
Zaharia Petrache
T
dinte pentru dinte
Epigramiştii consacraţi Când eşti amice, furios
I
Le neglijază pe femei: Şi răzbunările-ţi irump, C
Se-ocupă doar de-ncornoraţi. Să-mi scoţi un dinte sănătos, U
Eu nu fac parte dintre ei. Că cel plombat e foarte scump!
Corneliu Zeana Nicolae Bunduri S

CaRuselul Cu ePigRame
IN MEMORIAM
iOn aRCaŞ (1932–2002)
unui deRmatOlOg
Din anii grei de studenţie,
Examene, colocvii grele,
El a deprins ceva şi ştie:
Cam cum se intră pe sub piele!
tudOR aRgHezi (1880–1967)
***
Are-o fire minunată
Strălucitul meu amic.
Nu refuză niciodată,
Însă nici nu dă nimic!
COnstantin CalOtă (1909–1987)
COnstataRe
Un fapt îmi pare evident
Prin adevărul ce-l conţine:
Că nu oricine-are talent,
Iar cine-l are, nu-i oricine!
a. C. CalOtesCu-neiCu (1888–1952)
unui magistRat ePigRamist
De are sprit ori de n-are
N-ar fi un lucru de mirat;
Căci, domnul magistrat e-n stare
Să şi-l aducă... cu mandat!
iOn CănăVOiu (1938–1992)
aVeRtisment COnduCătORilOR autO
Când vedeţi că-i „singurică”,
Mai ales după-nserare,
Farurile – faza mică,
Însă ochii – faza mare!
iOn saVa-COstin (1923–2002)
CORuPţia s-a geneRalizat
În oraş şi-n primărie
Firul cinstei s-a-ntrerupt,
Căci sunt, după cum se ştie,
Toţi, o apă... şi-un corupt.
a.C. Cuza (1857–1947)
unui indiVid
Că nu-şi păzeşte slujba lui,
Natura-i vinovată!
Şi-ar bate capul, bietul om,
Dar n-are ce să-şi bată!
ePigRama
ViCtOR eFtimiu (1889–1972)
Regele CaROl al ii-lea
instalase statuia
lui CaROl i CălaRe
Şi FăRă CHiPiu
Când unu-i mort şi altu-i viu,
Eu, din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu
Acelui fără cap!
VeROn ene (1948–1997)
Rugă
Scuteşte-ţi rătăcita turmă,
I-ajung lumeştile nevoi;
Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă,
Nu Judecata de apoi!
miRCea enesCu (1925–1997)
eu Şi editORul
Ne amăgim de ani, mereu,
Crezând naivi şi cam tehui,
Eu – în bunăvoinţa lui,
El, bietul, – în talentul meu!
PetRe FântânaRu (1867–1927)
amiCului
Bea cumplit, cum nime-n lume
Până-acuma n-a văzut,
Până-şi uită chiar de nume,
Până uită c-a... băut!
FRanCisC gaVRileţ (1907–1987)
COnduCta sPaRtă
Curge, de trei ani încoace,
Râul, din conducta spartă.
Înc-o cerere se face,
Pentru-a fi trecut pe hartă.
 Continuare din pg. 20
Aha! Care vasăzică povestea cu biciul, dar pe un plan subţire şi subînţeles. Acest catren insidios se adresează
cu precădere economiştilor de la Guvern, pricepuţi să facă bice din orice.
Nu vom cita întreaga ultimă carte, că pe urmă nu mai are autorul ce vinde, iar celelalte s-au epuizat cu mult
înainte de apariţia lor în vitrine. Mai bine să ne mai uităm încă o dată în calendarele lui Culicovschi sau al Leliei
Venus, la data de 11 iunie o mie nouă sute nu ştiu cât. La 85 de ani trecuţi, confratele Nicolae Nicolae arată ca un
pom înflorit, cum zicea altădată Neculce (nu au fost contemporani). Ras proaspăt, elegant ca Adolphe Manjeu din
filmul cu acelaşi nume, vorbind fără a face gălăgie, natură optimistă şi conciliantă, fără nici pic de snobism sau
emfază, tânărul nostru octogenar (plus o bonificaţie de alţi cinci), păşeşte cu încredere şi dezinvoltură în galeria
epigramiştilor adevăraţi, croit pe tot felul de multe alte şi alte găselniţe, menite să descreţească fruntea bieţilor
autohtoni, care abia dacă mai pot zâmbi cu sabia lui Damocles deasupra capului.
La mulţi ani, nea Nicule! La mulţi ani, iubite confrate! Şi nu mai pregeta: pune vinul ăla la gheaţă, că acum
împlineşti suta şi te pomeneşti cu noi pe capul dumitale.

Familia noastră e mai săracă

ne-au pãrãsit prin dispariţia lor.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu
să-i odihnească în pace!
Să îi mai amintim ca epigramişti:
cornelius
enescu gabriel
07.09.1924– 04.03.2012, }epelea
inginer, Bucureşti
06.02.1916 – 12.04.2012,
Rugă Prof. univ., academician, Bucureşti

Gândind că e devreme, poate, destin

S-o iau spre viaţa de apoi, Dialectică e, Doamne,
Mai iartă-mi, Doamne, din păcate, Soarta unui scriitor!
Să-ncapă altele, mai noi! După ce-a murit de foame,
A ajuns... nemuritor1
cor neliu ion
cost\chescu enescu-pietro[i]a
28.09. 1927 – 15.02.2012, 03.11.1916 – 12.02.2012,
inginer, Bucureşti

exPeRienţa Vieţii ReFORmă În sănătate

Cu răul când m-am confruntat, Serios şi mai în glumă,
În lupta crudă de idei, Doctoria cea mai bună
Nu „câinii“ m-au înfricoşat, E reforma-n sănătate,
Ci droaia mare de „căţei“. Că le vindecă pe toate!

Redactor-şef adjunct: Ştefan-Cornel RODEAN

Secretar de redacţie: George ZARAFU
Ilustraţii: Costel PĂTRĂŞCAN, Mihai DANIELESCU, Nicolae IONIţĂ
Corespondenţi permanenţi: Corin BIANU (Bucureşti), Marian POPESCU (Cluj-Napoca), Iulian BOSTAN
(Galaţi), Mihai SĂLCUţAN (Buzău), Ionel IACOB-BENCEI (Timişoara), Florina DINESCU (Ploieşti), Nichi
URSEI (Rm. Vâlcea), Nicolae NICOLAE (Caransebeş), Gheorghe CONSTANTINESCU (Braşov), Vasile
LARCO (Iaşi), Ion DIVIZA (Chişinău – R. Moldova), Marius COGE (Craiova), Marian Grigore DOBREANU
(Tg. Jiu), Constantin MÂNDRUţĂ (Piteşti), Ioan ŞIMAN (Baia Mare), Nicolae TOPOR (Slatina), Dan
NOREA (Constanţa), Vali SLAVU (Aninoasa).
Corespondenţă, materiale pentru revistă, cărţi, colete, etc. se vor trimite pe adresa:
Ştefan-cornel rodeaN, o. P. 7, c. P. 712, Sibiu, jud. Sibiu, sau la e-mail: revistaepigrama@yahoo.com.

ISSN 1224-3426 Tipărit sub îngrijirea Tipografiei GrafIca XX

 epigRama
unui PlagiatOR
Pe-amicul nostru literat
L-au dovedit ca infractor
Abia atunci când l-au aflat
Pe-adevăratul... autor!
D iulian Bostan

daCa BăRBaţii aR aVea

E mai multă minte

Nu mă gândesc la ironii
Sau să aduc cuiva insulte
ÎnCuRaJaRea Divorţuri nu ar fi prea multe
aCCidentatului Si nici atâtea căsnici!
Dus la pat cu o salvare,
Că aşa cerea tipicul,
s Pavel găgeanu

I-a zis medicul: „Răbdare, VeŞniC ÎndRăgOstit

Că-ntr-o oră vine dricul!“
nicolae mihu
diFeRenţa dintRe
sPitale
La internare, dacă-i grav,
La stat, se ştie, mori bolnav,
Dar la privaţi, eşti norocos:
Fiind mai scump, mori sănătos.
| Iubito, am recidivat,
Sunt om de milioane,
Căci inima iar ţi-am furat…
n Din Banca de Organe!
dan Prundoiu
| VindeCăRi tOtale
Reforma lor e foarte dură
Şi seamănă a loc de veci.

Viaţă sănătOasă
dan norea
t Cei care au temperatură
Ies din spitale-acuma reci.
Ştefan al. saşa
Aşa îmi duc eu zilele,
De boli nu vreau s-auz;
Mi-ajută mult pastilele
a desPRe PROstie
Din boli trupeşti îţi mai revii,
...pe care le refuz.
ion diviza t Din morţi mai poţi să şi învii,
Dar este sigur, sută-n mie,
Nu te mai vindeci de... prostie!
E
În sPiRitul ReFORmei
din sănătate titi turcoiu
Guvernul nostru, în aceste zile,
A transformat spitalele-n azile
Şi-o să vedem cum, consecvent din fire,
Va face din azile cimitire.
Ştefan-Cornel Rodean

la sPital
N-au pastile, nici injecţii,
Poate doar carmol de frecţii,
Iar povestea nu e nouă...
Vii cu-o boală, pleci cu două!
any drăgoianu