EPIGRAME Booklook54 - 2020 PDF

16 februarie 2020. Sala de spectacole a Cercului Militar Iaşi.
Eveniment cultural de amploare organizat de

colegii noştri Dan Teodorescu şi Corina Matei-Gherman. Lansări de carte, albume de pictură, muzică, poezie
şi multă voie bună. Au participat mulţi membri A.L.P.I. care au contribuit la buna calitate a acestui
memorabil eveniment.
Foto Dan Teodorescu
15.02.2020 Instantaneu de la inaugurarea noului sediu al Junimii-Scriptor. Întâlnire emoţionantă între

preşedintele A.L.P.I. şi buna noastră prietenă din Israel, poeta Bianca Marcovici.
Foto Rodica Rodean
RONDELUL COCHETĂRIEI FLORILOR
Când florile-şi îmbracă iarăşi iile
Şi-şi pun noi paraşute păpădiile,
E semn că-n primăvară fanteziile
Ne-oferă cu largheţe bucuriile.
Răsună peste dealuri rapsodiile

Căci clopoţeii ne trimit soliile,
Când florile-şi îmbracă iarăşi iile
Şi-şi pun noi paraşute păpădiile.
Sunt deci permise-acum cochetăriile:

Cireşii-şi etalează bogăţiile,
Şi tot sperând să prindă… „pirostriile”
Fetiţele-şi arată-anatomiile (!)
Când florile-şi îmbracă iarăşi iile.

Eugen Deutsch
„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional

DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă
REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch
SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas
COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Cornelia Ursu,
George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel).
ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469;
e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom
Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.
Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei
şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim.
Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni:
Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, şi
Nicolae Viziteu.
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor
Booklook nr. 54 pg. 1

EUGEN ALBU MARELE SENIOR AL CETĂŢII EPIGRAMEI
Această afirmaţie nu este o metaforă! Clujul este Cetatea Eternei
Epigrame, cea care şi-a pus pe drapel denumirea de SATIRICON,
vestita echipă a Cavalerilor care se întâlnesc la Masa Rotundă a
Poantelor, iar EUGEN ALBU este vârful de lance al celor impli-
caţi în marile turniruri. Acum, la împlinirea a 80 de ani el rămâne
acelaşi combatant de elită:
EUforic, vrând s-amuze,
GENeros şi optimist,
ALintat mereu de muze,
BUn ca un… epigramist!
EUGEN DEUTSCH
Iată şi dovezile:
SPIRALA ISTORIEI COLOANA INFINITULUI

De două mii de ani trecuţi De ani de zile ţinem post
Am fost mereu sacrificaţi, Şi nu ştiu cât îl vom mai ţine;
Fiind de-atâtea ori vânduţi, Nu că muncim puţin şi prost,
Dar niciodată cumpăraţi! Ci că se fură mult şi bine.
AXIOMĂ MARE-I GRĂDINA TA, DOAMNE!
Deşi ne credem tot mai culţi, Cu omul neşcolit şi prost,
Inteligenţa-am constatat, Nu lupt, că n-are niciun rost;
Cantitativ nu s-a schimbat, Dar duc o luptă infernală
În schimb, deştepţi sunt tot mai mulţi. Cu prostul care are şcoală.
OMAGIU LUI CINCINAT ANOMALII
Ai fi trecut neobservat, Chiar şi în natură, toate
Ca magistrat şi om de seamă, Sunt în rău modificate
De nu erai un consacrat De te miri şi te cutremuri
În epigramă. Că şi vremea-i după vremuri.
EU ŞI CINCINAT VIAŢA E CUM NE-O FACEM
Deşi mă cred un consacrat, Cei ce-au ajuns la vârsta-a treia
Nu pot să mă compar cu el, Nu sunt bătrânii propriu zis.
Decât în cazul că sunt beat Bătrâni nu sunt decât aceia
Şi îl confund cu Păstorel. Ce-au renunţat la orice vis.
ZERO - DEFINIŢIE EPIGRAMATICĂ DIFERENŢĂ
De este mare sau de-i mic, Adevărul şi minciuna
Valoarea lui e tot nimic, Ca amici n-au fost vreodată.
Dar e salvat de nulitate Ea e bine îmbrăcată,
Când altă cifră-l ţine-n spate. El, gol puşcă-ntotdeauna.
EFECTUL TERAPEUTIC AL RECOMANDARE
EPIGRAMEI Mi-a spus un doctor vorbă mare:
Epigrama, evident, Să duc o viaţă mai decentă,
Fină şi inteligentă, Că băutura-i moarte lentă;
Poate fi medicament Eu i-am răspuns că am răbdare.
Dar cu acţiune lentă. Eugen Albu

UN CONCEDIU PE LUNĂ
(prolog) …(mai)…
Cum îmi doream un altfel de concediu Înmiresmatul, falnicul Florar,
Voiam ceva mai abracadabrant, Ne îmbia cu frezii şi c-o roză
Şi, evident, destul de excitant Dar noi, conduşi de-o zână prin hipnoză,
Aşa ca pentru-al stresului remediu. Ne-am pitulat rapid într-un umbrar,
Am consultat deci un vestit savant Din care, protejaţi de o mimoză,

Ce-şi aranjase un fantastic sediu Ne-am dirijat pe-un nou itinerar,
În cel mai insolit şi tainic mediu Având drept propulsor un armăsar
Dintr-un Sistem Solar extravagant. Creat din nori, chiar prin metamorfoză.
El mi-a propus să-ncerc un artificiu Apoi, ghidaţi de o panteră roz,

(Ce-a meritat umflata sa arvună!) Prin Marea de Smarald vom da un tur
Fiindcă-ar fi, probabil, un deliciu: Spre-acel vrăjit tărâm numit şi Oz;
Pornind, plin de curaj, la braţ c-o jună - Acolo, antrenaţi de un tambur,

Deşi ar spune lumea că-i capriciu - Vom dănţui, cu paşi de virtuoz,
Să-ncerc un fantezist sejur pe… lună! Tentaţi mereu de-al verii trubadur.
…(iunie)…
…(aprilie)…
Ne-oferă şanse să ne păcălim
O lună şmecherească şi subtilă Tentaţi mereu de-al verii trubadur,
Dar, evident, cu mult prea versatilă, Alături de un Cireşar fierbinte,
Ce ne propune-acuma să glumim. Aproape fără minime veşminte (!) ,
Ne tolănim sub bolta de azur.
Cum Prier îi prieşte (!) vrea o… pilă
Ca să ne amăgească să pornim O rază, ce încearcă să ne-alinte,
Spre-a ne-ntâlni-n văzduh c-un heruvim - Ne-ndeamnă fără jenă la huzur
Benefic naş la orişice idilă. Şi să-l slăvim voioşi pe… Epicur
Iar soarele ne face… jurăminte!
Privirea noastră însă, cam sfioasă,
Ţinteşte, oarecum prea temerar, Noi doar gustăm din fructe… neoprite,
Făcând şi primăvara chiar geloasă, Sub astrul ce ne pare arzător
Dar ce oferă visuri insolite,
Spre cea ce ni se pare mai cu har
Aşa că ne lansăm, uşor, uşor,
Adică luna (cică!) mai frumoasă:
Prin salturi îndrăzneţe, ne-ngrădite,
Înmiresmatul, falnicul Florar!
Spre luna înfocatului Cuptor!
EUGEN DEUTSCH

ROZARIU… EPIGRAMATIC
TRANDAFIRUL EPIGRAMA
Mândră floare între flori, În grădina poeziei
Cu mireasmă ne adapă, Epigrama-i trandafirul
Însă şi el, uneori, Care îşi înalţă firul
Ne mai trage câte-o ţeapă. Plin cu ghimpii ironiei.
Marian Cioacă Sorin Beiu
DRAGOSTEA NEGATIVISM
Fulger zâmbet, jurăminte, Sperăm ca-n viitorii timpi
Noapte bună, trandafiri; Să crească roze fără ghimpi.
Meci... televizor... cuvinte... Dar ghimpii fără trandafiri
Ani... regrete... amintiri. Nu-i stau în fire-acestei firi!
Mircea Trifu Marcel Breslaşu
EPIGRAMISTA CE-I EPIGRAMA
Stau, o admir şi nu mă mir Când unui individ îi faci o poză
Că oricine-o să priceapă: Cu o culoare mai dulceagă, roză,
Semănând c-un trandafir, Iar în final, c-o pană nemiloasă,
Are ghimpi şi deci... înţeapă! Îi pui şi o mustaţă caraghioasă!
Gheorghe Culicovschi Gheorghe Leu
INVIDIE FEMEIA LUI
În smârcurile sufletului său Parfum suav de rozmarin,
Cresc numai buruieni otrăvitoare - Răsfăţ de roze şi de crin;
De-aceea-i şi firesc să fie rău: Dar câţi cutează să ne spună
Parfumul trandafirilor îl doare... De cupele cu... mătrăgună!
Sorin Pavel Otilia Morţun
ADECVARE GURMANDA
E târziu să-i mai ofere Vecina mea cu ochi pictaţi
Trandafiri sau albăstrele, A informat toţi musafirii,
Căci, la anii ei, s-ar cere C-adoră-n viaţă trandafirii,
Unguent cu gălbenele. Când au aromă de cârnaţi!
Constantin Iuraşcu-Tataia Valerian Lică
MAREA SCHISMĂ METEOROLOGICĂ
Trăind în alte Universuri Când e vorba de prognoză
Deşi nu au o viaţă roză, Situaţia nu-i roză:
Epigramiştii râd în versuri Se prevede, pe de rost,
Iar scriitorii râd în proză! Starea vremii... care-a fost.
Valentin David Barbu Morcovescu
SOŢIEI, DE ZIUA EI ROZE
În cinstea unei lungi iubiri, Triste zile mai duc astăzi
Ţi-am cumpărat în dar, iubito, Oamenii-n grădina vieţii,
Garoafe, dalii, trandafiri, Trandafirii mor în umbră
Dar cu cartofii am sfeclit-o! Şi se lăfăiesc scaieţii.
Nicolae Bunduri Vasile Militaru

MÂNDRIA DE A FI CARACALEAN
(pamflet)
Bun găsit, stimați telespectatori! Ne aflăm cu carul de

reportaje în Caracal, de unde transmitem live obișnuita emisi-
une de știri, informații și alte bârfe locale “Five o’ clock”,
sau, în traducere liberă, “Claca de la ora 5”. Leitmotivul emi-
siunii de astăzi este “mândria de a fi caracalean”. Deși acest
cuvânt poate avea pentru unii rezonanțe stranii, precum
“vegan” ori “marțian” sau “klingonian”, noi îl purtăm cu fală,
deoarece reprezintă apartenența noastră la acest areal geogra-
fic și spiritual unic în felul său.
Pentru început, vă informăm că, în centrul orașului, a
fost instalat un car alegoric, cu doi cai putere, pentru respecta-
rea legendelor și simbolurilor locale. Iată cum o tragedie (mă
rog, nu chiar de amploarea celei de pe Titanic) a fost trans-
formată într-o emblemă a localității cu care noi, urmașii ace-
lor victime, ne mândrim! În mod voit ironic, unii au lansat
supoziția că celebra căruță ar fi fost răsturnată de un magician, cu puterea minții! În orice
caz, aici reconstituirea se face zilnic, întru dăinuire și neuitarea istoriei locale. Căci, nu-i
așa, cine-și uită trecutul n-are viitor. Tot în legătură cu respectarea trecutului, lansăm și
următoarea știre: Caracalul s-a înfrățit cu celebra așezare neolitică Hamangia (azi Baia,
județul Tulcea), legătura simbolică fiind marcată prin statuia “Gânditorului”, considerată o
adevărată mascotă culturală și spirituală.
O altă știre oficială: Direcția locală de evidența populației – nașteri anunță că se va
interzice înregistrarea de către ofițerul stării civile a prenumelui "Dorel", care a depășit
toate statisticile în certificatele de naștere. Purtătorii actuali își vor putea schimba prenume-
le fără taxe suplimentare. Prin această măsură se urmărește stoparea prejudiciilor aduse de
acest prenume, de natură a afecta ordinea publică.
Din categoria știrilor pe surse, vă informăm că scutul de la Deveselu (devenit mai
celebru decât scutul dacic autohton) ar fi fost amplasat anume în județul nostru pentru a
intercepta rachetele inteligente, recte, mai inteligente decât localnicii noștri. Mai pe înțele-
sul tuturor, pentru a ne proteja arealul și din punct de vedere militar! În aceeași ordine de
idei: unui cetățean din Caracal, cu un IQ peste limita admisă local (gurile rele spun că o
făcea pe deșteptul și că testul de inteligență ar fi fost falsificat), i s-a oferit o operație gratu-
ită de lobotomie, pentru a intra în rândul lumii. Întrucât a refuzat-o, acesta a fost declarat
element periculos și, pentru a nu prejudicia imaginea concitadinilor, a fost exilat într-un
județ limitrof.
Fapt divers: tânărul caracalean Virginel Ciocănaru, specialist în nanotehnologie și
psihologie de cuplu, a declarat că i-a atins soției, pe rând, punctul G, apoi punctul H, ba a
mai pus și punctul pe I. Întrucât nu putem verifica, va trebui să-l credem pe cuvânt. Din
păcate, dacă nu va trimite nimeni o sesizare anonimă la biroul de înregistrări Guiness
Book, această descoperire va rămâne complet necunoscută. În ce ne privește, îi urăm spe-
cialistului nostru viață lungă, până la sfârșitul alfabetului și chiar să atingă absolutul (dacă
îi dă mâna)!
Acum o știre de senzație: oamenii de știință din Caracal, în colaborare cu Institutul
de Statistică pentru Calitatea Vieții și a Morții, alături de câțiva cercetători britanici emi-
grați în Oltenia, de la Laboratorul de Sănătate mintală au inițiat un studiu psiho-socio-
antropologic. Ulterior au implementat un program denumit “Viața, un balon de săpun” în
CSAP – Comunitatea Sinucigașilor Amatori și Profesioniști (cei mai tenace, cu minimum
trei încercări la activ). Liderul ineditei grupări, Girolamo Pleașcă, supranumit Savonarola
de Caracal (poreclă cu rezonanță medievală) deține o manufactură de săpun și mărturiseș-
te că a înființat-o în scopul nobil de a nu perpetua prejudecata privind prostia proverbială a
caracalenilor. Deschiderea în paralel a unui atelier meșteșugăresc de funii, frânghii și pa-
râme a adus repede succesul scontat. Îndeletnicirea acestui întreprinzător ar putea avea și o
explicație psihanalitică: în copilărie, pentru că adora să se cațere peste tot, i se striga ”dă-te
jos, spânzuratule!”, iar în adolescență, pentru o notă de 2 la lecția “Pădurea spânzuraților”
de Liviu Rebreanu, tatăl i-a tras o săpuneală ca la carte și, cum se spune, l-a ras fără săpun.
Deși e o comunitate restrânsă, CSAP capătă constant noi aderenți. Principalii bene-
ficiari sunt acum pensionarii (segment favorizat). Anunțăm pe această cale că se organi-
zează concurs de dosare pentru ocuparea locurilor rămase vacante în urma sinuciderii per-
sonalului (în exerciții de încercări), fără perioadă de probă. “Reușita acțiunii este, nu-i așa,
o garanție a calității produselor, a procesului și materiilor prime atent selecționate; pentru
validarea rezultatelor fiind chemați să constate lucrătorii Institutului de Medicină Legală”,
afirmă Girolamo Pleașcă. Mai aflăm că s-a pus la punct o rețetă de săpun cu un procent
foarte mare de sodă caustică (desigur, cantitățile sunt confidențiale, aceasta fiind un secret
de breaslă), săpun multifuncțional cu care, dacă te speli, te cureți repede. De fapt, te cureți
de tot, mai ales dacă e ingerat. Se fac demersuri pentru omologarea produsului pe piață. Se
speră chiar obținerea de fonduri nerambursabile, odată cu dezvoltarea afacerii, pentru ca
săpunul tradițional din untură de porc sau din seu de oaie, produs acum în serie mică, să
poată fi exportat pe scară largă în Uniunea Europeană, promițând să fie un furnizor serios
pentru penitenciare și minoritățile de homosexuali (beneficiarii vor primi bonus și câțiva
metri de funie). Managerul manufacturii, licențiat în marketing, a mai declarat că intențio-
nează să organizeze ședințe de instruire: “vor fi chemați specialiști în supraviețuire care se
pricep la noduri, fizicieni care să explice cum stă treaba cu dimensiunile funiei, suprafața
de săpunit, distanța de la tavan, viteza, forța de frecare, căderea liberă în ștreang etc. pentru
a minimaliza eșecurile acestui tip de sinucidere. Explicațiile științifice vin în întâmpinarea
clienților. De asemenea, strângem semnături pentru a adera la Asociația Agrointeligența
condusă de Noni Săpunel, pentru o distribuire mai eficientă a produselor noastre.” Am vrut
să aflăm de la interlocutorul nostru dacă a făcut în prealabil un studiu de piață și iată ce-a
spus: “da, am întrebat 100 de caracaleni cât de eficient este acest săpun și 25% au răspuns
că elimină aproape în unanimitate gândacii de Colorado!”
Știri la antipod: Sindicatul liber-cugetătorilor din Caracal consideră că testele psi-
hometrice de la angajare sunt inutile și constituie o insultă la adresa candidaților. Totodată,
s-a solicitat oprirea furnizării agentului termic, ca să se poată judeca la rece, după cum îi
taie capul. Din această cauză au intrat în conflict cu ceilalți concetățeni neinteresați de ra-
ționări inutile. Un moment, doamnelor și domnilor, aud în cască… daaa… avem știri
proaspete: sindicatul de care vă vorbeam protestează chiar acum,... aici... Stimați telespec-
tatori, suntem nevoiți să întrerupem legătura: s-a răsturnat carul de reportaje!... Vom relua
emisiunea în direct mâine, pe același canal, Caracal online!
Violeta Urdă

PERIPLU PRIN FAR-WEST
(poeme „carusel”)
Am vrut să văd şi eu cum e-n far-west, Dar eu, crezând că mana cea cerească
Departe de vestitul occident, Pe-acolo creşte, nu i-am ascultat,
Fiindc-aveam destul antrenament Deci fără ezitare am plecat
Căci am trudit de tinerel prin est. Să-i dau prin zonă calului să pască.
Dar n-am ajuns pe-acolo în prezent Dar până-atunci, desigur, am zburat
Ci în trecutul vrednic de legendă, Prin timp şi spaţiu, pe aripi de vis,
Gonind prin timp (primisem şi-o amendă!) Aşa că am aterizat precis
În cadrul unui nou experiment. Pe-acel tărâm destul de contestat.
Voiam să iau preeria în arendă, Bine-nţeles, cum nu aveam permis
Să cresc pe-acolo turme mari de bouri - Spre a conduce-un cal… putere, brav,
Pe gratis căpătaţi ori prin cadouri - Dar nici măcar pe mânzul cel firav,
Aşa cum îmi notasem în agendă. La cursul potrivit m-am şi înscris.
Amicii îmi făcură apropouri M-a ajutat, cu mult talent, un sclav
La lupte dure, dar şi galopade, Eliberat – stătuse într-o cuşcă,
Pericole de moarte şi tornade, Iar azi pe toţi netrebnicii îi muşcă –
Sau la trişorii cei din cazinouri. Şi-am devenit un călăreţ grozav.
Mi-au spus că vara sunt prea multe grade, Am învăţat să umblu cu o puşcă,
Că fără apă poţi muri de sete, Ori c-un pistol, să manevrez lasso-ul,
C-un strop de whisky poate să mă-mbete, Aşa c-am devenit rapid eroul
Că-s raritate tipii cumsecade, Ce poate trage orişicând… o duşcă.
Că-i foarte greu să afli nişte fete Deci, după ce m-am mai deprins cu noul
Cuminţi, ce ştiu de-acasă să gătească, Program de viaţă (am trecut şi-un test!)
Ori în gospodărie să muncească Am aruncat, cât acolo, orice „lest”
În loc să-ncerce-a deveni starlete. Şi-am galopat spre-a depăşi potoul…
…ÎNTOARCEREA
E dură viaţa-n Vestul cel Sălbatic Iar, după ce-ai băut vreo trei pahare
Căci zi de zi te-aşteaptă aventura, Cu whisky pur, poţi să rosteşti: „Good bye!”
Te lupţi cu adversarii şi natura Plecând spre mioriticul tău plai:
Iar deseori sfârşitul e dramatic. Te-aşteaptă-acolo garda de onoare.
De nu te-ajută pumnul sau statura, Vei povesti că te-ai simţit ca-n rai,
Ori dacă nu eşti cow-boy get-beget, Iar azi, pe-o „zburătoare farfurie”
Să fugi de-acolo, chiar de n-ai bilet, Ai revenit iar pe frumoasa-ţi glie
Spre a scăpa de toată tevatura. Lăsând în urmă nărăvaşii cai.
Poţi mai întâi să-ţi faci un mic portret Aşa că azi, c-un pic de nostalgie,
Cu trei pistoale mari la cingătoare, Când retrăieşti periplul nebunatic,
Stând mândru pe-armăsarul tău călare Destul de amuzant, dar emblematic,
De nu l-ai pus, aseară, amanet. Poţi cuteza să scrii şi-o poezie!
EUGEN DEUTSCH

CIREŞARII EPIGRAMEI
CÂND SCRII EPIGRAME… ASEMĂNARE

Să pui catrenului o ramă La gătit, ca şi în sport,
Chiar dacă faci un mic efort, Important e rezultatul.
Că poanta este-n epigramă Pui cireaşa moţ, pe tort,
Precum cireaşa de pe tort. Ca să nu se vadă... blatul.
Elis Râpeanu Laurenţiu Ghiţă
GUVERNANŢI ŞI PROLETARI LA PIAŢĂ
Cei ce-s "sus", c-un mic efort, Cireşele de pe tarabă
Au cireaşă toţi pe tort... Sunt dulci, te-mbie un samsar,
Noi, săraci şi în derivă, Dar când te uiţi la preţ, degrabă,
Nici bomboană pe colivă. Îţi vine-n gură gust amar.
Mihai Sălcuţan Stelică Romaniuc
ECHIVALENŢĂ DECLARAŢIE
Pe criza asta ucigaşă Eşti iubirea vieţii mele,
Suinele au viaţă dură, Când te văd mă simt ca-n rai,
Căci tortu-n vârf cu o cireaşă, Scumpă între toate cele...
E cât un porc cu măru-n gură! Ca cireşele de mai.
Valentin David Valentin Ursu
ROMÂNII ŞI "CIREAŞA DE PE TORT" APROPO DE PREŢUL CIREŞELOR
În ţara plină de eroi Remarc o fată prea frumoasă,
Fac legea oamenii "galanţi" Din zeci şi sute de perechi,
Lăsând cireaşa pentru noi Dar alta-i cea mai valoroasă:
Şi tortul... pentru guvernanţi. Cea cu cireşe la urechi!
Nichi Ursei Liviu Sergiu Manolache
DIVA CIREŞE... SCUMPE
Cu elegantul dânsei port, De zece lei cireşe-aş vrea,
Cu-aşa un mers şi-aşa statură Spre vânzător zâmbeşte ea...
Cireaşa asta de pe tort Cireaşa, zise el îndată,
Pentru bărbaţi e o tortură. Întreagă-o vreţi... sau feliată?
Teodor Popovici Carmen Cristina Ştefănescu
REALITATE CAPITALISTĂ CIREAŞA FOTBALULUI ROMÂNESC
Nu mai avem livezi prin ţară Cât "miticii" au cravaşa
Şi viaţa noastră e amară, Şi conduc campionatul,
Chiar şi cireaşa de pe tort Numai dânşii iau cireaşa
Provine azi doar din... import! Şi din tort rămâne blatul.
Mihai Enachi Ioan Fârte
PEDEAPSĂ BIBLICĂ ***
Deprins cu-al muncii nelipsit aport Floare albă de cireş
Şi cu destinul rău, mai mult infam, Zi-mi, iubire, unde eşti?
Când nu apuci cireaşa de pe tort, În ce pat ai adormit
Te mulţumeşti cu... mărul lui Adam... Până zorii s-au ivit?
Gheorghe Bâlici Doina Bonescu

ANAMNEZA
Domnul Duluman, Aristică, aşa cum îl dez-

mierdau cunoscuţii, ţopăia prin casă, scotea sunete pre-
cum un tren care trece prin gară fără să oprească şi îşi
flutura mâinile de parcă ar fi dorit să-şi ia zborul. Lu-
cru, hai să fim sinceri, deocamdată imposibil datorită
legilor actuale ale aeronauticii. Poate mai târziu, când
savanţii americani vor…
Dar nu, domnul Duluman nu era interesat să-şi
ia zborul, ci încerca astfel să-şi ogoiască durerea dege-
tului, o durere care-i seca ficaţii mult încercaţi. Deşi nu
a reuşit nimic în această direcţie, la un moment dat i-a
atras atenţia distinsei sale soţii, doamna Sylyka, iar aceasta a fost nevoită să-şi ridi-
ce privirea de pe ecranul telefonului şi să-l vizualizeze oarecum pe bietul Aristică
cel chinuit de dureri.
I s-a adresat chiar, cu o voce care conţinea sictirul întregului univers cunos-
cut, rostind în silă:
- Ce-ai băi, omule, nu te simţi bine, ori ţi s-a urcat trăscăul la cap şi ai con-
vulsii necontrolate!?
- Mă doareee, scânci Aristică simţind, nu se ştie de ce, o urmă de compasi-
une în glasul dragei sale soţii…
- Ce te doare, deveni brusc interesată doamna?
- Degetuuu’, mai suspină bietul om şi se prăbuşi pe fotoliul din faţa soţiei.
- O să-ţi fac eu imediat anamneza şi apoi voi stabili tratamentul optim!
Pe moment Aristică nu prea a înţeles ce i se cere şi a continuat, ca un fraier
ce era, să ragă de durere. Arătă totuşi degetul cu pricina şi amuţi când doamna
puse diagnosticul:
- Turgescenţă specifică inflamaţiilor reumatoidale!
Abia acum respiraţia bietului om intră în colaps, ochii îi ieşiră binişor din
orbite, iar oribilele sale vaiete încetară. De unde să ştie el că distinsa lui consoartă,
coafeză de meserie, considera profesiunea ei ca fiind una direct înrudită cu medi-
cina (a se vedea bărbierii din Evul Mediu!), iar cei doi ani de studii pe facebook o
transformaseră într-un clinician de excepţie care nu greşea niciodată diagnosticul
şi nici tratamentul. Nu de puţine ori auzise la salon câte o clientă care-i confirmase
încrederea în forţele proprii:
- Vai, tu, doamna Sylyka, mi-ai luat-o cu mâna, tuuuu!
Era desigur vorba de vreo durere devenită cronică, aşa cum au, de regulă,
cam toate doamnele de vârsta a doua…
- Şi crezi că dacă îmi pun o compresă cu apă rece?…
- Aristică! Poate ştii tu mai multă medicină decât mine! Aia cu apa rece era
la voi la ţară, acum suntem în alt mileniu bă! Trecem la o medicaţie modernă! Deci
iei acum două aspirine, apoi pregătim terenul pentru un tratament de ultimă oră,

cu imuno-mediatori, injectabil, astfel ca peste o lună-două, hai maximum şase, să
nici nu mai ştii de durere!
- Bine, da’ iooo, nuuu…
- Aristică! Dacă tot m-ai deranjat în halul ăsta, ai bunul simţ şi ascultă că nu
vorbesc la pereţi!
- Da, mămică!
- Începând de mâine trecem pe regim! Fără tutun, băutură, iute, sărat, dul-
ce, piperat, fără excese de nici un fel! Bine, ai voie să faci unele exerciţii erotice, dar
din câte ştiu nu te mai interesează! Aşa că… Şi ai grijă! Nu cumva să mai tragi din
sticla de trăscău pe care o ţii pitită sub aragaz, că te ia mama gaia! Hai, du-te şi ia-
ţi aspirinele!
Aristică îşi regăsi respiraţia căzută pe sub fotoliu, se ridică, spuse cuviin-
cios: săru’- mâna mămicule şi o zbughi la bucătărie ca să pună în aplicare cele po-
runcite. Scoase aspirinele din dulăpior, le ronţăi ca să nu facă ulcer, he, heee nici el
nu era chiar atât de prost precum credea buna lui soţie, apoi căută un lichid cu
care să le convingă să fie înghiţite.
Desigur, primul lichid care-i veni în raza ochiului minţii era sticla de ţuică
ascunsă în cuptorul aragazului. Asta cu venitul sub ochii minţii era doar o metafo-
ră deoarece Aristică se folosea preponderent de pipăit, un simţ mult mai sigur de-
cât celelalte. Gâlgâi cu pricepere, aspirinele luară liniştite calea destinului lor, iar el
avu o iluminare Ce-i drept, abia după a doua înghiţitură!
Draga lui soţie era într-adevăr un geniu! Păi, el se lovise cu ciocanul peste
deget pe când încerca să bată un cui în garaj, iar pe timpul conceperii acestui plan
deosebit de complex băuse cam o litră de trăscău. În consecinţă prima lovitură a
ciocanului nimerise, nici nu se ştie cum, drept în deget. De aici lucrurile erau cu-
noscute tuturor… Păi, n-avea dreptate femeia când îi interzisese să mai bea ra-
chiu!? Ba da! Deci… Peste măsură de mirat că este soţul unei asemenea minuni a
naturii, mai bău câteva gâturi şi plecă la culcare.
Ca să fim sinceri, parcă nici degetul nu-l mai durea aşa de tare…
Mihai Batog-Bujeniţă
PARFUMUL AMINTIRILOR
(pseudocronică la un volum de M. B. Bujeniţă)
Volumul, parfumat cu-odicolon Iar, ca şi bravii săi înaintaşi,
Cu ambră, şi cu foi îngălbenite Ca Mitican, alături de Ostap
Extrase de prin scrinuri învechite Aduce daruri cu parfum de Iaşi.
Ne-a invitat într-un ales salon.
Extrase dintr-un fantezist dulap
Imaginile sale lăcuite, Găseşti poveşti cu cetăţeni abraşi
Cu domni purtând lungi fracuri şi melon, Gonind pe calul Albului Harap.
Ne sugerează-un trai plin de bon-ton
Înveşmântat în visuri aurite. Dar, chiar de armăsarii-s nărăvaşi,
Ici acolo-apar pumnale ascuţite Cel ce-i conduce, la galop sau trap,
Ascunse de-un conspirator poltron Îşi ţine-n frâu cuvintele-ostaşi.
Ce – potrivit unui prolific zvon – Eugen Deutsch
Organizau comploturi depăşite. Ptr. Volumul: Parfum de ambră şi mobilă veche

BILINGVE CU SORIN FINCHELSTEIN
GRADE DE RUDENIE POST DIVORCE THOUGHTS
M-a împins din spate muma The daily spats, the endless fights ‒
De mă însurai c-o fată; My ex, I’ll never ever miss her,
Dar aş da-o iute-acuma But through a thousand sleepless nights
Pe cumnată. I wish I had one with her sister.
NUNTĂ „ALTERNATIVĂ" GAY WEDDING
Înfoindu-şi fesele, Here's the couple dressed in spades,
Gata sunt de-nsurătoare, Eager to exchange the vows,
Însă popa, cu mirare: When the pastors stuns the house:
„Unde-or fi miresele?" “Ain't we missing here the maids?”
CHIRURGIE OBSTETRICĂ ALL THINGS OBSTETRICAL
Zvonuri prin comună curg – "Katie married as a virgin!"
Cică Veta lu' Boştină All of us just went "wink-wink."
Este, n-o să crezi, virgină... Yet, if you just further think...,
No, doar naşu' e chirurg! Her great uncle is a surgeon.
BRESLE ÎNRUDITE INTERESTED INVESTORS
Într-o vreme, într-un burg, There once was a sought-after surgeon
Opera un brav chirurg...; Whose business did constantly burgeon;
Îl iubeau la nebunie He owned a big mansion with domes
Toţi tâmplarii de sicrie. All paid by some funeral homes.
REŢETA POPULARITĂŢII THE 'HOME' TEACHER
Elev lipsit de haz sau har, Her sudden popularity
Trezitu-s-a că-i popular Emerged, I’d say, with clarity
În ziua-n care, în incintă, As she was caught right in the gym
A fost surprins pe dirigintă. While blowing a ten-grader, Tim.
EDUCAŢIE SEXUALĂ SEXUAL MORES
Când era bunica fată, When our dear Grandma was nineteen,
Întrebări avea buchet, She still was sexually pristine;
Pe când frageda nepoată An age by which, without distortions,
Le descurcă de pe net. Her granddaughter’s got three abortions.
LEADERSHIP FORWARD FOREWARNING
„Înainte, peste punte..., "Let's move forward, to the future;
Viitorul ne zâmbeşte; It looks bright, we'll take a stab...
Vom porni cu mine-n frunte!" I will lead, support and nurture!"
Zice racu' vitejeşte. Said convincingly a crab.
MISTERUL TURNULUI DIN PISA THE LEANING TOWER OF PISA
Îmi zise doctorul Cutare: As you know I lean a lot,
Vorbind aici de înclinare, Yet I’ve nothing to lean on;
Poziţia e o urmare Hence, I gave it some deep thought ‒
A dereglărilor lombare. Get a cane, beget a son…?

OLTEANCĂ FIERBINTE ŞI CU MINTE
VIRTUALĂ
Când coboară luna-n plete
Unduirea ei cea nouă,
Eu plusez, şi n-am regrete,
Cu un like sau poate două.
Că e traficul intens
Şi-adoraţii multe, multe
Ia profilul ei imens
Comentarii cât mai culte.
Şi-i on line mereu, nebuna,
ACTUALĂ Iar eu tremur, sunt şocat,
Ieri, de Sfântul Valentin,
Soarele i-aş da şi luna,
Ce durere şi suspin!
Dar mă simt, aşa, blocat.
Buburuza-nchipuită,
Din gruparea de elită, Frumuseţea-i pedalează,
A pretins că-i graţioasă Toate zilele-i sunt faste,
Şi atâta de frumoasă, Faţa i-o remodelează
Are haine noi de gală Joculeţul sfânt de taste.
Cu buline mari, ce fală!
Şi pozează, evident, Şi mă-ntreb, ca prostu-n dungă,
Cu talentu-i excelent, După ore-ntregi, firesc
Numai toane, numai fiţe, Ar cam trebui s-ajungă
Îmbrăcată-i în rochiţe, Cât cu ea, eu ,,cetuiesc’’.
Doar că are o problemă,
Coafura nu-i în schemă Dar mi-e dragostea cumplită
Şi atunci, cu mândra-i ie Şi de-ar fi să se oprească,
Alerga prin Orăştie Aş jura că mă evită
Să găsească un salon Cu vreun altul să vorbească.
Ca să-şi pună freza-n ton, Mie mi-este drag de ea
Cu ţinutele-nflorate, Pe tabletă, telefon
Peste tot aplaudate, Creşte dragostea şi-aş vrea
Însă când a întrebat-o, Să îi cânt, dar sunt afon.
După ce-a ovaţionat-o,
Un bondar, niţel poznaş, Când credeam că totu-i vis
De istorii, de oraş, Împlinit, căzui în boală,
Ea, cu buzele-i în pârg, Că-şi postă, cum a promis,
A şi râs ca proasta-n târg. Poza veche, cea reală.
De morală, nu vă zic,
Înţelegeţi voi un pic, Şi aflai, ce chin, ce jale,
Şi în zilele-astea-n fine Nu e EA, ci e bărbat,
Mulţi ,,deştepţi’’ se-mbracă bine. Dracu’ mi l-a scos în cale,
Pe deasupra şi-nsurat!
Any Drăgoianu

PERECHI… PERECHI
CÂND TOTUL SE SCHIMBĂ ÎN RĂU REALITATE ROMÂNEASCĂ

Câmpul nu mai e lucrat, Visat-am unire şi eu,
Crângul este defrişat, Dar sufăr din cale afară,
Oamenii-s flămânzi şi goi, Când văd că se-mpacă mai greu
Doar corupţia e-n toi! Şi cei ce rămas-au prin ţară.
CUMPLITA POLUARE COTIDIANĂ

Mereu te-ntrebi, nedumerit, În lumea asta efemeră
De ce nu-i câmpul înverzit, Şi-ntr-o familie precară,
Au dispărut păduri, livezi, Ce-mi strigă soacra-n premieră
Pe “sus” doar uscături mai vezi! Aud pentru a mia oară.
SĂ AI CARTE NU-I SUFICIENT AH, FEMEILE!

Una este să ai carte Femeia-ţi inspiră iubirea
Alta este să ai parte, Cu-o artă subtilă şi rară,
Ceea ce contează-n toate, Şi-adesea-ţi impune unirea
E pe cine ai în spate! Ce tu ţi-o doreşti temporară.
SFAT UNUI NEVOIAŞ FAPTELE VORBESC

De nu ai serviciu, casă Ştiu că-i dură exprimarea,
N-ai nici ce să pui pe masă, Dar în viaţă cu muierea,
Ca să nu te zbaţi în van, Unii-şi cheltuiesc răbdarea
Fă-te…politician ! Alţii cheltuiesc averea.
NEDORIŢII POLITICIENI POLITEŢE

Lingușeala o urăsc, Unii-ţi mulţumesc fierbinte
Că-n politică, se pare, Când le dai ceva în dar;
Vin - și nu din întâmplare - Alţii spun că n-au cuvinte
Numai cei ce se târăsc. Iar cei mulţi… nu au habar!
PROST, DAR „COCOŢAT” DISCREPANŢE

Cum nu-i loc de întrebare Ne târâm cu toţii anii
Cartea nici nu mai contează, Pe acest covor de humă;
În politică, se pare, Unii nu ştiu ce sunt banii
Mereu prostul…avansează! Alţii nu ştiu a lor sumă.
Vasile Vulpaşu Nichi Ursei

VACANȚĂ LA MARE
Stăteam cu soața, pe șezlong, la mare
Și mai sorbeam din ochi câte-o rebelă,
Apoi privind, pe rând, la fiecare …
E inutil să fac o paralelă!
IARNĂ ISRAELIANĂ
REABILITARE Aceiaşi iarnă cu copacii verzi
El este-un lider cunoscut în fiecare an,
Din condamnări....... aceiaşi iarnă umedă şi rece.
Și-i foarte bine azi, văzut Ascuţite, acele de brad
Prin … camere de luat vederi! plâng cu stropi de ploaie
îmi deşiră ciorapii
LA TEATRU când neatentă calc
Interesantă premieră, peste covorul lor.
În ritm alert, neîntrerupt
Și-a fost, așa-ntr-o manieră, Iarnă lichidă, iarnă prefăcută
Că sala a … dormit de-a rupt! făr-un singur fulg de nea
cu băltoace pe trotuare
ÎNGRIJORAREA UNEI MAME şi cu zile cenuşii
Stând cu fetița ei la masă, nu mi te-am închipuit aşa
Îi spuse, mama, c-o deplânge; când te-am aşteptat să vii.
Că-n noaptea când va fi mireasă,
Din nas, doar, să-i mai curgă sânge…! Dar am fost avertizată
când am poposit în ţară
METEOROLOGICĂ să nu-mi cumpăr săniuţă
La meteo-,vremea, s-a spus nici patine de sezon
Va fi închisă după-amiază, cel mai bine-i un şoşon
De aceea am presupus, şi halatul de molton,
Că DNA exagerează! de la sine înţeles,
o umbrelă pentru rest…
UNEI DISTINSE DOAMNE Madeleine Davidshon, Israel
E-n trend cu tot ce-i modă și reclame
Și are “sponsori ” care o întrețin;
Își face griji de multe kilograme,
Dar nicidecum de creierul puțin!
Liviu Kaiter
COMBINAŢIE TICĂLOASĂ
Retează azi, din rădăcină,
Copacii-acestui trist popor,
Securea din oţel, străină,
Cu coada noastră de…topor.
PRIMA CASĂ
Guvernul, iată, nu mă lasă: ÎN PARC
El vrea să pot trăi în tihnă Când l-am întâlnit pe stradă
Şi-mi garantează prima casă… Speriat şi abătut,
Ca loc de veşnică odihnă. Pe-un prieten de departe
Ce nu l-am văzut de mult,
CHEIA AR PUTEA FI LA ALEŞI După clasicul salut
Vom ieşi din criza asta, poate, Încercai să intru-n vorbă
Şi cu ei acolo sus, cândva, Ca să aflu ce-a pățit;
Dar eu cred că repede ne-am scoate Să-l ajut cu-n sfat, ceva...
Dacă i-am băga pe undeva… Dar părea foarte grăbit.
ROMÂNIA PITOREASCĂ - Lasă-mă...! (Îmi spuse tainic,
Constat (e inutil să critic) Undeva privind, în ceață)
Că astăzi, după integrare, - Ce s-a întâmplat măi frate?
Avem pe plaiul mioritic Ți-s prieten de o viață...!
Mai mulţi ciobani decât mioare. - Cum să-ți spun...? Așa, spre seară,
Am ieșit la o plimbare
PENSIA MEA
S-ating în viaţă câte-un ţel Cu iubita mea, prin parcul
(Normal – prin taxe, spăgi şi mită), Unde hoinăream odată
Ea nu m-ajută mai defel: Sub arcade de răcoare.
E nesimţită!? Şi am căutat o bancă
Într-un colț retras, să-i spun
AJUTOR DE URGENȚĂ Că mi-e fericirea toată,
Ne-am răsturnat cu soața-ntr-un zăvoi, Şi-o iubesc, ca un nebun!
Rănindu-ne și nu eram decis:
Când ne sărutam mai tandru,
Să sun rapid la 1-1-2
Sau la un bun prieten din Paris. Deodată, a ieșit dintre tufe
Unul mare... Un malac, oriental,
SACRIFICIU Cu un rânjet tâmp pe chip...
Cum criza soacrei e în toi, Cum să-ți spun...? Un obsedat!
Mă rog s-o scape preaînalții: - Sexual?!
Nu sun la 1-1-2, - Bisexual...!
Că poate vor să sune alții. Andrei Maftei
Petru Ioan Gârda, Cluj
PĂSTOREL NU RĂMÂNEA DATOR NU VIN TOATE LA TIMP
Întâlnind oameni prin lume, Iubita-ntârzie mereu,
Ce-l uimeau îi provoca; Tramvaiu-ajunge prea târziu,
Şi spontan fiind în glume, Norocul vine foarte greu,
Doar prin vers îi „împuşca” ! Nici faima... nu te prinde viu.
MESAJ EPIGRAMA
Ne-anunţă astăzi Păstorel, Are poantă de efect
Din spaţiul unei fonograme: Și subtilitatea glumii,
„Cum am eu dor de-un păhărel, E concisă, la obiect,
S-aveţi şi voi... de epigrame! ” Cu-n final... de râsul lumii.
LA REVELION REUȘITA UNUI BIȘNIȚAR

Unii cântă, alţii ură... La afaceri, în prezent,
Ele plâng după-a lor cură; N-a dat marea lovitură,
Unul doarme cam de-o oră, Dar mai mică, violent,
Sforăind pe ritm de horă! I-a dat soaței în dantură.
LA PRIMIREA BULETINULUI DE MĂRTURISIREA UNUI

VOT VITEZOMAN
Strigă unul la intrare, Șofez cu o viteză mare,
Aducând şi-un zâmbet fin: Nebun al străzilor sunt - pe cuvânt -
„Vreau s-aleg pe unul care... Și zbor cu turboreactoare...
Nu există-n buletin!” Precum în cer, așa și pe pământ.
OF-URILE POEŢILOR REFLECȚIE

Când muza lor e la plimbare, Precum Quintus, eu pot fi
Poeţii-s mult prea tulburaţi; Epigramei un model,
Şi totuşi, muza vină n-are... Dac-ași ști că voi trăi
Că-n vers sunt ei cam diluaţi! Centenarul ca și el.
GÂND MALEFIC CATREN PASCAL

Când şi gripa a venit, Lumânări doar sau aprins
Te-a găsit nepregătit; Pe al țării dragi cuprins,
Dar, încrezător socoţi, Dar nu Paștele-a venit,
Cu-n strănut... o d-ai la toţi! Ci curentul s-a oprit!
Doina Toma Georgeta-Paula Dimitriu
RECOMANDARE UNUI SOȚ IARNĂ ÎN ROMÂNIA
Când soția ta-i șarmantă Cad copacii sub secure,
Și ești foarte fericit, Viața parcă-i dată bolii;
Nu-ncerca, prea explicit, Doarme ursul în pădure
S-afli dacă-i și amantă. Și aleșii în fotolii.
APEL PENSIE SPECIALĂ

Nu-mpușcați urși gunoieri, Se crede un ales al sorții,
Că e treabă foarte-aiurea, Să lase prada? N-are gând
Ci pe hoții cei de ieri Și după ce-și arată colții,
Care au tăiat pădurea. Nu ține cont de cel flămând.
EROARE PRIN OMISIUNE VINUL ȘI VIRUSUL

Savanți pedanți au numărat Lumea-i plină de venin
Toți morții alcoolului, Și de viruși, îngrozită;
Dar au uitat sau neglijat Bând mai mult Profirovin
Ce mulți se nasc din vina lui. Boala fi-va ocolită.
TRISTEȚE PE SCENA POLITICII

Când vine soțul obosit spre seară, În valul zilelor te pierzi,
Talentul soaței în bucătărie Al naibii se-nmulțesc ,azi, dracii,
Contează mai puțin - și lumea știe - Te enervezi, vezi stele verzi
Decât un decolteu de secretară. Pe scenă, când, apar ... Ciolacii!
ANUNȚ PE UȘA VECINEI IARNA BEȚIVULUI

Sunați-mă la orice oră, Noaptea-i neagră, cu mister...
Că, sigur, nu mă deranjează, Dar sfârșește al său chin:
Fiindcă-s mai tot timpul trează: Ne văzând vreo stea pe cer,
Repet la contrabas o horă! Căutând... le află-n vin!
SOLUȚIE MADRIGAL FEMEILOR

Dacă ești chiar deranjat Fără voi n-avem fereastră
Că, mai nimeni, nu te sună, Să privim ai vieții zori;
Te învăț doar una bună: Darnice, în brazda noastră,
Pune-te pe-mprumutat! Puneți, zilnic, mii de flori.
Dumitru Ivas Constantin Profir

UNUI FUNCȚIONAR ZELOS SONETUL LIMBII ROMÂNE
Când nevasta adorată
Crește debitul vocal Motto:
El se-nfurie îndată Abil e-oportunistul care
Și-i scrie proces verbal. Găsește, uneori pe-alese,
Și în portița de scăpare
UNUI PETRECĂREȚ O cheie-a marilor succese!
Se distrează pe deplin
E minunată limba românească,
C-o Fetească, chiar c-o Grasă,
La fel o alta nici că mai există,
Căci atunci când el bea vin
În spațiul mioritic ea rezistă,
Și urâta e frumoasă,
Căci e-o trimitere dumnezeiască.
URARE UNUI PENSIONAR IUBĂREȚ Cuvintele-nșirate în revistă,
Să ai parte de minuni În carte,-n presă, știu să oglindească,
Și să scapi de-afecțiuni, Mai mult ca altă limbă pământească,
Să rămâi cum sigur vrei Frumosu-n forma cea mai realistă.
Doar c-o boală... pe femei!
Avem și multe slove-mprumutate,
ROMÂNUL ARE MANIA FURATULUI Dar de le raportăm, sunt chiar infime,
Făr' să fure nu se poate, Putând să renunțăm oricând la ele,
Tot ce-i stă în cale-nfruntă,
Fură el mereu, de toate Având în limba noastră sinonime.
Chiar mireasa de la nuntă! Noi le păstrăm așa nealterate,
Iar unele-s incluse în manele.
UNUI PENSIONAR ÎN PARCURI CITADINE
Anii au trecut pe rând, De-atâtea frumuseți te pierzi,
Ar mai vrea el să trăiască, Sunt flori, copii de viață plini
Și, așa din când în când Și-atât de multe spații verzi…
Nu doar pensia să-i crească! Parcate cu mașini!
CONSTATARE DIN PROVERBE INIMA VERDE A ORAȘULUI
Azi românu-apreciază În Raiul parcului te pierzi,
Pentru-a nu știu câta oară: Sunt bănci pe care stau bătrânii
Munca poate-nnobilează Și-atât de multe spații verzi
Dar nici lenea nu-l omoară! Cu câini ce-și plimbă-n lanț stăpânii!
Angela Pistol Vasile Larco

FEMEIA
Nu se ştie cum se face
ZĂDUF, LA ȘCOALĂ Că o viaţă o iubeşti,
Îmi privesc pe hol eleva Ca pe-o carte care-ţi place
Cu mirare îndelungă: Şi tot vrei s-o mai citeşti.
Chiar strămoașa dânsei, Eva,
Frunza o purta mai lungă! BĂRBATUL
E om născut şi nu făcut,
ROLUL CRITICULUI Erou slăvit în epopei,
Intră-n noi cu-nverșunare O boală grea când e băut
Ca pe câmpul unei lupte Şi leacul bun pentru femei.
Și ne rupe de spinare
Ca să scriem toți… pe rupte. BĂRBAŢII
La femeie-s cocoşei,
RISCURILE MESERIEI DE CRITIC Cum o văd o iau la trap
Meseria mea ingrată Şi se ţin de poala ei,
Chiar ravagii a făcut: De-o ridică sus, în cap!
I-am încurajat odată
Și toți proștii m-au crezut. FEMEIA, ETERNA POVESTE
E ca fulgul de uşoară,
VIAȚA NOASTRĂ Parfumată ca o floare,
E grea această scurtă viață N-are aripi şi nu zboară...
Cu tot ce ne oferă ea, Totuşi este migratoare!
Dar noi, românii,-i facem față ISTEŢIME
Luptând să fie și mai grea… Pentru Adam cel nesătul –
Mereu cu gândul la păcat –
UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ Un singur măr nu e destul
Elevii îmi vorbesc în clasă Şi-i cu livezi înconjurat!
Ca unui om de tot rahatul;
Și îi aprob, politicoasă, CONSTATARE
Că de-aia mă plătește statul… După ce i-a pus cununa,
Adevărul l-a pătruns:
TRIST, DAR ADEVĂRAT O femeie e ca luna –
Are şi un chip ascuns.
Mițe, Zițe și pitici
Și lingăi și turnători APARIŢIE ÎNŞELĂTOARE
Doar la noi și doar aici Pe umeri părul îi unduie
Mai ajung conducători. Şi pasu-i moale, feminin,
Mânuţa-i fină, de duduie,
Maria Chirtoacă, C-Lung Muscel
Doar sexul este... masculin!
Mihai Sălcuţan, Buzău
CONSTATARE
Când vin alegerile-n val, RETORICA ROMÂNULUI HARNIC
Așa de bine s-a lucrat, Lucrând pe câmp, din zori în noapte
Că-n țara mea, e om normal Şi adunând recolte coapte,
Doar cetățeanul turmentat. Ţăranul vrednic se întreabă:
De ce chiulăii nu-s la treabă?
MARE NOROC!
E iarnă grea și, drept urmare, Văcuţa care furnizează
S-a instalat, în casă, gerul, Lactate ce revigorează,
Dar sunt răcit și febra mare Trăgând din greu la jug se-ntreabă:
A încălzit caloriferul. De ce buhaiul nu-i treabă?
UNUI POLITICIAN Albina care-i lucrătoare

Deși e iarnă coaptă-n ger, Şi devotată până moare,
Privind la dânsul, nu-i mister: Văzând mulţi trântori se întreabă:
La câți sticleți prin cap îi zboară, De ce virilii nu-s la treabă?
Ai zice că e… primăvară!
Privind corupţii care scapă
NOUL BRAND Tot mituind pe cei cu mapă,
Salut ideea, nu-i bizară, Onestul om mereu se-ntreabă:
Și-o răspândesc în zări albastre, De ce nu-s hoţii toţi la treabă?
Căci oaia, noul brand de țară,
E semnul jupuirii noastre ! Primind promisiuni orale
La mitinguri electorale,
DE ZIUA CLĂTITELOR Şomerii sănătoşi se-ntreabă:
Acest guvern, ce tot promite De ce nici ei nu-şi puşi la treabă?
Că face bine orișicui,
Chiar dacă, azi, ne dă clătite, Când cei sus-puşi vor înţelege
E vai de cozonacul lui! Că nu sunt mai presus de lege,
Românul nu se mai întreabă:
SFÂRȘIT DE IARNĂ De ce nu-s puşi cei apţi la treabă?
A nins azi-noapte, mult, pe strada mea, Aurel Baican
Și, bucuros, făcui un om de nea,
Dar, cum afară vremea-i călduroasă,
Să stea-nghețat, îl iau la mine-n casă!
Janet Nică, Ostroveni - Dolj

DOCTOR ŞI ÎN UMOR
SFATUL MEDICULUI
Am avut ocazia, în urmă cu câteva zile, să călătoresc
cu trenul. În compartiment mai era o singură doamnă între
doua vârste aproximative cu care m-am întreţinut aproape tot
timpul. Am vorbit despre vreme, despre moda actuală, despre
programele de la televiziune si, bineînţeles despre sănătate.
După o vreme, doamna a deschis o valijoară şi a scos
o cutie cu fursecuri. Erau de cea mai bună calitate. La insis-
tentele ei, am luat întâi unul, apoi încă unul şi când să-l iau pe
al treilea, bag de seamă ca dumneaei nu serveşte. La întreba-
rea mea "de ce?" am primit un răspuns în spiritul convorbirii
noastre:
- Dulciurile sunt foarte nesănătoase, zaharul e toxic,
cresc glicemia, supun la un efort pancreasul şi, cel mai rău,
îngraşă!
Am fost evident de acord. Numai că drumul e lung, corpul cere, aşa că tovarăşa
mea de drum a deschis din nou valijoara. De data asta m-a servit foarte amabilă cu un ou
fiert. Eram gata să mă înfrupt, când am văzut că dumneaei mă priveşte amabil, dar nu scoa-
te un ou şi pentru ea.
- Oul, dragă domnule, conţine mult colesterol, mai ales în gălbenuş. Colesterolul se
depune pe pereţii arterelor şi, după o vreme, le astupă. Încep necazurile, dureri în piept,
oboseală, palpitaţii. Şi, mai rău decât toate, îngraşă...
Şi de data asta am fost de acord, nici nu se putea altfel...
Eram deja curios câtă vreme o să flămânzească dumneaei când, iată că valijoara
fermecată se deschide şi cel mai elegant calup de brânză se înfăţişează. Eu eram aproxima-
tiv sătul, aşa că am mulţumit frumos. Dar, contrar aşteptărilor, nici companioana mea nu
servea. Am primit explicaţia fără întârziere:
- Vezi brânza asta? Fără sare nu are nici un gust, dar cu sare este un adevărat peri-
col. Sarea creste tensiunea arterială, produce aciditate gastrică, modifica echilibrul electro-
litic. Şi, mai ales, determină retenţie de lichide şi îngraşă.
Am ajuns la destinaţie, ne-am despărţit, dar o idee nu-mi dă pace. Nu ar fi cazul ca
doctorii sa fie mai expliciţi atunci când dau sfaturi medicale?
Dorel Schor, Israel
Incredibil de ce sunt în stare unii bărbaţi pentru o partidă cu care să se laude!

DE PRIN TURBUREA GORJULUI CETIRE
RONDELUL UMORULUI
BUCOVINEAN
(cu acrostih)
Umorul sucevean, pot spune,
Miracol viu cu epigrama -
Odraslă răsfăţată-n Vama! -
Renume-şi face-n Uniune.
La ei e doar devoţiune,
RONDELUL VĂMUIELII Abia-acum luarăm seama.
(cu acrostih) Suceava e Umor, pot spune,
Uimindu-ne cu epigrama.
La vamă nu e lăcomie,
Acolo nu se cer cadouri, Chiar Cotlarciuc, un om minune,
Cămăşi, şosete, bibelouri, E cel ce-i scoate-ades în lume.
Oroare au de-aşa prostie. Acest stomatolog, pe bune,
Voind a implanta, prin glume,
Mai nou, doar pentru visterie
Adevărat umor, pot spune.
Iau verzi bancnote cu zerouri;
E clar că nu e lăcomie,
RONDEL BUCOVINEAN
La vamă nu se cer cadouri.
(cu acrostih)
Au fost descinderi prin birouri, Vuieşte-ntreaga Bucovină:
Vameşi închişi, dar cum se ştie, Acolea-n Vama şi-n Horodnic,
Acuma-s simple apropouri, Scriu mulţi umor – şi scrisu-i rodnic –
Mulţi întrebând, în băşcălie: Iar cărţi au scos câte-o duzină.
„A fost la vamă lăcomie?” Le este scrierea divină,
E fiecare un narodnic,
SCRISOARE DE LA PETRONE Vuieşte-ntreaga Bucovină
(pseudo-rondel cu acrostih) Oriunde-n Vama şi-n Horodnic.
Bătrânul George-a anunţat: Râvnind, la Ipoteşti, deplină
„A fost un rapt la Păstorel! Onoare-n spaţiul mioritic,
Trei inşi au dat - susţine el - Bucovineanu-acesta mitic
O lovitură de palat; E prea convins că poanta-i fină
Grupul de trei a uzurpat Ţinteşte-ntreaga Bucovină.
Boemul titlu,-n chip mişel”. Nelu Vasile, Turburea, Gorj
Uncheşul George-a anunţat
Jaful comis la Păstorel!
Enigma, hoţii-au dezlegat:
„Noi fi’nd mai iuţi, către OSIM,
Iute cu acte-am alergat;
Titlul doar noi îl moştenim,
Aşa cum George-a anunţat!”

DIDACTICE CU TÂLC
ALEGERI LA TERMEN
Niște minți înfierbântate
Își doresc anticipate,
Dar sondajele arată
Că dorința e ratată.
TRASEIȘTILOR POLITICI
Pentru ei, cred, se cuvine
Zicătoarea cea străbună,
Care spune-atât de bine:
REORIENTARE ELECTORALĂ „Cin'se-aseamănă se-adună”!
De-acum sunt bine lămurit
Și merg la urne-ncrezător: SERVICIILE SECRETE
Fiind cu „stânga” păcălit, Axate doar pe dibăcie,
Votez cu „dreapta”-n viitor! Și mai deloc, pe-oratorie,
Puterea lor, de-o veșnicie
NEGAREA NEGAȚIEI ÎN ROMÂNIA Desigur e-n... turnătorie.
Nu vom trăi așa de greu,
De s-ar reduce „abureala” OMUL SĂRAC
Și-aleșii noi, cu mult tupeu, Cu „răbdări prăjite”,
Vor păcăli și... păcăleala! Dându-i toți și-o brâncă,
Prea puțin mănâncă
„SOLUȚIE” PENTRU UN RECIDI- Și prea multe-nghite.
VIST PERICULOS
Pe-un penal din România CA PASĂREA PHOENIX
Ce ucide ca barbarul, Când trebuie, ca după ani nefaști,
Nu-l mai schimbi cu pușcăria, În care te-ai luptat cu revanșarzi,
Ci-n extremis... doar cu „parul”! Din propria cenușă să renaști,
E necesar ca, mai întâi, să arzi!
FINALIZĂRI RATATE
Sunt greu românii de pornit, UNOR ROMÂNI DIN PARLA-
Dar mulți n-ajung la bun sfârșit, MENTUL EUROPEAN
Căci mai târziu, precum nerozii, Vreau, pe ei, să-i dojenesc
Se învârtesc în jurul cozii. Pentr-un obicei urât:
Limbi străine nu vorbesc,
PEȘTELE DE LA CAP SE STRICĂ Fac doar gât!
Este fără de folos
Pe supuși s-arunci ocara: SCHIMB DE GENERAȚII ÎN
Mătur-o de sus în jos, POEZIE
Ca să faci curată, scara! Vezi mulți poeți din noul val
Ce, depășind cu-a lor „osânză”
UNUI JURIU „OBIECTIV” Pe cei mai „slabi”, la festival,
Criteriul de ierarhizare, Rimează viezure cu brânză!
Pretins a fi imparțial,
E „pila cui a fost mai mare”... Mihai Haivas
Pe care-l afli în final.

DESPRE PĂSTOREL
Avocat și scriitor român, gastronom rafinat și mare
iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieşene
și bucureștene, a rămas celebru în literatura română prin
epigramele sale.
Ironia lui Păstorel avea o tentă nevinovată, un fel de
a te lua mai curând peste picior și în derâdere, decât a te
acuza și a te învenina cu săgeata ei. Și nu o dată se autoiro-
niza, mai ales în epigrame, al căror maestru absolut s-a im-
pus în literatura română și a rămas până astăzi neîntrecut.
Se povestea că, la petrecerile stropite cu vin, Păsto-
rel Teodoreanu, spunea că scrie epigrame așa „cum o dom-
nișoară de pension face zilnic exerciții la pian”, dar și că:
„Unii oameni își închipuie că pentru a mânca bine
e suficient să ai stomac și bani. Se înșală, trebuie să ai și
cap.” sau că „Între vinul prost și femeia infidelă, e prefe-
rabil vinul bun”.
De o jovialitate molipsitoare și o savoare inconfun-
dabile, Păstorel Teodoreanu este dovada unui umor înnăscut, talent și spirit risipit cu părti-
cele din sufletul său prin toate marile podgorii românești după cum reiese din următorul
catren: Acel ce stă și se socoate/Pricepe, dacă-i om cu minte,/Cum că, necazul stă la spa-
te, /Cât ai paharul înainte.
NOSTALGII TARDIVE
* Ajungi în toamna vieții când ești părăsit într-o bună zi, fără să știi de ce, de cele mai mul-
te din dorurile, năzuințele și gândurile tale curajoase.
* Dacă anii se adaugă vieții, noi ar trebui să aducem viață anilor noștri.
* Ambiția este ultima pasiune a bătrânilor.
* Învățăm să vorbim în doi-trei ani, dar nu ne ajunge o viață să învățăm să tăcem.
* Ceea ce suntem ne privește pe noi, dar ceea ce facem îi privește pe toți cei din jur.
* Avem tendința de a vedea propriile noastre supărări ca pe adevărate tragedii, iar necazu-
rile celor din jur drept încercări ale vieții.
* Sunt mai câștigați cei care iubesc mai mult victoria decât lupta cu orice preț.
* Nu sunt puțini cei care vor să uite pentru a putea trăi, după cum sunt de neînțeles cei care
trăiesc pentru a uita.
* Să ne ferim de vorbele grele deoarece viața nu este destul de lungă pentru dureri.
* Dacă vom trimite din sufletele noastre raze de gânduri bune, zâmbete și gesturi altruiste,
vom trăi în armonie cel puțin cu noi înșine.
* Secretul de a fi seducător se rezumă la a te lăsa admirat așa cum ești și, mai ales, de a te
comporta așa cum ești.
* Nu greșim cu nimic dacă ne considerăm toată viața niște școlari; important este să rămâ-
nem niște școlari silitori.
* Te poți sfătui cu mulți, dar hotărârea trebuie să-ți aparțină întotdeauna.
* Cele mai puternice și durabile sentimente sunt cele pe care nu le-am mai împărtășit.
* Sufletul uman este ca un pom roditor din care poți culege ceva în fiecare zi.
* De multe ori soarta unui om este subordonată unui scop căruia și-a închinat viața și nu
neapărat puterilor intelectuale, pregătirii ori împrejurărilor externe.
* Evoluția umană a demonstrat că spiritul nu se uzează cu vârsta, ci se îmbogățește.
* Răbdarea este una din cele mai bune terapii.
* Sunt perioade din viață când supraviețuirea presupune a-ți ascunde deopotrivă și emoții-
le, dar și sentimentele.
* Cu timpul devii propriul tău profesor; ar fi de preferat cel mai bun și mai exigent, dacă
este posibil.
* Te poți considera nefericit când ai prevăzut totul și nu ai împiedicat nimic.
* Prietenia are forță la tinerețe; la bătrânețe e mai mult o consolare.
Cornelia Ursu
CARICATURA BOOKLOOK-ASHA
Desen de Costel Pătrăşcan

EPIGRAME CU PARFUM DE... MOBILĂ VECHE
ATÂT DE STRAŞNIC... FANTOMA SENTIMENTELOR

Atât de straşnic te-ngrijeşti, încât Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Exalţi întruna doar arome fine. Prin poze cu figuri necunoscute,
Cel ce miroase-ntotdeauna bine Privind la ofiliţii trandafiri,
Cred că ascunde vre-un miros urât... Fantoma sentimentelor pierdute.
Marţial Marilena Răghinaru
ANECDOTICĂ FESTIVISM
Pornea, romantic, noaptea pe alei Stă-n şedinţă veşnic ca un
La muza-i dulce, cu parfum de tei, Zeu al timpului pierdut...
Şi ajungea, fireşte, Păstorel Cum la cap să aibă scaun
La muza cu parfum de Ottonel. Când îl ţine sub şezut?!
Ion Diviza Nicolae Ţaţomir
GĂTITUL LA BUCĂTĂRIE SFAT PENTRU MOBILĂ
Din vasta ei bucătărie Tânăra, cerându-mi sfatul,
Se simt arome fel de fel Că vrea mobilă curbată,
Şi sunt arome ce te-mbie... A pretins să aibă patul
De... Farmec, Lux, Coco-Chanel. Cu intrare separată.
Gheorghe Gurău Mircea Popovici
SOŢIEI CONJUGALĂ
De-aş avea aripi să zbor, Găsind nevastă-sa-n dulap
Până dincolo de vamă, O blondă sexi - cu de toate,
Ţi-aş lua un mărţişor Îşi puse mâinile în cap...
Cu parfum de epigramă. (În capul blondei dezbrăcate.)
Dumitru Botar-Tabor Stelică Romaniuc
ÎNTREBARE UNUI TÂMPLAR
Mă-ntreb c-o grijă oarecare, Să-mi repare un dulap
Cu-o bănuială ca un fum: L-am rugat în mod solemn,
Femeia dacă e o floare, Dar degeaba-l bat la cap
De ce mai cumpără parfum? Că rămâne tot de lemn!
Dan Căpruciu Ioan Prodan
EPIGRAMIST ARTIZAN ÎN AUDIENŢĂ
Încerc să dau catrenelor culoare, Fire posacă sau bonom
Cam cât parfum învăluie-o năframă, Luptând cu marele orgoliu
Când scriu un madrigal sădesc o floare Ceri socoteală unui om
Şi împletesc urzici în... epigramă. Şi îţi răspunde un... fotoliu!
Ion Romanescu Corneliu Sofronie

REVISTA REVISTELOR DE UMOR
ACUS (Sibiu) EPIGRAMA DE STREHAIA
Azi ACUS, cu-ascuţita-i lamă (Director Vasile Vulpaşu)
Când a primit un simplu pont Un vulpoi, lansându-şi foaia,
Atacă parc-ar fi pe-un front Spune, încadrând-o-n rame:
Al epigramei. Strugurii cu epigrame
Nu sunt acri la Strehaia!
(Redactor şef Any Drăgoianu)
BOOKLOOK (Iaşi)
(Director M. Batog-Bujeniţă) EPIGRAMA de succes,
Toţi autorii, pe alese, Ce-i lansată-n jur de ANY,
Oferă doar delicatese: Vine c-un un festin ales
Batog, surâsuri din peniţă, Chiar de nu aduce banii.
Umorul fin şi Bujeniţă.
(Redactor Şef: E. Deutsch) HOHOTE (Tg. Jiu)
După cum gândeşte Deutsch, (M. Dobreanu-Panduru)
Pentru perle de umor Când se lansează în umor
Ce pot place tuturor, Jienii toţi îi dau de furcă;
Este prima dintre scoici. Panduru-i mare vânător
Şi, cum se vede, se descurcă.
CUGETUL
(Revistă a cenaclului epigramiştilor olteni)
LUMEA EPIGRAMEI
Epigramiştii, bravi olteni,
Ascuţişul lamei
Prin textele ce-s, cert, picante,
I-a marcat tăria:
Sunt azi (fiind şi bravi oşteni)
Lumea Epigramei
Uniţi în Cuget şi în poante.
Este România!
EPIGRAMA
(Director: George Corbu)
SATIRA (Câmpulung Muscel)
Corbu dacă-i e director Revista cea din Câmpulung
Ţine epigrama-n cioc; Oferă un umor ales cu
Dar, cum ştie orice lector, Elan şi poante ce împung
Îşi păstrează caşu-n stoc. Cum o făcea T. Muşatescu.
(Redactor şef: L. Ghiţă)
SCÂRŢ (Iaşi)
Epigrama, are-o spiţă,
În titlu-acesta insolit
Ce-a descins din Păstorel;
Nu-s tâlcurile prea ascunse;
Luptă, evident cu zel
Ne-ntreabă dacă n-am găsit
Iar acei vizaţi sughiţă!! Că poantele se cer mai unse?!
EUGEN DEUTSCH

PE DRUMURI DE MUNTE
Calistrat Hogaș a scris o carte cu acest titlu, dar nu

prea avea umor. Eu am scris doar câteva modeste
însemnări, la fel de serioase:
BÂLEA - LAC: Peisajul este superb, dar nu-l pot
vedea decât din mersul mașinii, pentru că n-am găsit
loc de parcare. Totuși, și din mers, lacul îmi pare foar-
te re-ce, așa că apăs accelerația și mă îndrept spre
Techirghiol.
BABELE: Sunt dezamăgit. Celebrele babe sunt niște stânci care seamănă cu niște ciu-
perci. Pălăriile lor sunt tocite și demodate. Lângă ele, trei doamne în vârstă mă roagă să le
arăt drumul spre Piatra - Neamț, pentru că s-au rătăcit. Plin de bunăvoință, le-am îndreptat
spre Videle.
CEAHLĂU: Este un munte masiv. L-am privit din toate pozițiile, dar nu seamănă abso-
lut deloc cu Mihail Sadoveanu.
TRANSALPINA: Ca șofer, serpentinele m-au amețit. Cu chiu, cu vai, admirând peisajul
printr-o ceață densă, am ajuns în vârf. Pentru coborâre, este cazul să caut o scurtătură.
COTA 1400: Nu mi se pare o înălțime prea mare așa că, din Sinaia, plec spre destinație
pe jos. Cineva mă sfătuiește să folosesc telecabina, pentru că s-ar putea să întâlnesc ursoai-
ce periculoase. Nu l-am ascultat și a avut dreptate. Două ursoaice blonde mi-au aținut ca-
lea. M-au tratat cu o afinată și m-au invitat în bârlogul lor de la Slobozia. Am mormăit și
eu ceva și ne-am îndreptat împreună spre Timiș. Cu una spre Timișul de Sus, iar cu cealal-
tă spre Timișul de Jos.
MOLDOVEANU: Moldoveanu este un amic ardelean de la mine din bloc, care stă la
etajul 12. Din când în când, fac o ascensiune până la el, cu liftul. Ieșim cu berea și cu pa-
linca în balcon și, în zilele cu atmosferă limpede, putem vedea munții Făgăraș din Bucu-
rești.
GĂINA: Cu ouă de aur, pe muntele acesta poți să faci o târguială de toată frumusețea.
Mihai Frunză, vânător de munte fără pușcă
VACANȚĂ CU LĂUTARI
VENEȚIA. Este o comună în județul Brașov, traversată
de un râu vijelios care, la ultima ploaie, a luat podul. Să-
tenii au improvizat o punte șubredă, care nu poate fi trecu-
tă decât oftând de frică, motiv pentru care a fost numi-
tă Puntea suspinelor.
LACUL CONSTANȚA. Se spune că Marea Neagră
este un lac rusesc. Asta la Ialta și la Soci. La Constanța
este un lac românesc, unde eleganta plajă Doi papuci vă
așteaptă. Intrarea este obligatorie cu papion și cu șlapi de aceeași culoare.
ROMA. În drum spre nordul Moldovei, treceți prin Roman. La intrare, opriți-vă și vop-
siți cu alb litera N de pe placa indicatoare a localității. Vizitați apoi orașul. Cel mai mult
timp vă va lua căutarea Colosseumului.

MONTE CARLO. În parcul Cișmigiu se află restaurantul cu acest nume. După trei co-
niacuri și o șampanie franțuzească, vă veți simți prinț de Monaco. Totuși, nu exage-
rați pentru că veți măsura lungimea notei de plată doar cu ajutorul ruletei.
SAN REMO. Dacă vă place festivalul pe care Televiziunea română nu-l mai transmite,
mergeți la festivalul nostru folcloric de la Mamaia - Sat.
MALTA. Amatorii de pescuit se pot deplasa cu încredere în Malta Brăilei care este, de
fapt, o Insulă mare. Veți putea participa la o partidă palpitantă de braconaj la scrumbie.
Dacă veți fi prinși, situația va deveni albastră de Dunăre.
LUCERNA. Cele mai pitorești vacanțe se petrec la țară, într-un sat uitat de lume unde,
într-un lan verde cu lucernă grasă, pasc vaci elvețiene până se umflă și pocnesc de plăcere.
Nu uitați acasă dopurile antifonice.
Mihai Frunză, călător în viitorul luminos
VETERAN ÎN A.L.P.I.
RUGA CATRE PASTOREL
Maestre, harul ţi-l trimite
Spre cei ce vor să te imite
Şi-n vinul lor ce-l sorb frecvent
Mai toarnă şi... puţin talent !
ETERNUL PĂSTOREL
Păstorel e incurabil,
TOT, FEMEIA... Face chiar şi-n cer păcate,
“Femeia te urcă şi te coboară!”, Pe pământ, remediabil,
Chiar dau crezare-acestui bun dicton: Noi le ispăşim pe toate.
Nevasta m-a urcat în avion
Şi-apoi tot ea m-a coborât pe scară! NECAZUL UNOR TINERE
Cât despre vântul cel turbat
TAXA PE LĂCOMIE Discuţii nici nu mai încap:
Cu taxa asta, cum se ştie, Comite-un fapt neruşinat...
Noi vom ieşi din sărăcie. Le saltă poalele în cap!
Ca bun exemplu, concludent,
Să-nceapă de la Parlament ! AUTOSTRADA A8
Că e vorba de Moldova,
ALESUL La Guvern aiasta-i slova:
A fost ales, e o minune, „Tăt pi loc”, moldovineşte,
Dar şi-a primit rapid perdaful, Restul nu vă mai priveşte!
Că dintr-a lui promisiune
În urma-i s-a ales doar praful. ŢĂRANUL ORĂŞEAN
Ţăranul nu-i un dezrădăcinat,
EPIGRAMA Căci poate infirma cumplitul zvon:
Epigrama fără poantă În baie-şi ţine porcul de Ignat
Este ca o furcă boantă, Şi orătăniile în balcon!
Sau e câinele din cuşcă Mihai Caba
Ce tot latră şi nu muşcă !

BARDUL DIN BUCOVINA
TENTATIVE NIPONE
revelionul -
pe masa pregătită
un singur pahar
ultimul surâs -
pe tulpina uscată
urma petalei
profil de stâncă -
pe barbă un fluture
zâmbet răsărind
SPERANŢĂ DE TOAMNĂ
întinsul mării
Mereu petale albe
sărat și rece valul -
Pe frunte cad şi-n păr,
pe bancă nimeni
Dar nu-s nici pe departe
Din floarea unui măr. cocorii în zbor -
mâna se strânge în van
Covor de frunze moarte crengi putrezite
Pătate ruginiu baltă cu lună -
Acoperă o parte amintire cu umăr
Din ce mai este viu. în palmă nimic
bătrânețile -
Prin amintiri nezise
universul tristeții
Şi vise care pier,
În gânduri interzise după ochelari
Eu încă te mai sper. toamna la poartă -
haijinul melancolic
GEST TIMID privește în gol
Ascultă-mi privirea
Şi ce şopteşte ea, un gând rătăcit -
Dar nu ascunde fruntea strigătul pustiului
Când vine mâna mea. prin bezna nopții
E gestul greu pornit, brumă pe prune -

În clipă de-ndrăzneală, în cazan și pe limbă
Încet, cu şovăială, așteptările
Spre zâmbetul râvnit.
în frigul iernii -
Tăcerile noastre cuminţi lipsă de caniculă
Se-adună, ne-nfioară ... chiar și de țânțari
Oare a câta oară
Vor fi numai dorinţi? luna deasupra
zăpada fără urme -
topor ruginit
Ioan Mugurel Sasu, Vama, din volumul: Lumina toamnelor târzii.

PENIŢE ÎNMUIATE ÎN UMOR DELICAT
UNUI LENEȘ TURNĂTOR
Procedând, pur românește,
Permanent , doar simulează,
Că deși el nu muncește...
Ne lucrează!
FERICIREA ILUZORIE
Banii nu aduc, se spune
Fericire-n zile bune,
UN VIS AL UNEI NOPȚI DE IARNĂ Dar alungă, deseori
Abandonând balconul din Verona, Ai tristeții noastre nori.
Spre a zbura direct înspre Mizil
Îmi dirijam cu măiestrie drona AXIOMATICĂ
Cu verbul meu șăgalnic și abil. Peste tot, în orice țară,
Nimeni nu-i bătut în cuie,
Eram chiar Julieta ori doar clona Iar când unul, trist, coboară
Acelei fete cu elan fragil, Altul, vesel, vezi cum suie.
Ce adunase lacrimi mari cu tona
Pe scenele cu public versatil. OPINIA UNEI SOȚII
Întrebată de un blond
Purtam la rochie și anemona, Ce-i amorul excitant,
Având în plete-un aurit pistil, Ea-i răspunse, că, în fond,
Când survolam cu eleganță zona Este doar cel c-un amant.
În care-amorul e-un arcaș copil.
Primisem lecții și prin Lisabona, UNUI FUNCȚIONAR
Cu probleme când mă duc,
În timp ce mă-nvârteam într-un cadril
Vrând, de timp, el să nu tragă,
Cu-al meu Romeo, meșter din Cremona,
Folosesc faimosul truc:
Un spadasin celebru și agil.
Ori pun pilă, ori dau șpagă.
Acum aștept să mă primească Mona,
Vestita stea cu nume și cu stil, UNOR EPIGRAMIȘTI
Spre-a-mi spune c-aș întrece-o pe Madona „BĂTĂIOȘI”
De ar veni să cânte la Mizil. Se luptă pentru-ntâietate
Când simt al premiilor iz,
PARLAMENTARILOR, ÎN GENERAL Lipindu-și diplomele toate
Obicei prost românesc: Și pe-al mașinilor parbriz.
În deșert ei doar vorbesc, Elena Mândru
Însă, prinși cu mâța-n sac,
Toți, ca peștii-n lac, ei tac.
MEDIC „BUN”
Cum, jobului nu-i face față,
Încearcă, repetând figura,
Să-și țină pacientu-n viață
Doar până-l vindecă natura.

GARGANTUA DIN SULIŢA BOTOŞANILOR
Iar Luna-n mantă de paradă
Şi plină de indiferenţă,
Ş-ascunse-n nori ca să nu vadă
Ce se-ntâmplă-n diligenţă…
Ajunsă-a doua zi în cetate,
S-a dus la târg cu trebuinţă,
Şi după ce-şi luă de toate,
Avu mustrări de conştiinţă…
Nici nu mai vru să-şi amintească
De faptu’n taina nopţii strâns,
Şi-apoi, ca să se pocăiască,
S-a dus la Rabin şi s-a plâns:
Păcătuit-am greu, Prea Sfinte,
Fiindu-mi frică de strigoi,
Eu, tânără şi fără minte,
Şi el, simpatic şi vioi…
MARE PĂCAT – Mare păcat! – a spus Rabinul –
De la Adjud, o văduvioară, Cu Dumnezeu să te împaci,
Frumoasă, şi pe nume Henţa, Voi implora tot Sanhedrinul,
Să plece trebuia’ntr-o seară, Voi da ofrandă la săraci,
Înspre Focşani, cu diligenţa. Din tfilimi ţi-oi citi misterul,
Şi s-a-ntâmplat ca-n seara-aceia, Ce iartă oamenii’ntre ei,
Că n-au plecat nici marchidani, Şi, ca să se-ndure Cerul,
Nici boccegii, ci doar femeia Vei da şi cinci sute de lei!
Cu diligenţa spre Focşani. – Primesc! – răspunse ea cu sete.
Porniră căişorii-n goană, Si cu emoţii neştiute,
Vreo zece poştii, după ceas, Oiţa păcătoasă de-te
Şi tocma’n valea lui Sondroană, Două bancnote a 500.
Făcură’n silă, un popas. Se uită rabinul la sumă,
– ‘Mânem aici, Bade Avrame? Şi-i zice plin de duioşie:
Întreabă Henţa cu sfială – – Eu ţi-am pretins să dai 500,
– Aici – răspunse vizitiul – Şi văd că tu ai dat 1000!
Că-s caii rupţi de oboseală. – Ti-am dat o mie, Rabi! Lasă…
– Însă, să nu ai nicio teamă, Că nu-i nicio greşeală. Știu!
Din noapte vin miresme dulci, Dar, vezi că… eu mă-ntorc acasă
Ce te-nvelesc ca o năframă, Tot cu acelaşi vizitiu!
Că poţi, în tihnă, să te culci.
Ea n-ar fi vrut, dar de departe Ion Pribeagu (Isac Lazarovici,
Ţâşneau văpăi şi reverie, n. 1887 în Suliţa jud. Botoşani)
Şi vizitiul zdravăn foarte,
Fir-ar al naibei el să fie!

FILOSOFII CU UMOR
DISTRACȚIE PE CINSTE
Multișoare păhărele
Pe la mese se adună
Și licorile din ele
Pentru toți ar vrea să spună
Poftă bună!
Tinerele, frumușele,
Cu obrajii precum focul,
Sprintene și ocheșele
La bărbați le face jocul
ŞEFULUI MEU Și sorocul!
Se ține scai de mine șefu'
Să-mi facă zile-ntunecate. Horă strașnică se-ncinge,
Eu îi dejoc cu artă chefu', Din bărbați, femei și juni,
Că nu mă doare nici în spate. Mâinile încep a-și frânge,
Zeii sunt marii jupâni
De-mi iese-n față-ntâmplător, Și stăpâni!
Se-ntoarce brusc mișcând din coate,
Se crede-atotstăpânitor, Picură grăunți de apă
Dar nu mă doare nici în spate. De pe frunțile cutate
Și amorul sapă, sapă
La iarbă verde cu amicii Fără multă greutate
Se vede pură zeitate. Demnitate!
Curg băuturile și micii,
Dar nu mă doare nici în spate. Din mulțimea cea compactă
Grupușoare se desprind,
Vrea să mă scoată necinstit Lumea pleacă-ncovoiată
Și alte gânduri îl străbate. De iubirea ce-o cuprind
Eu sunt cu mult mai pregătit Fără jind!
Și nu mă doare nici în spate.
Mai târziu perechi, perechi
Ieri am lipsit la adunarea Către mântuire urcă,
Cea programată pe-nserate. Toate-s cunoștințe vechi,
Azi am primit în scris mustrarea, Toate limbile se-ncurcă
Dar nu mă doare nici în spate. Jos în luncă!
Cu mintea lui întunecată Către ziuă fuge luna,

O fi crezând de mine, poate, Fug și stelele în nor,
Că funcția i-o vreau furată, Muzica răsună-ntruna.
Dar nu mă doare nici în spate. Numai cei cuprinși de dor
Fac amor!
Ioan Hodaș,

IN HONOREM
CARTE DE VIZITĂ
Căutând în tot Banatul,
Mari epigramişti sunt trei,
(Acceptaţi de subsemnatul):
Ionel, Iacob şi Bencei.
"CUGET, DAR NU REZIST"
Pe plaiul nostru românesc,
În stilul devenit caduc,
SALT POSTREVOLUŢIONAR Rezistă cei ce nu gândesc
Dacă-i vorba despre limbă, (Adică cei ce ne conduc!)
Situaţia se schimbă,
C-am făcut un salt elastic: MASA TRATATIVELOR
De la "lemn" până la "plastic". E un fel de masă mare
Şi-ncă la nivel înalt,
CE-ŢI DORESC EU ŢIE DULCE... Unde taie fiecare
EPIGRAMĂ Din felia celuilalt.
În prozodie îmbrăcată,
Călcând pe poantă, să nu cazi, TOVARĂŞEI DE VIAŢĂ
"Cenuşăreasa" de-altă dată, Indiferent ce se întâmplă
Regina balului de azi. Din amintirea ta nu pier,
Că ghioceii-ţi de la tâmplă
EPIGRAMA (DEFINIŢIE Îi port de-o viaţă la rever.
PROZODICĂ)
OPŢIUNE ELECTORALĂ
Disecată-n mod profund,
Prefer să ţin o lună post
Epigrama-i fată mare
Cu apă, că mai mult rămâne,
Ce o pipăi la "picioare",
Decât la capul unui prost
Dar insişti mai mult la... "fund"!
Să cânt "Deşteaptă-te, române"!
FECARE CUM POATE… DEZILUZIE
Timpul nou ne cere, Deşi mă aflu-n plin avânt
Uneori si drame: Şi vreau să scap de concurenţi,
Unii fac avere, Mă lupt cu "morile de vânt",
Altii epigrame. Dar nu fac faţă la clienţi.
"COLOANA INFINITULUI" EPITAFUL

La părerea ancestrală Vorbe tari, dar cu măsură,
Eu, de-a pururea, rămân: Spuse de un om cuminte:
E coloana vertebrală Ultima împunsătură
A poporului român! Pentru cel ce n-o mai simte.
BIBLICĂ GENEZĂ
Lecturând din pilde, una, Asfel, într-o zi nefastă,
Trag concluzii în răspăr: Îmbrăcată-n foi de viţă,
Adevăru-i că minciuna Eva se născu din coastă;
Fost-a primul adevăr. De-aia-i criză de costiţă!
Ionel Iacob Bencei
UMOR FEMININ
Priviți bietele osoase!
Demne de milă, înfometate,
Triste, acrite, supărate,
Ca și cum ar fi pedepsite
Dacă s-ar lăsa uneori ispitite
Să guste, nestânjenite,
Din prăjituri sau înghețate!
Uitați-vă-n schimb la cele " pline"!

Mulțumite, mereu râzând,
Lumii zâmbind și demonstrând
BALENĂ SAU SIRENĂ Că iubesc viața, că se simt bine,
O sală de fitness…o reclamă… Că au umor, că sunt voioase,
Într-o vitrină, într-o ramă, Și optimiste, și radioase!
O tânără chipeșă declamă:
"Vara asta, tot Balenă Deci, e clar: să fiu Balenă
Vrei să fii, sau… o Sirenă?" Eu prefer și nu Sirenă!
- Ce să zic? Că m-a uimit
Reclama? Că m-a mâhnit? CRISTAL-IN/OUT
Nu ,dar țandăra mi-a sărit! Cristalinașul meu,mititel și tulbure,
Fetelor, voi chiar credeți odat-ai fost lucios
Că trebuie s-alegeți și străveziu.
Mai târziu sau mai devreme M-ai însoțit amar de vreme
Între-aceste două extreme? M-ai slujit cu credință,
ca și frățiorul tău,
- Da! Astăzi peste tot în lume,-
care m-a părăsit
Din păcate, fără glume -,
acum câțiva anișori.
"Sirena" e preaslăvită,
Carne ești din carnea mea.
Iar "Balena " e hulită!
În curând și tu mă vei lăsa.
- Oameni buni, voi ce spuneți: Mi-e tare rușine
Tratați "Balena" cu dispreț? să te arunc acum,
Ba o luați și-n bășcălie? la bătrânețe.
Asta nu trebuie să fie! Tare grea mai e
A venit vremea și se cuvine despărțirea.
Să le-admirați pe doamnele pline! Iartă-mă,rogu-te
Blamați-i fără rușine și nu fii supărat!!
Pe toți cei ce fac reclamă, În amintirea ta
Pun Sirena pe-un piedestal mă voi ruga pe veci!
Declarând:" Sirena- trupul ideal!"
Cristalinul meu nr. 2 m-a părăsit la 4 oc-
Și dând din gură proclamă:
tombrie 2018!
"De vreți să fiți arătoase,
Și desigur sănătoase,
Fiți slabe scoabe, Adina Rosenkranz-Herscovici, Israel
Fiți numai oase!"

AMOR & UMOR
Vasile Diacon:
Cocota de cauciuc negru
Volumul are-o poză pe fronton:

O jună sexy cu o suplă „dotă”
Ce s-ar dezvălui apoi c-o cotă
De-umor – nu negru ci doar
roz-bombon.
Duduia îi va deveni mascotă
Acelui autor – un brav craidon
Ce-i cântă serenade la trombon
Spre-a-i cuceri favoruri c-o
bancnotă.
Romanu-i pentru fetele cu minţi
Deschise la erotice fantasme
Ducând în zona viselor fierbinţi;
ANUNŢ UMANITAR!
Intrat în topul de moderne Un simplu gest salvează două vieţi!
basme, Adoptaţi de urgenţă aceste două tinere orfane
Ce nu se adresează celor sfinţi, sau măcar oferiţi-le ceva de îmbrăcat!
E ca un film rulând pe-ascunse Ele merg zi de zi la serviciu cu aceste haine
plasme. găsite prin tomberoane.
Eugen Deutsch Şi cât de drăgălaşe sunt!
CLASICI ÎN VERSURI CLASICE

Pe cei ce beau se spune că Ceru-o să-i
condamne
Cât adevăr e-n asta, eu n-aș putea să știu.
Dar dacă băutorii și-ndrăgostiții, Doamne,
Vor merge-n iad, desigur că raiul e pustiu...
*****
...Nu mă certați! Lăsați-mi pe masă vinul
Bea vin căci el dă minții supremă bun!
strălucire, Căci ascultați: atunci când beau, aud ce
Credințelor - lumină și inimii - uimire. spun
De-ar fi băut și dracul un strop, s-ar Narcișii, trandafirii și-aprinsele lalele;
fi-nclinat Aud chiar și cuvântul nespus al dragei
C-o mie de mătănii la tot adamul beat... ... mele...
Omar Khayyam

ÎNVĂȚĂTURILE LUI PĂSTOREL CĂTRE COMANDOR
(Scrisoarea a II-a)
Se lamentează-n gura mare,
De parc-am fi surzi din născare.
Și, dintr-o altă ipostază,
Afurisind pe impostori,
Apar în scenă seniori
Ce doar în pilde cuvântează.
Eu mă crucesc văzând cum unii
Ajunși la ALPI din alt veac
Se năpustesc la scris ca hunii,
Căci boala asta-i fără leac.
Pretind că-s tinere talente
Filosofând apoi socratic.
Distins și vrednic Comandor - Cazul Iosif, literalmente,
Ce păstorești al meu sobor! Este aici axiomatic -.
La festival ați ieșit bine, Iată de ce s-ar cuveni
Căci v-ați luat pe rând de mine S-aveți cenzură la Cenaclu:
Și m-ați bârfit în fel și chip Producția s-ar primeni,
- Cunosc de mult acest tertip! Dac-o mai țineți sub șperaclu;
Apreciez, mai abitir, Trebuie doar să-și intre-n rol
Serviciul domnului Profir, Cei investiți cu atribuții,
Care ne-a îndulcit festinul Să pună versul sub control
Condimentând versul cu vinul. Și să dea curs la execuții.
M-am bucurat și mi-a priit Făcând recurs la teorie,
Să flecăresc, să râd, să beau, Haivas Mihai poate prescrie
Dar, ca să fiu cinstit cu voi, Criterii eliminatorii
N-am apucat să spun pe șleau Pentru delicte-n prozodie,
Chiar tot ce s-ar fi cuvenit, Stârpind din fașă amatorii.
Căci n-am rămas și la priboi. Mai cred că ar avea efect,
Iată, pe scurt, ce socotesc La Bălăceanu de-or să vină
Că mi se pare nefiresc: Pentru avizul psihologic,
Sunt autori introvertiți Să fie cât mai circumspect;
Ce-au recitat doar pentru sine, Căci mi se pare drept și logic
De parcă le-ar fi fost rușine Să vadă cine-i sănătos
Ca să se facă auziți; La minte, și din ce pricină
Dor și suspin în vers îmbracă Se mai scriu versuri de prisos.
Și lacrimi storc din piatră seacă. S-ar vindeca mulți mai ușor
Alții, ce nu-și dau rând să râdă, De-ar fi în juriu un actor
Iau ca pretext fața cea hâdă Ca să recite, când e cazul,
A măștii timpului prezent, Nu doar cântări ce-ți taie glasul,
Cam ipocrit și indecent. Dar și reflecții de tot hazul
Novici cu semne de frustrare În versuri vai de mama lor.

Cum mai vorbesc din când în când TULBURĂTOARE ACTUALITATE
Cu spiritele înrudite, Ne-am trezit din hibernare
Pot să vă spun din auzite Şi-am strigat cât am putut:
Ce le mai trece lor prin gând. Sus Cutare! Jos Cutare!?
Tristan Tzara e speriat Şi cu asta ce-am făcut?
De felul cum l-au plagiat: Am dorit, cu mic, cu mare,
„Neisprăviți avangardiști, Şi-am luptat, cum am ştiut,
Pretinși poeți și falși artiști S-avem nouă guvernare?
Considerând că-i desuet Şi cu asta ce-am făcut?
Registrul clasic, se întrec
În dadaisme de pe NET, Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Iar versul sună gol și sec”.
Dar trăim în sărăcie?
E jalnică iluzia Şi cu asta ce-am făcut?
Să crezi că nu te vor uita,
Căci negreșit s-alege praful Ia corupţia amploare,
Din tot ce-ai fost, și-n urma ta Cum nicicând nu s-a văzut,
Rămâne numai epitaful. Scoatem totul la vânzare?
Dar vă previn, iubiți confrați, Şi cu asta ce-am făcut?
Ajunge cât mă periați Pentru-a câştiga o pâine,
Cu rime pentru „Păstorel”- Mulţi o iau de la-nceput,
Ce sună uneori tembel, Rătăcesc prin ţări străine?
Mai încercați și cu Oswald, Şi cu asta ce-am făcut?
Căci mie tot nu-mi țin de cald.
Iar domnul Dante n-ar strica Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Scrisoarea de-a o publica
Cresc întruna taxe-accize?
În „Miorița”, -n „Vocea Ta”, Şi cu asta ce-am făcut?
Să afle și diaspora
Că noi slujim onest un țel Totul este ca-nainte,
Și, dacă nu ești zăbăuc, De belele n-am trecut,
Lesne descoperi în „Booklook” Se trag sforile, se minte,
Un spirit fin la Păstorel. Şi cu asta ce-am făcut?
Trimisă prin Victor Iosif Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?
Cupletul: Şi cu asta ce-am făcut!? al
marelui Constantin Tănase scris acum
70 de ani

MENESTREL CU MULT UMOR
BALADA STUDENTULUI GRĂBIT
(după Balada chiriaşului grăbit
de G. Topîrceanu)
Trec zile, nopţi zbuciumate
Şi-n zbor săptămânile trec,
,,Adio” îţi spun Facultate,
Că-mi iau geamantanul şi plec!
Eu nu ştiu limanul spre care
Mă-ndrept cu o diplom-acum,
Dar mă gândesc cu-ntristare,
La ce-a fost şi-a rămas, totu-n fum...
VULTURUL POLITICIAN Am stat în T10 un an,

Vulturul muşte nu prinde, Acolo pe-un colţ de clădire…
Pe domeniile-aride... Pe fete udam de la geam,
În politică se-ntinde: Şi noaptea cântam în neştire…
,,Stăpâneşte şi divide...”
Când luna bătea în perdele,
PROMISIUNI DE TOAMNĂ Bahluiul părea că mă cheamă
Când încă vinul mai musteşte, S-admir şi uzina cu bere,
Apare toamna printre creste, Fantastica lui panoramă...
Cu-aceeaşi jalnică poveste :
,,La anul, leafa, iar va creşte”… Am stat doi ani şi-n T8,
Acolo-ntr-o cameră mică,
UNUI MIRE Pe-acolo aveau uni-un moft,
Toamna pe culme s-a ivit, Ca noaptea să urce-o gagică...
Într-un moment nepotrivit,
Când tu erai cam ameţit... Ţin minte-n T13 am stat,
Dar, te-ai trezit: căsătorit… Alături de Ţuţu, de Giani,
Serate frumoase am dat,
UNUI ÎNTÂRZIAT Să treacă mai repede anii…
,,Sfertul academic” în principiu,
E pentru cei ce au un simplu viciu: Am stat şi în blocul cel mare
Că timpul care trece îl ignoră Sub mine având frizeria…
Şi-ntârzie la întâlniri, o oră... De sus aruncam avioane
Să ne-arătăm măiestria…
CONSOLARE
Iarna cea grea vine spre noi, De sus aruncam şi borcane
Cu ger, ninsori sau chiar şi ploi... Şi sticle, aşa pe degeaba…
Cine vre-un vin, are-n butoi, Pe geamuri puneam difuzoare
Îl bea... Şi uită de nevoi... S-asculte tot Tudorul ABBA…
SFAT PENTRU PRIMAR C-aşa ne trezim absolvenţi,

Dac-ai ajuns întâmplător primar Că iute în zbor anii trec,
Şi din greşeală ai şi o amantă, ,,Adio” vă spun dragi studenţi,
Nu-ţi angaja agent comunitar Că-mi iau geamantanul şi plec…
S-o urmărească: dacă e ,,curată”… Doru Melnic

DOCTORAT? CE MARE LUCRU!
Cre' că mă bag și eu la on doctorat: am on verișor care a stat pe
aceiaș scară,cînd stătea la bloc, cu o mătușă d-alui Gabi Opria care mă
simpatiza, tuși-sa, el nu simpatizează decît pe eu.
Am on subect estrem de atractiv, pentru apsolvenț dornici: "
Termodinamica locomotorie la licuricii în călduri și micro-electrificarea
prin cotact sexual,de lungă durată la aceștia". Îmi trebe un îndrumător
care se pricepe. Cred că l-am găsit: am cunoscut pe brațul Borcea,un
tip, tată multiplu, care mi-a povestit despre Sulina lui îndrăgită, unde
are o vilă mica, basin, cormorani. Cred că comisia o să dovedească respect adecvat pentru
etatea mia și se va grăbi să termine repede cu mine, căci dupe 7o, vii undeva, dar nu știi
cum pleci pe popriile picioare,sau paralel cu solul pe rotile, și atunci poți să te, dacă nu
chiar pe... diploma aia, cu sau fără pampers.
Cornel Udrea, Cluj
MAXIME ŞI MINIME
* Nicio zi nu începe și nici nu se termină odată cu lumina ei .
* Vorbele celui cu două fețe trebuie să le înmulțești cu -1 .
* Cât prețuiește viitorul pentru noi ? Cât am prețuit sau nu am
prețuit trecutul .
* Multe victorii nu-și mai analizează lipsurile .
* Avantajul înfrângerilor este că ele oferă mai multe învățăminte
decât victoriile .
* Aproape toți vibrează când primesc, dar puțini vibrează când
dau .
* Dacă trăim arzând, nu vom putrezi .
* Deseori suntem cât mulțumim și cât dăruim .
* Cu cât suntem mai în vârstă, cu atât, în fiecare an, iarna vine mai devreme.
* Când devenim campioni la fuga de noi, am pierdut o viață .
* Sfârșitul vieții începe odată cu începutul ei. Unul se apropie, altul se îndepărtează .
* Cuțitul ajuns la os îmbunătățește vederea .
* Unii au vederi largi și posibilități înguste, iar alții au vederi înguste și posibilități largi.
De aceea unii au nevoie de ceilalți.
* Și-a stricat vederea deoarece și-a obișnuit ochii cu idei fixe și cu distanțe fixe .
* De multe ori, vântul îți întărește rădăcina, pentru ca viitoarea furtună să-ți rupă doar
niște ramuri .
* Vanitatea nu vede meritul altora, ca să nu se vadă singură .
* Unii, după o cădere, devin mai puternici, iar alții, după o ascensiune, devin mai slabi.
* Unora, deşi sunt unși cu toate alifiile, le apar bube pe cap.
* Din ce în ce mai des, un trecut pătat aduce un viitor roz .
Ștefan Mîrzac

ESMERALDA
Botezasem mașina mea, Esmeralda. Culoarea bordo și

forma ei modernă mă făceau să mă simt ca o regină, când o
conduceam spre serviciu, dimineața la prima oră. Traseul meu
era destul de scurt spre Haifa Semen-Haifa. Așteptam la bari-
eră trecerea trenului, clipe de odihnă care îmi făceau bine, mă
trezeam, cum se spune. Imediat, cam peste 5 minute ajun-
geam la serviciu, unde trebuia să arăt proaspătă și împăcată cu
noul meu loc de muncă, ca ingineră în domeniul construcții-
lor. Zilele treceau la fel, iarna se apropia, ploaia nu contenea
mai ales noaptea. Drumul meu din Iad Lebanim era ca o co-
borâre de pe deal spre zona mai joasă, așa că, drumul asfaltat,
umed de după ploaia obișnuită de noapte, nu m-a făcut să pre-
simt dezastrul care va urma... Era 4 decembrie, o zi firească,
Haifa se lumina încet, iar eu la volan așteptam cuminte la barieră, ora 6.30 dimineața, soa-
rele încă nu răsărise, dar totul mergea șnur, robotul din mine acționa automat, bariera se va
ridica imediat, în fața mea o mașină cu roțile înalte va trece linia ferată... Nu-mi rezona nici
o melodie, dar după câteva secunde am ajuns dincolo, zonă inundată, când, m-am trezit că
mașina intră în pământ, asfalt… Se crăpa drumul, iar apa mă inunda în mașină, rapid, fără
posibilitate de înaintare, motorul s-a stins la toate eforturile mele de a o face să înainteze...
Intrasem într-o groapă făcută înainte de o mașină cu remorcă. Mă scufundam, în-
cerc să deschid ușa din stânga, nu reușesc, apa îmi ajunsese deja la talie... trec dincolo spre
dreapta și reușesc să împing ușa... cobor în apă, pe partea dreaptă, las mașina acolo resem-
nată, ajung la serviciu așa udă... povestesc colegilor, dar... nicio compătimire... Ploaia se
întețește, chem grar-ul (service)... dar nu vine... nu vine! Pe la ora 16 ajunge totuși...
Mașinile din zonă pluteau în apă ca niște bărci fără control! Mașina mea e declara-
tă totalost, nu o mai văd... Esmeralda mă părăsise fără să-și ia rămas bun, vorbeam cu ea
deseori, făcea parte din mine!
După vreo două luni, când banii de asigurare încă nu sosiseră, primesc un telefon
de la Ierusalim. O voce de femeie mă întreba dacă nu am mișcat ceasul de la mașina mea,
la kilometraj, pentru că arata foarte puțin, doar 4000 de km... Mașina mea nouă fusese
deja vândută de cei de la asigurare... Iar eu circulam cu autobuzul și mai apoi pe jos... de la
autobuz spre serviciu!
Pozele și reclamația mea la primărie au fost făcute a doua zi... Cei de la primărie
au astupat repede gaura crăpată în drum comunicându-mi că dacă am asigurare să nu mă
adresez și lor.
Bianca Marcovici, Israel
VÂNZĂTORUL DE MORI
Vând mori de vânt, iluzii la grămadă Nu vă uitați că mi-e armura tristă
Sunt ultimul ce cred în mori de vânt Și Rosinanta-o gloabă veche,tremurând
Și-n urma căprioarei prin zăpadă Cât morile de vânt se-nvârt, există
Și în puterea lumii, prin cuvânt Va fi și-un don Quijote pe pământ!
Cornel Udrea, Cluj
MUŞCHETARII SIBIENI (după 45 de ani)
LUI IACOBUS DANUS VIITORUL
(Danus, îndrăgostit, devenise taciturn) Linia, de-o ţinem dreaptă
Tu, izvor de vorbărie, Şi c-o bună conjunctură,
De o vreme eşti zălud: Viitorul ne aşteaptă
Faci atâta gălăgie Undeva… la cotitură.
Că şi musca o aud. Nicolae Munteanu
Nicolaus Olahus BUTURUGA MICĂ RĂSTOARNĂ
DEFINIŢIE CARUL MARE
Dintre multe doctorii Nici cu slujbe, nici cu rugă
Ce consumi fără să ştii, Nu există om să ştie
Epigrama e un hap Cum să fac-o buturugă
Care-ti dă bătăi de cap. Pentru carul de prostie.
Naum Smărăndache Sever Purcia
DIOGENE ŞI PĂSTOREL FĂŢĂRNICIE
Deşi-s celebri amândoi, În marea mea ipocrizie
Sunt antagonici într-un fel: Mi-am plăsmuit un Dumnezeu
De unul sta într-un butoi Profund bolnav de amnezie
În altul sta… butoiu-n el! Şi-apoi m-am declarat ateu.
Viorica Voicescu Gheorghe Şchiop
AUTOCRITICĂ UN EPIGRAMIST
Rămâne-un fapt de ne-nţeles Vrea, în epigramă, as
Că eu, deşi sunt în etate, Cât mai iute să devină
Prin policlinici umblu-adesea Şi făcut-a primul pas:
În loc să-mi văd de sănătate. A luat o balerină.
Nicolae Mihu Nicolae David
MUZA MEA E GREU
Eu m-am rugat de multe ori Proştii şi nomenclatura
Să am doar trează muza. Domnul De la noi şi alte state
M-a ascultat şi-acuma somnul N-au putut fi daţi de-a dura
Îi prinde doar pe cititori… Că au capete pătrate.
Ştefan-Cornel Rodean Nicolae Ghinea
AJUTOR NECONDIŢIONAT LA VÂRSTA A TREIA
Prieteni n-am mulţi pe pământ, Deşi trecut-au ani din viaţă
Dar unul, care-i de cuvânt, Destui, frumoasa mea iubită,
Mi-a spus să-l rog de-oi fi la greu Tu eşti aceeaşi, o dulceaţă!...
Oricând... pe Bunul Dumnezeu. E drept, puţin zaharisită!
Liviu Ceava-Celi Romeo Petraşciuc
ÎNCURAJARE
De ce să-ţi pară rău că mori APROPO DE MUŞCHETARII SIBIULUI
Când preotul, mi te răsfaţă E o mare trupă, / Chiar de-s veterani:
Spunând, convins, de-atâtea ori Muşcă tare după / Patruşcinci de ani!
Că mergi în locuri cu verdeaţă. Eugen Deutsch
Aurel Domide-Şănţanu

MOMIȚA REPUBLICANĂ
C-au ajuns aproape fără a-și da samă.
Și văzând-uși leul vechiul lui hotar
A mugit sălbatic,fluturând din coamă...
Și făcu momița mare cancelar.
Galopând pe-ntinsul întinselor stepe,

Se-njghebau în grupuri mari, de mii și sute,
Crocodili, pantere, agere sirepe,
Foto rară! Al. O. Teodoreanu, Păstorel, în Pe leu și leoaică venind să-i salute.
uniformă de căpitan de artilerie
***** Leul totdeauna drept a fost din fire,
Leul disperase stând mereu în cușcă, Dar văzând ce-i cușca și bun devenise.
Neputând din rege să se vadă sclav. Între animale așa înfrățire
Zgâlțâind de gratii buzele își mușcă Prin fabule doară de se pomenise.
Și, urmând imboldul sângelui său brav,
Se plimbau și mieii fără nici o frică,
Iată-l în picioare, sforăind năprasnic, Și-au ajuns gazele doamne la palat,
Că sfărâmă ușa cu priviri năuce. Numai de momiță se fereau, căci - cică -
Înlemnesc cu toții:clovni, stăpân și paznic Era pocitura cam afemeiat.
Nu știau, sărmanii, încotro s-apuce.
Dar căzând leoaica de-un glonte ocult,
Mai mândră-i leoaica și mai țanțoș calcă, Jalea cuprinsese tot norodul său.
Dând din cap ironic către cei ce fug. Și-a murit și leul, după ea nu mult,
De și-ar pune mintea, i-ar strivi pe-o falcă, De tristețe numai și de sânge rău.
Să nu mai cuteze lei să țină-n jug.
Urma să se urce puiul lor la tron,
Dar leu-n regala lui mărinimie Dar ce-a zis momița? A sosit momentul!
La ceilalți închiși a deschis portița: Iau întâi regența și, de n-am ghinion,
„Odată cu mine liberi toți să fie!”. Republică-i țara și eu, prezidentul.
„Să trăiască leul!” a strigat momița.
S-așteptăm poporul doar să nu mai plângă
Aclamau cu toții cât îi ținea gura, Și ideea noastră va stârni ovații.
Cu momița-n capu’- ntregului popor: Fac un salt din dreapta în extrema stângă
„Să trăiască leul și leoaica! Urraa! Și devin idolul unei generații.
Trăiască, trăiască leul salvator”
Și-a chemat norodul. Îndulcindu-și tonul,
Și-au pornit cu toții, afară de câne, Cu tâlc momițoiul le-a expus chestiunea:
Compromis de veacuri ca umanofil. „Gânditu-v-ați oare cât ne costă tronul?
Că-i bolnavă - javra a-nceput să-ngâne - Mergem la ruină! Piere națiunea!”
Și că nu suportă drumul pân' la Nil.
Le spunea acestea cu atâta pompă,
Lungă era calea, dar momița, care Că pe dată toți l-au ovaționat.
Învățase foarte multe ghidușii, Numai elefantul cam strâmba din trompă:
Până la hotarul liberei Sahare Nu putea admite lovituri de stat.
I-a distrat cu-atâtea snoave și drăcii,

Regretând pe bunul leu, se înțelege, RUTINĂ
Nu puteau pe fiu-i să-l alunge; dar sună ceasul, mă ridic,
Cereau să abdice micul pui de rege - fac cafele, hrănesc mâțele,
Așa chibzuise domnul cancelar! trezesc copiii, fac pachețele.
tu te întinzi ca un motan
La palat momița cu emoțiune languros după mirosul cafelei,
S-a-nchinat fățarnic zicând: „Maiestate, la fereastră, în soare,
Grea povară-mi este trista misiune! silueta ta în contre jour.
- Și ștergându-și ochii - : Poporul socoate mă opresc o clipă,
te privesc și mă gândesc
Că nu corespunde vremilor aceste, cât sunt de norocoasă.
De egalitate și democrație, și aleg hăinuțe,
Ca mai înainte să domnească peste umplu boluri cu cereale,
Dânsul absoluta voastră monarhie!” spăl dinți și fețe mici,
umplu ghiozdane, torn sucuri.
Da-n această clipă leii toți din pustă tu tragi leneș din țigară
Se-ncruntau prin ochii puiului de leu. și fumul te învăluie
Tremura momița: „În putere nu-mi stă și desenează forme senzuale
Să mai duc poporul. Ce-s de vină eu? care amintesc de iubiri vechi
și pasiuni pierdute.
M-a rugat Senatul... Sire... cer iertare, și îmbrac și încalț,
Bâlbâia momița... vechi conservator... pregătesc, aranjez,
Cât le-am spus?!... Degeaba!... Nu-i scoți dojenesc, consolez.
din eroare!” tu răsfoiești presa pe telefon,
Și-a răspuns monarhul batjocoritor: ești liniște, calm,
ești echilibrul meu și stâlp și stâncă,
„Tu vroiai, paiață, să domnești în țară? suspin și mă gândesc
Tu, ajuns din mila foștilor stăpâni? ce bine că exiști.
Piei caricatură! Haide, marș! Afară!” „bună dimineața, iubito“,
Și-a plecat momița cu coada-ntre mâni. scrii tu apoi zâmbind
și trimiți mesajul
Elefantu-n lipsă luase cuvântul către un număr necunoscut.
Demascând momița și-arătând ce vrea. Mara Wagner, Bucureşti
De dezaprobare duduia pământul
Și, zâmbind, năsosul i-a vorbit așa:
„Poți fi tu eroul momițeștii nații,

Popular, simpatic, șmecher și deștept
Mai așteaptă însă ceva generații
Să înveți spinarea întâi s-o ții drept.
Morala
Nu mai scriu morala, de banală ce-i:
Ați văzut momiță să mănânce lei?
Al. O. Teodoreanu-Păstorel

DIN BUCUREŞTI CU TALENT ŞI DĂRUIRE
„CRITERII”
Elita noastră e aleasă,
Dacă exhibă, cu mândrie,
Nu ăia şapte ani de-acasă,
Ci, minim doi, de puşcărie.
COLINDĂTORI ÎN PARLAMENT
Primiți, stimați aleși, acest colind,
Și remarcați plăcerea, pentru noi,
De-a-i admira pe-acești copii, pocnind,
FEMEIA-I POVESTE!...ȘI NU NUMAI! Din bici, într-adevăr, pe lângă boi.
Femeia-i poezie și poveste,
Iubită, mamă, muză, stimulent, MEŞTERII ZUGRAVI
Iar pentru meșteri ca Manole este Îndemânarea lor e fără preţ
Un fier-beton extrem de rezistent! Şi, c-o migală ca de Dumnezeu,
Un secol au pictat la Voroneţ
„CONFIRMARE” Şi tot pe-atât, la dormitorul meu.
Sunt multe femei în armată
Şi toate ne spun răspicat PASTORALĂ
Că vorba e adevărată: Ca într-un timp îndepărtat,
Armata te face bărbat! Când de la plug ţăranii vin,
Miroase-a pâine peste sat,
MAYAŞII NOŞTRI
... că a adus la magazin.
Având câte-o masă, cu finii, cu nașii,
La evenimentele familiale,
Aud câte-o rudă vorbind cu mayaşii: MARINARII
Ei sunt veşnic muşteriii
„Mai ia şi friptură, mai ia şi sarmale”!
Unor bârfe de import:
„CURAT” NOROC! Îşi deosebesc copiii
Cum am călcat într-un rahat cândva, După vorbă, ... după port!
M-au părăsit mai toţi căci, prea probabil,
Mirosul mai era cum mai era, VIAGRA
Norocu,- a fost, în schimb, insuportabil! E o pastilă ce te poartă,
Printr-un extract de sulfamidă,
O VEDETUŢĂ A SCRIS O CARTE Pe drumul dinspre Marea Moartă
Gen Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Bote… Până la Marea Piramidă!
Vedete de la noi şi alte părţi
Continuă mereu să ne uimească POLITICIANUL
Fiindc-au scris cu mult mai multe cărţi Model de publică figură,
Decât au fost în stare să citească! Având o însuşire-aparte,
De a băga tot timpu-n gură
EPITAF Ce scoatem noi, pe altă parte!
Aicea zace un bandit
Ce bănci a spart şi magazine,
A violat, a schilodit. Laurenţiu Ghiţă, Bucureşti
În rest,... de morţi, numai de bine!

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE
REFERENDUMUL ANIMALELOR
Ca şef recunoscut de animale,
Făcu o convocare de urgenţă
S-anunţe adunării generale
Un fapt ce cere maximă prudenţă:
Atente fiţi la ce e prin ziare

Şi la TV, căci sunt ameninţate
Relaţiile bune dintre fiare,
Să fie-n mod profund denaturate.
Fiindcă dintre oameni, cum se vede

Cam mulţi iau animale drept modele,
Şi pot induce printre patrupede
SFAT Ideea că-s şi oamenii ca ele.
În tot ce faci să fii corect şi bun, Şi-apoi, perfizi cum sunt în tot momentul,
Că-n viaţă vei culege doar ce sameni Mizând că fi-ve-ţi pradă delăsării,
Şi te-ai convinge că-i real ce-ţi spun, Vă plagiază-ntreg comportamentul
De-ar fi un CTC şi pentru oameni. Şi-ajung în funcţii mari în fruntea ţării.
PRIMA IUBIRE Dar dacă fură cu neruşinare

Un drept legitim la identitate,
Erai un soare pentru mine Vom cere bani dar şi asigurare
Şi când profund te-am cunoscut, Că nu vom fi cu oameni comparate.
Am înţeles şi cât de bine
Era de nu te-aş fi văzut! Şi-n caz că tot persistă-n imitare
De animalice virtuţi, oricine
UN GUVERN ÎN SLUJBA ROMÂNILOR Va dovedi mai proastă comportare
Decât a noastră, vom vota în fine,
E cel decis să-ndeplinească
Un plan profund gândit ca-n fine, Ca-n funcţii unde drept alegeri bune,
Pe toţi românii să-i ferească Modele de-animale-s preferate,
De riscul de-a trăi... mai bine! Prin referendum azi le vom impune
Să pună animale-adevărate!
PARLAMENTARI
Căci şi de-ar fi justificări banale,
Când doar în aparenţă somnu-i fură, Remarca nu-i deloc surprinzătoare:
Chiar dacă n-ar reţine niciun pic, Când oamenii imită animale,
Ei au atâta raţiune pură, E clar că ele sunt superioare!
De trag concluzii, practic... din nimic!
Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu

PSEUDO CRONICĂ PENTRU A.L.P.I.
Nerămași nevizitați
Sunt și cei puțin uitați,
Ce au versuri învechite,
Din loc în loc mucegăite.
Ajung la Vaslui, Popricani,
La toți le spun „La mulți ani”!
Să aibă multă inspirație
Și bani de cotizație.
MUZĂ DE CONDEI La simpatizanți ca indicație
Când clopoțelul sună Să fie membri–n asociație.
Și la poză ne adună, Merg prin locuri minunate
Se dă ordin ca sentința Ce-s descrise într-o carte
La ALPI începe ședința. Legată-n scoarțe tari,
Aici, vrei nu vrei, Sponsorizată de Cotnari.
Devii muză de condei, Semn de carte este un fir
De ești luat în vizor Util precum vinul lui Profir.
De dl. Iosif profesor, Și, nu vă spun de ursită
De colegii mai versați Celor cu slova afurisită,
Ce ne sunt ca niște tați, Doar să nu dați buluc
De cei cu versul parodie La revistă, că-i bucluc! (Booklook).
Sau de vagă comedie. Ionel Pintilii
Suntem numai literați
Ce trăim ca niște frați
Ce-o vrem ca mascotă
Pe-a lui Diacon Cocotă.
Pentru-a noastre surioare,
Mult noroc pe-a lor cărare.
Azi, la rândul meu,
Cu plăcere fac turneu
La fețe vesele,
Cei atenți la prozodie
Iubitori de armonie,
Culegătorii de versete
Renumiții de sonete,
Cu premii sau fără ele
Scriitorii de rondele.

MISCELANEEA EPIGRAMTICĂ
GROPILE DIN MUNICIPIU
Stau pitite, sunt o droaie
Şi aşteaptă. Mintenaş,
După ce cade o ploaie
Ies şi ele în oraş.
Florin Aioniţoaie
UNUI EPIGRAMIST
Cu credinţă-n lucruri certe
Te rogi mereu la icoane,
Domnul Dumnezeu să-ţi ierte
Şi „păcatul”…epigramei.
PARLAMENTAR LA MALUL MĂRII Mihai Cornaci
"Eu de-aş fi val, malul Guvern!?"...
Gândea aşa, cu chipu-i tern, CELUI MAI „TÂNĂR HAMLET AL
Don` senator, privind la val ROMÂNIEI”
Cum sapă, plin de sârg, în mal. Cât nu eşti Vraca (încă!) nu mi-e greu
Să-ţi spun, pe bune, domnule Badale:
PARLAMENTAR INTERNAT - Eşti un actor mai bun decât cred eu,
ÎN SPITAL Dar nu atât pe cât te crezi matale.
Al. D. Funduianu
I-am dus, la spital mergând la dânsul,
Hârtie igienică, un sul, PE TRASEELE DEMOCRAŢIEI
Însă m-am mirat peste măsură... S-a observat, din an în an,
Se ştergea mereu cu ea la... gură! Că-n ţara noastră-nfloritoare
Oricât educi un cetăţean,
PRIVIND ALEGEREA El cere totuşi de mâncare!...
PRIMARILOR
Politicieni prea-plini de fumuri GUSTUL LIBERTĂŢII
Ţipă tare, fără înconjururi: Prin anii cinstei şi dreptăţii
Unii vor primari în două tururi, Democraţia e o şcoală
Alţii vor primari cu două... tunuri! În care gustul libertăţii
Georgică Manole Nu-l simţi din farfuria goală!...
Gheorghe Bâlici
TOTUȘI, SE SPALĂ...
Am constatat de-atâția ani: LAUDĂ MINISTRULUI DE
La case mari în orice țară, FINANŢE
Amarnic se mai spală bani, Tipul ăsta a avut
Fin`că politica-i murdară. Avansare cu temei:
Nicolae Mereacre S-a luptat şi a căzut
Drept în groapa cea cu LEI.
Ion Diviza
Culese şi prezentate în Ştiri.Botoșani.Ro de profesorul Georgică Manole sub
titlul: Loc de dat cu epigrama!

UN SEPTUAGENAR ROMANTIC
MELCULE, MELCULE....
Lui Ion Barbu
Melcule, melcule, cel preaiubit de Venera,
cel preaiubit de firul de iarbă, doinit de Pan
cu cetera,
lasă deoparte ifosele, destăinuie-ți visele,
și urcă, din legendă, în cele noi Paradisele -
și urcă agale, pe tăpșanul ales, cu mersul tău
AȘTEPTĂRI lin,
Îmi place să știu că încă sunt spre miezul tărâmului Andromedei, cel
cel mai mare... pitic - cristalin -
că lumea-ntr-un deget o țin și nu te încrede, vreo clipă, că numai tu ai
când pot s-o ridic - iubit-o;
îmi place să cred că vibrez în visu-mi doar eu, Întâiul, am nemurit-o -
ca o undă verde de râu - rămâi, dar, cu Venera, cu Demetra, cu
că umbra-mi nu-i frunză în vânt Andromeda,
și nu se sucește trafic pe brâu - cu nordicul Rigă; recită în șoaptă sfintele
Veda,
îmi place s-aștept răsăritul pe rug rămâi, dar, cu stelele toate, în Paradisul cel
cu luna... fierbinte în vatră - nou, regăsit...
să scapăr și-n iarnă un fulger dragostea mea mă așteaptă, tot la pârleaz,
cu-amnarul pe-un suflet de piatră - dup-asfințit.
îmi place din lutul sterp să frământ
altă pâine dulce și grea - ANTINOMII
și-n ochiul din frunte să strâng De-aș putea pune, măcar o clipă,
sporul luminii din frageda nea. față-n față, cuvântul cu fapta -
De-aș putea pune, măcar o zi,
DIN ELADA față-n față, stânga-mi, cu dreapta -
În coapsa rubensiană a amforei
ochiul distinge fiorul etern de-aș putea pune, măcar o lună,
de sămânță crudă, de miere, de vin față-n față, o zi bună și-o zi rea -
de ieșire, cântând, din Infern - de-aș putea pune , măcar un an,
pe-aproape - turme de capre și oi... față-n față, soacra cu noră-sa -
îi văd pe ciobănașii Daphnis și Cloe -
satirii și nimfele dansează pe plajă, de-aș putea pune, măcar un veac,
trist mi-aduce și mie o veste... Aloe! o limbă de sfânt și una da drac -
de-aș putea pune, măcar un mileniu,
briza egeeană îmi scarmănă pletele
față-n față, un împărat și un geniu -
o simt răcorind sub fierbintea armură -
printre nuferi o zee cată s-ajungă la mal,
de-aș putea pune, aievea, laolaltă,
Melusina îmi dă, cea întâi, sărutul pe gură
raza soarelui cu unda tăcută a lacului -
pilde noi aștept la banchetul de seară, de-aș putea pune, alături, mătasea și lâna,
să-l aud perorând pe vestitul magistru - prin ochiul, etern visător, al acului.
dar, mai ales, Herodot să-mi promită Ioan Mârzac, C-lung-Muscel
că va fi liniște lungă și peste Istru.

DE PRIN LUME ADUNATE
CATÂRII
La vremuri noi, pozând în democrați,
măgarii vechi s-au însoțit de iepe
cu gândul de-a prăsi și de-a concepe
urmași mai viguroși și mai dotați.
Tot vrând să fie-n „cinste” tari și mari,

împreunându-se cu oftică și ciudă,
au zămislit cu mintea lor zăludă
catâri, catâri – nici cai și nici măgari.
POCĂINŢĂ
Ajungând ca şi-un proscris, Conform învățăturilor străvechi
(Că de asta eu sunt bun)
(Nu iese-ntotdeauna tot ce vâri!),
Fraţilor, azi m-am decis:
au apărut din iepe doar catâri
Pe şpriţ gura n-o mai pun,
sadea, mai înzestrați doar... în urechi.
Că satana m-a tentat
Cu un şpriţuleţ de vin, De-atunci, în viața noastră-ntruna plouă
De făcui mereu păcat, și, neoprindu-se paranghelia,
Să mă ierte Ăl divin(!) nechează detestabil herghelia
măgarilor cei vechi... de viță nouă.
Vorbe rele mi-au ieşit,
Iar prestigiul meu, sus-pus, Și-având comportament „după ureche”,
La un colţ mi-a fost ştirbit, (din îmbinarea poftei cu prostia!),
Tot de la un şpriţ în plus; mai amplă-mi pare azi nemernicia
catârilor cei noi... de stirpe veche.
Chiar şi popa m-a luat Eugen Laurian, Bragadiru
Pe departe,- aşa, la rost,
Auzise el prin sat
Că beau şpriţuri şi în post,
Astfel că, nu fiţi miraţi,

Când mă prinde noaptea-n sat,
Să mă tai şi să mă baţi,
Eu, cu şpriţu-am terminat,
De aceea iar vă spun,

Ca umil şi bun creştin,
Cât oi fi n-am să mai pun,
Nici un strop de apă-n vin!
Valeriu Cercel, Canada

CIOCOLATA DIN VIS
...eram pe o plajă, într-o zare de Caraibe, un citat
din Rai, cu cerul albastru răsturnat în liniștea Oceanului.
Undeva, într-un departe umbros, se auzea, atât de clar și de
liniștitor, Fuego, cu îndemnul hibernal, deja folcloric,
adresat mamei cui a scris libretul respectiv! Pe cearceaful
galben, cu trandafiri roșii, și cu sigla unui partid, cândva
majoritar, o pată de culoare: o ciocolată cu sâni ce sfidau
gravitația, interminabile picioare, ascunzând în umbra
mică a pântecelui, cu un buricuț ușor exoftalmic, toate
ofertele Paradisului regăsit. Restul lumii, toate acele mă-
runțișuri uriașe,ființe microscopic-agabaritice, erau pentru
mine, aflat în această Proxima Centauri pe persoană fizică,
într-o abstracție numită România, un surplus de imagini
dintr-o irealitate bleheriană.
Fata aceea, Mungulinga, în traducere "Miez de nucă de cocos",era nepoata unui
fost șef de trib glorios, dar nu făcea caz de treaba asta: ce folos aveau istoria, ierarhiile
sociale, aici unde era numai duminica? Am simțit că cineva s-a așezat în dreptul soarelui
Meu: când am deschis ochii am văzut-pe Ingrid Mocanu, dezbrăcându-se grăbit, încur-
cându-și picioarele într-un bikini până la genunchi și privindu-mă pe sub părul căzut pe
frunte: "ce-ai crezut, mă zmechere, că nu te găbjim, 're-ai al dreac’ să fii tu!" Apoi, după și-
a aruncat hainele nisip, oferind un amurg fizic, cu lapoviță și vânt moderat, a pus mâna pe
telefon și a șoptit, privindu-mă diabetic: " da, fato, da, Olguțo, am dat de el, ce credea că o
să îl căutăm în Teleorman ? Da, e pe plajă cu o indigeană mișto, toată silicoane natur și
creaci de 1o!"
M-am trezit, am început să plâng. Când m-am ridicat din pat, am văzut, pe cearcea-
ful galben nisip, foarte mult nisip...
Cornel Udrea, Cluj
Dilemă! Consum o seară romantică împreună cu nevastă-mea sau petrec minu-

nat de unul singur? Hmmm, un bărbat adevărat nu stă nici o clipă la îndoială!

ÎNTRE OGLINZI NEPARALELE
(sonete parodisiace!)
POEM SIMFONIC POEM PENTRU VINUL PUR
(Parodie la Poem simfonic de Păstorel)
Ştiţi voi să preţuiţi un şpriţ la gheaţă De ce să punem apă-n vin la gheaţă?
În feeria nopţii estivale? E un tipic de practici imorale
Când pe gâtlej îţi lunecă agale Făcute de-un birtaş de trei parale
Aşa ai vrea să-ţi fie-ntreagă viaţă. Ce a trişat aşa întreagă-i viaţă.
Decorul îţi apare ca prin ceaţă Căci vinul pur e-o oază de dulceaţă
Şi nu-ţi mai pasă: ai sau n-ai parale, Şi chiar de nu poţi bea vreo trei ocale
Comanzi într-una două trei ocale Eu sunt convins că vei găsi o cale
Şi bei cu sete până dimineaţă Să nu accepţi asemenea povaţă.
Atuncea rătăceşti din masă-n masă Cu vinul sec şi viaţa-i mai frumoasă
De parcă n-ai avea nici pat, nici casă (Cotnarul cel mai căutat: o grasă!)
Pornit să guşti din şpriţul întâmplării. Deci trebuie să îi dai curs chemării.
Şi-i ceasul chefurilor clandestine Iar şpriţu-i pentru chefuri clandestine

Când te frământă tainele-ntrebării: Cu bani puţini, căci el e-n josul scării
În şpriţuri eşti sau spriţurile-n tine? Ce are-n vârf doar vinurile fine.
PĂSTOREL TEODOREANU
POEM NONALCOOLIC POEM ALCOOLIZAT

(Parodie la Poem simfonic de Păstorel) (Maestrului parodiei, Lucian Perţa)
Ştiţi voi să preţuiţi precum se cere Ştiţi voi cumva pe-acest poet rebel
O bere blondă fără de-alcool, Ce, după vin, îi lasă gura apă,
Când pe gâtlej se duce rostogol Dar vrea doar bere slabă la agapă
Şuvoi de ambră şi pelin şi miere? Căci n-are un gâtlej ca Păstorel?!
Mici satisfacţii poate să-ţi ofere Mici satisfacţii cu un Cotnărel

Vinul şi apa însă ea, parol. N-a obţinut nicicând, (luase-o ţeapă!);
Plăcerilor supreme e obol, S-a consolat scriind (doar pentru mapă!)–
Făcută toată e pentru plăcere. Un antialcoolic, grav, gazel.
Acum e drept că-i preţul piperat Iar noi, privind chiar spre Vişeu, de sus,
Dar îşi permite orişice bărbat O mică fantezie ne-am propus,
Ce vrea să fie-aşa cât ţine cheful; Spre-a anima cu versul nostru cheful
Că treaz eşti bând şi tot treaz vei La care, lângă frigărui de porc,
Rămâne (De câine ne fereşte sigur şeful!)
Şi nici nu poate să te mustre şeful Vom bea un whisky tare din New-York.
A doua zi c-ai fost un porc de câine!
(cu italice titlurile unor volume de Păstorel) EUGEN DEUTSCH
LUCIAN PERŢA, Vişeu de Sus

PREMONIŢIILE CLASICILOR
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar,
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurătura

Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.
ZEFLEMEAUA
Motto: „Românii e deştepţi!“ Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
Noi suduim neîncetat
Când va veni sfârşitul lumii Iar la acest popor, sudalma
Românii nu vor fi atenţi E o religie de stat.
Isus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi. La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Iar Ziua Domnului, ca hoţul Avem o somnolenţă-n oase
În miez de noapte va sosi Şi-o zeflemea de prost fudul.
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi. Si doar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem conştiinţa tragediei N-avem profil de kamikaze
Şi totul luăm „à la légere“ Tiparul nostru-i byzantin.
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister. Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Avem o scuză de faţadă: Pe noi nu ne-o găsi acasă –
„Lasă, că merge şi aşa!“ Vom fi la meci, sau la pomeni.
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa. Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi.
Senzaţia e de plutire, N-aveţi decât să-nchideţi poarta
De infinit paraşutism Dacă tot face ea pe moarta…
Noi am făcut mişto subţire Hai, că românii e deştepţi!
Şi de marxism, şi de fascism. Camil Petrescu
Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclista
Şi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiască

Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!

FORŢA BRĂILA!!
IZOLARE
Ca toata lumea, ţin la sănătate
DACĂ I-AI ALES! “Că este cea mai buna dintre toate”
Cum nu le este clar cine-i stăpânul O spun făţiş, doar nu sunt vreo discreta:
Și fac ce vor, că vrei sau că nu vrei, Îmi trebuie, urgent, o izoletă!
Fiind alunecoși precum săpunul, Să stau în ea şi la bucătărie,
Sunt buni doar să te speli pe cap cu ei... Când pregătesc vreo supă sau iahnie.
Etanşă-o vreau, precum o casoletă
"MESERIAȘA" ÎNTOARSĂ DIN VEST C-aşa-i corect să fie-o izoletă.
Înfruntând acasă cazna Să fie fină-aşa, precum o foaie...
Unui soț ce nu-i dă pace, Să o desfac uşor, când merg la baie
Chiar și-atunci când o ia razna, (Dar nici să o agăţ pe la chiuvetă)
Unora din sat le place... În cadă să m-azvârl, din izoletă.
Iar dacă, de tandreţuri, mi-o fi dor,
O să mă-ndrept, încet, spre dormitor
SURPRIZA MIRELUI
C-un EL mă voi iubi pe o carpetă
ÎN NOAPTEA NUNȚII
O să mă protejez prin izoletă...
Bărbat decis, cu vorbă fermă,
Şopteşte partenerul cel vânjos,
Mireasa, bună si nu prea,
C-ar vrea, să-mi dea în dar ceva frumos
A bănuit ca-i izotermă,
În care să mă simt ca o vedetă.
Că a intrat cu totu-n ea...
Iubite, fă-mi cadou o izoletă!!
Stela Şerbu
DOAR CU CÂINII NE MAI
PUTEM PLIMBA
Prin oraș, cu gând de ducă,
Gata cu palavrele,
C-au ajuns să ne conducă
...Iarăși javrele!
IN VIZITĂ LA AI EI
Am înțeles de ce în casă lor
O face-adesea socrul pe nebunul
Și soacra stă cu capul în cuptor:
La ei e sănătos doar mic-dejunul!
Alexandru Hnganu

DIN DEALUL FELEACULUI
CONFESIUNE
Cum am de ispăşit păcate
Abia acuma îmi dau seama,
Că multe îmi pot fi iertate
Dar nu ştiu cui să-i plătesc vama!
CONSTATARE
Constat că-n ţară-i multă jale
Şi-i o nelinişte-n popor
Guvernele de trei parale
Vor pune taxe pe… umor.
FRUMUSEŢEA FEMININĂ
MIE ÎNSUMI În frumoasa Românie
Că nu-s un bun epigramist Admir o femeie-n ie,
Sunt cred destui care să mintă, Dar făcând o socoteală
Dar că-s un bun artilerist Tot mai mult îmi place goală.
Spun toate care mi-au fost ţintă.
VISATA MUZĂ
RELAŢIE EXTRACONJUGALĂ I-a zgândărit primul fior
Spun mulţi amici de seama mea Când s-a uitat către picior,
Că-i imorală şi că-i rea, Dar a rămas total sedus
Dar alţii, mai cu socoteală, Când a privit puţin mai sus.
Se jură că-i fenomenală.
SFAT
SEMNA DE PRIMĂVARĂ Când ai în gură caşcavalul
Înverzeşte toată ţara Ţine de el şi nu uita,
Zburdă mieii de căldură Că-l pierzi uşor şi te ia valul
Creşte grâul şi secara Şi când spui Nu şi când spui Da.
Sunt şi păsări pe centură.
SECHELE
FEMEIA DUPĂ 50 DE ANI Controalele şi azi şi ieri
E vârsta cea mai minunată Poartă cu ele o lacună;
Când poate, ştie foarte multe, Multe se-ncheie cu păreri
Iar când se simte vinovată Iar altele cu iz de prună.
Dă alte sensuri la… virtute.
Gavril Moisa, Cluj-Napoca, din volu-
AMBIŢIE PROFESIONALĂ mul: Pişcături şi pupături 2020
Deşi e numai amatoare
S-a dus cu şeful şi la mare,
Să-i dovedească că rezistă
Cât… una profesionistă.

DIN ZICERILE LORDULUI CULIŢĂ VASLUIANUL
• A ajuns pe treapta cea mai de sus, dar nu el, ci scara a fost premi-
ată.
• Prostul, asemenea păduchelui, mereu iese în... frunte.
• Când furia o stăpânești învingi fără să fii nevoit să fugi din calea
adversarului.
• Pe rana din sufletul celui jignit se pune degetul?
• Cultura e o barieră care dacă vrei, o poți trece, dar nu ignorând-o.
• Dau un regat pe un vizitiu care nu sare... calul.
• Aleșii noștri politicieni în culmea crizei ne conving că ceea ce ne
ține de foame e gaura la... covrig.
• Când ai mai puține clase decât un tren ești cel mai potrivit de ales
șef în guvern.
• Culmea eticii: tatăl să fie chemat la școală fiindcă fiul, ca să ia
bacul, a mituit profu'.
• Consolându-ți prietenul la necaz o faci în van, că s-ar putea să te considere dușman.
• Bârfa ne chinuie, ne bântuie, ne doare, curată maladie, dar toți o facem.
• Leneșul în oglindă când s-a uitat și cât era de ,,muncit" aceasta s-a spart.
• Ics pentru competență la fumat, băut, femei, s-a ales cu impotență.
• Culmea amiciției: o povară să aibă un amic și să o simți că te apasă pe umerii tăi!
Nicolae Viziteu, NeVe
Hârlău 2025. Robotic-s Research Institute. BabeCam, cele mai perfor-

mante ciboarge de supraveghere şi răspândire a informaţiilor. Ofertă nelimitată!
Nu vă luaţi după aspect! Sunt deosebit de eficiente!
JOCURI DE CUVINTE CU SUBÎNŢELES
 Am auzit că erau foarte mulţi oameni, o adevăra-

tă mare de oameni; ce să înţeleg de aici, că toţi
erau intraţi la apă?
 De ce ne lamentăm că în ultimii ani, în ţara noas-
tră se munceşte tot mai puţin? Nu ne mândrim
noi spunând că avem forţă de muncă bine califi-
cată, că avem mulţi oameni cu meserie? Nu spu-
nem tot noi că meseria este brăţară de aur? Nu
este normal ca bijuteriile preţioase să se poarte
doar la sărbători? Nu este la fel de normal ca
sărbătorile să fie nelucrătoare? Păi, atunci, când
să se mai lucreze?
 Am auzit că înalţii funcţionari sunt unşi în func-
ţii numai dacă, la rândul lor ung bine osia.
 Alergătorii se luptă cu cronometrul (se spune
„luptă contra cronometru”), când se ştie că
acesta, indiferent de competitori, oricum nu-şi
schimbă ritmul de alergare.
 Când văd cât de puţină lume mai merge astăzi la cinematograf, mă gândesc adeseori,
că, în formularea viaţa bate filmul, primul cuvânt ar trebui înlocuit cu unul din urmă-
toarele: lenea, barul, discoteca, televizorul... calculatorul...;
 Unui elev de care nu s-a lipit învăţătura i se spune că este clei, deşi se ştie, cleiul este
folosit printre altele şi la lipit.
 Dacă vrei să aibă efect critica fă cu sare şi piper pe un politician, înainte ca să fie uns
cu toate alifiile.
 A cerut insistent ca această problemă să se dea pe faţă, dar până la urmă, nu s-a mai
zis nimic despre ea, adică s-a dat la fund.
 Se spune din tată în fiu pentru a evidenţia ceva transmis prin descendenţă directă; eu
cred că ar fi mai corect să se spună din mamă în fiu, având în vedere faptul că se ştie
cu siguranţă cine este mama.
 De când am auzit prima dată de incubatorul de afaceri, m-am întrebat ce învârteli se
clocesc aici.
 Degeaba strângi cu uşa pe cineva; el nu devine astfel mai mic, poate să rămână tot
larg la suflet.
 De câteva zile, nu mai bea pe inima goală, deoarece, în fiecare dimineaţă, când se
trezeşte, se gândeşte că ar fi bine să se lase de băutură şi, această problemă importantă
îi stă pe inimă.
 Degeaba vrei tu să chemi la judecată pe cineva dacă acesta este cu capul în nori.
 Mort-copt nu este o stare intermediară pentru cadavrul de la crema-
toriu.
 Deoarece întotdeauna el mănâncă doar la botul calului, doctorul i-a
spus că se va vindeca de ulcer la paştele cailor.
Ştefan Cornel Rodean, Sibiu

ŞI TOTUŞI, CLASICII…
SCRISOARE: Răspuns dlui Al. O. Teodoreanu
Braţ rotund şi crupă plină,
Organism de gelatină,
Cu structură androgină,
Iar la-nfăţişare
Pare
O statuie de slănină.
...Ba mata eşti tip ridicol! Şi mai are... Ce mai are?
Eu n-am scris nici un articol Când se duce la culcare
Întru apărarea Muzii, E de genul feminin,
Despre cel care Dar când scrie proză
Pare Roză,
Că-mi faci treizeci de aluzii... Iscăleşte masculin.
Criticul pe care-aici În al Criticii domeniu
Îl ataci în versuri mici Orice Eu se crede geniu,
Nu-i, desigur, măscărici, Dacă-i secondat de proşti...
Colibri sau licurici... Alte semnalmente?
Însă nici Niente!
Bou sau vacă, precum zici. Trebuie să-l recunoşti.
E profesor (onorabil), Deci scriind el prin reviste
Autor (interminabil), Cronici impresioniste
Om politic (execrabil), Cu dantele împrejur,
Critic (foarte vulnerabil, Într-o zi şi-a zis că
Dar pasabil), Riscă
Preşedinte (incurabil). Să rămâie prea obscur.
Când îşi laudă ciracii, Cum avuse ţara pace,
Îi compară cu toţi dracii. El ieşi din carapace,
Fără spirit diplomatic, Şi cu pagini din război,
Cu-ale lui precepte Dup-acel masacru
Drepte, Sacru,
Are cioc, dar e simpatic. S-a vârât printre eroi.
Cel pe care-n adevăr Ştiu, pe astfel de specimeni
L-am luat cândva-n răspăr Astăzi nu-i condamnă nimeni,
E un tip mai fistichiu. Au ajuns la apogeu.
Când îl iei în pripă, Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?...
Ţipă... Pun'te
Lasă-mă să ţi-l descriu. Un moment în locul meu!
Are-o mutră anodină Că mă ştie fiecare,
De frizer cu mandolină, Sunt sfios ca fata mare
O privire clandestină, Şi blajin de obicei, -
Nas de parafină Însă când mă apăr
Fină, Scapăr
Şi la gură vaselină. Ca din cremene scântei!

În cuptor îmi vâr colacii
Când s-arată vârcolacii.
Spada-mi gata de atac,
Luminoasă ca o dâră,
Vâră
Spaima-n orice vârcolac!
Ce folos avui de-acolo?...
Cu săgeata lui Apollo
În zadar l-am săgetat,
Căci o epidermă
Fermă
Este greu de perforat...
Nimeni pace nu-ţi dă dacă
Ai nevoie de dădacă.
Dragul meu, de-aceea zic
Că scriind sudalme
Calme
Nu poţi câştiga nimic.
Ci, mai bine, - Muzei cale
Să-i deschizi cu muzicale
Rime, ca de obicei, -
Iar pe păr să-i scuturi
Fluturi
De imagini şi idei. Desen de Nicolae Viziteu
George Topîrceanu
FEMININE… DELICATE…
OMAGIU LUI PĂSTOREL

Cunoscut ca avocat,
Gastronom și literat,
Ești faimos că patronași
Și Cenaclul de la Iași.
UNIVERSALITATEA MATEMATICII
Acesteia-i dedic eu versul,
Căci precizează „când” și „cât”
Și guvernează Universul...
Ba... chiar mai mult decât atât!
Livia Cornelia Bejan
INCULPATUL LA TRIBUNAL
De ce mă acuzați orbește
Că i-am sărit la beregată?
Când eu, de fapt, doream firește,
Doar să-i leg nodul la cravată!

BUNE DESPRE UMOR
* Platon spunea: "Până şi zeilor le plac glumele."

*Iar începând cu secolul XIV, chiar şi comunitatea medicală recunoaşte puterea
vindecătoare a rasului. Cercetarea intensă asupra " terapiei prin râs" a început în momentul
în care Norman Cousins a publicat un articol în Jurnalul englez de medicina din 1976. În
1979 acest articol a devenit primul capitol al cărţii „Anatomia bolii." , unde se menţiona că
în 1964 a fost diagnosticat cu boala spondylitis (inflamaţia acută a şirei spinării ), cu şanse
unu la 500 de recuperare.
Realizând faptul că gândurile negative şi atitudinea negativă pot duce la boală, el
şi-a dat seama ca atitudinea pozitivă poate avea efect contrar. Aşa că a plecat din spital şi a
stat într-un hotel unde a luat doze mari de vitamina C şi s-a uitat permanent la comedii şi
emisiuni umoristice, inclusiv gen "Camera ascunsa". A aflat că 10 minute de râs echivalea-
ză cu 2 ore de somn fără dureri. Prin asta a dovedit că râsul este cel mai bun medicament şi
a demonstrat relaţia dintre trup şi suflet.
* William Fry, profesor de psihiatrie la Universitatea Standford, subliniază că un
copil la grădiniţă râde în medie de 300 ori pe zi. La vârsta adultă, media scade la 17 ori pe
zi. De unde această diferenţă? Luam viaţa prea în serios? Nu ar fi cumva timpul sa învăţăm
să ne relaxăm? Cărţile de dezvoltare personală spun că nu încetăm să râdem pentru ca îm-
bătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetam sa râdem.
* Cele cinci simțuri ale noastre nu sunt suficiente pentru o viață ideală. Trebuie să
ne folosim cel de-al șaselea simţ: simțul umorului. Umorul nu se referă numai la a spune
glume, ci este un mod de a vedea viața. Putem râde de greșelile şi suferința noastră. Şi
putem fi sinceri în legătura cu viața noastră fără a o lua prea în serios.
* Beneficiile râsului sunt nenumărate. De aceea ar fi extraordinar să facem eforturi,
să râdem pe parcursul zilei. Şi desigur, să râdem cu oamenii, nu de oameni. Să râdem de ce
fac oamenii, nu de ce sunt ei. Să râdem nu numai ca să ne ușuram greutățile noastre, ci să-i
ajutăm şi pe cei din jur să treacă mai ușor peste greutăţi.
* Când râzi de tine, îi dezarmezi pe cei care vor să râdă de tine şi eviți posibile
confruntări.
* Râsul dizolvă tensiunile, stresul, anxietatea, iritația, mania şi depresia. După o
repriză de râs, experimentăm o stare de bine extraordinară. Şi să ne aducem aminte un
lucru: dacă nu poţi să râzi pe seama unui lucru, nu poţi trai cu acel lucru în viaţa ta.
* Cercetările medicale au demonstrat că râsul întăreşte sistemul imunitar. Studiul
comportamentului şi al felului în care creierul afectează sistemul imunitar se numește psi-
honeuroimunologie. Deși încă la început, aceasta ramura a medicinii începe să câștige te-
ren în încercările de a înțelege relația dintre minte şi corp.
* In Coran se spune: "Cel care îşi face prietenul să râdă merită să se ducă în Rai."
* Râsul reduce durerea prin eliberare de endorfine care sunt mai puternice decât
cantitatea echivalentă de morfină.
* Umorul ajută la integrarea celor două emisfere ale creierului (emisfera stângă
este folosită pentru descifrarea bancului iar emisfera dreapta interpretează daca bancul a
fost sau nu amuzant)
* Simțul umorului atrage după sine mai multă productivitate, mai multă comunica-
re şi un joc de echipă mult mai eficient.
Culese de pe internet, cu mulţumiri autorilor! Redacţia.

22.02.2020 Sala Diotima a Centrului cultural Mihai Ursachi Iaşi. Colegul şi prietenul nostru, domnul Ionel
Pintilii, şi-a lansat volumul de poezii: Arcul şi arcuşul. I-au fost alături, din toată inima, majoritatea colegilor
din A.P.L.I.
Foto Calistrat Robu
29.02.2020 Sala de protocol a B.C.U. Iaşi. Colegul nostru, domnul Vasile Diacon lansează volumul: Cocota
de cauciuc negru. Un adevărat triumf cultural susţinut şi de verva prietenilor din A.L.P.I.
Foto Rodica Rodean

EPIGRAME Booklook54 - 2020 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EPIGRAME Booklook54 - 2020 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

16 februarie 2020. Sala de spectacole a Cercului Militar Iaşi.

Eveniment cultural de amploare organizat de

15.02.2020 Instantaneu de la inaugurarea noului sediu al Junimii-Scriptor. Întâlnire emoţionantă între

Răsună peste dealuri rapsodiile

Sunt deci permise-acum cochetăriile:

Când florile-şi îmbracă iarăşi iile.

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional

Booklook nr. 54 pg. 1

SPIRALA ISTORIEI COLOANA INFINITULUI

Booklook nr. 54 pg. 2

Am consultat deci un vestit savant Din care, protejaţi de o mimoză,

El mi-a propus să-ncerc un artificiu Apoi, ghidaţi de o panteră roz,

Pornind, plin de curaj, la braţ c-o jună - Acolo, antrenaţi de un tambur,

Booklook nr. 54 pg. 3

Booklook nr. 54 pg. 4

Bun găsit, stimați telespectatori! Ne aflăm cu carul de

Booklook nr. 54 pg. 6

Booklook nr. 54 pg. 7

CÂND SCRII EPIGRAME… ASEMĂNARE

Booklook nr. 54 pg. 8

Domnul Duluman, Aristică, aşa cum îl dez-

Booklook nr. 54 pg. 9

Booklook nr. 54 pg. 10

Booklook nr. 54 pg. 11

Booklook nr. 54 pg. 12

CÂND TOTUL SE SCHIMBĂ ÎN RĂU REALITATE ROMÂNEASCĂ

CUMPLITA POLUARE COTIDIANĂ

SĂ AI CARTE NU-I SUFICIENT AH, FEMEILE!

SFAT UNUI NEVOIAŞ FAPTELE VORBESC

NEDORIŢII POLITICIENI POLITEŢE

PROST, DAR „COCOŢAT” DISCREPANŢE

Vasile Vulpaşu Nichi Ursei

Booklook nr. 54 pg. 13

LA REVELION REUȘITA UNUI BIȘNIȚAR

LA PRIMIREA BULETINULUI DE MĂRTURISIREA UNUI

OF-URILE POEŢILOR REFLECȚIE

GÂND MALEFIC CATREN PASCAL

APEL PENSIE SPECIALĂ

EROARE PRIN OMISIUNE VINUL ȘI VIRUSUL

TRISTEȚE PE SCENA POLITICII

ANUNȚ PE UȘA VECINEI IARNA BEȚIVULUI

SOLUȚIE MADRIGAL FEMEILOR

Booklook nr. 54 pg. 17

Booklook nr. 54 pg. 18

UNUI POLITICIAN Albina care-i lucrătoare

Booklook nr. 54 pg. 20

Incredibil de ce sunt în stare unii bărbaţi pentru o partidă cu care să se laude!

Booklook nr. 54 pg. 21

Booklook nr. 54 pg. 22

Booklook nr. 54 pg. 23

Desen de Costel Pătrăşcan

ATÂT DE STRAŞNIC... FANTOMA SENTIMENTELOR

Booklook nr. 54 pg. 26

Booklook nr. 54 pg. 27

Calistrat Hogaș a scris o carte cu acest titlu, dar nu

Mihai Frunză, vânător de munte fără pușcă

Booklook nr. 54 pg. 28

Mihai Frunză, călător în viitorul luminos

Booklook nr. 54 pg. 29

E gestul greu pornit, brumă pe prune -

Booklook nr. 54 pg. 30

Booklook nr. 54 pg. 31

Booklook nr. 54 pg. 32