A«»«I X I V N o .

1-2 Martie-Aprilie

ЧШШ1 LKCKLKI
Ш Ш 1 Ш М 50 Ш И В ,

? f e : ^ j x i ( м о ш э т л Jeff

Í Prof.
î > r o / . dr. N. СЩпас-Штапсеа
dfr. JV. ЬоТ^^
Direcíori : j N ^ ,SimacQe
 Gomitetuf societăţii cufturafe „fJon j£.
&aragiafe-Sffîfâdita".
Preşedinţi de onoare:
D-l Prof. Aurelian Moşoiu
Directorul liceului d-l Prof. S. Teodorescu.
Vice preşedinţi de onoare:
Dl Prof. Dr. N. Chiriac-Dimancea.
D-l Prof. Bernard Schnapp.
D-l Prof. Nicolae Simache.
Profesorii liceului, cari activează în sânul societăţii, sunt membri
de onoare.
Preşedinte activ
Hariton Radu cl. VIII-a Lt. ^
Vice preşedinţi:
Niculescu P. Radu cl. VII-а Şt.
Teodorescu Ştefan cl. VI-а A.
Ţigănuş Nicolae cl. VI-а B.
Secretari:
Dumitrache-Godeni D. I. Ion cl. VIII-a Lt.
Opriş V. Mihai cl. VII-а Lt.
Ajutori de secretari:
Pătraşcu Paul cl. V a A .
Brezeanu Ion cl. V-a A.
Casier
' Aileni V. Ştefan cl. VIII-a Şt.
Ajutor de casier
Rădulescu D. C-tin cl. V-a B.
Bibliotecari:
Alexandrescu Mihai cl. VI-а A .
Crivăţ C-tin cl. VI-а A .
 CUVÄHT DE INDERIN
„Curierul Liceului" reapare: de astă-
dată ca organ de publicitate al socie­
tăţii de lectură „/. L. Caragiale" a elevi­
lor de curs superior dela liceul „S-ţii
Petru ş i Pavel" din Ploeşti.
Această reapariţie s e datoreşte lăuda­
bilei iniţiative şi stăruinţe a D-lui Stoica
Teodorescu, directorul liceului.
Mă bucur de acest nou p a s de pro­
g r e s în viaţa acelei societăţi, pé care e u
am întemeiat-o în memorabilul an 1907,
ş i la a cărei desvoltare am veghiat an
cu an, până astăzi.
Am veghiat şi voi veghia, cât timp îmi
vor permite puterile şi împrejurările,
căci ş i astăzi am aceeaşi convingere, pe
care am avut-o la început, că nicăiri
elevul secundar, mai a l e s cel de curs
superior, nu-şi poate verifica şi coordona
mai bine cunoştinţele căpătate în orele
de clasă ş i nu'şi poate validita mai cu
s u c c e s aptitudinile sale intelectuale ş i
morale, decât în sînul unei societăţi de
lectură, unde mişcările îi sunt mai libere
şi iniţiativa mai puţin îngrădită.
O asemenea societate bine organizată
şi ferm condusă, este menită a servi,
alături de şcoală, ca un adevărat labo­
ratorul, unde s e plămădeşte personali­
tatea elevului prin îndeletniciri intelec­
tuale, artistice ş i fizice, la cari este che­
mat să colaboreze, pentru realizarea unui
program comun, impus de societate.
Elevul adolescent îşi poate astfel însuşi
o serie de deprinderi folositoare, cu
cari rămâne dincolo de şcoală, în vârsta
adultă, în s e n s u l de nu fi purtătorul nu­
mai al unui capital de cunoştinţe ori cât
de variate, ci ş i al unui caracter, sursă
bogată de voinţă şi energie, de cinste
ş i patriotism,
P e de altă parte însuşi profesorul-
educator, gata pentru o activitate supli­
mentară, n'ar putea găsi un tărâm mai
bun, unde să-şi manifeste mai în plin
grija pentru formarea tineretului şi focul
sacru pentru nobila sa profesiune, de­
cât luând conducerea unei asemenea
societăţi şcolăreşti şi ocupându-se de
aproape de activitatea şi progresul ei.
Prin prisma acestor convingeri am
privit întotdeauna rolul ş i importanţa
societăţilor şcolăreşti de lectură, bine
înţeles în cadrul şcoalei. Experienţa
făcută, p e acest tărâm, în curs d e trei
decenii, şi resultatele obţinute au con­
firmat temeinicia acestor convingeri.
Mă bucur deci când văd, că societatea
„I, L. Carageale" prin reapariţia revistei
„Curierul Licului", ca organ al ei, îşi
poate extinde activitatea ş i spori mij­
loacele pentru îndeplinirea menirei sale.
Membrii societăţii, după îndrumările date
de conducătorii c u răspundere, vor avea
prilejul să publice în revista societăţii
modeste articole de literatură şi ştiinţă,
făcând, încă de pe acum, utile încercări,
ce vor contribui la formarea cugetării şi
stilului lor.
In asemenea condiţii revista va fi un
admirabil mijloc pentru descoperirea
talentelor ce înmuguresc pe băncile şcoa­
lei şi pentru afirmarea şi manifestarea
lor pe calea publicităţii. E a va servi ca
un bun mijloc de emulaţie între elevi
ş i de statornicirea unei sănătoase atmo­
sfere d e muncă în liceu.
In perspectiva promiţătoare a acestor
íoloase, ţin ca, acum în pragul reapariţiei
sale, să urez revistei „Curierul Liceului",
existenţă îndelungată şi mereu prosperă,
iar Domnilor Profesori N. Ch. Dimancea,
N. Simache şi B. Schnapp, distinşi mei
colegi, cel mai deplin succes în opera
de conducere, căreia î ş i închină munca
lor extraşcolară.
Ţin de asemenea să îndemn cu toată
căldura pe membrii societăţii L. Ca-
Din pământ eşti [tu om] şi în pământ te
vei întoarce. Aşa se glăsueşte în stihurile
cărţilor vechi. Şi cu drept cuvânt.
Dar mai presus de veşnicia care a învă­
luit şi va învălui deapururi cu haina uitării
orice suflare omenească, nu-i mai puţin ade­
vărat că acest scurt popas, ce se cheamă
viaţa, ne poate reţine în loc un moment pen­
tru a-l cercetă, pentru a-l analiză, pentru a
desprinde iot sensul lui.
Sensul vieţii ? O simplă lege biologică, a
naşterii şi a morţii, împletite laolaltă de
mână nevăzută a Dumnezeului creator.
Dacă însă viaţa are acest redus sens, asta a tot ceace îi ese în cale.
nu însemnează că faptele celui care întru­
chipează această viaţă, nu nepoate interesă.
Din potrivă. Viaţa, atâta valoare are, cât
faptele bune au putut so motiveze şi au putut
s'o prezinte ca pildă celor prezenţi, ca icoană
celor ce va să vie,
Numai astfel şi numai în chipul acesta,
om de om, se poate deosebi şi acum şi în
veci vecilor.
Faptele oamenilor — în acest scurt popas
pământean — sunt multe, pentrucă şi rostul
vieţii încâlcit şi nepătruns poate fi,....
Rostul vieţii ? O Doamne ! Fiecare are un rile şi bălţile bătrânului Danubiu, sa oprit,
rost în lumea aceasta şi fiecare năzueştesă după un timp oarecare, la poalele Carpa-
1) Idei d i n n e c r o ' o g u l fímit l a Brăila în z h u d e viaţa
8. I. ?. c r i .
ragiale" şi pe ceilalţi elevi ai liceului s ă
s e strângă cu tot zelul ş i cu toată în­
crederea în jurul revistei „Curierul Li­
ceului", care este menită a constitui un
titlu de mândrie pentru liceul ,,Sf-ţii Petru
şi Pavel", ducându-i bunul renume d e ­
parte peste hotarele oraşului ş i judeţu­
lui nostru.
AURELIAN MOŞOIU
P R O F E S O R
şi-l croiască. Dar rostul, câteodată este mai
simplu, câteodată mai complicat, depinzând
şi unul şi altul: de ceace este omul; de ceace
gândeşte el; de ceace socoteşte că trebue să
îndeplinească pentru el; dar mai ales de
ceace se trudeşte să aducă tot binele cât
mai mult şi cât mai mare pentru semenii lui,
pentru mai micii lui
Aci stă rostul adevărat al vieţii ?! Rostul
personal se numeşte egoism, sfărâmâtor de
suflet şi vătămător societăţii. Isvor nesecat
al: urei, invidiei, vrajbei... făcând din făp­
tura omenească fiară sălbatecă şi sfâşietoare
Rost social este atunci însă, când omul
face abstracţie de sine şi merge pe calea
sacrificiului în folosul societăţii, în mijlocul
căreia trăeşte, cu scop bine determinat de a
răspândi numai: adevăr, dreptate, bunătate,
ajutorinţă...
Ei bine, ilustrul nostru coleg, Ştefan Oră-
şanu, a avut un rost al vieţii bine determi­
nat, de folos obştesc, aşa cum el, zi de zi,
a căutat să ni-l dovedească cu prisosinţă.
*
« »
Plecat depe malurile, zăvoaele, luminişu­
ţilor prahoveni, unde a înţeles să-şi petreacă
până la sfârşit, în calitate de profesor
de Ştiinţe Naturale la liceul din Ploeşti.Nu
uitase niciodată Brăila, oraşul tinereţii şi al
rostului familiar; şi nu putea să uite, de
vreme ce aci se aflau toţi membrii familiei
sale, de care cu mândrie şi cu bucurie po­
menea de multe ori. Nu putea să uite Brăila,
pentrucă undele spumegoase ale Dunării,
dăduse şi va dadeapururi rosturi noui ora­
şului său natal. Şi totdeauna când era vorba
să plece din oraşul nostru, la Brăila îşi lua
sborul, caşi anul acesta, când însă sborul
s'a frânt, iar trupul zace înţelenit în cu­
prinsul zidurilor cetăţii lui iubite.
De făptură falnică, om chipeş, cu figură
expresivă şi de o blândeţe remarcabilă şi
veşnic senin; o seninătate care rareori se în­
tâmplă s'o schimbe, chear dacă ar fi încer­
cat cineva să i-o turbure.
Potolit la mers, dar măsurat şi impozant.
Niciodată pripit în cuvânt sau aprecieri cari
ar fi putut nemulţumi pe cineva.
Avea deci, respectul egalului, inferiorului
şi cu atât mai mult al superiorului său. Cum
vedeţi, o manieră care impunea stimă şi
multă iubire.
Cu elevii săi era de o bunătate proverbială,
li privea sub această latură a bunătăţii lui
sufleteşti, socotind orice abatere ca o copi­
lărie, pe care căuta s'o îndrepte numai cu
vorba lui sfătoasă şi în nici un chip aspră.
Prin urmare el căuta să nu răscolească
ascunzişurile sufletului şcolarului, care în
genere este dispus a vedea în orce atitudine,
ó provocare, în orice sfat o vorbă goală...
REVISTELE ŞCOLARE
d e Prof. RADU COSM1N
Le cunosc din copilăria mea. Re­
vistele şcolare erau, pentru noi, ele­
vii, prima tribună publică pe care ne
măsurăm forţele spirituale. Puteau unii
să aibă note extraordinar de bune
sau rele, la felurite materii; pe rin­
gul primei noastre publicităţi se luau
la întrecere adevăratele noastre în­
Era deci un psiholog care prin răbdare
înăscută dar şi voită, căuta să înfrângă pe
nesimţite orice neastâmpăr copilăresc, mai
mult vinovat decât nevinovat,,.
Iubia şcoala cu adevărat şi nici odată nu
a lipsit dela obligaţiunea sa profesională. O
grijă a lui de căpetenie era muzeul pe care
Va chivernisit până 'n pragul sfârşitului său.
Mergea cu plăcere în excursiuni şi nu mă
sfiesc sä afirm că era unul dintre profesorii
şcoalei care îndeplinea cu prisosinţă acest
desiderat didactic atât de necesar învăţă­
mântului.
Avea respectai instituţiei pe care înţelegea
s'o servească cu adevărat şi integral; se
simţea legat de şcoală în sens spiritual.
In cerc intim era vesel, îmbietor, dar totuşi
cumpănit şi cu măsură.
Şcoala noastră îndeosebi se simte tristă
şi nemăngăiată, pentrucă este văduvită pen­
tru totdeauna de un învăţător întru învă­
ţătura şcolarilor noştrii. Păcat că părintele
lor sufletesc, n'a avut parte să fie jelit de
toţi copiii lui sufleteşti, de vremece pronia
cerească a cântărit mai bine poate, ca sfâr­
şitul să-1 ajungă pe meleagurile oraşului său
natal.
Dumnezeu să-l aibă în paza lui cea dreaptă
şi bună, în vecii vecilor.
STOICA TEODORESOU
D I R E C T O R U L ' L I C E U L U I
Şf-ill Petru şl Pavel-Ploeştl
suşiri, însuşirile creatoare.
0 poesie, o descriere, o anecdotă,
o compositie filosofică, un discurs
ţinut la o solemnitate, sau felurite
scânteieri ale inteligentei, inspiraţiei
şi talentului ce gânguria în „pana"
micului colaborator îl scotea la su­
prafaţă, îl arăta „ce poate", şi cât
preţueşte. Elevul, înainte de a scrie, maţi şi nechemaţi, sculptorii buni
îşi amintea vorba lui Boileau : Avant şi răi, pictorii celebri şi zugravii;
donc qae d'écrire apprenez ă penser. generalii eroi şi vagmiştrii; avocaţii
Mintea şi cugetarea lui se ascutiau ; şi oratorii de duzină ; moaşele comu­
şi scrisul lui, ce avea să fie cântărit, nale, bărbierii şi toate scursorile
purta răspunderea semnăturei. Căci: cluburilor politice. Ziarele sunt pline
Verba volant, scripta manent. de literatura votului obştesc. Versu­
Comori nebănuite zac, adeseori, în rile biletelor de plăcintă sau facto­
subsolul sufletesc al elevilor, mai tot­ rilor poştali, de Anul Nou, sunt, ade­
deauna timizi, neîncrezători în for­ seori, superioare multor elucubraţii
ţele lor, ne luaţi în seamă, ori ridi­ aşa zise moderniste, cu stihuri fără
culizaţi chiar, de conşcolari strimţi ritm, fără rimă, fără miez, fără Dum­
la minte ori răi şi invidioşi, decâte nezeu. (Poezie fără cap şi fără pi­
ori aceştia le prind vre-o încercare cioare).
în versuri sau în proză. Ba, şi manifestele politice se scriu,
Fireşte, nu acesta e scopul revis­ adeseori in versuri, că nu degeaba
telor şcolare, adică, să scoată pe li­ românul e născut poet.
teraţii, ori pe marii publicişti de mâine. Cine nu scrie romane azi?
Totuşi, dibuite şi încurajate de pro­ Toate părăsitele vieţei, toţi rene­
fesorii adânc înţelegători, multe ta­ gaţii artei adevărate, toate geniile ca­
lente se pot afirma din faşă. fenelelor şi cârciumilor, pensionarii
O revistă şcolară trebue să fie o- talentului ori imberbii agramaţi şi daţi
glinda fidelă a vieţii culturale a ţărei afară din şcoli, pun mâna pe condeiu
noastre şi un rezumat al evenimen­ şi scriu, scriu, scriu. Piaţa literară
telor artistice, literare, ştiinţifice, ori cere cât mai multe zarzavaturi. Er-
sociale din lumea întreagă, Dar, mai bivore şi rumegătoare sunt destule...
ales, revista şcolară trebue să fie o Dar, mai ales, aşa zisa literatură
îndrumare a tinerilor cititori în hao­ erotică ce sgândără toate patimele
sul publicaţiilor ce umplu piaţa zile­ joase ale omului s'a infiltrat, nu nu­
lor noastre. mai în biblioteca părinţilor şi fraţilor
Trăim într'o epocă în care se pu­ ori surorilor mai mari, dar până şi
blică enorm de mult Societatea mo­ în ghiozdanul elevilor şi elevelor de
dernă suferă de o boală a timpului, şcoli secundare. Aici stă adevăratul
mâncărimea de condeiu şi de vorbă. pericol.
Mania scrisului şi a „conferenţie- Cangrena se întinde văzând cu
rei" a cuprins nu numai ţara noas­ ochii, Cartea proastă şi otrăvitoare
tră, ci şi Europa întreagă. Scriu toţi de suflete se răsfaţă în toate stratu­
nechemaţii. Vorbesc toţi flecarii. rile sociale. Ea a pătruns, vai! şi la
O psichoză nouă bântuie sufletul sate, otrăvind izvoarele sănătoase ale
ţărei noastre. Trăim într'o epocă de energiei milenare a neamului. Mora­
consolidare a neamului. Glasul ar­ vurile noastre se pocesc după putre­
melor a încetat. Inter arma silent gaiul unei aşa zise culturi apusene,
musae. ori, civilizaţie democrată.
După război, muzele au cuvântul. Cărţi obscene, cărţi revoluţionare !
înăbuşite, cu căluşul la gură, pe Dansuri sălbatice, dansuri de trib.
vremea când tunul avea cuvântul, Musică barbară, sau de reviste lu­
azi, ele se răsbună, vorbesc toate brice ! Cântecele ţigăneşti şi de che­
deodată. Vorbesc şi scriu poeţii che­ furi degradatoare, înlocuiesc musica
 noastră populară, doinele, horele sau
sfintele noastre balade.
Poesia noastră clasică dusă la stră­
lucire de un Alexandri, Bolintineanu,
Alexandrescu, Eliade, Eminescu, Vla-
huţă, Duiliu Zamfirescu, Coşbuc, ori
Goga aruncată la coş şi înlocuită cu
păsăreasca revistelor de anume ce­
nacluri, introdusă, vai, şi în multe
manuale de şcoală !
Discursurile olimpice ale unui Co-
gălniceanu, Rcsetti, Ion Brătianu,
Take Ionescu, N. Filipescu, Laho-
vari, Maiorescu sau Delavrancea, ui­
tate şi înlocuite cu proza de subur­
bie a atâtora Trahanachi şi Agamiţă
Dandanache ai zilelor noastre.
Ce greu se scria şi ce rar se pu­
blica odinioară ! Scrisul şi cuvântarea
erau un sacerdoţiu. In templul literi-
lor, artelor sau conducătorilor politici
nu pătrundea ori şi cine.
Ca şi în şcoala şi templul lui Pi-
tagora nu putea intra decât cine era
„geometru", adică, cine îşi măsura
bine gândul, cuvântul şi scrisul.
Iată de ce trebue să ţină seama
cei care conduc o revistă şcolară şi,
mai ales, una ca a Liceului Sfinţii
Petru şi Pavel, liceu cu un trecut
de glorie pe tărâmul cultural.
Bustul lui Carageale aşezat în faţa
liceului să fie tinerilor şi maturilor
colaboratori ca un memento care
să-i ferească de ridicol.
Articolul lui Titu Maiorescu „Be­
ţia de cuvinte" să fie mereu prezent
în amintirea celor cari pun mâna pe
condeiu.
Vorba lui Eliade Rădulescu : Scri­
eţi băeţi, numai scrieţi", să nu fie
rău tălmăcită. Pe vremea lui de a-
supriri streine şi de sărăcie culturală
naţională, orice şi oricum se scria în
nobilul scop de a servi literatura şi
ti.
cultura românească era o necesitate.
Azi, nu ne mai e îngăduită canti­
tatea. E otrăvită ţara de ea în poli­
tică precum şi în viaţa literară.
Azi ne trebuesc oameni de cali­
tate, elevi de calitate, literatură de
calitate.
Non multa, sed multum..
Invăţaţi-vă, elevi, cu cititul şi scri­
sul disciplinat. înainte de a soarbe
paginele rău mirositoare ale publi­
caţiilor moderne, cereţi sfatul profe­
sorilor voştri asupra „operelor" şi
capodoperelor ce trebuesc citite. După
cum mâncările rele strică stomacul,
tot aşa şi cărţile proaste otrăvesc
mintea şi sufletul.
Iar voi, colegi tineri şi bătrâni, cari
aveţi în mâini conducerea revistelor
şcolare, nu uitaţi că trebue să tur­
naţi în ele, ca în potirul sfintei îm­
părtăşanii, numai grijania dumneze-
ească.
O revistă trebue să purifice şi în-
nalţe pe cititor. Amintiţi-vă pentru
aceasta cuvintele marelui critic fran-
ces, Rene Doumic:
»Sunt cărţi, pe care citindu-le ieşi
„mai înnarmat contra pornirilor infe­
r i o a r e ale naturei noastre, luptă în
„care stă toată viaţa noastră morală.
„Altele, din contra, vă pregătesc, pe
„nesimţite, la înfrângere. Despre a-
„cestea se poate spune cu sigu­
ranţă, că sunt cărţi rele.
„E periculoasă ori ce carte care
„răscoleşte fundul nesănătos al naturei
„noastre, instinctele josnice...
Cu ochii la luceferii scrisului nos­
tru clasic şi al capodoperelor streine
consacrate, mânuitorii de condsl ai
revistelor şcolare ori neşcolare, să
facă din scrisul lor apa vie şi întări­
toare a minţii şi sufletului micilor şi
marilor cititori!
 In Ioc d e introducere
S'a repetat de multe ori — şi cu drept lor, trepidaţia maşinilor, au pătruns până în
cuvânt — că semnul sub are trăim, este al altarul olimpic al şcolii. Ecoul lor a pătruns
celui mai crunt materialism. până aici.
Epoca de adânci prefaceri prin care răs- Prin încercarea de faţă, cu dorinţe mari
batem, cu răsturnarea valorilor, cu această şi cu puteri modeste, vrem să punem o pie­
goană nebună de plăceri efemere, nu este— tricică la plămădirea lumii aceleia nouă.
disigur — potrivită desvoltării elementelor Revista aceasta este o trăsură de unire, o
ideale din făptura omenească. modestă încercare de a lega firul rupt al
La această răspântie istorică, stau faţă în unei tradiţii de muncă rodnică şi glorie con­
faţă două lumi: una a trecutului care moare sacrată, căci liceul a mai avut multe reviste.
şi alta a viitorului care încă nu s'a lămurit. A fost — nu de mult — una care se nu­
Este cert că sau năruit multe instituţii şi mea tot Curier şi a fost continuată multă
s'au prăbuşit multe concepţii, dar tot atât vreme. Publicau şi atunci, profesorii, caşi
de adevărat este, că temeliile şi drumurile elevii; unii făceau încercări meritoase, cei­
lumii celei nouă nu s'au tras încă. lalţi cercetări interesante contribufiuni pre­
Deocamdată trăim aceste înfrigurate pre­ ţioase; pentru unii era o tribună de între­
faceri. cere, de afirmare, de nobilă întrecere, pentru
Şcoala, ca orice instituţie socială, sa re­ ceilalţi un instrument mai mult şi un auxi­
simţit profund de modificarea mentalităţii liar pentru a-şi complecta rodnica muncă de
sociale. Preocupările elevilor de astăzi—căci educare şi luminare a tinerelor generaţii.
de ei este vorba — şi anume cele extra- Şi unii şi alţii au făurit faima necontes­
şcolare, s'au schimbat radical. Bătrânul şi tată şi prestigiul covârşitor, de cari s'a bu­
savantul profesor Gheorghe Longinescu, spu­ curat necontenit şcoala aceasta şi cari l-au
nea într'o zi studenţilor la curs, că în anii promovat în cel dintâiu loc între instituţiile
săi de învăţătură îşi adormea noaptea târziu de cultură ale ţării.
colegii de cameră recitându-le mii de ver­ Dar tăvălugul vremii a trecut şi pe aici.
suri din Iliada şi Odiseea, Tot astfel, mult Cu toate că revista trecuse sub conducerea
regretatul profesor de drept roman, Ştefan d-lor prof. Munteanu-Râmnic, Raul Bul-
Longinescu, ştia pe de lost, la o vârstă finscki şi Sever Flavian, energii animatoare,
destul de înaintată, toate poeziile lui M, a încetat să mai apară prin anul 1923.
Eminescu. In sfârşit, ca să via la un exem­ Noi am fost ultimele serii cari ne mai
plu, care ar putea fi mai uşor controlat de aducem aminte de ea şi putem să spunem
acei cari aş dori să mă înţeleagă, voi a- că cele mai frumoase amintiri ale vieţii
minti despre băt< anii şi iluştri profesori ono­ noastre de şcolari, se leagă de ea.
rifici ai acestui liceu, cari îşi mai aduc şi In anul 1935 abia, apare „Munca Per­
acum aminte de prepoziţiile latineşti şi ştiu sonală" condusă de d-î profesor Bernard
sute de versuri din poezia latină sau din cea Schnap.
franceză. Revista de faţă este o transformare a a-
cesteia şi o continuare a vechiului Curier,
Sunt faţă în faţă două lumi. Intre ele
O închinăm înaintaşilor noştri de aici, ca
distanţa de timp pare a fi de secole.
un modest omagiu şi ca un respectuos prinos
In orice caz, şcoala cea veche, şcoala a-
de recunoştinţă, pentru dâra luminoasă pe
ceea senină, cu preocupări ideale, ce făurea
care ne-au lăsat-o.
elemente cu sufletul şi mintea robuste, oneste,
Având în fruntea şcolii pe neobositul
încrezătoare în puterile lor şi ale neamului,
nostru bun sfătuitor, d-l profesor Stoica
aparţine de acum trecutului.
Teodorescu, care a ştiut într'un timp aşa de
Iureşul luptelor politice, viscolul reforme­
scurt să-i dea un nou avânt.
 îndrumată de preşedintele de onoare al
Societăţii culturale ,,I. L, Carageale" a
elevilor, d-l profesor Aurelian Moşoiu, a cărui
lungă şi bogată experienţă pe acest ogor, nu
ne este dat nouă a o aprecia.
Condusă de d-l profesor dr. Chiriac N
Dimancea, cu o adevărată cultură literară^
profesor cu lunga experienţă şi multilaterală
pregătire, revista apare sub cea mai temei­
nică garanţie.
Spre cel mai desăvârşit succes, ea trebuie
însă să se sprijine pe colaborarea tuturor
elevilor.
Domnii profesori ai liceului au salutat, cu
bucurie, această reapariţie.
Ca şi altădată ei vă stau — iubiţii noştri
elevi — la disposiţie.
Sunt gata să vă călăuzească spre alte
orizonturi, mai senine, mai luminoase, pe a-
cele piscuri ale minţii şi sufletului, de unde se
pot culege plăcerile cele mărişi de unde min­
tea vede atât de departe.
Revista aceasta înseamnă muncă, trudă şi
jertfe de timp şi bani.
Folosiţi-vă de munca d-lor profesori şl fa-
ceţi-vă vrednici de ea.
In fiecare cuvânt scris aci, este ruptă o
frântură din sufletul şi gândurile domniilor
lor.
Inscrieţi-le şi le reţineţi în sufletul vostru,
precum bronzul reţine slova ce i-se încredin­
ţează.
Folosiţi-vă de sacrificiile materiale ce se
fac pentru întreţinerea ei şi gândiţi-vă că voi
aveţi astăzi atâtea posibilităţi, de cari noi
imediaţii voştri înaintaşi n'am avut parte.
De voi deprinde restabilirea faimei năruite
de vitregia vremurilor.
Voi puteţi să fiţi făurarii unui nume mare.
Numai astfel vă veţi putea aduce aminte
cu drag şi veţi putea spune cu mândrie : „şi
eu am fost elevul Liceului Sfinţii Petru şi
Pavel". Vă va lipsi oare puterea ?
N. I. S I M A C H E
PROFESOR
 LITERATURA ROMÂNEASCĂ
Ce părere am eu despre literatura
românească viitoare ?
Cred că neamul nostru, abia trezit
din negura apăsătoare a răsboiului îşi
aşteaptă călăuze noui pe calea seni­
nului prevestitor de viată rodnică şi
liniştită. Apele nu s'au limpezit încă.
Talente noui abia s'au afirmat. Rodul
lor aparţine mai mult viitorului.
O faţă nouă a literaturii va trebui
totuşi să iasă la iveală, scuturată atât
de balastul prea vechiu al unor clişee
ÎN VIITOR
prea uzate cât şi de ridicolul celor
ce confundă noutatea cu ori-ce preţ
cu originalitatea sănătoasă a mareiarte.
Să lăsăm timpul să hotărască şi
aripele nouii generaţii să crească...
Şi mai ales să dorim celor ce vin
de acum înainte să se bucure de mai
multă solicitudine din partea publi­
cului nostru cititor, atât de redus azi
ca număr.
I. A. BASSARABESCU

SIMION MEHEDINŢI CA PEDAGOG

Timpul curge şi cu el se duc şi oamenii apoi literile (filozofia).
mari ai neamului, cari prin vieaţa şi activita­ E trimis de Maiorescu la Bsrlin unde
tea lor sunt exemple nemuritoare pentru studiază filozofia evoluţionistă şi geografia
cultura şi civilizaţia lui. Şi dacă de multeori Ajunge profesor de geografie la facultatea de
prezentul nu cunoaşte valoarea mare a unor itere din Bucureşti. Dar considerându-1 cu
astfel de personalităţi cărora pe lângă res­ drept cuvânt, pedagog al neamului românesc,
pectul şi onoarea cuvenită, le datorăm ad­ trec peste biografia sa numai cu acele cu­
miraţie şi recunoştinţă, posteritatea va apre­ vinte de mai sus şi mă voiu ocupa cu ideile
cia mai bine ideile acestora, când, în tim­ şi faptele ce ies din scrierile sale.
purile critice, prezenţa lor se va simţi mai D-l Simion Mehedinţi este un adânc cu­
mult ca oricând. Şi noi am avut astfel de noscător al metodelor şi principiilor de în­
oameni, cărora astăzi mai mult sau mai puţin văţământ; un etnograf distins care cunoaşt.*
le suntem recunoscători. Unul însă, în vieaţă originea neamurilor şi fazele lor de desvoltare
astăzi, dar care va ocupa un loc în galeria în diferite epoce — Domnia sa este român
oamenilor mari şi care a lucrat şi lucrează neaoş, realist şi patriot înfocat, care mai
încontinuu la înfăptuirea idealului nostru: toată vieaţa şi activitatea şi-a închinat-o nea­
religios, moral şi cultural, prin cuvânt, scris mului său. Ideile-i înfăptuite în vieaţa noastră
şi fapte este D-l Simion Mehedinţi. de stat dela răsboiu încoace, îi măresc va­
Ceea ce mă preocupă aci este însă numai loarea şi-1 ridică mai pe sus de oricari alţi
D-l Simion Mehedinţi ca pedagog. români, tot aşa poate de iluştrii în idei, dar
Voiu căută să desvolt acest subiect atâi trecuţi mai în umbră pentru neînfăptuirea
cât locul şi mijloacele permit să-1 alcătuesc, lor. Ca pedagog, D-l Simion Mehedinţi arată
pentrucă acest distins geograf, etnograf şi in primul rând că Religia este de-o trebu­
pedagog este în vieaţă, iar opera îi este mereu inţă absolut necesară, ce stă la baza for­
în continuare. Nu voiu arăta altceva cu pri­ mării de caracter al oricărui neam — şi mai
vire la vieaţa D-lui Mehedinţi decât că-i cu seamă al unui neam cum este al nostru.
din jud. Putna din Soveja, de unde-şi ia — D-sa nu poate trece la alte principii şi
pseudonim pentru literatură: face seminarul regiile de învăţământ, înainte de-a arătă im-
portanta Creştinismului în vieaţa popoarelor.
Este pătruns de faptul că, poporul nostru de
jos nu cunoaşte Sf. Scriptură decât din auzite
şi de aceea caută s'o explice într'un stil
plastic şi popular, începând cu diferitele re-
ligiuni pe cari le îmbrăţişează diferitele
neamuri ale pământului, punând in faţă păr­
ţile bune şi rele ale acestora. Aceasta o face
în lucrarea intitulată „Poţi să fii om deplin,
fără să fii creştin ?". D-sa începe prin cu­
vintele : Un om ca şi un popor atât preţuieşte
cât a înţeles din Sf. Scriptură. Descrie re­
ligiile păgâne superioare: B u d i s m u l ,
Brahmanismul şi Mahomedanismul, punând
mai pre sus superiorităţile Creştinismului pe
care îl arată prin explicarea Evangheliilor.
Coranul lui Mahomed derivă din iudaism şi
păgânism. Mahomed din ambiţie personală,
deşi cunoişte doctrina Mântuitorului, nu vrea
s'o propovăduiască, ci, dupăcum arată au­
torul, primul gând al păzitorului de cămile,
fu să întemeieze un fel de parohie cu în­
văţături evreeşti şi păgâneşti şi pentru aceasta
întocmeşte o carte de lectură, plină de po­
veşti, legeude, sfaturi şi legi, amestecate fără
nicio rânduială.
Această carte este „Coranul''. După pilda
legii lui Moise „Coranul" cuprinde zece po­
runci, dar nici pe departe nu se poate sta­
bili a comparaţie cu Sf. Evanghelie.
El nu înlătură robia, femeia rămâne tot
supusă şi înjosită şi afară de aceasta spune
că soarta fiecărui om este hotărâtă chiar din
clipa naşterii lui; cu un cuvânt sueţine, dacă
nu predestinaţianismul, sigur însă fatalismul.
Alah a hotărât soarta fiecăruia. De aceea
ademeniţi de făgăduinţe, ucenicii lui Maho­
med, cu Coranul în mână şi cu sabia în
alta, au cucerit aproape toate ţările dinpre-
jurul Mediteranei. Purtaţi de caii lor iuţi şi
de cămilele răbdătoare la sete, ei au stră­
bătut şi Sahara, ducând credinţa lor până
la Negrii Sudanului, iar spre Miază Noapte
şi Răsărit au ajuns până la Mangolia, ba
chiar şi asupra Indiei, Avântul lor însă s'a
frânt în curând; Turcii astăzi abia mai stă­
pânesc o făşioară de pământ lângă Bosfor
în Europa şi destul de mult din Asia mică.
Atât. Coranul este inferior ţ el îndeamnă pe
Turci la lene şi tembelism, „Ca şi Budismul
care povăţueşte pe om să se lase mâncat
de tigrii, de şerpi şi alte jivine, Mahome­
danismul e o religie care slăbeşte şi chiar
îmbolnăveşte sufletul omenesc". Continuă
apoi D-l Simion Mehedinţi cu arătarea su­
periorităţii Sf, Evanghelii, făcând aplicare la
vieaţa elevilor. D-sa nu scapă un moment
din vedere pe tineri, îndemnându-i la cetirea
şi trăirea in învăţătura Sf. Evanghelii, pentrucă
sămânţa şcoalei şi-a Bisericii, căzând pe
pământ bun să rodească înzecit şi insutit.
Importanţa acestei lucrări este mare ; prin
ea autorul urmăreşte trei scopuri: religios,
moral şi intelectual.
O altă lucrare în care D-l S. Mehedinţi
îşi arată, cu mai multă prisosinţă, valoarea
d-sale de pedagog distins este:
„Altă creştere" în care arată că copiii
fiecărui neam sunt un fel de repetire ne­
curmată a fazelor mai vechi din vieaţa ace­
luiaşi neam. In jocuri, în basme, ghicitori,
unelte şi arme etc., precum şi în felul de
a judecă şi de a simţi, copiii sunt oglinda
generaţiilor trecute şi prin urmare, imaginea
eea mai limpede a sufletului popular. D e
unde urmează că cel care vrea să îndrumeze
traiul unui neam, dela copii trebue să în­
ceapă, mai ales acolo unde sufletul mulţimii
a început a se clătina. O capod'operă însă
care a avut mult răsunet în lumea cultă din
ţara noastră şi care a ilustrat mult numele
autorului peste hotare, este „Către noua ge­
neraţie". Această operă, de-o valoare reală
pentru neamul românesc, arată pe deplin
toată bogăţia de idei a marelui suflet, atât
de patriot, atât de încălzit, care palpită de
grija pentru neamul său Aci este pedagogul
integru al neamului nostru din timpurile
critice, timpurile de deprimare şi de sdrun-
cin moral de după răsboiu. Dumnezeu ni-1
trimete pertru a dâ poporului român, prin­
cipii de vieaţa şi mijloace de regenerare
sufletească, strigând în gura mare şi cu multă
insistenţă că salvarea unui neam nu vine
decât dela tineretul lui. In cele ce urmează,
voiu arătă felul cum D-l S, Mehedinţi, a
 arătat modul de alcătuire şi conducere al „atletul întregii creştinătăţi", sunt isvoare
unei instituţii în ce să conste învăţământul cu mult mai bogate de întremare sufletească
celor trei pârghii cari stau la bază unui stat pentru neamul românesc. Vieaţa noastră cul­
pentru a-şi atinge pe deplin scopul şi idealul turală şi naţională a luat naştere din sfin­
urmărit de fiecare. Aceste instituţii sunt : tele şi umilele mănăstiri. Biserica noastră,
Biserica, şcoala şi armata. zice iarăşi autorul, este în sfârşit peste tot
„Cum va fi ziua de mâine, spune d-sa, unde dorm somnul de veci ctitorii de aşe­
dacă nici tineretul nu va fi cruţat de păcatele zăminte, voievozii dătători de datini şi legi
acestei vremi de coborâre, dacă şi mlădiţele şi ori unde se aude o rugă în graiul nostru.
tinere sunt vătămate dela început, care va In ce biserică, slujba morţilor aduce la-
fi soarta pădurii, când vijelia se va porni crimele în ochi până şi străinilor care se o-
asupra ei ?" Asupra tineretului trebuesc în­ presc din cale în faţa unui sicriu necunos­
dreptate privirele acestor trei instituţii pen- cut, In ce biserică noi Românii am putea
trucă de pregătirea tineretului depinde o auzi o rugăciune care să vorbească sufletu­
epocă de înălţare a unui neam. Desigur lui atât de potolit ca acea „Lumină lină a
fiindcă Biserica este de întâia însemnătate, sfintei slave" a cărei tainică poezie aromeşte
D-l Simion Mehedinţi începe cu ea, arătând orice suflet simţitor în ceasurile de recule­
cu multă părere de rău faptul cum ateii şi gere ale vecerniei. De se atinge cineva de
scepticii zilei de azi strigă pretutindenea că Biserica noastră, ar însemna să ucidă însăşi
Religia este osândită să piară. „De cinzeci fiinţa noastră sufletească, înfiripată de atâ­
de ani, de când gunoaele Parisului aduse în tea veacuri, împreună cu limba şi neamul,
modă, în cărţi, în legi, au început a se scu­ prin toate împrejurările fericite şi nefericite
tura peste oraşele noastre, în teatre,în cluburi,de care poporul nostru a avut parte pe a-
în reviste şi chiar în şcoli, profeţind că cest pământ". După ce autorul isprăveşte cu
ştiinţa a biruit Religia şi civilizaţia dărâmă asceţii, punând şi pe adversarii Bisericii
templele, va fi gol cerul şi deasupra României. noastre, se întoarce către membrii devotaţi
Se cunosc şi se prea cunosc aceste glasuri ai ei şi-i întreabă :
de cobe, dar nu ne speriem ci le ascultăm cu „Pe ce cale îşi va atinge Tara Româ­
mai multă milă, numindu-i ca şi marele Kant, nească, idealul său ? Numai în felul acesta
ciclopi intelectuali. — „Astăzi am ajuns să când Statul Român, după cuvintele bune ale
cunoaştem şi să preţuim concepţia despre marelui cancelar german, Bismarck, va rea­
lume a unui Pasteur, Spencer, Carlyle şi liza în viaţa de toate zilele, învăţăturile Sf.
şi altor minţi geniale, dar tocmai pentru a- Evanghelii,
ceea, pline de smerenie în faţa tainelor Uni­
Şi continuă d-l Mehedinţi. „Să dăm Bi­
versului". Biserica noastră, continuă autorul,
sericii locul care i se cuvine în educaţia
s'a identificat cu sufletul poporului nostru.
poporului. Alături de şcoala de care n'are
Dela plămădirea lui ca neam şi până azi,
parte nici jumătate din copilăretul ţărei noas­
în vremurile de restrişte şi de glorie, Bi­
tre, alături de armata care este numită şcoala
serica a suferit şi s'a mângâiat împreună
de onoare, de ordin şi de spirit, de solida­
cu el".
ritate, şcoala cea mai coprinzătoare este Bi­
După aceasta arată măreţia şi frumuseţea serica. Ea ne ia de mână din copilărie ş-
câtorva Biserici prin stilul şi ornamentaţia ne însoţeşte până la mormânt. In fiecare zi,
lor: Sfântul Petru din Roma, Sf. Sofia din acasă şi măcar odată pe săptămână, să mer­
Constantínopole, Nótre Dame din Paris ca gem la Biserică; ea ne îndreaptă privirile
locaşuri de închinare pentru creştini, însă în spre ideal.
cuvinte destul de frumoase d-l S, Mehedinţi, In Biserică trebue să se audă nu jiumai
spune că bisericile noastre ca: Rădăuţi, Co- cuvintele arătate de tipicul slujbei ci şi cu­
zia, Cuiiea de Argeş, Putna, unde doarme vântul viu al preotului, Trebue deci să a-
vem predicatori. Preoţii noştri, spune d-sa, A doua instituţie după Biserică este şcoala.
să-şi aducă aminte că Mântuitorul a zis Dacă Birerica are menirea sfântă de a face
„Mergeţi şi predicaţi", nu „Mergeţi şi citiţi". omului cunoscut pe Dumnezeu prin învăţă­
Apoi făcând o privire către trecut cu regret tura Sf. Evanghelii, şi a-l întări în credinţa
spune. „Unde sunt vremurile când genialul cea adevărată, şcoala îi dă cunoştinţi pentru
nostru Antim Ivireanu cu asprimea imper­ viaţă, îi desvoltă sentimentul de neam şi
sonală a omului superior, cearta o făcea în patrie, îi arată datoria faţă de el şi semenii
numele Judecătorului judecătorilor ? lui cu cari trăeşte, îi luminează mintea. De
Unde-ş vremurile când fii Brâncoveanului şcoală d-1 S. Mehedinţi se ocupă tot aşa
făceau predici pentru popor la praznicele de mult, arătând scopul ce-1 urmăresc îm­
cele marî ale Bisericii?" După aceasta pri­ preună (formarea de creştini adevăraţi şi ce­
vind nepregătirea serioasă a unor femei ro­ tăţeni adevăraţi).
mâne ce lasă mult de dorit, spune: Ne-am D-sa la început îşi arată oarecare nemul­
gândit noi vre-o dată la înfiinţarea vre-unui ţumire faţă de starea învăţământului în ge­
institut pentru educarea viitoarelor mame, nere, privindu-1 însă în comparaţie cu învă­
unde ele să capete o creştere potrivită tra­ ţământul din a doua jumătate a veacului
diţiilor şi obiceiurilor neamului ? Am ispăşit precedent. Cum ar trebui să stea lucrurile
o parte din păcatele acelor femei cari s'au astăzi, aceasta ne-o arată destul de lămurit
rătăcit neghiobeşte în staulul altor biserici? prin scăderile diverse observate, pe cari nu
Avem medici, magistraţi, ingineri, profesori se dă îndărăt de a ni le arăta în toată go­
de ştiinţe, nu tot aşa se întâmplă cu clerul, liciunea lor.
Visul nostru e de-a avea facultăţi de teo­ Un lucru de care autorul ţine seamă în
logie, instituţii unde personalităţile mai de progresul învăţământului secundar este îna­
seamă ale epocii noastre să dea celor mai intarea în grad a profesorilor. D-sa s p u n e :
aleşi dintre tinerii ţării o cât mai înaltă idee „Singură calea profesorului n'are suiş ; este
despre menirea Bisericii ca factor de cul­ cea mai scurtă şi cea mai îngustă dintre
tură". Din fericire visul autorului este pe toate. La 34 ani, la 44, la 54, la 64, el e
punctul de a se împlini. Facultăţile şi aca­ tot acolo unde era la 24 ani, adăogând se
demiile teologice din ţara noastră, au dat înţelege greutăţile unei răspunderi sociale
elemente de valoare cari prin activitatea şi mai mari. D-l S. Mehedinţi cere înaintarea
viaţa lor plină de abnegaţie au ilustrat nu­ profesorului pentru mărirea forţelor învă­
mele Bisericii noastre şi în alte ţări. ţământului secundar. Cere pe lângă aceasta
D-l S. Mehedinţi arată că în această luptă şi selecţiunea directorilor de învăţământ şi
contra crizei religioase trebue să pornească inspectorilor, pentru ca învăţământul să
mai întâi clerul bine pregătit şi apoi toţi cari progreseze. Recrutarea inspectorilor cere
au devenit membri ai acestei societăţi ome­ s'o facă Universitatea, împreună cu câţiva
neşti. Termină autorul această primă parte membri delegaţi de Academie, fiindcă Aca­
prin cuvintele; „Ridicaţi-vă deci cu hotărîre demia formează unitatea noastră cea mai
şi porniţi cu toţii la luptă, în deosebi tinerii înaltă în materie de cultură. D-sa cere ia­
cei meniţi pentru biserică, obişnuindu-se a-şi răşi a se respecta şi încuraja profesorii
forma singuri convingerile, ca ei să por­ buni din provincie spunând:
nească pe o cale mai bună, decât a gene­ E greşită părerea că ştiinţa ar fi legată
raţiei turbure de azi. numai de Universitate. Cine a citit cunos­
In cele ce mai urmează cu privire la Bi­ cutele „Programreden" ale profesorilor ger­
serică, autorul ne propune chestiuni cu pri­ mani ştie că ştiinţa e posibilă chiar în cel
vire la administrarea ei în stat, şi felul cum mai umil colţ de provincie. S'ar putea cita
trebue privită de celelalte instituţii pentru de acolo o sută de dovezi, De exemplu pe
înfăptuirea unităţii culturale. botanistul năsăudean, Florian, care a ajuns
să se impună Academiei Române prin stu­
diul florei acelor ţinuturi. Ceea ce s'a putut
la Năsăud se poate şi la Constanţa, la Se­
verin, la Botoşani şi'n orice orăşel. Pretu­
tindeni este deci de lucru şi se poate lu­
cra. Iar unor astfel de personalităţi distinse
prin munca lor ştiinţifică, ar fi de drept
să le acorde şi titlul şi remunerarea unui
agregat.
Iată cum acest distins pedagog vede în­
curajarea oamenilor cari muncesc pentru
prosperitatea ştiinţei şi ridicarea ţării. Cu
privire la învăţători, D-l S. Mehedinţi, dân-
du-şi pe deplin seama cât de necesar este
învăţământul într'o comună, câtă importanţă
prezintă pentru educaţia şi instrucţia mici­
lor vlăstare, cetăţenii şi apărătorii de mâine
ai patriei, nu poate trece fără a aminti Şj
de ei în cartea Domniei sale. Aici ma^
puţin, iar în „Şcoala poporului" cu mult
mai amănunţit şi mai interesant.
După ce arată starea de decadenţă a
pregătirii insuficiente a vechilor învăţători
cu trei clase normale, D-sa îşi exprimă
părerea de bine ce o are astăzi despre
şcoalele normale, aşa cum sunt alcătuite
ca program de învăţământ şi administraţie.
Zice că acest învăţământ poate fi la aceeaşi
înălţime, ca şi învăţământul altor ţări cul­
tivate în Europa ; şi învăţătorii de asemenea
Spune D - s a : „însemnat e rolul celui ce
creşte copiii în orice ţară, dar neasemănat
de însemnat în ţara noastră. Dacă vom is-
buti, noi vom fi de bună seamă, în mijlo­
cul Europei, statul cel mai puternic, alături
de Germania şi Italia. Şi continuă: Viitorul
va fi bun sau rău, după cum îl va pregăti
şcoala primară. Despre Germania s'a zis
că învăţătorul german a învins pe cel fran­
cez în 1870, Despre învăţământul nostru
nu s'a putut zice în 1877 nimic, deoarece
luptătorii depe câmpiile Bulgariei, văzuseră,
din şcoală numai pereţii de dinafară şi nu
ştiau nici măcar să citească chitanţa gal­
benă pe care le-o lipea vătăşelul pe uşă.
pentru plata dărilor. Deci de învăţător va
depinde în parte, ridicarea la treapta ce n j
se cuvine între vecinii noştrii, sau ne p i r o ­
nim veşnic între graniţele situaţiei de azi".
La întrebarea: „Dacă normaliştii pot să
meargă la universităţi?'*, D-l S, Mehedinţi
r ă s p u n d e : „Da". D-sa e pe deplin convins
că învăţătorii sunt îndeajuns îndrumaţi în
ale pedagogiei pentru a-şi completa cunoş­
tinţele la Universitatea pedagogică. Mulţi
au luat în râs ideea distinsului profesor,
dar pe nedrept, căci dacă învăţătorii ar
trebui să meargă la Universitate, nu merg
pentru diverse facultăţi, ci numai pentru
cea pedagogică; pentru a studia cu mai
multă adâncime şi cu mai mult succes,
ideile marilor pedagogi ca veniţi la şcoala
din satele lor, să le poată aplica cu mai
multă îndemânare, făcând un învăţământ
plăcut şi interesant, învăţătorii, întâii che­
maţi pentru a arunca primele raze de lu­
mină în sufletul întunecat al satelor. Preo­
tul şi învăţătorul sunt doi factori educativi
ai neamului, fără de care instinctele josnice
ale oricărui popor ar trona cu prisosinţă,
dacă prin învăţătura şcoalei, luminată de
spiritul creştinesc al Bisericii lui Isus, nu
l-ar face pe om să trăiască cu mult supe­
rior animalelor.
„Aici în satul tău, zice D-l S. Mehe­
dinţi ca preot ori ca învăţător, ştii din ca­
pul locului ce ai să faci, şi nu vei pierde
nici o lună din viaţa ta cu încercări za­
darnice ţ vei fi „ca un pom răsărit lângă
isvoarele apelor",
„Vei şti din ziua întâia a carierei tale
ce vei face, până vei pune mâinile pe piept.
Aci vei fi un reformator al ţării prin Şcoala
şi Biserica ta". Şi încheie, spunând: „Sun­
tem cu totul de părere ca tinerii normalişti
să asculte şi cursurile universitare''.
Aceasta este partea a doua din „Cătie
noua generaţie" ce interesează mai ales pe
seminarişti şi normalişti, apostolii de mâ'ne
ai lui Hristos şi buni lucrători în viea Dom­
nului ca preoţi şi ca învăţători în satul pe
care-1 vor păstra, instrui şi educa. De a
treia parte, armata, D-l S, Mehedinţi, s'a
ocupat tot aşa de mult, pentru că şi ea are
menirea a instrui şi educa tineretul în sen­
timentul iubirei de moşie şi de patrie şi
Rege, ca să-şi dea Vieaţa pentru apărarea
şi salvarea lor.
Cele ce urmează în afară de cele trei in-
stituţiuni, sunt de altă natură şi le lăsăm
deocamdată.
Şi acum trec la ultima lucrare a D-lui
S. Mehedinţi intitulată г „Şcoala poporului".
In această lucrare d-sa îşi expune părerile
cu privire la reforma învăţământului nor­
mal şi seminarial. Educatorii poporului, ne
spune d-sa, trebue să se cultive în mijlo­
cul satelor, departe de oraşele sgomotoase
şi stricătoare de moravuri. Antagonismul
dintre preot şi învăţător se poate înlă­
tura prin cât mai apropiată legătură şi to­
vărăşie de studii, făcute de viitorii învă­
ţători şi preoţi în Seminariile normale. D-sa
susţine selecţiunea elementelor cari voesc
să fie educatorii de mâine ai satelor şi
aceasta întâi printr'un studiu de patru ani,
făcut în şcoalele pregătitoare în fiecare ju­
deţ, iar profesorii veniţi dela oraşe pentru
a-i instrui să fie împroprietăriţi, Profesorii
şcoalelor pregătitoare, să aibă o pregătire
universitară. De aci orice elev care ar simţi
în sufletul său o chemare deosebită în la­
tura etnică, să fie îndreptat spre seminarul
normal, de unde ar putea ajunge preot ori
învăţător. Tot dela această şcoală pregă­
titoare, elevii ar putea merge la licee si
de aci la universităţi spre a deveni: ingi­
neri, doctori, negustori, industriaşi etc. Cu
alte cuvinte, şcoala pregătitoare, ar fi fost
pentru populaţia rurală un fel de triaj,
Acum punem întrebarea d-lui S. Mehe­
dinţi: „Cine are să pregătească această şcoală
de elită ?". Toţi profesorii apţi pentru a-
ceasta, cu studii serioase în această direcţie
şi dornici de a ridica poporul. Şi continuă:
„Seminariile-normale să fie unul pe judeţ.
Deasupra acestor seminarii-normale să fie
un seminar-normal superior, un fel de mică
universitate ţărănească, unde tinerii să facă
studii complete de pedagogie. Acolo să se
înbrăţişeze tot ce e cuprins de neo-uma-
n i s m : pe lângă diverse studii, higiena, lu­
crul manual, desemn, muzică, gimnastică
suedeză, etc. Prin întreita selecţiune a co­
piilor de sate, prin cele trei etaje de învă­
ţământ specializat pentru rurali (scoli pre­
gătitoare, seminarii normale şi seminarul
normal-supéríor), s'ar creea un regulator
al întregei mişcări pedagogice din ţară",
Fireşte, o astfel de operă cére o muncă
plină de griji, aproape jertfă unei vieţi ţ
căci nu esté destul să stabileşti diagnosti­
cul unei boale şi să dai reţeta, ci lucru
capital e s'o remédiezi; în speţă s'o aplici
în deplină cunoştinţă a împrejurărilor. D-l
S. Mehedinţi a făcut încercări cu privire
la întemeierea unor astfel de şcoli, înce­
pând cu şcoala pregătitoare, înfiinţată în
jud. Roman în timpul războiului. Rezulta­
tele, spune d-sa, au fost uimitoare. Cât
priveşte de seminarul normal, s'a înfiinţat
numai la Grădiştea în jud. Vlaşca o şcoală
normală de învăţători care dăinueşte şi as­
tăzi. Profesorii vin dela Bucureşti; funcţio­
nează cu greu din cauză că niciunul din
aceştia nu se stabileşte în această comună,
jdeile d-lui S. Mehedinţi, cu privire la re­
forma învăţământului seminarial-normal, s'au
găsit că nu se pot aplică prin faptul că
profesorii şi învăţământul s'ar ruraliza în
întregime, localizându-1 printr'o închidere
permanentă la sat.
Sgura rurală căpătată în astfel de şcoli,
cu greu s'ar înlătura, atunci când elevii ar
trece la şcolile superioare dela oraşe sau
în străinătate.
In tot cazul, lucrarei d-lui S. Mehedinţi
cu privire la reforma învăţământului semi­
narial-normal este o valoare de netăgăduit
pentru noi Românii. D-sa voieşte o pregă­
tire a păturii rurale, potrivită însuşirilor,
moravurilor şi vieţii noastre româneşti.
Mai are şi alte lucrări în care se arată
pedagog cum sunt „Poporul" şi „Şcoala
păcii".
In prima, autorul, arată obârşia sănătoasă
a neamului nostru, comorile sufleteşti cu
cari e înzestrat şi cum ar putea progresa,
îndreptând sau îndrumând aceste valor*
spre un scop unic.
In a doua „Şcoala păcii" suntem popo­
rul pacinic; n'am dorit niciodată pământul
streinilor ci întodeauna ne-am apărat m o ­
şia şi neamul. Descrie felul de manifest al
urii d n partea vecinilor cărora noi nu
le-am făcut niciun rău ci numai bine. Bul­
garilor le-am dat independenţa, Ruşilor pe
înaltul mitropolit, Petru Movilă, iar Ungu­
rilor pe viteazul şi învăţatul rege, Mateiaş
Corvin,
In lucrările d-sale didactice se arată un
bun cunoscător al metoadelor de învăţă­
mânt, un adânc cunoscător al globului te­
restru şi aşezămintelor omeneşti, dar mai
cu seamă al ţării şi neamului nostru ro­
mânesc pe care ni-1 descrie în culori pi­
toreşti, aşa cum puţini ni-1 pot arăta.
închei lucrarea aceasta referitoare la a-
cest distins învăţător al nostru, rugând pe
elevi, pe dascăli şi chiar pe cetăţeni, a-şi
împodobi bibliotecile cu lucrările valoroase
ale d-lui S, Mehedinţi j deasemenea pe
normalişţi, seminariaţi şi teologi, pentru ca
mâine când vor porni în activitatea lor
pastorală şi didactică să aibă la îndemână
călăuzele acestui învăţat care le-a scris cu
tot sufletul numai din dragul şi binele ce-1
doreşte neamului său.
De asemeni se cade să închei lucrarea
cu atragerea deosebitei atenţii a tuturor
asupra articolelor ce-a publicat d-l S. Me­
hedinţi în „Universul" şi mai cu seamă
asupra aceluia intitulat: ,,Epoca de pleavă"
(din 27 Ianuarie 1936). Ca toate articolele
d-sale, pline de greutate prin educaţia ci­
vică ce se degajează din ele, acest articol
este epocal, prin pregnanţa cu care desvă-
4
PENTRU P A R I i V n $1 ELEVI.
Mi s'a cerut a scrie un articol pen­
tru revista liceului. Răspund bucuros
amabilei invitaţiuni a colegului nostru
mai tânăr, d-l prof. N. Simache.
Condus de ideia iniţială că revista este
luie ticăloşia epocei pe care o trăim, prin
înălţimea civică a atitudinii. Cât de izbitor
arată d-sa prăpastia între îndrumările şcoa-
lei şi lecţiunile demoralizante pe care re­
alitatea le serveşte tinerelor vlăstare !
„Ce simte, de pildă, dascălul cinstit, după
ce şi-a făcut lecţia dând pilde tineretului,
iar la uşa şcoalei vânzătorii de gazete strigă
cât îi ţine gura : „Panamaua dela Cagero !
Hoţia cu devizele ! Jefuirea terenelor p e ­
trolifere. Escrocheria spirtului negru ! Mi­
tuirea cu şoselele suedeze, . . Skoda, . ,
Transferul. , , Miliardele date falimentului
Blank, . , e t c , etc.
Tovarăşi de jertfă cinstită, închideţi căr­
ţile ! Trimiteţi pe copii să spună părinţilor
lor: Tată şi mamă, singuri voi ne mai pu­
teţi apăra aici, între patru pereţi, fiindcă
tot ce ne învaţă dascălii, rămâne vorbă
goală, după câte auzim venind dela şcoală
până acasă !",
Peste toată tristeţea acestor constatări
(care închid şi tragismul poziţiei noastre
spirituale), d-l Profesor Mehedinţi mai crede
încă în ivirea acelui om de stat, care să
facă „suma valorilor pozitive" pe care le
are naţia aceasta, pentru ca s'o mântuiască.
Ca şi d-sa îl dorim, îl nădăjduim şi, în
oarecare măsură îl pregătim. Şi îl pregătim
aşa ca nu numai să ne mântuie, ci şi să
ne răzbune.
[după N. N. Creta din
Tribuna ş c o a l e i recentă).
Profesor Dr, N. C H I R I A C DIMANCEA
1936 Februarie Ploieşti.
MOTTO:
Di, probos mores docili juventae,
Romanaegenti date . . . Horatius.
răspândită mai mult în lumea şcolari­
lor, am crezut că nu e lipsit de interes
faptul de a scrie câteva rânduri pentru
ei şi'n deosebi pentru elevii ultimilor
clase. Mă adresez de preferinţă aces-
tora, pentru că, admiţând că în epoca
adolescenţei judecata e deja formată, ei
pot să-şi dea mai bine seama de drep­
turile şi datoriile ce au şi pentru că sunt
mai în măsură s ă aprecieze sforţările
părinţilor ş i profesorilor de a-i ajuta,
lumina şi îndrepta pe calea cea bună.
Dela început, când ai a discuta pro­
blema şcolii actuale, ţi s e impune stă­
ruitor o dureroasă constatare, care, de
sigur, nu poate scăpa observatorului a-
tent şi interesat la bunul mers al ei. E
faptul, remarcat de toată lumea având
sau nu legături cu şcoala, că tinerimea
şcolară de după răsboiu— o spunem cu
multă părere de rău — lasă mult de do­
rit, în comparaţiune cu aceea de dina­
inte. Ai impresia că un cataclism a d e s ­
părţit fără putinţă de unire, generaţiu-
nea postbelică de cea antebelică.
Hotărît lucru. Nu seamănă şcoala ac­
tuală cu aceea de altă dată, cum nu sea­
mănă pământul cu c e r u l ! Dar s e va
z i c e : A evoluat, ca toate celelalte ins­
tituţii sociale.
— De acord, dar noi înţelegem şi voim
o evoluţiune în bine, nu în rău.
Dar c e rele vezi d-ta ? — înainte de
toate, frequenţa ş i mai a l e s disciplina
şcolarului de azi — care prin prezenta­
rea demnă, ţinuta cuviincioasă, atitudi­
nea modestă ş i vorba respectuoasă tre­
buie să fie pentru el o frumoasă scri­
soare de recomandaţie, atât în şcoală»
cât şi'n afară de şcoală — lasă foarte
mult de dorit.
In al doilea rând, nivelul său intelec­
tual e s t e cu mult scăzut, atât în ce pri­
veşte puterea de asimilare a noţiunilor
ce i s e predau, cât ş i calitatea capita­
lului de cunoştinţe pe care le posedă
un viitor candidat la bacalaureat.
Se adaugă apoi aproape generala lipsă
de atenţie ş i de interes, ce s e constată,
cu foarte puţine excepţii, Ia elevii noş­
tri, pentru disciplinele ce s e adresează
raţionamentului ş i inimii, menite a dis­
ciplina mintea, a înnobila simţirea şi
a forma caracterul.
Se obiectează că elevii nu mai pot
birui învăţând, programa fiind prea în­
cărcată. Dacă pentru c e i debili ş i con­
ştiincioşi lucrul e adevărat, tot aşa de
adevărat e că şi înainte programa liceu­
lui de 8 clase nu era mai redusă decât cea
actuală, numai că elevii aveau cursuri
şi după amiazi, în toate zilele de lucru.
Dar dacă elevii de azi sunt a ş a cum
sunt, vina, în bună parte, de sigur, nu
e numai a lor. Cauzele acestei îngrijo­
rătoare situaţiuni—care trebue s ă preo­
cupe, în cel mai înalt grad pe educato­
rii de tot felul—sunt în afară de e i ; ele
trebuie căutate în mediul din care vin
şi în care t r ă i e s c : familiile şi societa­
tea. A c e s t e două coloane pe care s e rea-
s e m ă edificiul unui Stat, din nefericire,
la noi au slăbit aşa de mult, că de a-
tingerile grave ce au primit de câtva
timp, s e resimte încă viaţa noastră pu­
blică ş i privată.
Nu e locul aci—în cadrul unei reviste
şcolare—a face requisitoriul tuturor ta­
relor familiale şi păcatelor sociale. Dar
nu trebuie să ocolim adevărul, oricât de
crud ar fi el, ştiut de toţi, că aproape
100 °/o copiii reproduc calităţile ş i defec­
tele ascendenţilor imediaţi sau mai de­
părtaţi, că ei sunt oglinda vieţii de fa­
milie. E absurd a pretinde unui elev,
chiar de curs superior, s ă fie ordonat,
muncitor, cinstit, modest şi respectuos,
când el n'a avut, poate, fericirea s ă cu­
noască în familie aceste bunuri morale.
Oricât i s'ar recomanda de profesori
asemenea lucruri, toate bunele lor in-
tenţiuni ş i sforţările lor rămân zadar­
nice, dacă sunt contrariate de e x e m p l e
opuse şi nu s e bucură de concursul şi
colaborarea preţioasă a educatorilor lor
fireşti. E o afirmaţie banală expresia
„copii rău crescuţi"
Dacă lucrul acesta e adevărat în unele
cazuri, nu mai puţin adevărat e că, în
unele cazuri, copii sunt „necrescuţi",
că eí sunt neglijaţi, din atâtea cauze, că
sunt lipsiţi, uneori, de iubirea caldă şi
sinceră a unei mame, lipsiţi de cele mai
multe ori, de îndemnul prietenos, de
supravegherea atentă ş i de autoritatea
morală, atât de necesară, a unui părinte.
(întâmplările trecute din lumea şcola­
rilor, ce au umplut de groază pe adevă­
raţii părinţi cu grijă de copiii lor, sunt
încă vii în mintea tuturor şi ele confir­
mă afirmaţiunile de mai sus).
Din nefericire, răul se întinde mai de­
parte. Needucat, lăsat în voia lui ş i a
capriciilor lui, dezorientat şi nearmat,
elevul de azi va suferi mâine, când va
intra în vâltoarea vieţii, în lume, influ­
enţele nefaste ale acesteia, va fi atras
de tentaţiile de tot felul, care ca nişte
tentacule primejdioase s e vor întinde
din toate părţile în juru-i şi cărora ne­
putând rezista, în chip fatal le va cade
victimă: va fi o fiinţă pierdută ş i pen­
tru ai săi şi pentru societate.
Acum în anii adolescenţei, când se
plămădeşte sufletul, trebuie să fim cu
luare aminte la toate influenţele ce s e
exercită asupra tânărului. Familia şi
şcoala, părinţi şi profesori trebuie să-şi
dea mâna, pentru ca, printr'o fericită
colaborare, să desăvârşească c e e a c e na­
tura a creiat. In anii de şcoală s e ridică
încet ş i pe nesimţite, temelia solidă, su­
portul moral, pe care tânărul va avea
s ă clădească viaţa s a întreagă.
Ceeace a fost ş i s'a deprins a face
ca elev, aceea va fi şi va face omul de
mâine, viitorul cetăţean. N'a învăţat să
munciască, să asculte, s ă fie respectuos
cu cei mari, greu îi va veni apoi să-şi
facă o situaţie socială demnă şi onora­
bilă, care s ă fie fructul ostenelelor şi
meritelor sale. Altfel va fi o povară şi
o ruşine atât pentru familie, cât şi pen­
tru societate. Elevul, l e n e ş şi nedisci­
plinat azi, va îngroşa mâine rândul ti­
nerilor dezarmaţi în lupta vieţii, demo­
ralizaţi şi blazaţi înainte de timp, lipsiţi
de orizont şi de ideal. Situaţia lor tra­
gică e demnă de plâns, căci n'au ştiut
ori n'au voit s ă s e înarmeze la timp, cu
armura invincibilă a unui ideal m o ­
ral, care neapărat trebuie să înceapă a
se făuri pe băncile şcolii.
In familie mai întâi şi în şcoală apoi,
tânărul trebuie să-şi întărească trupul,
prin exerciţii fizice şi unele sporturi
chiar, care ajută dacă sunt practicate c u
moderaţiune, dar mai ales să-şi oţe­
tească sufletul, prin exerciţiul zilnic de
a fi activ, răbdător, curagios şi opti­
mist, bizuindu-se pe munca şi meritele
personale şi fiind pe deplin încredinţat,
că la capătul tuturor ostenelelor va veni
răsplata meritată.
Dorim din toată inima o tinerime d i s ­
ciplinată şi studioasă, care s ă s e în­
drepte voioasă spre preocupările seri­
oase şi mai înalte, ale spiritului; voim
o tinerime care s ă pună energia şi en-
tusiasmul vârstei, mintea ş i talentul său
în serviciul neamului şi întru propăşi­
rea patriei. Numai cu aşa tineri putem
privi cu încredere viitorul ţării. Ei vor
fi cetăţenii de mâine, pe umerii lor, s'o
ştie bine, se va aşeza o sarcină grea ş i
înţelepciunii, de care vor trebui să dea
dovadă, şi patriotismului lor luminat
Vor fi încredinţate destinele naţiunii a-
cesteia. Lor le va reveni meritul de a
fi păstrat şi apărat cu demnitate o ţară,
întregită cu atâtea sacrificii, sau îi va
ajunge blestemul urmaşilor, că n'au
ştiut să fie la înălţimea părinţilor lor.
VIRGIL T H E O D O S I U
P R O F E S O R
 O sărbătoare
Inainte de marele războia, 24 Ianuarie,
era sărbătoarea Unirii Principatelor, adică
o. actului săvârşit la 5 şi 24 Ianuarie 1859,
când prin alegerea lai Alexandru Ioan Cuza
ca Domn al Ţării Româneşti şi al Moldo­
vei, s'a închegat nucleul, împrejurul căruia
aveau să se strângă toate ţinuturile locuite
de Români.
Astăzi 24 Ianuarie este un simbol: el în­
truchipează unirea veşnică a tuturor Româ­
nilor şi înfăptuirea României Mari.
24 Ianuarie simbolizează în istoria Ro­
mânilor un act de mare dibăcie şi maturi­
tate politică. Fapta Unirii este un examen
al maturităţii politice al generaţiei dela 1859,
care a fost trecut cu desăvârşit succes.
El este un stimulent şi un îndreptar, căci
dacă în 1859, am reuşit să răsbatem prin­
tre cele mai sălbatice vitregii istorice, cu
atât mai mult trebuie să avem încredere în
puterile neamului nostru astăzi, când s'au
împlinit hotarele Daciei milenare.
24 Ianuarie mai reprezintă o răscruce,
când istoria îşi aşterne marile ei drumuri.
Fruntaşii generaţiei din 1859 au înţeles că
de ei depinde să fie groparii sau făurarii
unui mare viitor. Prin gestul lor cuminte,
prin actul lor patriotic, prin hotărîrea lor
chibzuită, ei sunt ctitorii acestui măreţ vii­
tor, a cărui strălucită împlinire ne-a fost
dat nouă s'o trăim.
Răspântie a istoriei, ziua aceasta este şi un
liman al istoriei neamului nostru. Ea repre­
zintă începutul şi sfârşitul unui lanţ de fră­
mântări şl sbucium, începând dela Litovoiu
Voevod cel dintâiu martir al cauzei naţio­
*) Idei d i n c o n f e r i n ţ a rostită l a 2 4 Ianuarie, la G i m n a z i u l N i e , B ă l c e s c u
simbolică*)
nale, ucis pe plaiurile Olteniei, în lupta pen­
tru desrobirea neamului de sub jugul vasa­
lităţii ungureşti, dela Basarab cel Bătrân, care
în negura istoriei uni voevodatele din stânga
cu cele din dreapta Oltului, punând temeliile
Ţârii Româneşti, dela Mihaiu "Viteazul E-
roul unităţii naţionale, cel dintâiu Domn
al Transilvaniei, Ţarii Româneşti şi Mol­
dovei, şi până la Cuza Vodă, Domnul Po­
porului şi până la Ferdinand cel Loial, Re­
gele Mărăşeştilor şi al tuturor Românilor.
Liman luminos al istoriei naţionale, ziua
aceasta mai este încă un popas de reculegere
şi de pioasă aducere aminte a tuturor aces­
tor mucenici, dela bătrânii cărturari ai vre­
murilor apuse—începând cu vechii cronicari
şi până la marii învăţaţi şi patrioţi din tim­
purile noastre, cari cu slova lor înţeleaptă
şi cu verbul lor înaripat au colaborat la
făurirea măreţului ideal; dela umilii luptă­
tori anonimi, până la voevozii şi regii din
timpurile noastre, cari şi-au pus trupurile
punte, pentru a se ajunge la împlinirea visului
secular. Unii, cu condeiul, au săpat fapta în
bronzul neperitor al istoriei, iar alţii, cu vâr­
ful baionetei înmuiat în sânge, au tras pe
harta Europei imaginea Patriei întregite. Din
fundul veacurilor sure, de suferinţe şi de
jertfe, ei trebuesc pomeniţi, iar fapta lor e-
vocată.
Apoteo ă de lumină şi glorie, 24 Ianuarie
mai reprezintă temelia puternică pe care se
sprijină mărirea şi tăria Patriei noastre.
N. I. S I M A C H E
PROFESOR
 Din trecutul Curierului
In legătură cu reapariţia Curierului
Licelui, am rugat pe d l profesor D.
Munteanu-Râmnic, care 1-a condus
9 ani, să ne dea amănunte în legă­
tură cu vieaţa din trecut a acestei re­
viste şi a altor publicaţii şcolăreşti a-
părute în Ploieşti. D-sa a binevoit să
accepte reproducerea următoarelor
rânduri publicate în volumul No. 7
al Bibliotecii Şcoalei Secundare.
„Publicaţiile şcolăreşti din Ploieşti.—
Mai ales în legătură cu activitatea
societăţilor de literatură, găsim şi pu­
blicaţiile şcolăreşti, reviste şi anuare
(vezi de ex. al meu „Primul Anuar
al S. de L. 1. C. Maxim", Brăila!)
Sunt unii împotriva lor — dar cred
că sunt greşiţi; drept este с'ar fi rău
să se exagereze ; conduse însă cu
grije de profesori, cu apariţie mai
rară, pot folosi.
Odată se facturau doar scrise de
mână şi circulau totuşi, bine. D-l N.
Iorga şi-aminteşte că la un liceu din
Iaşi, ca elev, „colabora" la o aseme­
nea publicaţie şcolărească, „Ceaunul".
Dela o vreme au apărut mai multe,
cum apar şi azi, tipărite — şi unele
poligrafiate.
Eu am condus 9 ani „Curierul Li­
ceului din Ploieşti", ajutat de 2 comi-
mitete de elevi, cel de redacţie în
frunte cu regretatul, advocat mai târ­
ziu, adevărat om de condeiu, Zaha-
ria Bărbulescu (cu care am înfiinţat
apoi şi o tipografie) şi cel de admi­
nistraţie, supraveghiat de răposatul
profesor N. Henzel, din grija aprigu­
lui director N, G. Lăzărescu, în frunte
întâiu tot cu Z Bărbulescu, apoi cu
Gh. Gh. Antonescu, (azi inginer) şi
mai târziu Gh. Ioan (tot inginer) şi
Jean Moruzzi, docent la Drept
Revista pornise din transformarea
revistei lui Zah. Bărbulescu, ajutat
de N. Vasiliu, zisă „Revista Cursului
Inferior"—dar numele cel nou Га dat
d. prof. Pană Popescu — care de a-
tunci şi până azi a condus cu tact
şi pasiune mişcarea cercetăşească, ale
cărei „şezători", în clasă sau în aier
liber, ţineau locul a încă unei s. de 1. !
La „Curierul Liceului" au colabo­
rat mulţi din tinerii scriitori şi publi­
cişti de azi, cum sunt: Ion Săn-Gior-
giu, George Dumitrescu, Sandu Tu­
dor (Al. Teodorescu), Sandu Telea-
jen, prof., Romulus Dumitrescu, С.
Vişoianu, Radu Dimiu magistrat, C,
Goran, ş. a„ iar din cei dispăruţi,
Mircea Dăscălescu-Mugur şi Emil Băr­
bulescu.
Din aceştia mulţi au scris, unii fă­
ţiş, alţii cu pseudonime, şi la foaia
mea de luptă şi cultura naţională, din
timpul neutralităţii răsboiului, „Româ­
nia Viitoare" (iar după răsboiu, cu
suplimentul bibliografic „ Gazeta Căr­
ţilor")—la care au contribuit mult şi
cu schiţe şi desenuri de talent, pen­
tru clişee, Sandu Tudor, mai ales, A.
G. Apostoleanu, azi advocat, A. Se-
ceni şi N. I, Polidor, azi arhitect. Unii
au colaborat şi la o altă publicaţie pe
care o îngrijeam eu, Buletinul Ligii
Culturale—Ploieşti (7 ani).
Emil Bărbulescu era şi,,bibliotecar"
al Bibi. Ligii Culturale-Ploieşti (saloa­
nele Casei P. Panţu), după sârguin-
cioasele şi entusiastele administraţii
ale d-lor Z. Florian, atunci student
şi G. G. Chirică, azi advocat.
Pentrucă eu publicam în „Curie­
rul" şi ,,Lecturi Istorice", A. Metro-
niu vestise că soc, de 1. „Eliade Ră-
dulescu" va publica o bibliotecă ,,de
leduri filozofice".
După răsboiu „Curierul" a fost con­
dus (а. X—XII) de D-nii prof. R. Bul-
finschi, LA. Bassarabescu şi S. F/a-
vian—şi după ce a încercat să devie
,,Curierul Liceelor", a încetat.—O yre-
те a apărut aici şi o „Revistă pentru
SPORT
înţelegerea unui lucru poate fi diversă,
dar în general se reduce la două forme:
una superficială, o pseudo înţelegere ş i
alta reflectată, o înţelegere în adevăra­
tul s e n s al cuvântului, a cărei adâncime
variază dela sesizarea unei chestiuni
până la analiza ei integrală, definitivă.
In sensul primei atitudini, cuvântul
Sport evocă de obiceiu în cercurile di­
dactice şi în multe straturi ale societăţii,
0 activitate păgubitoare sănătăţii ş i inte­
lectului, care trebue interzisă, deoarece
influenţa maidanului nu poate fi decât
nefastă.
In alte cercuri şi cu deosebire în
rândurile tineretului, acest cuvânt e un
strălucitor miraj, un ideal. Această di­
1
vergenţă de concluzii nu este datori ă
numai vârstei deosebite în cele două
părţi ale baricadei. Frintr'o sumară ana­
lizare a chestiunii, am vrea să restabi­
lim aspectul n o r m a l a l problemei.
Pentrucă formidabilul avânt luat d e
mişcarea sportivă, care ia noi în ţară
izbuteşte să adune zeci de mii de oameni
01 în alte părţi sute de mii, e s t e o rea­
litate incontestabilă şi caracteristică a
timpurilor noastre, o continuare a igno­
rării ei n'ar putea nimănui folosi. Regre­
tând că nu putem constata o amploare
identică a manifestărilor culturale, să
căutăm a vedea cauzele acestei uriaşe
desvoltări şi apoi posibilitatea de a fi
MatematecV (după răsboiu), condusă
de d-1 profesor V. Dumitrescu-Ste-
feş/i, cu colaborarea d-lor profesori
G. Vamali şi S. Flavian".
întrebuinţată şi în direcţia spirituală
care ne interesează.
Privind chestiunea în generalitatea ei
vom lăsa specialiştilor stabilirea d e o s e ­
bitelor ramuri d e activitate sportivă,
începând dela gimnastică şi mişcările
simple, plimbarea şi exerciţiile zilnice,
educaţia fizică raţională, şi până la jocu­
rile sportive şi sporturile propriu zise,
cari presupun atleţi rezistenţi şi deplin
formaţi. Deasemenea nu ne vom ocupa
cu exerciţiile ş i sporturile potrivite fie­
cărei vârste, etc. etc. Noi înglobăm în
noţiunea Sport, orice activitate care tinde
la desvoltarea armonioasă a corpului ome­
nesc, influenţând astfel ş i desvoltarea
spiritului.
Nevoia de mişcare este organică, toate
părţile corpului şi în special muscula­
tura şi oasele copilului, cresc ş i se
modelează prin exercitare ş i se atrofi­
ază prin sedentarism, sau se des voltă
anormal. Iar în direcţia spirituală, miş­
carea îngădue copilului s ă exploreze un
spaţiu cât mai întins şi variat, a s c u -
ţindu-şi mintea şi simţurile, astfel încât,
spune Giard, fiecare copil este un natura­
list în miniatură. împiedicarea lui dela
aceste expansiuni vitale, îi va curma,
uneori pentru totdeauna, desvoltarea
normală a facultăţilor şi inteligenţei sale.
Tinerii sunt cei cari suferă mai mult
de lipsa unei activităţi corporale, fiind
în perioada de creştere când exerciţiile
au o importanţă hotărâtoare.
Ca o reacţiune împotriva acestui e x c e s
de imobilitate, de sedentarism, s'a înăl­
ţat valul de sporturi care, astfel cum
s e întâmplă întotdeauna, a trecut la ex­
trema opusă a recordomaniei A a pri­
matului fizic. Trebue s ă se caute calea
mijlocie prin recunoaşterea -A realiza­
rea minimului de desvoltare fizică abso­
lut necesar, în aceste împrejurări când
perioada uceniciei în orice ramură de
activitate şi mai ales în cea şcolară,
presupune sedentarismul la vârsta în
care exerciţiul fizic este o nevoie vitală.
Canalizând energiile într'o normală şi
armonică desvoltare exagerările de ori­
ce fel vor dispare.
Cei cari combat sportul îl acuză că ar
fi o manifestare ce scade fiinţa ome­
nească, o revenire l a bestialitate, o
excitare a instinctelor primare.
Omul trebue să împiedice orice stân-
jenire a activităţii cerebrale, care sin­
gură înobilează. Astfel ajungem la înă­
buşirea oricărei activităţi corporale,
începând dela vârsta cea mai fragedă,
atunci când constrângerea echivalează
cu o aberaţie ce falsifică desvoltarea
întregii noastre fiinţe. S'ar putea s ă
desvoltăm astfel intelectul, dar încetăm
a simţi omeneşte. Rémy de Gourmont
s p u n e : cunoaşterea este o manifestare ab­
stractă, in afară de viaţă, care e un ideal
în sine, îşi ajunge sie-şi.
O desvoltare unilaterală are grave
repercusiuni asupra echilibrului sufle­
tesc. Cultivarea facultăţilor umane nu
se poate face decât armonic, orice îm­
piedicare a ritmului normal, creiază în
mod fatal o stare de tensiune, o reacţie
a organismului; de aceia măsurile res­
trictive ale exerciţiilor sunt inutile şi
primejdioase. De altfel şcoala a recu­
noscut în ultimul timp importanţa fizi­
cului atât pentru valoarea în sine cât
ş i pentru existenţa noastră ca stat, ş i a
dat o mai mare extindere educaţiei
fizice sub diferite forme.
Dece era frumos sportul în cadrul
luminos al agorei ş i astăzi nu. Privind
sportul din punct de vedere estetic
Maeterlinck spune că sportul înobilează
omul redându-i conştiinţa puterii sale,
făcându-1 mai senin, mai liniştit.
Alţii cad în extrema opusă a prima­
tului sportiv şi tind să facă dintr'o
nevoie organică o dogmă care s ă înă­
b u ş e spiritualitatea. Această direcţie
e s t e şi ea păgubitoare pentru desvol­
tarea armonioasă a fiinţei umane, ca
orice exagerare.
Dacă filosofii antici răspândeau învă­
ţăturile lor peripatetic, în aer curat ş i
unor elevi zdraveni, idealul lor n'a fost
crearea exclusivă de Herculi, cari s ă
argumenteze cu bicepsul. Să nu s e uite
că dacă este adevărat că'n desvoltarea
facultăţilor superioare, corpul este sub­
stratul ce dă viaţă spiritului prin acti­
vitatea vieţii organice, a instinctelor, a
vieţii vegetative, cari secând, toate acti­
vităţile superioare dispar, totuşi pro­
gresul omenirii e s t e realizat de e x e m ­
plarele de elită ale umanităţii, de către
oamenii mari prin spiritul lor genial.
Trebue deci să urmăm calea justă, fără
să atingem prin nesocotirea trupului
isvorul însuşi al vieţii provocând dege­
nerescenta, lucru pe care „Eugenia" îl
condamnă, dar nici s ă avem corpul
drept unica preocupare, făcând din
oameni o turmă condusă de cultul forţei.
începutul unei mişcări sportive î n
înţeles colectiv, se confundă cu instinc­
tele de animal social al omului, cu
siguranţa pe care i-o dă prezenţa se­
menilor săi, cu emulaţia de a-şi valori­
fica ş i pune în evidenţă calităţile per­
sonale în mijlocul colectivităţii, fie ea
familie, clan, trib s a u neam.
Expansiunea sporurilor însă, astăzi
ca şi totdeauna, a fost o reacţiune î m ­ trofie! monstruase a oraşelor moderne,
potriva unei devieri dela viaţa fizică uzine gigantice, furnicare omeneşti, care
normală. au accentuat lipsurile unei normale d e s -
In această privinţă, evul mediu în voltări fizice. Astfel în aceste aglome­
ascetismul său e s t e edificator. Flagelat rări umane, m a s s e enorme s e rup din
ş i redus la o biată zdreanţă d e zelul sânul vieţii naturale, ducând un traiu
religios ce considera viaţa pământească artificial. închis, nu mai poate preţui
drept o vremelnică vale a plângerii, munca fecundă a pământului, d e care
corpul a răspuns — lăsând la o parte se înstreinează, considerând-o prin ne­
brutalitatea moravurilor evului mijlociu, cunoaştere, inferioară; s e creiază astfel
care indică neîndoios zbuciumul simţu­ o lacună între sat şi oraş, care le înde­
rilor răsvrătite, — prin neopăgânismul părtează, ca p e nişte organisme streine.
literar, artistic şi social din epoca N e fiind în direct contact cu săteanul,
Renaşterii. nu-1 poate înţelege şi iubi, astfel încât
Indiferent dacă au fost îmbrăcate în orăşanul, care prin forţa împrejurărilor con-
haina religioasă, estetică, filosofică sau stitue enorma majoritate a şcolarilor, ajuns
socială, manifestările sportive s'au produs conducător peste oameni pe care nu-i cu­
în cetatea antica, burg-ul medieval şi oraşul noaşte şi nu le simte nevoile, adâncesc din
modern. Adică în aglomeraţiile umane, ce în ce lacuna dintre sat şi oraş.
în centrele urbane, unde în mod fatal A c e s t cerc viţios trebue sfărâmat, le­
omul îşi pierde libertatea fizică într'o gătura trebue stabilită prin contactul
măsură mai mare sau mai mică, deviind strâns, organic, al acestor două aşezări
şi falsificând viaţa normală, firească omeneşti. Ideal ar fi ca forma actuală
din mijlocul naturii, din mediul rustic. de oraş tentacular, ca şi cea de sat tro­
Astfel ei s e î n g h e s u e s c în locuinţe mici, glodit să dispară, contopindu-se în oraşe
întunecoase, cu puţin aer şi puţină lu­ grădini întinse pe o mare suprafaţă, şi
mină, iar alimentaţia deasemeni s e re­ care să unească confortul şi cultura ur­
simte. Iar în privinţa mişcărilor această bană, cuceririle civilizaţiei, cu spaţiul,
claustrare între ziduri provoacă un s e ­ lumina şi orizontul rustic, cu „alma
dentarism care e cauza multor suferinţe mater". Enormele aglomeraţii umane, care
organice, al căror sfârşit e fără îndoială agravează neîncetat inegalitatea oamenilor,
degenerescenta. Prin urmare deviarea s'ar disolva astfel rezolvind odată cu reîn­
dela viaţa normală în acest s e n s al d e s - toarcerea la normal şi problema sportu­
voltării vieţii sociale, provoacă cel puţin rilor.
în parte reacţiunea sportivă, care r e s ­
Dar această soluţie aparţine viitoru­
tabileşte echilibrul, redând citadinului,
lui, n e trebue o soluţie, şi'n această di­
cetăţeanului s a u burghezului, a e r u l ,
recţie încep s ă apară semne prevesti­
lumina şi mişcarea de care are neapă­
toare. Viaţa rurală a început să fie
rată nevoie. In această privinţă ar fi
obiect de asidue cercetări, exemplu
interesant de urmărit evoluţia suferită
munca echipelor studenţeşti, căutând
de sporturi ca asociaţii colective, trecând
s ă micşoreze lacuna iniţială. D e ase­
prin faza de procesiuni cu caracter
menea cercetăşia, străjeria, educaţia pre-
religios, muzical, de sărbătorire a naturii,
militară, pornesc pe drumuri analoage,
pick-nickuri, până au ajuns la manifes­
încercând a s e apropia de mediul rural.
tările pur sportive de azi.
A c e s t e a sunt î n s ă încercări sporadice,
Şi dacă astăzi în toată lumea, mili­ ele n'au în programul lor ţinta precisă
oane de indivizi sunt atraşi săptămânal a întoarcerii la pământ. Această sarcină
de sporturi, aceasta s e datoreşte hiper­ ar putea fi îndeplinită, dacă s'ar intro-
duce în şcolile noastre secundare, obli­
gativitatea unui an de practică agricolă, în
decursul celor 8 ani de studiu, modalitatea
urmând a fi găsită, în vacanţe s a u alt­
fel. In modul acesta s'ar rezolvi proble­
ma sportivă în şcoala secundară, deri­
vând-o spre munca sănătoasă a pămân­
tului, iar pe altă parte viitorul dregător
ar învăţa s ă cunoască nobleţă sătea­
nului, măreţia muncii ş i a jertfei sale,
să-1 respecte ş i să-1 iubească. Sănătatea
citadinilor ar înflori, excesul sportiv ar
dispare întrucât nevoia vitală d e spaţiu
ş i mişcare ce-i dă naştere, ar fi satis­
făcută ş i poporul puternic de ţărani-orăşeni
sau orăşeni-ţărani, care ar lua naştere, ar
fi cea mai vajnică garanţie a existenţii, a
drepturilor, a destinului său pe pământ.
Această schiţă a vrut să arate că ma­
nifestările sportive de gigantice propor­
ţii ale vremii noastre, nu sunt întâm­
plătoare ci au un înţeles adânc, fiind
V;f:;i x' \D.l
íPHSTffitc om нн^мм *p
E frig. Sub streaşină-s ţurloaie.
Sub talpă neaua'ncet trozneşte—
Şi când de-a vântulului b taie
Şi ramu 'nchiciurat scânceşte,
La colţ, o ceată de draci mici,
Cu cărţile la subţioare,
Se strâng în ei ca nişte — arici,
Suflând în mâini, dând din picioare.
*J D i n lucrarea c e v a apare i n curând : „Pentru
intim legate de întreaga noastră orga­
nizaţie socială, şi nu trebue privită s u ­
perficial ci cu o adâncă seriozitate.
După c e am stabilit fugitiv raportul din­
tre corp şi spirit în sensul că nu putem
neglija nici unul din ei fără urmări fu­
neste, am dedus hipertrofia sportivă din
opoziţia sat-oraş, arătând că ea s e va
putea rezolvi odată cu rezolvirea a c e s ­
teia în oraşul grădină al viitorului. Iar
până atunci s'ar putea canaliza enor­
mele forţe ale tineretului în munca pro­
ductivă a pământului, stabilindu-se le­
gătura sufletească efectivă, între citadin
şi sătean, încredere, iubire şi stima re­
ciprocă, până când va fi posibil ca par­
ticiparea sătenilor ia viaţa culturală s ă
fie fapt îndeplinit. Atunci geniul rustic,
forţele spirituale proaspete ş i viguroase
ale ţărănimii vor fecunda năvalnic ogo­
rul sufletesc, realizând autentică şi in­
tegrală „cultura românească".
BERNARD SCHNAPP
Ploeşti, Martie 1936
U \РШШЩЗ С О Р И
de D. M U N T E A N U - R A M N I C
In faţă tăvi îi ispitesc
Cu fel de fel zaharicale ;
Şi rând pe rând se scotocesc . , .
Doarde-or găsi vreun „cinci parale , . . "
Zadarnic ! Şi nu pot să plece.
Atâta dulce îi îmbie !
Şi trişti, sfioşi, tot vor să'ncerce
— Dă, Turcule, pă datorie !
P. Cerna : amintiri, scrisori şi u n trecut poetic".
 Sfat cercetatului
de R A D U C O S M I N

Bun cu toată lumea, săritor şi drept,

îndrăgit de vieaţa simplă în plin aer,
Cercetaş, urmează sfatul înţelept:
Cu surîs pe buze înfruntă orice vaer !

Din cărţi şi din şcoală culege lumină,

Din sânul naturii putere de muncă ;
Privirea şi inima fie-ţi senină,
Iubirea de patrie prima poruncă !

In braţul tău tânăr stă viitorul:

O ţară bogată, cinstită şi tare !
Iu, fă-ţi datoria! şi fii vestitorul
înfrăţirii creştine, umanitare !

Calcă pe urmele blândului Crist,

învinge ispita auritelor rele,
Mângâie fruntea fratelui trist,
Şi sprijin fii lui în zileie grele.

Fii rază de Soare curată şi caldă,

Isvor de iubire, fântână de minte,
In cultul strămoşilor Sufletu-ţi scaldă,
Şi cu încredere, mergi înainte!

NUMAI STUDENŢII ?
Cea de a doua expoziţie a Echipelor Regale
Studenţeşti, deschisă anul acesta în Parcul
Carol din Bucureşti, a dovedit cu priso­
sinţă nu numai temeinicia gândului care le-a
dat fiinţă, dar mai ales cât ar putea face
un tineret bine îndrumat şi încălzit de lo­
zinca muncii creatoare. Ceeace caracterizează
timpurile noastre este o dezăvârşită desorien-
tare, şi, din nenorocire, puţini sunt aceia cari
să îndemne îndrumări în direcţia nevoilor
timpului.
Ţara noastră se găseşte într'o epocă, care
cere mai presus de orice, o mobilizare a tu­
turor energiilor, o strângere a rândurilor
pentru o ofensivă de creaţie. Totul ne lip­
seşte şi totul trebue făcut. Ne aflăm încă în
prima zi a genezei şi suntem datori să în­
trebuinţăm întreaga noastră putere de muncă,
întregul elan de care putem dispune, şi în­
treaga noastră energie fizică şi sufletească
pentru a creia. Gândul regesc a trimis către
lumea satelor, către acea atât de neglijată
temelie a statului nostra, pe a cărei rezis­
tenţă se sprijină întreg eşafodajul Ţarii, co­
loanele de tineri studenţi veniţi din mijlocul
ei, dar ameninţaţi să o uite.
Grija Suveranului a amintit că prima da­
torie a tuturor intelectualilor ţării este să
contribuie la consolidarea temeliilor ei. Pilda
sa arătat bogată în roade şi se va continua
desigur cu puteri sporite în viitor.
Nu este deajuns însă. Pentru nevoile cari
copleşesc puterile oficialităţilor, este grabnică
trebuinţă de o uriaşă ofensivă pe întreg cu­
prinsul ţării, care să înmânuncheze laolaltă
toate energiile conştiente ale neamului. Pen­
tru o asemenea ofensivă numărul studenţilor
şi al intelectualilor este neîndestulător, şi a-
fară de aceasta, printre elevii cursului supe­
rior al liceelor se găsesc, cred, destule ele­
mente capabile, cari să servească în ofensiva
ce începe, Cercetaşii şi străjerii s'au dovedit
atât de folositori, ca ajutători ai echipelor
regale studenţeşti, încât sunt sigur că o ini­
ţiativă în această direcţie ar da roade dintre
cele mai fericite. Ar trebui numai ca râvna
de muncă a tineretului de pe băncile liceelor
să fie îmboldită, elanul lor canalizat şi munca
bine îndrumată. Folosul ar fi cu atât mai
mare, cu cât tineretul, odată cu asimilarea
disciplinilor spirituale, ar dobândi şi o în­
ţelegere a rostului său de ferment constructiv
în cadrul societăţii, împrospătându-şi în ace-
laş timp dragostea pentru glia strămoşească,
prima datorie a oricărui cetăţean conştient.
Organizate în direcţiunea aceasta, cele trei
luni de odihnă din timpul verii, ar contribui
mult la opera de educaţie a tineretului, a-
propiindu-l de realităţile şi nevoile neamului.
Ceea ce se cere, în primul rând, tineretului
de azi.
VASILE BORZEŞTI

Scrisoare
Mamă,
acuma când rugina a obrinlit pe frunză,
când nimenea durerii-mi nu poate să-i răspunză,
de când rămas-am singur cu-avânturile-mi frânte,
acum, când pâcla 'ncepe pământul să 'nveşmânte
şi când se sting aevea, în clocot de vâltori,
necunoscuţi şi bolnavi, atâţia visători;
Mamă,
aş vrea să-ţi cânt din strună, din fluer, din mandolă
un cântec lin şi dulce, un cântec de gondolă
plecata n larg... departe de haosul lumesc...
Şi cântul meu să naiba nimica pământesc,
Mamă!
Să fie rupt cu grije, ca pe-o comoară vie,
din inima-mi, din suflet, din viaţa-mi, din tărie...
Să picure, în pacea curat'a înserării,
ca un isvor de lacrimi în sbuciumarea zării...
Şi-acordurile-i sfinte, când şi-ar plini dorinţa,
să sgudue şi munţii pietroşi, caşi fiinţa...
SECRETE AN U LEONIDA
c l . VII
 ТС "M^L
Ţi-e plin paharul pânan vârf, poete,
m-amărăciuni, fioruri şi regrete,
cu aşteptări zadarnice, cumplite,
cu nsângerate doruri nemplinite,
de nu mai scrii cum clipele trăite
se sting aşa,., ca ochii în orbite ?
In toamna ta, setoasă de cuplete,
dorind de-avânturi nouă să te 'mbete,
íjF D I .M.--m
P o e t u l u i G e o r g e Baco via
ţi-au amorţit simţirile-fi concrete
de nu mai poţi crea nimic, poete!..
— Destul cu-aceste vorbe de ocară :
în pieptul meu e veşnic primăvară,,,
Dar... cum mai pot să scriu epitalame
când urlă'n mine pântecul de foame...
SECREŢEANU LEONIDA
cl. VII

VECHIUL C L O P O T !
De n e pare viaţa 'n ropot
Sbucium, s p a s m d e frământare de abis ş i d e dezastru
Să deschidem cartea lumii — să lucească sfântul astru
Şi 'n adâncul minţii noastre s ă răsune glas d e clopot!
Vechiul clopot să răsune
P e s t e 'ntinsul fără margini, un întins de cimitir
Să vorbească lumii aspre, l u m i i pururea 'n delir
Pentru clipele trecute, pentru Vremurile bune!...
Şi din slava veciniciei
Glas de toaca« glas de clopot s ă străbată p e s t e sat,
Peste codri ş i meleaguri, p e s t e 'ntinsul devastat
D e cumplita vijelie a trufiei şi-a robiei...
Să vorbească cimitirul
Crucilor d e p e morminte şi făcliilor aprinse
Să mai stea un c e a s d e vorbă ,cu voivozi c u plete ninse
Şi povestea strămoşească s ă - ş i mai răsucească firul !...
Şi-astfel glasul amintirii
Să n e poarte paşi 'n calea vechilor izbânzi supreme
Ca s a tremure vecia, — s ă s e clatine de vreme,
Drumul n o u al conştiinţei, — drumul nou al mântuirii.
Să tresalte iar din h a o s
Cugetele noastre stinse — năzuinţele fugare
Din dureri închipuite în visări de 'mbărbătare,
Să-ne alinte 'n unde clare clipe sfinte de repaos...
Noemvrie 1933 DUMITRACHE D. ION-Godeni
c l a s a VIII
 LORELEI
Intre tinerii noştrii romancieri, Ionel
Teodoreanu ocupă un loc de frunte. încă
dela debut prin volumul „Uliţa copilăriei"
este bine primit de public, pentru nota
originală ce-o aducea. Romanele sale ne
înfăţişează o lume nouă, a copiilor, a tine­
retului, care găseşte în el un reprezentant
de seamă. Dar copilăria n'a rămas unicul
său subiect; diferite alte surse inspiratorii
i-au variat mult opera, care rămâne totuşi
legată de aceleaşi reminiscenţe — de locuri
şi întâmplări pe care-şi brodează acţiunea.
In „Lorelei" ultimul său roman, regăsim
uşor pe autorul „Fetei din Zlataust" al iui
Golia e t c , avem acelaşi cadru, Iaşiul şi
mai ales aceaşi manieră de scris, întrebu­
inţând scrisori enigmatice şi o frază bogată
şi bine nuanţată.
Noul roman se caracterizează însă, prin
interesul psihologic, cu care autorul îl ur­
măreşte izbucnirea pătimaşe a dragostei,
multă vreme încătuşată.
După cum ne arată titlul, gândul ne
poartă, spre o veche legendă germană: cu
o zână care cântă pe malul Rinului, pro­
vocând accidente mortale, şi căpătăm ast­
fel, dela început scheletul acţiunei „Lorelei"
este pseudonimul Luciei Novleanu, cu care,
Gabriela Ney, cunoscându-i talentul literar,
a botezat-o într'o frumoasă noapte de vară
ca într'o apă a destinului. Tinerele fete se
întorc după vacanţă, la Galaţi, unde Nov­
leanu va da bacalaureatul- In tren, Luli se
simte atrasă, printr'o curioasă stare sufle­
tească, de un domn cu păr alb dar tânăr,
care fuma mult şi care îi reamintea, prin
atitudinea sa, pe tatăl ei.
Tot deodată este şi ea observată de d-l
Catul Bogdan, căruia figura tinerească a lui
Luli, îi readucea din ceaţa amintirei, icoana
tânără şi luminoasă a mamei lui.
Pe lângă această afinitate sufletească,
destinul îi apropie şi mai mult „Domnul",
are un leşin, şi Luli îl îngrijeşte. Dar ară­
tarea aceasta blândă dispare tot atât de
repede cum a venit, lăsându-1 pe Catul,
într'o mare furtună sufletească. Cu această
ocazie, autorul analizează sbuciumul sufle­
tesc al lui Catul şi diferitele asociaţiuni
de idei cari fac din scriitorul liniştit şi
mulţumit cu ocupaţia sa, o fire reintinerită,
dornică de viaţă.
Ca preşedinte al comisiei de bacalaureat,
o reîntâlneşte pe Luli, cu care în curând
se căsătoreşte. După nuntă, fericita pereche
se întoarce la Iaşi unde sunt primiţi de
Nathan, prietenul din copilărie al lui Catul,
geniul bun al casei şi care se devotează
atât lui Catul dar mai ales Doamnei Luli,
Deşi evreu, Nathan Sabbetai, contrazicea
categoric specificul evreesc. Nu era de loc
prietenul său însuşi, fiind în schimb prie­
tenul tuturora, adică omul oricând dispo­
nibil, care se devotează, oarecum distrându-
se, grijilor, nevoilor şi chiar capriciilor
tuturor cunoscuţilor, făcându-le pe deasu­
pra şi daruri subtile, îndatorându-i astfel
dezinteresat,
Pentru Catul în special, Nathan s'a de­
votat toată viaţa; luii se datoreşte situa­
ţia de profesor a lui Catul, cât şi renu-
mele de scriitor. El veghea asupra lui,
căutând să-1 scoată în mai multe rânduri,
din melancolia şi izolarea sa, semnalându-i
primejdiile acestei vieţi. Dar ceace nu re­
uşise el, reuşeşte Doamna Luli şi Nathan
îi era adânc recunoscător.
Dela căsătorie, Catul era altul; nu mai
fuma; nu mai se izola în scris, pe care-1
părăsise cu totul, devenise expansiv, co­
municativ, cu un cuvânt se bucura de viaţă;
Nathan era fericit.
Căsnicia se scurgea fericită, mai mult
într'o atmosferă de vis — în mijlocul par­
fumului de tei înflorit, de trandafiri şi de
garoafe, spre fericirea lui Nathan, căruia
îi reveneau meschinele griji cotidiane.
Dar trecerea bruscă a lui Catul de la
izolare la pofta exuberantă de viaţă, dela
mecanizarea prin scris şi conferinţe la
părăsirea lor totală, nu putea rămâne fără şi inima lui nu întâlnise mai tragică răs­
urmări. pântie",
Vechile patimi încătuşate complet, aveau Luli află că bucuria lui Catul se datoreşte
să isbucnească cu violenţă. Şi într'adevăr, apropiatei veniri a Gábrieléi pe care o aş­
odată cu prima conferinţă, prin care îşi teaptă. Lorelei, se întristează, sufletul rănit
reîncepea vechea activitate, îi revine şi deschide poarta bolilor şi chinuită de neli­
pofta de tutun, de singurătate; începând nişte are o criză de apendicită şi moare.
vieaţa dinainte de căsătorie şi neglijind tot Nathan se simte înstrăinat în casa unde fu­
deodată pe Luli. sese atâta fericire şi pleacă. Ultimul din
neamul Sabbetailor pleacă în lumea largă
Nathan însă veghează; Catul redevine
din care venise cel dintâi. Unii spuneau că
atent, iubitor, şi casa se umple iar de râsul
plecase în Palestina, patetica ţară a celor
sglobiu al Doamnei Luli.
rătăcitori; alţii spuneau că plecase mai de­
Dar alţi nori vin să întunece căsnicia. parte. Poate plecase şi mai departe.
Catul primea scrisori d e admiraţie şi
Destinul orb, uneşte pe Catul cu presu­
cari, deşi slabe ca nivel intelectual, îl um­
pusa Lorelei şi viaţa după un scurt sbucium,
pleau totuşi de vanitate. Intr'o zi, primind
reintră în normal. Catul, satisfăcut trupeşte,
0 scrisoare deosebită de cele de până atunci,
nu-şi mai regăseşte totuşi alinarea decât re-
este emoţionat atât de apariţia talentului, cât
fugiindu-se, cu gândul în lumea cealaltă,
şi de anonimatul ei. Luli îi reproşează sta­ unde erau fiinţele cele mai dragi, mama sa,
rea lui distrată, imputându-i „că o scrisoare Luli, şi cine ştie, poate şi Nathan. Catul
1 l-ar putea răpi". Atras însă de necunoscut, descoperă în scrisul Gábrieléi, alături de di­
Catul nu mai are linişte, dorind să desco­ verse scrisori amoroase, şi scrisori dela Lili.
pere sub masca anonimatulni, obrazul care-i Cetiadu-le şi depănându-şi firul amintirilor,
scrie. încă nouă scrisori, semnate „Lorelei" află crudul adevăr, Lorelei, de ale cărei
îl chinuesc şi mai mult în căutarea-i zadar­ câtece fusese atras, fusese Luli; Gabriela,
nică. Şi lucru curios, cu cât caută să pă­ simplă părtaşe la o farsă, transcrisese numai
trundă necunoscutul, cu atât asociaţiuni de scrisorile lui Luli, Farsa însă, prinsese atât
idei felurite îl conduc către Luli. Dar ea nu de bine, încât Lorelei a devenit Gabriela ;
poate fi, deoarece scrisul nu este al ei şi şi deaici cântecul de nespusă durere al scri­
nici al lui Nathan, singurul complice posibil. sorilor lui Luli-Lorelei.
Ultima scrisoare, care era un rămas bun Catul e copleşit de năvala luminoasă a
sfâşietor, anunţă întreruperea oricărei comu­ amintirilor şi atras de ele ajunge îti cimitir,
nicări. Dar Catul găseşte în sfârşit pe o unde alături de Dodaia—credincioasa doică
scrisoare a lui Luly dela Gabriela, scrisul a lui Luly — aduce ultimul omagiu pămân­
mărunt şi fin, de pe scrisorile sale miste­ tesc lui Lorelei.
rioase. Lorelei trăia deci; ea este Gabriela, Apoi, ca pe un somnambul, paşii îl con­
şi ea venea la Iaşi, fiind chemată de Luli- duc spre gară, ajunge la Galaţi, străbate uli­
O nouă interpretare a scrisorilor, cari erau ţele cu tei înfloriţi, ca atunci când o cunos­
un fel de cântec de durere, amărăsc şi mai cuse pe Luly, şi împovărat de amintiri se
mult pe Catul, dându-i certitudinea că în aruncă în Dunăre.
timp ce el era fericit alături de Luli, Lore­ Acţiunea complexă şi bine condusă, ca­
lei suferise şi acum se găsea într o stare racterul veridic al personagiilor şi mai ales,
confuză. „Simţea aceeaşi milă pentru amân­ limba bogată şi colorată sunt calităţile prin­
două : pentru o suferinţă veche şi pentru cipale romanului.
una care poate avea să înceapă. Pe amân­
De relevat portretul lui Nathan, eviden­
două ar fi vrut să le cuprindă în braţe şi
ţiat prin nobleţă, delicateţa sufletească
parcă de nici una nu se mai putea despărţi
şi prietenia neprecupeţită, cari fac din el
desigur, idealul prietenului visat de la Fon­
taine în „Deux amis".
Alături de Nathan, apare Luly, o fiinţă
gingaşe, delicată, trăind intens interior şi
care cade răpusă de propriul ei sbucium.
Gabriela, a doua soţie a lui Catul, este
o fire romantică, visătoare, doritoare de pe­
treceri, veşnic nemulţumită de realitatea pre­
zentului, alunecând astfel treptat pe calea
pierzării.
Catul este singurul personagiu fără unitate
de caracter. II vedem când izolat, când pa­
sionat şî dornic de vieaţă, când resemnat.
Rămâne totuşi, eroul principal, de oscilaţiile
căruia se leagă evenimentele romanului.
In „Lorelei" d-l Teodoreanu a făcut o
operă realistă, deşi fără tendinţe directe,
totuşi cu un pronunţat caracter moral.
Astfel, obişnuitele acuzaţii de până acum,
că se complace în descrierea scenelor lipsite
de decenţă, nu-şi mai au locul în romanul
de faţă. Iată un progres, şi totdeodată şi o
promisiune
HARITON RADU
CL. 8 LIT.

Unui începător epigramist,

care crede c ă moşteneşte
talentul lui Cincinat Pave-
lescu.

Aş crede că te a s e m e n i
In g e n u l t ă u cu C i n c i n a t ,
D a c ă m i - a i spune că a c e s t a
A scris v r ' o d a t ă , find distrat
Unuia care cântă a d m i rabil

Cânţi ca o p a s ă r e m ă i a s t r ă
Cu v o c e a t a c e a i s c u s i t ă ,
De ce-ţi strici v o c e a p e a i c i ?
M e r g i într'o casă p ă r ă s i t ă !
G R I G O R E S C U T R A I A N - V I C E N T i U
CL. VII LIT.
^1 I * (n

iserica năruită.
In poteca de tristeţe Au trecut pe-aici fiorii
Zace noaptea grijilor Spasmelor vremelnice
Zac ruinele măreţe Sau au spus predicatorii
In poteca schijilor,... Lungile pomelnice.. .,
 O biserică 'п ruină Sa învolburat pământul
Doarme somnul morţilor Şi înaltul cerului
Şi tot fâlfâie-a lumină S'a 'ndărjit prin aer vântul
Din tăciunii porţilor.... Ca tăişul fierului....

S'a aprins pe nesimţite S'a deschis prăpaste 'n noapte

Până'n vârful turlelor.., . De supremă stingere
Clipe trec neliniştite Şi-a trecut în spasm prin şoapte
De vacarmul surlelor. Jalea cea de plângere;

A cuprins-o para vie S'a 'mplinit blestem străvechi

Cu puterea spasmelor într'o clipă-a grijilor
Şi arar prin noapte 'nvie Haos sună în urechi
Cetele fantasmelor... . Da bătaia schijelor!...

O tăcere ca de moarte Pe poteca amintirii

S'a lăsat prin freamăte, Au murit fantasmele
Vântul a grăbit să poarte Mulţi din calea nimicirii
Peste ntinderi geamăte. Au pierit ca basmele. ...

Au venit de nmormăntarea A'nghiiit norod şi clerici

Moaştelor bisericii Haosul pământului
Mult norod şi'ntreagă zarea A pierit dinire biserici
Şi-au venit şi clericii... Una spaima vântului.

Au venit strigoi şi duhuri Glas de clopot trăgăneazâ

Din păduri, din peşteră, Cânticul stafiilor
Din morminte, din văzduhuri In morminte se 'noptează
Şi-o stafie meşteră ; Spre odihna viilor. . ..

Când de rugă se înşiră I-au cuprins ruina moartă,.

Preoţii cu cântecul. Zidul şi icoanele,
Plete lungi în vânt resfiră Veste mare vântul poartă
Si-şi spune descântecul; Că s'au ars amvoanele.

„Trageţi clopote de rugă Şi sau stins făclii ciudate

Tot mai mult stafiilor Pe cărări vremelnice
Şi gătiţi locaş în fugă O ruină 'n lumi uitate
Spre odihna viilor! " Deapănă pomelnice..,.

8 Februarie 1936. DUMITRACHE D. 10N-G0DENI

CL. VIII
 RECENZIE.
LUCEAFĂRUL
In romanele anterioare ale D-lui Cezar
Petrescu, eroii sunt reprezentanţii tipici ai
unei generaţii. Lumea şi timpul în care ei
trăesc, preocupările şi aspiraţiile lor sunt
foarte precis prezentate. Eroul din Apostol
a avut de luptat cu mentalitatea generaţiei
dela 1907, generaţie caracterizată complet
de D-l C. Petrescu; ciclul Coroana Rege­
lui Dromichet, Aurul negru, ne înfăţişează
—utilizându-se cu măestrie antiteza—două
lumi caracteristice dar diametral o p u s e :
în primul căutarea de comori sub pământ
este o aventură nesocotită şi în al doilea
prin petrol — aur negru—o puternică rea­
litate, Ceva mai mult, romanul întunecare
pare a fi un document f. interesant pentru
istoricul care va căuta să cristalizeze starea
de spirit din România în preajma războiu­
lui celui mare. Şi dacă toate operele unui
scriitor se leagă între ele prin trăsături
comune, aceasta este caracteristica ce leagă
ciclul de romane asupra lui Eminescu, de
scrierile anterioare ale d-lui Cezar Pretescu :
fixarea completă, văzută din toate stratele
sociale şi privind toate manifestările popo­
rului, ale generaţiei poetului, E de prisos să
adăugăm că această fixare era acum — mai
mult decât în alte romane — necesară,
întrucât ni se dă posibilitatea să vedem pe
Eminescu trăind în mijlocul poporului lui,
în mentalitatea menirii lui.
Eminescu a dat mult de lucru literaţilor
noştri. Pe măsură ce a fost cunoscut mai
bine, s'a văzut că el este un vrednic erou
de roman. Aşa se explică dece, imediat
după romanele D-lui Lovinescu, D-l Cezar
Petrescu a urmat cu un nou ciclu: Lucea­
fărul, Nirvana şi încă unul în pregătire.
Biografia romanţată, mai mult decât ro­
manul istoric, pune stavilă fanteziei şi ima­
ginaţiei autorului. El nu mai are libertatea
să-şi aleagă eroii şi să-i prezinte aşa cum
Şl NIRVANA
de C E Z A R PETRESCU.
doreşte, ci e constrâns să se menţină la
realitatea faptelor. Ţinând seamă că infor­
maţiile asupra vieţii lui Eminescu nu sunt
prea clare şi adăugând pe acela că vieaţa
lui Eminescu a excelat prin distanţa dela
care privea el lumea, prin prisma geniali­
tăţii lui, distanţă explicată prin deosebirea
dintre el şi semenii lui, ne dăm seama că
lucrul nu e tocmai uşor. Deşi s'ar părea
că cunoaşterea dinainte a omului înlesneşte
desemarea eroului de roman, realitatea e
tocmai contrară :
„Şi când propria ta vieaţă singur n o ştii
pe de rost, o să-şi bată alţii capul s'o pă­
trundă cum a fost ?"
D-l Cesar Petrescu s'a străduit totuşi şi
a urmărit în primele 2 volume vieaţa lui
Eminescu până după epoca studenţiei la
Berlin.
Adevărat poet al naturii, Eminescu pre­
fera încă din copilărie traiul în intimita­
tea codrului şi a câmpului, vieţii familiare,
mai ales că în mijlocul familiei, firea ciu­
dată a poetului, atrăgea după sine oarecari
tulburări familiare. Capitole întregi sunt
consacrate descrierii împrejurimilor Ipoteş-
tilor prin care se formează copilul Mihai,
Personagii caracteristice din vieaţa rustică
sunt introduse în scenă, cu deosebire
uncheşi sfătoşi ca Miron Prisăcarul şi
Baciul Trofim. Aceştia dau prilej poetului
să cunoască încă din copilărie sufletul
curat al ţăranului nostru şi să-i aprecieze
simpla înţelepciune.
Relaţiile poetului cu familia sunt cum
nu se putea mai bine descrise : tatăl, Că­
minarul Gh. Eminovici, e o fire autoritară
şi conservatoare: dorind fiilor săi cariere
alese, el nu putea înţelege năzdrăvăniile
Iui Mihai, care era tocmai antipodul „co­
pilului cuminte"; el înţelegea, în virtutea
unei chibzuite socoteli să ia cele m a '
áevere fiiăsuri spre a-şi întoarce fiul la
calea socotită de el cea bună. Mama, Ra-
luca, pe lângă firescul sentiment matern
era mânată spre Mihai şi de o neînţeleasă
pornire, amplificată şi de mila pe care i-o
inspirau persecutările din partea tatălui:
ea totdeauna îşi apăra fiul de urgia Cămi­
narului. Dintre toţi fraţii, Mihai nu avea
ca tovarăşi de joacă decât pe Ilie, cel
neîntrecut la ghiduşii şi pe Harieta: amân­
doi însă vor suferi cei dintâi destinul trist
al acestei familii: Ilie moare copil şi Ha­
rieta îşi pierde mersul. Ceilalţi fraţi cu
excepţia prâslei Matei şi Aglaiei, vor muri
deasemeni tineri. In discuţiile dintre Mihai
şi fratele cel mare, doctorul Şerban, acesta
va da vina tuturor nenorocirilor familiei
pe Căminar şi pe oarba lui dorinţă de a
face tuturor fiilor cariere după singura lui
chibzuinţă.
Tot acum, la Ipoteşti se înfiripează prima
idilă a poetului cu Ileana, fata dia codru,
idilă simplă, sinceră dar intensă, în adevăr
romantică, cu un sfârşit de un tragism ne­
meritat : moartea neaşteptată a fetei, moarte
cântată în aşa de triste acorduri în Mortua
Est.
Viaţa şcolară a poetului, la Cernăuţi este
perfect caracterizată într'o singură frază: „îmi
place cartea dar nu-mi place şcoala". Deşi
cel mai iubitor de carte din toţi colegii,
Eminescu prost notat de profesori pe care
nu-i mulţumeşte ; în schimb trece drept cel
mai citit între colegi, cărora e forţat să le
satisfacă curiosităţile literare. Dintre profe­
sori, se impune figura ultimului adept al
şcolii ardelene, Aron Pumnul, căruia poetul
îi va păstra o amintire neştearsă.
Urmărit de destinul de el însuşi notat al
geniului, care deşi nemuritor, în această
viaţă e incapabil de a fi fericit, Mihai la
prima ocazie, o trupă de teatru care vine
la Cernăuţi, părăseşte şcoala şi porneşte în
lungi şi grele aventuri, dealungul şi deala-
tul ţării, cunoscând astfel în întregime su­
fletul românesc şi durerile poporului. Până
în epoca studenţiei la Viena, viaţa de acum
a lui Mihai e, cu excepţia scurtului popas
făcut ca funcţionar la isprăvnicia din Bo­
toşani, un continuu şir de vagabondări in
ţară. Acel popas la Botoşani, nu-1 putem
înţelege: cum putea Eminescu să se mul­
ţumească cu acea situaţie în care era izo­
lat atât de natura şi poporul nostru, cât şi
de legătura cu cărţile pe cari le gustase
în plin la Cernăuţi, din biblioteca „studen­
ţilor" dela gimnaziul cezaro-crăiesc? Mai
uşor ne putem explica acele nesfârşite şi
nechibzuite peregrinări când spiritul inde­
pendent al poetului, era la largul lui. Tre­
cem uşor peste ele, neadăugând decât că
în această parte, romanul d-lui Cezar Pe-
trescu prezintă oare care neclaritate, necla­
ritate de altfel explicabilă prin lipsa infor­
maţiilor şi chiar contrazicerea lor.
Trebue totuşi să menţionăm întâlnirea la
Giurgiu cu Caragiale; care prin mintea lui
ageră şi subtilul lui spirit critic se va im­
pune pe dată poetului, smulgându-i pre­
ţioase destăinuiri.
In al doilea volum, Nirvana, ni se pre­
zintă epoca studenţiei la Viena şi Berlin.
Cunoscând acum în amănunt filozofia orie-
tală, se complace în traiul cerut de Nirvana,
în traiul caracterizat printr'o voită abne­
gaţie şi printr'o intensă viaţă interioară
ideală. Aceasta şi o aprigă luptă naţiona­
listă, sunt caracterele vieţii lui Eminescu
ca student la Viena şi Berlin. La pregăti­
rea serbărilor de aniversare a lui Ştefan
cel Mare, la Putna, M. Eminescu a avut
un rol de frunte între studenţii dela Viena.
Deşi era considerat „cosmopolit", din cauza
legăturilor lui cu Junimiştii, de unii fana­
tic, naţionalist, precum Ioniţă Bumbac, punc­
tul de vedere al poetului a izbândit şi suc­
cesul deplinei reuşite a serbărei i-a produs
o nemăsurată bucurie.
Aceeaşi viaţă ciudată de mai înainte, îl
desparte şi acum de colegii s ă i : neglijin-
du-se pe sine şi trăind numai şi de pe
urma cărţilor, Eminescu nu numai că nu
era înţeles de toţi colegii săi, dar era chiar
desconsiderat. Legătura lui cu Ion Slavici,
muncitorul şi harnicul student de pe atunci,
precum şi silinţele acestuia de a pătrunde
 în sufletul poetului pe care il simţea nobil,
sunt foarte bine redate, Ueasemenea logic
este şi interesul pe care îl dă Iacob Ne-
gruzzi, directorul Convorbirilor, interes mă­
surat şi chibzuit în vederea unei colaborări
mai strânse pentru viitor.
Deşi pline de observaţii juste, deşi folo­
sitoare pentru înţelegerea caracterului poe­
tului, ne apar întâi artificiale, nu în sensul
că ar fi lipsite de vieaţă, ci în acela că sunt
departe dela realitate, acele lungi discuţij
cu un necunoscut critic vienez, pe care îl
va întâlni şi la Berlin. Acesta, dela prima
vedere, fără a-i cunoaşte trecutul şi fără a-i
citi vreun vers, îl compară cu Lenau şi îi
prezice viitorul, adăugând juste dar crud e
aforisme, căpătate din lunga lui experienţă
de recunoscător de genii şi talente, pri­
vitoare la destinul veritabilului critic în ge­
neral şi al lui Eminescu în special.
Aceeaşi vieată o duce poetul şi la Berlin:
el se teme însă să dea doctoratul în filo­
zofie cerut de Maiorescu, deoarece îi e frică
de gândul că va putea ajunge profesor uni­
versitar şi că această obligaţie îi va răpi
libertatea de acum.
*
Spre deosebire de romanele d-lui Lovi-
nescu, Luceafărul şi Nirvana sunt 2 romane
istorice : voind să prezinte pe un Eminescu
patriot, cunoscător al păsurilor poporului, d-1
Cezar Petrescu îl face să afle toate preocu­
pările poporului din toate straturile sociale :
Mihai îl aude pe căminar în nesfârşite dis­
pute politice cu munteanul Radu Dospinescu
privitoare la Cuza Vodă şi prinţul străin,
la „albi" şi „roşi" ; îl aude pe Radu Toa-
der şi Iany pădurarul apărând cu îndârjire
pe Cuza, ocrotitorul oropsiţilor, îi aude pe
fraţii Hurmuzăcheşti consfătuindu-se cu pro­
fesorul Pumnul, cu privire la nevoile popu­
laţiei române înstrăinate, etc. Romanul cu­
prinde pe lângă biografia poetului, o istorie
a ţării văzută de popor, O altă deosebire
faţă de d-1 Lovinescu este aceea de metode
şi scop: acesta, critic, va căuta să facă din
vieaţa lui Eminescu un document pentru în­
ţelegerea operii, pe când d-1 Cezar Petrescü,
romancier, va căuta ca de pe urma operii
să înţeleagă vieaţa.
Deaceea, d-sa înfăţişează toate scenele din
manuscrisele poetului, de aceea îl face să tră­
iască vieaţa tuturor eroilor săi, Iată-1 pe Emi­
nescu elev la Cernăuţi, pe când locuia o
fostă chilie dela mănăstirea Sf. Treime, of­
tând şi gândind pentru prima dată despre
eroul din Sărmanul Dionis:
„In chilia aceasta se spune că pe vre­
muri s'a spânzurat un călugăr".
întâmplarea s'a petrecut foarte de mult.
Poate osemintele lui au fost de atunci de
nenumărate ori lăscolite de cârtiţe în sicriul
putrezit, poate în ţeasta lui şi-a făcut culcuş
vreun şoarece ca să-şi ronţăiască şi el sin­
gurătatea. Dar Mihai îl vede câte odată prin
întuneric, legănându-se ca o umbră în alt
întuneric mai nepătruns, în cârligul din
grindă . . .
„Călugărul acela pentru ce şi-o fi pus
capăt zilelor ? Ce păcat greu îl apăsa de
s'a încumetat să mai încarce balanţa jude­
căţilor din urmă cu încă unul mai greu ?
Nu se întoarce el oare fără hodină la locul
păcatului, muncit şi dincolo de moarte de
chinuirea pe care a crezut că o poate
curma odată cu vieaţa? Poate aici îşi avea
şi laiţa lui, tot aşa cu un mindir de paie;
poate aici gemea şi se frământa prin somn,
bântuit de visuri u r î t e . . . II chema D a n . . ,
, . , Da. II chema Dan . . , Părintele cel
bătrân spune că-şi mai aduce aminte de
dânsul. Era pe atunci copil şi se apropia
de călugărul Dan cu sfială, fiindcă avea o
privire ca a nici unui călugăr a l t u l , , . Mai
spune că pe atunci chilia asta era plină de
cărţi înşirate pe pereţi şi pe poliţe ; ceas­
loave bisericeşti, dar şi multe cărţi strică­
toare de minte, eretice. Călugărul Dan se
închidea în ele, iar opaiţul lumina la fereas­
tră până târziu după miezul nopţii. Acestea
i-au pierdut cuminţenia: cărţile de magie şi
de cetire în stele. Călugărul Dan istorisea
că sufletele nu se duc în iad, nici în raiu,
precum arată trista învăţătură creştină. Ele
călătoresc dintr'un trup într'altul, aşa cum
spuneau magii Egiptului şi cum a aflat el deci fericită: de aici desconsiderarea for­
deslcgare în cărţile lui păgâneşti. Aşa po­ melor şi convenţiunilor vieţii obişnuite.
vestea că-şi amintise despre o altă vieaţâ a
sa, visată ori trăită pe vremea lui Alexan­
dru cel Bun. Putea să închidă ochii şi să Puaând pe fiecare personagiu să vor­
zugrăvească portul oamenilor de atunci şi bească în graiul ţinutului său si conform
înfăţişarea caselor ; întâmplări pe care le-a nivelului lui intelectual, d-1 C. Petrescu nu
văzut cu ochii şi le-a îndurat în cealaltă numai că a dovedit un puternic talent de
vieaţă . . . " linguist, d a r ne-a arătat în modul cel mai
Consecvent, d-1 C. Petrescu a căutat să clar posibil, felul în care Eminescu a ajuns
adapteze pe deoparte vieata poetului la des­ la acea perfectă cunoaştere a limbii ro­
tinul Luceafărului şi pe de alta la practica mâneşti.
Nirvanei: idilele poetului cu Eufrosina P o - Luceafărul şi Nirvana ţinându-se în li­
pescu, Veronica Miele şi blonda Milly, ex­ mita datelor biografice şi necuprinzând de
ceptând legătura ideală cu Ileana din pă­ cât aprecieri întemeiate, pe lângă meritul
dure, sunt de aşa natură încât nu mai tor­ esenţial de a fi un folositor auxiliar pentru
turează pe Eminescu, dându-i numai iluzia cunoaşterea lui Eminescu, mai sunt impor­
fericirii şi lăsând să se înţeleagă că ferici­ tante şi ca un document dialectic româ­
rea absolută n'o poate găsi de cât în sine, nesc şi ca o preţioasă contribuţie la des­
adică tot în absolut, şi pe de altă parte con­ luşirea istoriei acelei vremi, şi la oglindirea
tactul cu viaţa îi slăbeşte idealismul tinereţii ei în vieaţa poporului.
şi cunoştinţa idealului budhist. Nirvana îi O P R I Ş V . MIHAI
preocupă viaţa în sine ca vieaţă absolută şi C L . VII L I T .

UNUI P O E T Ş C O L A R : UNUI P O E T :
Autorul piesei .Conştiinţa"

ŞTi-am ascuftat maiastra-ţi piesă Gând te compari cu Eminescu

Gu oeroă mare, cu dorinţă. J-aci un fucru foarte 6un:
T>ar petrecăndu-mi aici timput Semeni feit cu poetuf
SRm fost mustrat de.... conştiinţă. Jnsă . . . când era пебип.

Z A H A R I A N. V A S I L E
O L , VII L I T .
 (
Doar amirttiríte rămân....
E atât de greu să cânţi din liră,
Sau din condei să încerci cât de puţin,
Să faci din fericire-o altă vieaţă,
O melodie lină, dintrun duios suspin.
Si's gânduri prea copleşitoare,
Dureri şi bucurii săpate ca 'n granit,
Ce'n cercul luminos al minţii,
S'au spulberat de cum s'au ivit.

Iar anii trec şi'n urma lor rămân

Doar urmele 'n străfund pierdute,
Doar stihuri negre de creion,
Cu slove multe reci şi mute . ..

S I M I O N E S C U A. G H .
CL. VI LIT.

Л • • • • »Wi

•Ha

0 clopote, cu glasul tău, Tovarăş bun pe-a vieţii cale,

Ne chemi în zi de sărbătoare, Tu ne petreci pân' la mormânt;
Să preamărim pe Dumnezeu Ne spui cu glasul limbii tale,
In faţa sfintelor altare. Un ultim şi duios cuvânt.

Aduni în cete sub drapel. O, cât de ne'nţeles ţi-e cântul !

Flăcăi semeţi ca bradu'n munte, Şi totuşi de 'nţeles e plin,
Voinici cu piepturi de oţel Aprinzi curajul şi cuvântul
Şi încercaţi în lupte crunte. In ostile ce'n valuri vin.

Sădeşti în inimi bucurie,

Senină pace, 'nflăcărare,
Iar mâine,.. mâine cine ştie :
Ne cânţi un imn de'nmormântare!

PĂTRAŞCU PAUL
 -гЗ f/f'/-

Mi-e dor de satul meu iubit, Dar, cât mă doare când gândesc
Mi-e dor de casa noastră La satul meu din vale!
Şi de castanul gârbovit Sărac cum e, eu îl iubesc
Ce străjuie 'n fereastră. Şi mă cuprinde-o jale,

Aveţi şi voi pe-aici zăvoi, Căii parcă văd şi-acum ca'n vis
Privighetori pe crengi Căminul alb la faţă,
Şi sunt păduri şi pe la voi In care ochii am deschis
Şi glasuri de tălăngi. Ca să primesc vieaţă.

Dar toate, vezi, mă fac să plâng Şi nucu 'nalt, de ani uitat,

Şi-mi sunt străine toate, Din marginea poenii,
Căci alte păsări şi alt crâng Sub care buna m'a 'nvăţat
Cunosc ce dor mă bate. Povestea Consânzenii.

La voi trec turme la suhat De ce, de ce m'am depărtat

Mai multe, mai frumoase, De rariştea câmpiei,
La voi e satul mai bogat, De locul unde mi-am săpat
Şi-s măndre-a voastre case. Mormânt copilăriei. ?

Mi-e dor de satul meu iubit,

Mi-e dor de casa noastră,
Şi de castanul gârbovit,
Ce străjuie'n fereastră !
Pătraşcu Paul
ci. v A .

Curentul Latinist
Consecinţa imediată a redeşteptării sen­
timentului naţional este o preocupare din
ce în ce mai serioasă, un crescând şi viu
interes pentru limbă, martorul cel mai sigur
şi cel mai rezistent al originii unui popor.
Romanitatea limbii noastre n'a dispărut
niciodată din conştiinţa neamului. Cronicarii
şi scriitorii din trecut au afirmat-o la tot
pasul, dar numai în treacăt şi în termeni
generali. Alfabetul chirilic, sub care limba
română se înfăţişa la începutul istoriei sale
literare, masca caracterul e i romanic,
dădea dreptate acelora dintre învăţaţii
occidentului cari o considerau ca „un
dialect slav", sau c e l m u l t ,,slavo-ro-
mân",
0 astfel de părere era mai ales propa­
gată de duşmanii naţionalităţii noastre, cari
căutau s'o exploateze în folosul cauzei lor.
Faţă de aceştia, era dar nevoie de o acţi­
une fenergică şi continuă, şi în scrierile
învăţaţilor ardeleni dela sfârşitul secolului
trecut, se întâmpină adesea răsunetul aces­
tei polemici, despre originea limbii şi nea­
mului românesc.
Era lucru firesc ca această mişcare să
se manifeste mai întâiu în Ardeal, un mediu
mai accesibil culturii occidentale şi unde
unirea cu biserica catolică, era un fapt de
mult împlinit. Studiul aprofundat al limbii
latine prin acest contact cu apusul, starea
de robie şi decadenţă a poporului, în ra­
port cu gloria lui antică, şi mai presus de
toate contestarea unei origini aşa de no­
bile şi străvechi, insuflă câtorva apostoli
ai românismului transcarpatin, ideea de a
contribui la ridicarea neamului, prin culti­
varea istoriei şi a limbii naţionale.
Istoria devine astfel nedespărţită de
limbă şi una completează opera celeilalte
— istoricul şi gramaticul se combină în
aceiaşi persoană, şi rezultatele ambilor sunt
rezultate din aceiaşi tendinţă patriotică —
spre a dovedi cu ajutorul acestor două ele­
mente, conservarea neştirbită a naţiunii, şi
puritatea nestinsă a limbii române.
Şi deoarece una din căuşele ce pricinu­
iau perpetuarea acestor stări de lucruri
era grafica străină, primul pas făcut de a-
ceşti apostoli ai neamului va fi înlocuirea
alfabetului chirilic cu alfabetul latin, şi
tendinţa din ce în ce mai accentuată de a
înjgheba într'un tipar, ce-i drept — cam
strâns — tonurile (sonurile) specifice limbii
româneşti. De aci numeroase sisteme de
ortografie, care se deosebesc mai mult prin
varietate decât prin soliditate, dând naştere
unei probleme care deabia în zilele noas­
tre şi-a găsit o soluţie aproape definitivă.
In privinţa limbii, cărturarii ardeleni
spre a-i pune mai bine în evidenţă latini­
tatea ei, au căutat să o debaraseze de
toate ingredientele străine, iar fondului latin
astfel obţinut, i-au aplicat principiul radi­
calismului etimologic. Aceasta însemna, nici
mai mult nici mai puţin, decât a asimila
formele actuale ale limbii, rezultatul unei
lungi evoluţiuni istorice, cu corespondentele
lor clasice. Limba devenea în acest mod
mai romană, mai pură, mai perfectă. Ne­
greşit o asemenea tendinţă, oricât ar fi fost
de generoasă pornirea ce-a inspirat-o, e tot
ce poate fi mai contradictoriu desvoltării
naturale a graiului. Totuşi, un atare mod
de a vedea fu împărtăşit dé învăţaţii tran­
silvăneni, căci ele se împăcau foarte bine
cu teoriile secolului al 18-lea,
In adevăr, întreg secolul al 18-lea era
stăpânit de credinţa perfectibilităţii graiu­
lui, ideologii timpului, cari considerau limba
ca un mecanism inventat de om, admiteau
posibilitatea unei ameliorări mai normale, a
structurii sale, a unei mai raţionale distribu­
iri a amănuntelor, întocmai ca orice invenţi-
une omenească. După anumite idei preconce­
pute, se putea dar crea o limbă artificială,
care se credea mai preferabilă în locul
celei reale. In puterea gramaticului sta deci,
a corecta sau a reforma limba vorbită şi
pornind dela un pretins tip de perfec­
ţiune, a declara o limbă corectă sau bar­
bară, fără a ţine seamă de evoluţia ei is­
torică. De sigur părerile erau greşite. Limba
nu e decât o facultate a omului, care apare
odată cu dânsul şi se desvoltă treptat. E-
voluţia ei inconştientă merge paralel cu
progresele inteligenţei sale. Nu stă în pu­
terile omului de a crea sau a îndrepta o
limbă după un anume tipic. Limba se for­
mează dealungul secolelor şi fiecare epocă,
1
dacă nu fiecare seco , lasă iniluenţele sale
condiţionate de norme şi de oameni. Nici
una din aceste epoci nu poate fi luată drept
normă, după care trebue să se modeleze
limba veacurilor următoare, iar a da gra­
iului un caracter staţionar, este acelaş lucru
cu a-1 condamna la o perpetuă sterilitate.
Legile fonetice, care impun şi mijlocesc
formarea limbilor, sunt temporale, şi după-
ce au imprimat graiului respectiv, forma-i
tipică, ele încetează de a mai fi în vigoare.
A le generaliza pentru epocile următoare,
este o eroare tot atât de mare, ca şi a face
cu totul abstracţie de ele, dând vorbelor
modificate sub înrâurirea lor o pretinsă
formă primordială.
Iată cari au fost cele două rătăciri ak;
şcoalei ardelene—etimologice dela Klein-
Şincai, până la Laurian şi Maxim. Această
şcoală tindea să asvârle puntea ce permi­
tea tranziţia dela limba latină (clasică sau
vulgară) la cea română, pentru că rău în­
drumată, sărind peste lungul interval ce
le despărţea, să fuzioneze într'un singur
graiu, două limbi diferite în timp şi'n spaţiu.
Şi în afară de această reînviere a unor
forme de mult dispărute, ea a căutat pe
de altă parte a supune neologismele la
aceleaşi schimbări fonetice, spre a schimba
vorbele neaoşe şi populare. Şi'ntr'un caz
şi'ncelălalt, procedarea fiind contrară firii
adevărate a lucrurilor, ea nu a putut pro­
duce decât rezultate artificiale, de o du­
rată efemeră.
Curentul latinist apare în Transilvania
pe Ia sfârşitul secolului al 18-lea, odată
cu prima încercare gramaticală asupra
limbii noastre, cu „Elementele" părintelui
Samuel Micu, scoase Ia lumină de :Gh.
Şincai. Care-i părerea ambilor autori asupra
limbii române? Limba română este o „corup-
ţiune" a limbii latine clasice, „corrupta ro­
mana sive latina" fin prefaţa din 1805J.
Acest mod de a vedea, se află magistral
expus în capitolul „Gramaticei Daco-Ro-
mane" unde se tratează despre derivarea
vorbelor româneşti din cele latine. Acolo
ni se dă regula infailibilă, că n'avem de
cât „a strica" vorbele latine pentru a că­
păta forma corespunzătoare românească.
„ Voces latinas sic corrupe, ut fiant daco-ro-
manae sive valachicae"
Din capul locului, se vede dar indicat
într'un mod foarte clar că misiunea grama­
ticului este de a determina o apropiere
din ce în ce mai desăvârşită între formele
actuale alé limbii şi între prototipul lor,
aşa cum el se oglindeşte în limba lui
Virgiliu şi Cicerone. El nu se dă înapoi
înaintea perspectivei de a crea un abis
între limba grăită de un neam întreg şi
între una meşteşugită şi cunoscută numai
unui mic număr de admiratori ai trecutu­
lui. Mai mult încă, aci nu numai tendinţa
era greşită, dar însuşi punctul de plecare
era cu desăvârşire falş, întrucât nu latina
clasică, ci dimpotrivă cea vulgară servise
de substrat atât limbii române, cât şi celor­
lalte limbi romanice. E aproape de mirare
cum această premisă neîntemeiată, acest
„proton psevdos", a fost în genere adoptat
de către reprezentanţii şcoalei ardelene
până la T. Cipariu.
Dar să revenim la „Elementele" lui Klein-
Şincai şi să vedem influenţele pe care a-
pariţia acestei cărţi le-a produs asupra con­
temporanilor, căci intr'adevăr sunt demne
de relevat. Chiar în acelaş an, oculistul
german Molnar de Müllersheim, o prelucra
în nemţeşte şi o apreciază ca „ein Schätz­
bares Werk", iar căpitanul austriac Sultzer,
s'a folosit de ea, cu oarecari mici rezerve în
lucrarea sa „Istorie a Daciei transalpine",după
cum înrâurirea ei se resimte tot aşa de e-
vident şi în gramatica românească a lui
Radu Tîmpea.—Cu toate părerile poate de
multe ori prea elogioase, pe care mai sus
numit i le-au făcut, elogii într'o măsură jus­
tificate ţinând seamă de spiritul timpului—
îmi iau permisiunea să privesc opera
susnumită, din alt punct de vedere, prin
prisma celei mai nepătate obiectivităţi. Am
arătat că pentru Klein-Şincai şi pentru ur­
maşii lor, punctul de plecare era latina cla­
sică, în loc de acel „sermo rusticus", care
provenit din ,prisca latinitas", a avut apoi
o desvoltare cu totul deosebită; pe când
una rămăsese staţionară şi oarecum crista­
lizată în nişte forme stereotipe, ce se trans­
miteau pe cale educativă sau literară, cea­
laltă, participând la perpetua mobilitate a
a oricărui grai, în circulaţia-i plină de viaţă,
s'a îndepărtat din ce în ce mai mult de
cea clasică — de latina clasică.
A reduce pe una Ia tipul şi factura ce­
leilalte, era o întreprindere pe atât de
lipsită de temei, pe cât de periculoasa în
consecinţele ei. In adevăr, evoluţia unei
limbi nu sé face după un şablon literar sau
clasic, ci ea urmează o cale particulară,
condiţionată de evenimentele istorice, poli­
tice, sociale etc, De aceea un principiu atât
de arbitrar ca cel inaugurat de şcoala ar»
deleană, nu a produs, odată pus în apli­
care, de cât rezultate dezastruoase, în spe­
cial în ceea ce priveşte evoluţia limbii.
Voi încerca să urmăresc, pas cu pas, trep­
tata desvoltare a curentului latinist, dela
primele încercări încă timide ale lui Klein-
Şincai, până la consecinţele extreme din
„Tentamen Criticum" şi până la absolu­
tismul „Dicţionarului" şi „glosarului" aca­
demic. Prima aplicaţiune de acomodare a
p r e s e n t u l u i l i n g u i s t i c cu trecutul o
face chiar Şincai când susţine în prefaţa
celei de a doua ediţii: „Nici să te miri iubite
cititorule că am schimbat sau scurtat
unele cuvinte, care până acum într'un alt
chip s'au răspuns, căci în originalul limbii
noastre, mai întâiu aşa i-au răspuns trăgându-
se dela latineşte, de pildă sore (lat. sol) în
loc de soare, omeni (lat, homines) nu oameni,
duo (lat. duo) nu două şi aşa m. d. Această
procedare are într'adevăr un caracter cu
totul mecanic. Se înlătură particularităţile cele
mai marcante, care au făcut în cursul se­
colelor un idiom româneasc şi naţional
şi în loc de a se ţine seamă de spiritul
limbii, se sacrifică evoluţiunea aşa de lo­
gică şi normală, în folosul unor vederi
subiective şi eronate. Făcând abstracţie
de toate influenţele la care în mod fatal
fusese expusă limba, se trece cu buretele
peste acest proces al timpului şi se redă
graiului o pretinsă formă primordială.
O formă ca soare este românească, iar nu
latină şi nu poate fi românească decât ex­
clusiv sub această formă De la latinescul
sole până la românescul soare, au trecut
secole şi a fost cu neputinţă, ca într'un
răstimp atât de îndelungat, o limbă vie să
nu se modifice. Ea a suferit sub îndoita
influenţă a mediului şi-a elementului etnic
toate aceste schimbări fatale în evoluţia
istorică a unei limbi, elemente care au înti­
părit limbii române o fizionomie particulară
şi i-au creiat o proprie individualitate în
complexul celorlalte limbi romanice.
la singura vorbă soare se oglindeşte o
parte din vicisitudinile graiului românesc şi
tocmai ia cele 2 modificări fonetice care i s'au
adus, residă caracterul său propriu naţional,
şi-1 îndepărtează de forma-i iniţială.
Dacă Klein şi Şincai se mulţumesc cu o
formă ca sore în loc de soare, Iorgovici şi
Tîmpeanu fac în observaţiile lor un pas
mai departe în direcţia radicalismului lati­
nizant. „Am descoperit", spune Iorgovici, că
într'unele vorbe 'nvăluite în groasa negură
a necunoştinţei regulelor gramaticii s'au
s c h i m b a t unele în altele m a i aspre,
precum în loc de sole zicem sore, pentru
sale, sare ş. a. m, d.
Aceeaşi părere o susţine şi unul din cape­
tele cele mai judicioase, un linguist şi filo­
zof adânc, cum îl clasifică Papiu Ilariu. De­
sigur părerea şi greşeala e cu atât mai
mare, cu cât ea este anterioară unor păcătuiri
exagerate.
Primul filolog ardelean, care pare a pose­
da idei ceva mai solide despre originea
limbii române, e fără îndoială P. Maior,
In „Dialogul" pentru începutul Românilor
dintre Nepot şi Unchi, dialog ce figurează în
fruntea lexiconului dela Buda (1825), ches­
tiunea se elucidează; de unde se trage
începutul ţesăturii limbii care azi în gura
Românilor s'aude ? Apoi la această întrebare
nepotul, implicit P. Maior, mai adaugă că
sunt 2 ipoteze, două păreri: 1) că limba ro­
mânească e stricată şi degenerată din floarea
latină ; 2) că erau două l i m b i latine,
una grăită de popor şi una de învăţaţi, şi
din care s'o fi trăgând limba română nu se
ş t i e precis. P. Maior respinge părerea
admisă de Klein-Şincai, Iorgovici şi mai
târziu de alţii, susţinând că limba Romanilor
e x i s t ă şi se perpetuiază şi astăzi în
gura Românilor. Dar p e când l a t i n a
vulgară transportată în celelalte provincii, s'a
alterat în contact cu populaţii indigene, în
Dacia ea a rămas neatinsă. Şi mai
explicit îşi expune Petru Maior părerile sale
în „Disertaţia pentru începutul Limbii ro­
mâneşti" înserată în „Istoria sa pentru în­
ceputul Românilor în Dacia", lata extras
partea cea mai principală din pasagiul în
chestiune: „Limba românească e acea limbă
latinească comună care la începutul sutei a
doua era in gura Romanilor şi a tuturor
Italienilor.,.. D a r pentrucă această limbă
a suferit schimbări mari în Italia, urmează
că limba română e cea mai curată limbă
latină a poporului roman celui vechiu, cu
mult mai mult decât limba italienească de
acum, şi deşi elementul slavon e oarecum
representat, totuşi el nu s'a atins de „ţesă­
tura limbii româneşti cea din lăuntru".
Petru Maior are meritul necontestat, de
a fi întrevăzut originea vulgară, iar nu cla­
sică, a limbii române. Această concluzie
justă îl conduce tutuşi la o serie de conclu-
ziuni din cele mai paradoxale. Pe când pen­
tru predecesorii săi, latina literară nu era
decât o veche latină, P, Maior, identificând
într'un mod arbitrar limba română cu latina
vulgară din epoca republicei, o consideră
pe cea dintâiu anterioară latinei vulgare şi
conchide că româna e mama limbii latine.
El împinge o asemenea identificare până a-
colo, încât susţine că Iulius Cesar vorbea
româneşte cu soldaţii săi.
Să relevăm unul din argumentele sale şi
anume natura articolului definit. Postpune­
rea articolului ar fi preitalică, dar această
prepunere la Italieni ar fi de origine ger­
mană. Emiţând această teorie nedemonstrată
şi în acelaş timp neclară, P. Maior ajunge
totuş Ia bizara concluzie; „Măcar că ne-am
deprins a zice că limba românească e fica
limbii latine, totuşi de vom vrea a grăi oblu,
limba românească e mama limbii celei la­
tineşti". Lucru curios. Iar principiul romani­
tăţii limbii noastre, departe de a fi fost fe­
cund şi folositor, pe iniţiatorul său 1-a condus
la un mod de a vedea diametral opus is­
toriei şi etnologiei.
După P. Maior, ajungem la prima publica-
ţiune linguistică a răposatului Laurian „Ten-
tamen Criticum", c e a m a i îndrăsneaţă,
cea mai adâncă şi cea mai filozofică cerce­
tare de limbă, ce se poate concepe. Păcat
numai că materialul elaborat în această filo­
zofică cercetare nu aparţine limbii române,
ci unei limbi ideale, a cărei gramatică şi vo­
cabular, autorul se încearcă a le constitui
pe cale inductivă. Pentru a vă forma o idee
despre acest „Tenlatnen Criticum", voi da în­
ceputul unuia din cele 4 variante, prin care
autorul a tradus Tatăl nostru:
Petre nostru, qui esci in celi, sanctifisce-se
nomen teu, advenia regnu teu etc.
Acest specimen de limbă, cred că v'a e-
dificat perfect asupra lui P, M. Ceea ce voi
încerca să fac. e să explic acest lucru. Ex­
plicaţia e simplă, mai simplă decât vă în­
chipuiţi. Tot trecând dela un tip lingu-
istic la altul, autorul nu a simţit că terenul
îi scapă şi se pomeni pe neaşteptate plu­
tind într'o limbă ideală, care nu mai avea
cu cea reală decât o analogie aproape im­
perceptibilă.
Acela însă care prin vastele sale cunoş­
tinţe, mai ales în domeniul literar al trecu­
tului, poate fi considerat ca reprezentantul
prin excelenţă al etimologismului transilvă­
nean, e Timotei Cipariu. El a imprimat o
nouă direcţie, a inaugurat studiul istoric
al limbii noastre prin cercetarea amănunţită
a monumentelor graiului. Totuşi, rămas străin
de progresele linguistice ale secolelor, în loc
de a vedea în limbă opera inconştientă a
naturii umane, care nu poate fi radical mo­
dificată, decât odată cu firea însăşi a noţiu­
nii, Cipariu împărtăşeşte credinţa secolului
al 18-lea despre perfecţionarea artificială a
graiului. Iată pentru care motive nimic nu-1
împiedică pe Cipariu să se exprime: „A
reduce limba la o formă mai omogenă, mai
primitivă, e necesar şi pentru dânsul acţiu­
nea continuă a timpului, a progresului, asupra
transformării limbii, este ca şi cum n'ar
exista. Influenţa seculară a elementului et­
nic trebue să dispară înaintea voinţei ener­
gice a gramaticului. Formele moderne, neaoş
româneşti, mai mlădioase şi mai sonore, a-
par în ochii săi contrare structurii lim­
bii; lui îi trebue forme ţepene şi greoaie, iar
nu cele uşoare la rostire şi plăcute la auz.
Pironit în făgaşele trecutului, gramaticul
împovărat de erudiţie, devine incapabil de
a aprecia progresele actualităţii.
Drept încheere a celor expuse până aici,
ţin să adaug că: activitatea învăţaţilor tran-
silvăneni, apare într'un timp când Româ­
nii aveau de luptat cu nişte greutăţi aşa
de mari. Transilvania nu era atunci un raiu
pentru Români, sau un pământ al dreptăţii
şi al libertăţii. Iar încercării de desnaţio-
nalizare şi distrugere pe care străinii o
făceau, nu i se putea opune ca veto ca­
tegoric de cât acest avânt de redeşteptare
naţională, călit la flacăra latinităţii noastre
atunci în floare, pe care învăţaţii transil­
văneni o propovăduiau mereu, de multe
ori chiar exagerat, căci focul sacru nu le
lipsia şi era alimentat chiar de asupririle
pe cari ei au trebuit să le îndure.
TEODORESCU ŞTEFAN
CL. VI A .

El* IG HA Af £ .
Unui advocat
Din carte multe-ai învăţat
De vreme ce eşti advocat.
De-acuma poţi ca să pledezi
Şi liber eşti să 'nfometezi.
Unui egoist
Eşti egoist, o ştim prea bine
Şi totul vrei doar pentru tine.
N 'ai da un ban la cerşetori
Chiar dac 'ai şti că mâine mori.

Cuiva. l/nuia care vrea să fie., lăudat.

Şi când îţi zic om de nimic Facut-ai nişte epigrame
Mă cerţi şi te burzulueşti. Numai ca să fi lăudat
Să nu te superi fiindcă 'ţi zic De-aş vrea să văd, care sunt bune
Ci supără-te, findcă eşti. Toate ar fi de lepădat.
DUMITRESCU CONSTANTIN
C L . III В

F A R U L.
Pe 'ntinsul de ape e negură deasă Acolo, departe s 'aprinde deodată
Şi valul prea mare ; Făclia, dând vieaţă.
Din 'nalte talazuri se 'ncearcă să iasă Puterea revine de cum se arată
O barcă pe mare. Lumina prin ceaţă.

Iar teama tot creşte, că 'n spate şi 'n faţă Aproape-i limanul şi calea e dreaptă.
E noapte adâncă. îndemn dă o rază
Pierzarea nebună îi este de soaţă La cei ce prin neguri, abea o aşteaptă
Şi moartea o stâncă. In suflet să cază.
RADULESCU CONSTANTIN
CL. V S.
 PANEGIRICUL R O S T I T
d e clcvi.1 iV'ICOI i SIV CK.
LA 1 Н О Л К 1 1 Л COIIC.llAI

f H O R I A I. A R D E L E A N U
tlin Claso IV-Ä A.

S'a s t i n s în î n c e p u t d e p r i m ă v a r ă , u n
început d e vieaţă. Horia al nostru, p r i e ­
tenul iubit d e întreaga clasă a IV-a A,
ne p ă r ă s e ş t e fără s ă s e m a i întoarcă.
A fost coleg b u n , v e s e l ş i n u n e a-
mintim s ă n e fi făcut v r e - o d a t ă ceva
rău. Veşnic râzător, u n d e a p ă r e a el,
a p ă r e a veselia. D e când l - a m c u n o s c u t
îl ştiam băiat b u n , silitor, b u n cama­
r a d ş i gata s ă ia a p ă r a r e a celui p e care-1
c r e d e a n ă p ă s t u i t . I n p r a g u l intrării în
c u r s u l superior, în p r a g u l tinereţii ş i
nădejdilor părinţilor, n e l a s ă ş i s e d u c e
în lumea celor drepţi, în e t e r n u l d i n
c a r e a venit.
„Din codru r u p i o r ă m u r e a ,
Ce-i p a s ă codrului d e e a ;
Ce-i p a s ă u n e i lumi întregi,
E l e v u l H o r i a I. A r d e l e a n u
De m o a r t e a m e a " , a s c r i s poetul.
Da, e d r e p t ! Codrului n u - i p a s ă , lu­
mii n u - i p a s ă , d a r copacului ? D a r ta­ s e i n o a s t r e întregi. Nu, tu n u eşti m o r t .
tălui c a r e - ş i v e d e idealul prăvălit l a In sufletul nostru, vei fi veşnic, e t e r n .
picioare ? D a r m a m e i c a r e s ' a sacrificat, Vei fi cu n o i în e x a m e n e , la lecţii, p r e ­
c a r e - a suferit, c a r e şi-a făcut nopţile t u t i n d e n i î n clasă ş i în liceu. A ş a ţi-a
albe să-şi c r e a s c ă s p e r a n ţ a ş i sprijinul fost destinul. F i e c a r e a v e m u n d r u m în
b ă t r â n e ţ e l o r ? Dar nouă, colegilor lui, p e vieaţă, d e la c a r e n u n e p u t e m a b a t e . Şi
cari m o a r t e a lui n e o p r e ş t e d i n jocul şi cel a j u n s la capăt, ş i cel o p r i t în d r u m
visul copilăriei şi n e a r a t ă cu u n ceas tot la Domnul ajung.
m a i d e v r e m e trista r e a l i t a t e a vieţii. R e g r e t a t e H o r i a ! D i n naltul c e r u l u i ,
Noi toţi p l â n g e m şi t r e b u e s ă plângem, u n d e cetele îngereşti îţi călăuzesc p r i m i i
a l ă t u r i d e neconsolaţii părinţi. p a ş i , a l ă t u r ă rugii n o a s t r e fierbinţi c ă t r e
Nu Horia, t u n ' a i m u r i t ! N u n e vine D u m n e z e u r u g ă m i n t e a ta ş i fă ca l a c r i ­
să c r e d e m ; n u p u t e m p r i c e p e vârtejul mile n o a s t r e s ă d u c ă alinarea suferinţei
vieţii; e r i a i vorbit, a i r â s , erai cu n o i ; fără d e margini a părinţilor tăi.
azi t r u p u l jos, sufletul în r a i . Te-ai d u s Cât p e n t r u tine, amintirea ta n e v a
şi odată cu tine d u s u - s ' a veselia p ă r i n ­ r ă m â n e veşnic în inimă ş i veşnică îţi
ţilor, a celor c e te-au îndrăgit, a cla- v a fi p o m e n i r e a .

]c S i ÎSS a j
 P ă d u r e în
í/л ^'/as singuratic răsună mereu
In şopot de apă; isvorul cristal,
O undă, un cântec, căderea un smeu,
Ce trece în sbucium un val după val.
Pădurea-i o taină de-un verde frumos,
Ce-aruncă din sine ispile pe căi ;
Masivul de strajă, privind fioros,
E mândru că-i singur în secotii săi.
CRONICA
ASTRONOMIE.
Vechimea Pământului.
Vechimea Pământului a fost discutată la
congresul „Societăţii americane de Fizică"
şi al „Societăţii Astronomice a Pacificului".
Toate metodele cunoscute au fost examinate.
In urma unor minuţioase cercetări, s'a ajuns
la concluzia că, vârsta pământului e cu­
prinsă între 1850 şi 3500 milioane de ani.
Zăpezi în planeta Marte.
D-l E. M. Antóniádé a constatat că, în
planeta Matte, zona polară dela Nord, pare
mai întinsă în acest an decât ar fi trebuit
;
să f e, după calculele făcute dela 1856 ; el
pune în legătură acest fapt cu perioada
actuală de minimum de activitate solară.
D-l d 'Azambuja a remarcat că atmosfera
rarefiată şi foarte adesea curată din Marte
se potriveşte mult mai bine decât a noastră,
care e atât de complexă, la observarea
variaţiunilor intensităţii radiaţiunilor solare.
După Abbot, aceste variatiuni nu pot cons­
titui în n'ci un caz, decât o foarte uşoară
modificare a înfăţişării. Cea ce trebuie re­
marcat din rezultatele obţinute de D-l An­
mun/e.
Nu-i urlet de fiară, sălbatec pământ,
Ci-o face adâncă în fapt de amurg;
Nu-i vieaţa străină; în tot numai cânt
De râuri, părâuri, ce 'n clipe se scurg.
Coboară acum din cerul senin,
Din bolta albastră descântec bătrân
Şi raze 'moşite pe brad şi anin.
Un freamăt de frunze aicea-i stăpân!
R A D U L E S C U D. C-TIN
C L . V B.
ŞTIINŢIFICĂ.
tóniádé este stabilirea unui raport între
două fenomene : zăpezile boreale din Marte
erau în 1933 mai întinse decât ar fi trebuit
să fie în 1933 şi 1913—1914, şi zăpezile
australe mai întinse decât în 1924, peri­
oada de minimă a soarelui; şi în 1903, doi
ani înaintea unui maximum, zăpezile bore­
ale erau mult mai reduse decât le preve­
deau calculele.
FIZICA.
Solidificarea Azotului.
Cercetările profesorului P. W. Bridgman
au arătat că punctul de topire al azotului
care era 633 C. la presiunea de 1 atm. urcă
la temperatura de 149 C, la presiunea de
6000 atm,; creşterea volumului la topire
trece dela 0,072 la 0,026 cm. iar căldura
latentă de topire urcă dela 218 la 346
kgm.-cm,
Isotopi platini.
Măsurătorile spectrografice făcute de chi-
miştii germani Barbara, Fuchs şi Hans Hof­
fermann, duc la concluzia că există trei
isotopi ai platinei cu greutăţile atomice
194, 195 şi 196 al căror raport de ames­
tec este 5î8:8.
Existenta isotopilor 198, 197, 193 şi 192
nu este exclusă, dar prezenţa lor trebue să
fie de mai puţin de 10 ori mai mică decât
aceia a isotopului 194,
Bogăţia stratosferei în hélium.
Profesorii F. A. Paneth şi E. Glückauf
dela Universitatea Imperială din Londra, au
găsit că la o înălţime de 18 km. procentul
heliului în probele de aer prinse de ba­
loanele sonde era constant, dar la înălţimea
de 21 km. procentul de heliu creşte cu
peste 8 % .
Densitatea apei grele
Chimiştii norvegieni L. Tronstad, J.
Nordhagen şi J. Brun, au găsit pentru den­
sitatea apei grele la 20 numărul 1,10714.
Densitatea apei curate, conţinând mai puţin
de 1,200000 apă grea, ar fi de 0,9999815.
ZOOLOGIE.
Populaţia numerică a unui cuib
de termite.
D-nii: F, G. Holdaway, F. J, Gay şi T.
Greaves au publicat rezultatele cercetării or
Pagina traducerilor.
SFto
Papagalul.
(LE POROQUE1J
Evadând din colivie, un limbut de pnpagal,
S'aşeză într'o dumbravă
Şi luând o voce gravă,
Cum îşi ia adesea prostul ce se crede genial
făcute de ei asupra populaţiei unei colonii
de termite. Aparţinând genului Eutermes
exitiosus din Australia, dimensiunile colo­
niei în chestie erau de 3 picioare în lungi­
me, 3 lăţime şi 19 înălţime.
Numărul de locuitori era cuprins între
747.000 şi 1,806.500- Proporţia relativă a
diferiţilor indivizi d í n colonia cea mai
populată a fost d e : 1,561.400 de lucrătorii,
201,000 războinici şi 44 100 nimfe,
TECHNOLOGIE.
Pahar supra dur.
Doctorul Willi M, Cohn dela Universi­
tatea din California a dat la reuniunea
Societăţii de Electrochimie americană amă­
nunte asupra fabricării unui pahar foarte
rezistent pentru acizi. Se fabrică din bas­
toane de bioxid de zirconium (Zr. O) în­
călzite într'un cuptor special, î n care
lumina solară este concentrată cu ajutorul
unei oglinzi gigantice, atingând aproape tem­
peratura de 3000 gr. Paharul de zirconium
poate fi încălzit până la incandescenţă şi
apoi pus în apă rece, fără să plesnească;
duritatea sa se apropie de aceea a „car-
borundum"-ului.
T E O D O R E S C U Ş T E F A N
C L . VI A.
n a n .
Se - adresă la păsărele
Cari cântau pe rămurele ;
„Glasul vostru nu-l admir!
„Astfel, tu, privighetoare
 „Ai lungimi supărătoare,
„Cânţi duios, dar fără şir;
„Şi-unde pui, c'a tale triluri паи cadenţe
[muzicale.
,,Tu, canarule, nai voce; Proaste-s cânturile
[tale
„O, sticlete conabiu!
„Cât priveşte ciocârlia, ea putea să cânte bine,
„Dacă maistru ea pe mine,
„Mă avea de timpuriu.
,,In sfârşit, orice aţi face,
„Păsărelelor, niciuna, n aveţi darul de a-mi
[place !
Ca urmare, prea firească, spre-a'ntări al său
[cuvânt,
Cum o biată cântăreaţă şi'ncepea frumosul
[ cânt,
Papagalul cu 'ndârjire,
Versul dulce-l risipea,
Fluerând prelung, subţire,
Şi artista amuţea.
Plictisite de purtarea-i îndărătnică, bizară,
Păsărelele pădurii într o zi se adunară.
Şi, la el venind grăiră'. „Căniăreţule de soi,
„Tu ce critici glasul nostru şi faci mare
[tărăboi,
„Fluerând, nu mai încape nici o urmă de
[îndoială
„Că eşti mare profesor.
„Fă-ne dar puţină şcoală
„Si desmeardă-ne o clipă cu-al tău glas
[fermecător!
La această neaşteptată şi'nsutită rugămmte,
Scărpinăndu-şi moţul falnic, ce-adumbrea în-
[gusta-i minte,
Papagalul zise'n fine, deschizând enormu-i
[cioc,
„Doamnelor, eu fluer bine, dar să cânt
[nu ştiu de loc.
Pătraşcu l. Paul
c l . v A.

Щ ж №

C e i patru fraţi
Sunt patru fraţi ce vin ades Al treilea, сап alte daţi
Să ni se plimbe 'n ţară Ne umple magazia
Şi fiecare vine-ales Cu fel de fel de bu-iătăţi
Spre noi cu-a sa comoară. Ce scaldă'n larg câmpia,

Cu voe bună şimbrăcat Când vântul şueră pustiu

In verde, primul vine Prin codri fără vieaţă.
Şi'n svon de lire parfumat Soseşte-al patrulea, târziu
Stă, flori prin pomi s'anine. Cu sloiuri mari dc ghia(ă.

Mai vine, al doilea fârtat Şi-acum îmi veţi răspunde voi

Soseşte şi presară Cine sunt fraţii care,
Flori îmbrăcate'n straiu bogat Au fost descrişi mai sus, şi-apoi
Şi grâne multe'n ţară, Ii ştie fiecare.
După Schiller
PĂTRAŞCU Í. P A U L
C L . V A.

^4s&3 П::::5: Гйй^

 CRONICA l O C U R l C O
ŞARADA.
Şarada aici propusă
Nu e greu de deslegat,
Intâiu trebue descompusă
Şi pe urmă ai aflat :
Partea 'ntâia nu-i mister
Ci-i pe pământ şi în cer ţ
Partea doua deşi-i mic
Face treabă de voinic ;
Partea treia este sfinxul
Ale cărui jocuri iubiţi ;
Iar a patra este firul
Ce'n urzeală îl găsiţi,
Şi apoi ca să termin
Toate acestea reunite
Daţi de un animal marin,
ENIGMA.
Punând numele unui om lângă un verb,
la indicativul prezent, persoana 2 singular,
vom găsi numirea unei capitale a unei ţări
din Europa.
C A R T E MAGICA.
Alexandru Popescu
Care e sfinxul d-lui Popescu ?
2) Să sc găsească profesiunea d-lui
S Titu T. Sorin
ŞARADA.
Din literele: A, A, F, L, L, M, O, P,
R, R, R, S, U, U, să se găsească una din
operile d-lui Cezar Petrescu,
ENIGMA.
Schimbând într'o ordine anumită numele
unui aparat muzical, daţi peste numele unui
mare rege persan.
ŞARADA.
Parte întâiu de vreţi să ştiţi
La toţi arborii-o găsiţi,
Iar a doua îi numeral
Poreclit şi cardinal;
Ambele de le uniţi
Sărbătoare-o să găsiţi.
ENIGMA.
Ce pronume inversat ne arată numele
unui sfânt care a suferit mult ?
WENTZj GRIGORE
C L , 11 C .
ŞARADA.
î.
Prima parte o găseşti
De o cauţi printre peşti,
Iar a doua, mică mare,
Mereu cere de mâncare,
Dacă le împreunaţi
Un obiect casnic aflaţi.
II.
Prima parte, domnilor
Se găseşte la vapor,
A doua de-o căutaţi
Pe la case o aflaţi,
Una cu-alta împreunată
Uneltă de cismar arată.
I O N E S C U N. I O A N
c l a s a 7 lt.
 1) 14 1 18 22 13 15
2) 422 12 3 4 1 15 3
3) 13 15 3 13 25 11
4) 25 17 12 3 22 21 2 22 14 3
5) 4 3 19 3 14 13 3
6) 1 17 21 11 9 9 15 17 21 22 4 3
7) 13 25 3 18 3 21 1 18 15
8) 21 17 3 19 13 15 3 10 11 25 11 21 17 3 14 3
9) 12 17 12 15 21 13 15
10) 1 3 25 3 7 15 3 9 15
11) 19 9 17 22 15 14 22
12) 1 17 12 22 1
13) 4 11 2 15 9 15
14) 4 15 3 9 15 1 3 25 21 3 2 3 9 11 9 11 22
15) 10 3 1 9 22 4 15 19 3 14 13 15
16) 18 11 12 17 25 22 14 13
17) 4 25 3 12 3 22 1
18) 5 3 14 14 3 15 3 15 15 14 1 11

Gen de scrieri, căruia îi aparţin multe lucrări ale lui Caragiale.

Numele unui profesor conducător al soc. I. L. Caragiale.
Genul literar în care a excelat Caragiale.
Piesă de teatru, tradusă de Caragiale.
Operă dramatică a lui Caragiale.
Erou al unei farse a lui Caragiale.
Alt erou al lui Caragiale.
Comedie de Caragiale,
Nume dat de Caragiale amintirilor lui.
Cel mai mare autor de comedii al nostru.
„Umbra" lui Caragiale.
Calificativ dat lui Caragiale pentru comediile lui,
Altfel de scrieri ale lui Caragiale.
Altă comedie a lui Caragiale.
Nuvela psihologică de Caragiale.
Alt calificativ dat lui Caragiale pentru comediile lui.
Gen teatral, în care a scris Caragiale.
Mare scriitor român.
I-II Cea mai bună comedie a lui Caragiale,
TARI M.
Ct.. VI A.
 E R A T Ă :
La pagina Rândul Coloana In loc d e : Se va citi:

2 23 I mână mâna
3 7 I va vor
6 7 I disigur desigur
15 18 II familiile familia
15 20 II reasemă reazemă
16 21 I cade cădea
20 5 II şi astăzi nu> şi astăzi nu ?
21 1 II monstruase monstruoase.
26 27 I acţiunei acţiunii.
26 43 I se va pune punct după: mai mult.
26 25 II luii lui, i
26 30 II re- reu-
27 23 I obrazul care-i obrazul celei
care-i
27 34 I Luly Luli
27 34 II Dodaia Dadaia
30 8 I Coroana Comoara
30 11 II desemarea zugrăvirea
CANCELARIA LICEULUI
Biblioteca Şcodei Secundare

Biblioieca Şcoalei Secundare", având în vedere însemnătatea

b educa­
tivă a citirii elevilor în afară de şcoală, urmăreşte scopul de a edita numai
lucrări educative, atrăgătoare, ieftine, care să formeze gustul şi deprinderea
de citire sănătoasă şi să îndemne la muncă şi gândire personală.
• De curând a u apărut următoarele numere:
No. 4 — „ D o a m n a R o s e t t i " (1848) traducere din Jules Michelet
de subsemnatul (10 lei).
No. 6 — „ I n v e n t a t o r i ş i î n t e m e i e t o r i d e industrii" (5 biografii,
trad. şi prelucrare de subsemnatul (10 lei).
No. 8 — „Fiul c e l pierdut", dramă în 3 acte de d-1 N. Iorga (30 lei).
No. 9 — „Citirea e l e v i l o r î n aiară d e ş c o a l ă .
S o c i e t ă ţ i l e d e Lectură. B i b l i o t e c a Ş c o a l e i S e c u n d a r e " , încercare
pedagogică literară de subsemnatul (15 lei).
No. 10 — „ S n o a v e " culese din popor şi publicate de subsemna­
tul (10 lei).
• Numere mai vechi sunt:
No. 1 — „ S p r e C e n t r u l P ă m â n t u l u i " roman ştiinţific - educativ,
prelucrat de subsemnatul.
No. 2 — V. Alexandri „ T r e i c o n v o r b i r i cu N a p o l e o n III".
No. 3 — „ O v i d i u Şicană", Teatru de /. A. Bassarabescu.
Nc. 5 „Drapelul", traducere de Z. Bărbulescu.
No. 7 „Pentru B a s a r a b i a " texte de subsemnatul.
• Vor apare în curând:
No. 11 — A n e c d o t e l e l u i P e t r e Liciu.
No. 12 — V o r b i n d copiilor (oamenii aleşi ai ţării şi-ai omenirii —
a împărţirea premiilor).
No. 13 — G u r a d u l c e mult a d u c e , comedie într'un act. de Duver-
nois, localizată de D-na Caterina I. A. Bassarabescu.
Pentru orice informaţiuni a se adresa subsemnatului
2>. Munieanu-Râmnic

„ G a z e t a Cărţilor" publicaţie de bibliografie, literatură şi cultură

generală, apare în Ploieşti, sub direcţiunea d-lui Profesor D. Munteanu-
Rămnic Redacţia şi administraţia : Sír. Zagoriţ No. 1.
REDACŢIA ŞI SECRETARIATUL
Ia D-I P R O F . №. I . S I M A C H E
Slr. Ghifă A l e x i и, 8
P L O I E Ş T I

1 9 3 6
„ C A R T E A R O M A N E A S C A "
LIBRĂRIE, :-: TIPOGRAFIE, :-: LEQÄTORIE DE CÄR|I
P L O E Ş T I

P r e ţ u l Lei 1 5 .