Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II
d'outre-tombe PROUST SI EINSTEIN
de AL. ROSETTI
Alţii merg şi mai deparie: tţorbesc de froust' şi Ein
e
stein, cuiitfiuru сипскриа umpuiui a (и.-ьисііи^/шог cu
moriile" -ui Chateaubriand ne înfăţişează portretul a iul r r u u S . , ѴОГ SU икаисч Uurumufvu iJi и<--і.ичлчлІ C.UÜ-
уШЩ autorului in atuuuinea pe care şi-a tatat-o pentru zautuin, ше.а spânului curb sua (nu.uiiu ши&а in
posteritate. с^поьг^іш uiutnuiat cu a/UíOrui unui- сише аш owann,
începută in 18II şi sfârşită peste treizeci şi mai bine de АШкіііше uispurue sau л-ѵ І ошиге des І^ШКІЬ І Ш «
ani, cartea aceasta narează toate evenimentele la care a titíui". яселіг încercări iraaeazű аиСіОиьчшІ şi pro
luat parte Chateaubriand. voacă surâsul, froust vorbeşte aespre иіни <-a рыііиіѵё,
A/fabulaţia, vana lirica, orchestraţia magnifică a frazei, ca moru.isí. rreucuparea ş:uniutca ii e ca іиші siruma.
din care nu lipseşte, in surdină, ecoul mării, ca o obsesie a traust nst tosi nici astronom, nici tizician, nici aromeau,
zilelor copilăriei petrecuie !, Combourg, în Bretania, cu un fie ea lita/jira^a ae cea mai buna in.ieaţie, аигіща ue a-l
a
cuvânt, bucăţile de mare artă, trabuesc căutate in ceielalte transforma tn precursor ai гчшаѵиищ sau in ruyrazen-
scrieri ale lui Chateaubriand. Pjgmile icastea, în cars tant al ma.emaiwuor superioare moüerne e puerua. hui
marele glas al magului breton răsună atât de melodios, tanrs-biguet, care-i cumpătase ca cinsiein mir un ar
le-ai.n citit în „René", „Geniul creştmis№u;ui", „Natohez" ticol, froust îi scrie şi ei, polnicos ca moideaana, dar
^şi „Martirii". Sunt pagini de o muzicalitate intensă, cărora amuzat, cu-i mulţumeşte penau o apropiere despre care
le-am rămas fideli. deaoia daca indruzne$ie sa spună ca o considera „deli
„Memoriile" sunt un roman pasionant. In celelalte cărţi, cioasa", „cu toiul neserioasă" şi dovedind „un delir de
în afară de paginile de mare artă, afabulaţia este slabă ; bunătate"1
cartea nu se reciteşte.
„In „Memorii", dimpotrivă, desfăşurarea vieţii genialului UNIVERSUL LUI PROUST
autor constitue un spectacol de un interes covârşitor. Copi
lăria în casa întunecoasă din Combourg, o petrece între «ei 0 mulţime de critici se refera întruna la „universul
doi părinţi ai săi, atât de diferiţi unul de altul şi de origi lui trousi. Vacă suni contrazişi, invoacă ori&inaluaiea
nali, şi plăpânda şi atât de sensibila lui soră, de care îl lui. Şi astfel înţelegem: ei confunda universul moral cu
leagă o afinitate organică, pentru că naturile lor sunt com mediul social.
plimentare, şi o profundă afecţiune, întunecată, la vârsta Ua, meatul lui Proust e excepţional, poartă peceiia
adolescenţei, de o pasiune nemărturisită. Este romanul lui personalităţii lui. Dar nu e decât un mediu social. „Uni
René şi Lucile, celebru în literatura universa'ă. versul" liii froust Iadică lumea lui morala) e cei obişnuit.
Viaţa de izolare totală, la castelul din Combourg, ne duce Ştiind că sub denumirea de univers nu incape decât
în ultimii ani ai vechiului regim, în ргежіиа Revoluţiei mediul, ne puiem întreba altceva: a cunoscut oare Proust
societatea pe care a descris-o? Criza morala e absentă
franceze. Prin descrierea tatălui neînduplecat, care se furi din opera lui, dar cercurile pe cari le prezintă sunt cre
şează prin tristele săli ale castelului ni se înfăţişează aţii imaginare sau documente sociale/
tabloul regimului, care a făcut mărirea Franţei până în 1795: Fa(â de seriozaaiea ariei, atitudinea lui Proust e im
morgă, încredere în s'ne, dispreţ al aristocratului pentru cei pecabilă. Departe de a ti un autor eiegam, c»ut t nepă
din afară, dar puternică conştiinţă de clasă şi, la nevoie, sător, e un lucrut^r Luiiftu/icios şi obsedat de ideia im v
jertfirea intereselor individuale. portantei operei tui. Froust a lucrat mult, cu toaia aten
Călătoria în America, pe un vas care este tot timpul ţia, cu gravitate. A considerat ca e de daicfcia lui sa
jutăria valurilor, apare ca o tentativă de abia verosimilă şi scrie, sà scrie cât mai bine. Pentru a-şi desăvârşi lucra
presupune, la tânărul Chateaubriand, un curaj de cruciat. rea, s'a retras ain lume, a muncii febril; si-a consacrat
Este, într'însul, ceva din voinţa de fier a părintelui său şi viaţa scrisuiui ani şi zile dearândul, pana la urma, în ciu
din gustul riscului al marinarului breton, obişnuit, din tată da boalei, refuzând totul, închizăndu-se cu din ce tn ce
în fiu, să înfrunte Oceanul. mai multă intrasigenţă în lucru.
Revoluţia franceză e descrisă de cineva care a văzut-o în Proust e deci un artist adevărat. E şi un romancier
spectator; aspectul măreţ al evenimentului nu apăruse încă. cinstit, a cunoscut lumea pe care o înfăţişează. U preci
* Лт?-raját în armata r e a l i s t ă , care suferă o înfiângere zare e totuşi necesara. Proust era primit de ducesa de
totală, este nevoit să emigreze în Ang'ia, şi duce la Londra Guermantes, dar in casa Lourvoisier na intrai; soţii
o viaţă de mizerie. Guermantes erau înaintaţi, primeau artişti, ramura Cour-
Plin de atracţie personală, eroicul emigrat trezeşte voisier era strictă. A imrat Proust în lumea mare pe
simpatii unanime. Sen?iat de tânăra lui soţie, pe care a „intrarea artiştilor"? Oricum, a intrat. Oricum, e co
stimat-o întotdeauna* fără a o iubi. primeşte cu conştiinţa rect: nu scrie decât ce ştie. Ua amănunte, pentrucă le-a
împăcată omagiile fem'nine. Ajuns în impas şi constrâns să observat ta recepţii. Nu inventa, dar şi spune lucruri oa-
arate că nu maţ e el'ber de a distmne de el însuşi, idi'a se recari despre duci şi ducese. JVu e senzaţional tocmai
prăbuşeşte într'o clipă. Această dramă familială o redai Sn pentrucă nu atribuie sentimente şi gânduri prinţilor şi
trăsături r ă n i l e ; егэіпг va. гегпѴеѵ mV tVzW, i\ „Mi pr.nţesetor, ci spune cum i s'au părui lui. Proust, în ma
, î :
mării", când eroul, ajuns ministru r en i>otenţ ar, va retrăi, rea majoritate a cazurilor, nu se opreşte asupra senti
i?entru câteva m*>-nente, alături d» Hţoin'io-» de altă dît?,, mentelor duceselor, ci asupra alor lui în prezenţa lor.
1
clinele ardoarei sale tinereşt'. Ѵл f un m i m é i t dB mslan- Sau vorbeşte despre rochiile lor (le-a văzuţi, despre ex
colică confruntare a unei exT>erienţî trecute. presiile lor (le-a auzit). Interpretează gesturile lor, după
Severitatea lui Chateaubriand esta m i ' mult aparentă şl cum crede el. Autorul romanelor senzaţionale vorbeşte
impusă. Dar îi stăruie în suflet o notă întunecată, ceva din prin gura nobilelor sale personagii; Proust le lasă să vor
umbra turnurilor casei n ' t ^ l e . La care se va adaogă povara bească şi — apoi — comentează.
vieţii trăite, cu toate dez'luzüle si amărăciunile ei. Mân JS- **
dru, el nu îşi va pleca însă niciodată capul. Grupul de critici dintre care cel mai de seamă e Henri
Comentarul Revoluţiei franceze este rezervat. Deşi mama M assis condamnă opera lui Proust ca una lipsită de sim
şi sora scriitorului au murit în însh'soire, el înregistrează ţul dumnezeirii. Acest grup vorbeşte îndeobşte cu respect
faptul cu obiectivitate, c a şi cum nu l-ar privi direct. Ne-am despre Căutarea timpului pierdut şi ştie să recunoască
fi aşteptat, aci, la o reacţiune diferită. Rezerva lui Chateau calităţile imense ale lui Proust. Massis a caracterizat ca
briand se explică prin tonalitatea senerală a cărţii, de măr tegoric aspectul moral al operei lui. Obiecţiunea de na.
turisiri controlate în v e i e r e i alcătuirii unui portret con tură teologică ce-i aduce ni se pare cu atât mai nedreaptă.
venţional. Căci totul e narat cu o perfectă stăpânire de sine. Unui romancier nu i se poate cere să fie canonist. Este
absurd să pretinzi unui autor să dea ceiace na promis
N. R. — In articolul nostru as-фга lui Oscar Wilde la r. 16 Cazul Mauriac, oricât de interesant, nu justifica preten
, d e sus se va citi: Intenţii î. 1. de Incidenţe, iar la r. 22 de
t ţiile celor ce ar voi să vadă la toţi artiştii preocupări
Ci. : căci î. 1 d e că. mistice son teologice.
I
Revendicările scriitorilor
de CAMIL BALTAZÁR
Sună oareşcum pretenţios din partea celei mai oropsite ţelesul cel mai strict <al cuvântului cată să obţinem ca din
bresle de muncitori şi s'ar fi potrivit ca titlul ăstor rânduri exploatarea scrisului autorilor streini să tragă folos şi scrii
să fie mai curând „condiţia de viaţă mizeră a scriitorului torul tălmăcitor întrucât el depune truda de a regândi car
român". Dar trăim într'o vreme când drepturile se cuce" tea în limba natală. Şi dacă toţi editorii a r fi obligaţi să
resc cerându-se, nu văitându-te sau jehiindu-ţi oropsirea. utilizeze numai scriitori şi obligaţi totodată să-i remunereze
Cată deci să formulăm revendicări întrucât scriitorii şi ar- după un tarif fixat de minister, încă a r însemna o uşurare
itiştii sunt cei din urmă dintre muncitorii intelectuali cari pentru breslaşii scrisului. (Paliative faţă de soluţionările
au înţeles să ţie pas cu timpul şi să-şi strige strâmbătatea mari, fireşte).
situaţiei în care sunt pu?.. Asociaţia de breaslă ce a aderat prima la platforma de
Dar nu ei, ci reprezentanţii lor, care poartă vina acestei mocrată, nu s'a aliniat încă în front cu celelalte caitegorii
situaţii ; reprezentanţii lor, responsabilii asociaţiilor consti de muncitori, intelectuali sau manuali ce revendicând, au
tuite, respectiv cei din Societatea Scriitorilor români, ei şi obţinut dreptul lor la o existenţă mai omenoasă.
lipsa de solidaritate, ei poartă vina faptului că scriitorul a Rândurile acestea mi-au fost inspirate de recentele de
rămas la coadă, pe scara revendicărilor ce trebuiau făcute claraţii ale d-lui ministru Ralea cum că are în proect o
din primul moment. ameliorare a situaţiei artiştilor şi scriitorilor. întrezărită
Au trecut peste şase luni delà memorabila şedinţă a făgăduială m'a înviorat fiind pentru a doua oară în decurs
celei de-a doua consfătuiri 'a scriitorilor români, transfor de un deceniu când scriitorii au noraeul să aibă la Minis
mată în adunare generală, când a fost ales preşedinte dina terul Artelor pe un profesionist cu spirit ferm de breaslă
micul autor dramatic şi camarad, care a făgăduit că se va şi un camarad conştient de starea înapoiată în care se află
strădui să îmbunătăţească condiţia de existenţă a scriito autorul român pe scara valorificării trudei sale şi ferm de
rului, că va crea condlţiuni optime de manifestare a crea cis să aşeze această trudnică muncă la nivelul de preţuire
ţiei sale. D-sa, oa să-şi întărească făgăduelile, a enumerat cuvenit.
chiar câteva din mijloacele rapide prin care socotea că are Autorul miraculoasei şi unicei în Europa legi a Casei de
în mână posibilitatea de a tramformia existenţa scriitoru pensii a artiştilor, va să înfăptue măcar câteva din proec-
lui, cel mai oropsit muncitor intelectual, având, trebue s-'o tele cărora a purces atunci să le dea veşmânt de realitate.
rostim fără înconjur şi izmeneală, — o situaţie de paria. Era pe atunci vorba — trăiam în zodia când se acorda
D. preşedinte nou ales a declarat sentenţios, folosind o scriitorilor case de locuit — să li se dea burse de călătorie
comparaţie cu Rusia Sovietică, unde artistul se bucură de în străinătate sau călătorii de studii, lucrurile păreau cu
privilejul de a fi în primul plan al atenţiei poporului, — d. putinţă întrucât se avea grijă de scriitori, fiinţau două
preşedinte a rostit textual : „Scriitorii noştri vor fi cârmui- cămine de odihnă, se tipăreau din abundenţă seritori ro
tori" ; voia să spună poate cârmuitori ai propriului lor des mâni la fundaţia patronată de cel mai generos şi mai pri
tin material, până acum mizer şi inferior. ceput dintre editorii ce i-a dat ţara românească; se înfăp-
Scepticismul cu care au fost primite declaraţiile preşe tuia măreţul plan cultural şi artistic al lui Al. Rosetti şi cei
dintelui S. S. R.-ului, făcute cu bunăvoinţa şi bune intenţii, mai mulţi scriitori editaţi erau autohtoni ; unii editaţi iar
se confirmă : au trecut peste 6 luni şi din sumedenia de altora li se acont au lucrări, studii, biografii sau opere de
mijloace şi modalităţi rapide câte promisese proaspătul confecţionat pe îndelete.
păstor al breslaşilor scrisului că va pune în mişcare spre a Trăim azi sub o zodie nouă şi declaraţiile făcute recent de
le sch'mba condiţia de existenţă şi manifestare — nu s'a d. M. Ralea la conferinţa „Democratizarea Artei" actua
împlinit nici una ! lizează făgăduelile d-sale. Legiuirile întocmite de d-sa tre
Nu s'au reglementat relaţiile contractuale dintre scrii bue să scoată pentru totdeauna scriitorul din starea precară
tori şi editori ; nu s'a impus editorului un minimum de 25% în care se află. Pensii mărite, în raport cu scumpirea vieţii;
drept de autor, lăsându-se să se aranjeze lucrurile faculta înfiinţarea de noui premii pe manuscrise, cel anual de fun
tiv, într'o ţară în care ştim că unii editori fiind la prima daţiilor e minunat, dar neîndestulător pentru arcul bogat
generaţie, nu s'au desprins încă de crusta de neguţători ra de creaţie al autorilor noştri: eventual 2—3 premii anuale
paci. Nu există un control al tirajului ediţiilor scoase Scrii strict necesare azi când se găsesc aşa de greu editori nu
torilor români decedaţi şi nu se exercită un control al tira numai pentru diletanţi, dar pentru poezie şi eseu sau pre
jelor ce se trag din tălmăcirile scriitorilor streini, — necum zentări critice. Până la reglementara regimului dreptului de
controlul drepturilor de autor cuvenite acestor autori sau autor la carte, articol de ziar sau revistă şi tradacere, ori
Caselor de editură ce îi reprezintă ; nu se face u n control ce /contract urmând să fie întocmit şi vizat de sindicatul
calitativ al tălmăcirilor aruncate în vitrine de neguţătorii scriitorilor — care, el va fixa onorariul — să Ua găsească
fără scrupul ai traducerilor. o modalitate provizorie de înlesnire a scriitorului.
Abia de curând s'a început a se lucra, n u la Soc. scrii Sunt autori ce s'áu dovedit nişte disciplinaţi şi destoinici
torilor români, ci la aceea a compozitorilor, l o decizie
a
muncitori intelectuali; când nu li se poate da o slujbă
privitoare la stabilirea cotelor dreptului de autor pentru adecvată îndeletnicirilor lor, să se înfiinţeze broşuri de vul
scriitori streini traduşi în româneşte. garizare» reviste de familie, magazine literare — îmi amin
In afară de ora acordată scriitorilor odată pe săptămână tesc de admirabila revistă „Muncă şi voe bună", scoasă sub
de către Soc. de radiodifuziune, cari îs mijloacele noi, mo primul ministeriat al d-lui M. Ralea. O întreagă campanie
dalităţile eficiente de a veni în ajutorul breslaşilor scrisu editorială al cărea amănunte le va stabili Stat majorul nou
lui? Li s'au găsit editori cari, — la sumedenia de traduceri lui Consiliu al Literelor, cum îl numea deunăzi d. Per-
ce tipăresc, să fie obligaţi să-i tipărească şi pe ei?? Li s'au pessicius în convorbirea acordată „Universului Literar".
procurat traduceri ? Câţi din ei au căpătat traduceri din I n conferinţa d-sale, de care pomenim, d. M. Ralea a vor
partea Teatrului Naţional, câţi au fost recomandaţi pentru bit de rolul social al scriitorului a cărui menire e să oglin
acest scop companiilor particulare? dească preocupările, reacţiunile şi năzuinţele masei încon
Mă aşteptam ca printre primele măsuri luate de Soc jurătoare. Daţi-i, d-le ministru posibilitatea de a putea
scriitorilor români să fie aceea a reglementării situaţiei oglindi realitatea din jur cu fidelitate dar şi cu voe bună;
traducerilor şi a dispoziţiei cu caracter de statuare ca ele voia bună ţi-o dă libertatea de acţiune ; daţi-i libertatea
să fie întocmite de scriitori calificaţi. S'a publicat parcă necesară, despovărându-1 de balastul grijei existenţii şi
ceva prin ziare — dar de purces la fapte nu s'a purces. Edi oferindu-i prilejul să se poată consacra numai artei sale şi
torii, în mare majoritate folosesc şi acum, ca şi până mai daţi-i puterea valorificării travaliului său.
ieri, negri sau cucoane bune la toate, la traduceri — sau Aţi înfăptuit începutul miracolului într'o vreme când el
tălmăcitori neealifaciţi. Tălmăcirile nu sunt supraveghiate era aproape de necrezut. Azi când orizontul brusc luminat
şi nu-s făcute de scriitori cari să garanteze cu scrupulul lor al nouei lumi vă dă mijlocul de a transforma ideile d-stră
artistic o transpunere onestă, literară şi corectă. într'o baghetă magică, putând rezolva peste noapte soarta
Departe de mine gândul că reglementarea regimului tra artistului român, faceţi-o*cu o clipă mai de vreme. Sub-
ducerilor epuizează sau soluţionează cât de cât situaţia scriitorul acestor rânduri a. migălit şi la u n proect mai e-
scriitorilor dar cum la o carte originală se tipăresc 21 d e mănunţit şi cu temeiuri practice, neputând încăpea în apá
traduceri, pentrucă asistăm la o invazie de traduceri în în- tiul unui articol şi aşa destul de lung.
4
tarea asupra literei greceşti k, care trebuia să-i aducă
G. P A N U diploma delà Ecole Pratique des H a u t e s Etudes; u r m ă
rise însă c u a v i d i t a t e în aceiaşi şcoală î n a l t ă cursurile
de ştiinţe politice, lârgindu-şi mereu temeliile cultu
rii generale. î ş i trece Doctoratul în Drept în Belgia,
— Gazetarul — î n t o r s în ţară, ocupă la Iaşi, vremelnic, catedra de
istorie delà gimnaziul Alexandru cel Bun, părăseşte
de ŞERB AN CIOCULESCU î n v ă ţ ă m â n t u l , pentru care avea reale aptitudini şi
intră î n magistratură, ca procuror la Iaşi. Curând
P a n u s'a n ă s c u t Ia Galaţi la 3 Martie 1848. Se apoi, pleacă şi din m a g i s t r a t u r ă ; funcţionează t i m p
e vremea când mânam cu vârful pantofului până acasă Şi degetele (degetele acelea strunite cu severitate de ani şi
P o castană, pe vremea când ştiam cu străşnicie că
singura pălărie cumsecade e beret-bascul, când îm
ani de zile) ţineau cu delicateţă penelul.
Şi iar ochii se uitau grav să vadă dacă mâna a pu* în
preună cu cei trei muşchetari ai mei disicutam până dimi tocmai p e pânză ceeace văzuse sufletul şi mintea. Oboseam.
neaţa coloritul pânzelor lui Gauguin sau influenţa pe care Deşi iputeam să vorbesc ţi chiar mi se răspundea (repede,
a avut-'o în mobilier „Les enfants terrigles" a lui Cocteau, just, biciuitor — maestre ce zici despre doamna X? —Prea
pe vremea fcarte tinerei mele tinereţi „Doamna" (draga lungă ! — Dar doamna Y? — Prea văpsită.) Oboseam. Aşi
noastră doamnă profesoară Alice Voinescu) ne-a vorbit fi vrut să ajut. Să ştie într'un fel că sunt apreepe. Insfârşit
într'o după amiază despre André Gide. îmi venea să surâd cam amar. îmi aduceam aminte şi-i
— Dacă aţi şti cât e de simplu omul acesta, copii! spuneam vorbele lui Flaubert: — Madame Bovary, mais
In general, urmă doamna, toţi artiştii mari sunt simpli. c'est moi ! — Desigur, îmi răspundea maestrul Stoenescu
Nu ştiu ce gândeau ceilalţi, dar eu eram tare mirată. cu mare haz. Bene înţeles dumneata eşti un pretext. II
Gide simplu ? artist mare simplu. Cum adică ? Nu prea vedeam cu ani în urmă atunci. II vedeam aşa cum trebue
întrebam. Pe atunci. Socoteam că ştiu multe. Şi într'o bună să fi fost tânărul pictor Stoenescu. Entuziast, glumeţ, fără
zi m'am mai dus castanele cu vârful pantofului până acasă, concesii faţă de nimeni. Atât ştia. Munca lui, pictura lui.
muşchetarii mei au rămas cu foile în carte şi din ce în »Imi dădeam seama că pentru acest om ide lângă mine, tot
ce îmi dădeam seama că ştiu mai puţin. Şi atunci într'o ce nu era munca lui. era minor, secundar. Penelul lui.
dimineaţă de iarnă tare însorită am prins tâlcul vorbelor pânza din faţa lui, era pământul din care-şi lua forţa şi
doamnei. tinereţea veşnică ca u n alt Anteu. Le fusese ered'ncios
Maestrul Stoenescu. Desigur îi cunoşteam unele pânze, zi de zi. Ii fuseseră credincioase. Trecuseră anii. Poate.
îi cunoşteam faima, mă mândrisem şi eu ca orice român Viaţa lui adevărată. Mâna şi ochiul erau strunite bine
cu numele lui (Ehei ! ce mari artişti avem noi. II avem pe acum desigur şi erau ochii mai pătrunzători decât odi
Encscu în muzică, pe Stoenescu în pictură...). nioară şi mâna ştia mai bine meşteşugul, dar sufletul''
Dar în dimineaţa aceia de iarnă însorită, îmbrăoată în Nu, sufletul era a c e l ^ . Intre oameni şi faptele lor urâ-
tr'o rochie ce amintea tinereţea bunicelor, maestrul Stoe cioase, .maestrul Stoenescu de azi. tânărul pictor Stoenescu
nescu îmi deschisa uşa atelierului şi zâmbi. Şi deodată de od'nioară, îşi aşezase şevaletul şd ochii lui vedeau soa
totul începu să fie simplu. Scaunul pe care mă poftise era rele ,şi florile şi toate iminumle lumi, îşi bine înţeles cu ochii
un scaun bun. O pânză din perete arăta o casă de ţară. care vedeau minunile lui Dumnezeu privea, fără asprime
Şi-ţi dădeai seama că e tocmai casa de ţară din acel „A oamenii pe care îi preta. Vedea în ei părticica de lumină
fost odată" al abecedarului. Mai veni şi un căţel şi se uită veşnică pe care a pus-o în ed Cel de sus. Scotea şi aşter
serios la mine. Afară la uşă poate că aşteptau să intre şi nea pe pânză ceeace e vrednic de cunoaştere din om. —
piticit, cei şapte. Totul era cu surâs. Şi totul îşi căpăta Şi dacă nu e aşa ca aici, spunea maestrul zburlit, în faţa
adevăratul său rost. Maestrul Stoenescu privea cu bună unui portret de înaltă spiritualitate, cu atât mai rău pen
voinţă, cu înţelegere un om tânăr, un artist tânăr. îmi tru el ! '
.spunea fără vorbe: Lasă, ştiu eu, totul e greu şi e muncă
multă şi câteodată eşti foarte singur, şi mai mult eşti sin Orele treceau ca anii. Ca secolele. Repede dar. Veneam şi
gur când adevărul pentru tine pictor e pânza pe care-ţi fiecare zi avea învăţătura ei. într'o zi pe lângă cafeaua
trudeşti ochii şi sufletul şi mâna; când adevărul pentru neagră (bună cafea !) State îi aduse maestrului pe o far
tine actor e scena şd luminile ei şi vorbele ei; când ade furie o bucată de pâine. M'am uitat cu mirare oarecum
vărul pentru tine scriitor e foaia albă şi liniştea ceasurilor indignată la maestrul Stoenescu. Mânca cu poftă sănă
de noapte, de singurătate. Focul ardea bine în sobă. Am toasă de lucrător. — Să vezi, îmi spuse cu oarecare timi
spus şi versuri şi am povestit multe de toate. Simţeam că ditate, eu sunt delà cinci dimineaţa în atelier. Desigur,
ochii limpezi ai maestrului Stoenescu se uitau si notau tot, adăugă el iserlos faţă de nepriceperea mea, până când vii
culoarea paiului, aplecarea capului pe umăr, faldul pe dumneata la unsprezece, eu trebue să fiu pregătit, trebue
care-l făcea rochia, umbra şi lumina din suflet, urma la să te aştept pregătit. Aicea doar se întâmplă un lucru se
crimilor trecute pe obraz, celor neplânse încă. Când m'am rios. Ceva care seamănă a minune. Un portret. Trebue
întors acasă nu ştiam ce să povestesc. pregătită această atmosferă. Şi acum am muncit. Şi arătă
spre pâine. îmi Cântară în gând vorbele doamnei Voinescu:
— M'am simţit bine. Era mai mult un... Insfârşit, m'am „Cât sunt de simpli artiştii mari". Da, era simplu. De di
simţit bine. Mi se lămureau multe lucruri care până atunci mineaţă, delà cinei era pe ogorul lui, pe moşia jui. O mun
erau formule reci pentru mine. Trecuseră prin minte. cise. Şi simplu, la capătul muncii venea pâinea. Pâinea
Acum treceau prin suflet. Munca artistului. Mândria ar noastră icea d e toate zilele dă-ne-o nouă astăzi...
tistului. Munca lui de ai la zi. înţelegerea lui faţă da un
cm tânăr. Bunătatea lui. Şi vorbele doamnei — dacă aţi Şi peste câteva zile portretul a fost gata. într'o atmo
şti copii, cât e de simplu artistul mare. A'cum ştiam. sferă de aur, o f emee tânără, stă, priveşte, nu mai aşteaptă
nimic. E îmbrăcată pentru totdeauna în haina ei. E tânără
(aşa cum spune Cocteau) de două mii de ani. A renunţat,
sau mai degrabă farmecul de fruct sănătos al adolescen
După doi ani de zile, maestrul Stoenescu se uită atent la ţei a părăsit-o. E la răspântie de viaţă. Pielea obrazului
fata care-i venise în atelier cam hai-hue, cam scoborâtă începe să devină fragilă, tare. Trăsăturile se accentuează
dintr'o ala-bala-portccala şi găsi în ea acum un acord. şl ştii că pesta ani vor fi amare. Acum însă, nu. E o pâl-
Se realizau în ea unele lucruri pe care el le prevăzuse, pâiere în toată fiinţa ei. Prin voalul cenuşiu al bluzei se
începea să semene cu ceeace el ştia că se va împlini în simte o respiraţie iute. Voalul seamănă a fum. Din ochiul
sufletul ei, pe faţa ei. Nici haina nu era prost aleasă. Şi care se vede (portretul e în prcfil) parcă îi curge o la
peste câteva zile m'am aşezat cuminte pe un scaun în ate crimă. Amară lacrimă. Neagră. Gura e dispreţuitoare. Lă
lierul său. Maestrul Stoenescu începea portretul doamnei sată în jos puţ'n. Cred că nu mai vrea nimic. Nimic uşor.
căreia trebuia să încep să-i semăn. Acuma ştiu. Atunci E momentul să dorească altceva. Deocamdată doreşte să
însă am spus voios — desigur maestre va fi un portret mi fie singură. Ar vrea să fie s'ngură. E greu pentru o femee
nunat. Maestrul mă privi cu gândul aiurea. Nu ştiu, să să nu mai fie foarte, foarte tânără. Ar vrea să fie lăsată
încerc. Eu am să încerc, vom vedea. Era departe. Des'gur în pace. Gulerul bluzei are o broşa. Dar nu e broşa, e
se uita ,1a imine tot timpul. Privirile lui însă nu mai aveau floare. Şi nici floare nu e. E o pată albă. E o pată de
nimic familier, apropiat. Erau priviri care atunci se deschi lumină? E şi puţin roşcată. E îşi un portret de artistă acest
deau peste lume. Culorile pe care le vedea erau primele portret. A rămas pe gulerul bluzei o camelie de-a Mar-
culori pentru ochii ilui noi. Le nota, le aşternea pe pânză. gueritei Gauthier? Poate, răspunde maestrul Stoenescu.
Sui prindea secretul culorilor, al liniilor. Lângă mine, un uite-te mai bine la portret, ai să afli. M'am uitat mult şi
artist muncea. Lupta. Ochii şi mintea şi sufletul se zbă m'am întors cu sufletul greu spre omul care-mi arăta pe
teau isă vadă, să simtă ce e adevărat, ce/e esenţial în femeia acea pânză drumul ce mă aştepta în viaţă. — Multă otravă
de alături, ce trebue lăsat la o parte, ce e viu, ce e trecător. e în acest portret. — Da, /ştiu, mi s'a răspuns. Otrava obiect
7
ANTON CEHOV masa festivă era compusă din toasturi, cuvântări, îm
brăţişări şi brr'-mi. într'un cuvânt. Jmâhov nu se aş
teptase că" vrednicia lui va fi apreciată atât de mult.
Albumul
— Doamnelor şi domnilor, — spuse el la desert, —
acum două ore, am fost satisfăcut pentru toate sufe
rinţele pe care le îndură un om, care ca să zic aşa, nu
serveşte forma şi litera, .ci datoria. In tot timpul ser
e
viciului meu, am respectat principiul : nu este publi
<onlsilierul titular Craterov, slab şi (subţire ca acul
cul pentru noi, ci noi suntem pentru public. Astăzi, am
din vârful Amiralităţii, făcu un pas înainte şi spuse
primit cea mai mare răsplata! Subalternii mei mi-au
®dresându-se lui Jmâhov :
oferit un album... Iată-1! Sunt mişcat.
— Excelenţă, îndemnaţi şi mişcaţi până în adâncul
sufletului de îndelungata dv. şefie şi de grija dv. pă Figuri sărbătoreşti se aplecară spre album şi începu
ră să-1 examineze.
rintească...
— De peste zece ani, — suflă Zacusin.-. — Vai, ce album frumos! spuse Olia, fata lui Jmâ
De peste zece ani, noi, subalternii dv., în această hov. — Cred că face vreo cincizeci de ruble. Vai, ce
zi însemnată pentru noi... <adică... pentru dv., oferim minune' Tăticule, dă-mi-1 mie- Auzi? A m să-1 pun
excelenţei voastre, în semn de respect şi adâncă recu bine... E aşa de drăguţ.
noştinţă, acest album cu portretele noastre şi vă dorim După masă, Olia duse albumul in odaia ei şi-1 în
ca, în cursul însemnatei dv. vieţi, să n u ne mai pără chide în biurou. A doua zi ,scoase funcţionarii din el
siţi multă, multă vreme, până la moarte-.. şi-i aruncă jos, iar în locul lor puse fotografii de-ale
— Prin îndrumările dv. părinteşti pe calea dreptăţii colegelor ei delà insü+ut si uniformele áu cedat locul
şi <a progresului... adaogă Zacusin, ştergându-şi depe unor pelerin* a^b?- Co^ia, băia'ul excelentei sale. adună
frunte sudoarea, care îi ieşise într'o clipă. Era limpede fotografiile funcţionarilor şi vopsi hainele lor în roşu.
că voia isă vorbească şi, după toate probabilităţile, avea Acelora care n'aveau mustăţi, le-a pus mustăţi verzi,
pregătită o cuvântare. — Fâlfâie steagul dv. încă multă iar acelora care n'aveau barbă, le-a pui? bărbi cafenii.
vreme pe tărâmul geniului, al muncii şi al autocon- Când n'a mai avut ce vopsi, a tăiat oamenii din foto
ştiinţei sociale! încheia el. grafii, le-a scos cu un ac ochii şi a încenut să se іочсе
O lacrimă lunecă p e obrazul stâng, sbârcit, al lui de-a soldaţii. După ce 1-a tăiat pe consilierul titular
: r
Jmâhov. Craterov. 1-a rr>i-)<; ruî u > rr. A~i э cutie chibrituri
— Domnilor, — spuse acesta cu glas tremurând, — CÎ і_ cl,,? ; biuroul ta'ălui său să i-1 arate acestuia
я n
8
Epigrame romanţate de TUDOR MÂINE SCU
Ion Manu, strălucit actor al Teatrului Naţional, este şi Că magistrat eşti preşed'nte
autorul mai multor volume de versuri umoristice. Si poate că-aii să mergi 'nainte.
Dar ca al mu^eilor amant
Verva lui se revarsă adeseori în epigrame şi în .satire Tu ai rămas tot supleant.
I-am răsrvuns făcând aluzie — bine înţeles — la tardiva
lui îndeletnicire:
Prietene, eu ca amant,
Vreau să rămân tot supleant,
Nici muzeTe nu vor — să ştii —
Sfârşit lunatic Tu oare 'ncepi acum să scrii
Eforturile prea târzii.
_
10
Am întârziat cu saVsfacţie în faţa
la vâslit.
Magda Nistor Este nevoe de O primenire a viziu
nilor şi mai ales de apariţia omului,
D. Al. Ciucurencu este un mare cu drama, manca şi mişcările lui în
matic. A uitat, probabil, că a fost ele pictura, prea multe decenii des-umani-
colorist, care poate sta cu cinste — în vul lui André Lhote. Viziunile sale sunt
cadrul generaţiei mai tinere — pe li zată şi redusă doar la flori, naturi
alcătuite nu din volume, nu din pro moarte şi peisaje.
nia marilor noştri maeştri ai colorii: porţii, ci din porţiuni de coloare, dife
Luchian, Petraşcu şi Pallady. Recenta rit intensificată şi ferio't acordată. Virtuţile cQloristice se pot. dovedi
sa expoziţie delà „Căminul Artei" ni-1 Realitatea se rezumă, jpentru d-sa, la alegând şi altfel de viziuni. Ún nud,
înfăţişează în cele mai bune momente veşmântul de coloare. cu asprimi şi fundal sumbru, ca ace
ale carierii sale de până acum. lea ale lui Daumier, ne arată că d-ra
Dacă d. Ciucurencu este un excep Ileana Rădulescu poate sugera expre
Coloritul său a căpătat o intensitate ţional colorUt, d-sa rămâne totuşi doar
demnă de a fi comparată cu aceea a siv forma şi mişcarea trupului ome
la o poetizare lirică a viziunii lumii, nesc. De ce nu caută dsa să exprime
lui Luchian în anemonele şi tufănicile netrecând niciodată spre ceva real dra
^sale. Prin simpla aşezare expresivă a pe om şi mulţimile omeneşti în miş
matic. Luchian, chiar în florile Iui, e care, aducând astfel şi un inedit în
pastei dense şi suculente, prin calita uneori atât de tragic. D. Ciucurencu
tea loviturii de penel — pictorul se pictura noastră?
rămâne la fascinanta suprafaţă cro D-na Risa Propst-Kra'd (Căminul
arată un mare meşter. Deasemenea. matică a lumii.
pasta capătă luciri de smalţ, frăgezimi Artei) este o bună desenatoare, intere
de luminozitate implicată în însăşi Nu e un tragic ca Luchian, n'are santă în portrete si compoziţii. Coloa
tonalitatea, vibraţii de excepţional di nici dramatismul grav şi sobru al d-lui rea d-sale ajută doar desenului şi nu
namism cromatic — ce ne silesc ade Petraşcu, nu are nici rafinamentul posedă calităţi deosebite. O preţuim
sea a-1 compara cu Petraşcu şi Pallady. d-lui Pallady. ;
mai ales pentru ps hologia şi modul
Acordurile dintre tonuri sunt acum E viu, viguros, ingenios în poetiză de a înfăţişa portretele sale, cale pe
atât de îndrăzneţe şi vii, chiar dacă rile sale cromatice, îndrăzneţ în aoor- care poate da şi mai mult în viitor.
relativ simple şi reduse ca număr — duriFe şi loviturile de penel, cald în D. Paul Păun (sala Prometeu) este
galbenuri cu roşu sau verde sau li evocările lumii — dar arta sa este mai un suprarealist, a cărui peniţă fină
!
liachiu — încât este evident că d. Ciu mult pentru fascinarea ooh lor decât îmbină viziuni de vis, asociaţii sub-
curencu, mergând pe linia maeştrilor pentru sufletul omului.
picturii româneşti, îşi rezolvă singur Are din vraja paradiziacă a grădini
variaţiile şi jocurile de coloare, adu lor orientale, ademenind privirile fără
când destul inedit şi fascinaţie. Albu- a le tulbura şi preface în întrebări
rile încălzesc compoziţiile sale, reduse grave.
la 2—3 tonuri puternice, dense, vi Un talent necontestat posedă d-ra
brante. ileana Rădulescu (sala Dalles), acum
Flori, naturi moarte şi unele chipuri la a treia expoziţie. Iarăşi peisaje, na
umane, ea acel copil cu braţul pe turi moarte şi flori, dar remarcabile
masă sau portretul d-lui Lassersohn au în felul de a aşeza pasta, densă, cons
ceva definitiv în tratarea lor. tructivă, vibrantă. Elevă a d-lui Jean
Pictorul încearcă acum, în tablouri Steriade, pictoriţa este încă inegală, conştiente şi poetizează forme, şi apa
mai mici, unele teme sociale, o adu dar unele naturi moarte (aceea cu riţii care aduc o reală ieşire din per
nare în faţa Palatului Regal, coada vioară şi alta cu cepe), unele îlori şi cepţiile banale, cotidiene. Şi ca poet,
Ia tutun, sau viziuni de străzi, dar şi privelişti bucureştene o arată serios şi ca desenator, d. P ă u n este u n căută
^riiici totul e văzut pictural, ca relaţii îndrumată pe calea marii picturi. tor cu totul personal, deschizând pers
^ ele tonuri intense, de contraste izbi Ştie să construiască cu diferite den pective şi sugerând noi modalităţi de
toare în acordurile lor inedite. Colori sităţi de pastă, ştie să acorde tonuri expresie. Mijloacele sale plastice nu
tul îl interesează mereu şi nu desenul, expresive, ştie să creeze un cosmos sunt pe măsura bogatei şi ingenioasei
care la d-sa rămâne destul de sche vizual счге trăeşte şi vibrează. sale imaginaţii, dar servesc îndeajuns
demonstraţiile şi suggestive suprarea
liste, delà care artiştii noştri au des
ceste câteva rânduri substanţiale : „A- tule de prins şi surprins, pentru a-şi
decenii, din Franţa. Această concepţie îmbogăţi viziunile.
conună cu cele ce însuşi Ilja Ehren- jungând la Kuzneţk, am Observat un
burg scria, un an după apariţia roma peisagiu ce semăna aceluPa descris de D. Aurel Diaconescu (sala Dalles)
nului său, în acea excelentă serie de Duhamel. Lângă m-'ne se .aflau comso- cultivă peisajele dramatice, cu colori
portrete („Vus par. un écrivain d'U. R. molii (tineri comunişti). Şi nu suspi vii, însufleţind fie Un aspect bucureş-
S. S.", Gallimard, 1334) şi anume în nau ca tovarăşul lui Duhamel şi nu tean, fie câte un peisaj măreţ. E un
paginile consacrate iui Duhamel şi cri artist care merită toată încurajarea,
exclamau: „vai, ce frumos !", dar cÄm- având chemare mai ales către compo
ticilor acestuia, după întoarcerea din po tri vă erau entuziasmaţi cu adevărat
America, la adresa maşinismului. ziţiile cu viziuni măreţe şi dramatice.
„N'am fost nici odată machinolatru, nu de aceste înalte furnale, de ei constru Elevă a d-lui Iser, d-na Magda Nis
vreau să fiu nici mach'noc'ast, scria ite, pe locul urnele înainte se întindea tor (Căminul Artei) cultivă mai mult
Ehrenburg. Înţeleg foarte bine că mic- taigana. Munca. în conştiinţa acastor în sensul şcoalei franceze contempo
şuneaua răspândeşte o mireasmă cu oameni, era ceva mlăreţ şi regenerator. rane peisajul şi naturile moarte, dove
mult mai suavă decât benzina, dar Pe deasupra, ei mai înţelegeau că într'o dind talent şi o serioasă aplicaţie teh
n'am ajuns încă acolo ca asemănarea r.i, undeva, aceste furnale înalte vor nică. Şi d-sa trebue să caute aspecte
celor două mirosuri să-mi poată deter însemna — pâine, cisme şi divertis mai inedite şi formule tehnice mai
mina concepţia mea de viaţă". Şi, tot mente. In peisagiul lui Duhamel era personale, dincolo de serioasele învă
de acolo, şi cu atât mai mult cu cât exact acelaşi lucru,: hornuri, fum şi cer ţăminte Şi accente proprii pe care ac
aduce în scenă Pe însuşi eroul unani- înroş'i, însă hpsea singurul elem?nt tuala expoziţie le arată, odată cu me
mist, al uzinei delà Kuznetk, despre capabil să justifice fierul: lipsea ritele unei artiste conştiente de mi-
care povesteşte romanul de faţă, şi a- omul".
:
s unea ei.
11
cente ale unor maeştri străini — a
repurtat o frumoasă izbândă.
C R O N I C A M U Z I C A L Ă O altă biruinţă a fost câştigată la
A.C.T. de fosta colega a d-sale în
de EMANOIL CIOMAC clasa eminentei profesoare Constan
ta Erbiceanu de Doamna Lidia De
gen Cristian.
Arta si artiştii ruşi contemporani tăia parte dintr'o trilogie aproape O spiritualistă oficiere a unora
au avut întâietate în săptămâna din realizată. dintre cele mai înalte şi mai adânci
urmă pe programele noastre. Am Şi la noi — ca şi în Occidentul pagini de Beethoven si Liszt.
încercat şi în coloanele acestei re anglo-saxon, a făcut mare impresie. A vorbi aci despre calităţile supe
viste să schiţez personalitatea unui Timpul numai va spune dacă e o rioare pianistice ale tinerei ar.is.e —
compozitor ca Dmitri Sostacovioi, lucrare ocazională sau a lucrare e- ce na apărut în public de multă vre
să spun ce mi se aire a fi mai ca pocală, — purtând caracterele vremii me — pare a fi lucru secundar.
racteristic în creafia sa atât de ac noastre — cum a fost Simfonia e- Atâta viaţă lăuntrică — ce-şi asi
tuală. „Simfonia Leningradului". roică a lui Beethoven cântând gloria milează organic şi transmite spiritul
despre care am vorbit si scris pe Armatelor Revoluţiei franceze si al operelor interpretate — se exteriori
Iar? în altă pnrte — este o lucrare celui ce încă o reprezenta în 1803 — zează si domină în jocul ei emoţio
gigantică si impresionantă, născută al primului consul Bonaoarle. nant! E gândire matură, sensibilitate
din înfiorarea zilelor de azi. Toate D. G. Enescu a condus-o, la Aro şi reală şi neinvătată, o stăpânire, o su
trăsăturile tipice compozitorului so Ateneu, până acum, de trei ori în pu punere a materiei sonore transpusă in
vietic se strâng aici: Factură ce în blic, cu aceiaşi stăpânire st admira^ sferele spre cari năzuiesc să ajungă
liniile moH se apropie de cadrele cla bilă autoritate pe care o pune neîn avânturile mistice ale nemuritorilor,
sice tradiţionale — bineînţeles e- cetat în toate manifestările sale mu prl;„ ; , j] jl Maestri!
norm crescute — un reoHsm antipa- zicale. Izvor neistovit de reînoire in
c r r r r n
14
AFIŞ...
15
PAGINI DE ANTOLOGIE tura italiană caré ne interesează atrăgătoare în spaţiile rubricilor obiec
FILOSOFICĂ mai mult decât cazul lui Pascoli, tive. Sunt desbătute şi cercetate de
acest „ultim fiu al lui VergiHus". d-sa probleme acute şi actuale ale ar
Cândva, în afară de studiile istorieo- cum l-a numit D'Annunzio! Un Ro tei dovedind a fi un viguros estet. Mai
filosofice propriu zise, va trebui să se mân care vrea să cunoască pe Pas întâlnim colaborările d-lui Liviu Bra-
studieze şi ralul pe care l-a jucat filo- coli merge direct la opera lui. toloveanu cronicarul dramatic al pagi-
sofia unora din autorii contimporani în nei şi autorul numeroaselor note tea
(Poesie, Milano, Mondádon, 193,9), trale, ale d-lui Grinevici, caricaturist,
realizarea unui humor sui-generis care
depăşeşte uneori însăşi comediile lui iar pentru documentare se poate cronicar dramatic şi cinematografic,
Caragiale. Constituantele fundamentale adresa lui B. Croce (G- Pascoli, autorul şi a numeroase traduceri din
ale unui asemenea humor de natură fi Bari, Laterza, 1920), A. Galletti (La limba rusă precum şi ale d-lor: Con
losofică îl alcătuesc o serie întreagă de (joesia e Tarte di G. Pascoli, Roma stantin Mihail, lom Apostol Popescu,
fraze de un verbalism metafizic dus la Formigini, 1918) sau Ettore Cozzani Tudor George etc. Poezii interesante
extrem impregnat de un fel de vid so (Pascoli, Milano, 4 vol. 1937-1939). publică talentatul Const. Tonegaru şi
lidificat al inteligenţei. Filosofii în înseamnă aceasta că un Român nu M'rcea Popovici, proaspăta revelaţie,
chestiune nu ştiu nici ce gândesc şi nici poate vorbi despre Giovanni Pas premianţi ai Fundaţiei Regale. Se cu
ce exprimă dar au o imensă şi nesecată coli? Nu, desigur, dar trebue să fim vine toată lauda d-lor Mireea Damian
posibilitate de a construi fraze. Totul puţin mai severi ou popoarele care şi Valeriu Popovici pentru aleasa ţi
se petrece ca 'ntr*un fel de vârtej dia se ocupă aşa de rar despre noi (toate nută literară pe care au impus-o coti
lectic, care ameţeşte şi evaporă şi mi dianului „Fapta".
monografiile italiene despre scrii
nimum de luciditate pe care orice om COMANDORUL N. TEODORU
normal trebue să-l posede, torii noştri sunt iniţiate de Români).
Pentru a fi utilă monografia d-lui
Unul dintre cei mai autentici repre Un frumos şi promiţător debut, în
Balaci trebuia scrisă în italieneşte- literatură, şi-a făcut d. comandor Ne-
zentanţi ai acestui gen de filosofie hu- (In româneşte nu ştim dacă se va
moristică este fără îndoială d. P. P. culai Teodoru prin romanul autobio
mai găsi cineva s'o citească!) Dease- grafic „Bietul Culai !".
Ionescu, colaborator al fostei reviste menea ar fi fost mult mai intere
„Gândirea" şi mai târziu la „Saecu- D-sa oferă cetito.uilui un plăcut ro
sant, dacă renunţând la bibliografia man în care desfăşurarea puternică a
lum", revistă care, cu tot titlul său ce
tindea spre eternitate, n'a durat decât italiană a problemei, d. Balaci ar fi epicului şi a .acţiune Í piină de nepre
câteva luni. înfăţişat un punct de vedere perso văzut se amestecă cu o agreato.lâ şi
nal. L-ar fi citit, poate, în acest caz, documenta iă nuanţă filozofică atin-
Iată o frază ce justifică pe deplin gândiu-şi scopul propus de autor şi a-
constituirea unei astfel de antologii măcar italienii dornici de interpre
tări noi. P e când aşa! D. Alexandru niume: „acela de stabilire a adevărului
filosofice : „pentru o percepţie pură, suprem prin credinţă şi seninătate...
adică lipsită de elementele actului, ceea Balaci reia într'un stil propriu, ce-i înduioşătoare sunt paginile de amin
ce (importă, mai întâi este latura cu- dreptul, toate discuţiile ştiute des tiri din oopilănie şi interesantă . este
noaşterei, dacă prin cunoaştere vrem să pre poet.' Nu lipsesc unele pedante înlănţuirea de aventuri în sbuciumata
înţelegem, nu activitatea misterioasă, rii, e câteodată u n exces de subtili d-sale carieră (N. Teodoru a fost pe
metafizică a spiritului, ci acest fapt tate, alteori didacticism. Se anali rând, ofiţer de uscat, marinar şi avia
foarte firesc al unei luări în posesiune zează poezia pe teme (natură, iubi tor). De un pragmatism evidenţi roma
percepţională a obiectului pe care con re, moarte, mister), atitudini (ro nul se citeşte cu plăcere şi ne facem
ştiinţa M „aruncă" spontan în afară de mantism, clasiicism) făcându-se şi datoria de a anunţa un nou nume în
ea însăşi, nerecunoscânidu-l decât ca un „consideraţii asupra formei"- Sunt istoria noastră literară.
simpiu conţinut percepţional'. (Unita trecute în revistă chiar părerile cri al. popovici
tea cunoaşterii p. 53). ticii. Totuşi impresia generală aste
Inutil să ne întrebăm ce-o fi însem de „incompreso", ca să folosim o ex EXPOZIŢII
nând acea „percepţie lipsită de elemen presie adecvată. Poezia nu e sufici
tele actului" sau „luarea în posesiune ent exjplioată, adesea examenul e S â m b ă t ă , 14 Aprilie, orele 6 d. a.
percepţională a obiectului pe care con înlocuit prin rezumat, citatele nu va avea loc în sala ARO, recitalul de
ştiinţa îl „aruncă" spontan în afară", dans al D-REI YOLANDA PASCAL,
sunt sugestive argumentând mai cu d. PETRU BODEUŢ. In program
etc. ; cititorul trebue să se ţină bine cu mult ideile exegetului, decât arta
mâinile de cap, să se arunce în vârte 1
„Pasărea de Foc" de Strawinsky, dan
jul acestei fraze şi să vadă dacă până lui Pascoli. Cu aceste neajunsuri, suri de muzică de T c h e a i k o w s k y ,
Ia urmă ese de-acolo ou mintea teafără... lucrarea este totuşi foarte serioasă Borodin. etc.
şi poate sta alături de cea a lui A. Acompaniază D-na Nadia Ciebap.
flórian nicolau Valentin (G. Pascoli poète lyrique, Machetele costumelor se ditoresc d-lui
Paris, Hachette, 1925) complectând G. Tomaziu, regia art'stică d-lui Ga
GIOVANNI PASCOLI în cultura noastră un gol, din pă briel Negry.
cate, nesimţit.
O lucrare .asupra unui poet care Cunoscutul şi apreciatul gravor V.
nu are nici-o legătură cu literatura al. piru Dobrian expune, cu începere delà 1
noastră poate să surprindă şi ne-am Aprilie ,o serie de interesante lucrări,
:
PAGINA DOUA... în cadrul unei expoz:ţ i ce e adăpos
pus şi noi întrebarea : care va fi tită la „Prietenii Cărţii", str. Domniţa
fost scopul d-lui Alexandru Balaci Anastasia 8.
Este vorba de pagina ignorată de a-
scriind despre Giovanni Pascolj in cei veşnic în goană după ştirile senza
neoclasicismul italian (Tip. „Buco ţionale din ultima pagină. De multe ori Delà 1 Aprilie în sălile „Dalles", a-
vina", B u c 1944, 182 p)? Apoi am ignorarea ei o îndreptăţeşte un palid şi preciatul pictor Aurel Dia con eseu ex
aflat că lucrarea a fost prezentatg anost sau un pătimaş cuprins, însă în pune un număr de pânze, în majori
de d. Balaci, un tânăr studios şi afară de toate acestea se situează pa tate cu subiecte marine.
poet, autor al volumului de poezii gina doua din „Fapta" de sub direcţia
Dolores (1941,) ca teză de doctorat. d-lui Mireea Damian, dirijată de d. Va- In sala-Prometeu a avut recent loc
leriu Popovici. Mărturisesc sincer: ci vernisajul expoziţiei de caricaturi a
Nu ştim cine a propus candidatu tesc ziarul Fapta mai mult datorită a- d-lui Grinevici. Expoziţia deschisă
lui subiectul, noi însă am fi dorit, cestei pagini căreia d. V. Popovici tânăr primtr'un cuvânt a] d-lui Tudor Muşa-
ca d. Balaci, unul din puţinii noştri dar încercat cunoscător al valorilor teseu s'a bucurat de succesul scontat
italienişti să se ocupe despre altce noastre literare şi ale poeziei în gene de cei care cunoşteau lucrările ante
va. Sunt atâtea subiecte în litera ral i-a dat o formă cât se poate de rioare ale d-lui Grinevici...
16