Sunteți pe pagina 1din 77

ADRIAN PUNESCU

Adrian Paunescu - A Tine, A Mine Mai miros a tine, mai mirosi a mine, o sa vina vremea sa ne stearga ea, ncercare aspra, misiune grea, noua, niciodata, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea n mpreunare te umpleai de mine, iarasi te vna, azi rami cu moartea, trista, blnda mea, eu ramn cu pielea scnteind de sare. Mai miros a tine, ochii mei sunt plini de-ale tale lacrimi pna n calcie, dragoste finala, moartea mea dintie, floare-n gelozia sectelor de spini. Mai vorbesc cu tine- trist si dureros prin al carnii noastre-mpreunat miros.

Adrian Paunescu - A catre E Vai, de la A pana la E Atata departare e i de la E pana la A Tot alfabetul va -ngheta. i nu va e!ista nici cale a lege blandele vocale Vocalele imparatesti "are am fost si care esti. i de la A pana la A E toata nebunia mea i de la E pana la E "um trece timpul repede. i A spre E ridica glas #ubito singura-ai ramas i E spre A ca-ntr-un deochi $idica negrii, blanzii ochi. Mai stai ii spune A lui E %& ai de ce, nu ai de ce Mai stai ii spune E lui A Ma duc, ca se va -ntuneca. i 'os intr-un absurd spital, "onsoanele au astazi bal, #ubita mea cu E ma'or, Acum, nici nu te mai implor. #ubitul meu, cu a de mana( %imic din noi n-o sa ramana i ne vom stinge-ncet, incet

)*

#n insectar si-n alfabet. Adio, E, frumoasa mea #i plange departarea A i de la A pana la E &n pod cetos de turturi e. i de la E pana la A "onsoanele se vor usca i vai, cand strigi pe E cu A +olen sonor, inseamna EA. i E in locul ei se zbate, Ea cea mai trista dintre toate, i A nu stie ca nici nu-i Ea care-a fost motivul lui. Adio E, iubirea mea emneaza trist vocala A.

Adrian Paunescu - A iubi toamna A iubi, toamna, e-un biet pleonasm, , poarta in cer se-nvirteste, neunsa, "ad, iata, imperii de tulbure frunza i totusi se aude si ultimul basm. A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi, -alouri ciudate pe lucruri danseaza, #nsecte damnate fac cuiburi in raza, peranta renaste in cei suferinzi. A iubi, toamna, neant si refren, Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne i ultimul fulger, semnat ambigen, E parc. - un altoi pentru sange si carne. i tipa a pierdere tren dupa tren i mieii duc iarba uscata pe coarne.

Adrian Paunescu - Abia Acum $anit la piept de crivatul cinesc, "e-mi banda'eaza ranile cu luna, Abia acum ncep sa te iubesc "nd simt ca te-am pierdut pe totdeauna. i ranile mereu ma vor durea, lavind ntmpinarea ta trzie i-abia acum ti spun /iubita mea0, "nd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie. 1eodata, apa lumii te-a-nghitit, 1eodata am ramas ranit de crivat, 2esticulnd spre minus infinit i construind delicte mpotriva-ti Atunci cnd totul se-ntmpla firesc %e-mpotriveam ca soarele si luna, i-abia acum ncep sa te iubesc "nd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

)3

1eodata ce spun eu si ce spui tu nt doua nghetate limbi straine i la hotarul dintre da si nu &n martor mut mi-ar tot vorbi de t4ne.

Adrian Paunescu - Acceasi floare #ubito, pe prispa ti-am pus , floare din lumea de sus, , floare din insula Marte, , floare a cailor moarte. Ea are petalele lungi, uflnd ai sa poti sa le smulgi, #ubito, eu flori nu prea stiu, nt un gradinar damblagiu. %u stiu - trandafir, liliac +e toate ca tine le fac, +e toate le-aduc la un fel 5alea, trandafir, ghiocel. , floare a vietii vecine i care miroase a tine. #ubito, pe prispa tu ai , floare din insula $ai.

Adrian Paunescu - Actorul ,, biet actor ,, biet artist $olurile mor Viata e un teatru trist. Actorul a iesit n strada, a-si cumpere ceva salam, Era n haine de parada, "a Voievod peste un neam. +rintre masini, printre tramvaie Actorul se grabea firesc &rma sa vina-un nor de ploaie +erucile se dezlipesc. i cnd s-a asezat la coada "u palos, mantie si scut 1eodata oamenii din strada "a Voievod l-au cunoscut. -au dat deoparte cu sfiala Multimea toata murmura Vazndu-i hainele de gala a ne traiesti Maria-Ta( $epublicani, ma rog, cu totii 1escoperisera alt mod 1e-a da cuvnt la noi emotii i se-nchinau la Voievod. 1ar ploaia a venit deodata i ei vaznd cu ochii lor 6ntreaga-i fata demachiata

78

#-au aruncat un fel de plata9 5asati-l dracu:, e-un actor. ,, biet actor ,, biet artist $olurile mor Viata e un teatru trist.

Adrian Paunescu - Adio, ara Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri, %oi suntem gata de-a cadea ;ntr-o carte, i de-a mai lacrima catre pietrisuri, 1e dor de tine si de dor de moarte. 1in fructe coapte picura alcoolul, %imic nu mai ramane cum fusese, "e cosmic iese dintre ramuri golul +enultimelor tragice regrese. i va veni si ultima rafala, 1ar nu-o vom apuca-o, nu e sansa, "and in ninsoarea imateriala <olnavii lumii vor cadea in transa. "i noi atata am putea decide, #ncostienti si tristi ca prima oara, +rin fumurile toamnelor putride, , carte pentru voi9 adio, vara(

Adrian Paunescu - Adolescenta

Vnd dumbr=vi >i optsprezece ani trad= cu salcmi >i cu castani +rim=var=-n balta ren=scut=, ?ile ce amintirea le s=rut=. $. +e nisipul pla'elor de aur oarele ne-a ntins cununi de laur @ata mea de 1un=re >i >oapte @ata mea cu p=r de miaz=noapte. @at=, mi'loc de vioricA &nde-i casa noastr= de latin= Mzg=lit= printre ablative "u distihuri >chioape >i naive. e arcuiau prin s=lcii catedrale 5untrea noastr= se pierdea agale 6ntr-o Bar= de t=cere >i stuh 2ndul dispAru >i din vAzduh. =rutarea noastrA cald= >i invoaltA Avea gustul merelor de balt= 1ulce, sngerat= >i am=ruie Ani au fost ce din str=funduri suie. %u, acestea nu se pot uita u>or %iciodatA nu se sting, nu mai mor

7C

-ei, dumbr=vi de vise >i castani Vnt, nisip >i optsprezece ani.

Adrian Paunescu - Alb si ne!ru 6nca o noapte alba n contul vietii gri 6nca un bulgar negru la muntele de smoala 6nca un om mai crede si altul l nsala i Da mintiE se-aude la fel cu Da iubiE. %u mai putem distinge minciuna de gresealaF %i-i dat sa spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi "u-aceste falimente de praf ce vom zidiF #ubito, cum sa ducem angoasa mondialaF "e drept are minciuna sa vina ntre noiF 1am pensie la diavoli sa ne pazeasca iadul. %oi re-nviem si raiul, si muntele, si bradul( Te-acuz si-ti cad n fata trndu-ma-n noroi. %oi sntem programatii, trimisii, posedatii &nui blestem mai mare, mai rau si mai adnc. M-a umilit minciuna, pe-a carei nota plng. trigoii-nstrainarii din casa noastra ia-ti-i. 6nca o noapte alba, poti merge sa te culci Te voi iubi de taina, de 'ale si de veghe, 6ti voi fura din vorbe, cercei pentru ureche 6nca o noapte alba, cu negre fructe dulci. Eu plec nu prea departe, aici, lnga padure Ma ntlnesc cu haGespeare, un viitor coleg. i ntr-o tragedie de-a lui am sa te leg, "a toti actorii lumii destinul sa ti-l fure. +rea dulceo( %oapte buna ;sa visezi ca minti i treaza n minciuna s-adormi cu foc sub talpa a ai o noapte neagra, sa am o noapte alba Tu cu o taina-n suflet, eu cu-n cutit n dinti.

Adrian Paunescu - Albastru-ndoliat 6n plina zi se face noapte i ninge fara de motiv, Albastrul lui abin <alasa -a-ndoliat definitiv. 6n deficitul de albastru Al unei lumi cu pumnii strnsi, Era nevoie de seninul, "u mari, cu nimfe si cu mn'i. Era albastrul dinspre dangat, "nd bate clopotul n cer, Era accentul trist al marii, "nd marile corabii pier. Era lumina din privirea 1iscipolului muribund,

7H

"nd moare-n temnita profetul i ceilalti faptul il ascund. 5a nunta de culori a lumii, &n loc de cinste si-a facut Albastrul lui abin <alasa, #luminat de absolut. E mult pamnt n 'urul nostru i e destul pamnt n noi, imtim pamnt n caramida, 6n test, n oale si-n noroi. Asa ca resimteam nevoia Macar a unui strop de cer, +e un pamnt pe care cerul E-un tragic oaspete stingher. i, uite, se ndoilaza i nu mai are crezamnt +utinul cer al lui <alasa i cade pictorul, nfrnt. %e-am saturat de-atta noapte i ni se face dor de zi, a-nsamntam n noi albastrul, pre-a nici nu mai putea muri. 1ar e bolnav si curcubeul, 6nchis ntr-un spital sordid, %uantele a'ung n zdrente, "omutatoarele se-nchid. i-n toata negura murdara, "a-ntr-un renviat pariu, "e ochi albastri are cerul, "a semn ca 1umnezeu e viu. unt rastigniti aceiasi ngeri 6ntre femeie si barbat, 6n veac de promiscuitate i de albastru-ndoliat.

Adrian Paunescu - Ama!ire i iar a venit primavara i iar ne mintim ca-i frumos i iar frunzele urca scara i-i verde pamntul pe 'os. i iar calendaru-nfloreste i cinii ne-aud pe la stni 1ar vai, tot acum, pe muteste Mor grabnic attia batrni. 1ar bine-ai venit, amagire Mai stai, mai dureaza un pic Aceasta mintita iubire ,ricum e mai mult ca nimic. Vin noptile scurte de vara

7I

i pasari se-ntorc de la sud 1ar daca e ultima oara #luzia verdelui crud F "u lanturi legate de glezne ,rict de lumina ar fi %oi mergem de-a pururi prin bezna Mereu nelegitimi copii. Mereu n aceeasi clipita &rt si frumos, mort si viu, %e paste o soarta cumplita %imic nu-nteleg cei ce stiu. i iar a venit o parere i iar va pleca napoi +rea mari impozit ne cere "a ninge n suflet la no4.

Adrian Paunescu - Ana lui Manole Voi ziditi in 'urul meu 1ar aici in zid sunt eu, 1ar aici in zid sunt eu, sunt eu -ai, Manole, pune zid a nu pot sa-l mai deschid, -ai imbraca-ma in zid, zid greu. $9 Turla-mi soarbe capu-n ea, #n altar sta fruntea mea, ,chii in feresti vor sta spre cer... Voi lucrati si va e greu #nsa de murit mor eu Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier +e oriunde sunt zidiri ,mul meu, sa nu te miri, 5e-au intruchipat doi miri de rand 1ara tu de-a pururi pleci, Eu raman aici pe veci +rada caramizii reci plangand. angele mi-i inca viu, Voi nu stiti ca si eu stiu "-am sa mor dintr-un pariu stupid -ai Manole fii mai demn, "um sa-ti faci aripi de lemn F Mi se face-a moarte semn din zid a te-nchini cand vei pleca a nu, sa nu uiti cumva "a-nauntru-i Ana ta, om crud. Mila cum nu poti sa ai Voi plecati catre alt $ai, Eu din zid de-abia va mai aud.

Adrian Paunescu - "iet nemuritor la #idul mortii %umai viteza ma mai tine viu i sclav maret acelorasi proportii, a ma opresc, n-am dreptul nici sa stiu "a sunt alergator la zidul mortii.

7)

n-am timp la zidul mortii sa m-asez, si combustibil am, de nicaierea, probabil unii cred ca si trisez, daca, de-o viata, mi refuz caderea. n-am mai dormit de cnd eram copil, cu-aceste roti, cu-aceasta sa sunt una, iar daca at ncetini, umil, m-as prabusi din zid, pe totdeauna. 1istantele pe care mi le-asum, +arado!al, sunt cele si ramase, pe zidul lentei morti, de-atta drum, vehiculul mi s-a urcat n oase. A ma mai crede liber, nu ncerc, 6n toata cursa asta nebuneasca, @iintei mele, alergnd n cerc, 6i este interzis sa se opreasca. i, vai, n toata tragica belea, "obor si urc mereu aceasi panta i nemurirea e o boala grea, &n fel de plictiseala aroganta. 1estui si pot nchipui ca eu Ador aceasta-ntrecere vulgara, "a-mi place tot acest absurd turneu +e zidul mortii unui circ la tara. 1ar eu alerg, ca sa nu mor, cumva, i nteleg cu vrere vinovata "a nu mai am puterea de-a pleca 1e-aici, din zidul mortii, niciodata. %u pot trai, precum nu pot muri, %u ma opresc, precum m-alunga sortii, %u pierd nimic si nu pot birui, "a biet nemuritor la zidul mortii.

Adrian Paunescu - "ieti lam$a!ii #ntr-un veac cu noapte mare %oi aprindem felinare "a sa nu fiti tristi $9 <ieti lampagii, prin veacul greu ,riunde-am fi, lucram din greu 1am foc, dam foc, felinarelor Voi le stingeti catre ziua #ar noi ne luam adio armani artisti Vine noaptea urmatoare %oi aprindem felinare pre a fi frumos Voi le stingeti dusmaneste Voua noaptea va prieste Vai, ce folos

77

"ineva mereu ne cearta "a urmam aceasta arta @ara de tumult #ntr-o noapte fara luna Va vom spune K%oapte bunaK &militi prea mult 1ar ni se va face mila Vom da foc chiar la festila %u vom rezista "aci flacara alb-albastra Este meseria noastra Ea si numai ea "ontra noptii tutelare %oi aprindem felinare +ana veti simti "a in beznele profunde Azi lumina se acunde #n lampagii %oi artistii fara vine %oi purtam in maini lumina a va dam :napoi #nsa daca va fi cazul e va termina si gazul Vom arde noi.

Adrian Paunescu - "lues cu iedera si ste%ar Vai, printr-un vegetal abuz, , iedera si un ste'ar, #ncremeniti, danseaza blues i radacinile tresar. i luna sus, ca un cinel, "utremurandu-se mereu i iedera vorbind cu el K a mai dansam, iubitul, meu(K. %-au nici un drept, n-au nici un drept, 5a dans, la tot ce indraznesc, 1ar el o trage catre piept "u-n gest aproape omenesc. i daca ei, printr-un abuz i-un gest al lumii de apoi, 1anseaza blues, danseaza blues, 1e ce nu am dansa si noiF

Adrian Paunescu - "ocet $entru Ion cel fara de mormant "a tara sa nu-ti moara Tu linistit te-ai frant, i tot colinzi prin tara, #on fara de mormant. Asa a fost destinul tau,

7L

a mori precum te-ai si nascut "a un erou necunoscut #ntr-un mormant necunoscut. #oane fara de mormant, Te plang si te ingan, "a tu ai fost si eu mai sunt, #on, soldat roman. 1ar undee mormantul tau, #n care rau sau deal, Te bat parerile de rau, oldat si general. #n fata mortii neclintit, %-aveai ce o ruga, Ai lacrimat si i-ai zambit "a si la nunta ta. 1usmanii tai si azi se tem 1e-ngrozitoarea zi "and vom iesi de sub blestem i te vom regasi. #oane, fara de mormant, "uvant fara coperti, 1in locul tragic un. te-au frant #ncearca sa ne ierti. Asa, a fost, va fi mereu, Te cautam cu dor #on esti tu, #on sunt eu, #on e un popor.

Adrian Paunescu - "ocetul E$ui#ant M-as aseza cu capu-n pumni si-as plnge pentru destinul meu ursuz de cuc, ca nu pot la sfrsit nimic sa duc, as plnge lacrimi, ca sa curga snge. a mi se scurga sngele din vine n baltile finalului de veac, sa para ca vorbesc, dar eu sa tac, sa tac n gura mare despre tine. a tac iubirea mea adnc-bolnava, sa tac si fulgerul ca te-as zdrobi, sa tac ca nclestatul de gingii, sa tac si a revansa, a glceava. M-as plnge pn-la os si pn-la nume prin ochi, ca lacrima sa ies din lume.

Adrian Paunescu - Ca un fum de ti!ara, sufletul Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva &nde nu e nimic, numai scrum, numai zat, Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat, "e departe va simt eu de inima mea. &sa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,

7M

"a un fum de tigara voi trece in sus &nde stelele sint, unde oamenii nu-s, Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi. K%u serviti o cafea, nu doriti un fisticFK %u doresc decat drumul spre cer, fara voi i sa nu ma mai trageti nicicand inapoi. <una seara pe veci, cred c-asa am sa zic. <una seara din nou, buna seara adanc, 1oamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec i pe urma aici e un fum de ma-nec %u-nteleg de ce parca...imi vine sa plang. 1oar atat am ramas, o vuire si-atat, i plamanii de-atata strigare se rup, <una seara frumos, buna seara urat, "a un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Adrian Paunescu - Caine Sc&io$ "um umbli fara cauza si scop +e negrele, murdarele sosele, 6ntruchipare a tristetii mele, Vitreg copil al lumii, cine schiop. i lacrima ti-o bei, strop dupa strop, i ei ti frng spinarea cu zabrele i-n propriul snge vor sa mi te spele, Manusi sa fii si sa te dea la shop. Vai, schioapeti ntr-o lume nemiloasa, 5ovit de toate rotile, suspini, %u poti nici sa mai mergi, nici sa te-nchini, "ei care fug n pace nu te lasa. Asa ni-i soarta noastraN de straini, Tu, cine schiop, fost animal de casa. N1e lovituri mortale sa fim plini i haituiti, sa ne simtim acasa.

Adrian Paunescu - Carna'al "ea mai mare surpriza cel mai mare soc, nebunia serii, punctul culminant al balului nostru mascat n care nimeni n-a mai cunoscut pe nimeni a fost acela n care cineva a avut ideea geniala sa aparem cu totii cu fetele noastre reale. A trebuit sa ne mascam din nou ca sa ne mai putem

7*

recunoaste si sa ne dam buna ziua.

Adrian Paunescu - Casa de nebuni #n ultimele zile ale iubirii noastre, Eu iti spuneam cuvinte si tu, cu ochii uzi, +areai neputincioasa si sa le mai auzi i ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre i-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde Eu iti strigam ca ninge, plangand la telefon i-aveai atata pace si viitor in ton, "a nici acum nu banui ca te puteai ascunde. %u cred ca are dreptul o dragoste sa moara "a intre doua bestii, tacut si indecent, i fara un adio si un avertisment, i fara o urare de drum, elementara Astept sa-mi spui ca suntem, atunci cand ai sa suni, ,ri eu, ori tu, ori ambii.....la casa de nebuni(

Adrian Paunescu - C&emare $entru tarani A venit si vremea furtunoasa a ne dam naturii napoi, -ai tarani, ntoarceti-va-acasa "a e-dor pamntului de voi. i luati si fabricile-n sate, @iti si muncitori, dar si tarani, +rea sunt urbe suprapopulate, +rea sunt balarii pe bolovani. $ar cte-o e!otica gaina i vreun porc n vre-un sarman cotet "asa voastra nsasi vi-i straina, 1oar att, un buletin aveti. i samnta vostra cade-n piua 5ocului bizar, vulgar, 1e trei ori pe zi dati Dbuna ziuaE i n rest traiti ntr-un ghetar. -ai tarani, ntoarceti-va-acasa, "asa-i totusi lucul cel mai sfnt, 1upa atta fuga friguroasa, +uneti iarasi mna pe pamnt. 6nfloriti-l brusc, cu cereale, +uneti pomi, dati gresii pe cutit, @aceti case, cresteti animale, i va asezati pe vesnicit. i cnd vara o veni deplina,

73

"u dolveci, cu pepeni si tntari, %oaptea, sub o luna de lumina $idicati un foc de balegar. i chemati cu vorba voastra groasa +e poet sa cnte lnga foc. ,ameni buni bine-ati venit acasa -ai si puneti patria la loc.

Adrian Paunescu - Colindul (utuii Din (eam 1ulce, galbena lumina "um si eu balaie-eram Mi-a pus mama o gutuie "e se coace-ncet la geam... As musca-o dar ma doare Ma cuprinde-un fel de 'ind i acum cnd trece anul +arc-o simt mbatrnind. 2albena gutuie 1ulce, amaruie 5ampa la fereastra Toata iarna noastra( Mama mea n-avea nici globuri %ici beteala si nici stea arbatorile de iarna "u gutui le-mpodobea... Mi-a pus mama o gutuie 6n fereastra dinspre drum i o vad ca lumineaza %-am puterea s-o consum. +arca are-n ea ceasornic i al mamei plnset sfnt 5umineaza si se stinge , gutuie pe pamnt. 5u!ul mamei cel mai mare "nd copii ne mai simteam Era pinea de pe masa i gutu4a de la geam.

Adrian Paunescu - Condamna)i Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe sa merg n ea, tacut si umilit. "e sa mai cnt. cnd au venit piratii si apele din matci ni le-au furat, o lacrima fiintei mele dati-i si-o s-auziti de omul scufundat. M-as neca, m-as stinge si m-as duce, sa ma zdrobeasca ritmuri pe-o sosea, nici nu mai am nevoie de o cruce, mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.

L8

Eu, sclavul trist al harpei mele tristre, prapadul ntinzndu-se l vad si nu mai e nimic sa mai reziste acestei sinucideri n prapad. 1e n-as avea puterea diavoleasca sa nteleg ca totul a cazut, dar vin heralzii cinici sa-mi izbeasca scrisorile prapadului de scut. +rietenii ma ocolosc de frica, probabil ma considera ciumat, eu nsumi scriu acum la lampa mica sa nu ma vada cei care se bat. #ubireF Vis de mineF $egasireF %-au gizii mei un minim interes povesti cu dulci iluzii sa-mi nsire din starea condamnatului sa ies. e pregateste marele e!emplu( Acela, zic "asandrele, sunt eu( "a un berbec am sa ma duc n templu. Murind, macar s-a'ung la 1umnezeu. Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu, cntaretul soarelui din nord, de-aicea, dintr-o gaura de sarpe, rostesc un acatist si-un dezacord. "e sa mai cntF 1oar calea pn-la gide( "e sa mai cntF +e voi, ca pe eroiF 6mi vine si a plnge si a rde ca nu e!ista cale napoi. Voi nu vedeti ea nu mai aveti tara si ca straini vi-s pruncii, cobitori, nvata ei ceva pe dinafara, dar n-au parinti, ei au meditatori. Voi nu simtiti ca nu mai aveti apeF V-au luat piratii tot pe vasul lor si iata, din aproape n aproape, noi suntem un pustiu nemuritor. 1in harpa mea ridicola si tandra nvoluntar un cntec fara rang te cheama lnga mine, hai "asandra, saruta-mi gtul gata pentru streang.

Adrian Paunescu - Condamnarea la toamna %u e toamna cum esti tu, vara mea de suflet, nu, pe pamant, vara decazu. 1aca padurea ne condamna la nostalgie, fara rost, e toamna, vara mea, e toamna, asa cum poate n-a mai fost. Atatea taine nepatrunse

LC

ne cad in brate la un semn si suntem imbracati in frunze si captusiti c-un fel de lemn. #n rau sunt doua lazi de bere, pe foc s-a pus un ultim vreasc, trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere, catre cerboaice care nasc. i ziua e atat de mica incat n-ai vreme de-un salut, si-un fum noptatec o complica si saptamana a trecut. Mai e in tot un pic de vara, dar paturi aspre ne-nsotesc, la orice drum mai lung afara prin clai de aburi nefiresc. Mai am senzatia ca toate pot fi si altfel decat sunt, dar muntii-mi pun poveri in spate si simt ca port pe talpi pamant. Acum si fiarelor li-i foame si ies lunatice la drum, padurea este numai drame si-o mai salvam cu cate-un fum. 1ar ea, deodata, ne condamna la nostalgii si la pacat, e toamna, vara mea, e toamna, si-atat de singur m-ai lasat.

Adrian Paunescu - Co$ertile ne!re @oaie neagra de coperti a ma bati si sa ma ierti "a te-am scris cu viata mea i am pus lacrimii cismea. "a mi-ai stat pe rani mereu @oaia sufletului meu, @oaie neagra de invelit 5uciu rece de cutit. %oaptea mea de la final aua-i singura pe cal, #ar pe lume ce tarziu %iste degete mai scriu. @ara mana care-au fost Versuri triste, fara rost, @oaia negrului umil E!ercitiul meu de stil. 1e scris numere pe porti, i de moarte printre morti, Viata mea de negru gol @ara nici un protocol. @oaie tragica de tus, emn al artei celor dusi,

LH

Tu sa ma-nsotesti mereu @oaia sufletului meu. Te mai vad sclipind si-acum Vai, coperta mea de scrum, 1e pe un mai vechi volum "are-a inviat postum. @oaie neagra de coperti a ma bati si sa ma ierti "a te zgarii cu-o nuia #scalind in noaptea ta.

Adrian Paunescu - Cri#a in intuneric +adure de-a dreapta, padure de-a stanga, "e margini gretoase de hau i mare in tarm isi continue tanga i mie mi-e rau. "e mult intuneric, nu vad nici o cale, Vapoarele-n mare sunt reci, #n mine un haos intreg se pravale i, moarte cum treci( e vaita cucii in cuiburi ciudate i mie, in mine mi-e greu. i marea bolnava se-agita si bate #n sangele meu. 1e ce sa m-agat cand sunt toate fugare i oamenii dorm linistiti, 1e tine, padure, si borna, si mare, 1e voi ce nu stiti. &n doctor imi trebuie, unde e dansul F Ma doare si nu stiu sa spun, "a hatul ma trage in negura plansul, Mi-e rau si sunt bun. "ontractele mele cu lumea sunt sparte, "ontractul cu mine e mort, pre casele tale, absurda mea moarte. Abia te mai port. Ma aflu-n masina, soferul opreste, Mi-e teama-n sosea c-o sa mor, i marea vuieste un pic de nade'de i-un prim a'utor. i-apoi la hotel, intr-o camera chioara #n'ectii si tot ce mai e, #-e sila fiintei acum sa si moara i nu stiu dece F 5a marginea marii venise poetul a doarma un somn linistit i poate-l obtin, acum, eu, cu incetul, "adere in mit. Aprind o veioaza si fata mi-e sura,

LI

#n'ectia bate adanc i somnul sau moartea alene ma fura, Mi-e bine si plang. Atata pustiu e pe buzele mele, "himia m-a dat varstei reci, Mai sunt sanatorii, deasupra in stele, +oti moarte sa treci. Adorm pronuntand balbaite cuvinte i pulsul mi-e trist si mi-e rar, Ma trag ca un stol de aduceri aminte #n dictionar. 1e-a dreapta padure, padure de-a stnga i trupul beteag si olog i marea in tarm isi continua tnga i cui sa ma rog F

Adrian Paunescu - Cu tine "u tine viata mea se lumineaza, "u tine hotarasc a obosi, "u tine urc astenic spre amiaza i ma sfarsesc in fiecare zi. "u tine e-mpacare si e lupta, "u tine este tot si e nimic, "u tine-mi infloreste lancea rupta, "u tine sunt si mare, sunt si mic. "u tine totu-i parca unt pe paine, "u tine bradu-i brad, si nu sicriu, "u tine astazi mi se face maine. "u tine mor pentru a fi mai viu. "u tine poezia mea e!ista, "u tine chem zapezi si-alung zapezi, "u tine nici tristetea nu e trista, "u tine eu te vad cand nu ma vezi. "u tine sunt nedrept si sunt dreptate, "u tine sunt gelos si sunt ghetar, "u tine-ncep si se termina toate, "u tine intr-un schit apar - dispar. "u tine e lumina si-ntuneric, "u tine zac sa ma-nsanatosesc, "u tine cubul redevine sferic, "u tine ce-i dracesc e ingeresc. "u tine e mai rau si e mai bine, "u tine reincepe viata mea, "u tine e mai greu ca fara tine, 1ar fara tine nu s-ar mai putea.

*Adrian Paunescu - De la un cardiac, cordial 1e-aicea, de pe patul de spital, +e care ma gasesc de vreme lunga, "onsider ca e-un gest profund moral

L)

"uvntul meu la voi sa mai a'unga. Ma monitorizeaza paznici minimi, 1in ma!ima profesorului gri'a, 6n 'urul obositei mele inimi a nu ma mai a'unga nicio schi'a. Aud o ambulanta revenind, "u cine stie ce bolnav aicea, Alarma mi se pare un colind "u care se trateaza cicatricea. +urtati-va de gri'a, fratii mei, +aziti-va si inima, si gndul, 1e nu doriti sa vina anii grei, pitalul de urgenta implorndu-l. Eu va salut de-a dreptul cordial, 1e-a dreptul cardiac, precum se stie, $ecunoscnd ca patul de spital %u-i o alarma, ci o garantie. Va vad pe toti mai buni si mai umani, Eu nsumi sunt mai omenos n toate, 1a-mi, 1oamne, viata, nca niste ani i tarii mele minima dreptate. IC octombrie H8C8, <ucuresti, pitalul de &rgenta. &ltima.

Adrian Paunescu - De-a Co$ilaria "nd dulci colinde cad imtim nevoia vie 1e-o casa, de un brad i de copilarie. Afara-i iarna grea %insoarea e albastra #ar noi ne vom 'uca 1e-a toata viata noastra. +e geamuri mini de sloi 6si tes n gheata ia %oi ne 'ucam de-a noi i de-a copilaria. %insori pe care bat i focul mai tresare i am adus un brad i i-am cerut iertare. %e asezam pe 'os &n fel de plns ne pierde ,, brad, o, brad frumos, "u cetina tot verde. Attea-nstrainari i inutile toate %i-i dor de adevar i de intimitate. "opii, copii frumosi,

L7

+refaceti-va bine, "a-l asteptati pe Mos i credeti ca si vine. -ai, Mosule, apari a-ti cnte vechiul nume "opii cu ochii mari +rivind n alta lume. e arata timpul cnd 1in epoca saraca &n om pe Mos 'ucnd 1ev4ne ce se 'oaca.

Adrian Paunescu - De!etele Tale unt degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, "e mi-au ramas din toata padurea disparuta 6ntr-un tinut de gheata si de pr'ol te muta @iinta mea, plecata prin lume, dupa vreascuri. Ma simt ca o femeie batrna si saraca, +lecata prin padure sa strnga niste vreascuri, Eu degetele tale, subtiri ca niste vreascuri, 5e simt cum dau caldura ca vremea sa-mi mai treaca. Att mi mai ramne, padurea au furat-o, +adurea au schimbat-o pe aur si avere, Eu degetelor tale voiesc a le mai cere a-mi zabreleasca ochii si fruntea rece, iat-o, a-mi ncalzeasca duhul secundelor mizere ,, degetele tale prea triste, adorato.

Adrian Paunescu - Des$artire in flori 5a sarbatoarea florilor de mar, cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum nu promisesem asta iarna. 5a sarbatoarea focurilor mari, cand toata lumea varuie de paste, din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea abia te mai cunoaste. 5a sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele -n batrani se poticneste, iubindu-te iti spun9 ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nade'de. Adio, deci, mai e ceva de zis, cand cad din geam deodata doua glastre9 se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre. %e mai ramane floarea de gutui, ca toate celelalte ne condamna, doar ei mai poti cate ceva sa-i spui, sa mi te aminteasca inspre toamna. Atatea flori la despartire-avem, atatea flori ca-n bietele romante,

LL

de parca hohoteste un blestem, porunca lui civilelor instante. i floarea de cires de care-am spus a-mbatranit si s-a zbarcit in fructe, incet, de parc-ar duce un obuz, un tren transporta flori pe apeducte. Tu crezi ca despartirea-i pentru ea, dar tu nu vezi ce flori - numai ruine sa nu te minti, ca nu-i deloc asa, te parasesc spre-a ma gasi pe mine. 5a sarbatoarea florilor de soc, cand lunca lumii galgaie salbatic, ne despartim, plangand, la acest foc pe-a carui vatra noi am fost 'aratec. 1e mar, de visin, de gutui, de par, e floarea-n sarbatori pana departe, acum ne despartim intr-adevar cu-atatea flori in 'ur ca la o moarte. "e-i zis e zis si-n cantec iti spuneam ca va fi aceasta clipa - n care de-atatea flori pe fiecare ram ninsorile vor mirosi a floare. Adio, deci, te vad, dar nu te vad, cand florile de noapte-ncep sa cearna si daca despartirea-i un prapad proiectul ei ti l-am trimis din iarna. +ierduta mea, pe veci pierduta mea, acm cand florile te tin de mana, asculta cantecul precum era ninsoarea noastra sfanta si pagna. Adrian Paunescu - Doina -am sa-mi fac o doina, 1oina mea de dor, @ara nicio noima, "nd o fi sa mor. -am sa-mi fac o doina 1oina mea de 'ale @ara nicio noima a mi iasa-n cale. -am sa-mi fac o doina 1oina ce suspina @ara nicio noima a ma-ngroape-n m4ne.

Adrian Paunescu - Dor de fior 1ac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor, M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal i sa pot sa a'ung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,

LM

+este-un rau inghetat, catre lume sa strig i sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc i nemernicul ger sa ma arda pe loc. 1esentatele veri sunt prea triste si dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie sa pot potoli cu ceva, &n incendiu pornit dinspre inima mea. Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid i calduri vor veni sa ne puna la zid, 1ar eu nu mai suport nici femele fierbinti, %ici pava'e ce duc la iesirea din minti. Am vazut despartiri, decorate urat, "u satanice ploi ce plangeau si atat i-am vazut si caderi pe o panta de schi, &nde totu-i frumos si se poatte muri. 1espre mine nu stiu, cand o fi sa si mor, 1ar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior, a-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi i sa mor arogant in eterne zapezi.

Adrian Paunescu - Dor de $adure 5a ora cand mugurii canta 1easupra padurii de cocs, %e tine ca sfant si ca sfanta &n vechi calendar ortodo!. #ubirea ne poarta departe #n mainile altor nuntasi, 1ar noi suntem viata din moarte, &itarii te las si ma lasi. ub noi e o negura deasa, , negura deasa e-n noi, +adurea ni-i pat si ni-i casa, +adurea se imparte la doi. &n freamat de cocs dinspre frunze, ub luna vom arde buimaci i toate iubirile-ascunse Troznind vor iesi din copaci. Misterele forestiere i noaptea de cocs absolut, 5uminii sa-i dea o putere "um inca noi doi n-am vazut. +astreaza-ne-n tine, padure, i-ti dam cheia tainelor mici, "a tainele mari sa se-ndure 1e faptul ca suntem aici.

Adrian Paunescu - Emi!ranta +i$erboree +rin cinic, guvernamental acord, 5a ora ploilor de pasapoarte, -iperboreea pleaca inspre nord, #n tara ce le adusese moarte.

L*

1e nici nu stie, vai de capul sau, "a-i un butuc in drumul unui 'oagar, i pleaca fara de pareri de rau #n cel mai elegant si cinic lagar. , vor gaza cu dragoste-n curand, "-un rosu fier o vor marca pe spate i pielea ei va atarna plangand +e ramurisul sarmelor ghimpate. -iperboreea, du-te unde vrei, +e veci pierdut-o, vesnic haituit-o, &n crucifi! ai fost in ochii mei, 1ar eu numai tristetea ti-am iubit-o. 1e actoria ta m-am saturat, #nca din vremea actoriei mute, Esti plina de durere si pacat, 1ar gardienii te asteapta, du-te( "a un vaccin ramai pe bratul meu, "and sania te-mpinge bland pe panta, a-ti apere fiinta 1umnezeu, Tu, prima mea iubita emigranta. i cand pamantul se va scufunda i va sari din miezul ei scanteia, a stii c-ai fost, in sud, in tara mea, i nordul te-a strivit, hiperboreea.

Adrian Paunescu - ,iin)a -i A'erea a nu mai stiu nimica a nu mai stiu ce-i frica a nu mai stiu 1oar dragostea s-o stiu. %ici pofta de avere %ici pofta de putere %imic, nimic, "e-l fac pe om mai mic. ,mul e-atta de mic i-mbatrneste cu 'ale 1aca a'unge de fapt luga averilor sale. @iinta omeneasca %u poate sa-nfloreasca 1e-atta rau, Al meu, al lui, al tau. "onditia umana +alpita ca o rana i vai de noi, pre fiare napoi. 1e ce atta ura i atta lupta dura "e imprudent 6n orice moment.

L3

a fie sanatate 6n urma ei vin toate i-ntinerind 1oar sanatosi sa f4m.

Adrian Paunescu - ,osta iubire %ici amintirea nu te mai pastreaza 1e-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon Ai fost o nebunie si o raza $amai un numar vechi de telefon. As vrea sa te mai vad dar nu se poate Am auzit ca te-am vazut candva 1ar ca prin geam cu marginile mate +riveam prin fosta draga fiinta ta. Mai vine cineva si mai imi spune "ate ceva de bine sau de rau, 1ar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus luand tot ce era al tau. "andva te presimteam pe-o filfaire tiam apropierea sa ti-o gust. Acum chiar sa ma tai tot nu am stire "a mie aproape pasul tau ingust. A fost iubire F au minciuna lungaF Te rog da voie gandului curat 1in departarea mea sa te a'unga 5a orice nume azi te-ai fi mutat. &n telefon uitat si o adresa... Aud ca suferi si traiesti urat i-ti cureti zilnic cuvenita lesa i tu, cu mana ta, ti-o pui la gat. E greu sa-ti spun, dar viata impreuna ,ricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun &n adevar mai grav ca o minciuna, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. %u mai e!isti, esti trasnetul de vara "e mi-a lasat in creier cer topit 1ar cand te-am aruncat pe usa-afara. Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. a-ti spun sa te intorci F Astepti zadarnic, $amai si-mbraca-ti viata in vopsea, Marita-te mai bine c-un paharnic, a aiba dromaderii ce sa bea.

Adrian Paunescu - +alucinatie (ramaticala Cu +amlet i -amlet strabate pamntul cu OoricG, "u OoricG n pumn sau cu chiar capul sau, "aci prinsi amndoi n vrte'ul istoric, "hiar OoricG e -amlet si nu-i pare rau. i -amlet se tine pe sine n mna i OoricG pe umerii sai s-a suit, i -amlet miroase a mort si-a tarna

M8

i tidva pastreaza n ochi un clipit. +amntul le e cimitirul, acum, <ufonul cuvinte de brfa ndruga, #ar printul abia mplineste o ruga, 1ar cine-i pe umeri si cine-i n pumnF A fi sau a nu fi, ce verbe de fum, "iudat, agramat si mortiu se con'uga.

Adrian Paunescu - Ideolo!ia $erfecta #deologia atlanta este perfecta. +rin modul ei de a inculpa Ea provoaca legi +e care nu le poate respecta nimeni. +arlamentul atlant, trabatut de un fior, Eminamente ideologic, Emite legi dupa legi, &na mai aberanta dect alta, &na mai imposibil de respectat 1ect alta, +entru ca toti sa fie vinovati 6n fata tuturor.

Adrian Paunescu - Iesirile din "uco'ina "u ochii impaien'eniti, de parca-mi palpaie retina, am inteles, mai e putin, si voi iesi din <ucovina. 1e unde, ma intreb, mai am in minte-atata dor de duca, de nu raman aici sa simt pe gard cum fanul se usuca. &n relief nelamurit in toamna ca niciunde alta, si eu ce sculptor idiot in iarba ei lucrand cu dalta. +ritr-un intreg monumental, un tot netot isi taie cale, si in afara de noi doi, sunt toate-aici monumentale. "hiar florile aicea au o componenta ne-ntalnita, iar caii-nfierbintati mai stau cu foc de iarba sub copita. Am lacrimi pana la pamant si port corona lor pe frunte, ca nu as vrea sa ma despart de acest om vazut ca munte. E-a lui, sau e-a lui 1umnezeu

MC

in felul ei ceresc gradina, sa nu mai vad, sa nu mai stiu eu ies plangand din <ucovina.

Adrian Paunescu - Ilu#ia unei insule 1iseara-i plecarea n insula mea trasura de nuc te asteapta la scara, ia-ti haine mai groase si nu-ntrzia caci cini-politisti s-ar putea sa apara. %u-ti face probleme, bir'arul e mort si caii snt morti si trasura e moarta, fugim fara martori n nu stiu ce port, n insula mea la cinci capete sparta. Acolo, vom creste copii monstruosi, lachei de metal si de mzga vor rde, cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi, tic-tac telegraful, cadavrelor ude. Vom trage trei filme color, de deochi, si le vom trimite n lume de-a rndul, ca-n sticle bagndu-le n cte un ochi, Al patrulea ochi pentru casa pastrndu-l. i ziua ntreaga, noi goi, fara tiv, pe sanii de foc vom zbura ntr-o vale, iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv gru dulce si lenes, pe coapsele tale. Te-astept deocamdata. E mi'locul verii, e mi'locul iernii, ciudata povesteP iar cnd vei urca e-n zadar sa te sperii trasura ca moartea parndu-ti ca este. E numai iluzie, dincolo-s eu, te-astept cu faclii, patru mii sase sute, zadarnic te sperii ca ninge mereu, ca stra'ile drumului fumega mute. -ai vino si urca si spune ceva bir'arul e mort, are snge de cr'a te-astept fara martori n insula mea, port haine de nuc, snt aproape o bir'a. #ar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o, sa stii ca, n insula mea, totusi snt, eu, movila celui mai proaspat mormnt, ntinde piciorul si calca, iubito( i asta e totul. +lecarea-i diseara @antoma trasurii asteapta la scara.

Adrian Paunescu - Iubire silnica $e 'iata Eu o iubesc. 1uios. %ebun. +otrivnic. +e viata si pe moarte. @ara frica,

MH

"ompatimesc pe cei care abdica, 1ar eu raman cu mine insumi, schivnic. i de s-ar da si lumea pe din doua, "um harti politice-o mai arata, Eu tot voi adora aceasta fata, "azuta sub catusele de roua. Eu o iubesc. Vitralii de cenusa, pre a ne desparti, se-ntemeiaza, i cheia singura se-nvarte-n usa inguratate spre a-i da si groaza. M-au condamnat 'uratii mei de gheata 5a o iubire silnica, pe viata.

Adrian Paunescu - .emn de foc i va veni o vreme, cand toate se vor spune i ce-i banalitate, va deveni minune, i va urca iubirea la rangul ei cel mare i am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. i ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, a fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne i inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina a pot intra sub iarba, sa capat radacina... i cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura "u florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine 1ar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. i n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, 1e ce se uita focul in ochii tai..si plange...

Adrian Paunescu - .ied 'ec&i de dra!oste &n stingher, Alt stingher %u pot face doi. 2eru-i ger, 5eru-i ler, @ara noi. %inge sa desparta cifrele si mirii, unu si cu unu nu se mai fac doi, tabla adunarii, tabla nmultirii ne trimit acasa, singuri amndoi. i vor fi consilii de 'uris-prudenta si vom duce-n brate cositor topit. si voi scrie-o carte numai decadenta ale carei titluri au si-ncaruntit. Trec pe lnga tine tipatoare trenuri botezate-n templul prafuitei gari si de fiecare te-ndoiesti si tremuri si la geamul negru speriata sari. "te brazde tulburi pasul meu rastoarna n mpotrivire vesnic sa ma scald dar acum, ca totul a intrat n iarna, vreau sa-ti fie bine, vreau sa-ti fie cald.

MI

M-ai uitat cu totul, nu te mai tin minte, n-am avut rabdare, n-ai avut noroc, ntre noi, femeie, nu au loc cuvinte, felinarul nostru a fost pus pe foc. Tu, mblnzitoarea starilor de luna, tu, zamislitoarea starilor de gri, cum suporti ntreaga liniste comuna, cnd erai nascuta spre a ma iubi. &nul si cu unu nu mai vor sa faca, nu mai vor sa faca niciodata doi, tabla adunarii tremura saraca, s-a mutat ntreaga lume ntre noiQ &mbre fara forme s-au urcat pe ringuri, vnturile iernii cauta raspuns, unu minus unu fac doi oameni singuri, unu minus unu, asta am a'uns.

Adrian Paunescu - .umine#e-ne /0$ada 5umineze-ne zapada "are mistuie "arpatii 5umineze-ne zapada "are cade pentru altii. 5umineze-ne zapada "are cade pentru altii "er de gheata si cenusa "are cade pentru altii. "e absurd cristal acesta 6nceput n noaptea vineri "a-naintea ei fusesem 6nca vii si nca tineri. Eu aud o lumnare "um trosneste timpurie +e "arpati n timp ce ninge +entru sfnta cununie. +e "arpati se-aude-un preot 5ocul nuntii cautndu-l @ulgii luminndu-i calea "ad cutremurnd pamntul. Este turture mireasa Tinere, ridica-ti spada %e-ameteasca-ne zapada 5um4neze-ne zapada

Adrian P0unescu-Mam0 )ar0

"u lacrimi ti-as scrie, b=trna mea Rar=, &n cntec f=cut dintr-un lut absolut, "opii sa-Ri creasc=, dus>manii s=-Ri piar= = fii viitor >i prezent >i trecut.

M)

5a tine eu vin nainte de lupt=, i stau n genunchi >i iertare Ri cer Si lancea ti 'ur s=-mi ramn= nerupt= Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier. "e ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMT, +e noi n lumina si mila ne cresti, i vorbele tale curate ne cheama, 1in toate stravechile TPari $omnesti. Eu MAMT ti zic, dar aud ca-ti spun TPA$T, "u lacrima-ti scriu nestirbit 'uramnt9 5umina din ochii tai buni sa ma doara ,rict s-o-ntmpla sa traiesc pe pmnt. i cum sa te dau pentru alta pe lumeF "omert cum sa fac cu un deal de stramosiF Al tau sunt eu TPA$T, cu fapte si nume "a-n colt de batista pe steag sa ma cosi. 1a-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarna, 6n oase rstoarna-mi fiertura de stea, Acopera-mi ochii si taie-mi o mna, Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMT a mea. "-a fost adevar sau vis sau reclama 1e mic am aflat un cuvnt, 1umnezeu. Al 5&# feminin i esti tu, TPA$T MAMT, +uterea suprema a tot ce-i mai bun. #ubire deplina si fara conditii %u-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt, +rin mine datori ti sunt nca scitii, MAMT, tu, UA$T, "&VV%T&5E @V%T (

Adrian Paunescu - Manifest $entru sanatatea Pam1ntului Aproape am a'uns sa ne mndrim "a mai rapid n acest veac se moare, "a noi ne-mbolnavim si suferim 1e boala bolilor fara scapare. tupizi actori ai tragicului rol, Mai si avem puterea inumana 1e a vorbi despre acesta rana "e va lasa pamntul strep si gol. %oi sntem fiii veacului bolnav, %oi sntem cancerosii de elita. %u ne mai vindecam cu niciun praf, <ieti iovi pe o planeta parasita. i mai avem si straniul obicei 1e-a spune, si-n piept a ne si bate "a moartea ne-a facut averea ei Vnznd nstrainata sanatate. i chiar acum, cnd eu acestea scriu, "nd va vorbesc plngnd la fiecare, +entru un om sub cer e prea trziu... &n om macar ireversibil moare.

M7

,ameni politici nca sanatosi, <arbati puternici situati la crma, +riviti acest pamnt de cancerosi( &itati-va voi nsiva n urma( 1e nu cumva sunteti si voi pnditi i de sfrsitul nu va e departe, 1e nu v-a pus n drum ca sa-i strniti ,goare de cenusa muma moarte. i daca va convingeti ca-i real, "a omul haituit de moarte este, "a zeul lumii cade de pe cal trapuns ca de leucemii celeste, 1aca nevasta unuia sta sub +uterea bolii mari ca ntr-o cusca, 1aca e cancer ntr-al lumii trup i-n nervii ei miros de praf de pusca, 1e ce luptati cu armele de foc i-ati dus mortea la perfectiuneF 1e ce nu puneti banii la un loc +entru aflarea leacurilor buneF "a nu att un ne-nsemnat cstig Al vreunui doctor sa ne enerveze, "i banii dati pe moarte si pe frig a puna omenirea-n paranteze. %u-i numarati ilustrului chirurg <anii luati pe grave operatii 1aca nu stiti si banii care curg "a sa distruga rase, neamuri, natii( Matusa mea face economii 5a gaz, lumina si ades la carne @ara a-ntelege si a sti "a-n spate omenirea-i pune coarne. 1egeaba snt chemati marii sarmani "ureaua sa o strnga cu credinta, "nd voi zvrliti fara vreo trebuinta udoarea lor si-a sutelor de ani. %e mor parinti de cancer si ne mor "opii si frati, si cunoscuti si rude %imic n-amna ora mortii lor, &rechea cerului nu-i mai aude. Am merita si noi sa mai traim. 1ati banii nostri pentru sanatate, "a astazi am a'uns sa ne mndrim "u boala nostra, prima ntre toate. Vrem viata pentru cei ce i-am nascut. Vrem viata pentru noi, aflati n viata, "a moartea chiar n noi lucreaza mut Acum, cnd noi vorbim despre viata. Vrem sa traim( +utem sa dam si spert +entru macar un an de sanatate. ,priti va imploram acest comert

ML

1e moarte si de tot ce nu se poate. ,ameni politici, bunii nostri frati, %oi v-am cedat si ranguri si proportii. 1ar nu putem continua. topati aceasta competitie a mortii...

Adrian Paunescu - Masina de tuns "ine-ar fi putut sa stie %imeni nu mi-a dat raspuns, 1espre marea energie A msinilor de tuns. +rea mi se parea urata i-as fi vrut de ea sa scap "and scotea un fel de bata 1in frumos, pletosul cap. %u ma mai tundeau parintii "i frizerul pomadat "are mai scotea si dintii uferinzilor din sat. #arba mea cu zbenghi in crestet "e cu truda a crescut Va mai da un sclipet vested, Va cadea intr-un minut. %u am sa mai dau din plete, Voi fi trist si mic si chel i dispretuit de fete9 K5asa-l, lasa-l, vai de elK. %oaptea stam cu capu-n perna i plangeam si eu in gand i problema mea eterna Ar fi fost sa il vad crescand. 1oamne, unde-i adevarul #ntr-o lume cu frizeri, 1aca mie-mi creste parul i se duce nicaieri F i uitam incet de dansul, Aveam treburi fel de fel, +ana cand plateam cu plansul @aptul ca eram iar chel. imt si-acum ca ma mai doare ,rice punct unde-au a'uns @oarfecele muscatoare i masinile de tuns. , masina infernala "a un soarece subtil #n toti anii mei de scoala Mi-a ras parul de copil. Tunde-l zero, tunde-l bine( "ei de-acasa iarasi spun, i porunca lor revine i frizerul e nebun.

MM

Ma aseaza la oglinda Tanar, liber si frumos i-mi vad fata suferinda "and mi-arunca parul 'os. tiu ca totul chiar asa e, "um a fost sa simt atunci, "and se hotarau sa imi taie 1arul pletelor prea lungi. Totul e normal pe lume, #n conventii merg si eu, &n frizer va sti sa-ndrume @orma capului, mereu. 1ar din vremuri, de departe, 1intr-un sat tacut din sud, &n frizer imi scrie carte, @oarfecele i le-aud. i inchid cu forta ochii i-as voi sa uit acum +e frizerii mediocri "are mi-au scurtat din drum. #ar m-aseaza la oglinda, #ar ma vad precum am fost, #ar, cu fata suferinda "aut faptei lor un rost. 1ar o mana tremuranda #mi mai da si azi raspuns +rin tic-tacul de osanda Al masinilor de tuns. Afla totusi adevarul "autat de-atatea ori, , sa-ti creasca liber parul %umai dupa ce-ai sa mori.

Adrian Paunescu - Mi-e im$osibil fara tine %ici nu mai stiu daca erai frumoasa i nici in ce culori iti sta ma bine, tiu doar ca amintirea nu ma lasa i ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, @emei interesante ma mai suna, 1ar rece si strain ma simt de toate i nu ma vad cu ele impreuna. %u pot nici sa-mi e!plic intreaga drama, "are-a decurs din intalnirea noastra, 1ar vechiul loc al dragostei ma cheama i tu imi faci cu mana la fereastra, ubtile e!plicatii cui i-as cere F Tot prostul face pe interesantul i-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul.

M*

i cum sa transformam iubirea-n ura, 1e ce nu noi, ci solii sa lucreze, i sa patam simtirea cea mai pura, +unand incendiul tot in paranteze F %-as vrea sa te-ndar'esc sau sa te sperii, %ici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, 1ar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. 1e dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, i dupa toata veghea ne-ntrerupta, "edez numai in lupta impotriva-ti. i, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, 5a mine-n brate iti fusese bine, ,bsesia iubirii nu ma lasa i-mi este imposibil fara tine.

Adrian Paunescu - Minciunile 1ar, hai, sa ne spunem minciuni importante, 1ar, hai, sa ne spunem minciuni si mai mici, Asa cum amantii le mint pe amante i ele i mint pe pamnt pe aici. 1ar, hai, sa ne spunem cu patos brasoave, 1ar, hai, sa vedem cine minte mai mult, Asculta delirul consoanelor grave, "um si eu minciunile tale le-ascult. E foarte frumoasa, e foarte frumoasa Minciuna aceasta pe care mi-o spui, Asa ca, te rog, si pe mine ma lasa a palavragesc doar ce nu-i, doar ce nu-i. "oncurs de minciuni la echipe si solo i ies campioni mincinosii cei mari, 1ar, draga +acala, tu ce faci acoloF 6n campionate de ce nu apariF e minte cum nu s-a mintit niciodata, E multa minciuna la noi pe pamnt, unt false recursuri si nu-i 'udecata, <alanta cea veche-a dreptatii s-a frnt. 1ar, hai, sa mintim fara nici o rusine, 1ar, hai, sa mintim n direct si-n raspar, "a poate prin rau vom a'unge la bine, Minciuna suprema va f4 adevar.

Adrian Paunescu - Moartea batranilor Mai muncim o vreme, tata-mare, "a sa strngem bani de-nmormntare, Mai muncim o vreme, mama buna, i-or sa ne ngroape mpreuna. 5eu cu leu ati adunat o viata,

M3

Ati facut economii de piata i acum asa a fost sa fie, a n-aveti bani pentru sicrie. Vremuri mari, puternice reforme, Toate cheltuielile-s enorme, +une, tata, capul pe o perna, Viata ta a devenit eterna. %u mai ai nici dreptul la o moarte, Trage-te, batrne, ntr-o parte i rami, pn-la sfrsit, de paza, "a altfel te devalorizeaza. Mai muncim un an, n saracie, +oate, pn-la urma, cine stie, %-avem dreptul de a fi statuie, 1ar macar un lemn si niste cuie. +une, mama, masa mai saraca, a le dam si alor care pleaca, a la stam cu mila mpotriva, +rintr-un biet colac si o coliva. 5asa-ti, mama, ochii peste tara, a o faci din moarte sa tresara, "a pe noi din nou sa nu ne nasca, @ara-o-nmormntare crestineasca. 2roapa ne-a urcat pn-la calcie, 1ar n-avem nici bani pentru tamie, i lumnararii ne despoaie, i ce scump si drumul pn-la rai e( TPine, mama, tine, tata, usa, a nu intre peste noi cenusa, -ornurile gri sa nu-si reverse, +este noi cenusile perverse. "e impozit fiecare boala, "e e!ploatare ireala( cndura sicriului ne costa Mult mai mult ca viata noastra, fosta. +une, tata, mna pe-o secure, a luam sicrie din padure, +une, mama, mna pe o pine i mparte-o, ca murim chiar mine. Vremuri de inflatie si sila, Moartea nsasi a a'uns umila i, n fond, pe noi ce ne asteaptaF 1oar o sinucidere-nteleapta. %oi, batrnii, am ramas pe drumuri, 6ntr-un crematoriu numai fumuri, i murim, a'unsi pe nnoptate, Marfa cea mai ieftina din toate.

Adrian Paunescu - Mortul 2n'in!ator

*8

"e tara, ce morala, ce prapad, &n fapt de viata mai grozav ca toate, &n mort este votat ma'oritar i-n clasament pe toti cei vii i bate. Asa a fost si este si va fi "onflictul de-ntuneric si de groaza, &n mort nvinge pe cei vii la vot i ei aproape cred ca i triseaza. i, vai, absurde autoritati e strng buluc si 'udeca draceste i l declara pe nvinsul lui 6nvingator, doar pentru ca traieste. i mortului ce i-a nvins pe vii %ici nu au apucat sa-i faca groapa i-n primaria lui de-nvingator E ordin ca petrecerea sa-nceapa. i prostii rd, n nebunia lor, 6ntartati de linistea nocturna i unul zice9 hai sa-l ngropam, 5a locul care-i place lui, n urna. "e tara, ce morala, ce prapad, +olitica de-a pururi surdo-muta, 6nvingatorul se ntoarce-n sat, 1ar voturile lor nu-i mai a'uta. +robabil, e-o parabola, aici, "hiar daca nu o pomeneste cartea, Traim nvinsi n fiecare zi, #ar, ca sa biruim, platim cu moartea.

Adrian Paunescu - Nasterea lui Eminescu "iudata noapte simt ca o sa fie si-o sa trazneasca n dictionar, la noapte, n Moldova mi'locie, se naste Eminescul nostru iar. A fost sortit sa vina-n cea mai dulce si-n cea mai sfsiata dintre tari, pleca-vor toti ai zilei sa se culce si-l vor primi stramosii lui calari. Asa firesc se-ntmpla nefirescul, pamntul nostru sufera adnc, la #potesti se naste Eminescu si-n toata $omnia mame plng. 5a noapte, dintr-un pntec si o slova, se naste steaua celor ce-au tacut, ngenunchez, n fata ta, Moldova, si mna mult lovita ti-o sarut. 1e-attea ori, n vremuri, sfsiata ai fost, Moldova, cum sa spun nu pot, dar Eminescu ce se naste, iata, n 1oina lui, o sa cuprinda tot.

*C

"iudata noapte, noaptea noastra mare, o noapte cum a fost la nceput, si, de la "ernauti si pn0 la Mare, praiele se-aud plngnd n +rut. 6n el tresare trist Moldova toata, toti fratii-nstrainati se regasesc, n el o inima va sti sa bata acum si vesnic, dorul romnesc. 6n Voronet s-a rasculat albastrul, ca dintr-un cer frematator de frati, la noapte-n tara va urca un astru, se naste El, $omni, va nchinati(

Adrian Paunescu - Ne mor $rietenii %e mor prietenii, ne mor, Murim si noi n moartea lor, "a-ntrzie ngrozitor, 6ntr-una, primul a'utor, "hemat la patul tuturor, Mereu, e de ales9 or-or( e rupe ata pe mosor, Tusesc segmentele-n motor, %e mor prietenii, ne mor Murim si noi n moartea lor, i amintirile ne dor, %e mor prietenii, ne mor.

Adrian Paunescu - Nebun de alb Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, 1e cnd ma simt tot mai bogat, de tine, i-mi stau pe tmple soarele si luna, Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine. M-as 'elui n fel de fel de 'albe 6n care nici n-as spune cum te cheama, +atrate negre si patrate albe 6mi covrsesc gradina si mi-e teama. i, uite, n-are cine sa ne-a'ute, Abia-si mai tine lumea ale sale i-ntr-un perete alb de muze mute %ebunii negri cauta o cale. +rin gari descreierate - accidente, Marfare triste vin, n miezul verii, #ar eu sunt plin de gesturi imprudente, "a sa te-apropii si ca sa te sperii. Jur-mpre'ur, privelisti aberante, "opii fragili ducnd parintii-n spate, <atrni cu sanii gri de os pe pante i albatrosi venind spre zari uscate. Mi-e dor de tine si ti caut chipul 6n fiecare margine a firii,

*H

6n podul palmei, daca iau nisipul, imt un inel 'ucndu-se de-a mirii. Te-aud n batalii din vreme-n vreme, ,stasii garzii tale ti se-nchina, #ubita mea cu foarte mari probleme, "u chip slavon si nume de regina. @iorul rece prin spinare-mi trece, "nd mi-amintesc cu gene-nlacrimate "a tu, de la eta'ul treisprezece, Voiai sa te arunci, sa scapi de toate. 1ar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade a-ti pui n cumpana ntreaga viata, "a nu-s n 'oc abstractele rocade, "i sngele ce fierbe sau ngheata. %eputincioasa, trista si frigida, Asa ai fost si apareai senina, 1ar cel care-a stiut sa te deschida %u-i fericit, ci mbatat de vina. 1e te lucram srguincios cu dalta, 1e te faceam din carnea mea, iubito, %u deveneai, cum astazi esti, o alta, +e care la caldura am trezit-o. 5asnd ambitiile de o parte, %e aruncam n marea nemiloasa i-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, %e facem, din sudoare, sfnta casa. +e urma, vin ceilalti sa ne-o distruga i ochii tai ma cauta ntruna i eu nalt nefericita ruga, +urtnd pe tmple soarele si luna. i te iubesc cu mila si cu groaza, Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, "a un nebun de alb ce captureaza $egina neagra, pentru vesnicie.

Adrian Paunescu - Niciodata &n cntec nu-i nimic n lumea asta Mai bine sa-l zdrobesti si apoi sa taci "nd el cu o iluzie nu umple 2hiozdanele copiilor saraci. 1estul cu-attea gasti aristocrate "e cauta si-n cntece cstig &n cntec nu-i nimic daca nu face Mai cald n casele n care-i frig. %iciodata, niciodata a nu uitam de cei mai tristi ca noi. 1ezmostenitii-si cauta o cale %enorocitii trec cu pasii grei %u ne putem nchide-n cabinete @acnd usor abstractie de ei. Mizeria e!ista pna-n oase +opoare mor si indivizi decad

*I

%u-i cntec pe pamnt sa nu miroasa A foc, a naduseala si a iad. i daca toate cntecele noastre %imic nu snt si chiar nimic nu pot %oi pentru cei saraci si fara sanse ntem mereu datori sa facem tot. Macar att din toate sa ramna 1in tot ce-am patimit la focul mic &n vers, o spovedanie, un cntec 1e partea celor care n-au nim4c.

Adrian Paunescu - Noa$te buna, Motu, si adio <uletin de stiri sub semn de doliu, &mbrele pe scena se aduna, Ai plecat din rolurile vietii, +entru rolul mortii. %oapte buna( 6ntr-o viata e!ceptionala, 5e faceai n felul tau pe toate i-a venit trs la tine moartea, "ontrapunctul de banalitate. 6naintemergator n viata, 6naintemergator n arte, +entru ce motiv sa fii, de astazi, 6naintemergator n moarteF 1e la care band de ngeri tragici Ar putea un plnset sa porneasca, 1aca nsisi <eatlesii si tonesii 2usta nca pinea pamnteascaF @ara zgomot ti-ai trait sfrsitul, @ara speculatii, fara 'ale, Ai plecat din rolurile vietii, "a sa intri-n rolul mortii tale. &ltimul popas, la tine-n teatru, &nde ai venit la tinerete, 1oliul tau ni s-a urcat pe tmple, 1e lumina ta sa ne dezvete. , furtuna s-a strnit n scena, traniu turbion al vestii rele, "ineva, care produce noapte, ufla-n reflectoare si n stele. "lipa despartirii e aproape, +leci, ntr-o tacere suferinda, +arca mor, si eu, putin, cu tine i mi pierd imaginea-n oglinda. @reamata prin tara vesti cumplite i noroiul ne-a cuprins cu brio, a nu uiti sa-l vizitezi pe haGespeare, W+iesa-i gata si ai tras oblonulE, %oapte buna, Motu, si adio.

*)

Adrian Paunescu - 3rdinea De /i 1up-attea grozavii care mai snt i-naintea celor ce vor fi %oi, cei simpli si cei buni de pe pamnt Vrem o alta ordine de zi. $ecunoastem, snt probleme fel de fel e mai vinde pielea unui urs 1ar naintam solemn acest apel 1ar naintam acest recurs. Viata noastra unde eF Viata noastra, ce-ati facut cu eaF 6n cuprinsul tablei noastre de valori +este aur si argint si diamant +entru noi, ca simpli muritori Viata-i lucrul cel mai important. Viata noastra n-are parca nici un rost Viata noastra e un ban de schimb +e pamnt noi, oamenii, o ducem prost i murim absurd si la netimp. 1aca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal, +rotestam n modul cel mai crunt %u vrem mila sau concediu medical Vrem sa ne nscriem la cuvnt( -aideti sa uitam sa vietuim urt Mai avem pe lume ce iubi i satui de surogate pna-n gt a refacem ordinea de zi. 1aca-i bal, atunci sa fie, totusi, bal i un ceai sa fiarba n ibric +uneti viata noastra punctul principal i n rest sa nu vorbiti nim4c. Adrian Paunescu - Pacient .a ,inal De eac i afla, doctore, c-aici ma doare, Acolo unde geme-un colt de tara, Acolo unde plnge fiecare "a natiunea noastra sa nu moara. #ar daca e de completat o fisa, Te rog, permite-mi sa o scriu cu snge, 6ncepatura bolii este gri'a, Am tricolorul ciuruit pe snge. @armacopeea sta sa se rastoarne Asupra mea cu toate ale sale, 1ar eu port rana veacului n carne i am n splina taraneasca 'ale. Taiati-ma de-a lungul si de-a latul i dumneata si ceilalti doctori, nca, Apoi sa-mi iscaliti certificatul "a nu stiti boala care ma mannca. ,, doamne, cum va nselati cu totii Mi-e capul greu de fiecare veste i nici un minister al sanatatii 1e folosinta, astazi, nu-mi mai este. nt numai un creion care si scrie +roblema tarii lui, nca o data, i-si copiaza pe curat, trzie,

*7

Aceasta dulce tara zbuciumata. 1eci, doctore, acestea se ntmpla, Acestea sa le afle telegraful Ma trage mlul veacului de tmpla 1in care nu vreau sa se-aleaga praful. Mai am n mine bucurie multa, Mai am n mine dorul de-a va spune "a nu doar voi, ci altii ma asculta, a vada daca am cuvinte bune. 1e nici de sanatoriu nu m-apropii "a n-aveti voi rezerva pentru mine Eu snt bolnav de soarta Europei i +acea doarme-n inima la mine. 6ncolo, cte-o tuse, cte-o gripa, 1ureri de sale, soc de sapte arte, Artrita la picior si la aripa i, mai ales, n tot, un pic de moarte.

Adrian Paunescu - Parado4 sau !reseala Mai intelept ca totdeauna i tot atat de idiot, Acum pricep ca e totuna, a n-ai nimic sau sa ai tot. i parado!ul ma omoara i sunt nebun sa mi-l e!plic, "a totu-a fost pana aseara i astazi nu mai e nimic. unt sclavul presimtirii sumbre, +e care mi-o-nsusesc intim, "a vietuim ca niste umbre i ca si umbrele murim. i, cum nu-i nimeni sa te-acuze, 1e stratageme si de masti, "um au putut aceste buze, -ascunda faptul ca urasti F &n clopot bate intr-un munte, "u neintelesul lui bing-bang, Minunea dragostei infrante i-a suferintei dupa rang.

Adrian Paunescu - Parastas $entru iubirea care a murit a-i facem parastas cum se cuvine #ubirii noastre care a murit, #n apogeul ei nelamurit, Mai lacrimand, de tine si de mine. -o asezam la locul de verdeata, #n care se ducea, pe cand traia, 1in cand in cand, sa trecem pe la ea, "onsiderand ca inca e in viata.

*L

Aici, acum, s-a stins iubirea noastra, i moarta va ramane-n veci de veci, Te vad si-acum, parca stiind ca pleci, "u mana fluturand la o fereastra. 1ar hai sa dam groparilor oferte i sa-l rugam pe 1-zeu s-o ierte. Adrian Paunescu - Plo$ii ,0r0 El +e lnga plopii fara sot Trec anii cu ncetul i ei ar fi aproape toti 1e n-ar lipsi poetul. El nu a fost nici cnd era 1oar trecatoare copii 6mpre'muiau absenta sa i fara sot toti plopii. 5a locul lor toti plopii snt @osnind cu tot firescul 1ar n-au nici sens si nici cuvnt 5ipseste Eminescu. Asa sntem toti 1estinul ne-arata 1oar plopi fara sot "u sot niciodata. i primaria-i are-n stoc i-i numara ntr-una 1ar nu-i mai bate nenoroc i nu-i fosneste luna. %ici primavara nu da sens %-au vara, iarna, toamna 6n 'urul lor e-un gol imens "e Eminescu-nseamna. #ubita e acum pamnt +e care-alearga mn'ii au a a'uns o frunza-n vnt 6ntr-unul dintre dnsii. Mai bine nici sa nu-i vedeti nt niste plute oarbe %umai poetul din poeti 6n cer i reabsoarbe. <at ct mai trist un gnd din toti @runzisul veste'escu-l +e lnga plopii fara sot i fara Em4nescu. Adrian Paunescu - Poet retoric i pentru ce te bati mereu, si te acoperi de rusine, cand totul e predestinat sa se rezolve de la sine F 1e n-ar fi noaptea pana in rame si ziua pana in ochii tai, ar fi sa cazi ca o epava peste cositorite vai. 1ar marginile ni sunt clare

*M

si miezul ne e stramt de tot, si lumea da stufoase aripi sa te loveasca peste bot. i pentru ce sa mai arati ca-n univers domneste setea, si pentru ce sa mai tot strigi cand nu sti unde ti-e urechea. Adrian Paunescu - Preacu'antare imt inima dictandu-mi ritmul ei i-ncep sa scriu asa cum ea imi bate , carte pura, fara de idei, , carte de pasteluri vinovate "a-n fiecare vers sinucigas Mereu e o intamplare care plange, Mereu e condamnat un peisa', Mereu natura e un desant de sange i inima imi spune sa pun munti i vai sa pun in vers, paduri si nume. a uit ca noi ca oameni stam infranti pre-a fi invingatori tot noi ca lume. %atura e satula de idei, i a gasit vindecatoarea cale, %oi suntem numai copiile ei, Ea-i seiful actelor originale. Acuma cand murim ne-ntoarcem bland "u totii spre editia cea pura i ploile ne-aseaza murmurand #n matricea primara din natura. Am fost risipitori si guralivi, Am urmarit halucinante teluri, Murim, redevenind definitivi, pre-a reintra in temple si-n pasteluri. #ata de ce simt inima in piept 1ictandu-mi ea pasteluri pentru-o carte i-un trasnet din natura mai astept "e scriu aici sa arda mai departe. Adrian Paunescu - Presimtamantul Va veni iarna, miroase a fulg, Taranii pun lemne-n soproane, i sfintii din mistice taine se smulg i incaruntesc in icoane. Va veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitati de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, "i doar e!istente eterne. Va veni iarna si apele curg Tragand dupa sine obarsii i-n scurtele zile cu vanat amurg 5a geamuri de case bat ursii. Va veni iarna curat si rapid, &n rug pe sub brume se stinge i gura spre cer daca vreau s-o deschid As spune, dar gura mea ninge. Va veni iarna, iubito, e frig, &n frig ce spre cerga nu mana,

**

Atata mai pot sa te rog si sa strig, 1a-mi aspra manusa de lana. Va veni iarna, ba nu, a venit, "aldura eu n-o voi gasi-o, "i trist am sa plec, garbovit, ostenit, +rin muntii ce canta 9 Adio ( Adrian Paunescu - Primat estetic Acum daca tu esti departe cu mine-i parerea de rau dar ea este arta-ntre arte in numele numelui tau. i iata-ntre noi sunt hotare, sunt vamesi si sunt graniceri, se naste, se plange, se moare, se cauta ziua de ieri. 1ar buzele mele ingheata, de ras este numele meu ca viata mea parca nu-i viata cand suna frumos tot ce-i greu. Acum, cand te plang de departe, un vers cara-ntregul meu plans, si iata-ne iar printre arte cand viata era de a'uns.

Adrian Paunescu - Pro'erbe +e cnd lumea fierbe, noi mai mari, mai mici 6nvatam proverbe ce se spun pe-aici, Vrem o alta limba, toti ar nvata, 5upul parul schimba, dar naravul, ba. -ai la mosu: cu proverbe 1ai un ban, dar stii ca fierbe, @ierbe-n sus si fierbe-'os, -ai la mosu: cu proverbe. -ai la mosu: cu proverbe +entru-n nume si trei verbe, #ar proverbul dureros, -ai la mosu: cu proverbe. Avem multe treburi, fatuim oglinzi, @ugi dupa doi iepuri, niciunul nu prinzi Vocea ni-i peltica, deci vorbim mai rar, <uturuga mica pleaca de sub car. 1oamne, ce osnda dinspre glasul tau, "a pisica blnda zgriaza rau, Marea mea mndrie n aceasta sta, "e nu-ti place tie altuia nu-i fa. 6ntelesul scapa, treaba e mai grea, Altuia-i sapi groapa, tu a'ungi n ea,

*3

6mi vei duce dorul, frate gradinar, 1ar sa lasi ulciorul la apa mai rar. Adrian Paunescu - Rau de moarte +ierduta iubita de departe, #n saptamana asta cat un veac, Vroiam sa imi fie rau, un rau de moarte, -auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac. Visam nenorocirea salvatoare "e ar putea interveni-ntre noi, Visam sa auzi ca sunt acel ce moare i tu sa incerci o cale inapoi. "a tot ce-i rau si mi se intampla mie, A'unge-n buletinele de stiri, i orice om din zvonul public stie, Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri. %u mi-e prea clar daca doream chiar moartea au ma gandeam ca tu m-ai fi salvat, Asa precum ne inlantuieste cartea, %evinovata si nevinovat. tiind ca tot ce fac si spun se stie, As fi cazut pe o strada sau pe-un ring, 1e un infarct sau de-o lipotomie, "u suferinta mea sa te conving. 1ar daca dupa legile tacerii, Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci F Mai bine ma opresc sa nu te sperii i sa te pierd, iubita mea, pe veci. Tacuta mea iubita de departe, #n mine insumi s-a-ntamplat ceva, Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte, 1ar nu m-am prabusit de gri'a ta. 1in egoismul meu fara rusine, Ma-ntorc, iluminat si nefiresc, Mi-e rau, de-atata gri'a pentru tine, i trebuie sa supravietuiesc. Adrian Paunescu - Rec'iem $entru $oetul $oe#iei Am asteptat sa treaca timp destul +entru-a putea in liniste inchide, "a pe-un zavor de taina, glasul meu, +langand pe cel din urma +hilippide. "ei ce i-au luat din drept imbraca azi "a pe-un efect ce i-ar purta departe, Tristetea lui de om insingurat, Mantaua lui, de veghe si de moarte. +oporul meu, tu nu stii ce-ai pierdut, Te-ai invatat cu mortile trucate i n-ai mai dat crezare tristei vesti "a el, murind, se sting, o clipa, toate. &zinele electrice clipesc, +isicile din ochi isi pierd din raza,

38

,-nvalmaseala-n creier toti simtim +arca nici luna nu mai lumineaza. #n toate cate-au fost era si el, "u partea lui de liniste si bine, "e n-a putut la altii pedepsii El a tacut si-a pedepsit in sine. i-atat de bun, si-atat de impacat %ederan'andu-si epoca-ncordata, #ncat el - mort de mult ni se parea i-acum murind murea inca o data. Am asteptat sa taca surzii lui, "e-n remuscare nu sfarsesc a-l plange, 1ar boala lui nu-i boala pentru ei, "a-n vine au cerneala si nu sange. A fost boier, dar si mai mult poet, Atlant de iluzorii Atlantide, 1a, 1oamne, vreme buna-n &nivers +e unde-i sufletul lui +hilippide. +entru-nceput inalta mila ta a-i dea ceva sa simta si sa scrie, i vei vedea ca insuti de cuprinzi 1e omeneasca lui melancolie. Apoi, cand te vei supara pe el, "a are dor de carti si dor de duca, a-i interzici sa scrie ca poet, 1ar da-i ceva, in ceruri, sa traduca. i pedepsit, ca si pe-acest pamant, %estiutor de uneltiri perfide, 1in cand in cand, mai da-ni-l in vreun vis i noua pe poetul +hilippide. +sihoza buletinului de stiri +roduce-un fel de rea imunitate, %ici nu mai stim ce-i grav si ce-i usor, "e-i ras, ce-i tragedie dintre toate. , zi ca multe altele a dat @urtuni, rapiri, ciocniri, efemeride, i intre doua stiri despre petrol, K A incetat din viata +hilippideK. 1eloc orgolios si agresiv, 1ispus mereu in taina sa si moara, a nu cumva sa credeti, scribi marunti, "a actiunea voastra-i mai usoara. &n ultim +hilippide a murit, "azand scarbit in mit si-n transcendenta, 1ar alti poeti au rasarit pe loc a umple dureroasa lui absenta. El v-a iertat, dar nu va iarta ei, "a umiliti si-ati umilit poetii, +oetul poeziei a cazut, 1ar il vor razbuna poetii vietii. Adrian Paunescu - Robit .ibertatii

3C

Te cant pe lira mea cu corzi ghimpate 2reu dobandita noastra libertate i daruindu-ma-ntru-totul tie, Eu simt, in tot ce murmur, o betie. i-atat de coplesit sunt eu de tine i-atat imi e, cantandu-te, de bine, Atat ma simt luat de o dulce verva, "-aproape ochii mei nici nu observa. "and trec de-aceste corzi ce ma inspira i-ncet, incet, ma-ncorporez in lira, "a electrocutat de-a dreptu-n plansu-mi, Aproape eu cantand la mine insumi, #nchis in lira mea cu corzi curate, Te cant ca dintr-un pantec, libertate( Adrian Paunescu - Rom1ni $rin Euro$a +e aceasta usa, Astfel scriu stapnii9 #nterzis sa intre "inii si romnii. &mblam prin Europa ca bezmetici, %-avem de lucru, n-avem bani de pine, 6n vremurile cnd nu mai conteaza 1eosebirea dintre om si cine. Acesta e si continentul nostru, +lutim incestuos din tara-n tara, "opiii-nvata multilingv, cersitul, "um pot si omor si sa si moara. i nimeni nu ne mai ntinde mna, 1ect cu viclenia 'ucausa, 1e-a ne o prinde si de-a o nchide, "u minimum de riscuri, n catusa. %oi suntem infractorii de serviciu Ai Europei, care sta la pnda, Asa cum e cu altii iertatoare Ea ca pe sclavi ncearca sa ne vnda. +arintii si copiii mor, prin tara, i noi de noi ne-strainam cu totii, +urtnd pe umerii truditi si grbovi "amasa rece a strainatatii. 6n plina degradare, zi si noapte, #nvidia si dorul ne apasa, %e lenevim, ne pervertim, ne ducem, "a n-avem loc si rost la noi acasa. &mblam prin Europa fara tinta, "a niste zilieri, de azi pe mine, @uram si siluim, mai si ucidem, $omni la rangul dintre romi si cine. Adrian Paunescu - Ru!a de bine si de rau Te-as lua de par sa te tarasc la vale, +e pietre te-as tranti sa te iubesc,

3H

1ar trebuie sa ma comport domnesc, "aptiv al starii mele sociale. Acum as scoate de prin gra'duri biciul, a te insangerez razbunator, 1ar trebuie sa fiu actorul lor, a ma complac in panica si viciu. #ntraga mea iubire ilegala i nebunia mea fara noroc #n frigul nostru au facut un foc, i v-am facut mai oameni, din greseala, i totusi, ma rog, la tine, 1oamne, ,preste mana mea sa o condamne.

Adrian Paunescu - Ru!a $entru %ertfa Ma simt vinovat pentru ploaia ce urmele noastre le spala, as crede ca totul ramane o biata si trista gresala. 1ar ierbii cand ploua-i e bine si vitele-n somn se ridica mugind sa intampine ploaia, crezand ca e inca prea mica. 1in somnul cetos te chemasem sa-mi vii sa-mi a'uti la zidire, si ploaia aceasta te-ncearca si porti o 'acheta subtire. 1esigur, e seceta mare intregul pamant e o rana, si cad in genunchi catre tine, intoarce-te, -ntoarce-te, Ana. Ma simt vinovat pentru ploaie, ma simt vinovat pentru tine, mai grabnic vreau moartea prin foame, decat pe femeia ce vine. "e cauti prin ploaie, nebuno, vrei pantecul sa se deschida, tu nu vezi ca ploua amarnic, tu nu vezi ca esti o gravidaF %oi te vom inchide in ziduri, noi te vom supune-n perete, mai bine intoarce-te-acasa, oricum pot veni alte fete. +e mine eu nu am cura'ul de a ma inchide in zidire, pe tine te rog fugi de-aicea, ca ai o 'acheta subtire. Te rog du-te-acasa, femeie, si-mbraca-te mai de isprava, si maica-ta poate o sa iti spuna9

3I

ramai, ca esti foarte bolnava. Eu nu te cunosc, esti o alta si nu stiu ce-i farsa aceasta, dar domnilor, stati cumsecade, ea nu-mi este mie nevasta. E una ce nu stie bine, ca baiguie vrute, nevrute, ci vezi-ti de drum, mai femeie, din prea'ma bisericii, du-te. Va rog sa ma credeti, prieteni, ce grea si adanca mi-e rana, de sapte biserici sunt vaduv, aceasta de-aici nu e Ana. +e Ana, de fapt am zidit-o, de mult, intr-o alta zidire, purtase copilul in pantec si-avea o 'acheta subtire. Voi nu va nascuseti atuncea, eu sunt prea batran sa tin minte, sunt vaduv de sapte biserici, sunt vaduv de sapte morminte. 1a du-te de-aicea, femeie, ce cauti, cand nu ai nici o vina, prieteni, feriti-va, totusi, de-aceasta femeie straina. i daca vedeti ca nu vine nici una, nici alta din ele, mai stati inc-o ziua cu soare, mai stati inc-o noapte cu stele. i maine, bagati-ma-n ziduri sa fiu manastirea aceea in care zidarul e 'ertfa si nu-si mai zideste femeia. Adrian Paunescu - Ru!a $entru neam 1oamne, 1umnezeul nostru, 1a-ne noua iarasi rostul, 1a-ne liniste si mila, 1uh n trupul de argila. 1a-ne tara iar n tara, 1a-ne dreptul sa ne doara, 1a-ne mama, da-ne tata, "a ni s-au furat odata. 1a-ne frate, da-ne sora, "e din lanturi Te implora i, ntr-o blndete noua, Viata noastra da-ne-o noua. Adrian Paunescu - Ru!aciune $entru 5 Decembrie %e iarta, 1oamne, ura si glceava de care suntem zilnic vinovati, dar catre Tine tulnicul suna-va,

3)

sa-ntorci privirea Ta catre "arpati. +rea mult abandonati acestei toamne, nu mai avem n vatra casei foc, mai da-ne-un pic de amintire, 1oamne, rabdare si iertare si noroc. "a pentru vite nu mai sunt nutreturi si asteptam o pine din import, cnd bietul om s-a prabusit sub preturi si sufletul n el e-aproape mort. %e-am despartit n triburi si n secte, n cluburi, n partide si n gasti, iubirile directe sunt suspecte. 1oresti succesF 6nvata sa urasti. 1usmanii nu puteau sa ne condamne, cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau, de ce sa mai venim la Alba, 1oamne, cnd e negustorit si duhul TauF i, totusi, Alba-#ulia e!ista, si, totusi, cineva i-a dat un rost, si-a fost si-atunci pornire anarhista, si 1umnezeu tot ocupat a fost. "u grohotis pe talpi si bruma-n gene, sa-nvingi un vechi si tragic handicap, si, n onoarea Albei Apusene, sa-ti scoti caciula dacica din cap. e aude <asarabia cum plnge de dorul TParii Mari, pierdute-n veci, si-n clopote e treaz acelasi snge, si-aceiasi ochi imperiali sunt reci. i nu-i Emilian la catedrala, uzurpatorii lui lucreaza calmi, nici umbrele din somn nu se mai scoala, nici nu mai cnta doctor #acob psalmi. i ne e dor de-o sfnta sarbatoare, n care toti sa ne-adunam aici, si ne e dor de $omnia Mare si am ramas ngrozitor de mici. 1ar, 1oamne, pune-TPi pe cetate talpa, mai da-ne harul unui gest postum, mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba si sa mai ncercam macar acum. Adrian +aunescu - = %e #ubim 1umneavoastra, dragi civili din lume, &rmariti de moarte unanim Va propun o noua strategie a ne iubim. 1ragostea e calea contra mortii 1ragostea e un atac sublim Va propun o noua strategie a ne iubim.

37

a ne iubim, sa ne iubim a terminam al mortii haos a ne iubim, sa ne iubim 6ndragostiti pe loc repaos. @aceti tunul cine de ograda @aceti tancuri suvenire-n timp Va propun un ordin nou de lupta a ne iub4m. Adrian Paunescu - S0 Ne Iubim Pe )0rmul M0rii Ne!re a ne iubim pe tarmul Marii %egre "a doua fragede fierbinti statui a fim ntia clasica pereche A omenirii noi ce nca nu-i. a ne iubim ct ne ntreaba valul "e e cu noi, ce sntem si ce vrem %oi sa-i raspundem cufundati cu malul "eva-ntre rugaciune si blestem. "a un barbar ce tine o tanagra Asa sntem pe-acest nisip noi doi i stelele ce cad n Marea %eagra $idica valul sngelui din noi. a ne iubim hipnotizati de luna "utreierati de-al vaselor tanga' i sa ne viscoleasca mpreuna %insorile de sare pe obra'i. a ne iubim, pagna mea atee #ubito, marea seamana cu noi ntem un 1umnezeu si-o 1umnezee "hemati sa-nceapa lumea de la doi. a ne iubim pe tarmul Marii %egre +e unde trec epavele calari a curatam ntreaga lume veche 6n flu!ul si reflu!ul noii mari. a ne iubim etern, noi, provizorii, "um niciodata, valul nu va sta Eu spun ca ngenunchi n fata marii a nu spun ca-ngenunch4 n fata ta.

Adrian Paunescu - Scrisoare catre !u'ernul Rom1niei "e sorcova si trguri ai n steag i ce posirca ti balteste-n snge, 2uvern al inanitiei, beteag, 1e nu auzi Ardealul care plngeF Tu nu-ntelegi cosmarul vietii lor "a sunt abuzuri cu nemiluita i ca n-au cui sa-i ceara a'utor $omnii din "ovasna si -arghitaF 1e propria ta tara te feresti i imposibil s-o conduci ti este, "a ai a'uns sa fii, la <ucuresti,

3L

2uvernul unei alte <udapeste. 5a noi acasa, altii sunt stapni, <ati temenele la 6nalta +oarta, ... +ersecutati, doar fiindca sunt romni, $omnii din Ardeal nu te mai iarta. 2uvern de indigo si din mancurti, Te blestema, descoperindu-ti vina, "eilalti romni, vnduti la alte "urti, 6n <asarabia si <ucovina. 2uvern al $omniei, surdomut, Esti plin de pacaleli si plin de fumuri, 1ar clopote de moarte au batut +entru acest popor a'uns pe drumuri. "a-ntr-un cosmar, te caut si te strig, a nu mai tot sucesti cutitu-n rana, +rin lanturi si prin foame si prin frig, 6nsngernd conditia umana. Tu esti n stare sa ne-ntorci pe toti 5a cea dinti "omuna +rimitiva, a fim un neam de criminali si hoti, "e-si 'efuieste propria coliva. 2uvern fara de tara, pune punct Acestei fraze care te cuprinde i-ngroapa idealul tau defunct 6n groapa $omniei suferinde. i lasa-ne( 1ispari n mod brutal, Elibereaza, cu grabire mare, 1e boala ta, romnii din Ardeal, 2uvern murdar de propria tradare( Adrian Paunescu - Sin!ular #ncerc un gest, un 'alnic inceput, 1e la persoana-a doua sa te mut, As vrea sa te transfer si sa dispar "atre persoana-a treia singular. "aci eu cu tine nu mai pot vorbi, -au adunat prea multe ineptii, A-ti mai rosti porecla nu mai pot, 1e azi esti ea, te-ai departa de tot. i niste e!plicatii ; tuturor9 Eu pentru ea as fi putut sa mor, +e unde merg, imi amintesc de ea, %u pot s-o uit, orice s-ar intampla. %-am dreptul sa o strig plangand K$amai(K, "at sunt de singur la persoana-ntai. Adrian Paunescu - Sin!ur, fara nimeni @ereasca 1umnezeu, daca mai poate, +e fiecare, de singuratate, acesta-mi pare lucrul cel mai greu, fereasca-ma de mine 1umnezeu. @ereasca-ma noroiul de noroaie,

3M

fereasca-ma plouandul nor - de ploaie, fereasca-ma singuratatea mea ca singur sa ma narui pe podea. i gura sa-mi aud cum mila cere, vreunor pasi din vreo apropiere, si, fara nimeni, sa ma sting in glas, pe lume cat de singur am ramas. Atat de singur sunt pe-acest pamant, ca nimeni nu va sti daca mai sunt. Adrian Paunescu - Sin!uratate Va propun un tratament urgent i s-aveti incredere va rog "and nu e un alt medicament 5uati singuratatea ca pe un drog. "eaiul abureste trist pe masa &n tacam servetul il apasa %-am nevoie nici de doua linguri 1oamne, cina oamenilor singuri. 2ust si eu in clipe lungi de veghe %oaptea pernei fara de pereche una telefonu-n casa goala 1oamna ma iertati dar e greseala. "at de draga-mi esti singuratate Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate 5acrima in ochiul dintre ape "aci nici umbra mea nu mai incape. Tu singuratatea mea curata Totu.ncepe cu a fost o data "u durerea ta imi este bine %u stiu ce m-as face fara tine. "u tristete le traiesc pe toate 1ar mai draga-mi esti singuratate "at de necesara imi esti tu mie %u te-as da pe nici o sindrofie. 1oar atat din toate ma omoara #zolarea meselor de seara i macar la una dintre cine 1umnezeu sa bea un ceai cu mine. Adrian Paunescu - Sin!uri 1ar hai sa privim cum se cade atat cat se poate vedea, prapadul din frunzele toamnei, prapadul din inima mea. "aci noi, fara frunzele-acestea, ce astazi din nou nu mai sunt, ca pasarea fara de pene, asa am ramas pe pamant. 5a ora cortinelor rupte si-a noptilor lungi de la nord, prapadul, el singur, vorbeste,

3*

si-apoi tot el nu e de-acord. amanta bolnava de sine in brazda se-aseaza umil, si vantul de toamna loveste in firma acestui copil. 1ar hai sa privim omeneste prapadul ca ultimul nord, dar reazama-ti capul de mine si hai impreuna pe pod. #mpresia nu are putere sa treaca din simturi in grai, si iata de ce suntem singuri noi doi si perechea de cai. Adrian Paunescu - Sin!uri si toti frsim mizeria, ncepem criza, +uteam trai si noi cum se cuvine, i omenirii-ntregi nu-i este bine, +etrodolari platesc pe Mona 5isa, %e-am dus mizeria cu demnitate, @ara masini, fara curent la prize, %-aveam nimic cnd lumea avea de toate, Azi suportam cu ea aceleasi crize. %e pregatim de douazeci de veacuri, 1e fericirea unui vesnic mine, %-am cunoscut fraterne a'utoare, 5a boala noastra n-avea nimeni leacuri. %u ne-a dat nimeni pace, drepturi, pine, #ar la durere tot pe noi ne doare.

Adrian Paunescu - Sint un om liber nt &n om liber Adica %u-i este nimanui Mila de mine. %u mi-am dorit Aceasta libertate 1ar o pastrez i ma laud cu ea. nt &n om liber, %u permit nimanui a-i fie mila de mine i snt i mai liber dect credeam9 %ici n-am cui permite a-i fie mila de mine. Adrian Paunescu - Sint un $od int un pod peste riu, "atre tine mereu, +e nimic spri'init, 1oar pe sufletul meu.

33

Acest riu nemilos Ma va sparge-n bucati, tarea mea o-nteleg, 1ar si tu seama da-ti. int un pod peste riu, +e pilonii mei tristi, "atre tine mereu, #nsa tu nu e!isti. %u-ntelegi ca mi-e greu, "a mi-e frig si urat, int greoi si sint fi!, int un pod si atat. &nde-apuc sa ma duc unt silit sa raman "a miroase a fier, "a miroase a fin. i deodata-nteleg "a sint trist in zadar, +e pilonii mei tristi Ma cuprind si tresar. Tu simti tot ce simt eu, <a mai grav, ba mai mult, +lansul tau permanent #l preiau si il ascult. i dau parca ecou i vibrez in alt mod, #n picioare calcat "a un om, ca un pod. int un pod peste riu, int un pod peste mers, "ite vanturi m-au scris, "ite ploi m-au tot sters. 1ar tu nu esti pe mal, 1ar tu nu esti cu ei, 1ar tu nu ma strivesti, Tu ma tii si ma bei. int un pod ridicat +este-un riu incomod, int un pod, esti un riu, Esti un riu, sunt un pod. Adrian Paunescu - Sir De Cocori "a o in'ectie intravenoasa acest sir de cocori de care tipa mugurii, baltile, minile noastre ntinse. "a o in'ectie intravenoasa ntr-un organism slabit, ca o in'ectie intravenoasa de care se rup mugurii,

C88

baltile, minile noastre ntinse. i sngera florile, si sngera salciile, si vinele noastre se-nvinetesc. Adrian Paunescu - S$ectator entu#iast Mna mea batuta bine-n cuie cere voie totusi sa cobor, sa votez, cu voia tuturor, cum ca nimenea pe cruce nu e. &rc la loc. a nu aveti probleme, %u doresc dect si eu sa pot sa-mi e!ercit dreptul meu la vot cnd constiinta mea o sa ma cheme. i apoi pe cruce singur, iata, ma ntorc si ma asez chiar eu, astazi nu-mi mai e att de greu, cuiele cnd vin sa mi le bata, dar lasati-mi loc n 'urul meu sa mai pot aplauda o data. Adrian Paunescu - S$une-mi ce'a6 1aca-am sa te chem 1a-mi macar un semn @ie si-un blestem 1in partea ta. Totusi nu stiu cum +entru-atta drum "e-a-nceput acum pune-mi ceva. 6n noaptea despartirii dintre noi "opacii cad pe drum din doi n doi, 6n ochi ma bate viscolul cinesc i am venit sa-ti spun ca te iubesc. +robabil drumul meu va duce-n iad Ma-mpiedic de o lacrima si cad i iar adorm si iar mi-e dat un vis "a biata cifra doi s-a sinucis. i de atta viscol vestitor %u ochii mei, ci ochii tai ma dor, "a tineri am intrat si cu ce rost i ce batrni iesim din tot ce-a fost. %ici aripile zboruri nu mai pot, E numai despartire peste tot i se aude ca va fi mai greu 1ect vom fi departe tu si eu. 1ar nu pentru a-ti spune ca e rau Am dat cu bulgari mari n geamul tau, "i ca sa stii, n viscolul cinesc, "a plec si mor si plng si te iubesc. i vreau sa-ti dau cu acte napoi 1ezastrul mpartirilor la doi,

C8C

"a sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frnt i cum e sa fii singur pe pamnt. Adrian Paunescu - Suntem aro!anti untem rai si aroganti, #-ncurcam pe guvernanti, Vrem mncare si copii i ne place sa fim vii, Mama noastra de zbanghii( 1egeaba va mirati mereu "a nu e-n ceruri nici un sfnt, %u poate fi lumina sus, "nd nu-i dreptate pe pamnt. "e fel de lume ni s-a dat, -o tot falsificam, stngaci, "u milioane de bogati i miliarde de saraci(F Macar pentru acesti copii &n alt noroc sa fi adus, 1ar, vai, sub cinice poveri, Ei trec prin scoli cu pret redus. <atrnii nostri mor uitati, +e-acelasi tragic aisberg, "a, la bolnavi de vrsta lor, alvarile nici nu mai merg. i, dupa tot ce-am ndurat, "nd mai umili si cnd mai bravi, Tot noi, cei pedepsiti din Est, Mai devenim o data sclavi. i dupa ce c-am suportat Al rinocerilor arest, Tot noi platim impozit nou, +e toate ranile din Est. 1e libertate amagiti, 6n fostul nostru lagar mort, Azi, nu ne duce nicaieri &milul nostru pasaport. #ar, daca nemtii s-au unit, fidndu-si ultimul infarct, 1e ce aceiasi papusari +e noi, romnii, ne despartF 1eocamdata n-am aflat &n singur sef sa fi venit, a faca bine pe pamnt 1e dragul omului cinstit. E totul numai interes i tot asa va fi mereu, , lume fara sens moral, "e l-a ucis pe 1umnezeu. Adrian Paunescu - Telefon $este moarte

C8H

6n lumea numelor straine, Ma simt, si eu, un strainez, #au telefonul lnga mine si n-am ce numar sa formez. Traiesc, fara speranta, drama "a neamul meu, acum, e frnt, Mi-e dor de tata si de mama, 1ar nu au numar, la mormnt. 1e convorbiri cu ei sunt gata si n necunoscut ma zbat, i sun pe mama si pe tata, 1ar crucea suna ocupat. Au numere secrete parca si aparatul n-are ton, 1eodata aflu si tresar ca %ici moartea n-are telefon. Mi-e dor de voi, parinti din moarte, "u lacrimi bine va cuvnt, i uit ca ati plecat departe i n-aveti roaming, sub pamnt. @ormez un numar, oarecare, 6ntreb precipitat de voi, 1ar stiu ca mort e cel ce moare si nu mai vine napoi. i, vai, de-atta timp ncoace, Va chem si-n visuri, sa v-ascult, 1ar iarba pe morminte tace, "u numar desfiintat demult. i, daca o sa tinem minte, +robabil, cnd o fi sa mor, Am sa va caut n morminte, +e-un numar de interior. Adrian Paunescu - Telefon 2mbatr1nind Trec anii si se numara ca banii i viata ma asaza pe rugul ei carunt, <unica nu-mi mai spune nani-nani, Ma-nfrigureaza fiecare amanunt. i cel ce-am fost si cel ce sunt se cearta, 1ar vai si-acest razboi e-att de monoton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. e adauga mai fiecare ora i telefonul suna distant si suveran i parca si el nsusi ma implora a nu-l tot schimb adaugnd un an. Acum, cnd crucea anilor e sparta i omul de zapada, ce sunt, si ia palton, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. $asuna-n mine toate ca-ntr-o sala 6n care mormaie strigoiul unui urs

C8I

i creste din greseala n greseala +edepsitorul cailor ce le-am parcurs. i daca moartea mea nu mai e moarta E ca eu nsumi mi-am a'uns un zvon, Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon. "eva, aici, produce caruntete, , fabrica de calcar la mine-n oase vad i vine albul ei sa ma nvete "um sa surd aliniindu-ma-n prapad. "u fiecare an ce nu ma iarta, "a ntr-o adunare facuta monoton Mi-mbatrneste numarul la poarta, Mi-mbatrneste numarul de telefon7 Adrian Paunescu - Totusi iubirea $este blestem ,bsesia mea despre tine $enaste, in mine, acum i iarasi e rau si e bine i toate se afla pe drum. , clasica dragoste veche, Transcrisa in versuri, candva, Acum isi gaseste pereche i replica este a ta. +oemele mele supreme, Traite-ntre bine si rau, Acum, s-au intors ca probleme, 5e-as trece pe numele tau. Mereu, intre viata si moarte, Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, #ar astazi, cand esti prea departe, Abia te mai strig sugrumat. i nu mai dau lumii de stire #deea de care ma tam, "a nu mai e!ista iubire, Asa cum e!ista blestem. %-am cum sa accept ca, din toate, $amane doar zborul tarat i faptul ca nu se mai poate #ubi decat rau si urat. Vin versuri stravechi sa-mi inspire +oemul cel nou ce il chem i totusi e!ista iubire, #n veci, peste orice blestem. ******Adrian Paunescu - Tra!ica nerabdare 1ac-ai fi avut rabdare +ana vara viitoare, e gasea un loc in lume, Totusi, pentru fiecare. Te-a into!icat fervoarea "a ramai nelegitima

C8)

i-ai infaptuit cu voia inucidere si crima. Ai ucis iubirea noastra, ,rdinar, ca pe-o insecta, "ar era de luminoasa, "at era de imperfecta. Joc stravechi de-a casnicia "e voiai sa-ti dea un nume, Jalnica ipocrizie, <una de-aratat la lume. Toate e!plicate bine, #ntr-o logica aleasa, "um ca il redai pe tata @etei sale de acasa. +oate ca santa'u-acesta, "u valori sentimentale, Are si-o realitate, +oate c-o traiesti cu 'ale. #arna invra'birii noastre Te-a gonit prin nerabdare %-ai avut nici nervi, nici aer, +ana vara viitoare. "ei din 'urul meu, acasa, "e sa faca si sa spuna, Mai nefericiti ca-n vremea Vietii noastre impreunaF Mult mai bun si mult mai tandru, Mult mai luminos si rodnic, #i eram copilei mele, +e cand iti sedeam logodnic. 1ar vin stirile de seara i legendele compacte, "a te doare totusi varsta i iubirea fara acte. "a sa vad c-atat de mare i dramatic ti-a fost dorul, "a mi-ai scris ravasul ultim @olosind calculatorul. i ce simplu erau toate, +entru toti si fiecare, 1aca mai aveai rabdare +ana vara viitoare. Adrian Paunescu - Trei minus unu train mi-e pe veci orice fel de confort, 1in oricare bomba m-atinge o schi'a, Vai, sangele meu amurgeste de gri'a, "oroana de lacrimi pe fruntea mea port. +arerea de bine-i parere de rau i voie nu dau mintii mele sa spere, Albinele-aduc si otrava si miere, "u Ea plang tristetea destinului Tau.

C87

"u Tine vorbesc hohotind despre EA, intem mioriticul, tragicul trio. "u tine fiind, pe ea n-o voi privi-o, 1ar fi-va de-a pururi in inima mea. i poate ca eu mai curand as cadea <olnav "avaler de %eant si Adio. Adrian Paunescu - T1r! de scla'i -ai, vino lume, vino sa vezi, vino sa cumperi, vino sa vinzi titluri, povesti si batrni suferinzi, aur, biciusti, biciclete, cirezi. i, mai ales, vino lume cu srg, privind cu mila copiii suavi, haideti cu totii la comertul de sclavi si onorati al copiilor trg. Aici sunt mame ce vnd copii, mame destepte cu minile reci, care n cinicul veac douazeci se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi, negustorind pna-n veacul de veci, ca-ntr-un obor pentru vite, copii. Adrian Paunescu - Ultima #i 1aca vei voi "ea din urma zi a o traim macar pe ea frumos. a plecam in munti &nde nu sunt punti &nde merg si vulturii pe 'os. a avem niste vin a dormim putin ub anestezii de cavernet Eu sa te ascult i tu sa taci mult a ne depanam viata incet. 1upa atata timp %u pot sa ma schimb Totusi trebuia sa ma cunosti i la cap de zi +entru a sfarsi +langem amandoi ca niste prosti. +oate ca-s naiv 1ar te mai cultiv #n Antichitati de sentiment +iesa noastra in doi Va avea apoi &n tarziu zadarnic happX-end. Eram numai doi ?ilnic numai noi 1rum nici inainte nici .napoi "um s-a intamplat 1e s-a adunat i e toata lumea intre noi. $ani atatea am "a un cal in ham "are trage greu un car de spini i am sa merg la targ

C8L

i am sa imi vand cu sarg Toate ranile la cap de timp. %e mintim mereu &nul tu sau eu Are in mana ultimul atu. Trec la suferinzi Murmur in oglinzi 5a adio la adio tu. %u se mai aud +asari de la sud &n curent polar le strabatu "a-ntr-un trist halou #ti rostesc din nou 5a adio la adio tu. "e a fost a fost "e va fi va fi &ite ca a venit &ltima zi . Adrian Paunescu - Umanitate sub escorta untem umanitatea sub escorta, Marsaluim ngenunchiati sub cer i, vai, pamntul nu ne mai suporta i ne nghite, ospitalier. e crapa-n doua piatra canibala, "a sa mannce oameni vii, la prnz, i, sub cumplita cerului rafala, ,ceanele au izbucnit n plns. i ntre timp ne-ntemeiem pe ura, %e urmarim, ca sa ne facem rau, Venin universal n stare pura i fiecare cu aportul sau. "ladim civilizatii arogante, "a semn ca nu ne pasa de nimic, i brusc vulcanii o pornesc pe pante i orice lider redevine mic. "eva se-ntmpla si-n afara noastra "um se ntmpla si n noi, curent, i sar civilizatii pe fereastra, +e cnd se sparge TPara-"ontinent. %imic din tot ce e n-o sa ramna, "omputere, masini si sateliti, 6ntr-o secunda totul e tarna "are-si resoarbe ngerii striviti. e prabuseste ultimul orgoliu, Averea nu mai are nici un rost, "nd milioane de chinezi n doliu e reculeg, plngnd, pentru ce-a fost. Aceasta e o lume nebuneasca, +e care noi n-o mai putem salva, Menita si sa scada si sa creasca, +urtnd principiul rastignirii-n ea. +e-aici, prin valea noastra fara mila, +rogresul se plateste prin regres i vanitatea se transforma-n mila,

C8M

%e nastem des ca sa murim mai des. i ca ntr-o demonica risipa, "u bine si cu rau, n terci egal, +amntul ne nghite ntr-o clipa i, iata, ce e mal devine val. e anuleaza ura si iubire, "ulorile se prabusesc n iad, i, brusc, maternitati si cimitire 6n gropnite necunoscute cad. untem umanitatea condamnata a-ndure cald si rece, fel de fel, Vin cu dobnda notele de plata i nu mai sunt instante de apel. "e lume, ca o tragica amanta, Asasinata de instante reci, i amintirea ei halucinanta 1in creier ni se stinge pentru veci. "ndva, vreun greier daca o sa poata, Va mai cnta peste pustiu, cri-cri, 1espre o lume care-a fost odata, ,, biata noastra lume scufundata, , lume care nu mai poate fi. Adrian Paunescu - Un !and de iarna "nd primele ninsori or sa se cearna, Atunci va fi mai greu de cei plecati, Atunci sa cnti peste al vietii zat, Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna. +rin lume numai oameni de zapada, &n foc din vatra stnilor sa smulgi, i, cu puterea disperarii dulci, a-l lasi deasupra spatiului sa cada. e vor asterne ntre noi vecernii, 1in clopote cadea-vor chiciuri mari, Atunci visez, frumosa, sa apari 5a marile instante ale iernii. i-apoi sa ninga mult ca-n fratii 2rimm, i sub zapezi de bronz sa ne iubim. *******Adrian Paunescu - Un $ac&et de biscuiti %u stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti 1e batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti. Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat +ana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat. Totusi cat de rea esti soro lume, "e cumplit spectacol iti permiti 1aca s-a a'uns sa moara oameni +entru un pachet de biscuiti %u stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin i-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain %ici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un 'oc i innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

C8*

Totusi cat de rea esti soro lume, "e cumplit spectacol iti permiti 1aca s-a a'uns sa moara oameni +entru un pachet de biscuiti -au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf %ici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un 'af #ar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti "a batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti. Totusi cat de rea esti soro lume, "e cumplit spectacol iti permiti 1aca s-a a'uns sa moara oameni +entru un pachet de biscuiti. Adrian Paunescu - Un $rim romantic 1e ce nu as fi o piatra care scrie, , stanca aplecata pe hartie, &n munte ce de voie se in'uga, &n zeu pagan trecut la alta ruga F 1e ce n-as fi asprimea-nduiosata F 1e ce baiatul meu nu mi-ar fi tata F Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe, "u ce durere-a lumii sunt pereche F 1e ce n-as fi o negura carunta F 1e ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta F "ontrastele si asa imi vin prea bine, i plus si minus zac mereu in mine. 1e ce impre'urare literara int speriat de nu trimit si-afara, Afara din fiinta mea nebuna, &n dublu semn de soare si de luna F 1e ce nu as fi un vagabond de gala i -un crin manat de pofta se!uala F 1e ce n-as fi, conform ursitei mele, %oroi pe talpi si frunte-n mal de stele F %u ultimul romantic dintr-o era "and toate amurgesc si rar mai spera, "i cand putreziciunea pe din doua, &n prim romantic intr-o era noua . 1e ce n-as fi puternic chiar prin plansu-miF 1e ce m-as tot feri de mine insumiF 1e ce crucificarea n-as dori-o "u un singur si egal refren9 AdioF 1e ce mi-ar fi rusine de oglinda F Eu sunt o bucurie suferinda, Eu sunt asocierea curioasa 1e iarba cruda si de fier de coasa . #n stanga fruntii soarele asteapta -apuna luna, bland, in tampla dreapta. 1e ce n-as fi o piatra care scrie, , stanca aplecata pe o hartie F 1e ce n-as scapara un alt 'aratec,

C83

Muscand intinderea de alb, salbatec, "a un banchet mi-e sufletul la care e da o mare foame de mancare F 5ansez, sfidandu-va, o noua boala, +rea trista bucurie mondiala, i hohotind de ras ma aflu tragic "a neamul meu conspirativ si dacic. "u fericire va poftesc in rana Estetica, de 'ertfa suverana. 1e ce n-as fi, cum inima ma-ndeamna, "ocor venind in fiecare toamna. "ocor plecand la miez de primavara, "ocor razand de pa'istea vulgara F Eu nu stiu daca voi putea vreodata a fiu asa cum firea mi-o arata. E clipa hotararilor supreme. 1e ce va temeti voi, de ce m-as teme F 1e ce cu bucurie n-as surade pre cel care cu groaza-mi va fi gade, "u groaza el, si eu cu bucurie, "a lui ii e mai frica decat mie, El, care ma ucide se-nspaimanta i barda-n mana lui pluteste franta F 1e ce n-as povesti aceste toate Eu, piatra bucuriei sugrumate, Eu, stanca aspra care duce greul F 1aca de ea lega-va +rometeul. @icatul lui pe-al meu imbolnavindu-l, El tine focu-n gura, eu colindul, 1e ce sa las cuvintele s-adaste "a eu sa-mi spal fiinta de contraste F Eu nu sunt eu, eu nu-s de-adevarate, 1ecat inlantuit de - aceste toate. 1e ce n-as destupa o noua era, &rmand halucinanta mea himeraF Voi fi cel haituit, voi fi cel mare, 1ucand in carca semnul de -ntrebare. Adrian +aunescu - &ndeva in trecut Am sa plec intr-o zi, #ntr-un loc nestiut, #ntr-un munte secret, &ndeva in trecut. Am sa plec in trecut, Am sa plec intr-o zi, a a'ung cand te nasti, a te pot intalni. tiu si eu ca-i ciudat i ca pasii-mi sunt grei, "atre nunta din veac A parintilor mei.

CC8

5as de veghe aici Toti nepotii frumosi, Eu ma intorc in trecut, Eu ma intorc la stramosi. Eu ma intorc la ai mei, #ntr-un mars revansard, unt retrasi in paduri 5anga vreascuri ce ard. Mai vorbesc despre noi i mai mor in razboi, e mai mira de cei "are vin inapoi. Am sa plec intr-o zi, Am baga'ul intreg, Am cu mine ce simt, "e iubesc si inteleg. unt satul de prezent, %u mai vreau viitor, 1ar ma-ntorc in trecut "a nu vreau nici sa mor. +e un deal coroiat "urge mustul din teasc i batranii se sting i copii se nasc. Eu ma-ntorc in trecut, 1in acest viitor i pastorii ma iau 5anga turmele lor. i din rodnice nunti, &rca iarba pe munti, Tutelarule ?eu, %-ai de ce sa te-ncrunti. Mai degraba sa pui 5egea ta peste tot, "a stramosi la nepoti a se intoarca inot. i, cand vremea va fi, +rintr-un strigat urgent, +e noi toti sa ne chemi a venim in prezent. a fim toti pregatiti 1e momentul solemn, "and va bate in munti Vechea toaca de lemn. i un clopot din cer , sa dangane sfant, "a s-a-ntors 1umnezeu, +rintre-ai lui, pe pamant.

Adrian Paunescu - eac de tacere


Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul DdacaE Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul DnuE

CCC

-ai sa con'ugam ninsoarea si uitarea eu si tu Timpul pe deasupra noastra ca o sanie sa treaca. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul DnsaE Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul DhaiE Vai, vom face repetitii pentru iad si pentru rai. 1e ecouri mari de piatra vei fi rsa, vei fi plnsa. Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntul DpleacaE Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvntulEtaciE +rin albastrele troiene sa fim liberi si saraci, a uitam ce-nseamna DtotusiE, sa uitam ce-nseamna DdacaE. a uitam academia, tribunalul, primaria, Veverite fara nume ne predea curate legi, "nd se va rasti furtuna vorba mea s-o ntelegi "nd vor susura izvoare afla c-a murit mnia. i de unde pna unde sa uitam ce mai nseamna a ramnem ai naturii, botezati n necuprins, 5a sfrsitul toamnei lumii sa ne apucam de nins 1e "raciun ne fie iarasi dor de vara si de toamna. Vai, snt ruri pe aicea care merg spre noi cuminte Vino, sa spalam n ele pata lumii de noroi, "a ntr-un trziu si muntii sa nvete de la noi, 1arul de-a trai mai liber fara a rosti cuvinte. nt satul de vorbe, vorbe, a nimic aducatoare, Vino sa uitam cuvinte si sa nvatam a fi, 1e cuvinte fara noima, de sonoritati pustii, a spalam ntrega fire, sa traim cu-ndurerare. a uitam ce-nseamna DlumeE, si DavereE, si DputereE a uitam cuvntul DdacaE, sa uitam cuvntul DdaE, i-ntr-un veac fara cuvinte, ca doi cai fara de sa a traim tacnd iubirea, fiindca totul e tacere. "asarabia $e cruce e urc= <asarabia pe cruce Si cuie pentru ea se preg=tesc Si prim=vara 'ertfe noi aduce Si plnge iar=>i neamul romnesc. %oi n-avem nici un drept la fericire, Mereu n cas= moare cineva Si n-are Rara dreptul s= respire Si nici pe-acela, simplu, de-a visa. 1e-acolo unde s-a sfr>it p=mntul, Vin triburi, s= ne ia p=mnt >i fraRi Si-n faRa lor abia rostim cuvntul Si, prin t=cere, suntem vinovaRi. "e cale poate Rara s= apuceF 6n tragica, neconvertita zi, e urc= <asarabia pe cruce Si nu >tim nvierea cnd va fi. 1escntec de viaR= >i moarte = fie de dulce, s= fie de var=, = fie de iarb= a'uns= la bru,

CCH

= fie de dragoste ultima oar=, = fie de pietre sp=late de-un ru. = fie de mine, s= fie de tine, = fie cumva >i de noi amndoi, = fie de r=u >i s= fie de bine, = fie de mierea ascuns=-ntr-un roi. = fie de cer >i s= fie de munte, = fie de mine, s= fie de azi, = fie de tmplele mele c=runte, = fie de ceaRa ie>it= din brazi. = fie de zi >i s= fie de noapte, = fie de clipa cnd vrei s= >i mori, = fie de gustul cire>elor coapte, = fie de drumul spre Malu cu flori. = fie de calul ce mnzu->i nvaR=, = pasc= n voie, s-alerge constrns, = fie de ziua schimb=rii la faR=, = fie de purificare prin plns. = fie de pas >i s= fie de pern=, = fie de toat= intrarea-n destin, = fie de Rara asta etern=, +e cnd o femeie Ri iese cu plin. = fie de-a-nvinge, s= fie de-a pierde, = fie de brazd=, s= fie de spic, = fie de trefl=, s= fie de verde, = fie de mare, s= fie de mic. = fie de viaR=, s= fie de moarte, = fie de gustul de m=r p=dureR, @ecioara mu>cndu-l cu buzele sparte, = fie de sngele ei f=r= preR. = fie de salcia plnsului ve>nic, "nd teatrele lacrimi confisc= din ochi, = fie de ornic, s= fie de sfe>nic, = fie de drag, spre a fi de deochi. = fie de toate n dev=lm=>ie, +l=tind consecvent cel din urm= pariu, = fie, s= fie, dar cine s= fieF , >tiRi fiecare. Eu asta n-o >tiu. , iubesc pe Alba-ca-?apada Mi se-nl=crimeaz= rece spada "nd a'ung n faRa ei >i-o vad, , iubesc pe Alb=-ca-?=pada Si albastrul ochilor pr=p=d. &neori ea spune >i cuvinte "um ar fi ca frigul e frumos, 1ar mbr=Ri>area mea fierbinte Ar putea s-o dea din sine 'os. 5egea ei e dep=rtarea noastr=, "a s= fie, nu o vom avea. @ulgera o lacrim= albastr= Si m= tem c= se tope>te ea.

CCI

6mi p=strez n drob de gheaR= spad= %ici n-a>tept s= se mai fac= zi, Si pornesc spre Alb=-ca-?=pada -o ating, dar f=r=-a o topi. Si mi-e frig, dar mult mai drag mi este Si ngheR p=zind-o vinovat, Si m= tem c= va fugi-n poveste Si-o s= moar= la vreun dezgheRat. Turture nmiresmat mi-e spada, = despice-n 'urul ei femei, o iubesc pe Alb=-ca-?=pada Si-am s= mor n basm de dragul ei. Ce frumoas0 e-ti "e frumoas= e>ti n prag de iarn=, %inge disperat asupra ta, "erul peste tine se r=stoarn=, UurRurii n plete vor suna. -ai s= fim doi oameni de z=pad= $idicaRi de braRe de copii, "are-n frig >i ger mai >tiu s= cread= "= se pot iubi, se pot iubi. "e frumoas= e>ti n prag de var=, "nd miro>i a mere ce se coc, "erul n fiinRa ta coboar= Trupul meu din trupul t=u ia foc. @ocurile noastre se cunun=, @ocurile noastre se-nReleg, untem baza lumii mpreun= untem vara focului ntreg. "e frumoas= e>ti n prag de toamn=, "a o zi egal= ntre nopRi, "nd iubirea noastr= te condamn= = ai soarta strugurilor copRi. = nveRi, iubito, s= te bucuri "= Ri-am dat din 'ertf= un destin, Si c= via asurznd de struguri, Va tr=i definitiv n vin. "e frumoas= e>ti n prim=var=, "ea mai minunat=-ntre femei, #ezii pasc n=frama ta u>oar=, Tu, cu muguri, bluza Ri-o nchei. igilat de taine nep=trunse "erul bate drumul t=u ngust, Trupul t=u de muguri >i de frunze 1e la cine s= nv=R s=-l gustF

8ir de cocori "a o in'ecRie intravenoas=

CC)

acest >ir de cocori de care Rip= mugurii, b=lRile, minile noastre ntinse. "a o in'ecRie intravenoas= ntr-un organism sl=bit, ca o in'ecRie intravenoas= de care se rup mugurii, b=lRile, minile noastre ntinse. Si snger= florile, >i snger= s=lciile, >i vinele noastre se-nvineResc. Dre$tul la 2ntrebare 1in toate drepturile lumii +e unul singur nu-l cedez, E strategia mea intim= Si este singurul meu crez. %u-l dau chiar dac= vin la mine Toate statuile c=l=ri, E dreptul meu la ndoial= Si de a pune ntreb=ri. %u l-a epuizat nici -amlet, 1e>i l-a folosit de-a'uns, "red n puterea ntreb=rii "hiar dac= nu-i g=sesc r=spuns. Ea mi-e religie n viaR=, "u ea termin, cu ea ncep, Eu , simplu cet=Rean al lumii, M=car att mai am9 ntreb. "u pumnii strn>i n faRa morRii 5a fel copiii mi-i cultiv, "a neamul omenesc de-a pururi = fie interogativ. +i$no#0 de toamn0 E-o lini>te pl=tit=-att de scump Si e o pace de sorginte sfnt= 1e se aude t=inuit cum cnt= M=tasea n >tiuleRii de porumb. "olinele se-ntunec= de cai, Am=r=ciunea toamnei renvie Si cade sufletul din ciocrlie +ecetluind RRnile din rai. 1inspre poteci de purpur= subRire e cnt= imnul nunRilor de cerbi, "erboaice senzuale fat=-n ierbi Si rencep legende s= respire.

CC7

,rfeu, curnd, va fi r=pit de sterpi Si-nchis ntr-un azil de patru lire. Intraductibil Stiu multe, mai multe dect agenRiile de specialitate, Stiu adev=ruri mortale, Stiu fapte compromiR=toare, 1ar >tiu intraductibil. Stiu intraductibil n toate direcRiile, %u mai pot nici s-acuz, nici s= apar, Atta mi se mai ntmpl= s= pot9 Stiu. Stiu multe, >tiu aproape totul, 1ar >tiu intraductibil. Mi-e imposibil s= spun ce >tiuP "e bine era "nd spuneam multe, aproape totul. 1ar nu >tiam nimic Si eram un palavragiu poliglot. Nobilul 'iciu "etatea peste mine se r=stoarn=, 6n carnea mea i simt ntr-una biciul, 1e este var= sau de este iarn=, @emeia este singurul meu viciu. %ici nu mi-e team=, nici nu-mi este sil= 1e tot ce mpotriv= mi se-ntmpl=, ,rgolioas=, dreapt= sau umil= @emeia-mi >ade ve>nic lng= tmpl=. , simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagr=, 1ar cel mai drag mi e acest e!emplu, #ubirea pentru-o trist= capr= neagr= 1in care am facut r=sf=R >i templu. Stiu c= mi-e viaRa scurt=, >tiu c= moartea 6n fiece femeie st= la pnd=, 1ar fie de femei umplut= cartea 1e care viaRa lumii e fl=mnd=. %u mi-au pl=cut averi, nici vinuri bune Si n-am avut n rest nici un capriciu 1e>ert=ciune din de>ert=ciune @emeia este singurul meu viciu. %u m-am b=tut n trguri sau r=zboaie, %-am vrut s= fiu mperator sub stele, @emeia care nu se ncovoaie, Am n'ugat-o nebuniei mele. Si am arat cu ea mereu p=mntul, Si-am sem=nat ogoare numeroase, %u i-am l=sat pe buze nici cuvntul "a pe-un metal am resorbit-o-n oase. E-adev=rat c= am iubit pe una, E-adev=rat tot ceea ce se zice, Am c=utat-o prin neant cu luna E-adev=rat c-a fost Euridice.

CCL

E-adev=rat c=-n geamul meu caisii %-aveau puterea nici un an s= steie "a ntr-un 'oc de-absurde artificii Si creanga lor mi mirosea femeie. Motorul meu >i-al lumii de aceea, Motorul meu cuminecat cu biciul, A fost femeia >i-a r=mas femeia, +uterea mea >i singurul meu viciu. Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume, Am fost mereu un cuplu n deriv=, Si chiar de nu i-am dat nimic din nume Trecnd mereu, mi-a fost definitiv=. #ubirea mea nu a mi>cat nici a>tri Si nici p=mntul sub o-mbr=Ri>are, 1ar lance cand a fost, cu ochi alba>tri, imReam c=-n ochi privirea ei m= doare. 1e n-avea ran=, i f=ceam eu ran=, =-i pot iubi supremul sacrificiu, 6n faRa ta, condiRie uman=, @emeia este singurul meu viciu. Pluton A>tept prim=vara9 vreau s= fiu dus de un pluton suav la primul zid >i mpu>cat cu muguri >i cnd voi muri s=-mi nfloreasc= toate r=nile, s= vin= toate albinele la r=nile mele >i s= m= transporte pe aripi c=tre t=rmul de polen unde merit= s= a'ung cu flori cu tot, cu tristeRe cu tot, cu prim=var= cu tot, acum >i-n veacul vecilor. A mea "um treci acum >i apa e-n ruine, >i-Ri este bine >i mi este bine, a> vrea s=-Ri spun, iubito, c= n tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu mil= >i mirare cu ntrebare >i cu disperare, cu gelozie >i cu larm= mare, c-un fel de f=rdelege care doare. Si 'ur pe tine >i pe apa toat= care ne Rine barca nclinat= c= vei ramane - dincolo de num=r >i dincolo de forme, m=>ti >i vorbe a mea, de-a pururi, ca un braR n um=r. C1ntec femeiesc A>a e mama >i a fost bunica A>a suntem femei lng= femei +=rem nimic >i nu-nsemn=m nimica 1oar ni>te KeleK ce slu'esc pe KeiK.

CCM

Ei negli'enRi, iar ele foarte calme Ei ncurcnd ce ele limpezesc Ei numai t=lpi >i ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Si-n fond, ce fac femeile pe lumeF %imic m=reR, nimic impun=tor. chimbndu->i dup= ei >i drum >i nume +un lucrurile iar la locul lor. "u-atRia pa>i ce au f=cut prin cas= Si pentru care plat= nici nu cer 1e-ar fi pornit pe-o cale glorioas= Ar fi a'uns >i dincolo de cer. Ei fac ce fac >i tot ce fac se vede <a stric= mult >i ele-ndreapt= tot Si de aceea nimeni nu le crede "nd cad, mb=trnesc >i nu mai pot. A>a e mama >i a fost bunica Si ca ele mine eu voi fi. "e facem noi, femeileF %imica, 1ect curat >i uneori copii. untem veriga firului de aR= 6n fiecare lanR f=cut din doi "e greu cu noi femeile n viaR= 1ar e >i imposibil f=r= noi...

S$une-mi ce'a
1ac=-am s= te chem 1=-mi m=car un semn @ie >i-un blestem 1in partea ta. Totu>i nu >tiu cum +entru-atta drum "e-a-nceput acum pune-mi ceva. 6n noaptea desp=rRirii dintre noi "opacii cad pe drum din doi n doi, 6n ochi m= bate viscolul cinesc Si am venit s=-Ri spun c= te iubesc. +robabil drumul meu va duce-n iad M=-mpiedic de o lacrim= >i cad Si iar adorm >i iar mi-e dat un vis "= biata cifr= doi s-a sinucis. Si de atta viscol vestitor %u ochii mei, ci ochii t=i m= dor, "= tineri am intrat >i cu ce rost Si ce b=trni ie>im din tot ce-a fost. %ici aripile zboruri nu mai pot, E numai desp=rRire peste tot Si se aude c= va fi mai greu 1ect vom fi departe tu >i eu. 1ar nu pentru a-Ri spune c= e r=u Am dat cu bulg=ri mari n geamul t=u, "i ca s= >tii, n viscolul cinesc,

CC*

"= plec >i mor >i plng >i te iubesc. Si vreau s=-Ri dau cu acte napoi 1ezastrul mp=rRirilor la doi, "a s=-nRelegi >i tu ce-i cuplul frnt Si cum e s= fii singur pe p=mnt.

Din nou, Dacii liberi


%oi n-am avut nevoie = luam adeverinRe "= vieRuim acas=, 6n patrie la noi, Am fost >i vom r=mne 1e-a pururi dacii liberi Si iubitori de pace, Si vrednici de r=zboi. 5a armisegetuza, 5a focuri, cu ?amol!e, Si stelele din ceruri 1in snge ni se rup. %u ne-au nvins romanii Si-am rs de toRi barbarii trignd la ei cu steagul @=cut din cap de lup. Aceast= d=m de >tire, 1e sub p=mntul nostru, &rma>ilor n care $einviem acum. @emeile iubindu->i = nasc= dacii liberi pre r=zbunarea noastr= +e cel din urm= drum. %umiRi >i Rara noastr= "u numele ei dacic #ubiRi pe nou veniRii 1up= atRia ani, 1ar ve>nic RineRi minte "= peste dacii liberi Au tot c=lcat invazii Si altfel de romani. %oi am r=mas n glie Si devenim p=dure, Si devenim recolte, = v= hr=nim pe voi, Si temelia R=rii -o nt=rim cu oase Si iubitori de pace, Si vrednici de r=zboi. "u tot ce n=z=re>te 1in firea noastr= veche, 1=m $omelor de >tire, +rin ierburi murmurind, "= numai oboseal= %e-a a>ezat sub scoarR=, 1ar dac= e nevoie %e vom scula oricnd.

CC3

Iert0rile
tu s= m= ierRi de tot ce mi se-ntmpl= c= ochii mei sunt cnd senini cnd verzi c= port ninsori sau port noroi pe tmpl= ai s= m= ierRi altfel ai s= m= pierzi v=d lumea prin lunete m=ritoare >i vad gr=dini cu arme mari de foc sub mna mea de'a planeta moare >i n urechi am continentul rocG ai s= ma ierRi c= sunt labilitate c= trec peste e!treme fulgernd ai s= m= ierRi preablnda mea de toate eu sunt nemuritorul t=u de rnd ai s= ma ierRi c= nu pot f=r= tine >i dac= n-ai s= poRi >i n-ai s= poRi mie pierzndu-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toRi >i cum se-ntmpl= moartea s= le spele pe toate-nobilndu-le fictiv ai s= te-apleci deasupra morRii mele >i tot ai s= m= ierRi definitiv ai s= m= ierRi n fiecare noapte >i-am s= te mint n fiecare zi >i ct putea-va sufletul s= rabde cu ct Ri voi gre>i te voi iubi.

******Re$etabila $o'ar0
"ine are p=rinRi, pe p=mnt nu n gnd Mai aude >i-n somn ochii lumii plngnd "= am fost, c= n-am fost, ori c= suntem cuminRi, Ast=zi mb=trnind ne e dor de p=rinRi. "e p=rinRiF %i>te oameni ce nu mai au loc 1e atRia copii >i de-att nenoroc %i>te cruci, nc= vii, respirnd tot mai greu, unt p=rinRii ace>tia ce ofteaz= mereu. "e p=rinRiF %i>te oameni, acolo >i ei, "are >tiu dureros ce e suta de lei. 1e sunt tineri sau nu, dup= actele lor, %u conteaz= deloc, ei albir= de dor = le fie copilul c-o treapt= mai domn, "t= munc= n plus, >i ce chin, ct nesomn( "hiar acuma, cnd scriu, ca >i cnd a> urla, Eu i >tiu >i i simt, p=timind undeva. %e-amintim, >i de ei, dup= lungi s=pt=mni @ii b=trni ce suntem, cu p=rinRii b=trni 1ac= lemne >i-au luat, dac= oasele-i dor, 1ac= nu au murit tri>ti n casele lor... 6ntre ei >i copii e-o pr=sil= de cini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pini. "ine are p=rinRi, pe p=mnt nu n gnd, Mai aude >i-n somn ochii lumii plngnd. "= din toate ce sunt, cel mai greu e s= fii %u copil de p=rinRi, ci p=rinte de fii.

CH8

,chii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns 6ns= pentru potop, nc= nu-i de a'uns. Mai avem noi p=rinRiF Mai au dn>ii copiiF +e p=mntul de cruci, numai om s= nu fii, &miliRi de nevoi >i cu capul plecat, 6ntr-un biet or=>el, ntr-o zare de sat, Mai a>teapt= >i-acum, semne de la str=mo>i au scrisori de la fii cum c-ar fi noroco>i, Si ca ni>te stafii, ies arare la porRi 1espre noi povestind, ca de mo>ii lor morRi. "ine are p=rinRi, nc= nu e pierdut, "ine are p=rinRi are nc= trecut. %e-au f=cut, ne-au crescut, ne-au adus pn=-aci, &nde-avem >i noi nsine ai no>tri copii. EnervanRi pot p=rea, cnd n-ai ce s=-i mai rogi, Si n genere sunt >i niRel pis=logi. <a nu v=d, ba n-aud, ba fac pa>ii prea mici, <a-i nevoie prea mult s= le spui >i e!plici, "oco>aRi, cocr'aRi, ntr-un ritm infernal, Te ntreab= de >tii pe vre-un >ef de spital. %u-i a>a c= te-apuc= o mil= de tot, Mai cu seam= de faptul c= ei nu mai potF "= povar= i simRi >i ei >tiu c=-i a>a Si se uit= la tine ca >i cnd te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurt= vreme de dus +e con>tiinR= povara acestui apus Si pe urm= vom fi foarte liberi sub cer, e vor mputina cei ce n-au >i ne cer. #ar cnd vom ncepe >i noi a simRi "= povar= suntem, pentru-ai no>tri copii, Si abia ntr-un trist >i departe trziu, "nd vom >ti disperaRi ve>ti, ce azi nu se >tiu, Vom pricepe de ce fiii uit= curnd, Si nu v=d nici un ochi de pe lume plngnd, Si de ce nc= nu e potop pe cuprins, 1e>i plou= mereu, de>i pururi a nins, 1e>i lumea n care p=rinRi am a'uns 1e-o vecie-i mereu zguduit= de plns. Sara $e deal #ese amurg dintr-o b=taie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, p=s=ri adorm dac= amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. "ase cuprind sufletul zilnicei frngeri, oamenii sunt umbre t=cute de ngeri, nimeni aici legea cereasc= n-o calc=, sufletu-n plop, trupul se-apleac= n salc=. -a auzit de peste uliRi o veste, un nou n=scut viu ntr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe caruRe mai car=, ultim s=rut, ca o pecete de cear=. Misticul sat luneca n rug=ciune, nimeni nimic, nspre p=mnt nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,

CHC

florile Rin sipete de adev=ruri. #ar=>i amurg, dangatul parc= revars=, cucii dispar lng= clopotniRa ars=, cade-n fntni ziua s= urce iar, mine, n amintiri satul miroase a pine. 6n cimitir, oile nu mai pasc iarb=, mieii o pasc, pofta din ei este oarb=, nevinovaRi, anii se-ncarc= de vin= cum ne-ating, fiinRele cum le declin=. ara pe deal seam=n= cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e >i-aici cum >i-ntr-nsul, sara pe deal, feti>izndu-ne plnsul. ara pe deal, parte din noaptea etern=, sara pe deal, capul se-apleac= pe pern=, sara pe deal, totul deodata nvie, sara pe deal, muzic= din poezie. "aii n apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternic= fie-i, noi ntre noi s= mai gust=m ct se poate sara pe deal, cea mai de preR dintre toate. Si s= privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom >ti unde pleac=, iar dup= ei se mai aude o toac=. &rmele lor sunt sau copiii sau munca, ntr-un temei las= ntreaga porunca, sara pe deal nu e dect un amestic de fabulos, de nebunesc >i domestic. ?iua s-a stins, zeam= de zarzar= crud=, Rip= guzgani, cine-are timp s=-i aud=, carii b=trni de-o ve>nicie lucreaz=, printre copii zgomotul lor isca groaz=. 1ac= ntinzi mna cu-o mic= lumin= ai s= >i simRi vre'uri crescnd n gr=din=, ni>te pndari, haulituri >i arunc=, fetele mari grup se ntorc de la lunc=. +oart= n sni dorul de-o mn= b=rbat=, cei cautaRi mult mai trziu se arat=, podul pe ru scrRie >i se ndoaie, mu>tele bat, semn de-nnorare >i ploaie. 5na-n fuior n turbioane se leag=, cre>te-n dovleci dor de s=mnRa ntreag=, parc= de ieri luna r=sare-nspre mine, plnge-un copil, sau parc= latr= un cine. +laurii morRi, cresc dintr-o ap= uitat=, sfinRi nRelepRi celor cuminRi li se-arat=, sara pe deal, uite un mnz care moare, suflet din el, ca >i o sear= apare. 1ulce-alb=strui caut= suflet de iap=, ea nu mai e, alta va >ti s=-l nceap=,

CHH

ultimi copii strig= pe uliRa noastr=, blnde bunici i nsoResc din fereastr=. ara pe deal, cump=n= sinea nu->i stric=, sara pe deal e ca un duh de bunic=, fruct zemuit mpr=>tiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai no>tri fac focul. ara pe deal, dulce vnare de var=, azi nici un om nu are dreptul s= moar=, sara pe deal, fum dobort dintr-un sfe>nic, cade pe om, parc=-ntrupndu->i-l ve>nic. ara pe deal, cnepa fumeg= bice, cei pedepsiRi, nu au cura'ul s-o strice, toate r=mn, precum au fost n natur=, starea de om trece spre starea cea pur=. ara pe deal, spune c= asta ni-i rostul, s= o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii n lacrimi ai mumii. #ar cnd noi toRi vom murmura ce ne doare, tu s= ne dai o cre>tineasc= iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, suntem aici9 ,amenii.. ara..Si 1ealul.

3ra)ie de nunt0
Astfel dup= tine se ncheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. %u mai vreau decepRii, vreau singur=tate, %u mai vreau iubire, voi abandona. Avusesem dreptul >i eu, ca oricare, 5a o nebunie, la un ultim glonR &ltima speranR=, ultima-ncercare 1ar n magazie era doar g=blonz. %u-i nici o problem=, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta s= neg... Si cu pasiune, >i cu voluptate Si credeam n tine, vrednic >i ntreg. -ai, ntinde mna pentru desp=rRire chimb=-Ri telefonul, c= >i eu mi-l schimb alut=ri miresei, salut=ri la mire, +oate se rezolv= toate ntre timp. 6ntr= n mulRime, nimeni n-o s= >tie 1ou=, trei persone care ne-au ascuns, Eu voi Rine minte scurta nebunie Si-ntrebarea noastr= f=r= de r=spuns. @irea ta ciudat= n-o voi reg=si-o %ici n-ar fi nevoie, tu r=mi un mit. %unt= fericit=, te-am iubit, adio, %u ntoarce capul, pleac=, te-am iubit( Vezi c= se confirm= brfa despre mine9 Te-am lasat deodat= crud >i nefiresc Totu>i Rine minte, Rine bine minte Te salvez de mine fiindc= te iubesc.

CHI

6mi pas= Mi-e dor de tine Si nu-mi a'ung celelalte &ite ca un surogat +entru puritate %u s-a g=sit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e nl=untrul meu de tine Mi-e nu >tiu cum, Mi-e nu >tiu ce, Mi-e dor de tine ca de acas=. 1etalii Stiu unde %u >tiu de unde, %u >tiu de ce Si nu >tiu +entru ce merit 1umnezeu te-a trimis +e buzele mele.

CH)