Cu legnri abia simite i ritmice, ncet-ncet,

Pe pajitea din faa casei, caiii, zarzrii i prunii,

nvemntai n haine albe se clatin n faa lunii,
Stnd gata parc s nceap un pas uor de menuet.

Se cat ram cu ram, se-nchin, i-n urm iari vin la loc,
Cochetrii i graii albe, i roze gesturi, dulci arome,
mprtie n aer, danul acesta ritmic de fantome,
Ce-ateapt de un an de zile minuta asta de noroc.

Ce e de spum, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
i astfel umbrele czute pe pajite par mantii grele
Zvrlite de dnuitorii ce au rmas numa-n dantele,
n parcul legendar n care s-a prefcut grdina mea.

Pe gura scorburilor vntul plecat a deteptat un cnt,
i-nvoalte mneci horbotate se-ntind uoare s salute
Preludiul acestei stinse i dulci orchestre nevzute,
i-apoi cu reverene pomii s-au nclinat pn' la pmnt.

Ghirlnzi de flori i leag-n treact i-un arc sub fiecare ram
Boltete-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboar pe pmnt din ceruri, venind cu candele aprinse
S fac i mai alb noaptea acestui alb epitalam.

Aa-s n clipa asta toate, dar mine albii cavaleri,
Despodobii de-attea graii, ce le-mprumut luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caiii, zarzrii i prunii,
Banalii pomi din faa casei, ce-i tiu de-attea primveri.

(Dimitrie Anghel, Balul pomilor)