Propunere pentru întocmirea stemei oraşului Roznov

Heraldica României are în centrul preocupărilor sale transpunerea cât mai

fidelă în simboluri heraldice (steme şi sigilii) a realităţilor istorice referitoare la statul
român, regiuni, judeţe, oraşe şi instituţii din România, în diferite perioade din
evoluţia acestora. Elementul central al heraldicii României îl constituie stemele care
constituie „ansamblul semnelor distinctive şi simbolice care alcătuiesc blazonul unei
persoane, instituţie sau stat exprimând atributele sale”1.
Elaborarea stemelor se face potrivit normelor stricte ale ştiinţei şi artei
heraldice. De asemenea, se ţine cont şi de tradiţiile locale. Aceste reguli sunt stipulate
în metodologia stabilită de Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie
a Academiei Române2.
Primele menţiuni referitoare la aspecte de ordin heraldic se întâlnesc în
lucrările cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, precum şi în
operele scrise de domnitorul Dimitrie Cantemir. În aceste lucrări sunt întâlnite o serie
de legende referitoare la simbolurile heraldice ale capului de bour, corbului, precum
şi „pretinsele armerii ale Daciei” (doi lei afrontaţi)3.
În secolele următoare, heraldica cunoaşte o dezvoltare semnificativă, toate
marile familii boiereşti, autohtone şi străine, adoptând simboluri heraldice proprii
(blazoane şi steme de familie). Astfel este cazul şi familiei Rosetti, al cărei blazon
este o cupă cu trei roze.
Conform scriitorului memorialist Radu Rosetti familia Rosetti (sau Ruset) se
trage din Lascaros Rousaitos, mare logofăt al patriarhiei de la Constantinopol, atestat
la 1629, când a semnat alături de patriarhul Chiril un act care atesta legitimitatea
copiilor lui Radu Mihnea. Lascaris a avut doi băieţi, pe Antonie Ruset, fost voievod
al Moldovei între anii 1675-1678 şi Constantin Cuparul, se pare fost marinar, cupar
pe vremea lui Vasile Lupu (conform lui Dimitrie Cantemir în Istoria Ieroglifică),
care trăise la Ţarigrad în mare vază şi a avut cinci fii, şi anume: Iordache, Mihalache,
Lascarache, Scarlatache şi Manolache. Pe fiii lui Antonie nu-i menţionăm deoarece ei
vor forma altă ramură a familiei. Iordache şi fratele său Manolache au murit în
Moldova la 1718, respectiv la 1717. Iordache Roset–Rosnovanu (sau Ruset),
supranumit de Ion Neculce „matca tuturor răutăţilor”, boier moldovean putred de
bogat şi care la moartea sa la 1718, lăsa cea mai mare avere teritorială care s-a văzut
vreodată în Moldova, „înmulţită cu japca”, conform celor prezentate de Radu Rosetti.

1
Marcel Sturdza-Săuceşti, Heraldica. Tratat tehnic, Editura Ştinţifică, Bucureşti, 1974, p. 11.
2
Hotărârea nr. 25 din 16 ianuarie 2003 privind stabilirea metodologiei de elaborare, reproducere
şi folosire a stemelor judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, Art. 1(1), publicat în Monitorul
Oficial nr. 64/2 februarie 2003.
3
Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977, pp. 17-18.
Prin urmaşii săi: şase fete şi cinci băieţi s-au întemeiat familiile Roseteştilor din
Roznov, Soleşti, Bălăneşti, Ciorteşti şi Pribeşti. Andrei este cel care întemeiază
ramura Rosetti–Roznovanu la Roznov (jud. Neamţ). Neculai Ruset (1725-1806), fiul
lui Andrei şi nepotul lui Iordache Ruset, se stabileşte definitiv la Roznov, toţi urmaşii
purtând alături de nume şi apelativul de Roznovanu4.
Dar să revenim asupra stemei familiei Rosetti, o cupă cu trei roze. Este o
„stemă vorbitoare”, în sensul că imaginea explică numele familiei: Rose/Rosetti.
Cupa vine de la Constantin Cuparul, strămoşul lor din secolul al XVII-lea, cel care
întemeiat ramura moldovenească a familiei, iar rozele vin de la numele familiei
Rose(-tti). Deviza familiei era Sereno aut nublio sospes, adică În senin şi în negură
teafăr.
În urma cercetărilor întreprinse am găsit stema familiei Rosetti în două locuri.
Blazonul familiei Rosetti (o cupă cu trei roze), se păstra deasupra uşii
conacului de la Pribeşti, care însă la 1904, când istoricul Radu Rosetti trecuse pe aici,
nu mai exista. Deviza familiei, În senin şi în negură teafăr, săpată cu litere chirilice
pe arcada gârliciului pe unde se intră în uriaşul beci de sub casă, astăzi nu se mai
poate citi, timpul erodând scrijelitura din piatră; a mai rămas doar prima parte a
pisaniei: „Această pivniţă o au făcut dumnealui Iordache Rosăt”.
Stema familiei Rosetti se găseşte şi pe frontonul palatului familiei
Rosetti (Palatul Roznovanu, sediul actual al Primăriei Iaşi), clădit la dorinţa lui
Iordache Neculai Roznovanu şi inaugurat la 23 aprilie 1832 5. Vezi frontispiciul din
figură.

4
Radu Rosetti, Familia Rosetti: Coborâtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos, vol. I, Bucureşti,
1938.
5
După un surghiun, pe la Tiraspol şi în alte locuri din Rusia, întors acasă, marele vistiernic al
„Prinţipatului Moldovei” şi consilier de stat al Rusiei, Iordache (zis şi Gheorghe) Roznovanu a
pornit „zidirea palaturilor, peste drum de vechea Mitropolie dărăpănată a Anastasiei, soţia lui Duca
Vodă” (aşa avea să scrie paharnicul Constantin Sion în Arhondologia Moldovei). L-a ridicat după
planul arhitectului Gustave Freiwald, angajat şi la zidirea Mitropoliei. Pristav al lucrării a fost
Alecu Stere sau Steriade, de obârşie grec, iar vătaf al Curţii, aga Vasile Bosie. Frumosul aşezământ,
fala Uliţei Mari, construit în stil neo-clasic, s-a inaugurat cu o bogată petrecere, în ziua de Sfântul
Gheorghe 1832, despre care a scris gazeta Albina românească, în numărul din 1 mai. Odăile
fuseseră zugrăvite de pictorul Ludovic Stavschi. Palatul, cel mai arătos pe vremea aceea, avea
holuri mari, saloane înalte, lespezi de marmură, balustrade elegante şi multe influenţe din palatele
occidentale văzute de fiul său, Neculai Roznovanu (II), cu prilejul unor voiajuri şi instruiri prin
apusul Europei: Paris – Londra – Viena (1818 – 1820), Berlin (noiembrie 1830) şi Viena (1833 –
1834), când procurase şi o Evanghelie pentru Biserica Sf. Gheorghe (paraclisul din castelul familiei
de la Stânca Roznovanu). Vezi Curierul de Iaşi din 25.11.2013.
 Analiza cercetărilor ulterioare a evidenţiat faptul că familia Roznovanu a
preluat simbolul Ruseteştilor. Sigiliul folosit de Colonelul Roznovanu la redactarea
propriului Testament are în partea stângă capul de bour cu stea în frunte (stema
Moldovei), iar în partea dreaptă emblema Ruseteştilor (o cupă cu trei roze). Ce este
interesant la aceasta ştampilă e faptul că în inscripţie se arată că este sigiliul moşiei
Roznov. Aceasta înseamnă că Domnul Colonel Gh. Roznovanu a preluat simbolul
familiei Ruseteştilor.

Dar nu doar pe sigiliul moşiei Roznov am găsit această stemă, ci şi pe un set de

vase, al familiei Rosetti-Roznovanu, licitat la Galeriile Artmark din Bucureşti în anul
2011. Este vorba de un set de 4 farfurii din porţelan turnat în tipar, pictat sub şi peste
glazură, de gală, pictate cu aur coloidal, d=21,5 cm, în 1906, la un atelier occidental,
cu stema familiei boiereşti Rosetti-Roznovanu.
 În urma acestor cercetări, fiind interesat pentru a propune o stemă a oraşului
Roznov, în consonanţă cu realităţile istorice, am luat legătura cu domnul Sorin Iftimi,
reprezentant în Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, filiala
Iaşi (corespondenţa din luna ianuarie 2011). În urma analizei întreprinse, domnia sa a
concluzionat următoarele: „În ceea ce priveşte semnele folosite, recomandările
Comisiei Naţionale de Heraldică sunt că nu trebuie folosite semne comune fiecărei
localităţi (de exemplu o biserică, câmp, apă, pădure etc.), ci semne distincte, care
individualizează localitatea! Familia Roznovanu a preluat simbolul Ruseteştilor în
sigiliul moşiei, de aceea stema familiei Roznovanu este cea
mai potrivită pentru a fi adoptata ca stema pentru oraşul
Roznov. Pot fi două variante. Descriere: scut tăiat (coupe), azur
jos şi argint sus, încărcat cu o cupă, cu smalţurile dintr-una în
alta; din cupa argintată se înalţă trei roze (roşii butonate cu aur)
având tulpinile de culoare naturală (verde). Se poate şi varianta
doi: scut tăiat (coupe), azur sus şi argint jos, încărcat cu o cupă,
cu smalţurile „dintr-una în alta”; din cupă se înalţă trei roze
(albe butonate cu aur), având tulpinile de culoare albă. Atunci
apare un joc de culori auriu-argintiu, specifice familiei Roznovanu. „Dintr-una în
alta” (jocul de culori argintiu-azuriu) este o formulă heraldică ce arata că, în
partiţiune inferioară avem cupa de argint pe câmp de azur, în timp ce în partiţiunea
superioară marginea cupei este albastră, iar câmpul de argint. În ceea ce priveşte
semnificaţia, cupa aminteşte de Constantin Cuparul, întemeietorul familiei Ruset din
Moldova. Tăietura orizontală a scutului (=coupe) este un interesant joc de cuvinte,
legat de cupa din stemă. Rozele reprezintă „stema vorbitoare” a familiei Rosetti. În
lumina acestor consideraţii, cred că aceasta este cea mai bună soluţie pentru stema
localităţii dumneavoastră”.
Dacă această propunere va fi acceptată depinde numai de factorii de decizie din
domeniu (locali şi naţionali). Cert este faptul că am dorit să pun în lumină istoria
blazonului familiei Rosetti-Roznovanu, ca semn distinct al tradiţiei, istoriei şi
spiritualităţii acestor locuri.

Preot Dr. Vasile Iulian-Mihail

(Parohia Sf. Ilie Chintinici-Roznov)