1.

Definirea categoriei simbolică și elementele ei

Sim
boluri naţionale sînt simbolurile de stat
şi alte însemne care indică identitatea
Republicii Moldova ca stat sau ca
entitate colectivă. Odată cu debutul
epocii moderne şi cu apariţia statelor
naţionale, apelul la simboluri cu valoare
naţional-identitară  a avut menirea de a
coagula corpul cetăţenesc, cultivîndu-i
sentimentul de apartenenţă şi fidelitatea
faţă de statul în care s-a născut. Acest
cuantum de repere naţionale nu lipsește
nici din arsenalul politic al Republicii
Moldova contemporane. Simbolurile
heraldice statale fac parte din identitatea
naţională.
Simbolurile naționale ale Republicii
Moldova formează o adevărată piramidă,
reunind la vîrf cele trei simboluri
naţional-statale majore: stema de stat,
drapelul de stat şi imnul de stat, avînd pe
laturi simbolurile naţionale
secundare sau derivate: culorile
naţionale, drapelul civil, pavilionul
naţional, drapelul de război, pavilionul
de război, drapelul de luptă etc., şi la
bază simbolurile naţionale
complementare: semnele monedei
naţionale, abrevierile oficiale ale
denumirii statului etc.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova –
Tricolorul – este simbolul oficial al
Republicii Moldova. El simbolizează
trecutul, prezentul şi viitorul statului
moldovenesc, reflectă principiile lui
democratice, tradiţia istorică a poporului
moldovenesc, egalitatea în drepturi,
prietenia şi solidaritatea tuturor
cetăţenilor republicii.
Pentru toate popoarele, stema tării -
semnul heraldic suprem - are o
importanță deosebită. Imaginile care o
compun evocă istoria țării, prin
intermediul ei tradiția rămîne veșnic vie,
iar semnificația ei trezește sentimentul
național. Imnul de stat este un simbol al
unității naționale de stat, un simbol al
suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova. Moneda națională este o
adevărată instituție, dar, cel mai
important, este un semn al emancipării
naționale. Dreptul de a bate moneda a
fost dintotdeauna privilegiul statelor
independente.
Astfel simbolurile naționale vin să
constituie identitatea națională a
moldovenilor, o afirmă și o treansmit
generațiilor viitoare.

2. Culorile naționale și drapelul oficial

Istoric
Drapelului de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, cu actuala amplasare verticală a
culorilor – albastru, galben, roșu – cunoaște o cale lungă și glorioasă. Steagul îmbină
vechiul însemn heraldic al Moldovei – tradiționalul cap de bour și culorile naționale ale
neamului românesc. Drapelele au existat, cu certitudine, încă din timpul
lui Bogdan, voievod al Moldovei, care cu ajutorul steagurilor sale și ale celor boierești a
învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic de Anjou. Cel ce a ridicat la un nivel
 superior valoarea lor a fost Ștefan cel Mare (1457-1504), întrucât toate cele 24 ținuturi
ale principatului Moldovei aveau steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag
moldovenesc de asemenea datează de pe timpurile marelui domnitor (1467). Diferite
izvoare istorice atestă faptul că în sec. XV-XIX erau cunoscute mai multe drapele cu
cromatică roșie, albastră, galbenă, adică culorile naționale au persistat de-a lungul
timpului [1].

Drapelul cu fâșiile în variantă orizontală

Tricolorul a fluturat, conform unor descrieri de epocă, pentru prima oară, la 29 iulie 1839,
pe muntele Pleșuva (zona Comarnic-Prahova). Astfel, arborarea de către francezul
Al.Vaillant și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, a
tricolorului ca „drapel național al Principatelor Române. Basarabia, însă, pentru o
perioadă de mai mult de 100 de ani (1812-1917), când teritoriul dintre Prut și Nistru se
află sub dominație rusească, a fost privat de a avea drapel [1].
În 1848, steagul adoptat de către revoluționarii din principatele Moldova și Țara
Românească a fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus, galbenul la
mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate (cerul albastru), Dreptate (ogoarele
aurite), Frăție (sângele poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni
din Paris salutau noul guvern revoluționar francez cu un steag național având culorile
albastru, auriu și roșu „ca semn frățesc al moldovenilor și muntenilor”. Deviza scrisă pe
flamuri era „DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe galben.
Mișcarea de eliberare socială și națională a moldovenilor din stânga Prutului și Nistrului
în agitatul și înnoitorul an 1917 a decurs sub flamura drapelului tricolor național. Din
primăvara anului 1917 tricolorul (numit în documentele epocii: „steagul național”,
„steagul românesc”, „drapelul Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a
fost arborat în satele și orașele basarabene, precum și la Odesa, Kiev, Sevastopol, oriunde
se aflau ostașii moldoveni. La 17-18 decembrie 1917 tricolorul a fost arborat de Georghe
Mare pe clădirea din Tiraspol, unde se desfășurase Congresul Moldovenilor
din Transnistria.

 

Drapelul Republicii Democratice Drapelul Sfatului Ţării

Moldoveneşti  
 
 Drapelul de luptă al unităţilor Republicii
Democratice Moldoveneşi

Etapele
Drapelul Regal al Românie

Cea mai recentă variantă a drapelului regal (înainte de perioada comunistă, în anii '40),
având la centru Stema Regală mare, iar la colțuri o variantă a Cifrului Regal al .

Stema Regală a României, varianta mare este aplicată în centrul drapelelor militare

românești (1922-1948).
Cifrul Regal al Majestății Sale Regelui Mihai I al României este aplicat la colțurile
drapelelor militare românești, fie ca o cruce stilizată întreagă, fie "rupt" în patru litere
majuscule, încoronate.
În 1918, Sfatul Țării a votat alipirea Basarabiei la Regatul României. Ca urmare, steagul
civil al moldovenilor devine steagul tricolor, cu fâșii verticale egale roșu, galben și
albastru. Drapelul militar este cel purtând la centru Stema Regală, varianta mare, iar în
colțuri Cifrul Regal al Regelui României. Imediat după Unire, Cifrul Regal folosit este
cel al Majestății Sale Regelui Ferdinand I (două litere F majuscule andosate), iar
după 1921-1922 steagurile militare și stema capătă o formă mai standardizată.
Pe un drapel regal corect desenat, cele două noduri ale Stemei Mari trebuie să se afle pe
linia de demarcație a culorilor din tricolor (după 1989 au putut fi văzute multe drapele
regale incorect desenate, confecționate artizanal - inclusiv cu ocazia vizitei istorice a MS
Regelui Mihai din aprilie 1992).
Cea mai recentă formă a Drapelui Regal (cea folosită până în 1947), care conține la
centru Stema Regatului României, varianta mare și, în colțuri, Cifrul Regal al Majestății
Sale Regelui Mihai I al României, este utilizat azi ca simbol al unității naționale de către
mișcarea monarhistă românească, care militează pentru restaurarea, prin mijloace
democratice, a Monarhiei românești.
Drapelul militar cu Stema Regală nu trebuie confundat cu Pavilionul Regelui, care este
un drapel personal al Suveranului român. Pavilionul Regelui este de culoare purpuriu-
violetă, are margini împodobite cu colți auriți, iar la centru acvila romană purtând sabia
și sceptrul regal în formă de floare de crin este aplicată peste Crucea Ordinului Mihai
Viteazu.

Drapelul Regal după reunificare (1918), purtând la centru Stema Regală veche, pre-1922

și Cifrul regal of MS Regelui Ferdinand I (două F-uri andosate). Steagul poate fi văzut
azi la paradele militare din România.
 

Un drapel de luptă românesc din Al Doilea Război Mondial, purtând la centru , Cifrul
Regal al Majestății Sale Regelui Mihai I.
 
 

Drapelul militar al Regatului României, având la centru Stema Regală varianta mare și,
în colțuri, o formă a Cifrului Majestății Sale Regelui Mihai I, este folosit în zilele noastre
de asociațiile monarhiste din România.
 

Pavilionul Regelui, un steag personal al Suveranului, nu trebuie confundat cu drapelul

național, deși ele au în comun anumite simboluri heraldice.

Drapelul Moldovei sub ocupația sovietică

După anexare forțată a Basarbiei, de către URSS în 1940, a fost impus un drapel străin
tradiției istorice și spiritului național al basarabenilor. La 11 aprilie 1952 sesiunea
Sovietului Suprem al R.S.S.M a adoptat alt drapel, reprezentând o pînză de culoare roșie
și verde având în colțul de sus, din stânga, la o depărtare de 1/5 a lungimii pînzei
steagului, imaginea secerii și ciocanului de aur și deasupra lor o stea cu cinci colțuri de
măsură mai mică.
Totuși, după instaurarea puterii sovietice în Basarabia au fost încercări de arborare a
tricolorului. În noaptea de 24 ianuarie 1941, când Basarabia era ocupată de către
sovietici, un grup de elevi ai Liceului Pedagogic Vasile Lupu din Orhei a arborat
tricolorul pe sediile NKVD-ului, ale „raikomului” și ale altor instituții statale. Zeci de
elevi, în frunte cu Vasile Mahu, directorul Liceului Vasile Lupu, au fost împușcați pentru
acest act de curaj.

Steagul RSSM în cadrul Uniunii sovietice

La începutul lui 1945 Nichifor Manoil, Vasile Pungă, Gheorghe Pungă și Vladimir Arhip
din satul Ocnița, Edineț, au înălțat tricolorul pe acoperișul cantonului din localitate, fiind
toți patru condamnați la moarte și executați. La 28 iunie (ziua ocupării Basarabiei) 1966
în orășelul Alexăndreni, de lângă Bălți, Gheorghe Muruziuc a atârnat pe coșul fabricii de
zahăr tricolorul românesc. Drapelul a fost confecționat de Muruziuc. A fost arestat la 3
iulie 1966 și la la 16 noiembrie 1966, Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești, după
două zile de ședință specială ținută la Bălți, l-a condamnat pe Gheorghe Muruziuc la doi
ani privațiune de libertate, regim general. A fost internat în lagărul din Sverdlovsk (fostul
Ivdellag) și a și a stat termenul integral.
O decizie importantă care a determinat, în fond, argumentarea ulterioară la revenirea
Tricolorului și Stemei istorice a fost adoptarea, la 20 mai 1989, de către Frontul Popular
din Moldova, a Rezoluției nr. 3 a Congresului I de constituire a FPM „Cu privire la
însemnele naționale”. În ea se specifi ca clar: „Culorile naționale ale moldovenilor au fost
până la 1940, albastrul, galbenul, roșul, cu excepția perioadelor când o parte sau alta a
teritoriului țării își pierdea independența și intra în componența altor state.
La 13 ianuarie și 24 ianuarie 1990 au avut loc ședințele Comisiei Prezidiului Sovietului
Suprem al RSSM, în cadrul cărora au fost ascultate comunicările celor trei grupuri de
lucru în domeniul cercetării simbolicii. Participanții la discuție „au împărtășit părerea
unanimă a grupurilor de lucru că întoarcerea tricolorului, simbolicii lui într-o perioadă
de renovare revoluționară a societății noastre vine din perpetuitatea conștiinței,
spiritualității neamului nostru și acceptarea, recunoașterea lui nu ar fi decât un act de
echitate istorică…”. La 28 februarie 1990 s-a prezentat un raport ce prevedea organizarea
unui concurs pentru noile simboluri ale R.S.S.M. Deja în ajunul tradiționalei demonstrații
de 1 mai, la Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S.M din 27 aprilie 1990 s-a
legiferat oficial Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâșiei galbene (stema
urma să fie aprobată ulterior). Gheorghe Ghimpu a fost acel care a arborat pentru prima
dată, la 27 aprilie 1990, Tricolorul de Stat pe cupola Parlamentului moldav. Manifestații
pentru tricolor au avut loc și în stânga Nistrului. La o întâlnire a muncitorii de la Uzina de
Mașini de Turnătorie cu Nicolae Dabija, cu toate riscurile, câțiva tineri intraseră în sala
de festivități cu panglici tricolore prinse la piept. Tot atunci tricolorul era arborat pe
sediul Universității din Tiraspol, unde era păzit de un detașament de studenți în frunte cu
rectorul Mihail Coșcodan și profesorul Ștefan Urâtu.
Pe 23 aprilie 2010, Legislativul a declarat această dată drept „Ziua Drapelului de Stat”.

Data și actul legiferării drapelului de stat

LEGE Nr. 217
din  17.09.2010

privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova

Publicat : 26.11.2010 în Monitorul Oficial Nr. 231-234     art Nr : 728

Semnificația culorilor drapelului

În heraldica modernă, albastrul este un simbol al fidelităţii şi perseverenţei. Culoarea
albastră este culoarea cadrului natural: albastrul azur este culoarea cerului, a infinitului, a
visului, a vieţii paşnice şi libere. Aurul (galben în drapel) semnifică în heraldică soarele,
bogăţia, prestigiul, grandoarea.
Roşul — mărire, bravură, îndrăzneală şi generozitate. În Moldova medievală culoarea
roşie era tradiţional culoarea proprie suveranului — domnului ţării.

3. Stema de stat
Istoricul consolidării stemei oficiale
„Herbul” Moldovei, pe care îl cunoaştem atît de bine din „peceţile” atîrnate (imprimate)
la sfîrşitul documentelor Cancelariei de Stat a Moldovei, din descrierea mitropolitului
Dosoftei, brodate pe steagurile vechi ale Statului Moldovenesc, inclusiv pe drapelele
Republicii Democratice Moldoveneşti (2.12.1917—27.03.1918), României şi Republicii
Moldova reprezintă un scut cu capul de bour cu stea în frunte, avînd în dreapta o roză
(mai tîrziu – soarele), în stînga – semiluna. Pe parcursul veacurilor stema a suferit unele
modificări neesenţiale, dar, elementele de bază – scutul, capul de bour cu mobilele
însoţitoare (soarele, semiluna) – au rămas, practic, constante şi definitorii, reprezentînd
dintotdeauna Simbolul Statalităţii Moldoveneşti.

Prima mărturie scrisă, dar de inspiraţie legendară, despre stema şi sigiliul Ţării Moldovei
o avem din prima istorie a Moldovei, scrisă în limba moldovenească – Letopiseţul lui Gr.
Ureche. Din „Predoslovia” lui aflăm, că, „îmblînd păstorii de la Ardeal, ce să cheamă
Maramoroş... au dat de o heară ce să cheamă buor şi după multă goană ce au gonit-o prin
munţi cu dulăi, o au scos la şesul apei Moldovei. Acolea hiindu şi hiara obosită, au ucis-
o la locul unde se cheamă acum Buoreni... Şi hierul ţarii sau pecetea cap de buor să
însemnează”.
Despre sigiliul Moldovei şi aplicarea lui, Misail Călugărul, interpolator al lui Gr. Ureche,
scrie mai amănunţit: „într-acei păstori ce au nimerit pe locul acesta, fost-au
şi Dragoş carile au venit de la Maramoroş, carile să vedea mai de cinste şi mai de folos
toţi, pe carile cu toţii l-au pus mai mare şi purtătoriu lor de grijă. Şi dacă l-au pus domn,
luară pildă de pre capul acei heară năsîlnice, bour... şi pusără de au făcut pecete Ţării
Moldove, de trăieşte păn într-aceste vremi în mînule cui alege Dumnădzău a hire (= să
fie) domn ţării, de trăieşte păn astăzi, de să pune pre cărţi (= scrisori), ce poronceşte
domnul de tocmele şi de aşedzări lăcuitorilor...”
În „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, D. Cantemir, om de ştiinţă şi cultură,
fost domn al Moldovei, care spera să reia tronul, nu putea admite ca ţara sa să fie
întemeiată de nişte ciobani hoinari. El afirmă, că „Dragoş vodă au fost domn şi fecior de
domn”.
În partea I „Gheografică”, capitolul VIII din „Descrierea Moldovei” (1716), D.
Cantemir, preluînd subiectul legendar, cunoscut de la Gr. Ureche şi M. Costin, privind
descălecarea (= întemeierea) Moldovei, scrie că „Dragoş a hotărît ca stema noii domnii
să fie un cap de bour”.
Stema Statului Moldovenesc: capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de o
roză (soare) la stînga – de semilună, constituie elementul de bază al sigiliului Moldovei,
al steagului Moldovei, al monedelor moldoveneşti. Cea mai veche pecete domnească
păstrată este cea atîrnată de un document semnat de Petru I Muşat la 1384. Imprimanta
(urma) pecetei pe ceară albă cuprinde un scut triunghiular cu un cap de bour, avînd între
coarne o stea, însoţit la stînga de o roză, la dreapta – de semilună. Specialiştii consacraţi
au descifrat legenda ce înconjoară la margini sigiliul: „Petru voivoda Moldaviensis.”
Această amprentă sigilară o vedem şi pe primele monede moldoveneşti – groşi – bătuţi
de Petru I Muşat.
Majoritatea sigiliilor domneşti, conţinînd elementul constitutiv obligatoriu au legenda în
limba slavonă. De exemplu: „Печать ио Романа воевода Земле Молдавской”− atîrnată
de documentul din 30 martie 1392. Sigiliul atîrnat de gramota semnată de Alexandru cel
Bun are legenda: „Печать Олександра воевода, господарь Земли Молдавской”.
Peceţile lui Ştefan al III-lea cel Mare atîrnate pe mai bine de 500 de documente cunos-
cute pînă astăzi, puţin diferă între ele cuprinzînd stema Moldovei, au o legendă modestă,
inspirînd demnitate: „Печать ио Стефана воевода Земли Молдавской...”

Data și actul legiferării stemei de stat

LEGE Nr. 32
din  07.03.2013

privind Stema de Stat a Republicii Moldova

Publicat : 03.05.2013 în Monitorul Oficial Nr. 97-103     art Nr : 318

Enumerarea elementelor stemei și semnificația fiecarui element

 Stema Republicii Moldova

Drapelul Republicii Moldova având stema țării pe culoarea galben a tricolorului

Stema de Stat a Republicii Moldova constă din desenul stilizat al unui vultur (sau al
unei acvile) purtând o cruce în ciocul său și strângând în ghearele fiecăruia din
picioarelor sale, reprezentate ca niște mâini, un sceptru de aur și o ramură verde
de măslin.
Pieptul păsării este protejat de un scut cu însemnele tradiționale ale Moldovei: capul
de bour, privit frontal, și soarele, plasat între coarnele bourului, ambele pe fond roșu,
simbolizând lumina zilei, respectiv o floare pentagonală (un trandafir) și luna, în faza
de crai-nou, plasate ambele pe fond albastru, simbolizând renașterea. Două greșeli
frecvente (inclusiv în vechime) privesc aceste elemente : capul de bour este luat drept un
cap de zimbru, iar soarele este luat drept o stea și reprezentat ca atare, inclusiv în
infoboxurile și portalurile Wikipediei despre Principatul Moldovei, în stema Republicii
Democratice Moldovenești și în scutul Moldovei din stema României. Cele două romburi
sunt aranjate la nivelul de separare al roșului de albastru. Elementele distincte ale scutului
sunt din aur (galbene). Emblema scutului este realizată folosind cele trei culori
tradiționale ale tricolorului: roșu, galben și albastru.
Stema Republicii Moldova se regăsește, de asemenea, și în centrul drapelului național, pe
culoarea galben.
 Capul de bour, însoţeşte şi marchează întreaga istorie multiseculară a Moldovei, fiind
elementul compoziţional emblematic al însemnelor naţional-statale moldoveneşti: sigiliul
de stat, drapelul – ca dovadă a continuităţii Statului Moldovenesc, a moldovenilor, a
aspiraţiilor lor de colaborare, bună înţelegere cu alte popoare din familia europeană, de
consolidare interetnică şi pace.
Aceste simboluri reprezintă elemente mistice şi conotaţii: zoologice (acvila şi bourul),
botanice (măslinul şi roza), сosmice (steaua şi semiluna), religioase (crucea), ale apărării
(scutul) şi autorităţii (sceptrul).
4. Declarația de independență și adoptarea imnului oficial
Data și procedura adoptării declarației de independența .
Reglementarile cheie ale declarației
LEGE Nr. 691
din  27.08.1991

privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

Publicat : 30.12.1991 în Monitorul Oficial Nr. 11-12     art Nr : 103;118     Data intrarii in
vigoare : 27.08.1991

Republica Moldova a obținut recunoașterea oficială a statalității, la 2 martie 1992, cand a obținut
statutul de membru al ONU.

Declarația de Independență a Republicii Moldova a fost un document adoptat de

către Parlamentul Republicii Moldova.
Documentul face referiri la „istoria milenară” și „statalitatea neîntreruptă” a românilor de
la est de Prut în spațiul istoric și etnic al etnogenezei acestora, consacră, pentru spațiul de
la est de Prut, denumirile oficiale: limba română, popor român. Acest act fondator al
Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiece an ca Ziua Națională a
Republicii Moldova sau Ziua Independenței.
Declarația a fost adoptată și semnată de 278 deputați în parlament la 27 august 1991.
Actul original a ars în timpul protestelor din 2009 la Chișinău, dar un document identic a
fost restaurat în 2010.
Declarația de independență a Republicii Moldova în mod clar și direct, susține
suveranitatea Republicii Moldova pe teritoriul Transnistriei, deoarece este "o parte
componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru". Cu toate acestea, Declarația
de independență a Republicii Moldova este ea însăși un argument împotriva suveranității
Republicii Moldova asupra Transnistriei, cum îl denunță acordul de la 23 august 1939,
între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, „nulă și neavenită” fiind uniunea doar
formală între cele două teritorii.

Data adoptării imnului național. Istoric.

LEGE Nr. 571
din  27.07.1995
 cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova

Publicat : 17.08.1995 în Monitorul Oficial Nr. 45-46     art Nr : 555     Data intrarii in
vigoare : 17.08.1995

IMNUL DE STAT AL REPUBLICII MOLDOVA

    "Limba noastră" este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (1888-1917), cuprinzînd patru strofe de cîte 12 versuri. Poezia
este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii să apară explicit) şi un îndemn pentru preţuirea ei. A fost scris de
către Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât
trecerea la alfabetul latin şi alte reforme importante.

   Din anul 1994 o parte din poezie, reorganizată sub forma a cinci
strofe de cîte patru versuri, a fost aleasă ca imn naţional al Republicii
Moldova, pe o melodie compusă de Alexandru Cristea (1890-1942).
Înainte de stabilirea acestui imn, Republica Moldova a avut pentru cîţiva
ani acelaşi imn de stat ca România, cîntecul „Deşteaptă-te, române!”. 

Imnul Republicii Moldova

Limba noastră-i o comoară

În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde

Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

5. Concluzii generale
Fiecare popor trebuie sa posede aceste simboluri din cauza ca anume acestea ne
determină ca o națiune unită, ne face unici, și ne dă speranța că trăim într-un stat unde
domnește legea și respectul, unde există drepturi și libertăți fundamentale ale oamenilor.
Ele reprezinta simbolurile de valoare care ne unesc și ne trezesc spiritul de națiune, ne
motivează sa luptam și sa creăm în final un stat demn în carea să poatp trăi copii nostri.
Simbolurile sunt elementele ce stau la baza identificarii naționale, considerăm că fiecare
persoana trebuie să le cunoască și respecte.
6. Bibliografie
 http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/2627/timu%C5%9F_42-45.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
 http://lex.justice.md/md/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/
 https://m.moldovenii.md/md/
 http://aboutmoldova.md/ro/view_sub_cat.php?sub_cat=113