Descrierea simbolurilor naţionale şi a celor europene

Conform constituţiei simbolurile statului roman sunt următoarele:

Articolul 12:
1. Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea
următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
2. Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
3. Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române”.
4. Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

Funcţia simbolurilor statului este în primul rând aceea de a contribui la

crearea si menţinerea ordinii politice si sociale; ele permit indivizilor să distingă
între o persoană care acţionează în numele autorităţii – si ale cărei acte si decizii
leagă statul – de simpli particulari sau de reprezentanţi ai altor puteri. Uniformele
si insignele purtate de anumiţi demnitari, funcţionari si agenţi ai statului, sigiliile,
stampilele ori antetul purtând stema ţării sau chiar titulatura unei autorităţi publice
înscrisă într-un document oficial constituie prezumţii puternice sau măcar indicii
temeinice în privinţa obligativităţii conduitei pretinse ori impuse de către asemenea
persoane sau de textul unor asemenea documente. Anumite simboluri ale statului
(în special stema) sunt întotdeauna prezente pe actele si documentele oficiale sau
autentificate.
Funcţia simbolurilor statului de a contribui la menţinerea ordinii în stat si în
societate este îndeplinită si prin simpla lor existenţă. Prezenţa drapelului naţional si
a stemei statului pe clădirile instituţiilor publice sau (în cazul drapelului) chiar pe
ale particularilor, a uniformelor forţelor militare si de ordine sau desfăsurarea unor
anumite ceremonii publice pot avea un efect impozant, sugerând efectivitatea
prezenţei puterii de stat într-o anumită regiune sau localitate. În momente de
tensiune politică si socială însă, o prezenţă simbolică excesivă pot avea efecte
contrarii. Exhibată excesiv si prea vizibil, puterea statului poate apărea ca
inoportună, agasantă sau opresivă, prezenţa simbolică prea insistentă denotând mai
degrabă teamă si nesiguranţă din partea conducătorilor.
O a doua funcţie, nu mai puţin importantă, a simbolurilor statului o
constituie cea de integrare politică a societăţii. Anumite simboluri statale, în
special ziua naţională, drapelul naţional sau imnul naţional au un rol deosebit în
crearea si menţinerea unui sentiment de coeziune între membrii societăţii, întărind
ideea de apartenenţă a individului la o mare comunitate politică între membrii
căreia există numeroase legături pe plan cultural, social, lingvistic, religios, istoric
sau ideologic. Elemente din cele mai diverse pot îndeplini o
asemenea funcţie: versurile unui poet celebru, melodia unui imn, comemorarea
unui eveniment istoric sau o sărbătoare religioasă asupra căreia sunt transferate
simboluri naţionale.

Stema naţională a României

Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea naţională. Stema

actuală a fost elaborată după Revoluţia din Decembrie1989. Elementele
constitutive ale stemei naţionale a României cuprind:
Vulturul de aur cruciat- element central care simbolizează dinastia
întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara
Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania)
Scutul pe care stă este de azur- simbolizează cerul. Vulturul ţine în gheare
însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, care reamintesc de domnitorul
Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi de domnitorul Tării Româneşti, Mihai
Viteazul, primul unificator al celor trei Ţări Române.
Un blazon împărţit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor
istorice româneşti de la stânga la dreapta:
Ţara Românească pe azur: un vultur ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur
Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.
Banatul şi Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul
peste Dunăre al împăratului roman Traian) şi un leu de aur.
Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se
găsesc şapte turnuri crenelate simbolizând cele şapte oraşe principale ale
Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt
reprezentate de doi delfini afrontaţi.

Drapelul României

Drapelul României este tricolor: roşu, galben şi albastru. Drapelul

României are culorile plasate vertical precum urmează: albastru (la lance), galben
(în mijloc) şi roşu (în afară). Albastrul este cobalt, galbenul – crom, iar roşul –
vermillon.
De-a lungul istoriei, drapelul României, nu a suferit transformări majore, cu
excepţia distribuţiei culorilor (în materie de proporţie şi poziţie), ca urmare a
impactului spiritului revoluţionar francez când multe dintre statele Europei au
adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.
Drapelul României este un tricolor: roşu, galben şi albastru. EI nu a suferit
transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuţia culorilor (în materie de
proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată dupa
Revoluţia de la 1848 când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe
dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.
Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai
Viteazul şi chiar Ştefan cel Mare. Cercetări de data recentă indică prezenţa lor
chiar pe stindardul dac existent pe Columna lui Traian din Roma. Acest steag
avea o formă specială: un cap de lup din metal strălucitor, de care atârnau lungi
panglici colorate. In momentul în care bătea vântul, steagul emitea un şuierat care
avea darul de a înspăimânta duşmanul şi încuraja pe cei care-l purtau în luptă.
Drapelul, stindardul, steagul sunt simboluri profunde, legate de istoria, de
rezistenţa poporului şi de secretul supravieţuirii sale.
De-a lungul timpului, poezii şi imnuri au fost dedicate tricolorului
românesc; unul dintre acestea, "Trei culori" compus de Ciprian Porumbescu,
având o melodie mobilizatoare, este unul dintre cele mai iubite cântece ale
romanilor.

Imnul naţional al României

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816 – 1863),

poet, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la
1848. muzica a fost compusă de Anton Pann (1796 – 1854), poet şi etnograf, om
de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Peomul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul
Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat
pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara
Românească, Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie).
Poemul a devenit imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-se
instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energetic şi mobilizator pe care-l
conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag
românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul
Războiului de Independenţă (1877 -1878), cât şi în timpul primului şi celui de al
doilea Război mondial. În momentele de criză de după 23 august 1944, când, după
lovitura de stat, România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste,
participând la război în tabăra aliaţilor, acest imn s-a aflat în mod spontan pe
buzele tuturor şi a fost transmis pe postul naţional de radio. Mesajul imnului
„Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece
impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume
nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice.
La 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, cântecul s-a auzit
spontan pe străzi, ca un simbol al libertăţii câştigate. Astfel, instituirea ca imn
naţional a venit de la sine. 

Ziua Naţională a României

Până la 21 noiembrie 1991, când a fost aprobată prima Constituţie a

României postdecembriste, nu era menţionată în nici o Constituţie a statului
român ziua naţională, ceea ce nu a împiedicat să se sărbătorească acest eveniment
la diferite date, în funcţie de regimul care se află la Bucureşti.
Astfel, în timpul lui Cuza, au loc sărbătoriri cu caracter naţional la data de
24 ianuarie, în amintirea datei la care se realizase dubla alegere a acestuia. După
înlăturarea lui Cuza, în timpul lui Carol I se sărbătoreşte data de 10 mai.
După obţinerea Independenţei de stat, a devenit zi oficială ziua de 9 mai, zi
continuată de 10 mai, ca zi a regelui.
După înlăturarea monarhiei, la 31 decembrie 1947, ziua naţională a
României a devenit ziua de 23 august.
După 1989, când are loc prăbuşirea regimului comunist din România, ziua
naţională a devenit 1 decembrie, ca o comemorare a datei de 1 decembrie 1918.

Simbolurile Uniunii Europene sunt specificate în proiectul de constituţie al UE,

în Partea IV, Dispoziţii Generale şi Finale, articolul 1. Majoritatea acestor
simboluri au fost create de Consiliul Europei între anii 1950 - 1960 fiind adoptate
de Uniunea Europeană.

Drapelul European
Cercul celor 12 stele aurii pe fond albastru. Această emblemă a fost adoptată
în 1955 de către Comitetul Miniştrilor în urma propunerii Adunării Parlamentare.
Prin dispoziţia acestora, cele 12 stele simbolizează unitatea popoarelor Europei.
Numărul lor este invariabil, douăsprezece fiind simbolul perfecţiunii şi
plenitudinii.
Sigla Uniunii Europene este un steag albastru dreptunghiular a cărui lungime
este o dată şi jumătate mai mare decât înălţimea. Cele 12 stele galbene ale
steagului UE, situate la intervale egale, formează un cerc imaginar al cărui centru
se află la intersecţia diagonalelor dreptunghiului (stelele sunt poziţionate asemenea
cifrelor pe cadranul unui ceas). Raza acestui cerc este egală cu o treime din
înălţimea steagului. Fiecare stea are cinci vârfuri aşezate pe circumferinţa unui cerc
imaginar a cărui rază este egală cu 1/18 din înălţimea steagului. Toate stelele sunt
aşezate având unul din vârfuri dispus vertical şi îndreptat în sus şi alte două vârfuri
aşezate pe o linie care face un unghi drept cu catargul steagului.
Imnul european
În ianuarie 1972, Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei a adoptat un
imn european: aranjamentul muzical fără text realizat de Herbert von Karajan, al
preludiului la “Oda bucuriei” din Simfonia a 9-a de Beethoven, iar în 1985, şefii de
Stat şi de Guvern din ţările membre reuniţi în cadrul Consiliului European, la
Milano l-au adoptat ca imn oficial. Imnul este interpretat cu prilejul ceremoniilor
europene. Alegerea acestei melodii ca imn subliniază aspiraţia spre valorile
comune, unitatea în diversitate şi idealurile de libertate, pace şi solidaritate care
stau la baza Uniunii Europene.
Ziua Europei
Data de 9 mai a fost aleasa ca Ziua a Europei de Consiliul European de la
Milano, din 1985, apreciindu-se ca punctul de pornire al construcţiei Europei unite
a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al
Franţei, a propus Germaniei, vechi inamic al ţării sale, dar şi altor state, să
contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi să pună "bazele concrete ale
unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". În primăvara
anului 1950 Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei, primeşte de la
omologii din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie o misiune istorică:
crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în familia
europeană. Problema delicată pe care o avea de rezolvat îl face să recurgă la
sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet. Aflat în casa sa din Moselle, în
luna aprilie a aceluiaşi an, Robert Schuman meditează la acest proiect. A doua zi,
în drum spre Paris, se hotarâse: „ Proiectul e interesant; va fi proiectul meu ”, îi
mărturisea şefului sau de cabinet. Şi astfel, în dimineaţa lui 9 mai, un emisar secret
înmâna cancelarului german Konrad Adenauer un document confidenţial care
cuprindea o copie a proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania
dorea să devină partener al Franţei în acest proiect ce-şi propunea să schimbe
soarta Europei. La ora 16.00, în aceeaşi zi de 9 mai 1950, în Salonul Orologiului
din Quai d’Orsay, Robert Schuman citea proclamaţia care prin îndrăzneala ei avea
să schimbe destinul Europei. Franţa şi Germania decideau să pună în comun
rezervele de cărbune şi oţel şi invitau toate ţările europene interesate să li se
alăture. Pentru unii planul Schuman era utopia unui „aventurier politic”, pentru
alţii un vis nebunesc, astăzi însă este o realitate pe care o trăim cu toţii. Astăzi, 9
mai este un simbol european, şi, împreună cu moneda unică euro, steagul albastru
cu cele 12 steluţe galbene, deviza " Unitate în diversitate " şi imnul - celebra "Oda
Bucuriei" din Simfonia a - IX- a de L.van Beethoven - formează simbolurile
identităţii politice a Uniunii Europene.
 Ziua Europei reprezintă un bun prilej pentru a organiza diverse acţiuni şi
festivităţi, menite să apropie Uniunea Europeană de cetăţenii ei, dar şi pe cetăţenii
uniunii între ei.
Moneda Euro
La originea conceptului de monedă unică se află tratatele care stau la baza
Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declară că piaţa comună este unul
dintre obiectivele Comunităţii Europene ce va contribui la o “uniune mai strânsă
între popoarele Europei”. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce
Uniunea Economică şi Monetară şi pune bazele monedei unice. Iar în decembrie
1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unică să poarte numele
de “euro” iar din 1 ianuarie 1999, euro a devenit moneda europeană unică.
Începând cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat propriu-zis în circulaţie şi în
buzunarele cetăţenilor europeni. În acel moment, doar 12 din cele 15 state membre
au adoptat-o, ulterior li s-a alăturat Grecia şi Slovenia. Euro a devenit un simbol al
Uniunii Europene. Monedele şi bancnotele naţionale ale statelor din Zona Euro au
fost scoase din circulaţie pe 28 februarie 2002. Reprezentarea grafică a monedei
unice a fost inspirată de litera grecească epsilon, ea trebuind să facă legătura atât cu
leagănul civilizaţiei şi democraţiei europene, cât şi cu prima literă din cuvântul
"Europa". Cele două linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al
stabilităţii euro.
Deviza Uniunii Europene
"Unitate în diversitate" este deviza Uniunii Europene şi este rodul unui
concurs la care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, între 10 şi 20 de ani. A
fost folosită pentru prima dată în 2000 şi a fost pentru prima dată menţionată
oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004.
Articolul I – 8 enumeră simbolurile UE. Semnificaţia devizei este ca, prin Uniunea
Europeană, europenii îşi unesc eforturile pentru a lucra împreună pentru
menţinerea păcii şi pentru prosperitate, şi că numeroasele culturi, tradiţii şi limbi
diferite care coexistă în Europa sunt un atu pentru continentul nostru.
Uniunea Europeană este fondată pe principiul "unitate în diversitate":
diversitatea culturilor, obiceiurilor, credinţelor şi limbilor. Tocmai această
diversitate face ca Uniunea Europeană să fie ceea ce este: un spaţiu al diversităţii
celebrate ca sursă de bogăţie şi nu un "creuzet" în care diferenţele se topesc.