CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII UN BUN DASCĂL...

„Gândește-te că lecția este un spectacol ce trebuie pregătit.

Tu oprește-ți rolul secundar, dar interpretează-l
astfel încât să poată fi răsplătit cu un Oscar.”

Se spune că „un dascăl bun echivalează cu un noroc în viață.”

Învățarea școlară pune bazele învățării pe durata întregii vieți.
Rolul cadrului didactic este de a crea un climat școlar pozitiv, o
relație de tip democratic, în care nota caracteristică o constituie
cooperarea și pateneriatul între cele două componente ale actului
educațional.
Comportamentul profesorului ar trebui să se caracterizeze prin
tendința de a se integra în climatul clasei, de a se identifica cu viața și
activitatea elevilor, de a se proiecta pe sine în rolul elevilor, de a se
identifica cu ei și de a răspunde la solicitările acestora.
Caracteristica esențială a relației de tip profesor – elev este
colaborarea dintre participanții la instruire. Relațiile democratice sunt și
multidirecționale, adică de conlucrare și de sprijinire a autoactivității, de
influențare și cooperare. Într-un autentic act educativ, educatorul și
educatul formează un cuplu didactic interdependent de modelare și
automodelare reciprocă, ce parcurge diverse etape ierarhice într-o
continuă spirală ascendentă.
A educa înseamnă a adapta copilul la mediul social adult ținând
seama de natura sa proprie, de posibilitățile individuale de asimilare,
înseamnă a face apel la mijloacele, metodele și procedeele care
corespund trebuințelor, interesului personal al copilului. Adevărata
educație concepe copilul ca pe o entitate vitală, ca pe o valoare în sine,
nu ca pe un mecanism inert, declanșat de un sistem extern. A educa
înseamnă a forma un copil până ce ajunge om. Primind sprijinul
educatorului, copilul este în stare să adauge ceva nou la tipul uman
obișnit. Interacțiunea sferelor de dezvoltare a copilului și câteva procese
care îi permit să cunoască realitatea se axează pe trei direcții:
 copilul va deveni capabil să se cunoască pe sine (dezvoltarea
percepțiilor, sentimentelor, a gândirii, adaptarea la propriile nevoi);
 să intre în relații cu alții (cu alți copii), să cunoască realitățile sociale
și culturale;
 să intre în relații cu mediul înconjurător (să se apropie de informații
semnificative, să se intereseze de tot din jur, să protejeze natura),
 Societatea actuală, societate a competiției și a competenței, are nevoie
de oameni care să se remarce prin ceea ce știu și ce pot face, oameni
care și-au verificat înclinațiile și, prin exercițiu sistematic, le-au
transformat în aptitudini și calități. Pentru ca aceste însușiri să se poată
dezvolta, este necesar un sistem de instruire activă care să-i pună pe
elevi în situația de a dobândi cunoștințe prin îmbinarea unor sinteze cu
caracter interdisciplinar, prin căutarea unor soluții originale și eficiente
pentru o varietate de probleme ce se ivesc în viața socială aflată în
continuă schimbare.
E nevoie, în aceste condiții de un învățător capabil să organizeze
activitatea elevilor astfel încât să le solicite și să le dezvolte latura
creatoare. Un bun educator cunoaște bine fiecare elev și-l folosește
potrivit capacităților sale, dirijează activitatea cooperând cu fiecare
membru al colectivului de elevi.
Profesorul ar trebui să adopte un stil demcratic astfel încât:
 să găsească, să elaboreze și să aplice metode didactice pentru elev,
prin elev și împreună cu elevul;
 să-i facă pe elevi să se simtă parte activă în instruire, interesată
captivată de achizițiile noului;
 să determine elevii să gândească, să comunice, să compare, să
emită raționamente, să analizeze, să sintetizeze, să pună întrebări,
să construiască răspunsuri, să aplice cunoștințe;
 să declanșeze, să susțină, să catalizeze schimburile verbale și
intelectuale dintre elevi, urmărind descoperirea progresivă a noului;
 să permită fiecărui elev să urmeze parcursul educațional în ritmul
său, în mod real;
 să sprijine elevii să inițieze acțiuni, să le analizeze, să le accepte
punctele de vedere, să le dirijeze activitatea, să depisteze golurile
din cunoștințele copiilor și să le corecteze cu ajutorul lor;
 să situeze elevul într-un model de reflecție, care să-i permită să
activeze cognitiv și să rămână activ, vigilent, atent, în toate etapele
cunoașterii;
 să creeze o atmosferă de cooperare, de tolerață și respect de
coeziune afectivă de confruntare a opiniilor;
Ca răspuns la stilul și la stimulul profesorului, vom dezvolta și
atitudinea pe care trebuie să o adopte elevii:
 să se implice activ în activitatea de învățare;
 să-și dezvolte încrederea în forțele proprii;
 să asculte și să respecte opiniile diferite de ale sale;
 să remarce valoarea ideiilor și a opiniilor celorlalți;
 să fie pregătit pentru a demonstra sau a formula și susține judecăți.
 Adoptând un astfel de stil, profesorul se afirmă ca partener al elevilor,
iar aceștia la rândul lor devin „profesori”, întreaga clasă formând astfel o
comunitate de învățare liberă și eficientă.
Relația profesor – elev este o relație complexă, constructivă, dinamică,
în care ambele părți își aduc aportul de originalitate și creativitate, fiind
oportună pentru nobila misiune a școlii, aceea de a forma capacități.

UN POSIBIL MODEL...
 Zâmbește! Zâmbind vei comunica mai ușor cu semeni tăi!
 În orice împrejurare poartă-te cu cei din jur fermecător, respectuos.
Elevii tăi vor observa cu siguranță!
 Ferește-te de stereotipii verbale, gestuale sau de conținut. Încearcă
să fii „altfel” la fiecare întâlnire cu elevii tăi!
 Folosește fără reținere jocul! Este acceptat la orice vârstă.
 „Încălzește” întodeauna mintea elevilor tăi! Apropie-i astfel de
învățare.
 Încearcă să faci din fiecare lecție o situație de viață! Jucând cât mai
multe roluri, elevul va face primii pași spre inserția socială.
 Învață-i pe elevii tăi să vorbească, dar să și asculte pe alții vorbind!
 Fii exigent, dar drept! Elevii tăi te vor aprecia curând.
 Colaborează cu elevii dar învață-i să decidă singuri pentru ei înșiși.
 Obișnuiește-ți elevii să continue învățarea dincolo de ușa clasei!
Este mai greu, dar, sigur mai eficient.
 Străduiește-te să fii eficient: să lucrezi sistematic, să fii punctual,
consecvent, organizat, adaptabil, optimist.
 ZÂMBEȘTE! Zâmbind vei realiza comunicarea adevărată cu semenii
tăi!

Bibliografie:
Frățilă, Ioan - „Psihologie generală și educațională ”, București, E.D.P,1993
Kulcsor, Tiberiu – „ Factorii psihosociali ai reușitei școlare” , București, 1978
Pavelcu Vasile – „Metamorfozele lumii interioare”, Iași, Ed. Junimea, 1976