Omida pofticioasă

În lumina cochetă a lunii, un ou mic dormea pe o frunză.

într-o bună dimineată, când soarele îşi întindea razele spre pământ se auzi un zgomot
chinuit:
-Poppp !
Din ou ieşi o omidă foarte flamândă.
Ea a început să caute mâncare :
Luni a mâncat un măr,
Marti două pere,
Miercuri trei prune,
Joi patru căpşuni,
Vineri cinci portocale,
Sambata : o prăjitură, o înghţată, un chefir, un pachet de brânză, o bucată de salam, o
bomboană, o placintă, un cârnat, o brioşa, o felie de pepene.
Apoi…chih..nu s-a simţit prea bine.
Duminica a mâncat doar o frunză verde.
Nu mai era flamandă, dar nici foarte mică. A devenit o omidă chiar foarte mare si a
început să-şi construiască o casă în care se închidea treptat-era un cocon.
A stat, a stat, apoi s-a auzit din nou: popp…
O pereche de aripi şi-a deschis drumul spre cer.
Era un fluture minunat !