Iluminismul Romanesc

Horeanu Ionut-Stefan
a-XI-a E
Definitie:

• ILUMINISMUL este un curent

ideologic si cultural manifestat in
Franta in secolul al XVIII-lea
numit si secolul luminilor datorita
evolutiei neasteptate a stiintelor.
 Iluminismul romanesc
• iluminismul in Tarile Romane patrunde intre anii 1780-1830. Manifesatrile
curentului literar si cultural au ecouri mai slabe in Tarile Romane si datorita
regimului de asuprire sociala si politica, ecourile sunt puternice in cadrul
Transilvaniei. In Tarile Romane se remarca prezenta episcopului ilumist
Chesarie de la Ravnic, in special filozof si istoric. In zona Transilvaniei aflata
sub ocupatie austroungara se regasesc coordonate ale manifestarilor iluministe
apusene. La final de sec. 18 si inceput de sec. 19 este inregistrata activitatea
unei grupari cunoscuta si sub numele de scoala Ardeleana, cea care isi
propune sa lupte pentru libertate si egalitate in drepturi sociale si politice cu
celelalte natiuni privilegiate din Transilvania. Se remarca discriminarea intre
natiunile ce compun populatia Transilvaniei in documentul intitulat unirea celor
trei natiuni (Unio-Trium-Natiorum).
• Documentul numea pe nobilii sasi, secui si maghiari ca
locuitori cu drepturi depline in zona transilvana, iar in timp
ce romanii, cea mai numeroasa populatie si mai veche pe
acele meleaguri erau tolerati. Scoala Ardeleana, in plan
cultural, si-a indreptat atentia catre studiul istoriei si a limbii
romane.

• Reprezentantii iluminismului romanesc Chesarie de la

Ravnic, Samuil Micu Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior,
Ion Budai Deleanu.
• Grigore Ureche redacteaza Letopisetul Tarii Moldovei (intre
anii 1942-1647), singura sa lucrare cunoscuta, ramasa
neterminatal aceasta marcheaza inceputul istoriografiei in
limba romana. Forma originala a lucrarii s-a pierdut, parte
din text s-a reconstituit dupa notite si dat mai departe in
copii cu interventiile sau interpolarile calugarilor copisti
Simion Dascal, Misail Calugarul si Axinte Uricariul. Inaintea
Letopisetului exista un capitol introductiv, intitulat
“Predoslovie” in care cronicarul isi expune intentiile si
scopul scrierii