IONICA SILVIU

AN I, ISTORIE I.D.

Descrierea unei amprente sigilare

Pornind de la definitia data sigilografiei, mi-am propus a analiza cu atentie un oarecare sigiliu
despre care se va afla originea lui dupa enumerararea si identificarea tuturor elementelor
componente. Analizand forma lui se constata ca este rotund, avand de-a face implicit cu un sigiliu
mai vechi si de dimensiuni mari, ceea ce inseamna ca se incadreaza in forma de clasificare in cadrul
sigiliilor mari (7-13cm.). Primul element semnificativ al acestui sigiliu este stema care din definitie
prezinta doua parti: scutul si mobile(arme). Privind cu atentie se constata doua scuturi de forma
ovala, dintre care unul prezinta capul de bour specific Moldovei si respectiv pasarea (acvila cu cruce
in cioc) specifice Tarii Romanesti. Din aceasta constatare ne putem da seama ca avem de-a face ca
tip sigilar cu tipul unit specific secolului al XVIII – lea asa cum reiese din anul prezent in legenda
1782, deci fiind vorba despre sigiliul unui domn fanariot care a trait in acea perioada potrivit caruia
folosea stemele unite ale Tarii Romanesti si Moldovei, fie pentru a arata ca a domnit intr-o tara sau
alta, fie ca reprezenta simple steme de pretentie-dorinta de a domni in ambele tari. Se observa unirea
celor doua scuturi prin acolare (lipirea pe flancuri), scutul din dextra sau cel de deasupra avand
pozitia principala reprezentand tara in care se afla in scaun la momentul realizarii sigiliului in cazul
nostru – scutul Moldovei cu cap de bour si stea in frunte ceea ce ne desluseste enigma posesorului
acestui sigiliu si anume domnul Moldovei din acea vreme: Alexandru I Mavrocordat, fiul lui
Constantin Mavrocordat, zis si Delibey care a domnit in Moldova in perioada 08.06.1782-12.06.1785,
probabil sigiliul fiind aplicat unui act domnesc din acea perioada. Continuand cercetarea se constata
prezenta celor doua arme ce constituie mobile si care reprezinta un sceptru – simbolul puterii
domnitoare si o sabie, a carei incovoiere aminteste de iataganele turcilor care in perioada fanariota
erau omniprezenti in viata tarilor romane dar si a pseudonimului domnitorului pus tot pe seama
influentei turce. Un element in plus il constituie ornamentele de pe sigiliu reprezentand diversi lobi
asezati simetric, care dau frumusete sigiliului. Alte elemente care mai apar pe impresiunea sigilara
sunt: semnul crucii prezent deasupra coroanei, ambele fiind situate in partea superioara a sigiliului,
coroana fiind inchisa, cu un numar variabil de arcuri simple terminandu-se cu un glob cruciger care
planeaza scutul (se afla deasupra scutului la o anumita distanta); pavilionul peste care sunt plasate
scuturile avand forma unei mantii de purpura captusita cu hermina si brodata cu franjuri si ciucuri din
fir de aur.

Legenda (inscriptia) reprezinta textul scris marcat la marginea campului sigilar in zona numita
exerga, aceasta aflandu-se intre doua cercuri concentrice. Aceasta din definitie incepe cu invocatia
simbolica in forma de cruce redat sub forma de sigla (initiala), formula teocratica (io) si numele si tara
domnitorului, in cazul sigiliului nostru aparand inscriptii literale si anul realizarii sigiliului 1782 in partea
de jos.

Concluzionand putem spune ca dupa procedeul de folosire la document este un sigiliu aplicat.