1

CURS 1: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE

(Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX)

Antichitatea romana:

 Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea Ovidiu: "Natura se reînnoieşte

monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” - în mod constant - a crea noul
din vechi este, de aceea, propriu
Horaţiu) omului"1
 Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor
din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii"

Evul mediu timpuriu:

 Teodoric (455-526), împărat între 471-526 “este important să păstrezi cât

şi să creezi. Suntem într-adevăr
Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor
interesaţi a păstra zidurile
de artă clasice greceşti şi romane Romei în bună stare, şi de
aceea am ordonat portului
Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane Lucrino să furnizeze 25.000
(curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ţigle anual pentru acest scop.
Vezi ca acest lucru să se
împlinească, găurile care au
 Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a apărut prin căderea pietrelor
vestigiilor să fie acoperite de ţigle pentru
a fi astfel protejate, încât să
 Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira" merităm mulţumirile trecuţilor
regi, a căror operă noi le-am
dat nemuritoare tinereţe.”
Teodoric câtre Sabinus2
 Carol cel Mare
Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor “(…) toate construcţiile ruinate
din Roma să fie reparate. În
publice
Roma, binecuvantată între
Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, oraşele lumii nu trebuie să se
marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen. găsească nimic sordid sau
mediocru.”
Teodoric câtre Argolius3

Evul mediu:

 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect 1119, Columna lui Marc
Aureliu (ca şi cea a lui Traian)
protejat”.
erau concesionate pentru a fi
“astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci folosite ca puncte de belvedere
păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât de câtre pelerini
lumea va exista.”4
1
Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765
2
Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments
XX, 1986, p.57.
3
Cevat Erder, op.cit., p.58
4
Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor
- F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6
 2

Primele descrieri "Mirabilia

Urbis Romae" şi "Graphia"
despre Roma Antică (Sec. XII)
 Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului Colosseum: fortificaţie a fam.
Frangipani (mijl. sec. XIII)
carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).
Mausoleul lui Hadrian -
Castelul San Angelo

Colecţia de sculpturi ale

papilor din Lateran (Lupa
Capitolina, statuia lui Marc
Aureliu5)

Renaşterea:

 priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii 1337, Petrarca este primul care
condamnă distrugerile
creaţiei.
mărturiilor trecutului în Roma
 Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi
artistic Prima cercetare, -1375,
Giovanni Dondi
 dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6
“Roma Instaurata”- descriere a
Teatrul lui Marcellus transformat în palat
Romei, Flavio Biondo-1466
Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii
sticlarii ocupă Termele lui Agrippa
Leon Battista Alberti, în De Re
vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei
Aedificatoria, vol. 10:
tăbăcarii ocupă Statium Domitian
"corectarea greşelilor": greşeli
producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius
mentale şi greşeli manuale
lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo
îndreptăţesc a fi corectate, în
Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II
scopul creării unui lucru nou şi
 Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât perfect
pentru a fi întrecut.7
 Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada San Francesco-Rimini,
“perfecţionat”.(L.B.Alberti.)
considerată a fi produs valori (Antichităţi).
 Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea Bazilica-Vicenza, “una suave
cercetării lor arheologice. armonia” (A.Palladio.)

Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice Michelangelo, Sta. Maria degli
(“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : Angeli, Roma (termele lui
“a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre Diocleţian): păstrarea spaţiului
ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. interior şi a orientării ne-
Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], canonice
care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.”
Rafael: „Prin conservarea
 Rafael despre vestigiile Romei Antice (Scrisoarea către Leon X): exemplului anticilor,
Sanctitatea Voastră va încerca
a le egala şi a le depăşi(...)”
„Căci, atunci când contemplez vestigiile (...) şi când examinez raţiunea
divină a anticilor, deseori îmi explic de ce multe lucruri care lor le erau (...) Am îndrăzneală să spun că
facile nouă ni se par imposibile. această nouă Romă pe care noi
(...) am deprins o anumită cunoaştere a arhitecturii antice. Pe de o parte o contemplăm astăzi în toată
acest lucru îmi provoacă o imensă plăcere prin cunoaşterea a atât de splendoarea şi frumuseţea ei,
5
Confundat cu Constantin cel Mare
6
Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini").
7
Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.
 3

multe lucrări excelente, dar pe de altă parte încerc o imensă durere cu palatele, bisericile şi
atunci când văd, asemeni unui cadavru, această nobilă cetate ce a fost celelalte edificii, este toată
regină a lumii şi care este în mod lamentabil ruinată şi vandalizată.” făcută cu varul extras din
marmurele antice.”
 Rafael despre sensul monumentelor şi protecţiei lor (Scrisoarea
către Leon X): „Dar de ce ne-am plânge noi
de Goţi şi de vandali ca şi de
atâţi alţi inamici tenece ai
„Este o datorie pentru orişicine să îşi iubească patria şi părinţii, astfel
latinităţii, atunci când aceia
încât mă simt dator să folosesc toate forţele mele cele slabe pentru a
care, ca nişte părinţi ori tutori
conserva, atât cât este posibil, o formă de viaţă imaginii sau mai degrabă
ar fi trebuit să protejeze aceste
umbrei acestui oraş care este de fapt patria tuturor creştinilor, şi care a
rămăşiţe lipsite de apărare au
fost cândva atăt de puternică încât oamenii începuseră să creadă că ea
contribuit în schimb de mult la
singură fusese plasată sub înalturi deasupra soartei şi că, în contra legilor
ruina şi distrugerea anticei
naturii, ea a fost extrasă morţii şi promisă eternităţii. Dar se pare că
Rome.”
timpul, invidios în faţa gloriei umane, şi prea puţin încrezător în propria
sa putere s-a asociat cu soarta dar mai ales cu barbarii ignoranţi pentru a
Proiect de raport (scrisoare)
distruge această mândră cetate.”
către Leon X

 Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între
Castel S. Angelo şi Vatican, cu
reconstruire a Romei
arcade, în stilul forurilor
 Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul
M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. de Cetatea Romei

 Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi Plantarea de obeliscuri, statui

vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de şi fântâni la intersecţii şi în
pieţe, lărgirea traseeor de
construcţii şi pusă mai bine în valoare pelerinaj
 Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea
Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie).
Ordonanţa 'de conservare' a
Primele iniţiative de protecţie: antichităţilor romane din
Nîmes, data de câtre Anne de
Montmorency (15489)
 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă
gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona Consilium Tridentum (1545-63)
stabileşte măsuri împotriva
 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor
construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi sacre din biserici odată cu
refacerea sau renovarea lor şi
 Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil".
şi săpăturile neautorizate.
1630 - Director General al
 Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o Antichităţilor - numit de Gustav
formulă legală de protecţie - Suedia al II-lea al Suediei

1666 - Legea de protecţie a

antichităţilor - Suedia

8
Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele
superioare folosite pentru cazarea muncitorilor.
9
"Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta
arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul
oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice
de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă
cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel,
op.cit. p.135
 4

Secolul XVII - Apariţia categoriei “monument istoric”:

 Moda colecţiilor : Apariţia tururilor ghidate prin

Roma, a ghidurilor editate în
îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice
limbi străine.
spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale
Piazza di Spagna devine un loc
 Descoperirea oraşului Herculanum - 1738 al străinilor (hoteluri). 1799,
Schlozer se plânge de numărul
 Descoperirea oraşului Pompei - 1748 exagerat de turişti.
 Interesul pentru ruine: Creşterea vânzărilor de bunuri
Giovanni Paolo Panini (cca 1730), veduta ideata (ansamblu imaginar de artistice. Preţul era superior
ruine monumentale reale) dacă obiectele erau reparate.
Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110),
Sir William Chambers (1751), desen pentru mauzoleul prinţului Primul sculptor care s-a
moştenitor dedicat integral restaurărilor de
Carlo Marchioni, Tempieto Diruto, Vila Albani, Roma - 1751-67 bunuri de artă (Cavaceppi,
prieten al lui Winkelmann)
 Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768)
-”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” - 1755
-”Observatii asupra Arhitecturii Antice” - 1762 “Monumentum” < monere (lat.)
-”Istoria Artei Antice” - 1764 = a aminti, a avertiza.
-”Monumente Antice Inedite” - 1767
Folosit pentru prima data in
 Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului dictionarele vremii, asociat cu
“Monument” “vechime”, “prestigiu”
 Rolul social al patrimoniului arhitectural, după ideea că arhitecţii Thomas Langley "Gothic
pot, prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) Architecture, Improved by Rules
pentru mai bine şi prosperitate" and Proportions".

Rev. Franceză 1789 - 2 procese: 1792- toate statuile, inscripţiile,

1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii basoreliefurile de bronz sunt
“distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa topite pentru a face tunuri.
feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria Decret al Revoluţiei -1792
despotismului”
2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare, regale, clericale “(...) o pradă bogată oferită
2 Nov.1789, bunurile clericale sunt naţionalizate învingătorilor, cele 40.000 de
palate, hoteluri şi castele ale
Franţei.”
Camille Desmoulins
 Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.
Musée des Monuments
 Primele inventare ale patrimoniului Français, Alexandre Lenoir,
Aubin-Louis Millin, “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments 1795, Couvent des Petits
pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français, 6 vol. Augustins
1790-9612
Musee National du Louvre,
 Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1793 (Musee Republicain)
1790 - Comisia Monumentelor

 La propunerea lui Ch. M. de Talleyrand, pe 13.X.1790 Adunarea “Comisia Monumentelor” este

condamnată şi dizolvată
Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să pentru”incivism” în 1793,
10
Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice
11
Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani, apoi
Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei.
12
În lucrările Adunării Generale din 18.IX.1793, Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donne
une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”), Le Patrimoine, op.cit, p.17
 5

studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din urmaşa ei, COMISIA
bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.” TEMPORARĂ A ARTELOR
reuşeşte să salveze
 Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale, în general) le sunt - Abaţia Saint-Denis,
recunoscute: - Porte Saint-Denis,
- Catedrala din Chartres,
valoarea cognitivă - Catedrala din Amiens, etc.,
valoarea educativă în mod explicit nu fără a pierde totuşi elemente
valoarea estetică sau părţi ale construcţiei.13
valoarea economică în mod implicit
“(..) condamnând la distrugere
Declaraţia Adunării Constituante din 14.VIII.1792 condamnând monumentele ce amintesc
“monumentele ridicate orgoliului, prejudecatilor şi tiraniei”, exceptează despotismul, este important a
“obiectele ce pot interesa arta”. păstra şi conserva onorabil
capodoperele artei, atât de
demne de a recrea un popor
liber”
Declaraţia Adunării
Constituante 16.IX.179214

13
Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa, precum Sainte Chappelle,
datorită prezenţei unei coroane pe acest element.
14
xxx, Le Patrimoine, op.cit. p.15. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte
Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi, dar această poartă este o capodoperă.” (idem, p.15)
 6

CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (II)

SEC. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA

PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

Reflexe ale Revoluţiei Franceze

 1818 - Decret promulgat de Ducele de Hessa - Darmstadt pentru 1. Succesul unui program de
conservare stă în existenţa
realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa
unei instituţii specializate
Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor, responsabil cu avizarea
încadrate cu conservatori
modificărilor la imobilele istorice
profesionişti,
 1820 - Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: 2. Nevoia unui inventar al
Decretul Cardinalului Pacca, prevăzând inventariere, conservare şi monumentelor,
administrare unitară 3. Conservarea părţilor vechi,
păstrarea materialului
 1826 - Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea original şi menţinerea la un
distrugerii fortificaţiilor medievale minim necesar a intervenţilor.
Fr. Schinkel (1781-1841)
 Prusia. Friedrich Schinkel: program de conservare a Oberbaudirector Preusen
monumentelor
bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin
publicului, prin urmare întreţinerea acestora este de interes public"

Primele restaurări metodice

Roma: Viena: Franzensburg,

Laxenburg (1799, sub comanda
 Raffael Stern (1803), Arcul lui Constantin (315),
lui Franz I). Capella Speziosa
Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic.
(1222) de la Klosterneuburg a
fost demolată şi transportată în
 Raffael Stern (1806), Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a piese separate pentru a fi
Colosseum-ului15 reconstruită atât ca sufragerie
Contrafort de sprijin din cărămidă (R. Stern) cât şi capelă.
Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Valadier)

 Giuseppe Valadier, restaurarea Arcului lui Titus (1819-21)

Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane, arhitravă)

 Poletti, S. Paolo Fuori le Mura 16(1823), Teatru - Ostia

Atena:
 Leo van Klenze 1834, Acropola Athenei,:
Utilizarea în exclusivitate a materialului original, vechi
Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură
Păstrarea impresiei generale de ruină.
"În restaurare există o condiţie
 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike esenţială care trebuie
întotdeauna să fie ţinută minte.
Franţa: Este cea conform căreia orice
 E.E.Viollet le Duc, 1840, St. Madelaine - Vezelay porţiune îndepărtată trebuie

15
În 1675, Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare
sunt zidite. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). Benedict al XIV transformă
Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749), cu care prilej repară arcadele de vest.
16
Reconstrucţie ordonată de Pius IX
 7

Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare înlocuită cu materiale mai bune,
Consolidare mai puternice şi într-o manieră
Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice fără greşeală. Ca rezultat al
Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) operaţiunii căreia i-a fost
subiect, clădirea restaurată
 Paul Abadie - 1842, Catedrala Angouleme trebuie să capete o nouă
speranţă de viaţă, mai mare
 Constant Dufeux, Bis. Sf. Laurenţiu - Paris decât cea care tocmai s-a scurs.
Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică E.E. Viollet-le-Duc,
 E.E.Viollet le Duc, Lassus, 1843, Notre Dame de Paris Restaurarea, Dictionnaire
Înlocuirea ferestrelor de sec.XIII cu unele de tip sec.XII raisonné de l'architecture
Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului française du XIe au XVIe siécle
Îndepărtarea decoraţiei clasiciste, Fleşa
“Cunoştinţele noastre asupra
Anglia: stilurilor trecute face ca
 Sir George Gilbert Scott (1811-78), Chichester Cathedral perioada în care trăim să ne
Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central apară - prin excelenţă- cea mai
potrivită pentru lucrările de
 Sir George Gilbert Scott, Ripon Cathedral (1862) restaurare.”18
Eliminarea mărturiilor de sec. XIV de pe faţada de V şi turnuri şi
înlocuirea cu elemente de sec. XIII

 Sir George Gilbert Scott, Westminster Abbey, 1849-6117

Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce
Reconstruire a transeptului de N în stil.

Primele doctrine de restaurare

Franţa: Doctrina unităţii de stil Situaţia sociala şi implicaţiile

asupra culturii
 1830 : Min. Francois Guizot, în raportul câtre Rege propune
Restaurarea monarhiei (1815)
înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor. duce la manifestarea interesului
Domeniul patrimonial pentru averile naţionalizate în
„Monumentele istorice de care solul Franţei este acoperit provoacă timpul Revoluţiei Franceze.
invidia Europei civilizate. Atât de numeroase şi variate în comparaţie cu
cele ale ţărilor vecine, ele nu aparţin doar unei anumite faze a istoriei, ci Pentru prima dată în 1819,
formează o serie completă şi fără lacune; începând cu epoca druizilor şi restaurarea unor monumente
până în zilele noastre, nu există vreo epocă memorabilă a artei şi istorice face obiectul unui buget
civilizaţie icare să nu ne fi lăsat monumente care să o explice şi să o (al Ministerului de Interne).
exemplifice.” Ministrul de Interne F. Guizot
(istoric de profesie) este
Rolul inspectorului general, preliminariile ideii de clasare însărcinat de câtre Rege cu
„Inspectorul general al monumentelor istorice va pregăti în urma întocmirea unui raport referitor
turneului său comprehensiv un catalog exact şi complet al edificiilor sau la starea proprietăţilor
monumentelor izolate care trebuie să facă obiectul unei atenţii serioase Statului.25
din partea guvernului; el va însoţi acest catalog, pe măsura posibilului cu
desene şi cu planuri, şi le va transmite succesiv la Ministerul de Interne, "(…) în materie de restaurare
unde acestea vor fi clasate şi consultate la nevoie.” primul şi cel mai ferm principiu
constă în a nu inova, chiar când
Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. Vitet (1830-1834), am fi împinşi câtre aceasta de

17
Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă
18
apud Machatschek Alois, History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage, Curs la R.
Lemaire Centre for Conservation, K.U.L.
25
“Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada
anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă,
distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32.
 8

P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). lăudabila intenţie de a completa

şi înfrumuseţa. E mai bine să
 1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor 19
lăsăm necompletat şi imperfect
ceea ce se găseşte incomplet
 1887 -Legea Monumentelor sau imperfect. Nu trebuie să ne
 Ludovic Vitet, inspector general al monumentelor 1830-1834 permitem de a corija
neregularităţile, nici de a
1. insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, îndrepte deviaţiile, fiindcă
2. accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, deviaţile, neregularităţile,
3. întreţinerea substanţei originale, defectele de simetrie sunt fapte
4. restaurarea trebuie să fie invizibilă, istorice pline de înteres, care
5. trebuie realizate de arhitecţi specializaţi. adesea ne furnizează criteriile
arheologice după care putem
 Rolul lui P. Merimée20 determina o epocă, o şcoală, o
1. descoperă valorile artistice ale romanicului, artă până la el idee simbolică. Nici o adăugire,
nici o înlăturare."
dispreţuită Circulară 1837
« timpul decadenţei şi tenebrelor ne-a transmis stilul său bastard şi
degradat », Guizot, scrisoarea către Rege, 21.10.1830 Doctrina unităţii de stil
2. îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, “A restaura un edificiu
3. promovează principiul "primo non nocere"21 înseamnă a-l restabili într-o
stare ce poate să nu fi existat
niciodată.”
 Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879)
« Dacă europeanul a atins
fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina aceasta fază în dezvoltarea
INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL. intelectului uman, aceasta
« In restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie pentru că îndreptându-se cu
ţinută minte. Este cea conform căreia orice porţiune îndepartată trebuie viteza dublă câtre destinaţiile
înlocuită cu materiale mai bune, mai puternice şi într-o manieră fără viitorului, şi poate tocmai
greşeală. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect, clădirea datorită acestei avansări foarte
restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât cea rapide, el a simţit nevoia de a
care tocmai s-a scurs. » colecta tot ce aparţine
E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de trecutului său, tot aşa cum
l’Architecture, Paris 1868-74 strângem o vastă bibliotecă
pentru a pregăti lucrări
viitoare;(…) »
introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în
analiza construcţiei şi folosirea materialelor E.E.Viollet-le-Duc:
« Un principiu mult prea important poate fi observat în restaurare, şi Dictionnaire Raisonné
care nu poate fi îndepărtat cu nici un pretext, este acela al atenţiei ce de l’Architecture, Paris
trebuie acordată oricărui vestigiu care indică o anumită dispoziţie 1868-74
arhitecturală. Arhitectul nu trebuie să fie satisfăcut pe deplin, (…) până
când nu a descoperit explicaţia care este în acordul cel mai bun şi simplu
cu vestigiile lucrării stravechi: a decide o dispunere în mod aprioric, fără Montalambert critica în 1845,
a aduna toată informaţia care îl determină înseamnă a cadea în ipoteză; într-un discurs în camera
iar în activitatea de restaurare nimic nu este mai periculos decât Pairilor noile maniere de
19
Comisia stabileşte o lista de 1090 de monumente demne de interes, pentru ca foarte repede (1842) acveastă listă să
ajungă la 2420 şi la 2800 în 1848.
20
Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments
Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este
de a fi un Vox Clamans in Deserto.” Merimee este realist şi declară "Il y a bien longtemps que nous avons désespéré de
sauver tous les monuments menacés et notre ambition est de faire le meilleur choix possible parmi le petit nombre de
ceux que nous pouvons secourir". (« Am trecut deja de momentul de la care am încetat a spera să salvăm toate
monumentele ameninţate, iar ambiţia noastră este de a face cea mai bună alegere posibilă pentru numărul redus al celor
pe care le putem salva. »). Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de utilitate socială a
Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget anual pentru
acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37.
21
"Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau
informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."
 9

ipoteza.” amenajare a spaţiului urban în

jurul monumentelor : "Nu
”În construcţia medievală fiece porţiune a lucrării îndeplineşte o trebuie făcut loc gol în jurul
funcţiune şi suportă o acţiune. Arhitectul trebuie să urmărească să catedralelor noastre, de
determine valoarea celor două [funcţiunea şi acţiunea] înainte de a-şi maniera a îneca magnificile
începe sarcina. El trebuie să procedeze ca un chirurg îndemânatic şi dimensiuni cu care le-au
experimentat care nu atinge un organ până când nu a acumulat înzestrat autorii lor. Ele nu au
cunoştinţe complete despre funcţia sa şi şi-a definit consecinţele imediate fost făcute pentru deşert precum
şi îndepărtate ale operaţiei. Mai degrabă decât procedând la întâmplare piramidele Egiptului, ci pentru
el trebuie să nu o îndeplinească. Mai degrabă trebuie să lase pacientul să a plana deasupra locuinţelor
moară decât să-l ucidă.” îndesate şi a străzilor înguste
E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de ale oraşelor noastre."26
l’Architecture, Paris 1868-74

“Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele

pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea
ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este
vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”22
despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris
Exemple: restaurările de la
 Bis. Saint Sernin- Toulouse
 Castelul Pierrefonds.
 Bis. St.Madeleine-Vezelay
Defineşte restaurarea ca un termen modern:
„Termenul restaurare precum şi aceasta în sine sunt amândouă moderne.
A restaura o cladire nu înseamnă a o conserva, a o repara sau a o
reconstrui; este a o restabili într-o integralitate care poate să nu fi existat
niciodata. (…) Epoca noastră a adoptat faţă de trecut o atitudine
singulară printre toate celelalte epoci. Ea şi-a propus să analizeze
trecutul, să-i compare şi să-i clasifice fenomenele şi să-i construiască
istoria sa veritabilă urmărindu-i pas cu pas traseul, dezvoltarea şi fazele
succesisive ale umanităţii. Acest fapt nu este o modă, un capriciu sau o
slăbiciune, precum un gânditor superficial ar putea crede, ci un fenomen
complex. »

E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de

l’Architecture, Paris 1868-74

 Victor HUGO
Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a
monumentelor
“Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea.
Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o
distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.”
Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo23
Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor
persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din
punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi
clasate [ca monumente storice].”24
22
xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44
23
« Une loi suffirait. Qu'on la fasse. Quels que soient les droits de la propriété, la destruction d'un édifice historique et
monumental ne doit pas être permise à d'ignobles spéculateurs que leur intérêt aveugle sur leur honneur ; misérables
hommes, et si imbéciles qu'ils ne comprennent même pas qu'ils sont des barbares ! Il y a deux choses dans un édifice :
son usage et sa beauté. Son usage appartient au propriétaire, sa beauté à tout le monde, à vous, à moi, à nous tous. Donc,
le détruire, c'est dépasser son droit".
 10

Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin Situatia socială a Angliei după

razboaiele Napoleoniene si
 Rolul lui J. Ruskin (1819-1900) implicatiile sale asupra culturii
“The Seven Lamps of Architecture”-184827, cap. VI: Lampa Dupa aprox. o generaţie,
Memoriei. spaţiul European este din nou
accesibil.
1. Rolul arhitecturii Spectrul extinderii ideologiei
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără ea, dar fără Rev. Franceze determină
ea nu ne putem aduce aminte”. guvernanţii să propună un vast
program de lucrări publice
“(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: având drept temă construirea
să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei, şi de biserici28 şi drept scop
să o păstreze, ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor trecute” ocuparea într-o activitate
nerevoluţionar29ă a celor
“(...) şi prin urmare, atunci când construim, să o facem ca şi cum am demobilizaţi urmare a încheierii
face-o pentru eternitate. Să o facem nu numai pentru deliciul şi nici doar razboaielor.
pentru folosinţa prezentului; să fie o operă pentru care descendenţii
noştri ne vor mulţumi, şi să ne gandim, atunci când aşezăm piatră peste Victoria asupra Franţei pune
piatră, că va veni o vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că problema expresiei stilistice în
mâinile noastre le-au atins, iar oamenii vor spune uitându-se la ele: plan constructiv a noului statut
Uitaţi-vă, aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi.(…) al Angliei.
Căci într-adevar, cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele Urmarea unor aprinse dezbateri
sale şi nici în aurul său. Gloria sa stă în vârsta sa şi în puterea sa se convine asupra Stilului Gotic
evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte ca expresie naţională.
lucruri...”

2. Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul “Aveţi grijă de monumentele

istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul voastre şi nu veţi avea nevoie să
“ansamblu urban” le restauraţi. Doar câteva table
de plumb aşezate la timp pe
“Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine acoperiş, câteva frunze şi crengi
construită este de sorginte modernă, aşa cum şi ideea că nici o pictură nu moarte îndepărtate la timp din
poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară mai mare decât calea unei scurgeri de apă vor
cea naturală.” salva atât acoperişul cât şi
“Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie pereţii de la ruinare. Urmariţi
sau mărturiseşte un fapt bogăţiei [de decoraţie] fără sens. Nu trebuie să construcţiile vechi cu grijă,
existe nici un singur ornament care să îmbogăţească faţada unei clădiri păstraţi-le cât puteţi mai bine,
publice şi care să nu aibă un înţeles.” cu orice preţ feriţi-le de orice
modificare sau distrugere.”
J. Ruskin, referitor la
3. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor, într-o formă foarte “restaurarea” St. Alban’s
apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile: Cathedral

“Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o

mare oportunitate. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după

24
Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a
monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.
26
apud A. Chastel, op. cit. pag. 82
27
Printre cele 7 lămpi (principii) sunt: Sacrificiul, respectiv implicarea efortului artistic, Adevărul, respectiv expresia
sinceră a materialelor, sistemului tehnologic şi constructiv, Puterea, respectiv controlul raportului dintre masă şi lumină,
Memoria şi Obedienţa, respectiv respectul pentru formele trecutului.
28
Între 1818 şi 1835 sunt construite 214 biserici din care 174 în stil neogotic
29
"Clasele de jos din oraşe au devenit periculos de nemulţumite, şi este în principiu datoria bisericii naţionale de a-i
întoarce spre stări de spirit mai convenabile. Pentru succesul acestei operaţii, săracii oraşelor trebuie să meargă la
biserică.", apud Martin Shaw Briggs, Goths and Vandals, A Study of the Destruction, Neglect and Preservation of
Historical Buildings in England, London, Constable, pp.149-50
 11

noi, şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. Şi nu avem nici
un drept, prin ce facem sau neglijăm, ca să-i penalizam sau să-i privăm
de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră.
Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în
acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă bogaţia
roditoare a fructului; şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile
noastre şi dorim mai puţin să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei
noastre, cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru.
Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne „Ruskin militează pentru o etică
vor urma, şi dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este şi caută să impună concepţia sa
trimis viitorului, nici unul nu trimite mai departe decât o face morală asupra monumentului
mormântul.” unei societăţi pe care propriile
tendinţe o antrenează în sens
invers(...)”
4. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric”
Fr.Choay,
din care deduce “Universalitatea protecţiei” sale.
Alegoria patrimoniului

5. Militează pentru constituirea unui organism european de

protecţie a patrimoniului. “Pledăm deci pentru toate
construcţiile, apaţinând tuturor
 Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ perioadelor şi stilurilor, şi
chemăm pe cei implicaţi în
“ Nu este o problemă de pragmatism sau de simţământ dacă trebuie să existenţa lor să pună Protecţia
păstrăm construcţiile vremurilor trecute sau nu. Nu avem nici un drept în lor în locul Restaurării; să
a le atinge. Ele nu sunt ale noastre. Ele aparţin în parte celor care le-au curme ruinarea prin îngrijire
construit şi în parte tuturor generaţiilor care ne vor urma. (..) Ceea ce noi zilnică, să propteasca zidul ce
construim avem libertatea de a şi demola; dar dreptul altora asupra ceea se înclină şi să repare
ce au realizat dându-şi puterile şi averile şi viaţa nu a dispărut odată cu acoperişul care curge cu
moartea lor(...)” mijloacele cele mai potrivite
acestor scopuri; să refuze
modificarea structurii sau a
“[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o poate ornamenticii existente; dacă
suporta; o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme, [construcţia] a devenit
o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus.(...) Să nepotrivită folosirii prezente să
nu ne lăsăm amăgiţi în acest important subiect, este imposibil, aşa cum ridice o alta mai degrabă decât
este imposibil reînvia morţii, să restaurezi ce a fost frumuseţe sau să o modifice sau mărească pe
măreţie în arhitectură.” cea veche; în sfârşit, să trateze
Cele 7 Lămpi ale arhitecturii, 1849 construcţiile istorice drept
Monumentul poate fi:consolidat, întreţinut, dar de o manieră monumente ale unei arte
trecute, create de meşteri
“invizibilă” dispăruţi, pe care arta modernă
nu poate interveni fără a
« Să nu mai vorbim despre restaurare. Totul nu este decât o minciună de distruge.
la un capăt la altul. (…) Aveti grija de monumentele voastre şi nu veţi Atunci, şi doar atunci vom
avea nevoie să le restauraţi.” scăpa reproşurilor că
Cele 7 Lămpi ale arhitecturii, 1849 învăţătura noastră se întoarce
asupră-ne într-o batjocură; aşa
şi doar aşa ne vom putea
 Rolul lui William Morris proteja construcţiile vechi
pentru a le înmâna venerabile
Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia şi instructive celor ce ne vor
Construcţiilor Istorice- S.P.A.B. (The Society for the Protection of urma.”
Ancient Building), 1877 W. Morris, “Manifesto” -
S.P.A.B., 1877
 12

CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII

SEC. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ

Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO “Conservare o Restaurare30” -

1893
 Camillo Boito (1835-1914)
Fundamentează restaurarea monumentelor istorice ca “este mai bine să consolidezi
decât să repari, este preferabil
disciplină ştiinţifică, bazată pe noţiunea de autenticitate.
să repari decât să restaurezi.”
Camillo BOITO
Principii ale restaurării :
„Monumentele istorice trebuie
 păstrarea patinei (mărturiei) istorice să-şi păstreze
 păstrarea intervenţiilor realizate asupra Aspectul lor venerabil şi
monumentului în decursul timpului. pitoresc;
 refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Dacă completări ori
reconstruiri
Viollet-le-Duc. Se dovedesc a fi indispensabile,
 supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă Le-aş face astfel încât să se
ca sursă a legitimităţii restaurării monumentelor (în vadă
contradicţie cu teoria antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Că aceste lucrări sunt opera
Morris). contemporaneităţii.”
„Ori, arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg. Ar fi
preferabil, cine n-ar dori-o, ca fragilul nostru corp omenesc să Camillo Boito, cele trei tipuri
nu aibă nevoie nici de sonde, nici de bisturiu ori scalpel; dar de restaurare (1883):
rari sunt cei care gândesc că este preferabil să-i moară Restauro archeologico: pentru
părintele sau un prieten mai degrabă decât să-l vadă cu un monumentele antice, realizată
deget în minus sau cu un picior de lemn.” prin anastiloză şi clară
distincţie între nou şi vechi
 complementaritatea dintre operaţiile de conservare
şi cele de restaurare. Restauro pittorico: pentru
construcţiile evului mediu,
 marcarea ostentativă a intervenţiilor.(chiar prin realizată printr-o restaurare
inscripţionare). discretă, cu un minim necesar
“…eu prefer restaurările ratate celor reuşite. Restaurările de completări
ratate, prin graţia unei fericite ignoranţe imi permit să disting
clar partea istorică de cea contemporană, pe când restaurările Restauro architettonico: pentru
reuşite, făcând noul să pară istoric prin virtuţile unei ştiinţe şi a construcţiile renascentiste şi
unei tehnici admirabile, imi paralizează judecata şi mă aduc la ulterioare, realizată prin
perplexitate, astfel încît plăcerea de a admira monumental înlocuirea părţilor lipsă prin
dispare, transformând studiul acestuia într-o provă extreme de completări marcate distinctiv.
fastidioasă.”
 descrierea operaţiilor de restaurare, inscripţionarea
pe construcţie sau publicarea.
 ierarhizarea profunzimii şi complexităţii
intervenţiilor în funcţie de perioada istorică asupra căreia
se intervine (3 tipuri de intervenţii de restaurare).

„(...) indic faptul că în monumentele arhitecturale prevalează când unul

30
Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?", Nuova Antologia, Nr. 87, 1886, pp.480-
506. I nostri vecchi monumenti:Conservare o restaurare” este scris in 1886, ca o serie de articole, culese apoi în lucrarea
“Questioni pratiche di belle arti: restauri, concorsi, legislazione, professione, insegnamento” (Milan, 1893)
 13

când altul din următoarele trei calităţi: importanţa arheologică, aspectul

pitoresc, frumuseţea arhitecturală. Este deci permis a împărţi arta
restaurării în:
restaurare arheologică (Antichitatea)
restaurarea pitorescă (Evul mediu)
restaurarea arhitecturală (Renaştere, etc.)”

Norme propuse:
1/ Maxima importanţă întreţinerii, îngrijirii şi consolidării „Noi putem spune, vorbind în
monumentelor. general, că monumentul se
compune din diverse straturi,
2/ Reconstituirea (ripristino), motivată de raţiunea unităţii după modelul crustei terestre şi
artistice sau arhitecturale, acceptată doar dacă se bazează că ele toate au, de la cea mai
pe documentare irefutabilă, pe prevalenţa existentei profundă la cea mai
majorităţii elementelor constitutive originale. superficială o valoare proprie
3/ Orice tentaţie spre completare a monumentelor foarte pe care trebuie să o
respectăm.”
vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată, cea mai
indicată este anastiloza. Despre restaurarea San Marco:
4/ Monumentelor “vii” - utilizari prezente cu conditia ca „Scheletul a fost consolidat,
ele sa nu presupuna alterari majore , sa nu fie radical lăsând pielea intactă, cu carnea
diferite de cele originale. şi muşchii săi; pielea bronzată
de soare, ridată de intemperii,
5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de crustată ici şi colo, plină de
vedere istoric sau artistic, indiferent din ce perioadă a cicatrici, şi cu toate acestea mai
existenţei monumentului ar data; seducătoare decît pilelea fină şi
- fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la roză a unei domnişoare.”
formula iniţială
- şi fără a exclude unele elemente în favoarea altora,
Exemplul restaurării bisericii
- excepţie făcând elemente minore ce desfigurează Santa Trinita din Florenţa:
aspectul „(...) toate eliminările,
- şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. inevitabile oricărei restaurări,
6/ Respectul pentru monument trebuie insoţit de acela trebuie să se limiteze la ceea ce
este lipsit de orice interes, şi
pentru ambientul său prin refuzul alterării acestuia ce ar
poate fi considerat ca profanare
putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou artistică.”
construit prin efecte de masă, culoare sau stil.
7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării
monumentului trebuiesc limitate la minimum, şi
prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia
geometrică a compoziţiei originale şi nu plastica sa
decorativă.
„(...) nu este nici un dubiu că exagerez dacă pentru a salva
adevărul arheologic uit că arta are şi ea drepturile sale.
Volumul, conturul, aspectul de ansamblu al părţilor care
completează monumentul nu trebuie să contrazică monumentul;
diferenţele trebuie să stea în detaliu.”
8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţa de material, Exemple de ignorare a
modenatură mai simplă sau inscripţii. principiilor lui C. Boito:
„Adăugirile (completările) nu trebuie privite ca veritabile  Restaurarea Castelului
restaurări, ci ca părţi noi de edificiu, în care expresia veritabilă Sforzesco făcută parţial
a artei contemporane nu numai că nu strică (...) autenticităţii prin demolare şi
arheologice a monumentului, dar serveşte a ilustra arta epocii reconstruire (Turnul lui
noastre” Filarete, de ex.),
9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.  Completarea la
Palazzo di Re Enzo,
10/ În cercetările arheologice excavările - imediat urmate
Bologna,
de relevare şi protecţie a descoperirilor.  Reconstruirea faţadei
 14

11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor Palazzo Salimbeni – Siena –

de restaurare este obligatorie. în stil gotic

8 procedee de a marca interventia contemporană:

1. diferenţierea stilului
2. diferenţierea materialului
3. eliminarea figurilor sau ornamenticii
4. expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis
publicului aparţinând monumentului (Ex.: Palatul dogilor,
Veneţia, capitelurile expuse)
5. înscrierea pe fiecare element reîntregit a datei restaurări
sau a unui semn convenţional
6. epigrafii descriptive pe monument
7. descrierea fotografică şi scrisă a intervenţiilor, a fazelor
succesive ale lucrărilor, păstrată în formă imprimată la
monument sau într-un loc vecin aparţinând acestuia.
8. notorietatea (ex.: faţada Santa Maria del Fiore, Emilio
de Fabris, sec 19.)
 15

Alois RIEGL, “Der Moderne

Monumentul istoric - identitate şi percepere socială: Denkmalkultus, sein Wessen
Alois RIEGL und seine Entstehung” – 1903

“Prin monument, (…),

Definirea monumentului şi a monumentului istoric întelegem o operă creată de
- Monument - obiect apriori incarcat cu semnificatie mâna omului şi edificată în
scopul precis de a conserva
- Monument Istoric- obiect incarcat cu semnificatie a posteriori pentru totdeauna prezent şi viu
în conştiinţa generaţiilor
“Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele viitoare memoria unei anume
istorice sunt “neintenţionale”. acţiuni sau a unui anume destin
Valorile monumentului istoric (sau o combinaţie între cele
două).(…) Edificarea şi
I.- Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre întreţinerea unor astfel de
un monument istoric) monumente, "intenţionale", a
 valoarea de vechime: căror urmă se regăseşte până în
“Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere epocile cele mai depărtate ale
prin aspectul său ne-modern. (…) Maniera în care valoarea de vechime culturii umane, nu a încetat nici
se opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în în zilele noastre.”
imperfecţiunea operelor, în lipsa lor de integritate, în tendinţa de
disoluţie a formelor şi culorilor lor, adică în trăsăturile în mod riguros „Dat fiind faptul cá
opuse caracteristicilor operelor moderne, strălucitor de noi.” producátorii operelor care ne
apar astăzi ca monumente
 valoarea istorică istorice căutau în mod esenţial
“Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă să-şi satisfacă propriile lor
pentru noi stadiul particular, într-un anumit fel unic, în care s-a dezvoltat nevoi practice şi exigenţele lor
într-un anumit domeniu creaţia umana. Din acest punct de vedere, ceea spre un ideal, cel al
ce ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale contemporanilor lor sau chiar
naturii, aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale, ci al moştenitorilor lor direcţi; şi
stadiul său iniţial avut ca operă a omului” cum, în general, nu s-au gândit
nici pe departe să transmită
generaţiilor viitoare mărturia
 valoarea de rememorare intenţională activităţii lor artistice şi
“Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a culturale, denumirea de
monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde "monument" nu poate fi
în trecut, şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor acoperitá de un sens obiectiv, ci
viitoare. numai subiectiv.(…) Fie că sunt
Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia intenţionale sau nu,
spre valorile actuale.” monumentele prezintă o valoare
de rememorare, şi de aceea, în
II.- valori de contemporaneitate: ambele cazuri, vorbim de
“În loc a considera monumentul ca atare, valoarea de contemporaneitate va "monumente".”
tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă, recentă şi a aşteaptă ca
de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice “Majoritatea monumentelor
oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus, să dea impresia unei răspund, printre altele, la
perfecte integrităţi, neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii.” aşteptările simţurilor şi
spiritului pe care creaţiile noi şi
 Valoarea de utilizare moderne le-ar putea satisface la
fel de bine”.
 Valoarea artistică: - valoarea [artistică] de noutate: “(…)un monument nu prezintă
- valoarea de artă relativă privirii noastre o valoare
artistică decât în măsura în
Receptarea monumentului istoric care satisface aşteptarea
Monumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnică voinţei artistice moderne.”
dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.
“(…) ruptura operată de câtre
“Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de voinţa artistică modernă în
 16

monument; noi, subiecţi contemporani le-o atribuim. “ raport cu expresiile [artistice]

anterioare, se referă la
Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi specificitatea monumentului în
strategiile de conservare raport cu concepţia, forma şi
culoare sa.”
Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor
tipuri de valori monumentale: “(…) orice operá de artă
“În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare, în modernă trebuie, prin însăşi
timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa modernitatea sa, să se prezinte
intervenţiei sale, dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări sub un aspect desăvârşit, cu
anterioare, valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai forme şi culori care să nu
puţin de la monument decât imortalitatea, prezentul etern, perenitatea în prezinte nici un fel de urme ale
starea originară” vreunei degradări”

 Val. de vechime şi val. istorică

“Katechismus der
 Val. de vechime şi val de utilizare Denkmalpflege”, 1916 :
“Conservarea [monumentelor
 Val de vechime şi val. rememorare istorice] nu este o problema de
Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de gust.”
contemporaneitate şi soluţiile de conservare Max Dworak
“(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a Conservator General al
Imperiului Austro-Ungar
monumentului este minimá, valoarea de vechime se va afirma cu atât mai
mult şi exclusiv, iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el
exigenţelor valorii de vechime.”

Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria

patrimoniului, Seuil, Paris
1992
Aria tipologică:
de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G.Giovannonni, 1913) şi “Opera lui Boito, şi, mai amplu,
ţesutul urban cea a lui Riegl, arată că la
cumpăna secolelor XIX şi XX
conservarea monumentelor
Aria cronologică: istorice dobândise statutul de
de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai
punerea în discuţie a
Aria de difuzare: conceptelor şi procedeelor sale
putea să i-l confere.
de la spaţiul european la cel mondial, prin intermediul coloniilor şi a Această abordare critică
cercetărilor arheologice din noile teritorii încheia o delimitare a câmpului
spaţio-temporal al
Aria de interes şi competenţă: monumentelor istorice care,
istorici, istorici de artă, la filozofi, arhitecţi, ingineri, urbanişti, începând cu sfârşitul anilor
1860, prezenta, cel puţin în
arheologi, oameni politici şi scriitori teorie şi virtual, aproape
aceleaşi contururi ca şi astăzi”
 17

Sec. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării

Congresul Internaţional al Arhitecţilor, Madrid, 1904 Paul Clemen31,: autorul
conceptului de conservare
-definirea monumentelor : creativă:
1. vii - ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. "Ideea, valoarea spirituală,
semnificaţia unui monument
2. moarte - nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. sunt importante, şi abia după
-în funcţie de această clasificare, monumentele trebuie fie consolidate (cele aceea urmează forma
moarte), fie restaurate (cele vii). tradiţională, îmbrăcămintea.
Îmbrăcămintea poate să fie
-Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil, porţiunile schimbată, poate ornamentată
de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar din nou, atâta timp căt ideea
dacă nu afectează echilibrul estetic general. este păstrată."32
-Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de
câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul
tehnic, estetic şi arheologic al statului.
-Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi
artistice în fiecare ţară.

Conferinţa de la Atena (1931) - Organizaţia de Cooperare Carta de la Atena C.I.A.M.

Intelectuală a Societăţii Naţiunilor 1933,- Congresul Internaţional
(prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei - ing. Nicolaos de Arhitectură Modernă.
Balanos)33
Promovează o concepţie
-recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea “statistică” asupra conservarii
restaurărilor. patrimoniului:
-”trecutul nu poate
-atunci când restaurarea in totto este de neevitat, este recomandată păstrarea
influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice. supravieţui în totalitate,
trebuie ales deci cu grijă
-recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o ceea ce trebuie păstrat”.
continuă întreţinere a acestora. -”dacă avem de-a face cu o
serie mare de obiecte
-recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra
similare, unele pot fi
conservării monumentelor istorice.
păstrate, altele - demolate.”
-relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când
acesta se referă la un monument istoric. - Pune pentru prima dată, deşi
doar implicit, problema
-respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din
concilierii dintre dezvoltare şi
apropierea acestora (construcţii noi, reclame, structuri edilitare sau plantaţii).
conservare:
-recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat, în -”dacă existenţa în
special34) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi dătătoare continuare a unor obiecte
de caracter. semnificative ale unei epoci
trecute se dovedeşte
-recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în
împotriva intereselor
metode fizice, chimice sau biologice de conservare, urmare a creşterii gradului
oraşului trebuie căutată o
de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili.
soluţie de reconciliere.”
-folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor. -”in unele cazuri poate fi
păstrată partea memorială
-întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca
31
conservator al Landului Renania
32
P. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă."
33
Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele:
1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului, 1902-9 Erechteionul, 1905-17 Propylee, 1921 propunerea
anastilozei colonadei de N. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze), lucrare începută
în 1922
34
Introducerea de elemente de fier (crampoane, centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton
armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric.
 18

[ suportul material al
bunuri ale întregii omeniri.
valorii memoriale sau
-creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. istorice ], în timp ce restul
poate fi alterat.”
-recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale
- Sub influenţa ideologiei
patrimoniului.
urbanismului corbusian,
proclamă
-”cultul valorilor trecutului
nu trece peste criteriile
justiţiei sociale”.
- asanarea construcţiilor
dărăpănate din jurul
monumentelor istorice şi
folosirea zonei drept spaţiu
verde.
- Este împotriva pastişei
stilistice.

Carta del Restauro Italiana (1931) Norme propuse:

elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte. 1/ Acordarea de maximă
importanţă întreţinerii, îngrijirii
şi consolidării monumentelor.
-Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de 2/ Reconstituirea (ripristino),
reinstituire a valorii lor artistice. motivată de raţiunea unităţii
-Restaurarea - o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din artistice sau arhitecturale, nu
multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului. poate fi acceptata decât dacă se
bazează pe o documentare
-Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric irefutabilă şi pe existenţa
şi nicidecum a unităţii sale stilistice. majorităţii elementelor
-Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele constitutive originale.
populaţiei, spiritul oraşului, memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă, 3/ Orice completare a
criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. monumentelor foarte vechi
(cazul antichităţilor) trebuie
refuzată. In cazul acestora cea
Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub mai indicată este anastiloza.
conducerea lui Cesare Brandi 4/ Monumentelor “vii” le vor fi
găsite utilizări prezente cu
condiţia ca ele să nu presupună
Definirea restaurării ca act metodologic (C. Brandi): alterări majore ale construcţiei
şi să nu fie radical diferite de
Restaurarea ca intervenţie umană cele originale.
“În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în 5/ Păstrarea tuturor
eficienţa sa un produs al activităţii umane.(…)”35 elementelor valoroase din punct
de vedere istoric sau artistic,
Opera de artă indiferent din ce perioadă a
“(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca existenţei monumentului ar data
atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul fără a căuta unitatea de stil sau
uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo, în faţa ochilor noştri, şi poate fi întoarcerea la formula iniţială
clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane, până când şi fără a exclude unele elemente
recunoaşterea sa ca operă de artă, recunoştere pe care o operează conştiinţa, îl în favoarea punerii în evidenţă
exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse.”36 a altora, excepţie făcând
elemente minore ce
Relaţia restaurare - operă de artă desfigurează aspectul
“(…) orice comportament faţă de opera de artă, implicit şi intervenţia de monumentului şi numai după o
restaurare, depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca atentă şi obiectivă judecată.
operă de artă. (…) Este necesară, astfel, definirea restaurării pe baza conceptului 6/ Respectul pentru monument
trebuie însoţit de acela pentru
35
C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare Brandi, Teoria del restauro, Giulio Einaudi Editore s.p.a. Torino 1977,
traducedre de Ruxandra Balaci, Teoria restaurării, Editura Meridiane, Bucureşti 1996, pag. 33
36
C. Brandi, op. cit. pag. 34
 19

ambientul său prin refuzul

operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce
alterării acestuia prin efecte de
caracterizează restaurarea propriu-zisă.”37
masa, culoare sau stil ce ar
Definirea metodologică a restaurării după C. Brandi putea conduce la subordonarea
monumentului cadrului nou
“Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne
construit.
permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al
7/ Adăugirile necesare
recunoşterii operei de artă, în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică
consolidării sau reutilizării
şi istorică, în vederea transmiterii ei câtre viitor.38”
monumentului trebuiesc limitate
Definirea principiilor restaurării (C. Brandi): la minimum şi prezentând o
simplitate ce poate continua
“(…) prima axiomă: « se restaurează numai materia operei de artă »39” doar expresia geometrică a
“(…) al doilea principiu al restaurării: « restaurarea trebuie să vizeze compozitiei originale şi nu
restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă, în măsura în care acest lucru este plastica sa decorativă.
posibil, fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele 8/ Adăugirile trebuiesc marcate
trecerii operei de artă print timp.40” prin diferenţă de material,
modenatură mai simplă sau
Opera de arta: integralitate şi totalitate inscripţii.
9/ Folosirea tuturor tehnicilor
“(...) opera de artă, nefiind alcătuită din părţi, dacă este sfărâmată fizic, va
moderne pentru consolidare.
continua în mod necesar să subziste potenţial ca un întreg prin fiecare din
10/ În cercetările arheologice
fragmentele sale şi aceasta potentialitate va fi importantă într-o măsură direct
excavările trebuiesc imediat
proporţională cu rămăşiţele materiale care au supravieţuit, prin fiecare fragment,
urmate de relevare şi protecţie
dezagregării materiei. (...)daca ‘forma” unei opere de artă este indivizibilă, atunci
a descoperirilor.
când, din punct de vedere material, opera de artă ne apare fragmentată, va trebui
11/ Documentarea şi descrierea
încercată dezvoltarea potenţialei unităţi originare conţinute de fiecare dintre
amănunţită a operaţiunilor de
fragmente, proporţional cu gradul de supravieţuire formală încă prezent în ele41”
restaurare este obligatorie.
Restaurarea operei de artă: Analogia
“(...) se respinge posibilitatea intervenţiei prin analogie (...) deoarece procedura
prin analogie presupune ca principiu echivalarea unităţii intuitive a operei de artă
cu unitatea logică în care gândim realitatea existenţială. (...)apare drept normă
faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (...)
trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective
sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. 42”
Restaurarea operei de artă: integrarea
“(...)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii
unităţii originare (...) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în
fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. 43”
1. “Deci integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa
de la care trebuie privită operă de artă, dar imediat reperabilă, fără a fi
necesare mijloace speciale în acest scop, la o vizualizare de aproape.”,
2. “(...) materia din care rezulta imaginea, care este de neînlocuit doar
atunci când contribuie nemijlocit la figuratismul imaginii, adică în măsura în
care este aspect şi doar parţial structura. De aici decurge, dar tot în acord cu
instanţa istorică, o sporită libertate de acţiune în privinţa suporturilor, a
structurilor portante, şi asa mai departe.”
3. “Cel de-al treilea principiu are în vedere viitorul: adică prevede că
orice intervenţie de restaurare să nu impiedice, ci dimpotrivă, să înlesnească
viitoare intervenţii.44”

37
C. Brandi, op. cit. pag. 35-36
38
C. Brandi, op. cit. pag. 36-37
39
C. Brandi, op. cit. pag. 38
40
C. Brandi, op. cit. pag. 39
41
C. Brandi, op. cit. pag. 49
42
C. Brandi, op. cit. pag. 49
43
C. Brandi, op. cit. pag. 49
44
C. Brandi, op. cit. pag. 50
 20

Restaurarea ruinelor, mărturia istorică

“(...) conceptul de operă de artă-ruină presupune deprecierea vestigiilor estetice şi
preeminenţa valorilor istorice. De aceea, în măsura în care se adresează ruinei,
restaurarea nu poate fi decât consolidare şi conservare a unui status-quo.45”

“(...) nu pot fundamenta legitimitatea conservării altfel decât pe valoarea

mărturiei istorice; pentru că dacă lucrurile ar sta aşa, ar trebui respectate
necondiţionat atât intervenţia barbară a vandalului, cât şi integrarea de artă şi nu
de restaurare pe care opera le-a suportat de-a lungul secolelor. În aceeaşi măsură
nu este exclusă respectarea ambelor.
Dar, cum opera de artă se prezintă cu bipolaritatea istorico-estetică, păstrarea şi
înlăturarea nu se vor putea îndeplini nici in detrimentul uneia, nici cu neglijarea
celeilalte.46”
Adăugirile operei de artă
“Din punct de vedere istoric, adăugirea dobândită de o operă de artă nu este decât
o nouă dovadă a acţiunii umane şi deci a istoriei; sub acest aspect adăugirea nu
diferă de originalul pe care s-a grefat şi are drepturi de a fi păstrată identică cu
acesta.
În schimb înlăturarea, chiar dacă este de asemenea rezultatul unei acţiuni umane
şi deci de asemenea se insereaza în istorie, de fapt distruge un document şi nu se
documentează pe sine, însemnând că duce la negarea şi distrugerea unui interval
istoric şi la falsificarea unui dat.
De aici se poate deduce că din punct de vedere istoric doar păstrarea adăugirii se
justifica necondiţionat, în timp ce înlăturarea trebuie întotdeauna justificată şi,
oricum, trebuie realizată de asa manieră încât să păstreze măcar amprenta
adăugirii asupra operei.
Decurge de aici că păstrarea adăugirii trebuie considerata regula şi înlăturarea,
excepţia, exact contrariul a ceea ce propunea în domeniul restaurării empirismul
secolului al XIX-lea.”47

45
C. Brandi, op. cit. pag. 63
46
C. Brandi, op. cit. pag. 67
47
C. Brandi, op. cit. pag. 67-68
 21

CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI

RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I)

CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR

ISTORICE (1964)

Preambul
Adoptată la cel de-al II-lea
“(...) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor Congres internaţional al
umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Este arhitecţilor şi tehnicienilor
recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile viitoare. monumentelor istorice, Veneţia,
(...) 25-31 Mai 196448
Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor
istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional, fiecare ţară fiind
responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii.”

Definiţii

Articolul 1. Monument istoric:

Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată Mărturie, operă de artă şi
dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii obiect cu semnificaţii culturale
particulare, a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.
Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai
modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea
timpului.

Articolul 2. Aportul ştiinţei şi tehnicii

Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa contemporane la protejarea
şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural. monumentelor.

Scopuri

Articolul 3 Dualitatea monumentelor

Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca istoric: dimensiunea simultan
opere de artă cât şi ca mărturii istorice. artistică şi istorică

Conservarea

Articolul 4. 'Stăviliţi ruinarea prin

Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute întreţinere zilnică.' Orice
permanent. program de conservare trebuie
sa aibă înscris un program de
Articolul 5. întreţinere care să asigure că
Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor nevoia de conservare la scara
unor utilizări sociale. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie în care există ea astăzi nu se va
să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. mai repeta."
Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie Şerban Cantacuzino

48
Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. Teodoru, Congresul Internaţional al
arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris, Arhitectura R.P.R. nr. 8, 1957, pag. 46)
 22

considerate şi permise.

Principiu ce conduce la
Articolul 6. instituirea „zonelor de
Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său]. protecţie” şi la obligativitatea
Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Nici o construcţie nouă, demolare obţinerii unui aviz pentru orice
sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. intervenţie în cadrul acestora.

Articolul 7 Exemple de strămutări legitime:

Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de  Templul de la Abu-
amplasamentul în care se află. Simbel
Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată
decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată Exemple de strămutări abuzive:
de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare.  Bis. Mihai-Vodă,
Bucureşti
Articolul 8.  Schitul Maicilor,
Obiectele sculpturale, picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă Bucureşti
din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate
de a le asigura protecţia. Exemple de extrageri de piese
decorative în scopul protejării:
 Caii de la San Marco,
Veneţia
 Cariatidele
Erechteionului, Acropola
Atena
 Biserica şi Sinagoga,
Catedrala din Strasbourg
Restaurarea
“În timp ce conservarea
Articolul 9. materiei unui monument
Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată. încearcă, atât cât este necesar
Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului să stabilizeze tehnic zone din
şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice. acesta şi să elimine cauzele
Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza, iar în acest caz orice care-l ameninţă direct,
lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia restaurarea este preocupată de
arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii. mărturia istorică şi artistică a
Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii monumentului în întregime. (…)
arheologice şi istorice ale monumentului. o restaurare adaugă elemente
noi fără a-i diminua materia
Articolul 10. originală.”
Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui Michael Petzet,
monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare preşedintele ICOMOS
şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă.

Articolul 11.
Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit Art. 11 stă la baza procedurilor
la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. de consultare şi avizare a
Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade, lucrărilor de restaurare,
revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi îndeplinite în România în
atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la cadrul Comisiei Naţionale a
lumină este de mare interes din punct de vedere istoric, arheologic sau estetic, iar Monumentelor Istorice, cf.
starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. L.422-2001, Art. 35 alin.(1)
Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea lit.h.
ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu
lucrarea [în cauză].
“Înlocuirea nu trebuire să
Articolul 12. creeze un contrast puternic,
Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu care nu ar face decât să
întregul, dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original, astfel încât impieteze asupra aspectului
 23

restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. general al operei.(…) Dacă

este întregit un element
Articolul 13. puternic deteriorat ce nu mai
Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra poate fi reparat, sau un profil
părţilor de interes ale clădirii, asupra cadrului său tradiţional, echilibrului întrerupt (…) ori o piesă lipsă
compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. a unui tavan simetric, atunci o
Articolul 14. copiere a originalului este
Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru necesară. (…)49”
salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite. Michael Petzet
Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se
inspire din principiile cuprinse în articolele precedente.

Săpături arheologice
„(...)
Articolul 15. 9. Fiecare Stat trebuie să ia în
Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele considerare păstrarea neatinsă,
ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste parţială sau totală, a unui
cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. număr de situri arheologice din
Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi diferite perioade pentru ca
protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce cercetarea acestora să poată
au fost descoperite]. beneficia de viitoare tehnici
În plus, trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea îmbunătăţite. În cadrul fiecărui
monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. sit arheologic excavat, acolo
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. unde natura terenului o
Este permisă doar anastiloza, adică reasamblarea părţilor existente dar permite, se vor lăsa zone martor
dezmembrate. bine determinate în scopul
Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna permiterii unor verificări
recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării ulterioare asupra stratigrafiei şi
monumentului şi reconstituirii formei sale. compoziţiei arheologice a
sitului.”
Recomandările UNESCO
asupra principiilor
internaţionale aplicabile
săpăturilor arheologice
Publicare

Articolul 16.
În orice lucrare de protecţie, restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se
realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice,
ilustrată cu desene şi fotografii.
Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare, consolidare, reconstituire şi integrare,
precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor
trebuiesc incluse [în documentaţie].
Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie
pusă la dispoziţia cercetătorilor. Este recomandată publicarea cercetărilor.

49
“Cu toate acestea, dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa - ce poate să fi lipsit de foarte mult timp - fie reîntregirea
nu trebuie realizată, fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Michael Petzet, Principles of Restoration, în
http://www.icomos.org/germany/uk_main.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. 1-2/2000, paq.79-139
 24

CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI

RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II)

CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI

COMPLETĂRI DOCTRINARE:
Carta oraşelor istorice
 Carta oraşelor istorice (Toledo 1986, Washington 1987) “Preambul şi definiţii (…)
“Principii şi obiective 2: Această cartă se referă la
areale urbane, fie ele mari sau
1. Pentru a fi eficace, conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice
restrânse, inclusiv oraşe sau
urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de
centre ori cartiere istorice,
dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea
împreună cu ambientul lor
teritoriului la toate nivelurile.
natural şi artificial. Dincolo de
2. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau valoarea lor documentară,
zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă aceste areale sunt
acest caracter, şi în mod special: materializarea valorilor
tradiţionale ale culturii urbane.
a) textura urbană definită prin parcele şi străzi
(…)”
b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat
c) aspectul construcţiilor, interior şi exterior, definit prin scară, stil,
tip structural, materiale, culoare şi decoraţie
d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său, fie el
natural sau artificial, şi
e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul
istoriei sale.
Oricare dintre aceste calităţi, ameninţate fiind, ar compromite autenticitatea
oraşului sau zonei istorice.”

 Carta grădinilor istorice (Florenţa, 1982)

„(...) „Definiţii şi obiective
Art.3. Drept monument, grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei Art..1 O grădină istorică
de la Veneţia. Cu toate acestea, de vreme ce este un monument viu, conservarea este o compoziţie arhitecturală
sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. şi horticolă de interes public
Art.4. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: din punctul de vedere al artei
sau istoriei, şi ca atere trebuie
a. Planul şi topografia sa să fie considerată drept un
b. Vegetaţia, incluzând în aceasta speciile, proporţiile, schemele monument.”
coloristice, spaţierea şi înălţimea
c. Trăsăturile structurale şi decorative
d. Apa, fie ea stătătoare sau curgătoare, cu reflectarea cerului”

 Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului „Art. 1. Definiţii şi introducere

arheologic (1990) Patrimoniul arheologic este
“(…) parte a patrimoniului material
pentru care cercetarea
Art.5. Investigaţie arheologică produce informaţia
 25

(…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de de bază. El cuprinde toate
informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii vestigiile existenţei umane şi
decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. constă în locuri referitoare la
Tehnicile nedistructive, cercetările aeriene şi terestre, prelevarea de probetrebuie toate manifestările umane, în
încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. structuri abandonate, în
mărturii de toate naturile
Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de
(inclusiv situri subterane şi
documentat şi păstrat, cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii
subacvatice) împreună cu toate
totale a monumentului, decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată.
mărturiile materiale mobile
Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de asociate cu acestea.
dezvoltare, schimbări de utilizare a terenurilor, vandalism sau deteriorare naturală.
Art. 2. Politici integrate de protecţie
În cazuri excepţionale, situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea
Patrimoniul arheologic este
unor probleme ştinţifice. (..) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o
o resursă fragilă şi
evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului.
neregenerabilă. De aceea
(…) folosinţa terenurilor trebuie
controlată şi dezvoltată astfel
Art.6. Întreţinere şi conservare
încât să minimizeze distrugerea
(…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă patrimoniului arheologic.
o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. (…)
Politicile de protecţie a
Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare patrimoniului arheologic
sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare trebuie să constituie o
pentru întreţinerea şi gestiunea sa. componentă integrală a
politicilor relative la
(…) amenajarea teritoriului,
Art.7 Prezentare, informare şi reconstituiri dezvoltare şi planning, precum
şi a celor culturale,
(…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor educaţionale şi de protecţie a
arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.” mediului. (…)”

 Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului

subacvatic (1996)
„Prin însăşi natura sa, patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă
internaţională.”
Preambul

 Carta patrimoniului vernacular (1999)

„1. Exemple ale vernacularului
“Principii de conservare se găsesc prin:
(…) 3.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale, şi este  maniera de construcţie
conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor împărtaşită de comunitate,
de character reprezentativ, regiune cu regiune.
 un caracter local sau
4. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) regional adecvat
5. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor, structurilor şi spaţiilor, ambientului
dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese, precum şi a tradiţiilor şi  coerenţă a stilului, a
semnificaţiilor ce le sunt associate. formei şi imaginii, sau prin
Recomandări de lucru utilizarea tipurilor
constructive stabilite prin
(…) 3. Tehnici tradiţionale de construcţie tradiţie
Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu  transmiterea informală
vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia, şi fundamentală pentru a competenţei de concepere
repararea şi restaurarea acestor structuri. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate, şi construire
inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare
şi perfecţionare  un răspuns eficient dat
constrângerilor funcţionale,
(…) 6. Modificări şi perioade în restaurare sociale şi ambientale
 26

Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca  o aplicare eficientă a
aspecte importante ale vernacularului. Aducerea tuturor părţilor edificiului la metodelor şi meseriilor
expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra tradiţionale de
structurilor vernaculare” construcţie.”

 Carta internaţională a turismului cultural (1999)

 Principiile conservării structurilor istorice de
lemn (1999)
(...) Intervenţii
5. Orice intervenţie propusă trebuie
a. să folosească mijloace tradiţionale;
b. să fie reversibilă, dacă acest lucru este tehnic posibil; sau
c. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare
atunci când ele vor fi necesare, şi
d. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură.
6. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite
circumstanţe, minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să
însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării
structurii de lemn.
7. (...) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele, atunci atât
materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere.
(...)
Materiale şi tehnici
Reparare şi înlocuire contemporane
9.(...) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe, şi 13. Materialele contemporane,
dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite. (...) precum răşinile epoxidice, sau
Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă, inclusiv sculele utilizate trebuie, pe tehnicile moderne, precum
cât posibil să corespundă cu cele originale. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie, armarea cu bare de oţel, trebuie
atunci când este cazul, să reproducă originalele. alese şi folosite cu mare
precauţie, şi numai în cazurile
Dacă o parte a unei piese este înlocuită, atunci trebuie utilizate îmbinările în care durabilitatea şi
tadiţionale între partea nouă şi cea veche. comportamentul structural al
10. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi. A copia deformaţiile acestora a fost demonstrat pe o
sau degradările pieselor originale nu este de dorit. (...) perioadă suficient de mare de
timp. (...)
11. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau
pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu.
(...)

MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE

Consistenţa valorică Se materializează prin:

A. Valoarea de mărturie istorică  conceptul funcţional,
modul de utilizare al
Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei terenului,
marcând:  evoluţia în timp, în
1. un eveniment precis legătură cu evenimente sau
procese istorice,
2. evoluţie istorică semnificativă  elementele de echipare
3. prezenţa unui personaj istoric şi mobilare
 27

 inscripţii, documente şi
4. civilizaţia din zona respectivă
iconografie (construire,
utilizare, schimbare de
proprietate, accidente şi
B. Valoarea de arta
modificări, etc.)
Constă în :
Se materializează prin:
1. Unitatea compoziţională
 Partiul arhitectural
2. Integritatea compoziţională ilustrând compoziţia
arhitecturală generală
3. Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic
 Compoziţia plasticii
arhitecturale (decoraţii,
profilatură, piese de artă
ataşate imobilului)

C. Valoarea ştiinţifică, tehnică, etnologică

Constă în: Se materializează prin:
1. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu  Caracteristicile
modului de construire
2. Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare
(parcelare, ocupare a
lotului, etc.)
 Trăsăturile sistemului
constructiv (materiale,
tehnici de construcţie,
adaptări)
 Caracteristicile
tehnice ale proceselor de
producţie desfăşurate în
clădire
 Trăsăturile
D. Valoarea memorial-afectivă tehnologiilor de punere în
operă (tehnici tradiţionale)
Constă în:
1. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente, tradiţii, sau activităţi Se materializează prin:
importante
 Cadrul material de
2. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi desfăşurare în interiorul
sau vecinătatea edificiului a
unor manifestări
tradiţionale (târguri,
festivaluri, şcoli sau ateliere
populare de meşteri, etc.)
 Cadrul material
(încăperi sau edificiul în
întregime) asociat vieţii şi
operei unei personalităţi
 Cadrul fizic în care
sau în vecinătatea căruia a
avut loc un eveniment
deosebit de important
E. Valoarea de identitate şi reper social
 Poziţia edificiului în
Constă în: locul celui original
1. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza,
reprezenta) locul Se materializează prin:
 28

2. Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane  Destinrea edificiului

unor activităţi umane de
3. Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma
puternică coeziune socială
acestuia
(cult, adunări publice,
sprijin social, etc.)
 Relaţia edificiului cu
textura urbană
înconjurătoare permiţând şi
facilitând perceperea
acestuia
 Relaţia edificiului cu
textura urbană
înconjurătoare facilitând
folosirea sa publică extinsă
 29

CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI

RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III)

PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE

A. Principiul prudenţei :"primo non nocere"

Prin care se cere:
 O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor
 Recursul la specialişti
 Recursul la tehnici verificate prin experienţă
 Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric

B. Principiul acţiunii minime necesare

Exemple:
Prin care se cere:  zone de conservare
 zone de asanare
 Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune
contemporană  zone de reabilitare
(modificare)
 Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi  zone de reconstrucţie
structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora
Exemple:
 Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel
 Rostuirea zidăriei
mai mic grad materialul istoric
 Reîntregirea
şarpantelor
 Taselarea pietrei
 Completarea
tencuielilor

C. Principiul utilizării materialelor şi tehnicilor

tradiţionale
Prin care se cere:
 Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de
construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale

 Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba

de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric

D. Principiul reversibilităţii intervenţiei

Prin care se cere ca:

 Intervenţiile contemporane de consolidare, reparare, reîntregire,
completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să
permită eventuale reveniri.
30
 31

E. Principiul marcării intervenţiei

Prin care se cere ca:
 Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc,
întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou.
 Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii
edificiului ca operă de artă.

F. Principiul conservării
Prin care se cere ca:
 Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept
prioritate asigurare conservării materialului original.
 Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună
conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau
eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a
acestuia.
G. Criteriul autenticităţii
Se materializează prin:
A. Autenticitatea materialului  păstrarea materialelor
istorice găsite în operă sau,
după caz, înlocuirea lor fie
Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau, în cazurile în care cu materiale identice
acestea au fost înlocuite în decursul timpului, de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale
tradiţional de material. clădirii sau din altele
asemănătoare, ori
 folosirea unor
materiale nou prelucrate
dar obţinute din locurile
sau prin tehnologiile
tradiţionale.

B. Autenticitatea concepţiei

Se materializează prin:
Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat  decelarea diferitelor
existenţa istorică a edificiului. etape de construire, şi prin
conservarea lor
scrupuloasă prin
respectarea principiilor
ştiinţifice de intervenţie.

C. Autenticitatea execuţiei
Se materializează prin:
 folosirea doar a
Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica tehnicilor tradiţionale şi, în
originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în cazuri excepţionale, a unor
decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. tehnici contemporane
 32

probate prin experienţă.

D. Autenticitatea amplasamentului, (cadrului, ambientului)

Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului
tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. Se materializează prin:
 păstrarea cadrului
tradiţional şi a raportului
de volum, culoare şi masă
dintre construcţia istorică
şi noile construcţii.
 33

CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA

SEC. XIX: ÎNCEPUTURILE
Intervenţii de factură romantică

Schlatter:
 Tismana (adăugiri de factură neogotică în incintă),
 Bistriţa (reconstruită total după 1840)
 Arnota (idem, +1856)
 Antim (rozasă neogotică)
 Radu Vodă (parament, supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic)
 Curtea Veche (turlă, ferestre şi anexe neogotice)

Xavier Villacros:Turnul Bis. Sf. Gheorghe

Steindl: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara

Kagerbauer: Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida

Turn neogotic la biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca

Racordarea la curentele doctrinare europene:

A. Lecomte du Nouy şi K.A. Romstorfer

“Păstrând într-o oarecare

A. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) măsură proporţiile, Lecomte du
Nouy a făcut la Târgovişte şi
 Sf. Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară Craiova ceea ce a făcut
 Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară Bramante la Roma cu patru
sute de ani în urmă (…)”
 Sf. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare), modificare a Gr. Ionescu
contraforturilor, reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară,
demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala “Multe zidiri mari au fost
gotică) făcute în deosebite timpuri şi nu
 Sf. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară este nici o raţiune ca
restaurându-se să se suprime
 Mân. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului părţile mai nouă.”
Episcopal, înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de Mihail Kogălniceanu despre
parament, extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor restaurarea Bis. Sf. Nicolae-
prin adăugarea unui coronament metalic Iaşi

K.A. Romstorfer “A restaura un monument

degradat este a păstra din acest
 Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă
monument tot ce se poate
 Bis. Mân. Sf. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu păstra, fără a ne atinge de părţi
ţigle smălţuite, introducere de antepridvor pe N., noi profile decorative (…)restaurarea nu este permisă
în interior (de tipul celor de la Dragomirna) decât în cazul când avem
documente sigure…”
 Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. XVII G. Sterian, Bucureşti, 1890,
Comitetul de rezistenţă pentru
apărarea de la distrugere a
monumentelor istorice,
 34

De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904), prima

restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un
arhitect român: Ion Mincu
“Să conservăm şi noi unicele
Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890), devenită Comisiunea
manifestaţiuni ale culturii
Monumentelor Istorice (1900) noastre artistice din trecut şi
care ne dovedesc că nu suntem
Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892)
născuţi de ieri şi că suntem
datori a continua tradiţia şi a
Alexandru Băicoianu augmenta patrimonial pe care
Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Lecomte du Nouy: ni l-au lăsat strămoşii noştri.”
Sf. Gheorghe - Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite, înlocuirea paramentului Expunerea de motive pentru
original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) adoptarea Legii pentru
Sf. Nicolae - Popăuţi conservarea şi restaurarea
monumentelor publice
Grigore Cerkez
Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş (1919-20):

Domenico Rupollo
Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului, crearea unei cornişe lombarde,
coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice), modificarea formei golurilor de la
arc în mâner de paner la trilobat, introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de
vest, completare cu un corp pe latura de nord.

Gheorghe Lupu
Mîn. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii
Bis. Sf. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie

Nicolae Ghika-Budeşti
Mân. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă, exprimarea
biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea
ancadramentelor brâncoveneşti (1715).
Biserica Domnească, Târgovişte

MIJLOCUL SEC. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII

Problematica reîntregirilor în restaurările din România:

acoperişuri şi turle
Horia Teodoru

Probota (deschiderea exonartexului, păstrarea formei acoperişului, consolidarea

stratului suport al picturii exterioare)

Sf. Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă)

Ştefan Balş

Sf. Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt,

conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos)

Bis. Mân. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor

Bis. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos

 35

Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti

Rodica Mănciulescu

Turla Bis. Mărcuţa, Bucureşti

Mihai Opreanu

Turla Bis. Mân. Plătăreşti

Problematica consolidărilor în restaurările din România:

tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric
Bis. Sf. Mihail, Cluj-Napoca (arh. R. Mănciulescu)

Cadru triangulat orizontal din B.A. de suspendare a bolţilor şi

centurare a pereţilor corului.

Bis. fortificată din Prejmer (arh. M. Angelescu)

Ancoraj din B.A. pentru zidul exterior de incintă;
Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B.A.
Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea
armăturilor de Ol.
Cetatea Câlnic, Alba (arh. Şt. Balş)

Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B.A. la

exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried

Bis. Mirăuţi, Suceava (arh. V. Polizu, ing. A. Cişmigiu) Carcasa spaţială este compusă
din:
Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de  cadru-diafragmă de pod,
avariere, conducând la un sistem structural compozit.  un complex structural de
fundare,
Bis. Mân. Berca (ing. M. Crişan)  elemente verticale
lamelare,
Carcasa spaţială  centură deasupra
ferestrelor
Bis. Mân. Snagov (ing. C. Pavelescu)

Carcasa spaţială şi consolidare cu B.A. a stâlpilor pridvorului

Bis. Mân. Sinaia (arh. C. Hoinărescu)

Carcasă spaţială.

Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. C. Hoinărescu, B. Mouton, ing.

Zoltan)

Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout.

Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului

Horia Teodoru

Sf. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent

Sf. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi

 36

(aparent, zugrăvit cu cărămizi, frescă)

Sf. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului

Bis. Sf. Anton – Curtea Veche, Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile

neogotice şi reîntregirea paramentului

Grigore Cerkez

Bis. Sf. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială, păstrarea ancadramentelor

brâncoveneşti

Ştefan Balş

Bis. Înălţării a Mân. Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I), demontarea

frontonului neogotic (II)

Bis. Mân. Radu Vodă – Buc.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic

Bis. Războieni: degajarea de stratul de tencuială

P.E. Miclescu

Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor

turlelor de pe pronaos, reîntregirea decorului prin discuri smălţuite

H. Fabini

Casa Altenberger, Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră)

Biserica Sf. Margareta, Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de

piatră) şi a coloritului bolţarilor.
 37

CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA

MONUMENTELOR ISTORICE (I)
CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC
Circumstantele in care
Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor cercetarea şi înregistrarea
(relevarea stării) devine
obligatorie :
1. lucrări implicând demolarea
 Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare totală sau parţială a unor
la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de construcţii de interes istoric,
fezabilitate) arhitectural sau ingineresc;
2. lucrări implicând
Obiectivele studiului istoric distrugerea sau ascunderea
mărturiilor despre starea
originală sau evoluţia
 Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice edificiului;
3. lucrări presupunând
 Evidenţierea obligaţiilor, restricţiilor şi permisivităţilor de distrugerea/ alterarea/
intervenţie modificarea decoraţiei
istorice;
4. reparaţii majore de orice
Fazele studiului istoric
fel;
5. lucrări implicând
 Investigaţii de specialitate dezvăluirea temporară a
unor mărturii istorice, în
 Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie mod normal ascunse;
6. lucrări ce presupun
intervenţii în timp;
7. lucrări ce implică noi
echipamente/ instalaţii şi a
căror amplasare trebuie
hotărâtă şi înregistrată;
8. incendii sau alte distrugeri
accidentale;
9. abandonarea construcţiei şi
ca urmare posibilele ei
degradări;
10. lucrări de curăţire şi de
prelucrare a detaliilor în
care există riscul
deteriorării;
11. dispersarea părţilor
componente ale unei
construcţii;
12. cazuri în care îngrijirea
construcţiei se bazează pe
înţelegerea (cunoaşterea
istorică) a acesteia.
Tipuri de investigaţii:

Cercetări documentare, bibliografice şi de arhivă

 Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente

istorice decât cele primare
evaluarea informaţiilor din
 38

 Descrieri ale clădirii sau zonei lucrări trebuie făcută cu

prudenţă şi coroborată cu alte
repere.
 Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii, etc.)
Cuvintelor din documente
 Studii publicate în reviste de specialitate, trebuie sa li se atribuie sensul
si semnificatiile pe care le
 Documente istorice publicate sau existente în arhive aveau la momentul redactării.

 Literature de epocă sau memorialistică. Erori existente într-un

document pot fi preluate de
câtre altele.

Cercetări cartografice

 Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul localităţii:
documentul de maximă
(ridicări) parţiale
credibilitate.

 Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare

identifica evoluţia clădirii, a parcelei sau a strâzilor. informativă asupra denumirilor
străzilor şi a numerotărilor
 Planurile cadastrale poştale în anumite perioade.

 Ghidurile localităţilor

Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii

 Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul

de transmisiuni imobiliare

Cercetări iconografice

 Stampele şi gravurile Redau imaginile edificiilor

dintr-o anumită epocă, aşa cum
Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române au fost ele observate de autor.

Surse de mare interes pentru

 Fotografiile şi ilustratele de epocă obiectivitatea lor.De obicei nu
prezintă detalii ci doar iamgini
Colecţii, biblioteci, anticariate de ansamblu.

 Relevee arhitecturale

Arhivele DMI, UAUIM, instituţiilor de administrare a fondului Grad maxim de obiectivitate,

imobiliar, administraţii financiare grad mare de credibilitate

 Autorizaţiile de construire Sursă excelentă de datare

Trebuie verificate asupra
Arhivate la primării gradului de respectare în
execuţie
 39

Cercetări arheologice

Urmăresc stabilirea: În majoritatea cazurilor pot fi

întreprinse doar după
aprobarea proiectului şi
 Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile
deschiderea şantierului.

 Existenţei mărturiilor altor construcţii pe acelaşi

amplasament

 Datarea arheologică a perioadelor constructive

 Nivelului original de călcare la data construcţiei primare

Cercetări de arhitectură

Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se
despre: realizează prin:

 Observare şi
 Etapele de realizare a clădirii interpretare directă

 Valorile istorice materializate în construcţie  Realizarea şi

interpretarea releveului
 Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice
identificate  Metode de analiză
distructivă (cu ajutorul
specialiştilor în domeniul fizicii
 Stabilirea tipurilor de intervenţii şi chimiei materialelor de
construcţii)

 Metode de analiză
Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea nedistructivă (cu ajutorul
documentară sau arheologică: specialiştilor în domeniul fizicii
şi chimiei materialelor de
 Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţii)
construcţiei;

 Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei

epoci;

 Documentele pot să vorbească despre:

o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre

anul construirii,

o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina,

o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari,

o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului,

o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri.

 40

Obiective ale cercetarii arhitecturale: Este de remarcat că una şi

aceeaşi caracteristică poate
avea mai multe explicaţii iar pe
1. Stabilirea ordinii relative a construirii. Identificarea etapelor de altă parte, o anumită
constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a explicare a unei trăsături într-
părţilor clădirii. un caz anume poate să nu fie
aplicabilă în alt caz similar ca
2. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate, manifestare.
schimbări de zidării, goluri în zidărie).
Un perete mai gros sau o
3. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii rupere de ritm a structurii
(monumentului) istoric, dintre caracteristicile redundante şi cele sarpantei poate reprezenta o
semnificative. marturie a unei perioade
timpurii a edificiului sau doar o
4. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului greseala de executie
utilizării lor.
In acest caz trebuiesc gasite
5. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor marturii care sa confirme
constructii sau parti de construcţie disparute. ipoteza
6. Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu Important mai ales când locul
pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de de provenienţă este aceeaşi
construcţie, ulterior demolată. construcţie sau o alta demolată
ce a existat pe acelaşi loc
7. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare.
8. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele
provin.
9. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial, pentru
proprietarii iniţiali, precum şi în etapele ulterioare ale existenţei
clădirii.
10. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul
interpretării decoraţiei, mărimii, scării sau dispunerii încăperilor
sau circulaţiilor).
11. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului
arhitectural.
12. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă.
13. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace
speciale.

Observarea şi interpretarea directă

Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: pot indica totuşi doar o

reparaţie curentă sau folosirea
 Diferenţe de material ulterioară a unui material de
construcţie superior;

 Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia :

continuă sau intreruptă,
dreaptă sau în trepte;
 41

alinierea cu partiţionări
interioare ale clădirii;
profunzimea rostului (pe
întreaga grosime sau parţial)

 Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de

alta;
nu intotdeauna sunt datorate
 Diferenţe în alinierea zidurilor; etapelor diferite de construcţie,
asemenea diferenţe se pot
 Diferenţe de grosime a zidurilor: datora cerinţelor funcţionale (o
structura mai grea ce trebuie
susţinută, o deschidere
superioară sau încorporarea
hornului în cadrul zidariei);

pentru ca decoraţia poate fi

inşelatoare, aceasta
interpretare trebuie combinată
 Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: cu cea referitoare la alterările
structurale ale clădirii;

 Diferenţe de tehnici de construcţie; Sunt de obicei evidenţiate de

câtre :

Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite  neregularităţile colţurilor
zidăriei;
de alte construcţii);
 neregularităţile rosturilor;

 sprijiniri neobişnuite ale

grinzilor;

 goluri de încastrare vide;

 rezolvări structurale atipice

la colţuri;

 anomalii de plan;

 deschideri blocate ce nu pot

fi explicate;

Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi, ferestre, arcade, etc.),

esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii

 Modificări indicate de analiza zidăriei :

o schimbari de material; Atentie! In construcţia de
o discontinuitati in rosturi; zidărie se pot întâlni “arce de
descarcare” deasupra golurilor
o prezenta rosturilor verticale; fără ca prezenţa lor să ateste
o ruperi in continuitatea plintelor; neaparat înălţimea şi lăţimea
 42

o prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor reala a acestuia

de deasupra deschiderilor
 Modificari indicate de structuri de lemn :
o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul
ferestrelor sau al uşilor;
o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor
şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor
deschideri;
o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag;
o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile
superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri

Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile

de zidărie.

 Indicii în structurile din zidarie :

o lipsa de finisare a montanţilor;
o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi;
o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul
deschiderii.
 Indicii în structurile de lemn :
o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile
superior şi inferior în dreptul deschiderilor;
o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi
contravântuirile de deasupra acestora.
 Indicii în decoraţie : Atentie ! Deseori
o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de ancadramentele pot fi
reamplasate
obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut
modificarea;

Dovezi ale modificarii planimetrice:

 Modificarea compartimentării :
o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor;
o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor
pereţi de compartimentare;
o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de
compartimentare în grinzile principale;
o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor
compartimentări.

 Mărturia unor foste sau adăugate deschideri:

o dispunerea golurilor este in directa legatura cu
conformarea planimetrica. Orice nepotrivire poate
indica o modificare a planului.
Atenţie ! Stilurile diferite
 Mărturii de foste hornuri, sobe sau şeminee: decorând şemineele nu conduc
o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn, automat la concluzii privitoare
la datare deorece aceste obiecte
loc de sobă, şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a
 43

fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de sunt adesea supuse schimbării
compartimentare dintre două încăperi; gusturilor.
o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau
mai multe coşuri (horn, loc de sobă, şeminee) sunt de
tehnici, decoraţie, scară diferite
o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere
întâi compartimentată şi mai apoi readusă la
dimensiunea ei iniţială).

 Mărturia prezenţei scărilor ; Absenţa unei astfel de dispoziţii

o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn a ferestrelor nu infirmă
prezenţa unei scări, deorece de
o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în multe ori aceasta traversa
pereţii casei scării. aleatoriu nivelul golurilor de
o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează fereastră
existenţa unei scări ;
o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai
târziu modificată; poate da indicaţii preţioase asupra
dispoziţiei planimetrice iniţiale.
Decoraţia nu constituie un
reper unic pentru judecarea
 Modificări ale decoraţiei : modificărilor suferite de
o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru clădire.
stabilirea statutului, utilizării unei încăperi, clădiri.
o Mărturia unor lucrări ample de redecorare
semnalează probabilitatea unor modificări
planimetrice datând din aceeaşi perioadă.

Exemplu: bucătaria, scara, etc

 Modificări ale funcţiunii încăperilor :
o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât
poziţia altora.

Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură

Schiţa de teren.
Dezavantaje :
 nu poate produce mai
Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea
o detalii de constructii şi finisaj înregistrată la faţa locului.
 reclamă o bună experienţă
o starea elementelor constructive din partea elaboratorului.
 trebuie o bună şi
o materiale, texturi, dimensiuni. prealabilă înţelegere a
Avantaje felului în care funcţionează
 Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn, acolo unde este structura sau detaliile
mai important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt schiţate.
îmbinate.
 Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate
la îndemână
 44

Releveul manual Dezavantaje :

 nepotrivit pentru
Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din structuri cu deformări sau
Renaştere şi până la mijlocul Sec. XX. trasee complexe;
Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate,  imprecis pe distanţe
mari;
urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei  greoi pentru
reprezentări grafice precise a clădirii. înregistrarea structurilor de
mari dimensiuni;
Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă.
 riscant prin faptul că
Grade de precizie ale releveelor manuale: nişte tehnicieni inexperimentaţi
pot pierde câteva măsuratori
 Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor, esenţiale pentru inchiderea
de obicei la scara 1-100, folosit mai ales pentru identificarea releveului şi pot constata acest
problemelor de conservare şi întocmirea studiului de lucru atunci când este prea
tarziu.
fezabilitate)
 Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu o Ex.:Releveul de degradări
deformările şi neliniarităţile identificate, de obicei la scara 1-50 (prezintă atât geometria
sau mai mare, cu marcarea materialelor de construcţie şi a detaliată a spaţiilor cu
dimensiunilor detaliilor, impreună cu precizarea problemelor deformările respective, cât
şi degradările cu trăsăturile
pentru care este redactat) şi, parţial, cauzele lor)

Avantaje :
 poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi
scump;
 cel interesat (arhitectul, conservatorul, inginerul, antreprenorul)
poate controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe
care le consideră relevante;
 tehnici relativ simple;
 versatilitatea - completează eficient (timp, bani, rezultate) alte
metode, mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.
fotogrametria).

Releveul automatizat Dezavantaje:

Costul echipamentului
Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital
măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic.

Fotografia Dezavantaje:
Avantaje:  subiectivitatea obiectivului
 rapiditate, versatilitate şi simplitate; de fotografiat (distorsiuni, în
 nu necesită multe persoane (1 este de ajuns); special la superangulare);
 nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează;  lipsa posibilităţii de a
 ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim, nu necesită măsura cu precizie de pe o
întreruperea lucrărilor); fotografie, chiar dacă este de
 ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele dorit ca oricând posibil să fie
sale, a decoraţiei şi a detaliilor. prezentă o scală în imagine;
 nu se poate dispensa de
adnotări; un detaliu clar la fata
locului poate fi de neînţeles
 45

doar dintr-o fotografie;

 nevoia de lumină;
 capacitate limitata de
mărire a fotografiei (un film
normal de 35 mm. “duce” pana
la 16/24 fără apariţia unor
efecte de granulaţie
supărătoare).

Fotografia rectificată Dezavantaje:

Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect  lipsa de posibilitate de
verificare a unor dimensiuni
(de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate
prin aceeasi metoda (de obicei
dimensiuni. se recurge la tehnica releveului
Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă manual clasic);
 lipsa de precizie in cazul
de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. fatadelor cu retrageri sau
iesinduri puternice (>0,5 m);
Avantaje:
 poate fi realizată relativ uşor, fără aparatură fotografică sofisticată, de
câtre personal nespecializat;
 prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie;
 în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată.

Dezavantaje :
Fotogrametria  Nu poate inregistra decat
 Tehnică de producere de reprezentări grafice ale ceea ce vede aparatul de
fotografiat (detalii obturate
obiectelor prin măsurari ale fotografiilor lor. vizual au nevoie de alte
 Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu tehnica de relevare);
 Necesita personal si
aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate
echipament specializat si
(aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a scump;
produsului fotografic.  Ineficienta pentru
realizarea de planuri
 Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc. atunci cand acestea sunt
1:50 singurul obiectiv al
masurarii;
Avantaje : Nu inlocuieste observarea
 Investigaţie neintruzivă; directa pentru
 Ideala pentru constructii ample sau complicate; interpretarea imaginilor
 Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de (nu are capacitatea de
planuri importante; interpretare a texturii,
 Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii; detaliului de imbinare, etc.)
 Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor
relevate), utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in
vederea prelucrarii;
 Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care
celelalte metode ar fi prea lente, imprecise sau scumpe (nu necesita
esafodaje, contact direct cu materialul relevat si nu presupune
intreruperea lucrarilor );
 46

Metode de analiză distructivă

 Problema calitativă
Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri,
Statuie vs. faţadă cu elemente
toleranţe, insuficienţe şi dezechilibre)
repetitive (distructivitatea
Tipuri: metodei este şi funcţie de
obiectul investigat)
 Sondajul
 Problema cantitativă
 Carotajul Relaţia dintre cantitatea
investigată şi necesară de
 Prelevarea înlocuit şi criteriul autenticităţii
 Circumstanţelor
Sondajul, carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara Gravitatea sondajului distructiv
de acţiune în raport cu posibilitatea
Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. salvării edificiului
 Securitate şi
accesibilitate
In funcţie de înălţimea sau
precaritatea echilibrului
construcţiei
Investigaţii fizice nedistructive
1. Metode externe CONCLUZIE:
A. Constatarea dezordinilor structurale Astăzi se pot constata nu numai
deformările dar şi variaţia lor
 Analize vizuale în timp.
 Fotografia rectificată Sensibilitatea măsurătorilor
 Stereofotogrametria depinde de punerea în operă a
instrumentelor şi de condiţiile
B. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau externe în care se fac
pasivă măsurătorile (temperatură,
Se face prin investigarea fisurilor produse de: umiditate, vânt, ciclu diurn,
circulaţie automobilă, variaţia
 Punerea în operă a construcţiei (iniţiale, de regulă pasive, stabilizate) apei freatice, etc.).
 Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Observaţiile globalizante pot
C. Decelarea existenţei unei mişcări active conduce la concluzia unor
deplasări care converg spre o
 Martor de ipsos stare de echilibru (Sf. Paul din
Londra) sau dimpotrivă spre
 Martor de sticlă sau riglă de plastic agravarea dezordinilor
D. Sensibilitate şi măsurare structurale.
 Extensiometrie
a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare)
Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0,4
mm la 0,2 m distanţă), sensibilitate 1μ
b) Extensiometrie cu bilă
Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0,2m
distanţă), sensibilitate 1μ
c) Extensiometrie digitală
Captatori electronici
d) Convergenţă
 47

Fir INVAR + extensiometru digital. Măsoară deplasările relative ale unor

elemente depărtate (pereţi, arce, bolţi)
Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale)
e) Tub de 2m. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este
măsurată capacitiv, sensibilitate de 1U/m

2. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor

 Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex.:
vânt, Cat. Beauvais)
3. Investigaţii interne
A. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii
 Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a
diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte, bazată pe
principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone
mai puţin dense.
 Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică
detectată de camere infraroşu. Trebuie eliminate orice elemente
perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a
pereţilor)
 Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin
cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp
 Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin
timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1,00m într-un
foraj vertical de 10 cm diametru. Permite măsurarea eficacităţii
injecţiilor în zidării.
 Endoscopie: endoscop (7mm diam.) + cameră foto sau observator,
introdus în orificii forate de min. 10 mm (preferabil 14 mm. min.).
Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor.
 Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea
unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm),
măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în
poziţia iniţială.
B. Prezenţa umidităţii
 Umidimetrie MX.HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea
constantei dielectrice a materialului (citire digitală). Nu este
valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.
 Pirometrie: apropiată de termografie
 Umidimetrie AH:
 48

CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR

ISTORICE (II)
TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE

Prevenirea deteriorării

 Sân Nicoara- Curtea de Argeş - îngradire, întreţinere

 Ansamblul Bis. Evanghelice Biertan - control acces, întreţinere

Conservare
Stoparea acţiunilor destructive
 Edificiul roman cu Mozaic- C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi
(închidere, acoperire, microclimat)
 Bis. Vodiţa
(conservare în stare de ruină)
Reparatii de prevenire a degradarilor
 Bis. Surdeşti
 Bis. Ieud

Consolidare

Utilizarea tehnicilor traditionale

 Cetatea Sucevei - Arh. N. Diaconu, Arh. V.Antonescu
 Cetatea Neamţ
 Abaţia Cârţa
Folosirea tehnicilor moderne
 Sf.Niculae Domnesc - Curtea de Argeş – Arh. Grigore Cerkez
 Bis. Man. Snagov - Arh. St. Bals, s.a.
 Bis. Sf. Mihail- Cluj Napoca - Arh.R. Manciulescu
 Cetatea Prejmer - Arh. M. Angelescu
Masuri temporare de consolidare
 Casa Herengracht- Amsterdam

Restaurare

Anastiloza
 Templul Atenei Nike – Parthenon - Arh. N. Balanos
Restaurare de eliberare
 Sf. Niculae Domnesc- C. de Arges – Arh. Gr. Cerkez
eliminarea pridvorului de sec XIX
 49

 Bis. Mân. Neamţ - Arh. Şt. Balş

eliberarea de tencuială a paramentului
 Bis. Curtea Veche - Arh. H. Teodoru
eliberare de anexe
 Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu
eliminarea pridvorului de sec. XVIII
 Bis. Evanghelică Sebeş - Arh. M. Angelescu
eliberarea colateralelor de anexe
Restaurarea de reîntregire
 Loggia Cariatidelor- Erechteion
 Bis.Mân. Mihai-Vodă - Arh. E. Costescu
turla Pantocratorului, parament
 Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş
pivniţele şi încăperile parterului
Restaurarea de reconstituire
 Bis. Densuş - Arh. E. Chefneux
învelitoarea din şist de piatră
 Bolniţa Mân. Cozia - Arh. R. Manciulescu
cornişa şi învelitoarea pe extrados
 Bis. Mân. Humor - Arh. I. Grigorescu
forma şi gabaritul învelitorii
 Loggia Piaţa San Marco, proiectata de J. Sansovino, restaurată de L.
Beltrami ş.a.
Reîntregire stilistică
 Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş
faţadele, foişorul, acoperişul
 Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu
turlele diaconiconului şi proscomidiei
 Bis. Mân. Snagov - Arh. Şt. Balş
turlele proscomidiei şi diaconiconului

Reabilitare
Cu alterare volumetrică
 Edificiul cu Mozaic - C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi
Fără alterare volumetrica
 Hanul lui Manuc
 50

Reconstrucţie
Reconstruire în material contemporan, păstrarea amplasamentului şi a
trăsăturilor arhitecturale
 Brugge, Piaţa
Strămutări:
Reconstruirea în cadrul ansamblului
 Bis.Sf.Gheorghe, Mân. Neamţ
Reconstruirea pe alt amplasament
 Templu Philae, Egipt
Translatarea construcţiei
 Bis. Mân. Mihai-Vodă
 51

CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI

ARHITECTURAL
CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE
Documente internaţionale: convenţii, recomandări, rezoluţii şi
carte
 52

Convenţiile (O.N.U sau ale

Convenţii O.N.U.-U.N.E.S.C.O.
Consiliului Europei.) sunt
documente juridice ale acestor
 Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in organizaţii internaţionale în
eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 care sunt reprezentate statele
membre, prin delegaţi ai puterii
Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza legislative şi executive.
contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural Adunarea Generală ONU sau
internaţional: Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei adoptă
“(...)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea Convenţiile cu majoritate de
bunurilor culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a voturi (2/3 în cazul Adunării
patrimoniului cultural al umanităţii, de vreme ce fiecare popor îşi aduce Generale ONU).Convenţiile
contribuţia la cultura umanităţii;” Preambul, par 2 sunt supuse ratificării statelor
membre.
În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului Convenţiile , odată ratificate,
cultural: obligă statele membre să ia
toate măsurile legislative şi
“(...) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de administrative astfel încât ,în
importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest conformitate cu practica
patrimoniu să primească o protecţie internaţională;”Preambul, par.3 constituţională din fiecare stat,
obiectivele convenţiei să fie
Subiectul Convenţiei îl constituie (Art. 1): puse în practică.

(a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru Recomandările O.N.U. (sau ale
patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: Consiliului Europei) sunt
documente ale Adunării
o monumentele de arhitectură, arta şi istorie, fie ele religioase sau Generale (sau ale Adunării
laice ; Parlamentare a Consiliului
Europei), adoptate de câtre
o siturile arheologice; acestea cu majoritate simplă şi
nu sunt supuse regimului
o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct de ratificării.
vedere istoric sau artistic; (…); Recomandările nu crează
obligaţii directe ci sunt menite
(b)- “construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune să ghideze activitatea
bunurile culturale mobile definite în par.(a) precum muzee, mari legislativă şi administrativă a
biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru statelor în vederea realizării
cazurile de conflict armat.” obiectivelor acestora.50

(c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor Rezoluţiile reprezintă “moţiuni
definite în par.(a) şi (b), definite drept “centre conţinând monumente”. adoptate de câtre o adunare
deliberantă, ce constituie fie un
Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale - subiecte ale simplu deziderat, fie o
convenţiei de distrugere, jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat dispoziţie, o reglementare
prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor internă.”51
Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri Rezoluţiile sunt adoptate prin
(Capitolul II, Articolul 8, par.6): procedura şi cu majoritatea
stabilită de forul care le emite.
o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor
acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui Cartele sunt rezoluţii adoptate
conflict armat. prin consens de câtre forul care
le emite. De aceea o cartă
cuprinde numărul maxim de
50
Art. IV, par.4 al Constituţiei O.N.U.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente
recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu, a ratificat sau nu documentele] în termen de un
an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.”
Cap. VI, art.16, par.1 (Norme de procedură).: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra
felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.”
51
Petit Larousse Illustre, pag. 889, Librairie Larousse, Paris 1975
 53

prevederi asupra cărora pot

o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile
conveni fără rezerve mai mulţi
ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea, prevenirea reprezentanţi, specialişti,
sau stoparea furtului, însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural experţi, etc.
situat pe teritoriul uneia dintre părţile contractante.

o abţinerea de la acte de represalii săvârşite asupra

patrimoniului cultural.

o marcarea distinctivă a bunurilor culturale - subiecte ale

convenţiei.

o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu

a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa.

o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor

culturale protejate.

o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de

conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea
respectării Convenţiei

Art. 1: “(...) termenul de bun

cultural defineşte bunul fie laic
 Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi fie religios care este în mod
interzicere a transferului, importului şi exportului ilicit de bunuri expres considerat de câtre
culturale - 1970; fiecare Stat drept important din
punct de vedere arheologic, al
Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce preistoriei, istoriei, literaturii,
sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. 4): artei şi ştiinţei şi care aparţin
uneia dintre următoarele
(a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al categorii :(...)
cetăţenilor statului respectiv, cât şi bunurile culturale importante pentru
statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre (c) produse ale săpăturilor
cetăţeni străini; arheologice (atât legale cât şi
clandestine) sau ale oricăror
(b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional; alte descoperiri arheologice;

(c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare (d) elemente ale monumentelor
arheologică, etnografică sau biologică organizate cu consimţământul istorice sau artistice precum şi
organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea ale siturilor arheologice ce au
bunuri; fost dezmembrate din acestea;

(d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit; (e) antichităţi mai vechi de 100
de ani precum inscripţii,
(e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul monede sau sigilii;
organismelor competente din ţările de achiziţie.”
“Fiecare Stat parte a acestei
Convenţii recunoaste că datoria
de a asigura identificarea,
 Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi
protecţia, conservarea,
natural mondial.- 1972.
prezentarea şi transmiterea
câtre generaţiile viitoare a
Formuleaza 2 principii :
bunurilor naturale şi culturale
definite prin art.1 al Convenţiei
1. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului
care se află pe teritoriul
Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. 4):
naţional îi revine (...)”
2. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea Art.6, par.1 “(...) respectând
 54

conservării patrimoniului mondial (Preambul, par.7): suveranitatea statelor (...); fără

a aduce prejudicii dreptului de
“Considerand că (...) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca proprietate consacrat de
întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de legislaţiile naţionale, Statele
deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce, părţi ale Convenţiei recunosc
fără a înlocui acţiunea statului direct interesat, contribuie în mod că este de datoria comunităţii
efectiv la completarea eforturilor acestuia(...)” internaţionale de a coopera în
protectia patrimoniului
Defineşte subiectul Convenţiei, categoria de bun al patrimoniului considerat drept patrimoniu
cultural mondial (Art. 1) mondial.”

“Pentru scopurile acestei Convenţii, următoarele vor fi considerate Convenţia instituie:

‘patrimoniu cultural’ :
o Comitetul Patrimoniului
Mondial,
Monumente: opere de arhitectură, de sculptură sau pictură
monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripţii, o Lista patrimoniului
peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de mondial cultural şi natural
vedere al istoriei, artei şi ştiinţei;
o Lista patrimoniului
Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită mondial în pericol
arhitecturii lor, unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare o Fondul patrimoniului
universală de excepţie din punct de vedere al istoriei, artei sau ştiinţei; mondial

Situri: zone topografice, opere comune om-natură care au o valoare

universală din punct de vedere al istoriei, esteticii, etnografiei sau
antropologiei.”
Teza (Preambul, par.2.)
“patrimoniului arhitectural ca
Convenţii ale Consiliului Europei o expresie de neînlocuit a
bogăţiei şi diversităţii
patrimoniului cultural al
 Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural
Europei, o mărturie
european (Convenţia de la Granada - 1985)
inestimabilă a trecutului şi un
bun comun pentru toţi
Axioma conservării integrate potrivit căreia:
europenii”.
“este important de a transmite un sistem de referinţe culturale Art. 1:
generaţiilor viitoare, de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi “Monumente: clădiri şi
de a favoriza simultan dezvoltarea economică, socială şi culturală a structuri remarcabile prin
Statelor regiunii(...)” trasaturi istorice, arheologice,
artistice, ştiinţifice, sociale şi
Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care tehnice;
statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a Ansambluri: grupuri omogene
patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. 1 al de construcţii urbane sau rurale
Convenţiei. cu trăsături remarcabile din
punct de vedere istoric,
Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: arheologic, artistic, ştiinţific,
social şi tehnic, suficient de
 Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului coerente pentru a forma o
arhitectural. unitate definibilă topografic;

 Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze Situri: opera combinată a

patrimoniul prin: (Art. 4, par. 2) omului şi a naturii în areale
parţial construite, cu trăsături
a. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a remarcabile din punct de vedere
oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a istoric, arheologic, artistic,
ambientului acestora. ştiinţific, social şi tehnic,
suficient de coerente pentru a
b. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un forma o unitate definibilă
 55

ansamblu sau un sit şi care implică : topografic.”

- demolarea unor cladiri “Să prevadă mijloacele

financiare necesare
- construirea de noi cladiri autorităţilor publice pentru
întreţinerea şi restaurarea
- modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului patrimoniului, ţinând cont de
sitului competenţele naţionale,
regionale şi locale ale acestora
c. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul şi de posibilităţile bugetare.”
unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi (Art. 6, par. 1)
abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este
în imposibilitate de a le realiza.” Art. 13 “În vederea
implementării acestor politici,
d. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu.” părţile se angajează să
promoveze asemenea structuri
 Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea administrative care să
patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. înlesnească colaborarea la
toate nivelurile între activităţile
 “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art. 10): culturale, ambientale, de
planificare teritorială şi
a. să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un conservare.”
obiectiv major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului; (...)

b. să promoveze programe de întreţinere şi restaurare;

c. să facă din conservarea, promovarea şi punerea în

valoare a patrimoniului arhitectural un obiectiv major al
politicilor din domeniul culturii, ambientului, amenajării
teritoriului şi urbanismului. (...)”

 Convenţia referitoare la protecţia

patrimoniului arheologic -revizuită, (Convenţia de la La Valetta - 1992)

o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive

premergătoare oricărui alt procedeu,

o Săpătura rămâne un principal instrument de

cercetare dar nu singurul: o completează prospecţiunea geofizică,
satelitară, etc.

o Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a

unui plan de protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri.

o Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor

ştinţifice în viaţa comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi
difuziunea informaţiilor referitoare la cercetările arheologice.

Peisaj înseamnă un areal al

cărui character, aşa cum este
 Convenţia europeană a peisajului (Florenţa - el perceput de câtre oameni,
2000) este rezultatul acţiunii şi
interacţiunii factorilor naturali
Defineşte termenii de peisaj, şi / sau umani;
politică a peisajului, “exprimarea de principii, strategii şi orientări de
 56

câtre autorităţile publice în vederea protecţiei, gestiunii şi amenajării Art.5. Părţile se angajează să:
teritoriului peisager”
a. recunoască prin lege
obiective ale calităţii peisajului, “exprimarea de câtre autoritatea peisajul ca o componentă
publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” esenţială a ambientului uman,
om expresie a diversităţii
protecţia peisajului, “acţiuni spre conservarea şi menţinerea patrimoniului lor cultural şi
caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa natural comun, şi ca pe un
patrimonială” fundament al identităţii,

gestiunea peisajului, “întreţinerea peisajului din perspective b. stabilească şi să pună

dezvoltării durabile, dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de în practică politici ale
procesele sociale, economice şi de mediu” peisajului care să conducă la
protecţia, gestiunea şi
planificarea peisajului, “previzionarea acţiunilor de punere în planificarea acestuia(…)
valoare, restaurare şi creare de peisaj”

Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural

1. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor

arheologice-1956.

2. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor

şi siturilor - 1962.

3. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări

publice sau private - 1968.

1. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural

şi natural - 1972.

2. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice -

1976.

LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ

Baza constituţională şi organică

Constituţia

Art. 41
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt Proprietatea
garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) (...).
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, Exproprierea
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul Interesul general
oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi
pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) (...)
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea Exercitarea dreptului de
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. proprietate

Codul Penal
 57

Distrugerea
Art. 21752. - Distrugerea
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui
bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori
Distrugerea de bunuri
de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se
culturale
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 10 ani.
(…)
Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul
aparţine făptuitorului.
Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este
în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta
prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 2801. - Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri53

Acte ce aduc pierderi pentru
Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte patrimoniul cultural naţional
pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul
arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel
patrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în
alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care
constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, pedeapsa este cea prevăzută
de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se majorează cu 3
ani.
Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul faptelor
prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărârea
să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca
bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond54.

Distrugerea de monumente şi
Art. 360. - Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale
alte bunuri de valoare
Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau culturală în timp de conflict
construcţii care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, armat
mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă,
manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de
cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general
a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de
la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice
formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de
pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.
Legislaţia specială

52
Art. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
53
Art. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
54
Art. 2801 a fost introdus prin art. III din Decretul nr. 365/1976, publicat în B.Of., Partea I, nr. 92 din 3 noiembrie
1976.
 58

Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155)

Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de Art. 7. - (1) Monumentele
monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau istorice se clasează astfel:
subacvatic:
a) în grupa A - monumentele
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu istorice de valoare naţională şi
instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau universală;
exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări
artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul b) în grupa B - monumentele
aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice istorice reprezentative pentru
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, patrimoniul cultural local.
artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
(2) Clasarea monumentelor
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, istorice în grupe se face prin
arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care ordin al ministrului culturii şi
împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce cultelor, la propunerea
constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere Comisiei Naţionale a
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, Monumentelor Istorice,
social, ştiinţific sau tehnic; conform procedurii de clasare
prevăzute de prezenta lege.
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru
natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de Art. 8. - (1) Pentru fiecare
vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, monument istoric se instituie
religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural. zona sa de protecţie, prin care
se asigură conservarea
(...) integrată a monumentului
istoric şi a cadrului său
Art. 10. - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra construit sau natural.
imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a
situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile (2) Delimitarea şi instituirea
stabilite prin prezenta lege. zonei de protecţie se realizează
simultan cu clasarea bunului
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi imobil ca monument istoric, în
degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează condiţiile legii.
conform legii.
(3) În zona de protecţie pot fi
Art. 11. - (1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de instituite servituţi de utilitate
alcătuire a fişei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile publică şi reglementări
tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările speciale de construire prin
naturale survenite în decursul timpului. planurile şi regulamentele de
urbanism aprobate şi avizate
(2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument conform legii.
istoric unui bun imobil conform art. 7.
(...)
(...)
Art. 17. - (1) Monumentele
Art. 22. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe istorice şi zonele lor de
baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; protecţie sunt evidenţiate în
fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca planurile urbanistice generale
modificările să fie reversibile. şi în toate celelalte
documentaţii de urbanism şi,
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra respectiv, de amenajare a
monumentelor istorice sunt: teritoriului.

a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, (…)

consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi
orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor
55
L. nr. 422 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.407 din 24 iulie 2001
 59

istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea Art. 24. - (1) Toate intervenţiile
interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă; care se efectuează asupra
monumentelor istorice, altele
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice; decât cele de schimbare a
destinaţiei, de întreţinere sau
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de de reparaţii curente, indiferent
protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau de sursa lor de finanţare şi de
orice fel de însemne pe şi în monumente istorice; regimul de proprietate al
imobilului, se fac sub inspecţia
d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările şi controlul propriu ale
temporare; Ministerului Culturii şi
Cultelor, respectiv ale
e) strămutarea monumentelor istorice; direcţiilor pentru cultură, culte
şi patrimoniul cultural naţional
f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, judeţene, respectiv a
indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. municipiului Bucureşti, cu
personal atestat şi agreat, în
(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi condiţiile legii
autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunt
eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii
şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(...)
Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi
declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 378 din 2001)

Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a

monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 47-
2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 564 din 2001)

Legislaţia specifică construcţiilor, urbanismului şi amenajării teritoriului

Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. 33-1994) Art. 1 - Exproprierea de
imobile, în tot sau în parte, se
Art.6 - Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea, poate face numai pentru cauză
protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi de utilitate publică, după o
siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale dreaptă şi prealabilă
şi monumentelor naturii (…) despăgubire, prin hotărâre
judecătorească.
Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a III-a - zone protejate (Legea nr. 5-2000)

Art. 5. - (1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt Art. 2. - Legea evidenţiază
prevăzute în anexa nr. III la prezenta lege. zonele naturale protejate de
interes naţional şi identifică
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, cu sprijinul autorităţilor valorile de patrimoniu cultural
publice centrale cu atribuţii în domeniu, vor delimita, în baza unor studii naţional, care necesită
de specialitate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a instituirea de zone protejate
prezentei legi, zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural, pentru asigurarea protecţiei
prevăzute în anexa nr. III. acestor valori.

(3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei

publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele
aferente, elaborate şi aprobate potrivit legii, care vor cuprinde măsurile
necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural
 60

naţional din zonă.

Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. 350-2001) Art. 46. - (1) Planul urbanistic
general are caracter director şi
Art. 46. - (…) de reglementare operaţională.
Fiecare localitate trebuie să
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la întocmească Planul urbanistic
nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la: general, să îl actualizeze la 5-
10 ani şi să îl aprobe, acesta
(…) constituind baza legală pentru
realizarea programelor şi
f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice; acţiunilor de dezvoltare.

(…)

Art. 47. - (…) Art. 47. - (…) (3) Elaborarea

Planului urbanistic zonal este
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei obligatorie în cazul:
referitoare la:
a) zonelor centrale ale
(…) localităţilor;

f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale b) zonelor protejate şi de

acestora. protecţie a monumentelor, a
complexelor de odihnă şi
agrement, a parcurilor
industriale, a parcelărilor;
Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor (Legea nr. 453-2001)

Art. 3. - Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,

schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel,
precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la
art. 8 lit. f);

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare,

protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent
de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând
monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite
potrivit legii;

(…)

Art. 7. - (1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în

zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de
protecţie, prevăzut în documentaţiile de urbanism, în planurile
urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate, se va
proceda după cum urmează:

a) în ansamblurile de arhitectură, în rezervaţiile de arhitectură şi de

urbanism, în cazul siturilor arheologice, al parcurilor şi grădinilor
monument istoric, cuprinse în listele aprobate potrivit legii, precum şi în
cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor,
solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi
al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, potrivit
 61

competenţelor specifice;

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente

istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine
avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor, potrivit
prevederilor legale;

(…)

Art. 12. - Prin excepţie de la prevederile art. 10 alin. (1), terenurile

destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata
taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe
termen limitat, după caz, în următoarele situaţii:

(…)

f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a

monumentelor istorice şi de arhitectură, cu avizul comun al Ministerului
Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
şi Locuinţei, atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.

(…)

Art. 21. - (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu

nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);

(…)

(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3

luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Legislaţia conexă

Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare

în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării
monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi
restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999, modificat prin
Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2081/2001)
 62

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. xxx, Alexandru Cişmigiu – Monografie, Bucureşti 2002, ISBN 973-0-02760-9

2. xxx, Le Patrimoine, La Documentation Francaise, Paris 1992
3. BABELON, Jean – Pierre, CHASTEL, Andre La notion de patrimoine, Liana Levi, Paris,
1994, ISBN 2-86746-119-7
4. CANTACUZINO, Sherban, Using and re-using buildings, Concerning Buildings, Studies in
honour of Sir Bernard Feilden,Stephen Marks ed., Bath,The Architectural Press, 1996, pp.
158-190, ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann)
5. CHOAY, Francoise, L’Invention du patrimoine Urbain. Quel Patrimoine aujourd’hui ?,
Revista Cientifica ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp266-277
6. CHOAY, Francoise, L’allegorie du patrimoine, Paris : Seuil 1996, ISBN 2-02-030023-0
7. CUNNINGTON, Pamela, Care for Old Houses, Londra: A&C Black, 1991, ISBN 0-7136-
3318-2
8. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Bucuresti : Ed. Tehnica,
1967
9. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Restaurarea monumentelor istorice, Bucuresti : Ed.
Tehnica 1968
10. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Arhitectura. Urbanism. Restaurare. Bucuresti : Ed.
Tehnica 1996
11. BRANDI, Cesare, Teoria restaurării, Bucureşti, Ed. Meridiane 1995, ISBN 973-33-0330-5
12. ERDER, Cevat, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation,
UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986
13. IONESCU, Grigore, Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea
monumentelor istorice, BCMI Nr.3-4/1990, Bucuresti 1991
14. LEMAIRE, Raymond, Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural.Curs,
KUL, LCCHTB 1994
15. MACHATSCHEK, Alois, Conservation of Architectural Heritage : Theory and History.
History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage.Curs, KUL,
LCCHTB,1994
16. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU, Monica, Romantismul în arhitectură, Editura Meridiane,
Bucureşti 1990, ISBN 973-33-0080-2
17. MOUTON, Benjamin, Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les
structures historiques. Avantages et limites. Paris, Ecole de Chaillot, note de curs
18. NISTOR, Sergiu, Protecţia patrimoniului cultural în România, Culegere de acte normative,
Bucureşti, Ed. Universitară Ion Mincu, 2002
19. OPRIS, Ioan, Comisiunea Monumentelor Istorice, Bucureşti : Ed. Enciclopedică 1994,
ISBN 973-45-0077-5
20. PEARCE, David, Conservation Today, Routledge London 1989
21. RIEGL, Alois, Cultul modern al monumentelor, esenţa şi geneza sa, Bucureşti, Ed.
IMPRESS, 1999
22. ROMAN, Andras, The International Charter of Historic Towns, Revista Cientifica
ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp.179-183
23. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS, broşură, Warszawa 1980