IONICA SILVIU

AN II, ISTORIE I.D.

Analiza institutiei clientelei la romani

Pentru a vedea sistemul de relatii din interiorul unui grup familial roman, trebuie mai intai pusa
problema locuirii a mai multor generatii sub acelasi acoperis, problema ce poate stabili de la inceput
autoritatea unui “pater familias” care supravietuieste pana la aparitia celei de-a treia generatii.
Odata stabilit acest lucru se pot stabili relatiile unei familii romane in raport cu publicul care pot
fi de amicitie sau de clientela stabilite cu alte grupuri domestice. De-a lungul timpului in existenta
poporului roman se distingeau doua categorii sociale principale: patricienii si plebeii, beneficiare ale
dreptului de cetatenie, existand si anumite raporturi de dependenta intre ele. Raporturile respective
au constituit sistemul clientelar larg raspandit in intreaga societate romana.
Pentru a intelege mai bine aceste raporturi se poate dovedi ca existau persoane mai putin
inzestrate din punct de vedere economic si politic ce se puneau sub protectia altor persoane mai
potente din aceste puncte de vedere in baza schimbului de sevicii reciproce.
In aceasta ipostaza autorul A.Gellius incearca sa stabileasca relatiile clientelare dintr-un
fragment al operei sale “Noctes atticae”. Pornind de la discutia unor oameni in varsta, posibil “pater
familias” pentru familiile lor, dovada fiind explicatia acestuia care ii considera niste cetateni
respectabili, acesta pune in tema sistemul de gradatii si datorii morale pe care fiecare cetatean
roman trebuie sa le aiba in vedere si sa-si stabileasca prioritatile in raport cu acestea. Faptul ca sunt
in varsta denota experienta acumulata de-a lungul vietii, din discutii putand reda prin amintiri si
cunostintele dobandite foarte multe in legatura cu vechile moravuri si conceptii existente. Ei se pun
de acord asupra ierarhiei dintr-o familie romana, afirmand ca locul dupa parinti trebuie ocupat de
copiii acestora, aflati sub ingrijirea si protectia lor.
Amintindu-se despre locul clientilor dintr-o familie si stiindu-se drepturile si obligatiile acestora
fata de patronul aflat intr-o directa relatie se poate spune ca ei ocupa urmatoarea pozitie din cadrul
unei familii, dupa copiii patronilor care ii protejeaza si le acorda incredere. Continuand ierarhia
importantei oamenilor din viata familiei romane putem afla ca urmatoarele persoane carora trebuie sa
li se acorde increderea cuvenita o reprezinta oaspetii si nu in ultimul rand rudele.
In cuvantarea pe care o tine, M. Cato in fata cenzorilor impotriva lui Lentulus, aduce aminte ca
principalul considerent pe care l-au avut stramosii in stabilirea relatiilor din cadrul unei familii a fost in
primul rand apararea copiilor nevarstnici, care pare sa intareasca si sa adevereasca vorbele rostite
de acei oameni in varsta, amintite la inceputul fragmentului. Pornind de la ierarhia stabilita mai sus se
pune problema depunerii in cadrul unui proces, a marturiei impotriva unei rude pentru un client, dar
potrivit relatiilor clientelare de tip roman nu se poate pune niciun patron martor impotriva clientului
sau chiar mai mult, in cazul unei neplaceri trebuie sustinut in justitie mai mult decat orice alta ruda de
a patronului dar nu in cazul copiilor sai. Astfel rolul de tata este mai presus decat cel de patron.
Mai departe, Masurius Sabinus apeleaza la dreptul civil atribuind un loc mai vechi oaspetelui
decat clientului. In cuvantarea sa vine cu urmatorul sistem de relatii ierarhice: tutela pentru care se
ofera protectie oricarei persoane din familie lipsita de aparare: fie ca este vorba de o persoana
varstnica, fie ca sunt minori de sex masculin, fie ca sunt persoane de sex feminin. Pe locul doi se afla
ospitalitatea ceea ce ne duce cu gandul ca oaspetii conform codului civil roman aveau o pozitie mai
avantajoasa decat clienti si chiar fata de rudele de sange sau cele prin alianta asa cum este descris
in continuarea pasajului din cartea de drept. De asemenea se explica diferenta dintre tutela unui copil
si cea unei femei si pozitia privelegiata a femeilor fata de barbati, acestea avand prioritate in fata lor,
dar ca si din discutiile cetatenilor romani surprinse la inceputul fragmentului, copiilor li se da
intaietate intr-o anumita ierarhie familiala. Ca exemplu concret, el explica un caz in care o persoana
aflata in proces cu cineva care a murit, dar care are sub tutela copiii acestuia, are obligatia sa sustina
in continuare interesele copiilor aflati sub tutela lui.
In vederea sustinerii acestor relatii clientelare si ierarhice, autorul cauta o personalitate destul de
puternica si influenta, a carei autoritate asupra vorbelor sale este de netagaduit. El gaseste potrivit ca
aceasta persoana sa fie marele pontif C. Caesar, al carui discurs aminteste, trecand peste legile
Codului Civil roman si a cunostintelor si experientei batranilor ca indiferent de cat este de ospitalier
chiar si cu un rege ca Nicomede sau chiar daca cei care dezbat aceste sisteme de relatii, aducand
argumente diverse ii sunt foarte buni prieteni, luandu-le apararea prin interventia acestuia sau asa
cum moartea cuiva nu trebuie sa distruga amintirea despre persoana care a fost in viata, ca nu
trebuie lasati de izbeliste clientii. Aceasta demonstreaza ca pentru o persoana importanta cum este
pontiful C. Caesar, obligatoriu este sa-ti sustii clientii chiar si impotriva apropiatilor tai, aratand ca
pastrarea relatiilor clientelare ramane principalul scop in viata romana de familie, refuzul unui
eventual ajutor al acestora reprezentand o mare infamie pentru patronul care s-a angrenat in astfel
de relatii.