FACULTATEA DE ISTORIE

Stiintele auxiliare

Sfragistica

F/R

Chisinau 2021

Sigilografia – Sfragistica. Sigillum – in limba lat. pecete; peciat – slav; inel – perstnic –
slav; engolpion – medallion.

Sigilografia sau sfragistica este stiinta auxiliara a istoriei care se ocupa cu studierea
pecetilor, a sigiilor, ea analizeaza atit impresiunea lasata de tiparul sigilar cit si tiparul sigilar
(matricea) insusi. De asemenea, studiaza, din punct de vedere istoric, artistic, tehnic, juridic si
diplomatic, dimensiunile sigiliului, forma, culoarea, emblem, legenda, modalitatile de aplicare la
support si valoarea probatorie a unui sigiliu.

Inceputurile sigilografiei pot fi cautate in unele cercetari cu character ocazional si empiric

care constau in verificarea autenticitatii documentelor nesigure – suspecte. Aceste verificari nu
erau facute pentru sigiliu in sine, ci erau legate intotdeauna de stabilirea valorii juridice a actului
sigilat. Din acest context ne putem da seama ca sigilografia este strict legata de diplomatie, in
cele mai vechi faze, facind chiar parte din ea. Pot fi amintite nume de autori si titluri de lucrari de
la sfirsitul secolului care s-au ocupat si de sigilografie. Spre exemplu Jean Mobillion, De re
diplomatica. In acelasi timp exista niste legaturi strinse intre sigilografia si heraldic, stemele
avind o valoare juridica si in evul mediu. Exista chiar parerea, ca pecetile constituie cel mai
valoros material heraldic pentru Transilvania medievala.

Sigiliu reprezinta un semn probator al actului. Simbolic il reprezinta pe emitent – o

persoana particulara sau o autoritate publica si este in masura sa asigure pastrarea secretului
corespondentei. In acelasi timp, sigiliu marcheaza acordul emitentului cu continutul actului si a
ideilor principale cuprinse in el. Actul se sigileaza de emitent, in numele emitentului, de unul sau
mai multi martori.

Sigiliile se clasifica in functie de mai multe critarii: dupa marime – pot fi sigilii mari,
mijlocii, mici sau inelare; dupa forma – pot fi rotunde, ovale sau oval – culcate, octogonale;
dupa tipul sigilar, adica in functie de mobilele sau armele reprezentate in cimpul sigilar sau pe
scut.

Tipurile sigilare sunt heraldic sau armorial reprezentat in Moldova de capul de bour si
in Tara Romaneasca de o pasare (acvila sau corb). Mai este tipul iconografic este specific doar
Tarii Romanesti si se compune din doua personaje avind intre ele un arbore. Urmatorul tip este
cel combinat – este rezultatul combinarii celor doua tipuri mentionate anterior pentru Tara
Romaneasca, in sensul ca arboreal este insotit dextra si senestra de domn si doamna si are virf
pasarea heraldic. Tipul hagiographic este cel care reprezinta scene religioase in corpul sigiliului.
Tipul monumental are in cimpul sigilar turnuri, biserici, castele si era folosit mai ales de
comunitatile orasanesti sau rurale. Tipul de maiestate il red ape suveran cu mantie, coroana pe
cap si insemnele puterii dar nu a fost specific Tarilor Romane. Tipul sacerdotal care reprezinta
personaje ecleziastice. Tipul de vinatoare si tipul ecvestru.

Sigiliu este format din legenda si emblem si este sunt gravate in adincime, in sens invers
(negative), pentru ca imagine ace va rezulta sa iese pozitiv si in relief urmind sa fie citita correct
din centru spre exterior, de la invocatia simbolica. Gravarea in adincime permite folosirea
sigiliului pentru ceara. In secolul XVIII apar sigilii sapate in relief, destinate folosirii in
combinative cu tusul. Tiparele sigiliilor erau confectionate de mestesugari specializati – gravorii.
Materialul de lucru era metalul – bronz, fier, chiar otel. Tiparul – matrita (matricea) este legata
de un support de forme diferite, sau este fixat pe un inel, in acel caz vorbim de sigilii inelar.

Sigiliile care au fost in Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania:

Sigiliile rotunde – sunt sigiliile mari, cele mai vechi sigilii in Moldova si Tara
Romaneasca. Rotunde pot fi si sigiliile mici si unele sigilii inelare.

Sigiliile ovale – sunt spre exemplu sigiliile lui Vlad Dracul, Mircea cel Batrin si in
secolele XVIII-XIX se folosesc sigiliile ovale mici.

Mai apar si sigiliile oraselor si comunelor. Problema sigiliilor folosite de vechile tirguri si
orase din Moldova si Tara Romanesca este strins legata de intemeierea, organizarea si
dezvoltarea lor. Tirgurile si orasele din Moldova si Tara Romaneasca apar de la inceput in acte
drept proprietatea domnitorului – suveran feudal asupra intregii tari. Datorita privilegiilor, mai
tirziu incep sa apara pe linga asezarile domnesti tirguri manastiresti si boieresti. In prima faza
veniturile erau percepute de domn, in cazul al doilea, veniturile erau percepute de manastiri si
boieri.