Unitate de învăţare Nr.

ISTORIA MEDIEVALĂ A STATULUI ȘI DREPTULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 2

5.1 Formațiuni prestatale și statale în perioada medievală.............................................. 2
5.2 Sistemul judiciar specific epocii medievale.............................................................. 5
5.3 Judecata oamenilor și a animalelor în perioada medievală....................................... 7
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5............................................................... 8
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 8
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5............................................................................. 8

1
 OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:
 înțelegerea și fixarea de către studenți a celor mai importante
evenimente medievale, din punct de vedere istoric și juridic;
 capacitatea studenților de a face conexiuni între instituțiile lumii antice
și instituțiile lumii medievale, precum și evoluția acestor instituții de la
o epocă la alta

5.1. Formațiuni prestatale și statale în perioada medievală

Evul mediu și Așa cum se cunoaște, noțiunea/sintagma ”ev mediu” sau ”epocă
feudalismul medievală” reprezintă acea perioadă cuprinsă între epoca antică/antichitate
și epoca modernă. În limbajul comun, sintagma a fost preluată și cu
conotație peiorativă, pentru a scoate în evidență o situație, un
comportament arhaic, învechit, depășit de cele care se petrec în lumea
modernă ori contemporană.
În același context amintim și diferența dintre noțiunile de ”ev mediu” și
”feudalism”. Feudalismul are origini în franca veche și desemna bogăția
prin termenul de feud/feudă, fiind utilizat ulterior, în timpul Imperiului
carolingian cu semnificația de bucată de pământ dată spre a fi lucrată.
Conform opiniei unor istorici, feuda a creat bazele relațiilor dintre seniori
și vasali.
Întrucît perioada care limitează evul mediu a cunoscut relații de tip feudal,
cele două sintagme au ajuns să fie cpnsiderate sinonime.

În perioada de început a Evului mediu ne interesează următoarele momente

Evul mediu istorice:
timpuriu în
spațiul - sfârșitul/divizarea Imperiului roman;
european - perioada marilor migrații și influența lor asupra popoarelor lumii
(aici nu vom face referire la geto-daci); printre altele, documentele
vremii ne vorbesc despre neamurile germanice, neamurile slave,
consecințele produse de marile migrații; huni, goți, ostrogoți,
vizigoți, burgunzi, vandali, anglo-saxoni, franci; arabii, normanzii,
ungurii; varegii; avarii;
- formațiuni politice medievale, respectiv: statele care s-au format
din destrămarea Imperiului roman (Britania-cucerirea anglo-
saxonă; Peninsula Iberică; Italia-dominația ostrogotă și cucerirea
longobarzilor; întemeierea statului franc); ce reprezenta statul
carolingian, ce a reprezentat lumea scandinavă (epoca vikingă) și
cum era ea organizată; ce reprezenta Imperiul ottonian (ducatele
naționale - Saxonia, Bavaria, Franconia, Suabia, Lorena; regatul,
imperiul) și care erau granițele sale; caracterizarea Imperiului
bizantin (epoca lui Iustinian, împărații isaurieni și legea rurală,
epoca macedoneană); comparații între slavii de sud (bulgarii,

2
 slovenii, croații, sârbii), slavii de răsărit (Rusia kieviană) și slavii
de vest (polonezii, cehii, slovacii);
- relațiile de vasalitate de tip medieval (continuau regulile provenite
din antichitate potrivit cărora oamenii liberi se învoiau să slujască
altor oameni liberi, însă motivele învoielii erau diferite – în
perioada medievală, motivul principal îl constituia beneficiul
protecției. Legătura stabilită între cei doi era o relație de tipul unui
contract vasalic și este o relație personală, care trebuia reînnoită la
moartea uneia dintre părţi. De aici reiese că feuda/pământul rămâne
de drept în proprietatea seniorului, vasalul având asupra lui doar
drepturi de posesie şi de folosinţă. Cu timpul feuda începe să se
transmită ereditar în familia vasalului, cu condiţia ca urmaşii
acestuia să presteze, la rândul lor, omagiu şi jurământ de credinţă
seniorului. Contractul vasalic creează drepturi şi obligaţii reciproce,
fiind o relație de tipul unui raport obligațional/de creanță. Vasalul
are faţă de seniorul său îndatoriri negative: de a nu-i prejudicia în
vreun fel bunurile, persoana, familia şi onoarea, şi îndatoriri
pozitive, rezumate în formula sfat şi ajutor. Sfatul presupunea
obligaţia vasalului de a-l asista pe seniorul său când acesta împarte
dreptatea în tribunalul seniorial, de a-l ajuta să găsească soluţii în
situaţii dificile/lupte, de a fi prezent la castel în ocazii solemne,
cum ar fi depunerea omagiului de către alţi vasali. Prezenţa
vasalului alături de senior, fie şi când e vorba doar de o masă
oferită de acesta, are menirea de a sublinia puterea şi importanţa
seniorului, care sunt strâns legate de numărul de persoane pe care le
poate aduna în jurul său. Ajutorul era de două feluri: bănesc, în
cazul răscumpărării seniorului căzut prizonier, armarea drept
cavaler a primului fiu, căsătoria primei fiice, plecarea seniorului în
cruciadă etc., şi militar, când, la început, vasalul era obligat să
acorde suport militar seniorului său când acesta avea nevoie, dar, cu
trecerea timpului, suportul a fost restrîns la participarea timp de 40
de zile pe an la o campanie);
- influența bisericii asupra lumii medievale (crestinismul a devenit
religie de stat; ortodoxie – dreapta credință; catolicism – credință
universală; erezia și relația lui Christos cu Dumnezeu-tatăl;
iconoclasmul sau cultul imaginilor din icoane; instituția clerului
secular, a clerului regular; evanghelizarea; reforma gregoriană);
- condiția femeii în Evul mediu (care, spre deosebire de bărbaţii ce
aparțin elitelor, și care beneficiază de o serie de privilegii, femeile,
indiferent de statutul lor social, sunt considerate fiinţe inferioare.
Femeile nobile se pot bucura de o situaţie mai bună decât unii
bărbaţi din clasele inferioare, dar în cadrul familiei proprii, poziţia
lor este întotdeauna inferioara, de subordonare față de protectorul
lor şi de un şef masculin. Din slăbiciunea ei fizică şi intelectuală a
rezultat și incapacitatea juridică a femeii. Imperiul roman creştin a
interzis femeilor să-şi apere interesele în justiţie ori să încheie acte
cu valoare juridică);

3
 În secolul al III-lea, Imperiul roman a cunoscut o criză care s-a resimțit la
nivel politic, administrativ, economic și social ceea ce a impus aplicarea
unor noi reguli/norme. Aceste reguli au fost instituite de către Diocleţian
şi Constantin printr-o serie de reforme.
Ca efect al involuției demografice statul roman a fost nevoit să folosească
barbarii în campaniile militare și pentru activitățile agricole. Vechile
instituţii romane, precum magistraturile ori Senatul îşi pierduseră orice
Sfârșitul și influenţă. În plan religios, creștinismul începuse să se răspândească.
divizarea
Imperiului Începând cu anul 395 d. Hr., Imperiul roman a fost împărţit în două entități
roman diferite, respectiv, Imperiul roman de apus şi Imperiul roman de răsărit.
Fiind obișnuiți cu crearea de ficțiuni (asemenea ficțiunilor juridice, de
exemplu), romanii au creat o ficţiune și în privința Imperiului unic, ce s-a
păstrat până la depunerea în 476 a ultimului împărat apusean,
Constantinopolul fiind considerată singura capitală a statului roman.
În privința justiției, dreptul roman era valabil pentru toţi cetăţenii
Imperiului, se întemeia pe colecții de legi (Codul teodosian și, ulterior,
Codul lui Iustinian).
Armata este condusă de împărat, care avea calitatea de comandant suprem.
În această calitate el poate delega o parte a puterilor sale generalilor.
Creştinismul devine religie oficială, iar entităţile religioase corespundeau
diviziunilor administrative, la nivelul provinciilor (mitropolii,
arhiepiscopate) sau al circumscripţiilor denumite episcopate. Episcopul
este ales de comunitatea locală, de cler şi popor, şi instalat pe viaţă în
fruntea ”turmei” sale. Doar în caz de dezordini grave putea fi demis, prin
hotărîrea unui sinod de episcopi. În cazul în care autoritatea civilă se
dezintegrează mai repede, episcopul putea prelua o parte tot mai
importantă a atribuţiilor administrative şi judiciare ale vechilor funcţionari.
Membrii aristocraţiei senatoriale continuă să păstreze tradiţiile și
privilegiile specifice clasei sociale pe care o reprezentau. Aceștia
beneficiau de relaţii apropiate cu puterea imperială, care constituiau pentru
ei sursa de putere, precum şi relaţiile constituite pe plan local, prin
intermediul căsătoriilor şi al alianţelor familiale, ori al relaţiilor clientelare.
Membrii claselor sociale inferioare suportau tot mai greu plata impozitelor
ori oprimarea proprietarului domeniului pe care locuiesc. Izvoarele vremii
atestă inclusiv mari proprietari care nu mai reușeau să plătească impozitele
datorale pentru proprietățile pe care le dețineau.

În perioada evului mediu dezvoltat ne interesează următoarele aspecte:

- dezvoltatea socială, economică, politico-administrativă, juridică și
culturală; la finele acestei perioade a apărut situația de criză (sec. al
XIV-lea), conflictele sociale întâlnite în lumea rurală, ca efect al
diferențelor dintre clasele sociale și al litigiilor privitoare la dreptul
de proprietate (mai ales asupra pământului);
- biserica și creștinismul în perioada cuprinsă între secolele al XI-lea
și al XV-lea, cu influențele pe care biserica le exercita în viața
4
 socială, politică, juridică și nu numai; ordinele monastice din vestul
Europei, campaniile militare bazate pe ideologiile de tip creștin
(cruciadele), dar și marea schismă a bisericii occidentale; tot în
această perioadă a apărut și s-a impus Trribunalul Inchiziției și s-au
Evul mediu judecat așa-zisele erezii;
dezvoltat - fărâmițarea și centralizarea statelor medievale, ocazie cu care
lumea medievală cunoaște, printre altele, fărâmițarea Italiei și a
Germaniei, formarea statului rus, începuturile Imperiului otoman.

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Precizați care este legătura dintre sintagmenle ”ev mediu” și

”feudalism”
2. Caracterizați, pe scurt, perioada evului mediu timpuriu în spațiul
european
3. Enumerați instituțiile juridice din timpul evului mediu dezvoltat și
analizați, la alegere, una dintre ele

Răspunsul la test se găseşte la paginile 2 - 5.

5.2. Sistemul judiciar specific epocii medievale

Sisteme de Potrivit unor autori, civilizația Evului mediu european era compusă din
drept elemente romane, elene, germanice, bizantine, celte și chiar islamice. Cu
medieval toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că nu doar spațiul European a avut
un trecut medieval istoric și juridic.
Dreptul popoarelor germanice se întemeia pe cutumă sau obicei juridic, iar
în perioada medievală justiția nu asigura ordinea la care se aștepta
populația, din cauza unor principii contradictorii, provenite din natura unor
diverse tradiții.
Specific acestei epoci au fost trei sisteme de drept, respectiv:
- justiția ecleziastică (creată de biserică și care judeca și alte pricini
decât cele de natură religioasă, cum ar fi: adulter, incest, un anumit
tip de omoruri, cămătărie, văduve, căsătorie, executarea
testamentară, etc.); colecția de legi cea mai importantă a fost
Corpus juris canonici;
- justiția feudală (care era un efect al relațiilor de vasalitate,
ocupându-se, în special, cu judecarea pricinilor privind
proprietatea/proprietatea pământului și natura obligațiilor);
- justiția regală (a apărut odată cu sec. al XIII-lea, în Franța, și a
preluat justiția feudală sub asăectul proprietății pământului; se
exercita inclusiv prin intermediul unor ordonanțe; în Anglia,
Consiliul regal a fost împuternicit cu atribuții de Curte supremă de
justiție; Germania – colecții de legi: Oglinda saxonă și Oglinga

5
 șvabă; Constitutio Carolina Criminalis – și Italia păstrează formele
medievale de desfășurare a actului de justiție).
Tribunalul Inchiziției, apărut în sec. al XII-lea, reprezenta o cercetare, o
anchetă pe care o autoritate/tribunalul o efectua asupra persoanei despre
Tribunalul care se credea că este vinovată de săvârșirea unei ilegalități.
Inchiziției
Activitatea pe care o desfășura această instanță se baza pe o procedură
elaborată de către biserica medievală și, inițial, a fost folosită doar ca
procedură penală, judecând eretici și vrăjitoare; combătând reforma
protestantă.
Această autoritate a avut, deopotrivă, aspecte pozitive (prin introducerea
unei justiții întemeiate pe reguli și care a înlocuit procedura arbitrară a
ultimilor ani), dar și aspecte negative, prin comiterea unor abuzuri care au
expus biserica catolică oprobiului public.
Totodată, amintim și faptul că Inchiziția a cunoscut trei forme, care
cuprindeau caracteristici specifice, respectiv:
- Inchiziția medievală (papalitatea desemna judecătorii permanenți,
care aveau rolul și dreptul legal de a apăra credința);
- Inchiziția spaniolă (presupunea atributul suveranilor de alegere și
numire a inchizitorilor, din rândul membrilor bisericii; avea ca scop
exterminarea evreilor și maurilor);
- Inchiziția romană (tribunalul inchizitorial roman era compus din:
cardinali, notari, clerici, oficialități, membri ai ordinelor religioase).

În epoca medievală au funcționate, printre altele, și tribunale secrete, dintre

care amintim Tribunalul Vehmic (sau tribunalul groazei) din Germania și
Consiliul celor Zece al Republicii Veneția. Aceste instanțe aveau unele
particularități care trebuie cunoscute, în contextul studierii istoriei
Tribunalele dreptului.
secrete Tribunalul Vehmic/tribunalele vehmice a/au apărut la mijlocul sec. al XVI-
lea, iar activitatea sa presupunea judecarea în secret a celor vinovați.
Această instanță avea o dubla jurisdicție: una publică (ale căror ședințe de
judecată se anunțau din timp, înainte cu două săptămâni și care se
întruneau ce minim trei ori într-un an) și una secretă.
Consiliul celor Zece era o instituție cu caracter juridic și politic,
deopotrivă, care își desfășura activitatea în baza unei proceduri secrete,
arbitrare. Inițial a fost constituit ca o comisie de anchetă și ulterior a
funcșionat ca tribunal secret împotriva exilaților politic venețieni, a
nobililor și a delictelor de stat. Consiliul dispunea de închisori proprii, nu
trebuia să justifice sumele de bani cheltuite și ofereau recompense
generoase celor care se ofereau să ucidă persoanele pe care Consiliul dorea
să le înlăture.

6
 Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Precizați care au fost cele trei sisteme de drept specifice epocii

medievale
2. Enumerați formele Inchiziției
3. Ce reprezentau tribunalele secrete?

Răspunsul la test se găseşte la paginile 5 - 6.

5.3. Judecata oamenilor și a animalelor în perioada medievală

Așa cum am observat din cele arătate mai înainte, sistemul judiciar al
epocii medievale era caracterizat printr-o serie de aspecte cu caracter
public sau ocult/secret, era puternic influențat de biserică și, uneori, a ajuns
în situația de a fi compromis din cauza abuzurilor care se comiteau în
numele justiției.
În același timp, pe lângă judecata la care erau supuși oamenii, lumea
medievală a purces și la judecata animalelor. Documentele vremii atestă
primul proces de acest gen în anul 1266, împotriva unui porc care ucisese
un om, iar după cincizeci de ani un taur a fost condamnat la moarte prin
spânzurare pentru că a ucis un om.
În condițiile în care un animal săvârșea vreun delict sau ”fapte rele”, el era
arestat, judecat, condamnat și executat în public. În situația în care așa-
zisul făptuitor nu putea fi identificat, era condamnată toata turma, la
aceeași pedeapsă.
De regulă, animalele judecate erau animale domestice (majoritatea fiind
porci, inclusiv porci ”vagabonzi”, care nu mai aparțineau unor gospodării),
dar existau și procese care judecau animalele mici, cum ar fi rozătoarele,
lăcustele, omizi și altele asemănătoare. Procesele în care acestea erau
implicate erau procese colective, nefiind posibilă judecarea individuală a
acestora, iar pedeapsa aplicată era excomunicarea – în aceste cazuri era
implicată și Biserica, ceea ce făcea ca și sancțiunea să fie specifică acestei
autorități.
Precizăm că procesele se desfășurau cu aceeași procedură cu care erau
judecați oamenii, fapt atestat de mai multe documente care ne-au parvenit
din perioada medievală.

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Comparați procedura de judecată a oamenilor cu procedura de judectă a

animalelor, în epoca medievală

Răspunsul la test se găseşte la pagina 7.

În loc de
Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.
rezumat

7
 Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

1. Relațiile de vasalitate de tip medieval

2. Condiția femeii în Evul mediu

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 5.1
pp. 2 - 5
Răspuns 5.2
pp. 5 - 6
Răspuns 5.3
p. 7

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Paraschiv, Elena, Introducere ăn istoria dreptului. Caiet de

seminar, Editura C.H. Beck, București, 2012, pp. 38-49
2. Craiovan, Ion, Tratat elementar de teoria generală a dreptului,
Editura All Beck, București, 1997
3. Lukacs, Antal; Lung, Ecaterina, Istorie. Stat și societate medievală,
file:///C:/Users/maril/Desktop/fdsa_uri_cursuri/ISDR_ui_ifr_2018/
Stat_societate-medievala_UBB_A%20Lukacs_Ec%20Lung.pdf
4. Lung, Ecaterina; Zbuchea, Gheorghe, Istorie medie universală I.
Europa medievală (secolele V-XV), Editura Fundației România de
Mîine, București, 2003