Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

Unitate de învăţare Nr. 3

STATUL ȘI DREPTUL GETO-DAC ÎNAINTE DE

CUCERIREA ROMANĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3.............................................................................. 000

3.1 Premise istorice. Formarea statului dac centralizat...................................................
3.2 Premise juridice. Instituții juridice geto-dace............................................................
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3...............................................................
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3.............................................................................

1
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:
 Prezentul curs analizează perioada străveche și veche, care se
împarte în perioada formării statului dac centralizat și până la
cucerirea Daciei de către romani.
 Cursul propune analiza originii normelor pe baza cărora era
organizată viața socială, pornind de la ceata primitivă, continuând cu
gințile, triburile, uniunile de triburi și încheindu-se cu formarea
statului dac centralizat, precum și a instituțiilor juridice.
 La finele acestui curs, studentul va cunoaște geneza și evoluția
istorică a instituțiilor juridice specifice vechiului drept geto-dac.
Totodată, studentul va deține cunoștințele necesare pentru a putea să
facă distincția dintre noțiunile de bază, respectiv, norma de
conduită/norma socială, norma juridică, precum și între instituţiile
dreptului geto-dac.

3.1 Premise istorice. Formarea statului dac centralizat

Primii locuitori Izvoarele scrise și nescrise atestă faptul că primii locuitori au ajuns pe
și formele de meleagurilor noastre în urmă cu cca. un milion de ani și erau grupați în
organizare a cete primitive. Perioada coincide cu aceea a epocii paleoliticului
acestora inferior.
Următoarea formă de organizare a locuitorilor teritoriilor viitorului stat
dac (geto-dac) a fost ginta, ca uniune de cete, apoi tribul, ca uniune a
ginţilor, şi apoi uniunile de trib. Apariţia normelor juridice, scrise sau
nescrise se află în strânsă legătură cu antropogeneza, dezvoltându-se
împreună.
Prima informație care ne parvine din izvoarele istorice despre geți ne-o
oferă Herodot. El vorbește despre aceștia ca fiind cei mai viteji și mai
drepți dintre traci, întrucât ei au fost singurii care s-au opus perșilor
conduși de către regele Darius. Spre deosebire de greci, romanii
denumeau ramura nordică a tracilor daci.

Geto-dacii în Strămoşii poporului român sunt cunoscuţi a fi geto-dacii, descendenţi ai

perioada veche neamului tracilor, şi romanii. Cele mai multe izvoare afirmă existența
geto-dacilor pe teritoriul din interiorul și exteriorul Carpaților, teritoriu
ce se întindea, în afara arcului carpatic, până la Dunăre și Marea
Neagră.
Romanii au găsit poporul geto-dac pe teritoriul pe care, după lupte
sângeroase, l-au cotropit şi colonizat. Pe teritoriul locuit de către aceştia
s-au format mai târziu ţările române şi, ulterior, statul român.
Istoricii vremii spun despre traci că reprezentau cel mai numeros popor,
după cel al indienilor, şi că au trăit în spaţiul mărginit după cum
urmează:

2
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

- la sud – Marea Egee;

- la nord – zona Pripetului;
- la vest – Dunărea Panonică;
- la est – zona Bugului.
Printre traci, geto-dacii reprezintă o ramură importantă, cu o cultură
materială şi spirituală, dar şi o organizare politică care nu s-au mai
întâlnit şi la alte ramuri ale neamului tracilor. Istoricii și juriștii
deopotrivă preferă formularea geto-daci, pentru a se referi atât la
strămoşii noştri amintiţi de către greci, sub denumirea de geţi, dar şi la
aceia amintiţi în scrierile romanilor, sub denumirea de daci.
Unele izvoare susţin faptul că geţii ar fi locuit teritoriile extracarpatice,
pe când dacii ar fi locuit zona arcului carpatic. Potrivit „Geografiei” lui
Strabo, geţii şi dacii reprezentau acelaşi popor, vorbeau aceeaşi limbă
şi locuiau în acelaşi spaţiu. Din punctul de vedere al cursului nostru, ne
interesează în ce măsură aveau și aplicau aceleași norme de conduită
și/sau norme juridice.
Cu privire la teritoriul locuit de geto-daci, potrivit opiniei unor autori,
se arată că strămoșii noștri geto-daci au ajuns, în vremea lor de
expansiune maximă:
- spre miazăzi prin Munții Balcani, trecând dincolo de ei, spre
Rhodope și Valea Mariței, chiar și în Asia Mică,
- spre miazănoapte până la mlaștinile Pripetului, Vistula
inferioară și Oderul mijlociu,
- spre apus până la cadrilaterul Boemiei și ramificațiile răsăritene
ale Alpilor,
- spre răsărit până dincolo de Bug, spre cataractele Niprului.

Formarea și consolidarea statului dac a îngrijorat Imperiul roman. În

Dacia, înainte de acest sens, romanii au încheiat o alianță cu cetățile grecești de pe
cucerirea litoralul Pontului Euxin și au atacat Dacia între anii 72-71 î.Hr., dar au
romană pierdut bătălia.
După moartea lui Burebista a fost posibilă expansiunea imperiului
roman asupra unor teritorii locuite de către daci. Mărturiile istorice
atestă că regii Scorilo și Diurpaneus au încercat să reunească teritoriile
care au format statul centralizat dac sub conducerea lui Burebista, dar
nu au reușit. Ultimul conducător ajuns la conducerea statului dac a fost
Decebal.
Între daci și Imperiul roman au existat două confruntări importante:
primul razboi daco-roman (101-102), încheiat cu un tratat de pace, când
se spune că Decebal a fost nevoit să accepte condițiile păcii impuse de
către romani, dar că a continuat să se pregătească pentru a începe un
nou război împotriva romanilor; și al doilea război daco-roman (105-
106), care s-a sfărșit cu înfrângerea dacilor și transformarea Daciei în
provincie a Imperiului roman.

3
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Precizați csre au fost limitere teritoriale ale spațiului locuit de

geto-daci
2. Precizați care au fost efectele celor două confruntări dintre daci
și romani din timpul lui Decebal

Răspunsul la test se găseşte la paginile 2-3

3.2 Premise juridice. Instituții juridice geto-dace

Dreptul geto-dac La fel ca restul popoarelor lumii, și geto-dacii au cunoscut, ca forme de

în perioada organizare social, ceata primitivă, ginta matriarhală și ginta patriarhală.
străveche În perioada matriarhatului, era cunoscută ”căsătoria pereche”, în care
bărbatul avea o soţie principală, printre alte soţii, iar el, la rândul său,
Matriarhatul era un soţ principal al unei femei care avea mai mulţi soţi. Acest tip de
Relațiile de convieţuire era bazată pe cutumă și se va consolida în timp, odată cu
familie dezvoltarea ginţii, dar şi pe măsură ce „clasele” de fraţi şi surori, între
care nu mai era posibilă căsătoria, deveneau tot mai numeroase. În
timp, soţul se va stabili definitiv la soţie, în cadrul aşa-cunoscutului
sistem „matrilocal”, fără a forma, însă, o gospodărie comună şi a avea
vreun drept asupra copiilor.
Rămăşiţe ale căsătoriei pe grupe vor continua să existe ca şi căsătorie
preferenţială, sub mai multe forme, cum ar fi: căsătoria verilor
încrucişaţi (crosscousins), căsătoria soţului supravieţuitor cu sora soţiei
(sororat), respectiv, fratele soţului decedat (levirat) sau poliandria (din
vremea când o serie de surori aveau bărbaţi comuni).
În perioada patriarhatului, marea familie patriarhală păstrează
Patriarhatul solidaritatea atât între vii, cât şi între morţi, considerând omul cu o
Proprietatea dublă existenţă – cu trup şi suflet, corp şi umbră, de unde a apărut şi
cultul strămoşilor. Alături de vechea formă de stăpânire în comun a
bunurilor, apare şi proprietatea privată, care va determina, în timp,
diferenţele de avere. În cadrul operaţiilor de schimb, pe lângă ideea de
echitate, apare şi cea de reciprocitate, apărând şi obligaţii corelative
drepturilor, iar pe lângă troc apar şi etaloanele de metal preţios turnate
în forme specifice.
Instituția În relaţiile dintre triburi, instituţia ospitalităţii va ocupa un loc
ospitalității important. Vor spori conflictele odată cu trecerea la epoca fierului,
când se va ridica categoria aristocraţiei militare, care va acapara treptat
conducerea triburilor. Practic, această categorie va face din operaţiile
războinice o îndeletnicire de bază, având în subordine cetele de
luptători care proveneau din vechile societăţi secrete masculine.

4
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

Dreptul în La vechii daci, cunoscuți la începuturile istoriei și sub denumirile de

perioada veche agatârși ori sciți, în funcție de zona pe care o locuiau, existau ideile de
justiție și dreptate, sub forme de genul ”nu vătăma pe nimeni, nu face
altuia ceea ce nu vrei să ți se facă”.
Normele de conduită reglementau, în special, la relaţiile dintre rude,
prescripţiile magico-religioase sau riturile funerare. Despre proprietate
s-a putut vorbi abia când bunurile nu au mai fost considerate a fi
comune ale membrilor comunității, ci când acestea au devenit bunuri
personale, care puteau fi transmise şi pe cale succesorală.
Dreptul penal Normele de drept penal se cristalizează în perioada de contituire a
statului. Asprimea lor derivă din necesitatea sancţionării celor care s-ar
împotrivi noii oridini politice instaurate. Principalele dispoziţii ale
dreptului penal vizau apărarea statului şi a proprietăţii private. Sistemul
penal se întemeia pe legea talionului. Răzbunarea dobândește, cu
timpul, aspectul unui duel judiciar, atât în ceea ce priveşte probatoriul,
dar şi sub aspectul executării.
Organizarea instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată reflectă
impletirea activităţii de stat cu cea juridică şi religioasă, fapt ce
constituie o caracteristică fundamentală a sistemului juridic geto-dac.
Regii geto-daci, în calitatea lor de conducători ai statului erau totodată
şefii supremi ai justiţiei, împletind activitatea lor politică şi juridică cu
cea religioasă.
Pedepsele aveau menirea să ”purifice” societatea de sacrilegiul săvârşit
şi să evite nenorocirile care se puteau abate asupra lor. Executarea
pedepsei era efectuată de către toţi membrii comunităţii, consideraţi a fi
şi ei lezaţi prin relaţia de rudenie cu partea vătămată.

Persoanele și Societatea geto-dacă era structurată pe clase sociale. În acest context

familia capacitatea juridică a persoanelor nu putea fi apreciată decât în raport
cu poziţia socială, existând deţinători de bunuri cu capacitate juridică
lărgită sau mai restransă şi sclavajul cu trăsături patriarhale.
Familia geto-dacă era monogamă, ceea ce consolida poziţia barbatului
în familie şi în societate. Căsătoria se încheia prin cumpărarea soţiei de
la părinţii ei, de către bărbat, cel mai probabil cu un preţ fictiv. Femeia
venea în căsătorie cu bunuri pe care daco-geţii le numeau zestre, semn
al dezvoltării proprietăţii private. În caz de adulter, femeia era
pedepsită cu moartea.

Între triburile şi uniunile de triburi dacice existau o serie de contacte şi

Relațiile externe
convenţii, înţelegeri şi alianţe. Crearea statului a impus satisfacerea
funcţiei externe a acestuia prin crearea unui organism instituţionalizat
şi profilat pe problemele de politică externă.
În sistemul diplomţiei regilor intrau şi legăturile matrimoniale, fecvent
utilizate de conducătorii politici în toate timpurile.
5
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

Cucerirea romană a întrerupt evoluţia firească a poporului dac, a

civilizaţiei şi a statului său în momentul în care se afla încă la periferia
lumii structurate.

Statul dac a cunoscut atât sistemul de drept nescris, exprimat în forma

Proprietatea în obiceiurilor, precum şi sistemul de legi scrise, transmise din generaţie
statul sclavagist în generaţie, în formă scrisă şi s-au păstrat până în secolul VI d. Hr.
Pe teritoriul locuit de daci coexistau două tipuri de norme: cele sociale,
care nu aveau caracter juridic, și normele juridice, care nu aveau sensul
de lege. Normele juridice reprezentau exprimarea voinței regelui și a
proprietarilor de sclavi, impuse cu ajutorul preoților, prin frica față de
divinitate.
După extinderea relaţiilor sclavagiste, s-a accentuat inegalitatea de
avere şi s-a constituit marea proprietate privată. După cucerirea
romană, provincia Dacia a devenit proprietatea deplină a împăratului și
a fost transformată în ager publicus. Ca urmare a acestui statut,
cetățenii romani nu puteau dobândi asupra acestui pământ un drept de
proprietate, ci doar posesia și uzufructul. Cu toate acestea, printr-o
ficțiune juridică s-a acordat titlul de sol roman, în anumite orașe, ceea
ce a permis acestora să dețină terenuri în proprietate.
Alături de proprietatea privată, care purta în principal asupra
pământului, sclavilor şi vitelor, geto-dacii au cunoscut şi proprietatea
colectivă a obştei teritoriale. Pământul obştei este împărţit în loturi,
atribuite spre folosinţă individuală fiecărei familii pe termen de un an.
În anul care urma, loturile erau redistribuite în cadrul obştei, prin
sistemul trageri la sorţi.
Principala formă de proprietate geto-dacică a consituit-o proprietatea
imobiliară (asupra pământului). În cadrul obştilor săteşti exista
proprietatea comună asupra terenurilor arabile, a păşunilor, pădurilor,
apelor şi proprietatea privată a individului sau a familiei sale.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Relațiile de familie la dacii organizați în ginte matrilineare

2. Proprietatea la daci, în perioada patriarhatului
3. Constituirea statului dac sclavagist

Răspunsul la test se găseşte la paginile 4 - 6

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

6
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul geto-dac înainte de cucerirea romană

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

1. Rolul pedepselor în perioada veche, la geto-daci

2. Proprietatea și modurile de dobandire ale acesteia la geto-daci

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. I, Editura All Educational,

București, 2000, 2003, p. 15
2. Liviu P. Marcu, Istoria Dreptului Romnesc, Editura Lumina Lex, București, 1997,
p. 18
3. Vasile Popa, Sistemul juridic al cetăţii Roma, Editura Presa universitară
română,Timişoara, 2001, p. 58
4. Emil Cernea, Emil Molcuţ, Istoria statului și dreptului românesc, Casa de Editură
şi Presă Şansa SRL, 1994, pp.15-17

7
Istoria statului și dreptului
8
Titlul CSI-ului se scrie cu Times New Roman de 12 puncte, aliniat Left, Sentence case, la
un rând