Statul și dreptul în provincia romană Dacia

Unitate de învăţare Nr. 4

STATUL ȘI DREPTUL ÎN PROVINCIA ROMANĂ DACIA

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 2

4.1 Premise istorice. Organizarea provinciei Dacia........................................................ 2
4.2 Premise juridice. Influența romană asupra instituțiilor geto-dace............................. 3
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4............................................................... 6
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 6
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4............................................................................. 7

1
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 să cunoască și să înțeleagă modul de organizare a provinciei Dacia,

din punct de vedere istoric
 să poată identifica influența romană asupra instituțiilor juridice geto-
dace

4.1 Premise istorice. Organizarea provinciei Dacia

Organizarea După cucerirea romană, granițele provinciei Dacia erau următoarele:

administrativă a
- la vest, până la râul Tisa de la confluenţa cu Dunărea până la
provinciei Dacia
vărsarea Mureşului, apoi pe Mureş până la Micia (lângă Deva),
de unde se continua spre taberele întărite de la Bologa (Munții
Apuseni) şi Porolissum (lângă Zalău);
- spre nord, de-a lungul Someşului, continând apoi spre răsărit de
versantul Carpaţilor răsăriteni până la Angustiae (pasul Oituz) şi
al Carpaţilor meridionali până Ia Bran, de unde pornea o linie
care cobora în diagonală până la Dunăre;
- la sud, Dunărea.
Teritoriile din Maramureş, Crişana și nordul Moldovei nu au fost
cucerite de romani, ele fiind locuite de daci liberi. Sudul Moldovei, de
la Piroboridava pe Siret și colţul sud-estic al Ardealului (dintre Olt şi
Carpaţi), până la Buridava pe Olt au fost organizate de romani în cadrul
provinciei Moesia Inferioară.
Această organizare s-a menținut până la moartea împăratului Traian, în
anul 117 î.Hr. Acestuia i-a succedat împăratul Hadrian, care, în urma
revoltei dacilor asupriți (ajutați de dacii liberi și de sarmați) împotriva
romanilor, a abandonat sudul Moldovei și mare parte din Muntenia.
Ceea ce a rămas a format provincia Dacia Superioară, după care, în
anul 124 a reorganizat teritoriul dac și a format Dacia Porolissensis.
Ultima formă a provinciei Dacia este dată în anul 168 de Marc Aureliu,
când se menține Dacia Porolissensis și se formează Dacia Apulensis
(din Dacia Superioară și o parte din Dacia Inferioară) și Dacia
Malvensis (care cuprindea partea vestică a Banatului).

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Faceți o analiză a organizării administrative a provinciei Dacia,

în raport de problemele sociale și politice ale vremii

Răspunsul la test se găseşte la pagina 2.

2
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

4.2 Premise juridice. Influența romană asupra instituțiilor geto-dace

Sistemul juridic Odată cu momentul cuceririi Daciei de către romani și transformarea

roman pe acesteia în provincie a Imperiului roman, a debutat așa-numita perioadă
teritoriul a stăpânirii romane. Aceasta a produs consecințe din toate punctele de
provinciei Dacia vedere, inclusiv istoric și juridic.
Strictețea sistemului juridic roman nu se aplica întocmai și pe teritoriul
provinciilor cucerite de către Imperiu. Astfel, au introduse în Dacia
normele dreptului roman, însă au fost păstrate obiceiuri locale care nu
lezau interesele romane.
Statutul În acest context, sistemul de drept prezenta particlarităţi pentru clasele
persoanelor şi categoriile sociale, făcând diferența între cetățenii romani și restul
categoriilor de persoane de pe teritoriul proviniciei. Prin urmare,
statutul persoanelor privea următoarele:
- cetăţenii romani, cărora le era aplicabil dreptul roman clasic,
bucurându-se in Dacia de aceleaşi drepturi ca şi la Roma, mai
puţin proprietatea quiritară. Beneficiau de jus italicum; dintre
drepturi publice, ei beneficiau de jus sufragii (dreptul de a
alege), jus honorum (dreptul de a fi ales în funcţii de conducere
în plan politic); iar dintre drepturile private ei beneficiau de: jus
connubii (dreptul de a încheia o căsătorie valabilă după legile
romane), jus comercii (dreptul de a încheia acte juridice
conform dreptului quiritar), legis actio (dreptul de a folosi în
justiţie anumite forme procedurale);
- latinii aveau un statut juridic inferior faţă de cetăţenii romani.
Ei beneficiau de jus comercii, dar nu şi de jus connubii. Pentru
a-și schimba statutul, latinii alegeau calea naturalizării (în
general prin naturalizare colectivă ori printr-un act individual de
naturalizare;
- peregrinii, al căror statut juridic era reglementat prin legea de
organizare a provinciei romane (cunoscută ca lex provinciae) şi
prin edictele guvernatorului. Ei reprezentau categoria socială
cea mai importantă deoarece curpindea aproape întreaga masă a
dacilorși erau împărțiți în două categorii: peregrinii obişnuiţi
(peregrinii liberi a căror capacitate juridică era prevăzută de
legile autohtone; puteau încheia acte juridice cu ceteţenii
romani, în baza lui jus gentium șinu trebuiau să lezeze
drepturile cetăţenilor romani asigurate prin jus civile; precum și
între ei, conform legilor autohtone); peregrinii deditici erau
locuitorii cetăţilor distruse de cuceritorii romani şi desfiinţate
din punct de vedere administrativ şi politic. Ei nu se puteau
folosi de vechiul lor drept decât în limitele fixate de cuceritorii
romani; în relaţiile dintre peregrini se aplicau atât normele din
jus gentium cât şi norme deosebite care formau un drept
specialcare includea și obiceiurile locale;
- sclavii, care nu aveau capacitate juridică și nu beneficiau de

3
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

dreptul de proprietate.

Dreptul de După transformarea Daciei în provincie romană, primele forme ale

proprietate comunităţii, obştea gentilică şi obştea familială sau casnică fuseseră
depăşite. Geto-dacii se aflau în perioada obştii săteşti, de vecinătate
(sau vicinală), care, deşi cunoştea principial şi juridic o proprietate
comună a membrilor ei asupra pământului, apelor, păşunilor, lăsa loc
liber proprietăţii private, mai ales în ceea ce priveşte cirezile de vite,
robii şi chiar asupra unor loturi mai mari sau mai mici de pământ.
Izvoarele istorice avansează idea că și subsolul, respectiv, minele de
aur, de sare etc., ar fi trecut, în parte, din stăpânirea tribului în aceea a
şefilor de trib, în spetă, a regelui. Averea personală a capilor de familie,
a individului, creşte inegal. Membrii tribului, care erau egali odată,
acum se diferenţiază, apărând oameni bogaţi, puternici economic şi
politic (nobilimea), şi oameni săraci, cei mai mulţi, care depind de
prima categorie.
Potrivit dreptului roman, întregul teritoriu al provinciei Dacia a fost
transformat în ager publicus, făcându-se apoi o repartizare a
pământului confiscat, pe centurii. Cea mai importantă parte a
pământului confiscat de la populaţia autohtonă a revenit împăratuluiși
apoi a fost împărțit veteranilor, trupelor cantonate în provincie, precum
şi legiunilor diferiţilor colonişti.
Regimul juridic al acestei proprietăţi era acela de dominium, conform
dreptului roman, fiind recunoscut numai împăratului, locuitorii
provinciei având numai o stăpânire limitată, cunoscută sub denumirile
de possessio şi usufructus.
Inițial pământurile neproductive au fost lăsate autohtonilor, iar vechile
obşti sau continuat să existe. Din punct de vedere juridic, aceste
teritorii au constituit ager stipendiarius (teren pentru care se achitau
”stipendii”, respectiv, sarcini fiscal și alte obligații).
Cu timpul, proprietatea quiriților, care se dobândea numai de către
cetățenii romani și pentru că pământul provinciilor era considerat
teritoriu roman, începe să se confunce cu proprietatea provincială.

Sistemul În ceea ce privește sancțiunile, care puteau fi aplicate persoanelor care

sancționator se abăteau de la normele impuse comunității, ele erau comune atât
romanilor care locuiau pe teritoriul provinciei Dacia, cât și peregrinilor
daci.
Când guvernatorul sau reprezentantul său primea acțiunea în justiție, el
trimitea părțile la un judecător, care decidea soluția în acea cauză.
Guvrenatorul putea judeca personal cauzele, fără a le mai trimite la
judecător.
4
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

Precizăm că, în aplicarea legii penale, guvernatorul Daciei era investit

cu jus gladii, care îi conferea dreptul de a pronunţa condamnări la
moarte pentru crime. Dacă inculpatul făcea parte dintre fruntaşii
populaţiei provinciei, pedeapsa cu moartea nu putea fi pronunţată decât
de împărat. De aici reiese diferența de competență în soluționarea unor
cauze care privea anumite categorii de persoane, aspect pe care îl
întâlnim și în zilele noastre, atât în domeniul procedurii civile, cât și în
procedura penală.
Reținem, de asemenea, și că, în epoca stăpânirii romane, dacii liberi şi-
au păstrat vechile lor instituţii penale şi procesuale, deşi sistemul de
drept roman (ca şi limba şi civilizaţia romană) nu le erau străine,
datorită convieţuirii în comun pe teritoriul Daciei.

Tăblițele cerate Cunoscute și sub denumirea de ”tăblițele cerate din Transilvania”, ele
de la Alburnus reprezentau izvoare scrise, de origine romană, prin care se atestau
Maior (Roșia
diferite raporturi juridice civile și încheierea unor acte juridice civile,
Montană)
pe teritoriul Daciei.
Deși s-au păstrat numai 25 dintre aceste tăblițe, se pare că la data
descoperirii lor au fost 40 de bucăți.
Despre aceste tăblițe cerate se știe, la acest moment că au fost
inscripționate în primele secole ale erei noastre. Unele dintre tăblițe
conțin și anul în care au fost inscriăționale. Cea mai veche dintre tăblițe
se pare că datează din anul 131 d.Hr.
Ca documente juridice, din ceea ce s-a păstrat și s-a putut citi, aceste
tăblițe conțin, printre altele, raporturi juridice concretizate în: două
contracte de împrumut, trei contracte de vânzarea de sclavi, trei
contracte de arendă, o chitanță pentru o sumă de bani (denari), o
tranzacție încheiată în urma unui proces, lista de bucate și cheltuielile
făcute cu ocazia unui banchet, alte patru contracte a căror natura
juridică nu este precizată și un sigiliu al unui funcționar imperial.
Ca documente istorice, tăblițele cerate au fost confecționate din
scânduri de lemn, de mici dimensiuni, unite între ele câte două sau câte
trei. Ele erau acoperite cu ceară de albine, peste care a fost inscripționat
textul. Existența lor atestă răspândirea limbii latine vulgare vorbită și
scrisă, începând cu secolul al II-lea al acestei ere.
Se pare că procesul de inscripționare a acestor texte presupunea
redactarea lor în dublu exemplar, apoi se aplicau obligatoriu sigiliile a
șapte martori. Rațiunea pentru care se efectua dubla transcriere era
aceea de a putea cunoaște voința consemnată fără a trebui să se desfacă
sigiliile. Motivul pentru care se consemna în scris voința celor care
contractau era aceea de a fixa în scris obligația verbală pe care și-o
asumau.

5
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

Documentele vremii precizează că atât cei care se obligau, cât și

martorii erau neștiutori de carte, iar conținutul actului era consemnat pe
tăbliță de către o singură persoană, știutoare de carte și care nu era nici
parte contractantă, nici martor.
În prezent, tăblițele cerate păstrate se află în custodia mai multor muzee
din vestul Europei (Berlin, Budapesta, Viena). Despre celelalte tăblițe
nu există documente care să ateste locațiile unde au ajuns ori ce
informații conțin.
Odată cu aceste tăblițe cerate s-a descoperit și un stil denumit de către
oamenii locului condeiu. Acest stil este utilizat în prezent la
încondeierea ouălelor de Paști.

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Analizați pe scurt statutul juridic al categoriilor sociale din

provincia romană Dacia.
2. Care era regimul proprietății în Dacia, provincie romană?
3. Ce reprezentau tăblițele cerate din Transilvania

Răspunsul la test se găseşte la paginile 3 – 6.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
rezumat
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

1. Precizați modul de organizare al Daciei după ce aceasta a

devenit provincie a Imperiului roman
2. În ce a constat influența romană asupra instituțiilor geto-dace?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1
p. 2
Răspuns 4.2
pp. 3-6

6
Istoria statului și dreptului
 Statul și dreptul în provincia romană Dacia

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Istoria Românilor, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1960,

p. 271
2. Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. I, Editura All
Educational, București, 2000, p. 15
3. Marin, Marilena, Drept roman. Caiet de studiu individual,
format electronic, http://e-learning.univ-ovidius.ro
4. Marin, Marilena, Istoria dreptului românesc, Editura Pro
Universitaria, București, 2015, pp. 26 - 32

7
Istoria statului și dreptului