Dreptul geto-dacic De obicei, se afirma ca, pana la Burebista, despre care se spune ca a dat si porunci scrise, dreptul geto-dacic

a fost, prin excelenta, unul cutumiar (consuetudinar). Cert e ca despre acest drept cutumiat al geto-dacilor ne-a lasat informatii insa Herodot. Parintele istoriei ne spune ca fiii puteau sa le ceara parintilor sa le delimiteze partea ce li se cuvine din averea comuna. r, in aceasta forma de proprietate individuala, istoricii vec!iului drept romanesc au vazut o formula tranzitorie spre proprietate privata. Desi obstea gentilica era dominanta la vremea acee, totusi incepuse sa fie cunoscuta si stapanirea individuala, ca forma de tranzitie catre proprietate privata. Dupa Diodor din "icilia si #ordanex, dacii ar fi primit de la $almoxis, marele lor conducator si reformator religios, legi inspirate de zei. #amblicos vorbeste c!iar de legi scrise primite de la zei. %n conceptia &ntic!itatii, orice lege era vointa divinitatii. Dupa parerea cercetatorilor vec!iului drept romanesc 'caracterul lor scris e indoielnic( ()iviu *arcu), mai ales sub forma de percepte religioase. +u intamplator #ordanes scria ca marele preot al geto-dacilor era si ,udecatorul suprem care impartea poporului dreptate la scaunul de ,udecata. Din unele manuale ale istoriei dreptului romanesc 'in epica prestatale, relatiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduita fara caracter ,uridic, norme respectat de bunavoie de catre membrii societatii (%on C!is). +ormele acestea se numesc si norme moral-religioase (precepte religioase). +ormele fara forta coergitiva erau intarite prin credinta in zei. &ristotel spune ca unele norme erau formulate in versuri si invatate pe de rost de catre preoti, medici si ,udecatori. Pentru -lpian, dreptul nu poate fi inteles, nu poate di explicat. Dreptul in Dacia Romana %n procesul formarii statului romanesc, fenomenul ,uridic a fos o componenta de baza. Pana la cucerirea Daciei, singurul izvor al dreptului dacic a fost doar cel nescris. data cu formarea statului geto-dacic au aparut si normele ,uridice. &ceste norme ,uridice nu au aparut in locul obiceiurilor din epoca democratiei militare, ci ca o complementaritatea acestora. +ormele ,uridice nu au inlocuit normele cutumiare, ne-o atesta epoca lui Burebista in care statul a sanctionat noi obiceiuri ,uridice. %nsusi legile emise de rege sub forma de porunci consfinteau si intareau vec!i obiceiuri ale getodacilor, investindu-le atat cu autoritatea sacra, cat si cu cea de stat. Dupa cucerirea Daciei, romanii au adus cu ei nu doar legiunile armate, administratia, arta si maiestria constructiei, ci si legile romane. Dreptul roman scris a fost introdus in Dacia .omana odata cu instaurarea stapanirii romane (/01), devenind cel de-al doilea izvor al dreptului geto-dacic. Cele 2 randuilei ,uridice, initialm s-au aplicat paralel, pentru ca, apoi, in cadrul unui proces de intrepatrundere si influenta reciproca, sa ia nastere un sistem de drept nou (daco-roman, in cadrul carui conceptele si institutiile ,uridice au dobandit noi functii si noi finalitati ,uridice). Dreptul geto-dacic a coexistat cu cel roman pentru ordine indelungata ca urmare a convietuirii paralele a 2 sisteme de drept ce au intrat inevitabil in contact, au imprumutat elemente pozitive, aparand un drept nou, daco-roman.

+u trebuie uitat ca in timpul stapanirii romane, dacii liberi (costobocii, carpii), ce detineau mai mult de /34 din teritoriul lui Burebista, si-au pastrat vec!ile lor institutii si deci, dreptul lor consuetudinar. Dar sistemul de drept roman nu le-a fost insa strain, datorita unei permanente legaturi ce unea pe auto!toni pe tot cuprinsul Daciei, asa cum dovedesc vestigiile ar!eologice ("antana de *uresc, )ipita) si circulatia monetara. %nsusirea dreptului roman de daci avea sa constituie, printr-un proces de aculturatie, apoide sinteza, un puternic factor de unificare a noii provincii, de incadrarea ei organic in marea familie romana, contribuind la sinteza celor 2 civilizatii ce stau la baza populatiei de azi. "i in Dacia normele dreptului au avut un caracter statuar, fiecarei categorii sociale sau de persoane (cetateni romani, latini, peregrini) i-au corespuns norme ,uridice specifice. %n relatiile dintre cetatenii romani din Dacia, numiti 5uiritari, s-au aplicat aceleasi norme de drept civil si nu era accesibil latinilor sau peregrinilor. &cest drept civil roman presupunea forme solemne si gesturi rituale. %n virtutea acestui drept civil, in Dacia traiana, cetatenii romani s-au bucurat de aceleasi drepturi depline ale cetatenilor din .oma. .eferitor la aceste drepturi ale cetatenilor din Dacia romana, istoricii spun ca acestia s-au bucurat de ,us commercii, ,us connubii, ,us militiae, ,us suffragii si ,us !onorum. )atinii din Dacia romana care locuiau in municipii, in pagi si vicii sau c!iar in colonii, au fost inclusi in categoria latinilor fictivi, pentru ca nu erau rude de sange cu romanii. Desi nu erau latini in sens etnic, totusi, lor lo s-a recunoscut conditia ,uridica a latinilor coloniari (locuitori ai %taliei). Dar regimul lor ,uridic era inferior cetatenilor romani. De regula, latinii se bucurau doar de ,us commercii. %n a treia categorie sociala din Dacia romana sunt peregrinii, ce formau ma,oritatea populatiei din Dacia .omana. %ntrau atat auto!tonii, geto-dacii, cat si strainii care nu erau cetateni romani sau latini. )a inc!eierea acestora acte ,uridice, ei foloseau atat ,us gentium, cat si legile si obiceiurile locale, cunoscute la legis mores5ue peregrinorum de catre romani. Casatoriile dintre peregrinii auto!toni au fost insa, intotdeauna, inc!eiate in conformitate cu obiceiurile locale. &celeasi norme cutumiare au servit unor institutii ca adoptiunea si infratirea. &uto!tonii, geto-dacii, ce faceau parte din categoria peregrinilor obisnuiti, puteau inc!eia intre ei acte ,uridice si potrivit cutumei locale. Peregrinii daci puteau utiliza in relatiile dintre ei dispozitiile dreptului cutumiar local. Peregrinii auto!toni ce luptasera impotriva romanilor sau se manifestau ca opozanti ai cuceritorilor, erau numiti dediticii si aveau o conditie sociala umila. Conditia lor ,uridica inferioara nu le permitea obtinerea cetateniei romane si nici dreptul de a merge la .oma. 6otusi, in relatiile dintre ei, precum si in relatiile cu latinii, geto-dacii aveau acces la normele de drept ale gintilor. &cest derpt al gintilor se aplica atat in relatiile dintre peregrini, cat si dintre peregrini, latini si cetateni romani, intemeiate pe libera vointa a popoarelor. Dreptul gintilor a cunoscut o evolutie ce are originea in dezvoltarea accelerata a productiei si sc!imbul de marfuri. %ndiferent de originea sa, cert e faptul ca, in acest ,us gentium, putem vedea si o replica la dreptul civil rigid si formalist. Dupa parerea unor istorici, cu timpul, in procesul convietuirii dacilor cu romanii, dreptul civil, dreptul

gintilor si dreptul local s-au apropiat pana la contopire, dand nastere unui sistem de drept nou. "e afla 4 izvoare ale dreptului7 dreptul cutumiar al dacilor, dreptul civil (,us civile) si ,us gentium. 6ablitele cerate sau tripticile din 6ransilvania sunt 4 mici tablite de brad cerate, pe care s-au aplicat numai pe parte inferioara ale tablitelor exterioare cu varful unui stilet. &ceste tablite sunt inestimabile si ne aduc stiri de prlma mana cu privire la Dacia secolului %% si cu privire la sistemul de drept care se aplica in acea epoca in relatiile dintre provinciile romane si Dacia nordica. Pe baza tablitelor descoperite la .osia *ontana intre /891-/9::, cercetatorii au reusit sa reconstituie fizionomia dreptului daca-roman aflat in plin proces de constituire. 6extul acestor table, ce reprezinta acte ,uridice de drept daco-romana, a fost cercetat si publicat de savantul german 6!eodor *ommsem 'Corpus inscriptionem )atinorum(. %n /1;-/18, locuitorii din 6ransilvania au inlocuit numeroase acte ,uridice care, ulterior, au fost ingropate in mina auriferna &lburnus *aior. &ceste acte ,uridice au fost scrise pe tablitele cerate din cele 2: de tabule gasite, numai /; au putut fi citite si reconstituire, restul ramanand indescifrabile. Cele /; tablite contin ; acte de vanzare (4 de sclavi si / de imobil), 4 contracte de munca, un contract de societate, unul de depozit, 2 de imprumut si un proces-verbal, prin care se constata desfiintarea unei asociatii funerare, lista de c!eltuiala pentru un banc!et si obligatia unei persoane de a plati o datorie. -nele dintre ele au fost inc!eiate doar pe baza unor cutume locale. c numeroase acte ,uridice care, ulterior, au fost ingropate in mina auriferna &lburnus *aior. &ceste acte ,uridice au fost scrise pe tablitele cerate din cele 2: de tabule gasite, numai /; au putut fi citite si reconstituire, restul ramanand indescifrabile. Cele /; tablite contin ; acte de vanzare (4 de sclavi si / de imobil), 4 contracte de munca, un contract de societate, unul de depozit, 2 de imprumut si un proces-verbal, prin care se constata desfiintarea unei asociatii funerare, lista de c!eltuiala pentru un banc!et si obligatia unei persoane de a plati o datorie. -nele dintre ele au fost inc!eiate doar pe baza unor cutume locale. Cercetatorii avizeaza contractul de imprumut mentionat intr-o tabula in care creditor e o femeie peregrina. .eferitor la forma acestor acte, s-a constatat ca ea difera de aceea proprie dreptului roman, fiindca vanzarea se facea ca urmare a consintamantului care genera pentru vanzatori, obligatia de a preda bunul si de a garanta pentru evictiuni si vicii, iar, pentru cumparator, obligatia de a plati pretul. Din textul contactelor rezulta ca, in Dacia, actele utilizate in vederea realizarii operatiunii ,uridice a vanzarii, aveau mai multe parti7 o clauza referitoare la pret, o declaratie de cumparare, clauza distincte pentru vicii si garantie a evictiunii si o declaratie a garantului. Putem conc!ide ca, daca in dreptul roman toate efectele vanzarii decurgeau din simpla intelegere a partilor cu privire la obiect si pret, insa, in dreptul daco-roman, era necesara cate o clauza speciala pentru declansarea fiecarui efect in parte. "e poate constata ca, pentru vanzare, au fost realizate 2 acte distincte7 mancipatiunea si contractul consensual de vanzare.

Pentru valabilitatea mancipatiunii, erau necesare conditiile7 / Partile sa aiba cetatenie romana 2 biectul vanzarii sa fie un lucru roman 4 Prezenta cotaragiului si a cantarului < : martori ; .ostirea unei formul solemne )ipsa unei singure conditii ducea la nulitatea actului. r, in cazul respectivelor contracte de vanzare, nu este intrunita niciuna dintre aceste conditii, ce atesta cu prisosinta ca mancipatiunea s-a folosit ca o te!nica ,uridica noua in dreptul daco-roman creata pentru a rezolva, in mod functional, contractele privind transmiterea proprietatii prin vanzare. De aceea, daca analizam clauzele cuprinse in aceste acte ca un tot unitar, constatam ca ne aflam in fata unor institutii ,uridice noi, in structura carora elementele de drept au dobandit o functionalitate originala. *ancipatiunea, unita cu simpla intelegere a partilor, constituie punctul de plecare spre vanzarea consensuala translativa de proprietate. Cu privire la forma vanzarii, actele sun semnate nu doar de martori ca in dreptul roman pentru actele redactate in forma obiectiva, ci si de parti, si, uneori, si de garanti. %n dreptul daco-roman, actele sunt semnate si de martori, si de parti, ce ne indica o forma intermediara intre cea obiectiva si cea subiectiva. Ca actele cuprinsem in tablitele cerate din 6ransilvania au o fizionomie aparte, rezultate din impletirea elementelor de drept roman si drept auto!ton, este o realitate. =ormularea lor e expresa unei sinteze realizate prin utilizarea unor elemente de te!nica ,uridica foarte variate in scopul satisfacerii intereselor specifice ale partilor. &ceste acte de drept daco-roman ,ce au asimilat elemente comune din dreptul civil si dreptul gintilor, dar si din cel consuetudinar al auto!tonilor, au corespuns realitatii vietii sociale din Dacia 6raiana si, ipso facto, necesitatii inc!eierii unor acte intre locuitori cu statut ,uridic cu statut ,uridic diferit. =aptul ca, in Dacia, cetatenii romani si peregrinii inc!eiau intre ei acte ,uridice ce contineau elemente de drept roman si de drept auto!ton, atesta nu numai tendinta spre unificare a celor 2 sisteme ,uridice diferite, dar si procesul ireversibil al estomparii sau c!iar al disparitiei incapacitatilor ce decurgeau din conditia ,uridica diferita a persoanelor din societatea civila a Daciei .omane. Putem constata ca, desi normele dreptului roman si institutiile ,uridice romane au fost preluate de auto!toni, totusi, aceste, nu au putut inlocui cu totul vec!ile obiceiuri ,uridice ale dacilor. +ormele de drept local au exercitat o influenta asupra dreptului roman mai ales in directia inlaturarii formalismului din actele ,uridice si a generalizarii principiului bunei-credinte. Cat priveste generalizarea acestui principiu al bunei-credinte, aceasta s-a datorat noii cinceptii despre lume si viata din vest, pe care dacii au cunoscut-o si adoptat-o inca din epoca apostolica. %nstitutiile ,uridice 6ablitele acestea atesta nu numai aplicarea dreptului roman si a celui cutumiar in Dacia, ci si o imagine concreta ale unor aspecte ale relatiilor ,uridice in dreptul roman7 : Ponderea contractelor consensuale, care este o forma mai evoluata din sistemul roman de obligat

1 >xistenta unui sclava, roman domestic 8 serie de particularitati in folosirea pe baza de contract a exploatarilor miniere a unor oameni liberi 9 =olosirea de terti care sa actioneze nomine domine (in numele stapanului) la inc!eierea de contracte ? -n cuantum al dobanzii care atinge maximum de /2@ /0 %ntroducerea unor clauze de penalizare conventionala in caz de dol a unei parti contractante