Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
legiunii V Macedonică;
Peste cele trei unități administrative ale Daciei a fost numit un guvernator suprem, care
se numea legatus Augustus pro praetore trium Daciarum, care conducea efectiv și Dacia
Apulensis.
2.Organele centrale de conducere
Guvernatorul Adunarea provincială
Colonii Municipii
Vici Pagi
În modelul autohton de conducere se Erau conduse de obicei de doi magistrați, aleși de către săteni
menținea obștea teritorială cu sfatul sau de către autoritățile superioare;
oamenilor buni și bătrâni ca formă În activitatea lor administrativă ei erau asistați de către un
tradițională de organizare. consiliu sătesc;
În problemele financiare erau ajutați de către un chestor.
3. Organele locale de conducere a unităților urbane
Teritorii dependente administrativ de orașe
Teritorii care aveau administrație proprie, fiind conduse de un
Ținuturile consilium, alcătuit de reprezentanții satelor din ținutul dat, iar în alte
ținuturi conducerea era efectuată de însăși administrația orașului de
care depindeau.
Forurile
Târguri cu magistrați proprii.
Conciliabulele
4. Organizarea financiară
Gestionarea financiară a provinciei era efectuată de către procuratorii financiari ai celor trei Dacii ajutați
de funcționari inferiori
Veniturile
Administrația Armata
Aprovizionarea
Lucrările publice
capitalei
Nevoile cultului
II. Dreptul în Dacia Romană
1. Izvoarele dreptului
După cucerirea Daciei de către romani, alături de dreptul geto-dac s-a aplicat dreptul roman.
Izvoarele dreptului aplicat în Dacia
Romană
Dreptul autohton
Dreptul roman (geto-dac)
A continuat să se aplice în
Ius civile Se aplica în relațiile dintre cetățenii romani. măsura în care nu prejudicia
interesele Imperiului Roman,
reglemetând raporturile dintre
Erau elaborate la intrarea în funcție a
băștinași ca: relațiile de familie,
Edictele guvernatorului guvernatorului, unde el arăta modul în
tutelă, moștenire.
provinciei care va conduce provincia, aplicând
dreptul roman.
Constituțiile imperiale Edictele erau emise de către împărat, fiind în vigoare pentru tot timpul domniei lui,
(edicte și mandate) pentru tot teritoriul imperiului. Mandatele erau instrucțiuni date de către împărat
guvernatorilor privitoare la diverse probleme de drept.
Era dreptul comun al tuturor popoarelor care reglementa raporturile dintre perigrinii și
Ius gentium cetățenii romanii sau latini.
2. Instituțiile juridice Instituția proprietății
(proprietatea funciară)
Instituția obligațiunilor
Proprietatea provincială Proprietatea quiritară
Dacă se aflau în proprietatea cetățenilor romani, situația lor juridică era relementată de
Sclavi dreptul roman, iar dacă erau în proprietatea peregrinilor- li se aplicau normele juridice
locale.
3. Instituțiile juridice
La cetățenii romani era reglementată de regulile dreptului roman;
Peregrinii nu aveau ius conubi, folosindu-se la închierea căsătoriei, adopțiunii
și tutelei de legile locale.
La peregrini femeile nu se aflau sub tutelă.
Instituția familiei Căsătoria dintre un cetățean roman și o peregrină se putea realiza dacă
peregrina primise ius conubi, în caz contrar, ea nu era recunoscută și copiii
nu primeau cetățenie romană.
Sclavii trăiau în căsătorie naturală. Copii născuți în ura concubinajului dintre
un sclav și o femeie liberă deveneau liberi.
În concluzie constatăm că din momentul în care în provincia romană Dacia au început a fi aplicate
reglementările romane, dreptul roman a constituit factorul de unificare a provinciei și încadrarea
organică în sistemul Imperiului Roman ceea ce a dus la îmbinarea civilizației dacice cu cea romană și
apariția principalului izvor al dreptului românesc.