„Articolul 351.

Actele de administrare și dispoziție privind bunurile proprietate comună pe cote-

părți .
(1) Actele de administrare, precum încheierea sau rezoluțiunea unor contracte de locațiune,
cesiunile de venituri imobiliare și altele asemenea, cu privire la bunul comun pot fi făcute numai
cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți.

(2) Actele de administrare care limitează în mod substanțial posibilitatea unui coproprietar de a
folosi bunul comun în raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o sarcină excesivă prin
raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de către ceilalți coproprietari nu vor putea fi
efectuate decît cu acordul acestuia.

(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesați pot cere instanței să suplinească acordul
coproprietarului aflat în imposibilitate de a-și exprima voința sau care se opune în mod abuziv la
efectuarea unui act de administrare indispensabil menținerii utilității sau valorii bunului.

(4) Orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun, actele de folosință cu titlu gratuit,
cesiunile de venituri imobiliare și locațiunile încheiate pe termen mai mare de 3 ani, precum și
actele care urmăresc exclusiv înfrumusețarea bunului nu se pot încheia decît cu acordul tuturor
coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu gratuit va fi considerat act de dispoziție.

(5) Actele juridice încheiate cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1)- (4) din prezentul articol sînt
inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres ori tacit, la încheierea actului.

(6) Coproprietarului vătămat i se recunoaște dreptul ca, înainte de partaj, să exercite acțiunile
posesorii împotriva terțului care ar fi intrat în posesia bunului comun în urma încheierii actului.
În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosul tuturor coproprietarilor, cu
despăgubiri, dacă este cazul, în sarcina celor care au participat la încheierea actului. ”

„Articolul 3511 . Acțiunile în justiție ale coproprietarului

(1) Fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice
acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.

(2) Hotărîrile judecătorești pronunțate în folosul coproprietarului beneficiază tuturor

coproprietarilor. Hotărîrile judecătorești potrivnice unui coproprietar nu sînt opozabile celorlalți
coproprietari.

(3) Cînd acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pîrîtul poate cere instanței de judecată
introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și condițiile
prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.”

    Articolul 352. Dreptul de preemţiune 

„(1) În cazul vînzării unei cote-părți din bunurile proprietate comună pe cote-părți, cu excepția vînzării la
licitație, ceilalți coproprietari au un drept de preemțiune în privința cotei-părți care se vinde.

„(2) În cazul vînzării la licitație, coproprietarul sau organizatorul licitației va notifica pe ceilalți
coproprietari cu cel puțin 10 zile înainte de data vînzării. La preț egal, coproprietarii vor avea dreptul de
preemțiune la adjudecarea cotei-părți.”
    Articolul 353. Urmărirea cotei-părţi din bunurile proprietate
                           comună pe cote-părţi
    (1) Creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate
comună pe cote-părţi sau pot cere instanţei de judecată partaju bunului, caz în care urmărirea se
face asupra părţii din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
    (2) În cazul vînzării silite a unei cote-părţi, executorul judecătoresc va notifica pe ceilalţi
coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vînzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea
dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi.
    (3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi ori
cei a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să
urmărească silit bunul comun ori sumele rezultate din împărţire.
    (4) Actele de suspendare a împărţirii pot fi opuse creditorilor dacă sînt autentificate sau, după
caz, sînt îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de lege. 
    (5) Creditorii personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să intervină pe cheltuiala lor la
împărţirea cerută de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă ataca o împărţire săvîrşită,
decît în cazul cînd aceasta a avut loc în lipsa lor, fără a se ţine seama de opoziţia pe care au făcut-
o şi în cazul cînd împărţirea este simulată ori se efectuează astfel încît creditorii nu pot face
opoziţie.
    (6) Dispoziţiile alin.(5) sînt aplicabile şi în cazul creditorilor care au drept de garanţie asupra
bunului proprietate comună pe cote-părţi ori al celor a căror creanţă s-a născut în legătură cu
conservarea sau administrarea bunului.
    Articolul 354. Excluderea coproprietarului
    (1) Coproprietarii pot solicita instanţei de judecată excluderea coproprietarului care, prin fapta
sa, prin fapta celor cărora le-a cedat folosinţa bunului ori a celor pentru care este ţinut să
răspundă, încalcă în mod grav drepturile celorlalţi coproprietari.
    (2) În cazul prevăzut la alin.(1), coproprietarul este obligat la înstrăinarea cotei sale. În caz de
refuz, vînzarea ei silită se dispune prin hotărîre judecătorească.
   „Articolul 355. Dreptul de proprietate în condominiu
(1) În cazul în care s-a constituit un condominiu, dreptul de proprietate exclusivă asupra unității și cota-
parte din dreptul de proprietate comună asupra părților comune formează o unitate indivizibilă (dreptul
de proprietate în condominiu) și nu pot fi înstrăinate sau grevate separat. Orice clauză contrară este
nulă.
(2) Condominiu reprezintă totalitatea de bunuri imobile format dintr-un teren cu una sau mai multe
clădiri, în condițiile legii în care există:
a) locuințe, încăperi izolate cu altă destinație decît cea de locuință sau locuri de parcare din cadrul
clădirii dacă întrunesc condițiile prevăzute de legislație, construite sau care urmează a fi construite,
înregistrate sub număr cadastral separat în registrul bunurilor imobile (unități). Unitățile fac obiectul
dreptului de proprietate exclusivă;
b) terenul și părțile clădirii din condominiu care nu sînt unități și sînt destinate folosinței tuturor
proprietarilor în condominiu sau unora dintre aceștia, precum și alte bunuri care, potrivit legii sau
actului de constituire al condominiului, sînt destinate folosinței comune a tuturor proprietarilor în
condominiu sau unora dintre aceștia (părți comune). Părțile comune fac obiectul dreptului de
proprietate comună forțată și perpetuă.
(3) În sensul dispozițiilor alin.(2) lit. b), constituie teren al condominiului terenul, în hotarele stabilite, pe
care este situată clădirea condominiului și terenul aferent necesar pentru deservirea și exploatarea
corespunzătoare a clădirii și, în cazul clădirilor cu destinație locativă, pentru asigurarea necesităților
social-locative ale membrilor condominiului, care constituie proprietate comună pe cote-părți a tuturor
proprietarilor din condominiu. În cazul în care proprietarii părților comune dețin doar un drept de
superficie asupra terenului condominiului sau un alt drept prevăzut de legislație, atunci acest drept
asupra terenului face parte din părțile comune, iar referințele la teren se consideră referință la dreptul
respectiv asupra terenului.
(4) La schimbarea titularului dreptului de proprietate exclusivă asupra unității, la noul proprietar trece și
cota-parte din dreptul de proprietate comună. Orice clauză contrară este nulă.
(5) Modul de constituire și administrare a proprietății în condominiu se reglementează prin lege.”
    Articolul 356. Proprietatea comună pe cote-părţi asupra
                           despărţiturilor comune 
    (1) Orice zid, şanţ sau altă despărţitură între două terenuri care se află în intravilan este
prezumată a fi în proprietatea comună pe cote-părţi a vecinilor dacă nu rezultă contrariul din
titlu, dintr-un semn de necomunitate conform regulamentelor de urbanism ori dacă proprietatea
comună nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune.
    (2) Cota-parte din drepturile asupra despărţiturilor comune se va considera un bun accesoriu.
Înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu se poate face decît o dată cu dreptul asupra terenului.
    Articolul 357. Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi
                           prin împărţire
    (1) Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin partaj poate fi cerută oricînd de către oricare
dintre coproprietari dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.
    (2) Partajul poate fi cerut chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul,
afară de cazul cînd l-a uzucapat, în condiţiile legii.
    (3) Partajul poate fi făcut prin contract de partaj între coproprietari sau, în absența unui contract de
partaj, prin hotărîre judecătorească prin introducerea unei acțiuni în partaj de către oricare dintre
coproprietari”;
(4) Contractului de partaj i se aplică dispozițiile legale cu privire la actele juridice de dispoziție.
    Articolul 358. Inadmisibilitatea împărţirii
    (1) Împărţirea este inadmisibilă în cazurile la care se referă art.355 şi 356, precum şi în alte
cazuri prevăzute de lege.
    (2) Împărţirea poate fi efectuată în cazul condominiului atunci cînd există acordul tuturor
coproprietarilor ori cînd bunurile în cauză nu mai sînt destinate folosirii în comun.
    Articolul 359. Amînarea împărţirii 
    (1) Contractele privind amînarea împărţirii nu pot fi încheiate pentru o perioadă mai mare de 5
ani. În cazul imobilelor, contractele trebuie încheiate în formă autentică şi notate în registrul
bunurilor imobile.
    (2) Pentru motive temeinice, instanţa de judecată poate dispune, la cererea oricărui
coproprietar, împărţirea chiar înainte de perioada stabilită prin contract.
    (3) Instanţa de judecată poate dispune amînarea împărţirii dacă aceasta s-ar impune în vederea
protecţiei intereselor celorlalţi coproprietari. Instanţa poate dispune împărţirea dacă împrejurările
avute în vedere la data pronunţării hotărîrii de amînare s-au modificat.
    „Articolul 360. Suspendarea pronunțării partajului prin hotărîre judecătorească
Instanța sesizată cu cererea de partaj poate suspenda pronunțarea partajului, pentru cel mult 1 an,
pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalți coproprietari. Dacă pericolul acestor
prejudicii este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instanța, la cererea părții interesate, va
reveni asupra măsurii.”   
Articolul 361. Modul de împărţire a bunului proprietate
                           comună pe cote-părţi 
    (1) Împărţirea bunului proprietate comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-
părţi a fiecărui coproprietar.
(11 ) Bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă universalitate separarea căreia
îi va reduce valoarea, nu va fi partaj în natură dacă măcar unul din coproprietar se opune unui
asemenea mod de partaj.”;
    (2) Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este comod partajabil în
natură, împărţirea se face prin:
    a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui coproprietar sau, în
favoarea mai multor coproprietari, la cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire
care se contrazic reciproc, instanța de judecată aplică dispozițiile art. 361.
    b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi
distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei, dacă niciunul
dintre coproprietari nu a cerut atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi
satisfăcută
    (3) În cazul în care unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală lot de atribuire mai
mare decît cota sa parte, celorlalţi coproprietari li se atribuie o sultă.
„(4) În cazul divizării unui imobil, instanța de judecată poate constitui un drept de servitute sau
un alt drept real limitat pentru a permite folosirea corespunzătoare a bunului nou format.
(5) Instanța de judecată nu poate dispune un mod de partaj la care obiectează toți
coproprietarii.”.  
„Articolul 3611 . Atribuirea bunului în cazul mai multor cereri
(1) În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic reciproc, la atribuirea bunului către
un coproprietar, se iau în considerare necesitățile și interesele speciale ale fiecărui coproprietar,
dorința titularilor cotelor-părți care formează majoritatea din toate cotele-părți și acordurile
anterioare.
(2) Coproprietarul are dreptul preferențial la atribuirea locuinței în care acel coproprietar își avea
reședința obișnuită la data introducerii acțiunii în partaj, precum și, după caz, asupra mobilierului
cu care este dotată locuința.
(3) Coproprietarul are dreptul preferențial la atribuirea bunului pe care îl folosea în desfășurarea
unei activități de întreprinzător sau profesionale la data introducerii acțiunii în partaj, precum și
asupra bunurilor mobile cu care era dotat.
(4) În cazul în care mai mulți coproprietari invocă drepturile preferențiale, se va ține cont de
aptitudinea solicitanților de a administra și întreține bunul în cauză. În cazul în care bunul ține de
o activitate sau este o parte socială într-o societate comercială, se va ține cont de durata
participării personale a solicitantului în acea activitate înainte de data introducerii acțiunii în
partaj.”.
  Articolul 362. Stingerea datoriilor în cazul împărţirii
    (1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor, născute în legătură cu
proprietatea comună pe cote-părţi, care sînt scadente ori devin scadente în cursul anului în care
are loc împărţirea.
    (2) Suma necesară stingerii obligaţiilor care decurg din alin.(1) va fi preluată, în lipsa unei
stipulaţii contrare, din preţul vînzării bunului comun cu ocazia împărţirii şi va fi suportată de
către coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia.
    Articolul 363. Efectele împărţirii proprietăţii comune
    (1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunului sau al sumei de bani atribuite
numai de la data împărţirii, cu excepţia bunurilor immobile și altor bunuri asupra cărora dreptul
de proprietate apare conform legii la data înregistrării în registrul de publicitate corespunzător.
    (2) Actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar asupra bunului proprietate comună
pe cote-părţi rămîn valabile şi sînt opozabile celui care a dobîndit bunul în urma împărţirii.
(21 ) Partajul nu afectează drepturile reale ale terților asupra bunului constituite înainte de partaj.
    (3) Garanţiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale părţi se strămută de drept asupra
bunului sau a sumei de bani atribuite prin împărţire.
    (4) Împărţirea care a avut loc înaintea termenului stipulat în acordul coproprietarilor nu este
opozabilă creditorului care deţine un gaj sau o ipotecă asupra unei cote-părţi dacă acesta nu a
consimţit la împărţire sau dacă debitorul său nu conservă dreptul de proprietate a cel puţin asupra
părţii respective din bun.
    Articolul 364. Obligaţia de garanţie a coproprietarilor
    (1) Coproprietarii îşi datorează, în limita cotelor-părţi, garanţie pentru evicţiune şi vicii
ascunse, dispoziţiile privitoare la obligaţia de garanţie a vînzătorului aplicîndu-se în modul
corespunzător.
    (2) Fiecare din coproprietari este obligat să despăgubească pe coproprietarul prejudiciat prin
efectul evicţiunii sau al viciului ascuns. Dacă unul dintre coproprietari este insolvabil, partea
datorată de acesta se va suporta proporţional de ceilalţi coproprietari.
    (3) Coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvîrşite de un alt
coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de împărţire.
    Articolul 365. Nulitatea contractului de gaj
    (1) Contractul de gaj poate fi desfiinţată pentru aceleaşi cauze ca şi actele juridice.
    (2) Contractul de gaj făcută fără acordul tuturor coproprietarilor este lovită de nulitate
absolută.
    (3) Contractul de gaj este valabilă chiar dacă nu cuprinde toate bunurile proprietate comună pe
cote-părţi. Pentru bunurile omise se poate face oricînd o împărţire suplimentară.
    (4) Nu poate invoca nulitatea relativă a contractul de gaj coproprietarul care, cunoscînd cauza
de nulitate, înstrăinează total sau parţial bunurile atribuite.

S e c ţ i u n e a a 3-a
PROPRIETATEA COMUNĂ ÎN DEVĂLMĂŞIE
    Articolul 366. Dispoziţii generale cu privire la proprietatea 
                           comună în devălmăşie 
    (1) În cazul în care dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca
vreuna dintre ele să fie titularul unei cote-părţi ideale din bunul comun, proprietatea este comună
în devălmăşie.
    (2) Proprietăţii comune în devălmăşie se aplică în modul corespunzător dispoziţiile cu privire
la proprietatea comună pe cote-părţi dacă prezenta secţiune nu prevede altfel.
    Articolul 367. Folosinţa bunului proprietate comună în
                           devălmăşie
    Fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia,
fără a limita dreptul celorlalţi coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel.
    Articolul 368. Actele de conservare şi administrare a
                           bunului proprietate comună în devălmăşie
    Oricare dintre proprietarii devălmaşi este prezumat a avea consimţămîntul celorlalţi pentru
efectuarea oricăror acte de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în
devălmăşie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
    Articolul 369. Actele de dispoziţie asupra bunurilor 
                            proprietate comună în devălmăşie
    (1) Fiecare din coproprietarii devălmaşi poate dispune de bunul mobil proprietate comună în
devălmăşie dacă acordul încheiat între ei nu prevede altfel.
    (2) Pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor imobile proprietate comună în devălmăşie este
necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.
    (3) Actul juridic de dispoziţie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi poate fi declarat
nul dacă se face dovadă că cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează
dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalţi coproprietari devălmaşi sînt împotriva încheierii
actului juridic sau că nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.
    Articolul 370. Împărţirea bunului proprietate comună în
                           devălmăşie 
    Împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face
proporţional aportului fiecăruia la dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul
coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal.
    Articolul 371. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor
    (1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie
dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic
pentru aceste bunuri.
    (2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în
devălmăşie pînă la proba contrară.
(3) În cazul în care bunul comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndește prin
înregistrare într-un registru de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre
soți, oricare dintre soți poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de
bun comun al soților. În lipsă de această notare, față de terțul dobînditor al dreptului înregistrat
ori al unei grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soților cu
excepția cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă cale.