1)Razboiul dacic al imparatului Domitian

Conflictul incepe in mod favorabil pentru daci.Conform scrieilor lui Dio

Cassius,Duras vazand greutatile situatiei da de buna voie domnia lui Decebal pentru ca
era ager in planurile de razboi ca si in implinirea lor,stia sa isi aleaga timpul cand sa
navaleasca asupra dusmanului.tot asa de potrivit ca si momentul cand sa bata in
retragere,era dibaci in a intinde curse,viteaz la lupta,stiind sa se foloseasca intelept de
biruinta si sa iasa dintr-o infrangere.Pe plan intern Decebal(sau Diurpaneus) reuseste sa
refaca unitatea politica a dacilor reusind sa infaptuiasca in mare programul politic al lui
Burebista.
Conflictul incepe printr-un atac al dacilor peste Dunare in Moesia,la finele anului
85.Armata lui Oppius Sabinus este distrusa,guvernatorul povinciei este ucis.Vestea
infrangerii il determina pe Titus Flavius Domitianus(81-96) sa porneasca cu armata
impotriva dacilor.Paradoxal,imparatul roman se opreste la Naissus(Nis) unde au loc
diverse petreceri si banchete.Este trimis impotriva dacilor Cornelius Fuscus,o fire
aventuroasa ce iubea primejdia pentru ea insasi.Un izvor antic precizeaza ca ar fii avut
loc o serie de tratative in ideea evitarii unei confruntari(dacii ar fii cerut pacea in
schimbul unei sume de doi oboli platita de orice roman din imperiu).Expeditia din anul
87 a lui Fuscus se soldeaza cu un esec,generalul roman fiind ucis in lupta.In anul
urmator,Domitian dandu-si seama de puterea adversarului sau,trimite o armata condusa
de Tettius Julianus,un cadru militar sever,priceput si viteaz.Romanii trec Dunarea la
Vimiancium(Costolat azi) si patrund in Transilvania dinspre Banat.La Tapae are loc o
infruntare grea ce se soldeaza cu un succes al romanilor.Nu putem vorbi de o infrangere
categorica caci,dupa cum ne spune Dio Cassius,Decebal recurge la o stratagema,taind
copacii unei paduri intregi si ii imbraca in haine de soldati spre a-l face pe adversar sa
creada ca inca dispune de forte importante.Cert este ca s-a incheiat pace intre daci si
romanii,mai ales ca Domitianus suferise infrangeri severe in conflictele cu quazii si
marcomanii,care-l sprijinisera pe regele dac.Decebal incheie o pace avantajoasa cu
Domitianus in anul 89.Decebal era numit client al Romei,iar regatul sau,regat
clientelar,primea mesteri constructori, instructori militari etc.

2) Razboaiele dacice ale impăratului Traian

In schimbul unor subventii in bani si ingineri,Decebal se recunoaște rege clientelar

al Romei si continuă,in urmatorii 12 ani de pace,sa-si consolideze puterea si
statul.Procesul de centralizare a statului dac este accelerat,armata este echipată si
instruita.Se initiaza un vast program de constructii civile si militare,indeosebi în regiunea
Muntilor Orastie. Incearca sa stabileasca relatii cu popoare si state inamice Romei.
La Roma dupa moartea lui Domitianus urmeaza Marcus Cocceius Nerva(96-98)
un spirit ponderat,jurist si om de litere apreciat,ce incearca sa restabileasca prestigiul
senatului.A venit la tron apoi Marcus Ulpius Nerva Traianus.In timpul domniei
sale,imperiul a ajuns la intinderea teritoriala maxima.Pacea din 89 a fost considerata
rusinoasa pentru romani iar Traianus s-a gandit sa taie aceasta intelegere cu sabia,punand
Imperiul pe picior de razboi.
In primavara lui 101,imparatul trece Dunarea la Viminacium urmand traseul pe
care il facuse Tettius Julianus.La Tapae romanii reusesc sa invinga pe daci.Venirea
toamnei ii determina pe romani sa opreasca inaintarea spre capitala regatului lui
Decebal.Profitand de acest fapt,Decebal strange armata si,impreuna cu sarmatii si
bastarnii,trec Dunarea pe gheata si ataca garnizoanele romane din Moesia,in speranta
schimbarii sortii razboiului.Campania se soldeaza cu un esec,o parte din calarime se
ineaca la trecerea fluviului,garnizoanele romane rezista iar Traianus reuseste sa ajunga cu
o parte din trupele sale in sprijinul garnizoanelor si sa dea lupta de pe platoul de la
Adamclisi.In primavara lui 102 romanii reiau inaintarea spre Sarmizegetusa.Succesele
romanilor printre care amintim ocuparea cetatii Costesti,il determina pe Decebal sa ceara
pace.Conditiile in care au fost incheiate au fost destul de grele pentru regele dacilor : erau
inapoiate armele,masinile de razboi,prizonierii si stindardele luate in 87,erau predati
prizonierii,era obligat sa darame zidurile cetatilor si sa nu primeasca dezertori din
Imperiul Roman.Tot in urma acestei paci,Decebal cedeaza tinuturi din regatul sau si este
silit sa renunte la orice forma de politica externa independenta.Putem spune ca Dacia
devenise o prada usoara pentru Roma.Traian,care nu renuntase la gandul cuceririi
regatului Daciei,concentreaza trupe noi in Moesia si-l insarcineaza pe Apolodor din
Damasc sa construiasca un pod de piatra peste Dunare la Drobeta.
Dandu-si seama de inevitabilitatea unui nou conflict,Decebal incalca
prevederile pacii din 102 si ii chiar ii ataca pe iazygii din campia Tisei,aliati ai
romanilor.Afland acestea,Senatul roman il declara pe Decebal,dusman al
Imperiului.Razboiul este reluat in vara anului 105.Decebal este atacat dinspre mai multe
directii,cetatea Costesti este asediata si distrusa din nou iar capitala este inconjurata si
supusa unui indelung asediu.Primul asalt este respins cu grele pierderi.Romanii
constuiesc o fortificatie paralela cu cea a dacilor si la o mica distanta fata de aceasta
numita agger.Urmeaza un al doilea asalt in urma caruia romanii patrund in oras.Dacii dau
foc orasului,o parte din capetenii beau otrava pentru a nu cadea prizonieri iar Decebal
scapa prin fuga cu gandul de a se retrage in munti ca sa organizeze rezistenta
antiromana.Calaretii romani trimisi in urmarirea lui Decebal il ajung pe rege dar acesta a
preferat sa se sinucida,decât sa fie capturat.Dupa tradarea unui apropiat al
regelui,Bicilis,romanii au descoperit tezaurul dac estimat la 165.500 kg de aur si 331.000
kg de argint.Ultima batalie din cadrul celui de-al doilea razboi daco-roman a fost la
Porolissum in vara lui 106.Statul dac este desfiintat si pe cea mai mare parte a teritoriului
este creata provincia Dacia.

3)Organizarea administrativa a Daciei romane

a)Dacia sub Marcus Ulpius Nerva Traianus(106-117)

Provincia Dacia cuprindea Transilvania propriu-zisa(fara partea sud-estica dintre

Olt si Carpati),Banatul si vestul Olteniei,restul teritoriilor ocupate fiind,cum s-a mai
spus,alipite Moesiei Inferioare.Noua provincie era o provincie imperiala,adica
subordonata direct imparatului,care o administra un guvernator numit de Senat si acesta
purta titlul de legatus Augusti pro praetore ;acest guvernator era de rang consular(pana sa
fie numit guvernator,acesta indeplinea functia de consul).Capitala era orasul Ulpia
Traiana intemeiata prin 108-110 din ordinul primului guvernator al Daciei Decimus
Terentius Scaurianus.
b)Dacia sub Publius Aelius Traianus Hadrianus(117-138)

In urma inabusirii unei revolte a autohtonilor sprijiniti de dacii liberi si

sarmatii,Hadrianus este nevoit sa abandoneze sudul Moldovei si o parte din Muntenia dar
se ocupa cu reorganizarea provinciei.Astfel,din celelalte provincii ce apartineau de
Moesia Inferioara impreuna si cu vestul Olteniei,formeaza o provincie aparte(Dacia
Inferioara) in timp ce provincia organizata inca de Traianus este denumita Dacia
Superioara.In Dacia Superioara guvernatorul senatorial este ridicat la rang pretorian caci
trupele ce stationau in teritorii erau mai putine decat inainte.Legatul imperial care e in
acelasi timp comandantul legiunii XIII Gemina de la Apulum(Alba Iulia) e ajutat de un
procurator cu atributii financiare care rezida la Ulpia Traiana(va primi si denumirea de
Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia).Dacia Inferioara cu trupe mai numeroase era
condusa de un procurator presidial cu resedinta la Drobeta.A doua reorganizare a Daciei
are loc in 124.Imparatul desprinde din Dacia Superioara regiunea aflata la miazanoapte
de cursul superior al Muresului si de valea Ariesului si formeaza o provincie aparte
numita Dacia Porolissensis cu capitala la Napoca,guvernata tot de un procurator.

c)Dacia sub Marcus Aelius Aurelius Verus Antoninus Augustus(161-180).

Dupa Hadrianus,urmeaza Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus

Pius(138-161).Considerat cel de-al patrulea din "Cei cinci imparati buni" a dus razboaie
cu dacii liberi de la hotarele nordice si estice in 143 si 157-158.Sub Marcus Aurelius
Dacia trece sub un nou proces de reorganizare.Determinat de razboaiele cu
marcomanii,imparatul roman reorganizeaza Dacia in doua randuri.Mai intai desfiinteaza
Dacia Inferioara,alipind-o Daciei Superioare,care primeste numele de Dacia
Apulensis(168).Un an mai tarziu el desprinde din Dacia Apulensis Banatul de vest ce il
transforma intr-o provincie aparte(Dacia Malvensis cu capitala la Malva).Cele trei
provincii se afla sub comanda suprema unui guvernator si poarta denumirea de legatus
augusti pro praetore Daciarum trium.Din cele trei provincii,numai Dacia Malvensis are
in frunte un procurator presidial iar Dacia Porolissensis are numai un guvernator
fiscal.Guvernatorul din Dacia Apulensis il inlocuie la nevoie pe guvernatorul
suprem.Resedinta lui este la Ulpia Traiana.

d)Dacia intre 180-275

Sub Marcus Aurelius Commodus Antoninus(180-192),populatia autohtona se

rascoala (conform Historia Augusta).Urmasul sau, Lucius Septimius Severus
Augustus(193-211) acorda catorva asezari,rangul de oras,reface drumurile,si ridica
fortificatii menite sa apere Oltenia si teritoriul roman din stanga Oltului(un val de pamant
–limes Transalutanus– si un sant,precum si o serie de castre si fortificatii).Marcus
Aurelius Antoninus Caracalla duce razboaie impotriva carpilor si in urma unei expeditii
in Dacia,fortifica granitele nord-vestice ale provinciei.Au urmat imparati mai putin
importanti pentru istoria Daciei(Macrinus,Elagabalus).Mai insemnat a fost Marcus
Aurelius Severus Alexandrus(222-235) ce a infiintat un conciliu reprezentativ al intregii
provincii(concilium Daciarum trium) din care fac parte delegati ai oraselor si ai
districtelor rurale.Conciliul isi tinea sedintele la Sarmizegetusa(primeste titlu de
metropola),fiind prezidat de marele preot al cultului imperial(coronatus Daciarum
trium),el discuta problemele si nevoile provinciei,formula plangeri impotriva dregatorilor
abuzivi,aducea elogii guvernatorului in functie si isi exprima credinta fata de
imparat.Urmasii sai de la Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238) cunoscut si sub numele
de Maximian Tracul si pana la Lucius Domitius Aurelianus(270-275) s-au confruntat cu
desele navaliri ale dacilor liberi,sprijiniti mai mult sau mai putin de goti.Amintim doar pe
Gaius Messius Quintus Traianus Decius(249-251) fost guvernator al Moesiei,ce a dus
dese razboaie cu carpii si gotii.Acesta a reorganizat provincia si a ajutat orasele
Dacia,dupa expeditiile de jaf ale gotilor.Acest fapt este dovedit de o inscriptie descoperita
la Apulum,prin care noua colonie ii multumeste imparatului,caruia ii da titlu de
reintemeietor al Daciilor(restitutor Daciarum).

4) Armata romana din Dacia

Dacia era un bastion inaintat al Imperiului Roman,adanc infipt in lumea barbara;de

aceea pentru apararea ei era nevoie de trupe numeroase.Dupa unele surse,armata Daciei
era estimata la 30-40.000 de soldati,cam o zecime din trupele Imperiului Roman.
Armata era alcatuite din legiuni(legiunea XII Gemina la Apulum si legiunea V
Macedonica la Potaissa),unitati pedestre de elita,recrutate numai din cetateni romani,si
din trupe auxiliare,recrutate dintre provincialii ce nu aveau cetatenie
romana :cohorte(trupe de pedestrasi) si ale(trupe de calareti).Trupele auxiliare ce au
stationat pe cuprinsul provinciei romane Dacia erau formate din diferite
nationalitati(britani,asturi,lusitanieni,bosporani,iturei,batavi,commageni,gali,reti,vindelici
,numizi,mauri,antiohieni,ubi,panoni,bessi,traci).Din trupele auxiliare faceau parte si alte
unitati :numeri,garda guvernatorului si alte detasamente speciale.La terminarea
serviciului militar care dura 25 de ani chiar si mai mult,soldatii trupelor auxiliare
dobandeau cetatenia romana,si,de obicei,primeau loturi de pamant in provinica in care
servisera ;prin stabilirea lor acolo,ei constituiau un puternic factor de romanizare.

5) Sistemul defensiv si de comunicaţii al Daciei romane

Dacia nu era aparata ca alte provincii,de o linie continua de fortificatii(val sau zid
si sant) ci de castre care inchideau caile de acces spre interiorul provinciei.Castrele erau
tabere intarite permanent ale trupelor romane: ele aveau 1-2 santuri de aparare si un val
de pamant sau un zid de piatra.In fata liniei castrelor se afla o linie de turnuri(de exemplu
pe Meses.la hotarul nord vestic al provinciei).Val de pamant continuu a existat numai in
stanga Oltului(limes Transalutanus) si in fata orasului Porolissum,pe o distanta de cateva
zeci de kilometri.Cercetarile recente semnaleaza un val de pamant care inchide accesul
dinspre vest in Depresiunea Zarandului si care poate fi tot un limes roman.Un val de
pamant era alcatuit dintr-un sant destul de lat si de adanc,al carui pamant era asezat pe
langa sant si paralel cu el,formand astfel un dublu obstacol pentru
atacator.Cateodata,valul avea si lucrari facute din piatra.Afara de castrele construite la
granita amintim si castrele romane construite in interiorul provinciei:
Apulum,Potaissa,Acidava,Praetorium,Pelendava,Buridava,Germisara.Tot in interiorul
provinciei erau dispuse castrele unor trupe auxiliare menite sa supravegheze ordinea
interna(Castra Nova,Islaz,Teregova,Dichiseni,Listevea,Rusidava,Desa,Romula).Sistemul
defensiv al Daciei si-a dovedit eficacitatea.De-a lungul perioadei de stapanire
romana,Dacia a avut relativ putin de suferit de pe urma atacurilor externe in comparatie
cu alte provincii.Chiar si atunci cand trupele romane vor parasi provincia,aceasta nu se va
intampla din cauza imposibilitatii de a o mai apara,ci pentru ca armata romana din Dacia
era necesara si in alte provincii,la sud de Dunare.
Un alt aspect urmarit in Dacia romana au fost caile de comunicatie.Una din
specialitatile romanilor,constituind un adevarat titlu de glorie al lor au fost
drumurile.Dupa unele surse,de cand incep stirile istorice si pana astazi,nimeni nu a
construit sosele mai bune decat ei.Aceste sosele sunt unul din elementele esentiale care
explica intinderea si durata stapanirii romane.Cand cucereau o tara,primul lucru pe care-l
faceau legionarii erau castre si drumuri.Drumurile romane nu erau largi(doua carute abia
puteau trece una pe langa cealalta) in schimb erau foarte bine lucrate.Se aseza mai intai
un strat gros de bolovani si unul de prundis,legate ambele in ciment.Deasupra acestor
straturi se puneau apoi placile de piatra,de dimensiuni mari foarte bine legate intre ele,si
care faceau bloc cu temelia pe care erau asezate.Construite astfel,nu e de mirare ca
urmele soselelor romane se puteau vedea si astazi.Pe langa aceste drumuri imperiale mai
avem si altfel de drumuri mai putin ingrijite,unele aveau un strat de prundis altele simple
sleauri.Desigur ca nu au lipsit in Dacia romana astfel de drumuri pe care le foloseau dacii
inainte de 106 dar si urmasii daco-romani.In afara de aceste drumuri au fost folosite si
drumurile naturale.
Pe teritoriul Daciei ,drumul principal era cel ce strabatea toata provincia,pornind
de la Lederata ,traversa Banatul,Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a
Transilvaniei,trecea prin Ulpia Traiana,Apulum,Potaissa,Napoca si ajungea la
Porolissum.Un alt drum important era cel care ducea pe Valea Muresului,a Tirnavelor si a
Oltului transilvanean pana la Angustiae,iesind apoi prin pasul Oituz si indreptandu-se
prin Moldova spre Tyras,la gurile Nistrului.Mai pot fii amintite drumurile Dierna-
Tibiscum,Drobeta-pasul Vilcan si cel care urca pe la Dunare pe Valea Oltului. Si in
Dobrogea sau Dacia Pontica erau trei drumuri mai insemnate.Unul era de-a lungul
Dunarii,continuand traseul din Moesia si trecand prin toate localitatile de la Transmarisca
si pana la Salsovia.Al doilea era paralel cu tarmul marii si lega orasele grecesti de la
Histria pana la Dionysopolis,unindu-se apoi cu un drum dunarean de la miazanoapte de
Halmyris.Cel de-al treilea strabate Dobrogea prin mijloc de la Abrittus,trecea prin
Tropaeum Traiani,prin Ulmetum pana la Ibida,unde se bifurca,o ramura spre Aegyssus si
cealalta spre Noviodonum.

6) Oraşele romane din Dacia

 In Dacia,ca in intreg Imperiul Roman,au existat,din punct de vedere
administrativ,trei feluri de asezari:colonii(coloniae),municipii(municipia) si sate(vici sau
pagi).Primele doua erau asezari urbane,ultimele erau asezari rurale.Coloniile erau
alcatuite din cetateni romani avand toate drepturile,ei puteau,asadar,intre altele,sa aleaga
la Roma pe inaltii demnitari si sa fie,la randul lor,alesi,se bucurau deci de jus sufragii si
de jus honorum.Unele colonii sunt considerate ca facand parte din Italia,se bucura deci de
jus italicum,care confera privilegii de a nu plati darile directe.Coloniile constituiau centre
puternice de romanizare.Municipiile erau orase cu mai putine drepturi decat
coloniile.Locuitorii lor reprezinta sub raportul juridic un stadiu intermediar intre peregrini
si colonisti.Cu timpul,municipiile puteau fii ridicate la rangul de colonii,dupa cum satele
puteau fii ridicate la rangul de municipii.Da chiar si intre municipii existau
deosebiri :unele aveau mai multe drepturi,altele mai putine.Prin aceasta
diferentiere,romanii,care aveau un adevarat simt politic,provocau o adevarata emulatie si
dadeau in acelasi timp si un impuls al actiunii de asmilare.Conducerea oraselor era
oranduita dupa modelul Romei.Exista un consiliu municipal(ordo decurionum) precum si
diversi magistrati.Dregatorii cei mai inalti erau de obicei doi(duumviri) in colonii si
patru(quattuorviri) in municipii ;ei raspundeau de intreaga conducere a
oraselor,indeplineau hotararile luate de consiliul decurionilor,judecau anumite
procese.Alti magistrati erau edilii,insarcinati cu ingrijirea cladirilor publice,cu politia
orasului,cu intretinerea strazilor,cu aprovizionarea publica,organizarea spectacolelor etc
si cvestorii care se ocupau cu finantele orasenesti.Toti acesti magistrati erau alesi din
randul cetatenilor instariti iar slujba lor nu era remunerata.
Dupa Ptolemeu,in Dacia au fost atestate,chiar inainte de cucerirea romana,in jur
de 44 de orase.Unele ajung la rang superior(colonii) precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Regia,Napoca,Drobeta,Apulum,Romula,Potaissa,Malva.Alte orase nu dobandesc decat
titlul de municipii ca Dierna,Tibiscum,Ampelum,Porolissum.Crearea succesiva a oraselor
reprezinta indicatia cea mai sigura a romanizarii treptate a provinciei.

7) Asezarile rurale din Dacia romana

In Dacia,ca in intreg Imperiul Roman,au existat,din punct de vedere

administrativ,trei feluri de asezari:colonii(coloniae),municipii(municipia) si sate(vici sau
pagi).Primele doua erau asezari urbane,ultimele erau asezari rurale.Dupa cum s-a precizat
satele erau de doua feluri : pagi(comune mai mari,situate pe teritoriul unei colonii
romane) si vici(simple asezari rurale).Atat unele cat si celelalte erau conduse de unul sau
doi magistri ori de un praefectus.Dintre asezarile rurale din Dacia cele mai importante
sunt Alburnus Maior,Micia,Aquae,Salinae,Sucidava.Au existat si sate ale caror nume
roman nu le cunoastem dar care au fost descoperite arheologic :Cristesti,Lechinta de
Mures,Obreja etc.
8) Populatia Daciei romane (autohtoni si colonisti); problema romanizarii

In cele doua razboaie daco-romane,dacii suferisera pierderi insemnate.Eutropius

sustine afirmatia cum ca Dacia a fost secatuita de barbati,o afirmatie exagerata de
altfel.Adevarul este ca majoritatea populatiei dacice a continuat sa traiasca sub stapanirea
Romei.Dainuirea autohtonilor sub romani este demonstrata de numeroase si variate
argumente.
Problema populatiei Daciei romane este una din cele mai importante si discutate
ale trecutului nostru.Importanta,fiindca in perioada stapanirii romane,s-a pregatit plamada
etnica din care s-a format poporul roman.
Se cunosc din izvoare de existenta unor unitati militare auxiliare formate din daci
pe vremea lui Traianus si a imparatilor ce au urmat pe tronul Romei.Unele din ele sunt
recrutate in prima jumatate a sec. III,lucru ce nu ar fi fost posibil daca n-ar fi existat o
populatie autohtona numeroasa in Dacia romana.Se stie ca Dacia a contribuit cu trupe
auxiliare in armata imperiala iar faptul nu este intamplator caci virtutile razboinice ale
dacilor erau cunoscute si pretuite.Se mai stie ca in cadrul armatei au existat daci ce au
ocupat functii in armata dar si in administratie.Amintim pe Regalianus,dac romanizat ce a
fost general si guvernator al Illyricumului in timpul lui Publius Licinius Egnatius
Gallienus Augustus(253-268).
In inscriptiile latine din provincia romana Dacia apar si nume traco-getice,din care
o buna parte apartin autohtonilor,nu colonistilor.Numarul lor e totusi mic,abia vreo 2%
din totlul numelor proprii atestate epigrafic,dar lucru acesta e firesc.Populatia dacica
locuia in zona rurala si nu era obisnuita si nici nu avea mijloacele materiale sa puna
inscriptii costisitoare.Cat despre dacii ce locuiau in lumea urbana,interesele practice le
dictau sa isi afiseze cat mai putin originea.Multi daci ce faceau parte din aristocratie au
primit cetatenie romana si in acest fel,au si primit nume romane care abunda in inscriptii.
Pana si lingvistica,sau mai exact,toponomia are rolul sau in demonstrarea
continuitatii dacice.Unele nume de orase din provincia romana Dacia isi pastreaza vechea
denumire de dinainte de cucerirea romana(Tibiscum,Drobeta,Potaissa,Napoca),nume de
orase pe care colonistii le preiau de la autohtoni.Dacice sunt si numele raurilor(Maris-
Mures,Samus-Somes,Alutus-Olt,Tibiscus-Timis).
Deosebit de semnificativ in demonstrarea populatiei dacice dupa 106 este gestul
lui Hadrianus de a adauga epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei(in timpul
lui Traianus capitala se numea Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica).Acest fapt are
sens numai daca in provincie exista o populatie numeroasa dacica.
Mai graitoare poate decat orice argumente este descoperirea a circa 1000 de
puncte de pe teritoriul Daciei romane a urmelor de cultura materiala dacica din sec II-
III.Au fost descoperite,mai ales in Transilvania,amestecate cu obiecte romane,vase si
fragmente de vase dacice,fragmente ce apartineau populatiei autohtone.Sapaturile au scos
la iveala numeroase asezari dacice din provincia romana(Lechinta de
Mures,Casolt,Obreja,Noslac,Calbor,Soporu de Campie etc.)
 Populatia autohtona locuieste in provincia romana Dacia alaturi de numerosi
colonisti adusi,cum spune Eutropius,din toata lumea romana.Inscriptiile descoperita
atesta prezenta in Dacia a unor colonisti veniti din Dalmatia,Moesia,Panonia,Tracia dar si
din tinuturi mai indepartate :Italia,Grecia,Asia Mica,Siria,Spania,Galia etc.Spre deosebire
de alte provincii unde colonizarea a fost mai mult sau mai putin spontana,in Dacia
colonizarea a fost organizata de statul roman,dornic sa impanzeasca acest bastion inaintat
cu cat mai multe elemente romanice.Desigur alaturi de colonizarea oficiala a existat si
una privata :venirea colonistilor din proprie initiativa,in speranta unei vieti mai usoare
sau a unui castig mai bun.Caracterul organizat si masiv al colonizarii a facut ca populatia
dacica sa sufere o puternica influenta romana :superioritatea tehnicii si a culturii
spirituale romane,folosirea limbii latine in administratie si justitie,negustorii,proprietarii
de mosii dar mai ales colonistii de rand si soldatii numerosi care,la eliberare,primeau
loturi de pamant si se stabileau in Dacia,inrudindu-se cu autohtonii,intemeindu-si
gospodarii si familii.Asa se explica cum,intr-un rastimp istoric relativ scurt are loc
romanizarea populatie autohtone :dacii isi insusesc cultura,obiceiurile,credintele si limba
cuceritorilor.La inceput patrund elementele culturii materiale(ceramica romana,uneltele
productive,obiecte de uz practic si de podoabe).Apoi au adoptat treptat credintele si
obiceiurile romane,nume romane alaturi de vechile lor nume dacice,folosite ca porecle si
limba latina,limba oficiala a Imperiului.In acest fel,in momentul parasirii Daciei de catre
Aurelianus,provincia era locuita de o populatie puternic si ireversibil romanizata.

9) Viata economica a Daciei romane(agricultura,mesteşuguri,exploatarea bogatiilor

subsolului, comertul)

Provincia Dacia Romana a cunoscut importante prefaceri determinate de politica

dusa de Traian si urmasii sai.Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor
domeniilor vietii societatii dacice.Dacia Traiana a continuat în linii mari viata economica
a Daciei lui Decebal.Au existat,insa,o serie de schimbari atit in domeniile economice
traditionale cit si în noile activitati economice inregistrate in noua provincie
imperiala.Principalele sectoare economice au fost:agricultura,cresterea animalelor,
mineritul si mestesugurile,comertul si circulatia monetara.In vederea valorificarii cat mai
depline a bogatelor resurse ale solului si subsolului noii provincii,in special a metalelor
pretioase si a celor metalifere,romanii au adus în Dacia o numeroasa forta de munca
specializata, prilej cu care au poposit aici din proprie initiativa si alte categorii sociale de
cultura si civilizatie romana din intreg Imperiul Roman colonizand spatiul vechii
Dacii,depopulat in unele zone datorita grelelor razboaie purtate cu armatele romane.
Contactul direct dintre purtatorii civilizatiei geto-dace si cei ai culturii si civilizatiei
romane va constitui începutul unui proces complex si de durata,material si
spiritual,constând,in principal,din receptarea si asimilarea de catre societatea autohtona
daca a elementelor superioare ale culturii si civilizatiei romane,proces cunoscut sub
numele de romanizare si care va duce în final la aparitia unui nou popor : poporul roman.

a) Agricultura si crestera animalelor

 Agricultura ramane ramura principala economica din Dacia romana.Cele mai bune
pamanturi apartin colonistilor.In Dacia intalnim proprietati mici si mijlocii dar mai rare
sunt si proprietatile agricole de mari dimensiuni.In centrul marilor proprietati se afla un
asa zis “conac”(villa rustica) avand locuinte,magazine.ateliere etc.Asemenea constructii
au fost descoperite in Dacia,de exemplu,langa Sarmizegetusa,la Ciumafaia(langa Cluj) si
in alte parti.In Dacia se cultivau mai ales cereale,provincia fiind un adevarat granar al
trupelor ce stationau in provinciile alaturate.Pe langa cereale,mai erau cultivata si vita de
vie dar erau exploatate si padurile.Ca si in perioada preromana,cresterea animalelor era o
ocupatie destul de importanta.Intinsele pasuni ale Daciei erau in mare parte proprietatea
statului imperial roman ce erau date aristocratiei.Interesant este ca aceste personaje apar
in inscriptii ca arendand si pasunile si salinele.iar uneori chiar si comertul cu sare din
provincie.

b)Exploatarea bogatiilor si mestesugurile

In epoca romana de mare importanta sunt mestesugurile.In Dacia amintim

mineritul,fiind extrase din munti numeroase metale,mai ales aur.Minele de aur din
Muntii Apuseni sunt exploatate acum prin numeroase galerii si puturi ;aur se mai obtinea
si din nisipul raurilor,prin spalare.Fiind proprietate imperiala,minele de aur erau
exploatate direct de catre statul roman.In galerii lucrau atat sclavi cat si oameni
liberi ;inca Traianus colonizeaza aici doua semntii romanizate din
Dalmatia(Pirustae,Baridustae),specialisti in minerit,iar exemplul sau pare a fi urmat si
de alti imparati.Exploatari se aflau la Baia de Cris,Brad,Baia de Aries etc.,centrul lor
fiind la Alburnus Maior(Rosia Montana).Intreaga administratie a minelor de aur.al carei
sediu se afla la Ampelum(Zlatna) era condusa de un functionar imperial numit
procurator aurarium,acesta fiind ajutat de o intreaga armata de functionari subalterni.Pe
langa aur mai erau exploatate in aceeasi zona argintul si plumbul dar intalnim,si in alte
zone,mine de arama(Micia).Fierul era extras de la Ghelar si Teliuc in
jud.Hunedoara.Pentru nevoile constructiei de cladiri si monumente se extragea piatra de
cariera(marmura la Bucova,calcar la Calan,andezit la Deva s.a).La Salinae(Ocna
Muresului),Ocna Dejului,Cojocna(langa Cluj) se extragea sare.
Inscriptiile si descoperirile arheologice ne fac cunoscute si alte mestesuguri ce se
practicau in Dacia romana.O mare dezvoltare cunoaste metalurgia fierului si a
bronzului,prelucrarea fierului si a lemnului,olaritul.tesutul.Mestesugarii se grupau intr-un
fel de asociatii profesionale numite colegii(collegia),care nu semanau deloc cu breslele
medievale.Cel mai raspandit si cunoscut este colegiul faurilor(collegium fabrum),din
care faceau parte si dulgherii,olarii poate si zidarii.Se mai cunosc in Dacia si colegii de
aurari,postavari,lemnari,pietrari,corabieri,plutasi si purtatori de lectica.Dupa unele
surse,membrii unor colegii aveau,se pare,si rosturi de pompieri in orasele din Dacia ;asa
se explica,eventual,impartirea lor in decurii si,in genere,organizarea de tip paramilitar a
colegilor.Centre importante intalnim in orasele din Dacia romana dar si in unele asezari
rurale(Micia-prelucrarea pietrei sau la Cristesti langa Targu Mures-olarit).Fregvente sunt
caramidariile si atelierele de opaite,statuiete etc.

c) Comertul
 Intensa productie mestesugareasca si agricola determina si un comert
intens.Numerosi negustori(multi dintre ei de origine orientala) sunt atestati in diverse
inscriptii descoperite pe teritoriul Daciei Romane.Pe langa comertul intern,exista si un
schimb cu celelalte provincii romane si cu lumea din afara Imperiului Roman.Dacia
trimitea la Roma aur extras din mine,iar in provincii
cereale,sare,miere,ceara,lemn,tesaturi,vite,piei primind la schimb stofe,untdelemn,vinuri
superioare si articole de lux.Schimbul cu Roma si Italia uneori nu era echitabil,Dacia
fiind,ca si celelalte provincii exploatata.

10) Viata spirituala in Dacia romana(religii, arta)

Inscriptiile si monumentele de arta descoperite pe teritoriul Daciei romane atesta

numarul mare si varietatea extraordinara a divinitatilor adorate aici.Faptul e cat se poate
de firesc daca e sa tinem seama de caracterul eterogen al populatiei provinciei.

a) Religia

Locul de frunte este ocupat de divinitatile romane :

 Jupiter-zeul suprem
 Junona(Iunona)-sotia lui Jupiter,zeita nasterilor,casatoriei,protectoarea Romei
 Minerva-zeita intelepciunii si a mestesugurilor
 Mercur-zeul comertului,solul zeilor
 Apollo-zeul luminii,al soarelui si al prezicerilor
 Venus-zeita frumusetii si a dragostei
 Silvanus-zeitate a campiilor si padurilor
 Liber si Libera-zeitati ale vegetatiei
 Bachus-zeul vinului
 Diana-zeita vanatorii
Destul de numeroase sunt si zeitatile orientale care cunosc o raspandire in statul
imperial roman.Aici amintim pe Mithras(Soarele nebiruit),zeu de origine persana
intruchipand principiul binelui in lupta cu principiul raului.
In Dacia se observa fenomenul de sincretism,care consta in contopirea unor divinitati
asemanatoare dar de origine diferita intr-una singura.Foarte raspandit este cultul lui
Jupiter Dolichenus,divinitate sincretica nascuta din contopirea romanului Jupiter cu
semiticul Baal din orasul Doliche din Asia Mica).Un alt fenoment caracteristic este
adorarea sub nume romane a unor divinitati neromane(interpretatio Romana) ;aceasta
este,de exemplu,soarta zeitatilor dacice,care se ascund acum sub numele Dianei
Augusta,al lui Hercules Invictus si chiar al perechei divine Liber si Libera.Mult raspandit
in Dacia romana este si cultul cavalerilor danubieni,divinitati de origine illiro-traco-
daca.Un alt cult pe care il amintim este cel al lui Augustus,al imparatului aflat in
domnie.De acest cult imperial se ingrijea un fel de ordin politico-religios-ordinul
Augustalilor-al carui palat a fost descoperit la Ulpia Traiana.

b) Arta

In orasele si satele Daciei apar constructii tipice arhitecturii

romane :temple,amfiteatre,cladiri,bai publice(thermae),vile suburbane si rustice.Urme
unor temple au fost descoperite in mai multe orase si sate din Dacia romana iar amfiteatre
pentru luptele de gladiatori si luptele cu fiare salbatice s-au constatat la
Sarmizegetusa,Porolissum si Micia.Cat despre bai publice ele au fost descoperite nu
numai in orase,ci si in castre(Bivolari,Bumbesti,Copaceni).O baie din perioada romana
era alcatuita din diferite sali :una cuprindea bazinul cu apa rece,o alta in care
venea,printr-un sistem de tuburi.aerul cald precum si o sala cu paturi unde oamenii se
puteau odihni dupa baie.Erau si sali de asteptare,vestibule incapatoare.
Dacia se remarca,atat in domeniul tehnicii arhitecturale cat si in domeniul tehnicii
artistice,prin multipe si variate influente din diferite regiuni ale Imperiului.Anumite
monumente denota o neta influenta orientala(contrafortii zidurilor,sarcofage de piatra in
forma de casa cu acrotere de la de la capacele lor,leii funerari meniti sa apere odihna celui
decedat etc.).Predominant sunt influentele occidentale :medalioane funerare cu portretele
celor decedati,monumente in forma de trunchi de piramida cu laturi arcuite).
Natural,obiectele de arta gasite in Dacia nu sunt de valoare egala.Alaturi de piese
de inalta tinuta artistica(statueta zeitei Venus de la Potaissa,capul de bronz al lui Decius
de la Sarmizegetusa,fragmentele unei statui ecvestre al imparatului Caracalla de la
Porolissum),productii ale unor artisti din Italia sau Grecia,exista si opere ale mesterilor
autohtoni.Produse pe loc sunt statuete de lut ars ,al caror prêt scazut le punea la indemana
unor paturi mai largi ale populatiei provinciei.
Ca o ramura aparte a sculpturii trebuie amintite aici gemele,pietre semipretioase
gravate ce se purtau prinse intr-un inel ;ateliere pentru gravarea gemelor par a fi existat la
Romula si la Porolissum.Cateva descoperiri facute la Sarmizegetusa si Apulum atesta
existenta in Dacia a artei mozaicului.
Asa cum s-a aratat mai sus,arta Daciei romane prezinta,privita in
ansamblu,afinitati mai ales cu arta provinciilor vestice ale Imperiului.Tinand seama si de
folosirea pe o scara larga a limbii latine in comparatie cu limba greaca,se poate afirma
caracterul roman occidental al culturii provinciei Dacia.

11) Izvoarele privind sfarsitul stapanirii romane in Dacia

Izvoarele privind sfarsitul stapanirii romane in Dacia nu sunt numeroase si unele se

contrazic in problema retragerii aureliane.Intradevar scriitori antici tarzii Aurelius
Victor,Orosius,Eutropius,Rufius Festus si Iordanes vorbesc de parasirea Daciei(amissio
Daciae) sub imparatul Gallienus.Dintre acesti scriitori ultimii trei vorbesc si despre o
parasire a Daciei de catre Aurelianus.O alta informatie despre sfarsitul stapanirii romane
din Dacia ne-o ofera Flavius Vopiscus,biograf al lui Aurelianus ce spune urmatoarele : "
Vazand Illyricul devastat si Moesia pierduta,(Aurelian) a parasit provincia intemeiata de
Traian peste Dunare,Dacia,disperand de a o mai putea mentine,si a retras din ea armata si
pe provinciali.Oamenii luati de acolo i-a asezat in Moesia si a numit(noua asezare) Dacia
sa(adica Aureliana !),care acum desparte cele doua Moesii"
Amintim de Historia Augusta,lucrare care,desi il zugraveste in umbre pe
Gallienus,nu-l invinuieste pe acest imparat de pierderea provinciilor nord-dunarene
,pomenind numai de parasirea Daciei sub Aurelianus.

12) Crearea si organizarea provinciei Moesia((sec. I a.Chr. – I p.Chr.)

Moesia a fost o provincie a Imperiului roman situata in sud-estul Peninsulei

Balcanice.Era marginita la nord de fluviul Dunărea,la vest de raul Drina(fost Drinus),la
sud de Muntii Balcani (numiti in antichitate Haemus),iar in est de Marea Neagra.Numele
de Moesia provine de la unul dintre triburile care traiau in acea zona:moesii.Totusi
teritoriul era locuit de mai triburi de origine tracica:bessii-plasati pe cursul superior al
raului Marita;dantheletii-cam in zona Sofiei de azi;dardanii-in partea de sud a Serbiei de
astazi;tribalii-in regiunea Plevnei;dupa tribali pe ambele maluri ale Dunarii pana la Marea
Neagra traiau getii,care la sud de Dunare se mai numeau si moesi.
Contactele romanilor cu Pen.Balcanica au avut loc inca din a doua jumatate a
sec.III i.Hr si acest fapt a fost o urmare a interventiei militare din Italia a lui Pyrrus.In
cursul razboaielor cu macedonenii,dardanii au fost aliatii romanilor;de aceea,mai tarziu,
regele Perseu instiga pe bastarni sa atace tinutul dardanilor,care poarta un greu razboi cu
acesti navalitori.Dupa transformarea Macedoniei in provincie romana(148 i.Hr),din
aliati,dardanii devin adversari ai Romei;ei erau nemultumiti inca dupa batalia de la Pydna
si dezmembrarea Macedoniei,deoarece romanii au refuzat sa le satisfaca pretentia de a
anexa Peonia.
Aflandu-se in conflict cu triburile de dardani si moesi,Gaius Scribonius Curio
proconsului Macedoniei,intra in Moesia si ajunge la Dunare,undeva prin dreptul
Banatului,dar nu trecu fluviul "de teama codrilor intunecosi "(75-74 i.Hr).Lucius Licinius
Lucullus incheie alianta in 72-71 i.Hr. cu cetatile grecesti de pe litoralul vestic al
Pontului,amenintand statul dac.In anul 61 i.Hr. are loc incercarea sfarsita rusinos a lui C.
Antonius Hybrida de a ocupa teritoriul dobrogean.
Ne aflam in vremea cand se afirma,cu forta si stralucire,neamul geto-dac sub
conducerea regelui Burebista.Unificand triburile geto-dace,el realizeaza o mare forta
militara si initiază o serie de actiuni in vest si spre est.Astfel,cum se exprima un
document epigrafic contemporan,Burebista devine „cel dintai si cel mai mare rege din
Thracia,stapanitor al tinuturilor de dincoace si de dincolo de Dunare”.In urma actiunilor
din est el reuseste sa aduca sub stapanirea sa cetatile de pe litoral si sa intinda granitele
statului sau pana in aproprierea muntilor Haemus(Balcani).Tot in urma acestui
fapt,Strabon il numeste pe Burebista ca fiind „Spaima romanilor.”
Dupa moartea lui Cezar si a lui Burebista in anul 44 i.Hr,Roma se confrunta cu o
grava criza,fiind zguduita de conflicte interne.In acest rastimp,dardanii duceau razboaie
cu armatele romane,conduse,pe rand,de Antonius Hybrida,L. Calpurnius Piso,Marcus
Antonius.Dupa campania lui M. Licinius Crassus(30-28 i.Hr.) ei isi pierd definitiv
independenta;eventual,Dardania a fost organizata,la început, ca o praefectura deci aflata
sub regim (autoritate) militar(a).Tot acelasi general roman intra cu armata in Dobrogea,il
invinge pe Cotiso si apoi cucereste tinutul dintre Dunare si Mare cu ajutorul lui
Roles.Dapyx moare,Zyraxes fuge la nord de Dunare,iar Dobrogea,in afara de orasele
grecesti,e carmuita de Roles in numele si interesul Romei.Dupa moartea lui Roles,tinutul
dintre Dunare si Marea Neagra trece sub protectoratul tracilor odrysi.si ei supusi
clientelari ai Romei.
Incursiunile romane din Balcani raman fara urmari imediate.Au loc expeditiile de
jaf ale sarmatilor,dentheletiilor si scordisciilor,ultimele doua popoare atacand Macedonia
fapt ce il determina pe Tiberius Julius Caesar Augustus sa deschida un nou front de
operatii in Balcani.Conflictele continua si dupa cucerirea Dobrogei:Lentullus conduce o
campanie impotriva lui Cotiso si ii opreste la Dunare pe sarmati,Aelius Catus conduce o
expeditie in anii 11-12 in urma careia stramuta 50 000 de geti din campia munteana si cu
acest prilej sunt distruse asezarile de la Zimnicea,Popesti si Piscul Crasanilor.
Istoria spatiului de la Dunarea de jos cunoaste amanunte legate de progresul
stapanirii romane.Prima manifestare concreta a autoritatii romane la sudul Dunarii a fost
sub forma unui organism preprovincial,supus autoritatii unui praefectus civitatium
Moesiae et Treballiae.Se poate spune ca pana in anul 46,Moesia a ramas multa vreme sub
autoritatea proconsulilor Macedoniei,dar sub forma unui comandament militar aparte(A.
Caecina Severus,C. Poppaeus Sabinus,Latinius Pandusa,L. Pomponius Flaccus).Amintim
interventia Romei in conflictul dintre Cotys si Rhescuporis,urmasii lui Rhoemetalces I si
interventiile militare ale getilor in Moesia(12,15).Totusi precizam ca Flaccus are meritul
de a stabiliza situatia din Balcani datorita masurilor sale,granita de la Dunare devenind
una singura.Vorbind de apararea provinciilor romane,Tacitus afirma cu privire la
teritoriile de la Dunarea de mijloc si de jos: „In Thracia stapanea Rhoemetalces si copiii
lui Cotys; pentru tarmul Dunarii erau doua legiuni in Pannonia si doua in Moesia
(ripamque Danuvii legiones duae in Pannonia, duae in Moesia attinebant); tot doua
legiuni isi aveau garnizoanele in Dalmatia”.In anul 34,cele doua legiuni moesice
contribuie la construirea drumului din zona Cazanelor, pe malul drept al Dunarii;alte
lucrari se executa sub imparatul Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus(41-54).
Totusi framantarile continua.In anul 26 are loc o rascoala antiromana ce a fost
infranta cu greu de regele Rhoemetalces II cu sprijin de la romani.La moartea lui
Rhoemetalces II,imparatul Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus zis si Caligula(37-
41) a atribuit tronul tracilor lui Rhoemetalces III,fiul lui Cotys; dar in anul 45 el este
asasinat.Imparatul Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus hotaraste sa suprime
regatul tracic.Thracia devine provincie romana,fiind administrata de un procurator
imperial;anul organizarii acestei provincii (46) este transmis de Eusebius.De
acum,autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde pana la gurile Dunării si
Mare(Tullius Geminus,Flavius Sabinus,Ti. Plautius Silvanus Aelianus şi Pomponius Pius)
Un moment deosebit in istoria provinciei Moesia in aceasta perioada este
reprezentat de guvernarea lui Ti. Plautius Silvanus Aelianus, a carui activitate la Dunărea
de jos o cunoastem din inscripţia (elogiu funebru) de la Tibur.Prima dintre ispravile
relatate de această inscripţie este stramutarea in Moesia a peste 100 000 de
transdanubieni. Dar actiunea lui Aelianus a avut si urmări nebanuite caci triburile
sarmatilor trec Dunarea si ataca Dobrogea in trei randuri,profitand si de criza instaurata in
Imp.Roman dupa moartea lui Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus(54-68).In
ultimul atac sarmatic este ucis guvernatorul Moesiei Fonteius Agrippa,locul lui fiind luat
de Rubrius Gallus ce restabileste ordine.Tot in aceasta perioada o expeditie de jaf e facuta
si de daci,care,dupa afirmatia lui Tacitus ” luara cu asalt taberele de iarnă ale cohortelor si
cavaleriei auxiliare si se facura stapani pe ambele maluri ale Dunarii.”Dupa victoria lui
Titus Flavius Caesar Vespasianus Augustus(69-79) din razboiul civil,provincia Moesia
este intarita din punct de vedere militar,fiind aduse legiuni noi V Alaudae si I Italica.In
anul 86, in vederea razboiului cu dacii, este adusa din Dalmatia legiunea IIII Flavia
felix.In afara de acestea,diplomele militare ale provinciei Moesia amintesc un numar
important de trupe auxiliare.Tot in timpul Flaviilor este organizată flota dunareana:classis
Flavia Moesica.
Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor
85/86,imparatul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o frontiera
prea intinsa si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator.De
aceea,Domitianus o imparte in doua provincii,Moesia Superior si Moesia Inferior,numite
astfel in raport cu cursul Dunarii.
Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare
locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor.In zona limes-ului dunarean, granita ei
incepea la o oarecare distanta la vest de confluenta Savei cu Dunarea;limita de est,spre
Moesia Inferioara,era marcata de raul Ciabrus (Tibrita),mai tarziu cu o mica rectificare
pana la gura raului Almus (Lom).Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali
de rang consular.Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vettonianus si L.
Tettius Iulianus.Limes-ul provinciei s-a organizat treptat,in cursul secolului I.Pentru
prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Legiunile
romane au ocupat, pe masura inaintarii stapanirii romane spre Dunare,castrele de la
Singidunum (Belgrad) si Viminacium (Kostolać).La est de castrele legionare,urme
sporadice se mai intalnesc in castrele auxiliare de la Cezava
(Novae),Boljetin(Smyrna),Donji Milanovać(Taliata),Malo Golubinje.Intariturile acestor
fortificatii sunt construite din pământ batut,pe un fundament de pietre sparte sau de lut
ars.La Boljetin si Cezava, descoperirile arata o circulatie monetara destul de intensa sub
Claudius I.Sub Flavii,limes-ul in zona Portilor de Fier este reorganizat.Castrele de la
Boljetin si Cezava sunt refacute;la Donji Milanovac,castrul este marit.Tot din timpul
Flaviilor datează fortificatia de la Saldum,precum si cea de la Kostol (viitorul
Pontes).Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaza probabil indata
dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni.Sediul legiunii VII Claudia era de
mai multa vreme la Viminacium.Legiunea III Flavia a fost adusa de Domitianus din
Dalmatia; dupa razboaiele dacice ale lui Traian si stationarea temporară in Dacia,legiunea
a fost readusa in Moesia Superioara si stabilita la Singidunum.Castrele de pe limes erau
legate de un drum,a carui intretinere era in sarcina unitatilor militare.In anii 92/93 este
refacut drumul in punctul Ad Scrofulas,distrus de Dunare.De asemenea,in anul 100
imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stanca in zona Cazanelor.
Provincia Moesia Inferior era marginita la nord de cursul inferior al Dunarii,la
est de varsarea raului Ciabrus;ea cuprindea o parte din tinutul locuit altadata de tribali(cu
Oescus),ripa Thraciae si Scythia Minor(Dobrogea) cu orasele grecesti.Limita intre
Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la jumătatatea distantei intre Dunare si Muntii
Haemus(Balcani).Moesia Inferioara era o provincie imperiala,guvernarea ei fiind
incredintata unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul ca sub ordinele lui se aflau trei
legiuni,rezulta ca el facea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang
consular(pe timpul lui Traian stationau cate trei legiuni doar in provinciile
Britannia,Pannonia Superior,Dacia,Moesia Inferior si Syria).Administrarea finantelor
provinciei era incredintata unui procurator Augusti,personaj de rang ecvestru,in mod
obisnuit din categoria centenarii-lor(salarizat cu 100 000 de sesterţi).Se pare ca acest
procurator era insarcinat uneori,cu titlu interimar,chiar cu guvernarea provinciei, probabil
in caz de vacanta a postului de guvernator.Pe timpul imparatului Traian,a avut loc o
reorganizare temeinică a limes-ului moesic.Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la
sfarsitul sectorului dunărean comun cu Dacia(Inferioara);cele trei legiuni moesice isi
aveau garnizoanele la Novae (Švištov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI
Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Igliţa: legio V Macedonica).De asemenea,diplomele
militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar
important de trupe auxiliare.Astfel,diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae
si sapte cohortes,iar diploma de la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte
cohortes;dupa cucerirea Daciei,un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul
Dunarii(mai târziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare).Grosul acestor unitati a
fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunării,lor revenindu-le apararea acestei portiuni a
limes-ului.Principalele castre din acest sector sunt urmatoarele:Sucidava
(Izvoarele),Altinum(Oltina),Flaviana(Rasova),Axiopolis(Cernavoda),Capidava,Sacidava(
Muzait),Carsium(Harsova),Cius(Gârliciu),Beroe(PiatraFrecăţei),Troesmis(Iglita),Arrubiu
m(Macin),Dinogetia(Garvan),Noviodunum(Isaccea),Aegyssus(Tulcea),Salsovia(Mahmudi
a);alte toponime nu sunt identificate sigur.Totodata,diplomele militare menţioneaza
classis Flavia Moesica.Raza de actiune a acestei flote a fost,probabil inca de la
organizarea ei,sectorul dobrogean al Dunarii;stampilele ei s-au descoperit la
Troesmis,Dinogetia si Noviodunum,dar si pe malul stang-la Barbosi si Cartal-Orlovka
(Aliobrix?).In legatura cu una din bazele flotei moesice sunt si inscriptiile mentionand
vicus classicorum,un „cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetatii tarzii de la
Murighiol-Independenta,unde au fost folosite ca material de constructie).Probabil ca si
legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispoziţie escadre navale proprii, care să le permită
circulaţia uşoară intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control,
precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord al Dunării;in acest
sens,se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica,numele legiunii
aparand intr-un cartus in chip de nava.Controlul malului stang al Dunarii de catre
legiunea I Italica reiese si din prezenta unor caramizi stampilate ale acesteia la Pietrosani
(punctul Reca Mare).De asemenea,centrul militar si civil de la Barbosi era sub controlul
Moesiei Inferioare;castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian,cum rezulta
dintr-o inscriptie din anul 112.In acest castru au aparut caramizi stampilate ale legiunilor I
Italica si V Macedonica,ale cohortei II Mattiacorum si flotei moesice.Stampile ale celor
doua legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka(Cartal),pe malul de nord
al Dunarii.

Orasele din Moesia:

 Scupi (azi Skopje)-el se afla pe drumul care,pornind din Thessalonic,prin Stobi

(ambele în provincia Macedonia),mergea apoi prin Naissus si mai departe spre
Dunare.Orasul roman,intemeiat sub Vespasian,a fost o colonia de veterani ai
legiunii VII Claudia.Orasul avea in frunte un ordo coloniae,calificat de o
inscriptie drept splendidissimus;in fruntea acestui consiliu sunt mentionaţi
duumviri(la fiecare cinci ani,duumvir quinquennalis era insarcinat cu efectuarea
censului)
 Ulpianum (Gračanica)-oras cu titlu de municipiu in Kossovo
 D(ar)D(anorum)-oras cu titlu de municipiu tot in Kossovo
 Naissus (azi Niš) ocupa o pozitie centrala in Moesia Superior,la incrucisarea unor
mari drumuri ce legau Europa occidentala de Orient,bazinul Dunarii de Marea
Adriatica si Marea Egee.Primeste titlu de municipiu in sec II.
 Remesiana-oras situat pe drumul de la Naissus spre Serdica,ridicat la rang de
municipiu pe vremea lui Traianus
 Ratiaria- oras situat la capatul altui important drum pornind de la Naissus spre
Dunare.
 Viminacium-oras in Serbia,a fost ridicat la rangul de municipium Aelium in timpul
lui Hadrian.Se considera ca a fost ridicat la rang de colonia abia sub Gordian
III;sub acest imparat,provincia a obtinut dreptul de a bate monede de bronz(239)
 Singidunum - a fost ridicat la rangul de municipium,probabil tot sub Hadrian.
 Horreum Margi-mentionat de Ptolemeu,apoi in Tabula Peutingeriana,Itinerarium
Antonini si alte surse
 Margum(Orašje)-oras situat aproape de varsarea Moravei in Dunare,atestat
ulterior sub rangul de municipiu sub Marcus Aurelius sau Caracalla
 Ulpia Oescus-oras situat la confluenta raului Isker cu Dunarea,in vechiul teritoriu
al tribalilor; inscripţiile menţionează ordo coloniae, având în frunte duumviri
 Novae- oras roman pe langa castrul legiunii I Italica
 Durostorum-oras situat la Dunare,actualul Silistra.Pe langa castrul legiunii,s-a
dezvoltat o aşezare de caracter cvasi-urban.Pe teritoriul anticului Durostorum se
constata ruinele a doua asezari romane-una este identificata cu canabele si
municipul roman(la Silistra) si alta corespunzand vechiului oppidum de dinainte
de venirea legiunii(la Ostrov.jud.Constanta).Pe timpul lui Marcus Aurelius,o
inscriptie mentioneaza municipium si magistratii sai.
 Troesmis-- pe teritoriul satului Turcoaia(Iglita).Pe o inaltime dominanta se afla
vechiul oppidum,care s-a dezoltat ca o asezare civila(civitas) cu propriul
teritoriu.Pe de alta parte,langa castrul legiunii V Macedonica s-au dezvoltat
canabele,avand doi magistri si aediles.Distinctia intre cele doua unitati
administrative este clar exprimata de o alta inscripţie,in care un personaj apare
drept quinquennalis canabarum et decurio Troesmensium.Dupa plecarea legiunii
V Macedonica(la Potaissa,in Dacia),constatam existenta unui
 municipium.Canabele sunt ridicate la rangul de municipium,fuzionand cu vechiul
oppidum.Inscriptiile menţioneaza ordo municipii Troesmensium,avand in frunte
duumviri.
 Adamclisi-situat in Dobrogea.Nu exista dovada ca ar fi devenit municipium sub
Traian sau Hadrian.Statutul de oras este menţionat de cateva inscriptii;cea mai
veche databila este totusi din timpul lui Marcus Aurelius.
 Dinogetia-oras menționat de Ptolemeu pe malul stang al Dunarii,la varsarea
Siretului
 Noviodunum(azi Isaccea)-oras situat la N de Dunare cu rang de municipium
 Axiopolis-oras pe Dunare,in Dobrogea,la sud de Cernavoda.

13) Organizarea militară şi administrativă a provinciilor Moesiei în perioada 86-

284

Prezent la Dunare pentru a respinge invazia dacilor din iarna anilor

85/86,imparatul Domitian a procedat la reorganizarea Moesiei, provincie cu o frontiera
prea intinsa si cu probleme prea numeroase pentru sarcina unui singur guvernator.De
aceea,Domitianus o imparte in doua provincii,Moesia Superior si Moesia Inferior,numite
astfel in raport cu cursul Dunarii.
Provincia Moesia Superior cuprindea Dardania si tinuturile dinspre Dunare
locuite altadata de neamurile moesilor si tribalilor.In zona limes-ului dunarean, granita ei
incepea la o oarecare distanta la vest de confluenta Savei cu Dunarea;limita de est,spre
Moesia Inferioara,era marcata de raul Ciabrus (Tibrita),mai tarziu cu o mica rectificare
pana la gura raului Almus (Lom).Moesia Superioara a fost guvernata de legati imperiali
de rang consular.Primii titulari ai acestui post au fost L. Funisulanus Vettonianus si L.
Tettius Iulianus.Limes-ul provinciei s-a organizat treptat,in cursul secolului I.Pentru
prima parte a acestui secol, datele arheologice si epigrafice sunt sporadice. Legiunile
romane au ocupat, pe masura inaintarii stapanirii romane spre Dunare,castrele de la
Singidunum (Belgrad) si Viminacium (Kostolać).La est de castrele legionare,urme
sporadice se mai intalnesc in castrele auxiliare de la Cezava
(Novae),Boljetin(Smyrna),Donji Milanovać(Taliata),Malo Golubinje.Intariturile acestor
fortificatii sunt construite din pământ batut,pe un fundament de pietre sparte sau de lut
ars.La Boljetin si Cezava, descoperirile arata o circulatie monetara destul de intensa sub
Claudius I.Sub Flavii,limes-ul in zona Portilor de Fier este reorganizat.Castrele de la
Boljetin si Cezava sunt refacute;la Donji Milanovac,castrul este marit.Tot din timpul
Flaviilor datează fortificatia de la Saldum,precum si cea de la Kostol (viitorul
Pontes).Opera de reorganizare a limes-ului Moesiei Superioare dateaza probabil indata
dupa temporizarea conflictului cu dacii transdanubieni.Sediul legiunii VII Claudia era de
mai multa vreme la Viminacium.Legiunea III Flavia a fost adusa de Domitianus din
Dalmatia; dupa razboaiele dacice ale lui Traian si stationarea temporară in Dacia,legiunea
a fost readusa in Moesia Superioara si stabilita la Singidunum.Castrele de pe limes erau
legate de un drum,a carui intretinere era in sarcina unitatilor militare.In anii 92/93 este
refacut drumul in punctul Ad Scrofulas,distrus de Dunare.De asemenea,in anul 100
imparatul Traianus a dispus taierea unui drum in stanca in zona Cazanelor.In anii 167-
170, constatam unificarea comandamentelor provinciilor Moesia Superior si Dacia
Apulensis(Superior;apoi cu toate cele trei provincii ale Daciei),pentru a face fata cu forte
comune pericolului reprezentat de sarmatii iazigi. De asemenea,sarmatilor li s-a interzis
sa aiba corabii pe Dunare si sa se apropie de insulele de pe fluviu.Situatia creata după
razboaiele cu sarmatii impunea cu atat mai mult mentinerea fortificatiilor de pe
Dunare,chiar si la rasarit de Drobeta.Este lipsita de obiect ipoteza conform careia aceasta
provincie ar fi fost guvernată de legati de rang pretorian pe timpul lui Traianus (cand
legiunea IIII Flavia a fost afectata apararii Daciei) sau pe timpul lui Marcus
Aurelius.Printre ultimii guvernatori consulari pe care-i cunoastem se numara C. Messius
Q. Decius Traianus si M. Aemilius Aemilianus,proclamati imparati de trupele
provinciale.Tot legiunile moesice sunt considerate autoare ale proclamarii uzurpatorilor
Ingenuus (258) si Regalianus (260).

Provincia Moesia Inferior era marginita la nord de cursul inferior al Dunarii,la

est de varsarea raului Ciabrus;ea cuprindea o parte din tinutul locuit altadata de tribali(cu
Oescus),ripa Thraciae si Scythia Minor(Dobrogea) cu orasele grecesti.Limita intre
Moesia si Thracia trecea aproximativ pe la jumătatatea distantei intre Dunare si Muntii
Haemus(Balcani).Moesia Inferioara era o provincie imperiala,guvernarea ei fiind
incredintata unui legatus Augusti pro praetore; prin faptul ca sub ordinele lui se aflau trei
legiuni,rezulta ca el facea parte din esalonul superior al guvernatorilor de rang
consular(pe timpul lui Traian stationau cate trei legiuni doar in provinciile
Britannia,Pannonia Superior,Dacia,Moesia Inferior si Syria).Administrarea finantelor
provinciei era incredintata unui procurator Augusti,personaj de rang ecvestru,in mod
obisnuit din categoria centenarii-lor(salarizat cu 100 000 de sesterţi).Se pare ca acest
procurator era insarcinat uneori,cu titlu interimar,chiar cu guvernarea provinciei, probabil
in caz de vacanta a postului de guvernator.Pe timpul imparatului Traian,a avut loc o
reorganizare temeinică a limes-ului moesic.Limes-ul Moesiei Inferioare incepea de la
sfarsitul sectorului dunărean comun cu Dacia(Inferioara);cele trei legiuni moesice isi
aveau garnizoanele la Novae (Švištov: legio I Italica), Durostorum (Silistra: legio XI
Claudia) si Troesmis (Turcoaia-Igliţa: legio V Macedonica).De asemenea,diplomele
militare ale acestei provincii si alte documente epigrafice ne atesta prezenta unui numar
important de trupe auxiliare.Astfel,diploma de la Oltina din anul 99 mentioneaza trei alae
si sapte cohortes,iar diploma de la Plovdiv din acelasi an alte trei alae si sapte
cohortes;dupa cucerirea Daciei,un numar dintre aceste trupe au fost transferate la nordul
Dunarii(mai târziu vor forma nucleul armatei Daciei Inferioare).Grosul acestor unitati a
fost stabilit in sectorul dobrogean al Dunării,lor revenindu-le apararea acestei portiuni a
limes-ului.Principalele castre din acest sector sunt urmatoarele:Sucidava
(Izvoarele),Altinum(Oltina),Flaviana(Rasova),Axiopolis(Cernavoda),Capidava,Sacidava(
Muzait),Carsium(Harsova),Cius(Gârliciu),Beroe(PiatraFrecăţei),Troesmis(Iglita),Arrubiu
m(Macin),Dinogetia(Garvan),Noviodunum(Isaccea),Aegyssus(Tulcea),Salsovia(Mahmudi
a);alte toponime nu sunt identificate sigur.Totodata,diplomele militare menţioneaza
classis Flavia Moesica.Raza de actiune a acestei flote a fost,probabil inca de la
organizarea ei,sectorul dobrogean al Dunarii;stampilele ei s-au descoperit la
Troesmis,Dinogetia si Noviodunum,dar si pe malul stang-la Barbosi si Cartal-Orlovka
(Aliobrix?).In legatura cu una din bazele flotei moesice sunt si inscriptiile mentionand
vicus classicorum,un „cartier al marinarilor” (dar descoperite in zidurile cetatii tarzii de la
Murighiol-Independenta,unde au fost folosite ca material de constructie).Probabil ca si
legiunile Moesiei Inferioare aveau la dispoziţie escadre navale proprii, care să le permită
circulaţia uşoară intre castrul legionar de baza si punctele de pe limes tinute sub control,
precum si pentru a efectua operatiuni de debarcare pe malul de nord al Dunării;in acest
sens,se pot cita numeroasele caramizi stampilate ale legiunii I Italica,numele legiunii
aparand intr-un cartus in chip de nava.Controlul malului stang al Dunarii de catre
legiunea I Italica reiese si din prezenta unor caramizi stampilate ale acesteia la Pietrosani
(punctul Reca Mare).De asemenea,centrul militar si civil de la Barbosi era sub controlul
Moesiei Inferioare;castrul de aici s-a construit probabil pe timpul lui Traian,cum rezulta
dintr-o inscriptie din anul 112.In acest castru au aparut caramizi stampilate ale legiunilor I
Italica si V Macedonica,ale cohortei II Mattiacorum si flotei moesice.Stampile ale celor
doua legiuni mentionate si ale flotei moesice apar si la Orlovka(Cartal),pe malul de nord
al Dunarii.

14) Invaziile barbare din provinciile de la Dunărea de Jos (Dacia, Moesia)(238-270).

Daca in sec.II provincia romana Dacia are de suferint in urma navalirilor dacilor
liberi,a marcomanilor,a carpilor,in prima jumatate a sec.III campaniile de jaf se intetesc.
Gaius Julius Verus Maximinus Augustus (235-238) zis si Maximian Tracul lupta
impotriva dacilor liberi ce atacasera in unirea sarmatilor.In urma acestui
eveniment,primeste titulatura de Dacicus Maximus.Peste doi ani,carpii impreuna cu gotii
intra si prada Dobrogea.Imparatul trimite pe Tullius Menophilus cu armata si reuseste sa
ii tina in frau pana in 241 ca apoi sa incheie pace,convenind sa le plateasca o suma de
bani gotilor.Carpii,care luptasera alaturi de goti,vazand ca acestia primesc bani,cer si ei
invocand faptul ca sunt mai puternici ca gotii.Menophilus refuza si,dupa retragerea
armatei romane din Dobrogea,tinutul dintre Dunare si Marea Neagra este atacat din nou
de carpi(242).
Marcus Antonius Gordianus Pius Augustus(238-244) cunoscut si sub numele
Gordian III,care era plecat in expeditie contra persilor,este silit de aceste evenimente sa
vina cu armata in Moesia.Imparatul ii invinge pe navalitori dar este doar o victorie a la
Pyrrhus.
La un an dupa decesul tanarului imparat are loc o noua invazie in urma caruia
carpii intra in Dacia.Marcus Julius Philippus Augustus(244-249) cunoscut cu numele de
Filip Arabul poarta mai multe lupte cu ei in urma carora ia titlu de Carpicus.El este nevoit
sa abandoneze fasia de teritoriu din Muntenia si sa retraga granita provinciei pe Olt.In
anul 248,gotii trec Dunare,asediaza Histria si ajung Marcianopolis,unde obliga cetatea sa
plateasca o mare suma de bani drept rascumparare.
Navalirile lor se repeta doi ani mai tarziu fapt ce il determina pe imparatul Gaius
Messius Quintus Decius Augustus(249-251) sa concentreze forte in Pen.Balcanica.Acesta
ii invinge la Nicopolis.langa raul Iantra,dar la Abrritus(azi Abtatcalesi in N-E Bulgariei)
imparatul pierde lupta,intreaga sa armata si viata.
Navalirile continua si in anii ce au urmat.Gaius Vibius Afinius Trebonianus Gallus
Augustus(251-253),preocupat cu situatia de la frontierele de la Dunare incheie pace cu
navalitorii in schimbul unui asa zis tribut.Dar acest fapt nu i-a impiedicat pe goti sa
organizeze cateva expeditii pe uscat si pe apa,cu sute de luntrii mari,pradand coastele
Marii Negre,Moesia,Dacia si Grecia,acestia ajungand la Efes unde au ars Templul Zeitei
Artemis.
Marcus Aemilius Aemilianus Augustus(253) a refuzat sa mai dea tribut gotilor si a
luptat impotriva lor,invingandu-i in vara anului 253.Apoi a fost proclamat de armata
imparat si a pornit in mars catre Roma pentru a-l inlatura pe Gallus
Publius Licinius Valerianus Augustus(253-260) cunoscut si sub numele Valerian.A
fost chemat de catre Gallus pentru a înfrange rascoala lui Aemilianus.Acesta din
urma,dupa ce a preluat puterea,a fost atacat de catre Valerian.Cele doua armate s-au
intalnit la Spoleto,unde Aemilianus a fost ucis de proprii soldati.Gotii reusesc sa tulbure
din nou stapanirea romana de la Dunare,atacand si jefuind din nou Moesia,Dacia si
Grecia,armatele lor ajungand pana la Atena.
Aceeasi situatie este si sub Publius Licinius Egnatius Gallienus Augustus(253-260
impreuna cu tatal sau Valerian si din 260 singur),scriitorii antici afirmand ca in timpul
domniei sale Dacia a fost pierduta.Se poate vorbi de o inrautatire a situatiei economice in
Dacia,ilustrata,printre altele,de reducerea circulatiei monetare si de incetarea emisiunilor
monedelor provinciale(257).Totusi armata ce stationa in Dacia isi face datoria si atacurile
externe afecteaza intr-o masura redusa provincia dar supun linia Dunarii la o presiune
mereu crescanda.
Marcus Aurelius Valerius Claudius Augustus(268-270) cunoscut si sub numele de
Claudiu II ajunge unul dintre cei mai capabili generali ai imparatului Gallienus si
comandant suprem al trupelor din Balcani.Dupa asasinarea imparatului de catre
Aureolus,Claudiu porneste cu armata impotriva uzurpatorului pe care il infrange.Noul
imparat respinge o invazie a alamanilor si obtine o victorie rasunatoare impotriva
gotilor,sprijiniti de heruli la Naissus.Istoricii romani dau cifra,evident mult exagerata,de
320.000 de morti din partea barbarilor.Aceasta victorie ii aduce cognomenul de Gothicus.
Lucius Domitius Aurelianus Augustus(270-275) este pus in fata unei grele
dileme :fie sa abandoneze Dacia,retragand armatele pe linia Dunarii unde erau mai
necesare,fie sa pastreze provincia cu riscul de a vedea devastate tinuturile sud-
dunarene.Imparatul opteaza pentru prima solutie si din ordinul sau.trupele si administratia
romana se retrag din Dacia,lasand o numeroasa provincie romanizata.