4.

Schimbări institutionale în Uniunea Europeana : prezent si viitor

→ Tratatul de la Lisabona : 2009:

→ aduce schimbari in structura institutionala UE
→ procedura legislativa ordinara (Parlamentul devine la fel
de important precum Consiliu la nivel decizional in
anumite domenii)

Intreg sistemul institutional UE – in special, dimensiunea executiva, este definit prin:

→ proces de ponderare : in functie de 2 criterii:
→ criteriul democratic
→ criteriul demografic
→ sistemul institutional este prea complicat pentru cetatenii de rand → intrebare:
→ nationalizare UE vs. europenizare state membre?

→ lipsa lidershipului :
→ desi exista personalitati importante la nivelul conducerii structurilor
institutionale UE, nu se poate spune ca exista o persoana care sa se poata
impune ca lider

→ criza institutionala UE :
→ dupa implementarea Tratatului de la Lisabona au aparut deja
revendicari in sensul modificarii prevederilor acestuia:

I. Scenariul intra-guvernamental : propunerea franco-germana :

→ pastrare suveranitate state membre
→ Consiliul de Ministri : centrul institutional

II. Scenariul federal : propunerea germana :

→ inatarire caracter supranational UE
→ Parlamentul : centrul institutional

1
→ criza economica : desi inceputa in 2008- 2009, efectele sale inca sunt vizibile
→ ridica un semn de intrebare cu privire la eficienta/ capacitatea
institutiilor UE de a manageria situatia
→ se preconizeaza in viitorul apropiat o schimbare a structurii
institutionale – negociata la Bruxelles

→ Concluzie:
S-a observat ca o atmosfera de criza nu conduce la o integrare mai accentuata, ci
la o izolare din partea unor tari. Suportul cetatenilor europeni pentru UE este in
scadere.
→ UE trebuie sa demonstreze ca este o structura care rezolva probleme!
→ incercarea de combatere a euroscepticismului – prin rezultate efective/ concrete

Concluzii:

→ Viitorul Europei va depinde de abilităţile instituţiilor sale de a :

→ pregăti performanţele economice şi politice
→ de a întări influenţa politică şi puterea militară
→ de a impune modelul social şi cultural al „bătrânului continent“
→ de a oferi soluţii pentru contracararea crizelor de tot felul
→ eliminarea decalajelor
→ conservarea identităţilor nationale

→ Soliditatea instituţiilor europene poate fi prezervată, chiar şiîn condiţiile cele mai
nefavorabile, prin :
→ dialog şi cooperare internaţională
→ toleranţă, negociere şi promovarea consensului
→ evitarea confruntării
→ printr-o adaptare permanentă la realităţi, la exigenţele globalizăriişi
dezvoltării concurenţale, ale prezentului şi viitorului
6. Programele Uniunii Europene - asistenta candidati

→ Uniunea Europeană oferă ajutor de preaderare pentru ţările care înaintează o cerere de
aderare la UE:
→ acest instrument ajută ţările candidate să îndeplinească condiţiile de aderare la
UE, alinierea instituţiilor şi a normelor acestora la acquis-ul comunitar.

2
→ 1999 : Consiliul European de la Berlin:
→ ajutorul de pre-aderare pentru statele candidate din Europa C-E
intre 2000-2006 a reprezentat 3.120 mil. € anual, suma pusa la
dispozitie prin intermediul:

I. Programul PHARE :

→ pregatirea statelor candidate pentru aderarea la UE concentrandu-si

ajutorul in doua domenii:

→1. consolidarea capacitatii institutionale:

→ infiintare sisteme de gestiune
→ formare functionari
→2. ajutorul pentru investitii:
→ imbunatatire infrastructura
→ dezvoltare intreprinderi mici si mijlocii
→ dezvoltare sociala + regionala

II. Programul ISPA :

→ buget anual de 1.040 mil. €

→ destinat protectiei mediului si dezvoltarii infrastructurii de
transporturi

III. Programul SAPARD :

→ buget anual de 520 mil. €

→ destinat finantarii dezvoltarii agricole si rurale

→ 2007-2013 : IAP : Instrumentul de asistenţă pentru preaderare:

→ va fi unicul mecanism de finanţare al UE pentru a ajuta ţările
candidate să îndeplinească obligaţiile care le revin pentru a deveni
membrii ai UE.
→ înlocuieşte o serie de programe de preaderare mai vechi, din
perioada 2000-2006.

→ Comitetul Regiunilor:
→ creat prin Tratatul de la Maastricht (1989)
→trebuie consultat obligatoriu pentru luarea deciziilor în domenii în care politica
regională și fondurile structurale sunt importante

→ repsonsabilitatea acestor programe revine Directoratului General al Comisiei

Europene

Cofinantare prin trei dintre institutiile componente ale Bancii Mondiale::

3
→ BEI : Banca Europeana de Investitii:
→ proiecte de investiţii care favorizează integrarea
europeană, dezvoltarea echilibrată, coeziunea economică şi
socială şi o economie inovatoare bazată pe cunoaştere

→ BIRD : Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare : tarile slab dezvoltate

→IDA : Asociația Internațională de Dezvoltare

4
7. Fonduri de coeziune / structurale

→ 1993 : Tratatul de la Maastricht :

Uniunea Europeană trebuie să promoveze progresul economic şi
social şi un nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă prin:
→ Crearea unui spaţiu fără frontiere interne;
→ Consolidarea coeziunii economice şi sociale

→ Politica de coeziune - politică a solidarităţii a fost concepută pentru:

→ sprijinirea regiunilor rămase în urmă să recupereze decalajul economic şi
social faţă de cele mai dezvoltare regiuni ale Uniunii;
→ diversificarea economică a regiunilor confruntate cu probleme de
restructurare economică;
→ revitalizarea zonelor urbane aflate în declin;
→ crearea de noi locuri de muncă

→ Fondurile Structurale şi de Coeziune sau Instrumentele Structurale :

→ instrumentele financiare prin care UE acţionează pentru eliminarea
disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii
economice şi sociale;
→ reprezintă suportul punerii în aplicare a politicii de coeziune a UE.

→ 1993: Fondul de Coeziune:

→ sprijina ţările mai puţin prospere UE (PIB < 90% din media pe UE) în
finanţarea proiectelor de protecţie a mediului + domeniul transportului.

→ Fonduri structurale:

→ 1975 : FEDER : Fondul european de dezvoltare regională :

→ susţine regiuni mai puţin dezvoltate, regiuni aflate în
reconversiune economică sau a celor cu dificultăţi structurale

→ 1957/ 1960 : FSE : Fondul social european:

→ sprijina financiar Strategia Europeană de amplasare în
campul muncii

→ 1962: FEOGA : Fondul European de orientare şi de garanţii Agricole

→ dezvoltare şi reforme structurale în zonele rurale

→ 1993 : IFOP : Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP)

→ sprijina reformele în sectorul piscicol.

* CNSR: Cadrul Strategic Național de Referință:

→ documentul strategic fundamental pentru programarea
Fondurilor Structurale și de Coeziune între 2007 – 2013.

5
8. Criterii de aderare la Uniunea Europeana

→ 1993 : Consiliul European de la Copenhaga :

→ statele europene fac un pas decisiv catre extinderea
globala avuta in vedere

„[T]arile asociate din Europa Centrala si de Est pot deveni membre

ale Uniunii Europene, daca o doresc.”

→ problema nu mai era „daca”, ci „cand”

→ tarile trebuiau sa respecte o serie de criterii

→ Criteriile de la Copenhaga:

→ criteriul politic:
→ institutii stabile care sa garanteze democratia
→ respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor
→ existenta si functionarea unei justitii independente

→ criteriul economic :
→ existenta unei economii de piata functionala capabila sa
faca fata presiunilor concurentiale ale pietei interne UE

→ criteriul institutional :
→ transpunerea aquis-ulu comunitar (legislatie)
→ capacitatea de a pune in alicare angajamentele asumate

14. Largirea Uniunii Europene dupa 1995

→ Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeana:

„Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei,

egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care apartin minoritstilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate
caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre
femei si barbati.”

→ orice stat care respecta conditiile prevazute la art.2 TUE si care se angajeaza sa le promoveze
poate solicita sa devina membru UE.

→ decembrie 1997 : lansarea unui proces global de extindere

→ Prabusirea comunismului in Europa, in 1989-1991, inclusiv disparitia URSS, ofera noi sanse
unificarii reale si complete a continentului.

6
 → 2004 : Cea mai mare extindere UE s-a produs, cand celor 15 state deja membre li se
adauga inca 10:

→ Cipru
→ Malta
→ Ungaria
→ Polonia
→ Republica Ceha
→ Estonia
→ Letonia
→ Lituania
→ Slovacia
→ Slovenia

→ 2007 : Numarul statelor membre se ridica la 27 in prezent prin aderarea :

→ Bulgaria
→ Romania

→ in prezent sunt in desfasurare negocierile cu alte 4 state candidate:

→ Croatia
→ Turcia
→ Islanda
→ Macedonia
18. Observatorii la UEO si PESC

→ Declarația de la Kirchberg:
→ stabilește o structură (rețea) de raportare la UEO, în funcție de gradul de implicare:
→ Membri = membri NATO + UE
→ Membri asociați = membri NATO, nemembri UE
→ Parteneri asociați = nemembre NATO + UE
→ Obervatori = membri UE, nemembre NATO

Observatorii UEO:

→ membrii ai UE, devin/ opteaza pentru statutul de observatori:

→ Danemarca
→ Irlanda

→ după aderarea la UE, urmatorii devin observatori :

→ Austria
→ Finlanda
→ Suedia

Atributii :

→ pot participa la reuniunile Consiliului UEO

→ pot fi invitate la reuniunile grupurilor de lucru
7
→ la cerere, pot lua cuvantul la astfel de reuniuni

UEO si PESC :

Instrumentele P.E.S.C. sunt:

→ actiunea comuna
→ pozitia comuna

→ prin Tratatul de la Amsterdam : 1999

→ marcheaza o noua etapa in istoria UE, de creare a unei legaturi cat mai
stranse la nivel de politica de securitate comuna

→ rezulta : observatorii UEO sunt si ei implicati in fenomenul PESC

→ spre deosebire de acei membri UEO, observatorii UEO au sansa prin PESC de a
participa la :
→ politica externa
→securitate comuna
→ aparare comuna

38. Parteneri asociati UEO si relatiile lor cu organizatia

→ 1994 : introdus statutul de partener asociat

→ pentru cele 10 state din Europa Centrală şi de Est care au încheiat Acorduri
europene cu Uniunea Europeană.

→ 1999: raman 7 parteneri asociati:

→ Bulgaria
→ Romania
→ Slovacia
→ Slovenia
→ Estonia
→ Letonia
→ Lituania

→ pentru ca Polonia + Cehia + Ungaria devin membri asociati ai UEO

Atributii :

→ participa la reuniunile Consiliului Uniunii Europei Occidentale

→ sunt informate în mod regulat asupra activităţilor desfăşurate de grupurile de lucru ale
Consiliului.

8
→ pot fi invitate să facă parte din aceste grupurile de lucru

→ legătură permanentă cu Celula de Planificare

→ pot fi implicate în deciziile adoptate de statele membre privind acţiunile definite în Declaraţia
de la Petersberg:
→ acţiuni umanitare şi de salvare,
→ acţiuni de menţinere a păcii,
→ acţiuni ale forţelor militare active în managementul crizelor
→ inclusiv acţiunile de restabilire a păcii.

9
39. Conceptul de forţe multinaţionale interarme (CJTF – Combined Joint Task Forces)

 CJTF este o forţă operativă, multifuncţională (interarme) şi multinaţională

(combinată), organizată pe sarcini specifice şi alcătuită în vederea acoperirii
întregului spectru de misiuni militare ale Alianţei, care necesită comandă şi control
multifuncţionale şi multinaţionale din partea unui Cartier General CJTF.

- Ea poate include elemente aparţinând naţiunilor nemembre NATO care contribuie cu

trupe.

- Conceptul CJTF a fost lansat la sfârşitul anului 1993 şi a fost aprobat la Summit-ul de
la Bruxelles, din ianuarie 1994.
 viitoarea dezvoltare a conceptului să reflecte disponibilitatea lor de a
pune la dispoziţie activele NATO, pe baza hotărârilor de la caz la caz ale
Consiliului Nord-Atlantic, pentru desfăşurarea operaţiunilor conduse de
UEO sprijinind constituirea Identităţii europene de securitate şi apărare.
 au legat dezvoltarea conceptului CJTF de cooperarea practică politico-
militară, în contextul Parteneriatului pentru Pace (PfP).
 Necesitatea care a dus la crearea acestui concept s-a conturat în noul
context de securitate din Europa
 viitoarele măsuri în materie de securitate să implice formaţiuni militare
multifuncţionale, multinaţionale şi uşor de desfăşurat
 Acestea includeau
 ajutoare umanitare,
 menţinerea şi consolidarea păcii
 apărarea colectivă.
 adaptabile tuturor circumstanţelor, uşor de mobilizat şi rapid activate.

- în centrul conceptului CJTF → măsurile privind comanda şi controlul

→ rolul cartierelor generale CJTF este de o importanţă crucială

- CJTF a fost deja testat de mai multe ori

 exerciţiul "Allied Effort" din noiembrie 1997
 exerciţiul "Strong Resolve" din martie 1998, în cadrul căruia ţările
partenere participante au fost integrate în structura CJTF.
 Scopul acestor exerciţii a fost validarea conceptului de Cartier general al
CJTF, aflat în plin proces de consolidare.
→ Pe baza acestor exerciţii şi a altor analize relevante, Alianţa a declanşat, în 1999,
implementarea completă a conceptului CJTF → planificat să se încheie la sfârşitul
anului 2004.

10
40. Procedura de luare a deciziilor in Uniunea Europeana

→ procedură legislativă ordinară : procedura standard de luare a deciziilor la nivelul UE

→ denumită anterior codecizie

→ aceasta înseamnă că Parlamentul European trebuie să

aprobe legislaţia UE împreună cu Consiliul .
→ Comisia elaborează şi implementează legislaţia
europeană.

→ Procedura legislativă ordinară acordă astfel aceeaşi importanţă Parlamentului şi Consiliului

Uniunii Europene într-o gamă largă de domenii (de exemplu: guvernanţă economică, imigrare,
energie, transport, mediu şi protecţia consumatorilor). Marea majoritate a legilor europene sunt
adoptate în comun de către Parlamentul European şi Consiliu.

→ 1992 : Tratatul de la Maastricht : introduce procedura de codecizie

→ 1999 : Tratatul de la Amsterdam : extinsa si eficientizata
→ 2009 : Tratatul de la Lisabona :
→ procedura legislativă ordinară a devenit principala
procedură legislativă a sistemului decizional al UE.

→ Parlamentul European :

→ poate aproba sau respinge o propunere legislativă sau poate propune

amendamente la aceasta.

→ Consiliul nu are obligația legală de a ține seama de avizul Parlamentului,

însă, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, nu trebuie să adopte o
decizie în lipsa acestuia.

→ În prezent, Parlamentul European poate juca rolul de colegislator, pe picior de egalitate cu

Consiliul, în marea majoritate a domeniilor

→ consultarea devenind o procedură legislativă specială (sau chiar o

procedură nelegislativă)
42. Curtea Europeana de Justitie

- Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene / Curtea Europeană de Justiţie / Curtea de

la Luxemburg
- Istoric:
 Necesitatea unei instituţii cu caracter jurisdicţional → formarea unei Curţi de Justiţie
proprii în cadrul CECO → atribuţii privind controlul legalităţii actelor emise de
celelalte instituţii şi echilibrul dintre instituţiile europene şi dintre acestea şi statele
membre.
 prin Tratatul de la Roma (1957) şi prin cele două protocoale care le completează se
prevede crearea Curţii de Justiţie

11
Structură. Organizare
- Componenţă:
 UE - 25 de membri → Curtea de Justiţie este formată din 25 de judecători asistaţi de 8
avocaţi generali + un grefier, care are sarcini procedurale şi administrative → ei sunt
numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani

 Guvernele statelor membre nu pot revoca un judecător al Curţii în timpul exercitării

mandatului, Curtea fiind singura împuternicită

 Judecătorii aleg dintre ei, prin vot secret, preşedintele Curţii de Justiţie - 3 ani care poate
fi reînnoit → Din octombrie 2004: Vassilios Skuris.

 Avocaţii generali - 6 ani

Funcţionare
- Forma de lucru
 Curtea se întruneşte în sesiuni plenare, în Marea cameră (11 judecători) şi în Camere de 5
sau 3 judecători.
 Curtea se întruneşte în Marea cameră când un stat membru sau o instituţie sunt parte în
litigiu şi cer expres acest lucru.
 Forma obişnuită de lucru a Curţii este în Camere cu 3 sau 5 judecători.

- Proceduri
 Faza scrisă: cerere de deschidere a acţiunii. Preşedintele încredinţează dosarul unei
Camere şi stabileşte un judecător raportor. Acesta studiază dosarul şi prezintă un raport
prealabil şi apoi un raport de audientă.
 Faza orală, părţile îşi susţin cauza în faţa judecătorilor prin intermediul avocaţilor; faza
orală este publică. în această fază îşi exercită rolul avocatul general care „are datoria să
prezinte în mod public, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluziile
motivate asupra cauzelor aduse în faţa Curţii de Justiţie, în scopul de a o asista în
îndeplinirea misiunii sale"

- Deliberări şi hotărâri
 deliberează şi se pronunţă pe baza raportului întocmit de judecătorul raportor, a
susţinerilor părţilor şi a concluziilor prezentate de avocatul general.
 în şedinţele plenare este obligatorie prezenţa unui număr minim de 15 judecători, iar în
Camere, de 3.
 Curtea deliberează valabil numai cu un număr impar de judecători. Preşedintele are votul
egal cu al celorlalţi judecători. Avocatul general şi grefierul nu sunt admişi la deliberări,
care sunt secrete şi se desfăşoară în Camera de Consiliu.
 Hotărârea se ia cu majoritatea voturilor şi se dă în numele Curţii.
 Curtea de Justiţie publică o Culegere de jurisprudenţa care cuprinde hotărârile
pronunţate, concluziile avocaţilor generali, avizele şi ordonanţele emise

Atribuţii
- Competenţe
 în termeni juridici, ea nu are o competenţă de drept comun, ci o competenţă de atribuire.
 "Curtea de Justiţie asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea prezentului
Tratat".
- Competenţe în contencios

12
  judecând litigiile dintre statele membre, dintre acestea şi instituţiile comunitare -
Consiliu, Comisie, Parlament (nu însă Consiliul European), sau dintre instituţii.
 Curtea este abilitată să judece şi litigiile dintre persoanele fizice sau juridice şi statele
membre sau instituţiile comunitare, în domeniile reglementate prin tratate

- Curtea de Justiţie are atât competenţe jurisdicţionale, controlând legalitatea actelor

comunitare (prin recursul în anulare, recursul în carenţă şi excepţia de nelegalitate) şi
legalitatea acţiunilor şi omisiunilor statelor membre, cât şi competenţe de interpretare
unitară a actelor comunitare.

- funcţia de instanţă de recurs la hotărârile Tribunalului de primă instanţă

Tribunalul de primă instanţă → Actul Unic European

- Diferenţe între Curte şi Tribunal
 Tribunalul are un preşedinte şi o grefă proprie, dar nu dispune de avocaţi generali. Are
sediul tot la Luxemburg.
 la nivelul competenţei: Tribunalul de primă instanţă judecă litigii care consumă mult
timp şi implică examinări complexe → litigiile dintre Comunităţi şi angajaţii lor (adică
probleme de personal), recursurile declarate de o persoană fizică împotriva unei instituţii
a Comunităţilor, cu referire la regulile de concurenţă şi a judecat litigii între Comisie şi
întreprinderi pe baza Tratatului de la Paris

o Curtea de Justiţie

o este arbitrul suprem în materie de drept comunitar.

o Hotărârile Curţii de Justiţie au caracter obligatoriu pentru

 Comisie,
 guvernele naţionale
 întreprinderi
 indivizi.

o Astfel, oferă garanţii judiciare necesare pentru a asigura respectarea Legii în

interpretarea şi implementarea Tratatelor şi activităţilor UE în ansamblul, lor.

13
43. P.E.S.C

- Politica externă şi de securitate comună a fost reglementată în Titlul V din Tratatul de la

Maastricht (TUE), art. 11-28. Astfel, art. 11 prevedea că: „Uniunea stabileşte şi implementează o
politică externă şi de securitate comună, care acoperă toate domeniile politicii externe şi de
securitate."

- Obiective :

1. salvgardarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a independenţei şi integrităţii Uniunii;

2. consolidarea securităţii Uniunii sub toate formele;
3. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale...;
4. promovarea cooperării internaţionale;
5. dezvoltarea şi consolidarea statului democraţiei şi statului de drept, precum şi respectarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

- Instrumente:

1. definind principiile şi orientările generale ale politicii externe şi de securitate comune;

2. luând deciziile privind strategiile comune;
3. adoptând acţiuni comune;
4. adoptând poziţii comune;
5. intensificând cooperarea sistematică între statele membre în conducerea politicii lor.

+ Atributiile Consiliului European, Consiliului UE şi statelor membre în realizarea acestei politici

+ In plan militar: UEO „este parte integrantă a dezvoltării Uniunii, permiţându-i accesul la o capacitate
operaţională de apărare."

- Tratatul de la Amsterdam → UE poate recurge la un nou instrument: strategia comună.

+ o nouă funcţie în domeniul PESC, asigurând creşterea coerenţei şi vizibilităţii în
exprimarea UE pe arena internaţională: funcţia de Inalt Reprezentant pentru Politica
Externă şi de Securitate Comună, sub denumirea curentă Domnul PESC.

- Comitetul Politic şi de Securitate (COPS) → o structură specială, care exercită, sub

controlul Consiliului controlul politic şi conducerea strategică a operaţiilor de gestionare
a crizelor → format din directorii politici din Ministerele de Externe

- COPS a devenit după Consiliul European de la Nisa (decembrie 2000) o instituţie

permanentă.

- Tratatul de ia Nisa a introdus posibilitatea, sub anumite condiţii, de a aplica cooperări

întărite, în domeniul PESC, prin realizarea unei acţiuni comune sau unei poziţii comune.

14
- Constituţia Europeană, în curs de ratificare prevede crearea unui post de ministru ai
Afacerilor Externe al Uniunii Europene, însărcinat cu PESC, asistat de un serviciu
european pentru acţiunea externă, nou creat de asemenea.

- In cadrul PESC se dezvoltă o politică europeană de securitate şi apărare.

15
44. Apărarea colectivă și noul rol NATO

 Inițial NATO a fost înființat cu scopul de a asigura libertatea și securitatea tuturor membrilor
săi prin mijloace politice și militare, în conformitate cu Tratatul Nord-Atlantic și principiile
Cartei ONU

 NATO este manifestarea practitcă a efortului colectiv depus de către membrii săi pentru a
susține interesele comunue în problema securității

 5 sarcini fundamentale de securitate:

o Securitate: mediu de securitate stabil în zona E-A, dezvoltarea instituțiilor
democratice, rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor, împotriva folosirii forței
o Consultare: în conformitate cu art. 4 din Tratatul de la Washington, NATO este un
forum transatlantic esențial în consfătuirile aliate asupra probl. de interes comun
o Descurajare și apărare: să descurajeze și să se apere în fața oricărei agresiuni
o Managementul situațiilor de criză: prevenirea efectivă a conflictelor + angajare
activă în rezolvarea crizelor și în acțiunile de ripostă
o Parteneriat: promovarea parteneriatului, cooperării, dialogului – creșterea
transparenței, încrederii și capacității de a acționa

Transformarea Alianței – noul mediu de securitate:

 Modificarea relațiilor E-V, a RI și a mediului de securitate

 Începutul coincide cu a 40-a aniversare a Tratatului de la Washington (1989)

 Rolul NATO:
o Asigură baza de apărare colectivă și securitate comună a țările membre
o păstrează o balanță strategică în Europa de-a lungul Războiului Rece
o promovează stabilitatea, respectarea drepturilor omului
o fundamental în îndeplinirea condițiilor de schimbare

 Sursele schimbărilor:
o 1967: Doctrina Harmel – bazată pe politici paralele de menținere a unei apărări
adecvate în încercarea de a detensiona relațiile E-V
o 1969: Ostpolitik (Willy Brandt)
o 1975: Actul final de la Helsinki – CSCE (OSCE)
o desfășurarea de NATO a Forțelor Nucleare cu Rază Medie de Acțiune în Europa
o 1979: Invadarea Afganistanului de URSS
o Venirea lui Gorbaciov + Revoluțiile anticomuniste și unificarea Germania

o 1987: Tratatul de la Washington – eliminarea totala a focoaselor

o 1989, Viena: negocieri privind controlul armamentului:
 stabliește politicile călăuzitoare ale Aliaților pe parcursul celui de-al 5-lea
deceniu de cooperare
 stabilește un Concept Cuprinzător privitor la Controlul Armamentului și
Dezarmare
 Declarația Summitului: recunoaște schimbările care s-au petrecit + declară
nevoia continuă de forțe de descurajare efective + de control al armamentului;
adoptă măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen lung
16
 Rol NATO:
o Asigură cadrul consultărilor și coordonării politicilor între țările membre cu scopul de
a diminua riscul crizelor care ar fi putut afecta interesele comune de securitate
o Alianța își intensifică eforturile de:
 Îndepărtare a dezechilibrelor militare + deschidere în privința acestor probl.
 Sporire a încrederii prin acorduri radicale, aranjamente de control și prin mai
multe contacte la toate nivelele

 1990, Londra: Declarație:

o cea mai cuprinzătare de la fondarea NATO
o dorește să pună capăt confruntării E – V
o prefigurată de Mesajul din Tumberry – ofertă de prietenie și cooperare URSS – statele
europene

 Cartierul general NATO:

o Reprezentanții țărilor din Europa Centrală și de Est au fost invitați
o Au avut loc mai multe vizite – intensificarea contactelor diplomatice

 1990, Paris: Carta de la Paris pentru o nouă Europă:

o Declarație comună de neagresiune
o Tratatul asupra forțelor convenționale din Europa
o Se pune capăt oficial relațiilor de adversitate, renunțarea la utilizarea forței
o În conformitate cu Carta ONU și Actul Final de la Helsinki

 Discuții asupra doctrinelov și forțelor militare:

o Acordul Cerului Deschis (survolarea teritoriilor naționale) – sporirea încrederii,
transparenței
o Reducerea forțelor convenționale de la Atlantic și până la Urali – limitarea efectivelor
militare în Europa
o Intensificarea CSCE

 Pe plan intern NATO începe revizuirea strategiei proprii – adaptată noilor circumtanțe

Schimbarea poziției în politica de apărare:

 Rolul principal al NATO rămâne același: garantarea securtății și integrității teritoriale a

membrilor + asigurarea prin intimidare și apărare colectivă

 Noi roluri:
o Parteneriatul pentru Pace
 Consiliul Permanent Reunit NATO-Rusia, Comisia NATO-Ucraina: create
pentru intensificarea cooperării
 forțele militare aliate – rol în facilitarea transparenței și creșterea încrederii
între NATO și Parteneri + în verificarea acordurilor privind armamentul
o NATO își asumă misiunea de sprijinire a rezolvării efective a crizelor și
angajamentelor de prevenire a conflictelor
 implementarea Acordului pentru Pace din Bosnia
 asigurarea prezenței internaționale de securitate în Kosovo, mandatată de UN

 Prima misiune combatantă majoră în care NATO folosește forțele militare ca instrument de
rezolvare a crizei și de a sprijini UN: conflictul din Iugoslavia (1995)
17
 NATO implementează aspectele militare ale Acordului pentru Pace prin preluare conducerii
Forțelor de implementare multinațională (TFOR), apoi a Forțelor de Stabilizare (SFOR)

=> NATO trece de la un rol relativ limitat de sprijinire a eforturilor UN de menținere a

păcii la unul de preluare a întregului control al operațiunilor complexe de menținere a
păcii – implică participarea de forțe din partea a numeroase țări Partenere sau non-NATO

 Acțiunea NATO în Kosovo și rolul său în atenuarea crizei umanitare din țările vecine au
contribuit la întărirea rolului NATO în rezolvarea crizei:
o NATO contribuie prin campaniile sale aeriene și prin desfășurarea a KFOR la
obiectivul comunității internaționale de creare a fundamentului pentru pace și
stabilitate de lungă durată în Kosovo

 Adaptarea forțelor militare la noile curcumstanțe:

o Forțe Operative Multinaționale Interarme (CFTF) – NATO oferă mijloace flexibile la
noile amenințări la securitate
o Integrarea participanților non-NATO la operațiunile de sprijinire a păcii sub comanda
NATO

=> Continua transformare a poziției de apărare cu forțe convenționale a Alianței

Structurile și acordurile:

 Permit țărilor membre să beeficieze de avantajele politice, militare și de resurse ale acțiunii și
apărării colective
 Includerea țărilor Partenere NATO contribuie la îmbunătățirea eforturilor comune de
cooperare în probleme de securitate Euro-Atlantică

 Principalele caracteristici ale schimbărilor care afectează forțele militare NATO:

o Reduceri:
 Ale dimensiunilor
 Ale vitezei de reacție
o Creșteri ale
 Flexibilității
 Mobilității
 Multinaționalității

 Principii:
o Angajamentul față de apărarea colectivă ca funcție centrală, fundamentală a Alianței
o Menținerea legăturii transatlantice ca garant al credibilității și eficienței Alianței

 Rolul Forțelor Aliate:

o Au constituit baza apărării și intimidării în fața amenințării unui război – care a
rămas principala problemă de securitate a Aliaților timp de 40 ani
o Rolul principal: garantarea securității și integritatea teritorială a statelor membre
o Asigurarea securității prin intimidare și apărare colectivă

18
 Summit-ul de la Madrid, iulie 1997:
o Anunță tranziția spre o nouă fază în care structurile și politicile inovatoare introduse
ca răspuns la noile conjucturi aveau să fie testate în practică
o Alianța – transformări externe și interne =>măsuri suplimentare concrete și
cuprinzătoare în toate domeniile

=> programul a dovedit capacitatea NATO de a-și asuma noi resposabilități fără a aduce
atingere scopurilor sale inițiale și de a-și consolida rolul în viitor pe abilitatea deja
demonstratp de adaptare la cerințele unei societăți aflate în continuă transformare

Rolul operațional al NATO în menținerea Păcii:

 Rolul NATO în conflictul din Fosta Iugoslavie

o Subiectul 45

 Rolul NATO în conflictul din Kosovo

o Subiectul 37

50. Relația NATO – UEO

→ Cooperarea NATO-UE a stat la baza procesului de reactivare a UEO

→ Mai 1992: prima reuniune oficială a Consiliului UEO și a Consiliului Nord-Atlantic
→ SG al UEO a asistat în mod regulat la reuniunile minsteriale ale Consiliului Nord-Atlantic
→ SG al NATO a participat la reuniunile ministeriale ale UEO
→ Consiliile UEO și Nord-Atlantic au început să se reunească de 4 ori pe ani + suplimentar

→ Memorandum de întelegere NATO-UEO: UEO are acces la sistemul integrat de

telecomunicații al NATO

→ Summitul NATO, Bruxelles, 1994:

o Dezvoltarea unei Identități Europene pentru Securitate și Apărare (ESDI)
 În 1996: va fi sprijinită pe o planificare militară adecvată și va permite crearea
unor forțe mailitare coerente și eficiente, cpabile să acționeze sub controlul
politic și orientarea strategică a UEO; la nevoie, se poate lua în considerare
participarea completă a aliaților europeni
o Adoptă conceptul Forțelor operative multinaționale Interarme (CJTF)
 instrument de facilitare a operațiunilor determinate de anumite circumstanțe
 sunt alocate capcități militare separabile, dar nu separate, care pot fi
defășurate de NATO sau UEO – contribuie la securtatea Alianței

→ 2000: exercițiu comun de gestionare a crizelor UEO/NATO

 Testarea conceptelor și angajamentelor legate de ESDI, specifice operațiunilor
de sub comanda UEO care sunt efectuate cu activele și capacitățile NATO

19
→ Dezvoltarea ESDI în cadrul NATO => măsuri care acoperă toate aspectele sprijinului acordat
de NATO într-o operațiune de sub comanda UEO:
o Luarea în calcul a cerințelor UEO referitoare la noile proceduri de planif. a apărării
o Stabilirea unor acorduri europene de comandă multinațională în interiorul NATO
o Introducerea unor consultări și a unor facilităță de acces la informații

=> scop: a avea certitudinea că, în cazul unei crize în care UEO va hotărî să intervină, iar
NATO, nu, UEO va putea solicita ccesul la activele și capacitățile alianței

→ Întâlnirea la nivel înalt a UE, Cologne, 1999:

o Decizii de acordare de către UE de mijloace și capacități necesare implementării unei
politici europene comune de securitate și apărare (ESDP)
o Rolul asumat de UEO cu privire la ESDI va fi preluat progresiv de UE
o NATO va continua să lucreze alături de UEO în această perioadă

→ Întâlnirea de la Marsillia, 2000:

o miniștrii UEO decid să suspende mecanismele NATO-UEO pentru consultările de
rutină, separat de cele care vor fi necesare pe parcursul perioadei de tranziție

20
51. Relatia NATO – U.E.

- întâlnirea de la Helsinki a Consiliului Uniunii Europene – decembrie 1999

 "Obiectiv global" al statelor membre UE, referitor la capacităţile lor
militare destinate operaţiunilor de rezolvare a crizelor.
 Scopul: a permite UE să desfăşoare, până în anul 2003, şi să susţină, minim
un an, forţe militare de până la 60000 de soldaţi, care să efectueze întreaga
gamă de aşa-numite "activităţi Petersburg", stabilite prin Tratatul de la
Amsterdam, din 1997.
 Acestea constau în
 sarcini umanitare şi de salvare;
 sarcini de menţinere a păcii;
 sarcini ale forţelor combatante în rezolvarea crizelor, inclusiv, de
menţinere a păcii.
 Rolul acestora ar fi acela de a efectua operaţiunile militare sub
conducerea UE, ca răspuns la crizele internaţionale, în circumstanţe în care
NATO, în întregul său, nu este angajată din punct de vedere militar.

→ hotărârea UE: politică europeană comună de securitate şi apărare:

 Procesul va elimina suprapunerea, inutilă, peste structurile NATO şi nu
presupune crearea unei armate europene.
 Crearea de structuri politice şi militare permanente: un Comitet politic
şi de securitate, un Comitet militar şi un Stat Major militar.
 acorduri de cooperare, transparenţă şi consultări complete cu NATO →
dialogul, cooperarea şi consultările necesare cu membrii europeni ai NATO,
care nu sunt membri ai UE

- Dialog NATO – UE:

 întâlnirile Consiliului Europei de la Nisa şi cea a Consiliului Nord-Atlantic
de la Bruxelles, din decembrie 2000, au înregistrat progrese în acest sens.
 Parteneriat real între NATO şi UE în rezolvarea situaţiilor de criză.
 Consultări şi relaţii de cooperare în probleme de interes comun, referitoare
la securitate, apărare şi rezolvarea crizelor, astfel încât crizele să fie
înfruntate cu cea mai adecvată ripostă militară şi cu asigurarea unei
gestionari eficiente.
 Cel puţin trei întâlniri la nivel de ambasadori şi o întâlnire la nivel
ministerial la fiecare şase luni.
 Astfel, acum au loc şedinţe regulate ale Comitetului poliţie şi de securitate
al UE şi Consiliului Nord-Atlantic, iar cele două organizaţii parcurg rapid
drumul de la teoria ESDI/ESDP la consultări şi cooperare, pe probleme
concrete şi specifice, cum ar fi situaţia din vestul Balcanilor.

- De la mijlocul anului 2000, grupuri de lucru ad hoc NATO-UE au susţinut întâlniri

pentru a discuta
 probleme legate de securitate (de exemplu, proceduri de schimb de
informaţii clasificate, inclusiv secrete);
 modalităţi de acces al UE la activele şi capacităţile Alianţei;
 obiective legate de capacităţi (inclusiv probleme referitoare la sistemul
Alianţei de planificare a apărării)
 acorduri permanente de consultări.

- Pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a anului 2000, experţii Alianţei au oferit

21
 consultanţă tehnică şi militară experţilor UE care lucrau la întocmirea unui catalog
de forţe şi capacităţi pentru "Obiectivul global" al UE, în perspectiva Conferinţei UE
privind acordul asupra capacităţilor, care a avut loc în noiembrie 2000.

- La intâlnirea din decembrie 2000, miniştrii de externe ai Alianţei au afirmat

disponibilitatea NATO de a oferi în continuare consultanţă de specialitate la
cererea UE, supunându-se deciziilor necesare.

- în primăvara lui 2001, Secretarul General al NATO a fost invitat, pentru prima oară,
să informeze Consiliul UE pentru afaceri generale asupra politicii NATO.

- In interiorul NATO continuă lucrările asupra chestiunilor principale care privesc

dezvoltarea viitoare a ESDI, în special
o identificarea unui număr de opţiuni de comandă europeană;
o prezumţia de disponibilitate a activelor şi capacităţilor identificate în prealabil;
o accesul asigurat la capacităţile NATO de planificare a operaţiunilor;
o adaptarea planului de apărare al Alianţei

53. Relatia U.E. – U.E.O.

- Reuniunea la Maastricht în 9-10 decembrie 1991, Consiliul European a adoptat câteva

hotărâri privind mai ales politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene:
 invitarea membrilor Uniunii Europene să adere la UEO sau să ceară statutul
de observator la această organizaţie şi încurajarea statelor europene membre
NATO să devină membri asociaţi ai UEO;
 întărirea progresivă a acestei organizaţii, ca o componentă a apărării Uniunii
Europene şi ca organism responsabil să concretizeze şi să aplice hotărârile şi
măsurile adoptate de Uniune şi care au implicaţii în domeniul apărării;
 transpunerea în practică a obiectivului constând în întărirea coloanei
europene a Alianţei Atlantice, precum şi a rolului, responsabilităţilor şi
contribuţiilor statelor membre ale UEO care aparţin Alianţei;
 afirmarea de către UEO a intenţiei sale de a acţiona conform poziţiilor
adoptate de Alianţă;
 întărirea rolului operativ al UEO;
 transferarea Consiliului şi Secretariatului UEO de la Londra la Bruxelles.

- Prima aplicare a prevederilor Tratatului de la Maastricht cu privire la UEO -

noiembrie 1996: Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie care cerea UEO
contributia la eforturile umanitare ale UE → cooperare în privinţa planificării
operaţiunilor de evacuare, de sprijinire a eforturilor africane de menţinere a păcii şi de
deminare

- La Reuniunea ministeriala de la Madrid din 1995, UEO a decis care va fi "contribuţia

UEO la Conferinţa inter-guvernamentală a Uniunii Europene din 1996":
 evaluarea dezvoltarii organizaţiei după Maastricht,
 stabilirea mai multor variante pentru viitorul relaţiilor UE-UEO
 enumerarea unui număr de principii şi linii generale pentru a asista IGC în
privinţa aranjamentelor de apărare europeană.

- Conferinţa Inter-Guvernamentala (IGC) din 1996/1997 la Amsterdam - prevederile

stabilite în Tratatul de la Maastricht au fost ulterior reexaminate

22
  şefii de stat şi guvern ai UE au aprobat modificările la Tratatul de la
Maastricht, cu implicaţii pentru viitorul politicii externe şi de securitate
comune a Uniunii şi relaţiilor UE-UEO.
 Misiunile de tip Petersberg au fost incluse în Tratatul de la Amsterdam

- Tratatul de la Amsterdam
 stipulează că UEO reprezintă o parte integrantă a dezvoltării Uniunii
Europene, acordând acesteia accesul la o capacitate operaţională, în special
în contextul Misiunilor de tip Petersberg.
 UEO ar trebui să sprijine UE în identificarea aspectelor politicii de apărare
în cadrul politicii externe şi de securitate comune, iar UE ar trebui, în
consecinţă, să dezvolte relaţii instituţionale mai strânse cu UEO "în scopul
de a integra UEO în UE, în cazul în care Consiliul European adoptă o
asemenea decizie".
 stipulează că "Uniunea va apela la rândul său la UEO, în elaborarea şi
implementarea deciziilor şi acţiunilor Uniunii care au implicaţii asupra
apărării", acordând Consiliului European competenţa de a stabili linii
generale pentru UEO, în domeniile în care UE ar putea apela la UEO.
 în astfel de situaţii, toate statele UE, inclusiv cele care nu sunt membre cu
drepturi depline ale UEO, sunt abilitate să participe la astfel de activităţi.
 în acelaşi sens, Consiliul Uniunii Europene, în acord cu instituţiile UEO, va
adopta măsurile practice necesare pentru a permite tuturor statelor membre
ale UE să contribuie şi să se implice efectiv şi în mod egal în planificarea şi
procesul decizional din cadrul UEO.
 Protocolul asupra articolului 17 din Tratatul de la Amsterdam
stipulează că UE va elabora, împreună cu UEO, măsurile pentru întărirea
cooperării comune în intervalul de un an după intrarea în vigoare a
Tratatului

- "Declaraţia asupra rolului Uniunii Europei Occidentale şi asupra relaţiilor acesteia cu

Uniunea Europeană şi cu Alianţa Atlantică", adoptată de către miniştrii UEO la data de
22 iulie 1997:
 stabileşte înţelegerea de către UEO a rolului şi relaţiilor sale cu UE şi cu
Alianţa Atlantică, stipulând că UEO reprezintă o parte integrantă a
dezvoltării Uniunii Europene, contribuind la aceasta cu accesul la
capacităţile sale operaţionale, în special în contextul misiunilor de tip
Petersberg, şi constituie un element esenţial al dezvoltării ESDI în cadrul
Alianţei, în conformitate cu Declaraţia de la Paris şi cu deciziile adoptate de
către miniştrii NATO la Berlin, în iunie 1996.

 în urma semnării Tratatului de la Amsterdam şi a Declaraţiei UEO din 22 iunie 1997,

au fost întreprinşi paşi importanţi pentru dezvoltarea relaţiilor UE-UEO.
 sep. 1997 - Consiliul UEO a introdus măsuri de armonizare a exercitării,
prin rotaţia statelor membre, a preşedinţiei semestriale UEO si UE.

23
 noi. 1997, Erfurt (Germania): miniştrii UE - hotărâre referitoare la
intensificarea rolului operaţional al statelor UEO cu statut de observator în
conformitate cu prevederile conţinute în articolul 17.3 din Tratatul de la
Amsterdam + decizie referitoare la modalităţile de participare a membrilor
asociaţi şi a observatorilor la operaţiunile întreprinse de UEO.

24
56. EXTINDEREA U.E. p 28 din Manualul UE
56. Extinderea Uniunii Europene

→ Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeana:

„Uniunea se intemeiaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei,

egalitatii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care apartin minoritstilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate
caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre
femei si barbati.”1

→ orice stat care respecta conditiile prevazute la art.2 TUE si care se angajeaza sa le promoveze
poate solicita sa devina membru UE.

→ stat → Consiliu → Comisie (consultare) + Parlament (aprobare majoritar)→ Consiliu (unanimitate)

→ decembrie 1997 : lansarea unui proces global de extindere

→ procesul de aderare :
→strategie pre-aderare
→ negocieri aderare
→ examen analitic al legislatiei UE
→ procedura de urmat

Extindere propriu-zisa:

→ 1973: Tratat de aderare (22 ianuarie 1972):

→ Regatul Unit
→ Irlanda
→ Danemarca

→ Norvegia :
(datorita referendumului consultativ
cu rezultat negativ nu mai ratifica
tratatul)

→ In trei state din sudul continentului, intre anii 1974-1975, Grecia, Portugalia si Spania au luat
sfarsit regimurile dictatoriale. S-a creat astfel posibilitatea unei noi largiri a C.E.E., avand in
vedere relatiile stranse pe care cele trei tari le aveau cu vechii membri ai acesteia.

→ 1981: Tratat aderare (24 mai 1979):

→ Grecia

→ 1986 : Tratat aderare :

→ Spania
→ Portugalia

→ 1995: Tratat aderare (24-25 iunie 1994) :

1
Manualul UE, p. 28

25
 → Austria
→ Finalanda
→ Suedia

→ Norvegia respinge din nou prin referendum aderarea

→ Prabusirea comunismului in Europa, in 1989-1991, inclusiv disparitia URSS, ofera noi sanse
unificarii reale si complete a continentului.

→ 2004 : Cea mai mare extindere UE s-a produs, cand celor 15 state deja membre li se
adauga inca 10:

→ Cipru
→ Malta
→ Ungaria
→ Polonia
→ Republica Ceha
→ Estonia
→ Letonia
→ Lituania
→ Slovacia
→ Slovenia

→ 2007 : Numarul statelor membre se ridica la 27 in prezent prin aderarea :

→ Bulgaria
→ Romania

* Romania :

Dupa ce si-a castigat statutul de stat asociat, la 22 iunie 1995, a despus candidatura pentru
aderarea la UE. In 1997 dupa primirea acceptului din partea Consiliului European,
Romania a primit finantare pentru indeplinirea criteriilor de la Copenhaga.

Negocierile pentru aderare au inceput la Helsinki in 2000, au presupus reforme

institutionale, economice si sociale profunde. In 2005 la manastirea Neumünster din
Luxembourg s-a desfasurat ceremonia de semnare a tartatului de aderare, la 17 mai a
fost ratificat in Parlamentul Romaniei, iar la 1 ianuarie 2007 a intrat in vigoare.

→ in prezent sunt in desfasurare negocierile cu alte 4 state candidate:

→ Croatia
→ Turcia
→ Islanda
→ Macedonia

* Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa
Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea
de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu
promovarea stabilității și securității.

26