UNIVERSITATEA DIN PITESTI

Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Stiinte Sociale si Psihologie

Departamentul de Psihologie, Stiinte ale Comunicarii si Asistenta sociala

Masterat: Managementul Serviciilor Sociale si de Sanatate

Politici Sociale în Serviciile de Asistență Socială și Medicală

Conf. Univ.Dr. Pescaru MAria

Referat

Aspecte ale politicilor de sănătate și sociale

Masterand Bercu Alin

În 2008, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport al
Comisiei privind determinanții sociali ai sănătății, care afirma că
„justiția socială ucide oameni la scară mare.”Aceasta a fost o referire
la șansele de viață dramatic diferite pe care le au oamenii în funcție
de condițiile în care se nasc, cresc, trăiesc, muncesc și îmbătrânesc.
Comisia a subliniat diferențele de șanse de viață între țări, a subliniat,
de asemenea, importanța diferențelor de șanse de viață si în
interiorul țărilor.
Creșterea inegalităților în materie de sănătate, atât în interiorul țărilor,
cât și între țări, continuă să rămână o provocare pentru Uniunea
Europeană. De exemplu, o analiză a inegalităților în materie de
sănătate pentru regiunea europeană, a OMS a constatat că speranța
de viață diferă semnificativ în regiune și chiar și în țările bogate
inechitățile au crescut.Comisia Europeană și-a subliniat angajamentul
de a reduce inegalitățile în materie de sănătate în al treilea program
de sănătate 2014- 2020. În mod specific, programul își propune să
promoveze stiluri de viață sănătoase, prin medii de sprijin și
prevenirea bolilor, și să faciliteze accesul la asistență medicală sigură.
În timp ce Comisia Europeană sprijină statele membre în
implementarea obiectivelor comune ale UE prin Programul de
sănătate, politica la nivel de stat este, de asemenea, esențială pentru
reducerea inegalităților în materie de sănătate.
Un rol important trebuie să îl aibă politica în combaterea
inegalităților . Combaterea inegalităților în materie de sănătate nu
este doar responsabilitatea politicii de sănătate. Politica economică,
inclusiv politica pieței muncii și politica fiscală, poate avea, de
asemenea, un impact asupra inegalităților în materie de sănătate și,
prin urmare, are un rol important în elaborarea strategiilor de politică
care abordează accesul inegal dar si la îngrijirile de calitate inegale.
Aceasta demonstrează urgența depășirii disparităților în materie de
sănătate și, prin urmare, experiența de viață, bazată pe venit,
ocupație, educație și alte diferențe. Egalitatea în asistența medicală
este o problemă fundamentală pentru drepturile omului și justiția
socială, și pentru viitorul economic, social și politic al Uniunii
Europene.
Prin unele măsuri, cum ar fi speranța de viață la naștere, sănătatea
populației europene este mai bună astăzi decât oricând. Cu toate
acestea, continuă să existe inegalități substanțiale în domeniul
sănătății: Între țările europene, speranța de viață și mortalitatea
continuă să fie mai bune în țările Europei de Vest decât în tările
Europei de Est. În țările europene, există gradiente sociale puternice
în ceea ce privește morbiditatea, mortalitatea și speranța de viață: cu
cât poziția socială este mai mare (aproximată după nivelul de
educație, ocupație sau poziția în distribuția veniturilor), cu atât
sănătatea este mai bună. Astfel de inegalități în domeniul sănătății
sunt prezente în toate țările, în funcție de gen și în diferitele grupe de
vârstă.
In primul rand inegalitățile în materie de sănătate au cauze multiple.
Sunt trei determinanți majori: sistemele de sănătate; politică
economică; și determinanții sociali mai largi ai sănătății. În primul
rând, constatăm că variația transnațională a finanțării, resurselor și
acoperirii asistenței medicale poate reduce sau extinde inegalitățile în
materie de sănătate. Sistemele naționale de sănătate care oferă
asistență medicală universală pot reduce inegalitățile în materie de
sănătate, în special în ceea ce privește mortalitatea susceptibilă de
lipsa asistenței medicale.
În al doilea rând, trebuie subliniate două aspecte ale politicii
economice:
- Politica pieței muncii care urmărește să abordeze imperfecțiunile de
pe piețele muncii și să obțină ocuparea deplină a forței de muncă. Cu
toate acestea, locurile de muncă nesigure și temporare – în creștere
în UE de la criza financiară globală – sunt asociate cu consecințe
negative asupra sănătății. Astfel de forme de angajare sunt
concentrate în rândul persoanelor cu statut socio-economic inferior.
Astfel, constatăm că, în absența oricăror măsuri de protecție,
dereglementarea pieței muncii poate contribui la inegalitățile în
materie de sănătate.
- Politica fiscală - se referă la resursele guvernamentale și
cheltuielile pentru protecție socială, politica de sănătate publică sau
durabilitate. Reducerile cheltuielilor guvernamentale pentru protecția
socială din cauza austerității au fost legate de inegalități mai mari în
materie de sănătate în Europa (de exemplu, prin creșterea șomajului
sau prin pierderea serviciilor publice). Politica fiscală și
reglementarea sănătății publice pot reduce inegalitățile în materie de
sănătate, așa cum au demonstrat unele țări europene prin
combaterea dietelor nesănătoase sau furnizarea de energie durabilă.
În al treilea rând, determinanții sociali mai largi ai sănătății arata
condițiile în care oamenii se nasc, cresc, trăiesc, muncesc și
îmbătrânesc. În mod specific, observăm:
• Beneficiile pentru sănătate ale nivelurilor superioare de educație
sunt clare, deoarece persoanele cu studii superioare sunt expuse la
mai puțini factori de risc, se bucură de oportunități mai bune pe piața
muncii și au cunoștințe sporite în domeniul sănătății.
• Condițiile bune de muncă și de angajare susțin sănătatea prin
mecanisme multiple – de la stabilitatea financiară la statutul social și
de la furnizarea de rețele sociale până la protecție.
Condițiile proaste de muncă și de angajare – adesea concentrate în
rândul populațiilor aflate în situații vulnerabile – pot avea efectul opus,
crescând astfel inegalitățile în materie de sănătate.
• Inegalitatea veniturilor este una dintre cele mai stringente probleme
ale vremurilor noastre. Într-adevăr, țările cu niveluri mai ridicate de
inegalitate a veniturilor tind să aibă o speranță de viață mai mică, rate
mai mari de mortalitate infantilă, precum și o prevalență mai mare a
bolilor mintale și a obezității. Cu alte cuvinte, societățile mai echitabile
tind să fie societăți mai sănătoase.
Este bine de stiut si care sunt costurile economice ale inegalităților
în materie de sănătate. În Uniunea Europeană, se estimează că costă
980 de miliarde de euro pe an, sau 9,4% din PIB-ul european, ca
urmare a productivității mai scăzute și a costurilor mai mari de
sănătate și bunăstare. Daca s-ar putea creste starea de sanatate cu
50% a populatiei de nivel mediu s-ar îmbunătăți productivitatea muncii
cu 1,4 la sută din PIB în fiecare an, ceea ce înseamnă că în cinci ani
de la aceste îmbunătățiri ale sănătății, PIB-ul Uniunii Europene ar fi cu
peste 7 procente mai mare.
Pe baza unei hărți cuprinzătoare a multiplelor cauze ale inegalităților
în domeniul sănătății în Europa, se propune o agendă progresivă
pentru a acționa asupra determinanților acestora:
1. Reformele politicii de sănătate ar trebui să includă prevederi pentru
a asigura acoperirea universală a sănătății, împreună cu reforme care
reduc barierele în calea accesului și utilizării serviciilor de sănătate,
cum ar fi lipsa de cunoștințe în domeniul sănătății.
2. În ceea ce privește politica economică, reglementarea piețelor
muncii și a condițiilor de muncă ar trebui să ofere indivizilor o muncă
sănătoasă. În plus, măsurile de politică fiscală ar trebui să
îmbunătățească stabilitatea locurilor de muncă și a veniturilor
persoanelor aflate în situații vulnerabile.
3. Intervențiile de politică de sănătate publică ar trebui să abordeze
factorii de risc care țin de comportamentul legat de sănătate, cum ar fi
reglementarea consumului de tutun și alcool, precum și să vizeze
publicitatea și vânzarea de alimente nesănătoase.
4. Îmbunătățirea determinanților sociali ai sănătății este un element
cheie pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate în Europa.
Astfel, guvernele ar trebui să reducă barierele în calea accesului la
educație și să pună în aplicare măsuri redistributive pentru a face
societățile mai echitabile.
5. De-a lungul tuturor dimensiunilor de politică, reformele propuse ar
trebui evaluate înainte de implementare pentru a evalua consecințele
lor asupra sănătății. Astfel, susținem utilizarea evaluărilor impactului
asupra sănătății, un cadru stabilit prin care pot fi evaluate sistematic
impactul potențial al politicilor asupra sănătății.
În realizarea acestei agende, intervențiile politice ar trebui să fie
universale, dar implementate la un nivel și cu o intensitate a acțiunii
proporționale cu nevoile - o abordare cunoscută sub numele de
„universalism proporțional.” În acest sens, abordarea inegalităților în
materie de sănătate promite nu numai beneficii economice la nivel
național, dar – mult mai important – asigură un drept fundamental al
omului: dreptul la cel mai înalt standard de sănătate atins, indiferent
de locul nașterii, sexul, abilitățile sau mediul socioeconomic.