Sunteți pe pagina 1din 9

ALUAS ( HASAN) RODICA-SIMONA

REFERAT NR.1/IULIE 2009

POLITICI EUROPENE DE SANATATE PUBLICA

În virtutea atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratat, UE derulează acţiuni


menite să amelioreze sănătatea publică, să prevină bolile umane şi să identifice
sursele de pericol la adresa sănătăţii. Rezultă astfel un demers integrat la nivel
european, care îşi propune să reunească toate domeniile de acţiune care au
legătură cu sănătatea.

Prin această strategie, UE contribuie la ameliorarea sănătăţii publice în


Europa şi aduce un plus de valoare acţiunilor derulate de statele membre,
respectând, în acelaşi timp, responsabilităţile care le revin acestora în organizarea şi
furnizarea serviciilor de sănătate şi de îngrijiri medicale.

Strategia comunitara in materie de sanatate publica isi propune:


• Consolidarea cooperarii , coordinarii si sprijinul schimbului de
cunostinte si de informatiiviabile
• Oferirea de asistenta in procesul de luare a deciziilor la nivel national
• Ameliorarea capacitatiide reactie rapida fara de amenintarile la adresa
sanatatii, prin supravegherea epidemiologica si controlul bolilor
infectioase
• Facilitatea asistentei medicale transfrontaliere, mobilitatea pacientilor
si a specialistilor din domeniul sanatatii, in scopul sigurantei pacientilor
si cresterii calitatii ingrijirilor medicale.

La nivelul UE exista trei tipuri de elaborare a politicii de sanatate publica.


Astfel , intalnim urmatoarele modele:

1. Elaborarea directa a politicii sanitare

La nivelul UE exista trei tipuri de elaborare a politicii sanitare.


Primul model este elaborarea directă a politicii sanitare, în care se
identifică un obiectiv din domeniul sănătăţii şi care va fi realizat prin
elaborarea de legi, finanţare sau cooperare dintre statele membre.
Procesul direct de elaborare a politicilor se face fie direct în baza
articolului 152 privind sănătatea publică, al Tratatului Comunităţii
Europene, fie prin reglementari pe piaţa internă a UE, cum sunt cele
privind controlul tutunului sau prin furnizare de sprijin femeilor sau de
cercetare a ţărilor în curs de dezvoltare în problema bolilor
transmisibile. Al doilea tip de politică sanitară este elaborată indirect. În
această situaţie UE urmăreşte un alt obiectiv decât sănătatea, dar
aspectele privind sănătatea joacă un rol important în obţinerea
rezultatului final. Pot fi date ca exemple în acest sens obiectivele care
facilitează schimburile comerciale dintre statele membre prin stabilirea
unor standarde de siguranţă şi a politicii farmaceutice a UE. Ultimul tip
de politică sanitară este elaborarea neintenţionată de politici sanitare
prin care sănătatea este influenţată într-o manieră neplanificată, în care
un tratat sau o lege în domeniul economic sau social are efecte asupra
sănătăţii publice. Astfel unele elemente de politică agrară produc efecte
în domeniul sănătăţii prin intermediul alimentaţiei.
În afara celor trei tipuri, menţionate mai sus, de politică
sanitară, întâlnim un aspect particular prin faptul ca Preşedinţia
Consiliului se schimbă la şase luni şi fiecare stat membru găzduieşte
un consiliu pentru sănătate, de regulă, la sfârşitul mandatului. S-a
instituit tradiţia că fiecare stat care deţine preşedinţia să folosească cele
şase luni pentru a aduce în centrul atenţiei o problemă de interes
general pentru ministerul sănătăţii, al ţării pe care o reprezintă. Aceasta
a devenit un mod de a iniţia o nouă politică sanitară. Astfel Finlanda în
perioada când a deţinut preşedinţia (iulie – decembrie 1999) a iniţiat o
dezbatere europeană privind promovarea sănătăţii mentale; Suedia
(ianuarie-iunie, 2001) a pus problema abuzului de alcool ; Franţa (iulie -
decembrie, 2000) a promovat dezbateri pe tema nutriţiei ; Belgia (iulie-
decembrie, 2001) a lansat dezbateri privind lărgirea de competenţă a
sănătăţii publice a UE.
Procesul elaborării de politici de către UE este relativ
transparent, Comisia şi Parlamentul oferind acces la majoritatea
documentelor atât prin publicare cât şi pe internet. Dificultăţile sunt
legate nu atât de obţinerea informaţiilor cât de înţelegerea lor şi de
evaluarea relevanţei pe care o prezintă UE este decisivă influenţelor
democratice, toate deciziile importante ale UE trebuie aprobate de
politicienii aleşi. Miniştrii naţionali din Consiliu şi membrii Parlamentului
European sunt sensibili la opiniile grupurilor de interese şi la
comentariile din media, mai ales dacă se obţine un consens pe linie
naţională şi politică. Prin politicile şi acţiunile UE se asigură un nivel
înalt de protecţie a sănătăţii publice, deoarece ele completează politicile
naţionale. Se are în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea
îmbolnăvirilor, combaterea epidemiilor, precum şi informarea şi
educaţia pentru sănătate. De asemenea UE completează acţiunile
statelor membre în combaterea şi reducerea efectelor nocive ale
drogurilor. Legile sau legile-cadru europene instituie măsuri de
siguranţă pentru sănătatea publică prin stabilirea standardelor de
calitate şi securitate a organelor şi substanţelor de origine umană, a
sângelui şi derivatelor de sânge, precum şi a măsurilor în domeniile
veterinar şi fitosanitar. Aceste măsuri de securitate nu împiedică însă,
un stat membru să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai
severe. Uniunea poate stabili şi măsuri stimulative pentru protejarea şi
îmbunătăţirea sănătăţii publice şi combaterea epidemiilor
transfrontaliere.
Remarcăm că prin acţiunile sale din domeniul sănătăţii
publice UE respectă pe deplin răspunderile statelor membre în
domeniul organizării şi furnizării serviciilor de sănătate şi de îngrijire
medicală. Uniunea trebuie să promoveze o politică deschisă şi
transparentă în domeniul sănătăţii pentru ca intervenţiile sale să aibă
efect şi să fie de amploare.
Pe de altă parte, la nivel european, protecţia sănătăţii este
asigurată de Consiliul Europei care are ca obiective următoarele:
 reunirea domeniilor drepturilor omului, coeziunii sociale şi
sănătăţii;
 armonizarea politicilor de sănătate ale statelor membre din
punct de vedere al securităţii si calităţii;
 dezvoltarea prevenirii şi educaţiei în materie de sănătate;
 promovarea accesului la îngrijire, a drepturilor pacienţilor,
participării cetăţeanului şi protecţia grupurilor vulnerabile.
Comitetul European pentru sănătate are următoarele roluri:
 formularea de principii practice pentru politicile care
abordează probleme de sănătate;
 schimb de informaţii şi expertize prin intermediul
recomandărilor sau convenţiilor;
 abordare integrată a problemelor din sfera medicală cu accent
pe valorile individului (juridice, etice, sociale).
Politicile în domeniul sănătăţii sunt elaborate de
Conferinţa miniştrilor europeni ai sănătăţii, care se întruneşte cu
regularitate. Un exemplu bine venit este tema celei de-a 7-a Conferinţe,
Oslo, 2003 : « Sănătate, demnitate şi drepturile omului. Rolul şi
responsabilităţile miniştrilor sănătăţii. »
Comitetul european pentru sănătate al Consiliului Europei
formulează principii practice pentru politicile de sănătate publică prin
intermediul recomandărilor sau convenţiilor. Comitetul intervine în
următoarele opt domenii privind sănătate publică:
1. transfuzia de sânge
2. rolul pacienţilor
3. dezbaterea de politici în domeniul sănătăţii
4. promovarea sănătăţii
5. transplantul de organe
6. protecţia consumatorului
7. combaterea traficului şi abuzului de droguri
8. farmacopeea europeană
Transfuzia de sânge este coordonată de Comitetul pentru
transfuzia de sânge şi imunohematologie şi de Comitetul pentru
asigurarea calităţii serviciilor de transfuzie de sânge.
Principii:
 Necomercializarea substanţelor de origine umană prin
donaţii voluntare şi neremunerate;
 Dorinţa de a atinge echilibrul dintre cerere şi ofertă;
 Protecţia atât a donatorilor cât şi a primitorilor.
Consiliul Europei a elaborat recomandări privind calitatea, etica,
evitarea pierderilor de substanţe umane şi creşterea disponibilului de
sânge.
Comitete responsabile:
 Comitetul pentru transfuzia de sânge şi imunohematologie;
 Comitetul pentru asigurarea calităţii serviciilor de transfuzie
de sânge.
Documentele importante în acest domeniu sunt următoarele
recomandări:
 Recomandarea nr. R(95)14 privind protecţia sănătăţii
donatorilor şi primitorilor de sânge;
 Recomandarea nr. R(88)4 privind responsabilitatea
autorităţilor din sănătate în sfera transfuziei de sânge;
 Recomandarea nr. R(95)15 privind prepararea, utilizarea şi
calitatea componentelor sângelui.
Rolul pacienţilor în procesul de luare a deciziilor s-a dezvoltat
foarte mult în ultimii ani prin solicitările lor în ceea ce priveşte calitatea
îngrijirilor şi satisfacerea nevoilor. Recomandarea nr. R(2000)5 arată
importanţa implicării cetăţenilor în îmbunătăţirea funcţionarii sistemului
sanitar. Această recomandare cere guvernelor ţărilor membre să
încurajeze participarea cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor şi
de formulare a politicilor.
Scopul principal este de a:
- creşte calitatea îngrijirilor de sănătate;
- reduce costurile şi creşte eficienţa sistemului sanitar;
Informaţiile din domeniul medical sunt foarte accesibile
publicului prin utilizarea internetului. De aceea, a fost creat Comitetul
experţilor privind impactul tehnologiilor de informare din domeniul
medical pentru a analiza: avantajele şi dezavantajele utilizării
internetului; impactul accesului electronic la informaţia medicală;
practicile corecte referitoare la informaţiile şi serviciile medicale
disponibile pe internet; metodele cele mai bune de utilizare a
internetului.
Dezvoltarea politicilor în domeniul sănătăţii este
supravegheată de Comitetul de experţi privind media şi sănătatea şi de
Comitetul de experţi pentru dezvoltarea unei metodologii de elaborare a
principiilor privind cele mai bune practici medicale. Aceste comitete
evaluează:
- Comisia de experţi privind media şi sănătatea urmăreşte:
 Relaţiile dintre media si autorităţile sanitare;
 Rolul media in promovarea sănătăţii si a unui stil de viata
sănătos;
- Comisia de experţi pentru dezvoltarea principiilor de bună
practică
medicală:
 Dezvoltă metodologii de elaborare a principiilor de bună
practică medicală;
 Stabileşte obiectivele, responsabilităţile şi rolul actorilor
implicaţi în metodologia de elaborare.
A fost elaborată Recomandarea R(2001)13 privind un cadru
coerent al politicii naţionale pentru producerea, evaluarea, aducerea la
zi şi diseminarea activă a principiilor de practică clinică corecte bazate
pe dovezi medicale.
În ceea ce priveşte promovarea sănătăţii Consiliul Europei s-a
asociat cu Comisia Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii,
(Biroul regional pentru Europa) în 1991-1992, pentru a crea Reţeaua
europeană de şcoli pentru promovarea sănătăţii. Proiectul pilot a inclus
patru ţări din Europa centrală şi de est, acum existând peste 500 de
şcoli pilot şi 400000 de elevi în peste 40 de ţări. Scopul şcolilor este de
a promova în rândul populaţiei şcolare un mod de viaţă sănătos prin
crearea de parteneriate între profesori, elevi, părinţi şi comunitate.
Transplantul de organe are la bază principii etice privind
donarea de organe şi vor fi elaborate norme europene privind
securitatea şi asigurarea calităţii organelor şi ţesuturilor. Consiliul
Europei are în vedere elaborarea în viitor a unor recomandări privind
implicaţiile etice şi sociale ale xeno-transplantării, şi anume utilizarea
organelor sau ţesuturilor vii ale animalelor pentru transplantarea lor în
corpul uman.
În domeniul protecţiei consumatorului, Consiliul Europei
urmăreşte creşterea nivelului de protecţie sanitară a consumatorului
printr-o abordare nouă a nutriţiei şi securităţii alimentelor. Au fost
elaborate directive comunitare pentru a armoniza legile naţionale cu
reglementările şi practicile care guvernează controlul calităţii, al
eficacităţii şi al securităţii produselor care afectează lanţul alimentar,
inclusiv pesticide, medicamente şi cosmetice. Au fost studiate efectele
utilizării aditivilor alimentari chimici, produselor farmaceutice
administrate animalelor, pesticidelor agricole, a substanţelor chimice din
compoziţia ambalajelor sau a reziduurilor de metale grele şi a
contaminării neintenţionată a mediului.
Grupul de cooperare multidisciplinara în lupta împotriva
traficului şi abuzului de droguri este cunoscut sub numele de Grupul
Pampidou. Acest grup a fost înfiinţat în 1971, la iniţiativa preşedintelui
francez şi înglobat în Consiliul Europei în 1980. În prezent are 34 de
state membre care cooperează în domeniile sănătăţii, mediului,
educaţiei, justiţiei, sportului şi tineretului, în lupta împotriva drogurilor.
Această abordare multidisciplinară, are ca obiective următoarele:
stimularea serviciului de poliţie, programe şi experienţe între factorii de
decizie, grupurile profesionale şi cercetătorii din domeniul combaterii
drogurilor; promovarea de strategii antidrog la nivel naţional, regional şi
local; îmbunătăţirea sistemului de date în Europa; dezvoltarea acţiunilor
de prevenire şi de reducere a repetării consumului de droguri. Grupul
Pampidou se întruneşte odată la trei ani la nivel ministerial.
Farmacopeea europeană garantează calitatea
medicamentelor, elaborând norme comune şi obligatorii pentru ţările
membre. În ceea ce priveşte substanţele utilizate în medicina umană şi
veterinară există mai mult de 1600 standarde europene obligatorii, iar
standardele naţionale sunt concordante. Toata această activitate are la
bază o convenţie europeană ratificată de UE şi de treizeci de state
membre ale Consiliului Europei. Influenţa Farmacopeei europene
depăşeşte cu mult graniţele Europei, numeroase alte ţări folosind
normele europene în legislaţia lor naţională.
Farmacopeea europeană este obligatorie de la 1 ianuarie
2002 şi este adusa la zi de trei ori pe an în suplimente tipărite.
Programul de standardizare biologică este realizat în colaborare cu
Uniunea Europeană şi se referă la: substanţele de referinţă şi la
standardele de lucru în domeniul produselor biologice; controlul calităţii
substanţelor biologice, armonizarea internaţională în domeniul
produselor biologice; facilitarea recunoaşterii reciproce a rezultatelor
utilizând mijloace eficiente de testare a produselor biologice. A fost
înfiinţat Directoratul european pentru calitatea medicamentelor care are
o reţea de laboratoare oficiale de control al medicamentelor în strânsă
cooperare cu UE pentru dezvoltarea unor standarde comune
armonizate.
În domeniul sănătăţii publice al problemelor majore care
afectează un număr mare de persoane, cele două organizaţii europene,
Consiliul Europei şi Uniunea Europeană conlucrează şi au o politică
sanitară comună elaborând recomandări, respectiv directive, care sunt
obligatorii pentru ţările membre.
Articole Similare
sanatate publica, hiv, sida, boli infectioase, fonduri, boli rare, fonduri sanatate
Ultimele stiri adaugate

• Diabeticii, mai bine informati

27 Iunie 2009 02:36

• Dermoanalize, la mare

27 Iunie 2009 02:14

• 24 de cazuri de gripa A, confirmate

27 Iunie 2009 01:46

• Un alt caz de gripa A

26 Iunie 2009 05:34

• Comisiile de control, instruite

26 Iunie 2009 05:17

• Consiliere telefonica medicala, contracost

26 Iunie 2009 05:04

• Primii la infectia cu HPV

26 Iunie 2009 04:01

• Spitale, in criza de medicamente

26 Iunie 2009 03:17

• Academia Europeana HIV/SIDA, inaugurata

27 Iunie 2009 03:03

• Pacienti, monitorizati prin bratari

26 Iunie 2009 02:33

Tendinte in Politica Europeana de Sanatate Publica pentru 2009


27 Februarie 2009 17:07
12 Februarie Brussels, Centrul de Politici Europene

Data la care s-au stabilit noile strategii si prioritatile politicilor de sanatate publica in contextul crizei
economice mondiale. Androulla Vassiloiu, Membru in Comisia Europeana , responsabil pe Sanatate
a prezentat strategiile pe care UE le-a gandit pentru anul 2009.

Cel mai important aspect al acestui discurs a fost semnalarea importantei sanatatii in lume. Chiar
daca situatia economica finaciara nu este una favorabila, si bugetele se reduc, in cadrul intalnirii s-a
atras atentia supra unor bugete mai putin afectate de criza in domeniul santatatii, datorita importantei
acestui sector.

Pentru anul 2009, s-a stabilit ca o importanta majora in sanatate o vor constitui segmentele
urmatoare

1. Sanatate si calitate in cresterea sperantei de viata


- Vizeaza prevenirea si controlul bolilor in faza incipienta, cu focus pe ideea de stil de viata, cu un
obiectiv major :reducerea consumului de alcool si tutun si nutritia sanatoasa.
Se va acorda o importanta majora educatiei in nutritie, pe care desi populatia tinde sa o detina, o
ignora, iar persuasiunea in cazul nutritiei este greu de realizat. O atentie deosebita va cadea asupra
populatiei tinere, capabila sa isi schimbe obiceiurile si sa ifluenteze pe termen lung modul de
alimentatie.
UE va aloca un buget majorat in directia prevenirii si in contextul crizei economice , costurile de
prevenire fiind mult mai mici fata de cele de tratament.

2. Managementul pandemiilor
Detectarea si prevenirea epidemiilor cum ar fi Sida si HIV
peana HIV/SIDA, inaugurata
27 Iunie 2009 03:03
Academia Europeana HIV/SIDA si de Boli infectioase a fost lansata astazi.

Academia reprezinta un proiect initiat de Institutul Matei Bals in parteneriat cu Ministerul Sanatatii,
Universitatea de Medicina Carol Davila, firme private, Programul Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA si
alti parteneri internationali.

Initiativa urmareste sa asigure un acces direct al profesionistilor din domeniul medical, social si
educativ la cele mai bune informatii privind tratamentul si ingrijirille HIV/SIDA.

Este conceputa ca un mecanism de training postuniversitar si va asigura accesul la invatare directa


pentru diferite categorii de beneficiari. Instruirea va avea loc intr-o cladire moderna.

La inaugurare au fost prezenti ministrul Sanatatii, experti de top din Romania si alte 15 tari europene,
precum si reprezentanti ai asociatiilor de pacienti si ai sectorului privat.
Sursa: PaginaMedicala.ro
Favorite
Recomanda
Print
44 vizualizari
Comentariul dumneavoastra Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa va deschideti cont.

3. Suportul dinamic in sistemele de sanatate si noile tehnologii


- Vizeaza imbunatatirea calitatii vietii si imbunatatirea calitatii vietii, strategiile bolilor rare
- Vizeaza posibiliatile de a accesa fonduri pentru sanatate si oportunitati in sanatate
- Managementul donarii de organe si al bancilor de organe
Cele trei domenii mari din Sanatate Pulica unde se vor aloca bugete si asupra carora Europa va avea
un interes sporit sunt:
- Accesari de Fonduri Structurale
- Programe de Cercetare
- Programele de Sanatate Publica

Mai multe aspecte despre Sedinta de la Comisia Europeana si detalierea punctelor pentru 2009, se
gasesc in discursul integral 'Building a Healthier Europe- Challenges and Opportunities'
Sursa: Paginamedicala.ro
Favorite
Recomanda
Print
230 vizualizari
Comentariul dumneavoastra Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa va deschideti cont.

Politicile în materie de sănătate şi de protecţie a consumatorilor se află în raport de interdependenţă. Siguranţa


produselor şi serviciilor - inclusiv siguranţa alimentară şi sistemul de alertare rapidă în sectorul alimentar -
reprezintă priorităţi esenţiale.
Există şi alte domenii politice de importanţă semnificativă pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii. Sănătatea şi siguranţa la locul de muncă vizează protecţia împotriva riscurilor la locul de muncă,
împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Politicile privind sănătatea şi mediul trebuie, de
asemenea, să fie asociate pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a sănătăţii. Politicile consacrate
dezvoltării tehnologice şi societăţii informaţionale includ aspecte legate de sistemele sanitare şi de sănătatea
publică. Investiţiile în domeniul sănătăţii la nivel regional sunt susţinute prin fondurile structurale, menite să
reducă dezechilibrele existente între statele membre sau în interiorul aceluiaşi stat membru şi să contribuie la
consolidarea coeziunii economice şi sociale la nivel european. O serie de proiecte de cercetare sunt concepute
astfel încât să ofere sprijinul ştiinţific necesar pentru a face faţă provocărilor în materie de sănătate. Evaluarea şi
autorizarea produselor medicinale reprezintă un alt aspect cheie