Reglementari in domeniul

sănătății
• Guvernelor naționale le revine responsabilitatea
de a organiza serviciile de asistență medicală și
de a garanta furnizarea corespunzătoare a
acestora. UE are rolul de a veni
în completarea politicilor naționale prin măsuri
de natură:
– să ajute statele membre să atingă obiective comune
– să genereze economii de scară prin punerea în
comun a resurselor
– să ajute statele membre să răspundă provocărilor
comune precum pandemiile, bolile cronice sau
presiunea la care sunt supuse sistemele de sănătate
în condițiile creșterii speranței de viață.
• Politica UE, implementată prin
intermediul strategiei în domeniul sănătății,
vizează în special:
– prevenirea - mai ales prin promovarea unui stil de
viață sănătos
– asigurarea accesului tuturor la servicii de asistență
medicală de calitate (indiferent de venit, sex, etnie
etc.)
– abordarea amenințărilor grave la adresa
sănătății care afectează mai multe țări din UE
– menținerea unei stări bune de sănătate odată cu
înaintarea în vârstă
– promovarea unor sisteme de sănătate dinamice și
a noilor tehnologii.
 Strategia UE „Împreună pentru
sănătate” 
• Vine în sprijinul Strategiei  Europa 2020.
• Aceasta îşi propune să transforme UE într-
o economie inteligentă, durabilă şi
favorabilă incluziunii, care să promoveze
creşterea pentru toţi. Pentru ca acest lucru
să fie posibil, o condiţie esenţială este ca
cetăţenii să aibă o stare bună de sănătate.
 Investiţiile în sănătate
• Sănătatea este o condiţie necesară pentru
prosperitate. Utilizarea eficientă a resurselor în
domeniul sănătăţii poate promova creşterea.
• Europa are nevoie de investiţii inteligente în
domeniul sănătăţii:
– bugetele sistemelor de sănătate nu trebuie neapărat
să fie mai mari, ci să fie cheltuite mai inteligent
– este nevoie de investiţii în sănătate, în special prin
intermediul programelor de promovare a sănătăţii
– sunt necesare investiţii în asigurările de sănătate
pentru a reduce inegalităţile şi excluziunea socială.
 Împreună pentru sănătate
• Este o strategie a UE adoptată în 2007:
– răspunde la provocările cu care se confruntă
statele membre, consolidând cooperarea şi
coordonarea la nivelul UE;
– vine în completarea politicilor naţionale în
domeniul sănătăţii, în conformitate cu
articolul 168 din Tratatul privind funcţionarea
UE.
 Acțiuni specifice ale UE
• UE stabilește norme și standarde aplicabile în toată
Europa în ceea ce privește atât produsele și serviciile
medicale (ex. medicamente, echipamente medicale și e-
sănătate), cât și drepturile pacienților (ex. siguranța
pacienților și serviciile de asistență medicală în care sunt
implicate cel puțin două țări din UE).
• UE pune la dispoziția țărilor membre instrumente care
facilitează colaborarea și identificarea de bune
practici (ex. activități de promovare a sănătății,
combaterea factorilor de risc, gestionarea bolilor și a
sistemelor medicale)
• UE finanțează proiecte prin intermediul programului său
în domeniul sănătății.
 Prevenirea bolilor
• UE sprijină acțiunile de prevenire a bolilor; exemple:
– promovează etichetarea responsabilă a produselor alimentare,
în așa fel încât consumatorii să știe ce mănâncă
– ia măsuri împotriva cancerului de sân, uterin și colorectal,
prin derularea de programe de screening în toată Europa,
furnizarea de orientări pentru asigurarea calității tratamentelor,
punerea în comun a cunoștințelor și resurselor
– ia măsuri pentru a promova activitatea fizică și o dietă
sănătoasă, încurajând guvernele, ONG-urile și industria să
lucreze împreună și ajutându-i pe cetățeni să își schimbe stilul
de viață
– combate fumatul, prin elaborarea legislației privind produsele
din tutun și prin derularea de acțiuni de sensibilizare, promovare
și sponsorizare.
 Combaterea bolilor
• UE ajută guvernele naționale să se pregătească mai
eficient pentru combaterea amenințărilor la adresa
sănătății care afectează mai multe țări și să își
coordoneze mai bine reacțiile, de exemplu, permițând
achiziționarea în comun a vaccinurilor și a altor
materiale sanitare.
• Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, cu
sediul la Stockholm, evaluează pericolele emergente,
pentru a-i permite Uniunii să reacționeze rapid;
colectează informații referitoare la amenințările existente
și potențiale și colaborează cu omologii din statele
membre pentru instituirea unor sisteme europene de
monitorizare a bolilor.
 Produse farmaceutice
• Toate medicamentele din UE trebuie să fie aprobate la
nivel național sau la nivelul UE, înainte de a fi introduse
pe piață. Siguranța unui medicament comercializat în UE
este monitorizată pe toată durata de viață a acestuia.
Dacă este periculos, se adoptă măsuri rapide: vânzările
sunt suspendate sau se retrage autorizația de punere pe
piață.
• Comisia Europeană, autoritățile naționale și Agenția
Europeană pentru Medicamente (EMA), cu sediul la
Londra, joacă un rol important în acest sistem. EMA vine
în sprijinul autorităților naționale de reglementare prin
coordonarea activităților de evaluare științifică a calității,
siguranței și eficienței medicamentelor.
 Cercetare și inovare
• Prin programul său în domeniul
cercetării, Orizont 2020, UE cheltuie în
perioada 2014-2020, circa 7,5 miliarde de
euro pentru acțiuni de cercetare menite să
îmbunătățească sistemele europene de
sănătate.
 Tratamente în străinătate
• UE intervine pentru a ajuta pacienții să
obțină asistență medicală în străinătate,
atunci când acest lucru este necesar sau
ușor de realizat:de exemplu, dacă cel mai
apropiat spital se află de cealaltă parte a
frontierei sau dacă un tratament
specializat este disponibil doar în
străinătate.
• Dreptul cetățenilor UE de a fi tratați în alt stat
membru este clarificat de legislația
UE privind drepturile pacienților în cadrul
asistenței medicale transfrontaliere, care:
– înlesnește colaborarea și schimbul de informații
între autoritățile sanitare naționale cu privire la
standardele de calitate și de siguranță în domeniul
asistenței medicale
– garantează că rețetele prescrise de medici sunt
recunoscute în alte țări din UE
– pregătește terenul pentru crearea unor „rețele
europene de referință” - centre specializate de
expertiză care le vor permite specialiștilor din toată
Europa să facă schimb de bune practici în domeniul
medical.
• Cardul european de asigurări sociale de
sănătate facilitează accesul cetățenilor la
servicii medicale dacă se îmbolnăvesc pe
durata unei călătorii în altă țară din UE.
 Important – cardul european de
asigurări sociale de sănătate:
• nu este o alternativă la asigurarea de călătorie;
acesta nu acoperă costurile serviciilor medicale private
sau costuri precum prețul călătoriei cu avionul înapoi în
țara de origine ori contravaloarea bunurilor
pierdute/furate;
• nu vă acoperă costurile în situația în care scopul
expres al călătoriei este de a obține tratament
medical;
• nu garantează servicii gratuite; date fiind diferențele
dintre sistemele de sănătate ale fiecărei țări, este posibil
ca unele servicii care sunt gratuite în țara de origine să
nu fie gratuite într-o altă țară.
 Cooperarea internațională
• UE colaborează îndeaproape cu parteneri
strategici precum Organizația Mondială a
Sănătății, în vederea îmbunătățirii
serviciilor medicale peste tot în lume. În
acest sens, finanțează proiecte de
cercetare, furnizează ajutor pentru
dezvoltare, sporește accesul la
medicamente etc.
 Criza economică și îngrijirea
sănătății: strategia europeană
în domeniul sănătății
• Concluziile invită țările Uniunii Europene
(UE) și Comisia Europeană, atât în mod
individual, cât și împreună, să ia anumite
măsuri pentru a aborda consecințele crizei
economice asupra sistemelor de sănătate.
• Acestea formulează o serie de
recomandări practice, cu caracter
neobligatoriu.
 Țările UE sunt invitate:
• să îmbunătățească accesul la asistență medicală de înaltă calitate,
în special pentru persoanele cele mai vulnerabile;
• să elaboreze politici și strategii de promovare a sănătății și de
prevenire a bolilor pentru a reduce necesitatea tratamentului
medical;
• să examineze modalități de integra mai bine:
– îngrijirea spitalicească și considerațiile de sănătate mai largi, cum ar fi
sănătatea și mediul de viață; și
– sănătatea și serviciile sociale, cum ar fi asistența socială și serviciile
centrelor de îngrijire.
• să promoveze noi soluții tehnologice și de e-Sănătate pentru a
spori eficiența și a menține sub control cheltuielile;
• să utilizeze evaluarea performanței sistemelor de sănătate pentru
a sprijini elaborarea politicilor;
• să facă schimb de informații cu privire la serviciile și strategiile de
sănătate, în special în ceea ce privește stabilirea unor prețuri
accesibile pentru medicamente și dispozitive medicale.
 Împreună, țările UE și
Comisia sunt invitate:
• să îmbunătățească utilizarea eficace a fondurilor
structurale și de investiții europene (FSIE) pentru
investiții în sănătate în regiuni eligibile ale UE;
• să evalueze rolul prestațiilor de asistență medicală în
reducerea inegalităților în materie de sănătate și în
prevenirea sărăciei;
• să consolideze cooperarea privind asistența medicală
transfrontalieră, e-sănătatea și evaluarea tehnologiei
medicale;
• să coopereze pentru a se asigura că țările au forțe de
muncă durabile în domeniul sănătății, cu
competențele necesare pentru a garanta accesul
pacienților la asistență medicală, precum și siguranța și
calitatea îngrijirii.
Comisia este invitată individual:
• să colecteze și să facă schimb de
informații privind accesul echitabil la îngrijiri;
• să încurajeze cooperarea între serviciile de
sănătate dincolo de frontierele naționale;
• să furnizeze informații cu privire la asistența
medicală disponibilă asigurată de sistemele de
asistență medicală din țările UE.
Siguranța pacienților și calitatea
asistenței medicale în sistemele
de sănătate publică ale UE
• UE are responsabilitatea de a asigura un
nivel ridicat al sănătății umane în cadrul
tuturor politicilor și activităților sale.
• Se așteaptă ca UE să ajute autoritățile
naționale, care sunt responsabile de
organizarea și prestarea de servicii de
sănătate și de îngrijire medicală, precum și
să coordoneze eforturile acestora de
protejare a sănătății publice.
 Autoritățile naționale din țările UE
sunt invitate:
• să pună în aplicare pe deplin Recomandarea
2009/C 151/01 a Consiliului privind siguranța
pacienților și prevenirea și controlul infecțiilor
asociate asistenței medicale;
• să pună în aplicare orientările, recomandările și
bunele practici privind siguranța pacienților;
• să promoveze educația și formarea profesională
a personalului din domeniul asistenței medicale
cu privire la siguranța pacienților și la infecțiile
asociate asistenței medicale;
• să încurajeze organizațiile medicale să
promoveze o cultură a siguranței pacienților;
• să elaboreze măsuri care să permită raportări
fără caracter acuzator din partea profesioniștilor
din domeniul sănătății sau a pacienților;
• să încurajeze participarea și responsabilizarea
pacienților, a familiilor lor și a îngrijitorilor
informali ai acestora;
• să consolideze măsurile de prevenire și control
al infecțiilor;
• să dezvolte orientări profesionale privind
utilizarea prudentă a antibioticelor;
• să acorde o atenție deosebită rezistenței la
antimicrobiene (faptul că microorganismele care
cauzează infecții au dezvoltat o rezistență ca
urmare a utilizării excesive sau a abuzului de
antibiotice).
 Autoritățile naționale și Comisia ar
trebui, împreună:
• să promoveze colectarea de informații privind reacțiile
adverse din domeniul sănătății;
• să elaboreze orientări pentru implicarea pacienților și a
cetățenilor (de exemplu, informare privind drepturile
pacienților, standardele de siguranță, procedurile de
depunere a plângerilor și căile disponibile pentru
soluționarea litigiilor);
• să consolideze și să coordoneze cercetarea în domeniul
rezistenței la antimicrobiene, inclusiv cooperarea dintre
medicina umană și cea veterinară;
• să finalizeze, până în decembrie 2016, măsuri pentru o
colaborare durabilă la nivelul UE privind siguranța
pacienților și calitatea asistenței medicale.
 Sănătate pentru creștere
economică: programul UE în
domeniul sănătății (2014-
2020)
• În 2014, Uniunea Europeană (UE) a lansat
cel de al treilea program în domeniul
sănătății. Programul vizează promovarea
sănătății în Europa prin încurajarea
cooperării între țările UE în vederea
îmbunătățirii politicilor în domeniul
sănătății care sunt în avantajul cetățenilor
și, totodată, încurajează concentrarea
resurselor acolo unde economiile de scară
pot furniza soluții optime.
• Programul din domeniul sănătății vizează îmbunătățirea
sănătății europenilor și reducerea inegalității în ceea ce
privește sănătatea, completând politicile statelor membre
în domeniul sănătății în patru moduri. Programul este
conceput pentru:
– promovarea sănătății și prevenirea bolilor: aici, țările trebuie
să facă schimb de informații și de bune practici cu privire la
modul de abordare a diverșilor factori de risc precum fumatul,
drogurile și abuzul de alcool, dietele nesănătoase și stilurile de
viață sedentare;
– asigurarea protecției cetățenilor împotriva amenințărilor
transfrontaliere la adresa sănătății: intensificarea călătoriilor și
a comerțului la nivel internațional înseamnă că suntem potențial
expuși la o gamă mai largă de amenințări la adresa sănătății
decât în trecut, ceea ce necesită un răspuns rapid și coordonat;
– sprijinirea inovării și a sustenabilității în sistemele
de sănătate ale UE: programul urmărește să ajute la
consolidarea capacităților în sectorul sănătății, să
găsească moduri optime de a obține mai mult de la
resursele limitate și să încurajeze adoptarea
inovațiilor în cadrul abordărilor, al practicilor de lucru,
precum și al tehnologiilor;
– îmbunătățirea accesului la asistență medicală de
calitate și mai sigură: aceasta înseamnă, de
exemplu, asigurarea disponibilității cunoștințelor
medicale de specialitate dincolo de frontierele
naționale, încurajând crearea de rețele de centre de
expertiză în UE.
 Acțiuni pentru finanțare
• Conform regulamentului, sunt posibile diverse tipuri și
niveluri de finanțare. Proiectele trebuie să poată
demonstra valoarea clară a intervenției UE asupra
cheltuielilor fiecărei țări (valoare adăugată a UE).
• De asemenea, există reguli pentru proiecte de o utilitate
excepțională în cazurile în care cel puțin 30 % din
bugetul acțiunii propuse este alocat statelor membre al
căror venit național brut per cap de locuitor este sub 90
% din media UE, cu cel puțin 14 țări participante la
acțiune. Pentru astfel de cazuri, contribuția UE poate fi
de până la 80 % din costurile eligibile.
• Sprijinul UE ar trebui să nu depășească 60 % din
costurile eligibile pentru o acțiune referitoare la un
obiectiv al programului sau pentru funcționarea unui
organism neguvernamental.
 Bugetul

• Pentru perioada 2014-2020, este

disponibilă o finanțare de peste 450 de
milioane EUR pentru proiectele eligibile.
Forța de muncă a Uniunii
Europene din domeniul
sănătății
 PLANUL DE ACȚIUNE
• Obiectivul planului de acțiune este de a ajuta
țările UE să abordeze principalele provocări din
domeniul sănătății, planul stabilind măsuri de
sporire a cooperării europene și a partajării de
bune practici.
• Planul de acțiune reflectă prioritățile identificate
în decembrie 2010 de miniștrii sănătății din UE și
pornește de la feedbackul primit în urma
consultării publice din 2008 a Comisiei, pe tema
Cărții verzi privind forța de muncă europeană în
domeniul sănătății.
 Cartea verde
• a examinat provocările cu care se confruntă UE în ceea
ce privește forța de muncă din domeniul sănătății.
Aceasta a propus mai multe căi de urmat, inclusiv:
– consolidarea capacității pentru screening, promovarea sănătății
și prevenirea maladiilor;
– schimbul de bune practici privind mobilitatea lucrătorilor în
domeniul sănătății;
– revizuirea principiilor de recrutare a personalului din țări din
afara UE;
– colectarea de informații comparabile privind lucrătorii din
domeniul sănătății;
– garantarea formării acestor lucrători în ceea ce privește
utilizarea noilor tehnologii ale informațiilor, printre alte
competențe;
– încurajarea mai multor antreprenori să se lanseze în sectorul
sănătății.
 Planul de acțiune

• a identificat 5 provocări-cheie interdependente

pentru forța de muncă din domeniul sănătății,
cauzate de fenomenul îmbătrânirii populației:
– creșterea cererii de forță de muncă;
– nevoia de tratamente noi și de modalități noi de
furnizare a serviciilor de îngrijire;
– reducerea numărului de profesioniști în domeniul
sănătății;
– dificultățile privind recrutarea și fidelizarea
personalului din domeniul sănătății;
– lipsa tot mai gravă a forței de muncă în domeniul
sănătății.
 Măsuri propuse:
• îmbunătățirea planificării și a prognozelor
privind forța de muncă în domeniul sănătății:
– o acțiune comună a UE cu o durată de 3 ani pentru
realizarea de prognoze privind necesarul de forță de
muncă în domeniul sănătății pentru o planificare
eficientă în UE, care urma să fie lansată la sfârșitul
anului 2012;
– un studiu desfășurat cu privire la structura și la
capacitățile de formare din UE;
 Măsuri propuse:
• anticiparea competențelor necesare în viitor
și îmbunătățirea dezvoltării profesionale
continue și a învățării pe tot parcursul vieții:
– crearea unei alianțe a competențelor sectoriale pentru
domeniul sănătății, în vederea elaborării unor cursuri
de formare specifice și a unor tipuri noi de predare și
formare profesională;
– o mai bună promovare a programelor de finanțare ale
UE (de exemplu, Erasmus+) care asigură sprijin
pentru educația și formarea transfrontalieră, inclusiv
pentru studenții la medicină și pentru lucrătorii din
domeniul sănătății;
 Măsuri propuse:
• recrutarea și fidelizarea profesioniștilor din
domeniul sănătății:
– planificarea forței de muncă ar trebui să ia în calcul
influența mediului de lucru asupra recrutării, a
fidelizării, a mobilității și a performanțelor lucrătorilor,
precum și asupra rezultatelor în materie de sănătate
și asupra calității îngrijirii pentru pacienți;
– țările UE ar trebui să adapteze practicile de la locul de
muncă și de pe piața muncii pentru a ameliora
oportunitățile disponibile lucrătorilor vârstnici;
 Măsuri propuse:
• recrutarea etică a profesioniștilor din
domeniul sănătății:
– Comisia urma să prezinte până în 2014
un raport referitor la Directiva „Cartea
Albastră a UE” pentru a analiza modalitatea și
măsura în care au fost puse în practică
orientările sale privind recrutarea etică.
Asigurarea caracterului
durabil al sistemelor de
sănătate ale Europei
• În data de 4 aprilie 2014, Comisia Europeană a
prezentat recomandări menite să ajute sistemele
naționale de sănătate să facă față provocărilor și
presiunilor cu care se confruntă, pentru a putea asigura
servicii de sănătate de înaltă calitate.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI COMUNICĂRI?

• Comunicarea identifică factori pentru consolidarea, în
ansamblu, a caracterului durabil al sistemelor de
sănătate. Acestea sunt puse în situația de a gestiona
consecințele crizei economice și financiare, resursele de
care dispun fiind din ce în ce mai solicitate.
Recomandările le sunt adresate țărilor UE, cărora le
revine responsabilitatea principală în ceea ce privește
sănătatea.
 Comunicarea recomandă:
• consolidarea eficacității serviciilor pe baza rezultatelor evaluării
performanțelor, dezvoltându-se o abordare integrată, astfel încât
tratamentul să nu fie unul exclusiv spitalicesc și să se asigure
siguranța pacienților și calitatea îngrijirii medicale;
• creșterea accesibilității, astfel încât serviciile de sănătate să fie
disponibile pentru întreaga populație. La realizarea acestui scop pot
fi utile o mai bună planificare a alocării resurselor de personal și o
utilizare mai eficace a medicamentelor. De asemenea, poate fi utilă
legislația privind mobilitatea pacienților în UE, care permite tratarea
pacienților într-o altă țară decât cea din care provin;
• sporirea rezistenței, pentru ca sistemele de sănătate să se
adapteze la un mediu în schimbare, să identifice soluții inovatoare și
să utilizeze mai pe larg și mai eficient tehnologia informației și alte
tehnologii noi.
• S-a convenit asupra recomandărilor în urma
unor cercetări ample privind accesul la serviciile
de sănătate, eficacitatea sistemelor de sănătate
și reforma spitalelor. Acestea au confirmat că:
– măsurile privind serviciile de sănătate sunt
complexe și pot fi evaluate corect numai pe o
perioadă îndelungată;
– diagnosticarea timpurie a cancerului colorectal,
cervical și de sân prin programe de
screening public pot îmbunătăți rezultatele
serviciilor de sănătate;
– modul în care sunt organizate și gestionate
sistemele de sănătate poate avea un impact crucial
asupra ușurinței accesului pacienților la serviciile
oferite de aceste sisteme.
 Promovarea activității fizice de
îmbunătățire a stării de sănătate
a tuturor
• Activitatea fizică regulată contribuie la
stiluri de viață individuale mai sănătoase.
Prin urmare, aceasta asigură o forță de
muncă sănătoasă, ceea ce este o cerință-
cheie pentru îndeplinirea obiectivelor UE
privind creșterea economică și
competitivitatea. În prezent, țările UE sunt
îndemnate să-și încurajeze cetățenii să
facă exerciții fizice în mod regulat.
• Majoritatea cetățenilor europeni nu fac suficientă
activitate fizică.
• Circa 60 % nu practică niciodată un sport sau
exerciții fizice sau fac acest lucru rareori, deși
inactivitatea fizică este o cauză principală
a mortalității premature și a bolilor în țările cu
venituri ridicate, cauzând peste un milion de
decese pe an în Europa.
• Pe lângă numărul mare de tragedii personale,
există costuri directe și indirecte
majore pentru societate, în general.
 Recomandarea UE
• Guvernele UE au abordat provocarea prin adoptarea la
26 noiembrie 2013 a unei recomandări voluntare
adresate autorităților naționale și Comisiei cu privire la
promovarea activităților fizice de îmbunătățire a stării de
sănătate.
• Recomandarea îndeamnă statele membre ale UE să
dezvolte campanii naționale și strategii trans-
sectoriale care să înglobeze diferite domenii de politică,
precum sportul, sănătatea, educația, mediul și
transporturile. Aceste acțiuni ar trebui să includă
modalități practice și concrete de motivare a persoanelor
să facă exerciții fizice în mod regulat.
 Monitorizarea
• Pentru a aprecia impactul diferitelor
măsuri, guvernelor li se cere să
monitorizeze nivelurile activității fizice,
acoperind aspecte precum educația fizică
în școli, programe de promovare a
activității fizice în rândul persoanelor de
vârsta a treia și proiecte de încurajare a
deplasării active la locul de muncă.
Punctele de contact și partajarea
informațiilor
• În prezent, se înființează puncte naționale de contact în
domeniul activității fizice care să ajute la monitorizare, iar
datele vor fi adăugate în baza de date europeană a
Organizației Mondiale a Sănătății privind nutriția,
obezitatea și activitatea fizică.
• Comisia își oferă sprijinul facilitând schimbul de informații
și de bune practici, învățarea reciprocă și colaborarea în
rețea. De asemenea, Comisia poate furniza experți
științifici pentru formarea punctelor naționale de contact
și sprijin pentru OMS în implicarea sa în cadrul inițiativei.
 Raportul
• O dată la trei ani, Comisia va prezenta un
raport referitor la progresele înregistrate în
ceea ce privește punerea în aplicare a
recomandării și tot o dată la trei ani poate
compila statistici europene privind
nivelurile activității fizice.