ROLUL ŞI FUNCTIILE

SISTEMULUI DE SĂNĂ TATE

PUBLICĂ ORALĂ


Curs 11
 ROLUL SISTEMULUI DE SĂNĂ TA TE
PUBLICĂ ORALĂ


 În principal s-au conturat două direcţii:

 o Influenţarea calităţii vieţii populaţiei prin

favorizarea/ întreţinerea unei stări bune de sănătate
orală şi de a preveni boala;
 o Realizarea unui tratament adecvat al persoanelor
cu afecţiuni oro-dentare pentru a stopa evoluţia bolii.
 Primul obiectiv

 influenţarea calităţii vieţii - se realizează prin
acţiunea adecvată a autorităţilor naţionale şi locale,
prin colaborarea medicilor stomatologi şi a altor
responsabili în îngrijirea sănătăţii, a grupurilor
comunitare, mass-mediei, instituţiilor de învăţământ,
managerilor şi familiilor.
 Cerinţa de acţiuni preventive poate fi acoperită
printr-o politică adecvată şi folosind toate
oportunităţile progresului tehnic actual.
 Al doilea obiectiv

 realizarea unui tratament adecvat - este atins doar în
condiţiile în care resursele disponibile pentru
sănătatea orală sunt utilizate eficient, astfel încât
îngrijirile restaurative sau curative să nu fie necesare
decât la pacienţii la care au eşuat măsuriie
preventive.
 
 Este necesar să se revadă în mod periodic competenţa sistemului de îngrijire şi
a diferitelor sale laturi.
 Autoritatea necesară trebuie să se exercite prin cooperare şi prin intervenţia
tuturor sectoarelor implicate.
 Medicii stomatologi au responsabilitatea punerii în practică şi menţinerii
acestei responsabilităţi colective - fapt care poate fi demonstrat prin
ameliorarea stării de sănătate orală a populaţiei.
 Guvernul este responsabil de direcţiile mari de sănătate publică la nivel
naţional, autorităţile locale având obligaţia de a le pune în aplicare, cu
participarea comunităţilor locale.

 Îngrijirile de sănătate publică orală trebuie să facă parte din îngrijirile generale
de sănătate, care trebuie să se înscrie în viaţa cotidiană a comunităţii.
 
 Toate statele membre OMS, printre care şi ţara
noastră, au adoptat programul "Sănătate pentru toţi
până în anul 2000".
 Astfel, obiectivele OMS pentru sănătatea orală pot fi
rezumate după cum urmează:
 Anul 2000


 - la 18 ani: 85%din populaţie - arcade integre;

 - la 35-44 ani: reducerea cu 50% a
numărului edentatiilor fată de valoarea din 1982.
 Anul 2010

 - la 20 ani: 75% - fără carii active;
 - la 20 ani: 75% să nu prezinte afecţiuni
parodontale;
 - peste 75% din populaţia tânără să aibă
suficiente cunoştinţe cu privire la etiologia şi
prevenirea afecţiunilor odonto-parodontale pentru a­
şi stabili singuri un diagnostic, precum şi atitudinile
preventive.
 Anul 2025

 - la 20 ani: 90% fără carii active;
 - la 20 ani:90% să nu prezinte afecţiuni
parodontale;
 - la peste75% din populaţia tânără să aibă
suficiente cunoştinţe cu privire la etiologia şi
prevenirea afecţiunilor odonto-parodontale pentru a­
şi stabili un diagnostic, precum şi atitudinile
preventive
 
FUNCTIILE
SISTEMULUI DE
SĂNĂTATE PUBLICĂ
 
 Au fost stabilite cele trei funcţii principale ale
sănătăţii publice:
 evaluarea;
 dezvoltarea de programe;
 asigurarea.
 
 Ele pot fi considerate ca fiind responsabilitatea
autorităţilor din sănătatea publică, la orice nivel de
guvernare, şi se consideră că, în cazul în care se
doreşte buna lor funcţionare, este necesar ca toate
aceste trei funcţii să fie îndeplinite.
 Evaluarea

 înseamnă că guvernul are o responsabilitate în a
pune în mişcare unele mecanisme pentru a
determina starea condiţiei umane şi de a monitoriza
tendinţele în boală şi în prevenţia/tratamentul
acesteia.
 Această funcţie este strâns legată de colectarea de
date (statistici vitale, urmărire, urmărirea nevoilor,
înregistrarea bolilor etc.), necesare pentru stabilirea
strategiilor şi politicilor comunitare.
 Dezvoltarea publică,

 a doua funcţie de bază a sănătăţii publice, trebuie să se bazeze pe date, dar, de
asemenea, să cuprindă o dimensiune socială, politică, economică şi culturală.
Trebuie să existe o mare flexibilitate în modul de implementare a politicii,
chiar şi atunci când se lucrează cu acelaşi sistem de evaluare a datelor.
 Politicile de sănătate orală sunt adesea percepute ca fiind nimic altceva decât
programe guvernamentale fundamentale pentru săraci, deşi aceasta este doar
una dintre multiplele faţete ale politicii de sănătate publică.
 Adevăratele decizii politice vin într-o societate ca un întreg, din ceea ce
aceasta doreşte sau consideră a fi modul corect de a se achita de
responsabilităţile politice.
 La nivel mondial există numeroase moduri prin care guvernele aleg să
realizeze activităţile de sănătate orală. Unele ţări utilizează programe la
nivelul sectorului privat, altele implementează programe guvernamentale,
altele utilizează ambele sisteme.
 Asigurarea

 este a treia funcţie în sănătatea publică. Aceasta
înseamnă că agenţiile de sănătate publică au
responsabilitatea de a asigura disponibilitatea
serviciilor necesare pentru realizarea acestor scopuri.
 Aceste servicii pot proveni atât din sectorul public,
cât şi din cel privat, însă autoritatea supremă pentru
asigurarea că aceste servicii sunt disponibile revine
agenţiilor de sănătate publică.
 
RAZA DE ACTIUNE A
SERVICIILOR DE
SĂNĂTATE ORO-
DENTARĂ
 
 În ţările industrializate există sisteme de servicii complete ce oferă o gamă largă
de tratamente, în care sectorul public sau privat au roluri complementare.
 Acolo unde sistemul de îngrijire a sănătăţii nu are un control asupra razei de
acţiune a serviciilor, situaţia depinde de personalul profesional şi auxiliar
disponibil şi de capacitatea sa de a presta o anumită gamă de servicii.
 Unele ţări, printre care şi a noastră, nu are deocamdată un sistem naţional bine
pus la punct, în care profilaxia primară să primească atenţia cuvenită.
 Este drept însă că deja se văd rezultatele unor programe susţinute de prevenţie
la nivel comunitar, dar de acestea nu beneficiază decât comunităţi restrânse
(şcoli, grădiniţe, mai ales în mediul urban).
 Serviciile de sănătate oro-dentară destinate copiilor constituie un pas înainte în
calea "sănătăţii pentru toţi", dar, în afara acestui grup de vârstă, punerea în
practică a serviciilor de îngrijiri oro-dentare ţintite este deficitară la nivel
naţional (Dănilă).
 
 Ca perspectivă, trebuie studiată posibilitatea de a se
adopta, la nivel comunitar, o atitudine de tipul
îngrijire primară a sănătăţii. Aceasta cuprinde în
mod esenţial depistarea precoce a stărilor de
preboală şi boală, educaţia pentru sănătate şi
promovarea acesteia, îngrijirile personale de igienă
oro-dentară şi intervenţiile primare de suprafaţă.
 
 Politicile de sănătate în serviciile medicale stomatologice trebuie să fie în
concordanţă cu politicile generale de sănătate şi se regăsesc în politicile de
practică, referindu-se în principal la următoarele aspecte (Amariei):
 program de lucru în beneficiul consumatorilor de servicii medicale
stomatologice;
 controlul respectării programărilor pacienţilor;
 educaţia pentru sănătate a pacienţilor din punct de vedere stomatologic;
 dezvoltarea îngrijirilor pediatrice şi educarea părinţilor în prevenţia
anomaliilor dentomaxilare;
 asigurarea şi respectarea standardelor de calitate cu includerea a
controlului infecţiilor pentru protecţia pacienţilor;
 politici de plată în concordanţă cu sistemul de finanţare.
 IMPLICAREA
SECTOARELOR NA

TIONALE ÎN
SISTEMUL
COMUNITAR DE
SĂNĂTATE ORO-
DENTARĂ
 
 Sănătatea orală este o componentă majoră a sănătăţii generale,
având o semnificaţie specială În ceea ce priveşte calitatea vieţii.
 Deoarece este un sector în care costurile sunt relativ mari, este
important ca specialiştii, instituţiile de sănătate să atragă
atenţia asupra necesităţii promovării şi realizării sănătăţii
buco-dentare prin punerea în practică a unui mecanism
naţional de supraveghere şi planificare.
 În acest mecanism trebuie să participe diferite sectoare - politic,
economic, administrativ, sănătate, învăţământ şi cercetare.
 Deci, pentru aplicarea unui program de sănătate orală
comunitară este necesară o colaborare multi şi intersectorială.
 Politic.

 Instituţiile politice au un rol fundamental în
structurarea şi funcţionarea sistemelor naţionale de
îngrijire a sănătăţii. Legislaţia care priveşte sănătatea
orală poate să favorizeze sau să frâneze prestarea
îngrijirilor buco-dentare. Ca urmare, este absolut
necesar ca specialiştii din domeniul sănătăţii orale să
participe în procesul politic, la diferite nivele (local,
naţional).
 Economia naţională.

 În realizarea unui program de sănătate publică este
importantă repartizarea bogăţiei naţionale (stat,
instituţii publice/organizaţii particulare). Priorităţile
guvernamentale pot să nu corespundă cu priorităţile
populaţiei în materie de sănătate, iar fondurile
alocate sănătăţii publice (de la bugetul de stat/sector
privat) pot să varieze în funcţie de sursă.
 Administraţia.

 Când se iau decizii la diferite nivele ale
administraţiei, privind sănătatea, este foarte
important ca persoana competentă ce ocupă o funcţie
de conducere în domeniul sănătăţii buco-dentare să
participe la procesul luării deciziilor.
 
 Tot la fel de importantă este implicarea
reprezentanţilor guvernului pentru sănătatea oro-
dentară, la nivele suficient de înalte în sistemul
administrativ, pentru ca să se poată interveni în
luarea de decizii interesând domeniul lor de
activitate.
 Cultura

 Gradul de cultură influenţează măsura în care
populaţia este receptivă la nou şi acceptă să
colaboreze la realizarea îngrijirilor de sănătate. Într-o
societate, nivelul de cultură este cel mai sigur
predictor al stării de sănătate oro-dentară.
 Nivelul de instruire se reflectă şi în importanţa
acordată de individ/societate sănătăţii oro-dentare şi
influenţează cererea de servicii de îngrijiri de
sănătate.
 Învăţământul

 Instituţiile de învăţământ au un rol important în
identificarea necesităţilor şi priorităţilor
comunităţilor şi trebuie să participe la formularea
politicii naţionale de sănătate oro-dentară.
 Formarea specialiştilor în instituţiile de învăţământ
medical trebuie să fie astfel concepută încât să
corespundă necesităţilor prioritare ale comunităţii,
aplicându-se în acelaşi timp principiul formării
continue şi al perfecţionării în diferite domenii de
competenţă.
 Cercetarea şi
dezvoltarea

 Elaborarea şi aplicarea unui program de sănătate
sunt posibile pornind de la programe de cercetare şi
dezvoltare. Domeniile de cercetare prioritare sunt
îngrijirile la toate nivelele ca şi gestiunea nivelului.